CAPITOLUL VIDATORIA PUBLICĂ

1. Noţiuni generale.1.1. Reglementare juridică.1.1.1. Reglementări financiare. Dreptul comun în domeniu îl constituieOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publică77. Datoria publică locală este reglementată de Legea nr. 273/2006 cu privire la finanţele publice locale, precitată, în completare, aplicându-i-se dispoziţiile OUG. nr. 64/2007, ca drept comun în domeniu.Aplicarea uniformă a acestor reglementări are la bază Normele metodologice de aplicare emise în temeiul dispoziţiilor art. 12 din OUG. nr. 64/2007.1.1.2. Reglementări de drept comun. Acordurile de împrumut public, precum şi cele de garantare a acestora, esenţialmente, acte juridice de factură contractuală, sunt supuse reglementărilor de drept substanţial sub a căror incidenţă intră – interne sau internaţionale – după caz.Domeniul legii. OUG. nr. 64/2007 şi Legea nr. 273/2006 constituie doar cadrul general cu privire la datoria publică şi conţine doar principiile administrării acesteia. Legiuitorul a reţinut în noua reglementare - OUG. nr. 64/2007 – în raport cu cele precedente78, atât cât permite caracterul imperativ al finanţelor publice.1.2. Importanţă şi necesitate. Împrumuturile publice reprezintă o componentă structurală fundamentală a finanţelor publice moderne, teoria şi practica împrumutului public revendicându-şi statutul de disciplină de studiu de sine stătătoare.Împrumuturile publice sunt integreate echilibrului bugetar, reglementat la art. 13 din Legea finanţelor publice, ce impune acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile bugetului respectiv. Cum resursele fiscale, de regulă, sunt insufficiente pentru satisfacerea integrală a nevoilor publice programate, statele au conceput mijloace juridice acoperitoare.Împrumutul public reprezintă un mijloc de completare a fondurilor băneşti cu destinaţie publică şi a devenit un fenomen cu o dinamică accelerată în toatele statele, beneficiind de o reglementare juridică actuală, modernă, în raport cu dispoziţiile instituţiilor comunitare abilitate.Avantajele împrumutului public rezultă din:- consolidarea patrimoniului statului cu valorile reale create prin întrebuinţărea sumelor de bani împrumutate;- încurajarea economiilor băneşti şi activarea capitalurilor particulare, înlesnind astfel plasarea capitalului autohton în economia naţională.Dezavantajele acestuia rezultă din:- angajarea generaţiilor viitoare, acestea fiind obligate să suporte cheltuielile de rambursare contractate, mai ales, pe termene îndelungate;- reducerea capitalului particular circulant din economia naţională şi implicit împiedicarea procesului normal de dezvoltare a producţiei, influenţarea creşterii şi micşorării capacităţii contributive a cetăţenilor;- reducerea consumului, fapt ce conduce la scăderea cererii şi, implicit, producţiei..Scopul pentru care acestea sunt contractate trebuie să se înscrie în limitele legii (art. 4 din Ordonanţa privind datoria publică.:1.3. Noţiune şi terminologie.Coceptual, se impune a diferenţia între: împrumut public, credit public, datorie publică, serviciul datoriei publice.1.3.1. Împrumut şi credit public. Între împrumut public şi credit public există o sinonimie79, acestea putând fi folosite cu acelaşi înţeles îndomeniul supus analizei aici. Creditul public este integrat creditului lato sensu, cei mai mulţi autori abordând, ca punct introductiv, în abordarea împrumutului public, noţiunea de credit, creditul în general. Cuvântul public ataşat cuvântului credit are semnificaţia de a-l separa de creditul privat, unul dintre criteriile de detaşare fiind „calitatea debitorului”, aici, statul sau autorităţile administraţiei publice locale, direct sau indirect, în cazul garanţiilor asumate de acestea pentru garantarea împrumuturilor contractate deenităţile prevăzute de lege.De remarcat că în legea specială – OUG. nr. 64/2007 - nu avem o definiţie a împrumutului public şi nici a speciilor acestuia – împrumutul de stat (guvernamental, în legea nouă) şi împrumutul public local- legea operând cu noţiuni direct legate de gestiunea datoriei publice. Împrumutul de

stat este actul juridic – contract, acord, tratat etc. prin care statul, prin autorităţile publice abilitate, de regulă, Ministerul Economiei şi Finanţelor, obţine fonduri de la o persoană fizică sau juridică creditoare pe care se angajează să le ramburseze împreună cu accesoriile acestora şi cu alte costuri, în perioada specificată”.Creditul public local actul juridic – contract, acord, tratat etc. prin care autorităţile administraţiei publice locale obţin fonduri de la o persoană fizică sau juridică creditoare pe care se angajează să le ramburseze împreună cu accesoriile acestora şi cu alte costuri, în perioada specificată”.În lege sunt utilizate expresiile de „finanţare rambursabilă angajată pe baze contractuale” şi „finanţare rambursabilă garantată” în locul celei de împrumut public şi împrumut garantat.1.3.2. Datoria publică este un concept legat de creditul public, cu care nu se confundă, având semnificaţia proporţiei cantitative, a cuantificării împrumuturilor publice, fiind o rezultantă a acestora. În accepţiunea legii, datoria publică semnifică „totalitatea obligaţiilor de natura datoriei publice guvernamentale şi locale” (art. 2 lit. c, OUG. nr. 64/2007). Datoria publică (a României) este rezultanta împrumuturilor de stat şi a celor contractate de autorităţile administraţiei publice locale, cu menţiunea că acestea din urmă nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului, serviciul aferent acestora realizându-se exclusiv din veniturile cu care au fost garantate împrumuturile.OUG. nr. 64/2007 reglementează această dimensiune, cu alte cuvinte, aspectele strict financiare şi bugetare. Aspectele strict juridice vizând actele juridice de împrumut şi de garanţie vor fi supuse reglementărilor incidente, altele decât cele su menţionate.Datoria publică are două componente:a. datoria publică guvernamentală – „ totalitatea obligaţiilor statului la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul Economiei si Finanţelor, conform dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007”;b. datoria publică locală – „totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativteritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007 şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale”.Datoria publică este cea rezultând din finanţări rambursabile directe (împrumutul public al statului şi al autorităţilor administraţiei publice locale) cât şi din finanţări rambursabile garantate. Aşadar, se impune a preciza, în continuare, noţiunea de garanţie asumată de stat sau de autorităţile administraţiei publice locale, cu privire la finanţările rambursabile contractate la care cele două reglementări fac trimitere.Garanţia este angajamentul asumat în numele şi în contul statului de către Guvern, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, sau de către unităţile administrativteritoriale, prin autorităţile administraţiei publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale garantatului, în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007;Garantatul este persoana juridică pentru care se prevede că rambursarea finanţării garantate de stat să se facă din veniturile proprii, fără a afecta bugetul de stat, sau, în cazul garanţiilor acordate unităţilor administrativ-teritoriale, se prevede că rambursarea să se facă din bugetele locale, precum şi din veniturile operatorilor economici şi ale serviciilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale care beneficiază de garanţiile acordate de către acestea, pentru care se prevede că rambursarea să se facă din surse proprii.1.3.3. Serviciul datoriei publice semnifică „totalitatea sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către Guvern, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ori de către unităţile administrativ-teritoriale, prin autorităţile administraţiei publice locale, pentru o perioadă determinată”.2. Formele datoriei publiceÎmprumuturile contractate de stat şi de autorităţile administraţiei publice locale în nume propriu sau de alte persoane juridice cu garanţia acestora, pot fi:- împrumuturi interne contractate de stat;- împrumuturi externe contractate de stat;- împrumuturi garantate de stat (interne/externe);- împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale;

- împrumuturi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale;- împrumuturi garantate de autorităţile administraţiei publice locale (interne/externe).Sintetizând, avem:a. în raport cu împrumutatul:- împrumuturi guvernamentale (de stat);- împrumuturi locale (ale unităţilor administrativ-teritoriale);b. în raport cu împrumutătorul:- interne (capital autohton);- externe (capital extern);c. în raport cu obligaţiile pe care le nasc:- directe (obligaţii directe, definitive în sarcina împrumutatului);- indirecte (garanţiile - emise de MEF sau AAPL, deoarece obligaţi direct cu privire la imprumut vor fi garantaţii).2.1. Datoria publica guvernamentala2.1.1. Contractarea datoriei publice guvernamentaleGuvernul este autorizat sa angajeze in numele si in contul statului obligatii de natura datoriei publice guvernamentale numai prin Ministerul Economiei siFinantelor, in urmatoarele scopuri:- finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie, finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat din exercitiul curent;- refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale;- mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Economiei si Finantelor, in conformitate cu criteriile prevazute in normele metodologice elaborate de MEF şi MIRA;- finantarea pe baza de lege a unor programe/proiecte sau a altor necessitati prioritare pentru economia romaneasca – aici, beneficiarii garantiilor de stat, precum si subimprumutatii se stabilesc, pentru fiecare caz in parte, prin lege, numai dupa obtinerea avizului din partea Comitetului Interministerial de Finantari, Garantii si Asigurari.Autoritatile administratiei publice centrale nu pot fi beneficiari ai garantiilor de stat sau ai subimprumuturilor acordate de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Pe parcursul unui an, Ministerul Economiei si Finantelor contracteaza imprumuturi guvernamentale, pentru scopurile precizate mai sus, independent de evolutia disponibilitatilor existente in contul curent general al Trezoreriei Statului si de evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat in decursul acelui an. Finantarile rambursabile contractate de la organismele financiare internazionale destinate finantarii deficitului bugetului de stat se aproba prin hotarare a Guvernului.Modalitatea de aprobare a operatiunilor de contractare a datoriei publice guvernamentale se stabileste prin norme emise in aplicarea ordonantei de urgenta nr. 64/2007.2.1.2. Rambursarea datoriei publice guvernamentaleRambursarea datoriei publice guvernamentale reprezinta o obligatie a statului neconditionata si irevocabila de plata a capitalului, dobanzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente finantarilor rambursabile angajate sau garantate. Cheltuielile privind serviciile prestate de agentiile de rating pentru evaluarea riscului de tara, comisioanele, dobanzile, valoarea discontului si alte cheltuieli legate de angajarea finantarilor rambursabile in numele si contul statului vor fi platite din bugetul de stat. In vederea platii serviciului datoriei publice guvernamentale, se acorda autorizare bugetara permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli. Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, dupacaz, urmatoarele:a) disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului;b) finantarile rambursabile angajate in numele statului pentru refinantarea datoriei publice guvernamentale;c) cheltuielile prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;

d) sumele incasate de Ministerul Economiei si Finantelor de la subimprumutati, in baza acordurilor incheiate cu acestia, cu respectarea conditiilor acordurilor prin care au fost angajate finantarile rambursabile;e) sumele prevazute in bugetele persoanelor juridice care au contractat finantari rambursabile cu garantia statului;f) fondul de risc constituit la Ministerul Economiei si Finantelor pentru situatiile in care garantatii/subimprumutatii nu isi onoreaza obligatiile prevazute in acordurile incheiate cu Ministerul Economiei si Finantelor;g) alte surse, in conditiile legii.Banca Nationala a Romaniei, in baza conventiilor incheiate cu Ministerul Economiei si Finantelor, poate actiona ca agent al statului in rambursarea datoriei publice guvernamentale contractate in alta moneda decat moneda nationala, precum si in organizarea licitatiilor de titluri de stat pe piata interna. Pentru activitatile derulate de catre Banca Nationala a Romaniei sus menţionate, in calitate de agent al statului pentru rambursarea datoriei publice guvernamentale si pentru plasarea catre terti a emisiunilor de titluri de stat, Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat sa plateasca comisioane din bugetul de stat, al caror cuantum este stabilit prin conventie intre cele doua parti.2.1.3. Tehnici juridice de asigurare a rambursării datoriei publice.2.3.1.1. Fondul de risc pentru datoria publică guvernamentală. Pentru împrumuturile guvernamentale directe, rambursarea se va asigura din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau din garanţiile care care însoţesc aceste împrumuturi.Pentru subîmprumuturi, cât şi pentru garanţiile emise de stat, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, în condiţiile sus menţionate, se constituie Fondul de risc pentru datoria publică guvernamentală. Este un fond legal, având regimul prevăzut de lege.Sursele fondului de risc sunt:a) sumele incasate sub forma de comisioane de la subimprumutati/garantati de stat;b) sumele incasate de la subimprumutati/garantati de stat, reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente finantarilor rambursabile garantate sau subimprumutate de stat, platite de Ministerul Economiei si Finantelor in numele garantatului ori al subimprumutatului;c) dobanzi la disponibilitatile aflate in contul fondului de risc;d) majorari de intarziere, la nivelul celor prevazute pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale, aplicate pentru neplata in termen de catre subimprumutati sau garantati de stat a comisioanelor la fondul de risc si, respectiv, a ratelor scadente, a dobanzilor, a comisioanelor si a altor costuri aferente finantarii rambursabile;e) sume recuperate conform legii;f) fonduri alocate de la bugetul de stat in acest scop.Sumele aflate in fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor aferente garantiilor de stat si subimprumuturilor, in cazul in care subimprumutatii sau garantatii de stat nu dispun la scadenta de resurse financiare proprii pentru achitarea obligatiilor de plata.2.3.1.2. Calitatea de titlu executoriu a inscrisurilor intocmite de directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care se individualizeaza sumele plătite în contul subimprumutatilor sau garantiilor de stat.Sumele platite la scadente de Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate de imprumutat sau garant, in contul subimprumutatilor80 sau garantatilor de stat ca urmare a lipsei disponibilitatilor financiare ale acestora, reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri, comisioanele datorate si neachitate la fondul de risc de catre acestia, precum si majorarile de intarziere aferente acestor categorii de debite se recupereaza conform legislatiei in vigoare privind colectarea creantelor fiscale81 de catre organele fiscale in a caror raza teritoriala isi au domiciliul fiscal subimprumutatii sau garantatii de stat, in baza inscrisurilor intocmite de directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care seindividualizeaza sumele de recuperat si care constituie titluri executorii. In cazul in care instantele judecatoresti s-au pronuntat asupra acestor sume, executarea silita se efectueaza in temeiul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile care, poltrivi legii, constituie titlu executoriu. Cu sumele recuperate in conditiile prezentului articol se reintregeste disponibilul fondului de risc pentru datoria publica guvernamentala.2.1.4. Gestionarea datoriei publice guvernamentale. In procesul de administrare a datoriei publice guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor are ca obiectiv asigurarea necesitatilor de

finantare guvernamentala in conditiile minimizarii costurilor pe termen lung si limitarii riscurilor implicate. In cazul operatiunilor de administrare a riscurilor aferente oligatiilor de natura datoriei publice guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor poate incheia acorduri cu institutiile financiare, in vederea utilizarii de instrumente specifice, care pot prevedea compensarea bilatarela a obligatiilor rezultate intre partile participante, astfel incat sa rezulte periodic o singura obligatie finala neta a uneia dintre parti, in conformitate cu legislatia in materie in vigoare si in baza normelor emise in applicare ordonantei de urgenta sus menţionată.Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza, cu consultarea Bancii Nationale a Romaniei, strategia pe termen mediu privind administrarea datoriei publice guvernamentale, pe care o inainteaza spre aprobare Guvernului si spre informare Parlamentului Romaniei; strategia este revizuibila anual sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun.Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate in urma efectuarii operatiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezinta venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat sau ale bugetului Trezoreriei Statului.Plasarea împrumuturilor de stat se poate face prin modalităţile:- subscripţie publică;- consorţii bancare;- vânzare la bursă.Operaţiunile de gestionare mai frecvente sunt:- gestionarea normală a datoriei publice; are semnificaţia amortizării împrumutului prin plata ratelor, a dobânzilor şi a celorlalte sume la termenele convenite;- gestionarea excepţională a datoriei publice; este generată de modificarea condiţiilor împrumutului, prin modalităţile: consolidare, conversiune, arozare.Legat de gestionarea datoriei publice, se impune determinarea conceptelor: consolidarea, conversiunea, conversie, arozare, amortizare.2.1.4.1. Consolidarea împrumutului public (de stat, contractat de autorităţile publice locale) înseamnă prelungirea termenului de rambursare a împrumutului, din termen scurt în termen lung; are semnificaţia transformării datoriei flotante (contractată pe un an ori, cel mai târziu, pentru exerciţiul următor) în datorie pe termen lung. Se aplică atât pentru împrumuturile interne, cât şi pentru cel externe, în ambele cazuri fiind necesar consimţământul creditorului. Generează o dobândă mai mare, cheltuieli mai mari pentru gestionarea acesteia şi este practicată în situaţiile în care angajamentele asumate pe termen scurt nu pot fi onorate în termenul convenit.2.1.4.2. Conversiunea82 este un procedeu de schimbare, de înlocuire a unui împrumut public cu un alt împrumut, contractat pentru o dobândă mai mică, în scopul diminuării serviciului datoriei publice (ex. în cazul în care pe piaţa internă scade nivelul dobânzii, ca urmare a sporirii capitalului de împrumut). Nu se confundă cu conversia fondurilor, ce are semnificaţia transformării în moneda naţională a împrumuturilor contractate în valută.2.1.4.3. Arozarea este operaţiunea de majorare a ratei dobânzii, pentru stoparea scăderilor mari ale cursului obligaţiunilor de stat.2.1.4.4. Amortizarea împrumuturilor publice. Are semnificaţia stingerii datoriei publice prin răscumpărarea titlurilor de stat sau prin rambursarea sumero împrumutate, după caz. Amortizarea cunoaşte modalităţi diferite, în funcţie de formele împrumutului şi de instrumentele datoriei publice:a. rambursarea pe calea anuităţilor, ce se aplică în cazul împrumuturilor pe termen lung, curg din anul următor al împrumutului şi înglobează dobânda datorată cât şi o parte a capitalului împrumutat. Anuităţile pot fi: fixe, progresive, regresive, pe de o parte, terminabile sau viagere, pe de altă parte;b. răscumpărarea se aplică în cazul titlurilor de stat (bonuri, certificate de trezorerie, obligaţiuni) şi cunoaşte ca varietăţi:- rambursarea prin tragerea la sorţi. La data lansării împrumutului, contractat de la un număr mare de creditori, statul stabileşte valoarea obligaţiunilor amortizabile în fiecare an, prin tragere la sorţi;- rambursarea prin răscumpărare la bursă; se practică, de regulă, atunci când cursul obligaţiunilor a scăzut: Atunci când legea care a autorizat împrumutul prevede că acesta nu poate fi rambursat înainte de scadenţă, nu se poate face rambursarea prin anuităţi sau prin tragere la sorţi, dar se poate

recurge la răscumpărarea la bursă. În practica şi teoria împrumutului public sunt cunoscute şi alte modalităţi de stingere a datorie publice, considerate excepţionale, exemplu, bancruta de stat (insolvabilitatea statului), când statul declară că nu poate rambursa datoriacontractată, şi anularea unor împrumuturi, în situaţia unor schimbări politice, când noua putere repudiază obligaţiunile emise de puterea înlăturată.Resursele pentru rambursarea datoriei publice sunt prevăzute cu acest scop în bugetele celor obligaţi la restituire: statul, unitatea administrativ – teritorială, persoana juridică contractantă a împrumutului public, acestea trebuind să conţină inclusiv sumele necesare pentru situaţia în care garanţiile asumate de ele vor fi puse în executare.Gestionarea datoriei publice este o activitate complexă, în care activitatea juridică este strâns împletită cu activitatea economică, administrativă, de verificare, evaluare, estimare a documentaţiei, de înregistrare, plasare a emisiunilor de titluri de stat, rambursare a sumelor împrumutate, executare a garanţiilor, recuperare a sumero plătite în executarea acestora.Raportarea datoriei publice guvernamentale. Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza anual raportul privind datoria publica guvernamentala si il transmite Guvernului spre aprobare. Forma aprobata a raportului este transmisa spre informare Parlamentului, dar nu mai tarziu de data de 30 iulie a anului urmator celui de raportare 2.2. Datoria publică locală. Datoria publica locala reprezinta o obligatie generala care trebuie rambursata, conform acordurilor incheiate, din veniturile proprii ale unitatii administrativ-teritoriale imprumutate, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a), precum si din veniturile beneficiarilor de imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, dupa caz. Se particularizează prin câteva aspecte, rezultând din specificul domeniului: scop, reglementare specială, competenţe diferite, condiţii de garantare, gestionare etc.2.2.1. Aprobarea imprumuturilorConsiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba contractarea sau garantarea de imprumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale.Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, hotarasc, la propunerea ordonatorului principal de credite, contractarea sau garantarea de imprumuturi, cu votul a cel putin jumatate plus unu din numarul consilierilor in functie.Autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta imprumuturi in conditiile susmenţionate, potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a imprumuturilor locale, având o componenta si functionând potrivit legii.2.2.2. Contractatrea sau garantarea datorie publice locale. Condiţii.Toate acordurile de imprumut sau de garantare incheiate potrivit prevederilor Legii nr. 273/2006 vor fi considerate ca fiind pe deplin autorizate si vor constitui obligatii care pot fi impuse bugetelor locale respective (fac parte din datoria publică, lato sensu, dar nu constituie obligaţii ale Guvernului).Contractarea se caracterizează prin:

a. Plafonarea datoriei publice locale. Unitatilor administrativ-teritoriale li se interzice accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie contractat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 30% din totalul veniturilor prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a).

b. Garantarea datoriei publice locale doar prin veniturile proprii.Imprumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale, precum si celecontractate de operatorii economici si de serviciile publice din subordinea acestorapot fi garantate de catre acestea prin veniturile proprii prevazute la art. 5 alin. (1) lit.a. (venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, altevenituri si cote defalcate din impozitul pe venit).

c. Acoperirea serviciului datoriei publice prin veniturile bugetelor locale sau refinanţarea acesteia. Ratele scadente aferente imprumuturilor, dobanzile si comisioanele datorate de unitatile administrativ-teritoriale se prevad in bugetul local

sau, dupa caz, se pot contracta noi imprumuturi pentru achitarea ratelor scadente, in conditiile prevederilor prezentei legi.d. Prioritatrea actului de garanţie. Orice garantare prin venituri devine valabila si se aplica din momentul acordarii garantiei; veniturile care se constituie in garantie si care sunt incasate la bugetul local vor fi supuse conditiilor acordului de garantare respectiv, care se va aplica cu prioritate fata de orice revendicari ale unor terti catre autoritatea administratiei publice locale respective, indiferent daca aceste terte parti cunosc sau nu cunosc acordul de garantare.e. Înregistrarea actului de garanţie. Documentul prin care se incheie acordul de garantare prin venituri trebuie inregistrat la autoritatile administratiei publice locale si la imprumutator.2.2.3. Fondul de riscPentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre unitatile administrativ-teritoriale a imprumuturilor contractate de operatoriieconomici si serviciile publice de subordonare locala se constituie fondul de risc in afara bugetului local.Fondul de risc se pastreaza in conturi separate, deschise la unitatile territoriale ale Trezoreriei Statului, si se constituie distinct pentru garantii locale la imprumuturi interne si, respectiv, pentru garantii la imprumuturi externe. Resursele fondului de risc. Fondul de risc se constituie din: sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate; dobanzile acordate de unitatile Trezoreriei Statului la disponibilitatile fondului; majorari de intarziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata in termen de catre beneficiarii imprumuturilor garantate a comisioanelor si, respectiv, a ratelor scadente, dobanzilor cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc, aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta. 2.2.4. Instrumentele datoriei publice locale sunt:a) titluri de valoare;b) imprumuturi de la bancile comerciale sau de la alte institutii de credit;c) credite furnizor;d) leasing financiar;e) garantie locala.Avalizarea de catre autoritatile administratiei publice locale a biletelor la ordin emise de operatorii economici si serviciile publice din subordinea acestora reprezinta datorie publica locala.Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de catre autoritatile administratiei publice locale sau prin intermediul unor agentii ori al altor institutii specializate.2.2.5. Imprumuturile din contul curent general al Trezoreriei StatuluiIn situatia in care, pe parcursul executiei, apar goluri temporare de casa ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin imprumuturi acordate de Ministerul Finantelor Publice din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului, numai dupa utilizarea fondului de rulment.Valoarea totala a acestor imprumuturi (de la trezorerie, cont curent general) este supusa urmatoarelor limite:a) nu va depasi 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate pe durata anului bugetar in care se face imprumutul, in regim derogatoriu de la prevederile art. 63 alin. (4) – ce plafonează valoarea totală a împrumuturilor într-un an la 30% din totalul veniturilor proprii din anul bugetar respectiv.b) in conditiile prevederilor lit. a), autoritatile administratiei publice locale nu pot angaja imprumuturi mai mari decat fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiasi an bugetar .2.2.6. Gestionare şi raportare. Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta obligatii sau raspunderi ale Guvernului si va fi platit din bugetele locale si din bugetele beneficiarilor de imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, precum si din sumele obtinute din contractarea de imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale directe.Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administratiei publice locale va fi inscrisa in registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare. Registrul de evidenta a datoriei publice locale va include informatii care saspecifice suma totala a datoriilor autoritatilor administratiei publice locale, precum si detalierea datoriilor si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a datoriei publice locale, emise de Ministerul Finantelor Publice. Valoarea totala a garantiilor emise

de autoritatea administratiei publice locale se inscrie in registrul de evidenta a garantiilor locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.Registrul de evidenta a garantiilor locale cuprinde informatii care sa specifice suma totala a garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale, precum si detalierea garantiilor si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a garantiilor locale, emise de Ministerul Finantelor Publice. Dupa contractarea si/sau garantarea de imprumuturi interne si/sau externe, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite Ministerului Finantelor Publice, in termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului respectiv, copii de pe fiecare document primar, care atesta, dupa caz:a) contractarea/garantarea imprumutului;b) actul aditional la contractul/acordul de imprumut/garantare, daca au fost aduse modificari la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.Pe perioada utilizarii si rambursarii imprumutului contractat/garantat, raportarea la Ministerul Economiei şi Finantelor a datelor privind datoria publica locala se efectueaza lunar, in termen de 15 zile de la sfarsitul perioadei de raportare. In scopul evaluarii datoriei publice locale, orice obligatie de plata, exprimata in alta moneda decat cea nationala, este calculata in moneda nationala, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea.