CAP. II NOTIUNI GENERALE DESPRE BOLILE PLANTELOR

2.1. DEFINITIA, ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA BOLILOR PLANTELOR

(def bolii) Conform lui BATEMAN starea de boala este definita ca ”o alterare” daunatoare a unora sau a mai multora procese ordonate a unui sistem viu, cauzat de un factor primar. Cand sistemul viu este alterat in afara limitelor sale normale de toleranta facila este bolnav si opus starii de sanatate.

(clasif bolilor pl) Clasificarea bolilor

I. Dupa natura agentului patogen, bolile plantelor se impart in:1. boli infectioase (parazitare) – provocate de unii agenti patogeni ca: virusurile, bacteriile,

micoplasmele, rickettsiile, ciupercile, algele, lichenii, unele organisme flagelate si unele plante superioare.

2. bolile neinfectioase (neparazitare, fiziologice) – cauzate de actiunea nefavorabila a unor factori externi ca: temperatura, umiditatea, lumina, unele substante nocive etc. sau dereglari a unor factori interni de metabolism.

II. D.p.d.v al modului cum se desfasoara atacul, rapid sau lent, agentii patogeni produc boli ce se impart in doua categorii:

1. boli cu caracter acut - cu o evolutie rapida, ca in cazul ciupercii Pythium de Baryanum (caderea rasadurilor).

2. boli cu caracter cronic – la care moartea gazdei survine dupa un timp mai indelungat, ca in cazul atacului de Eutypa lata (eutipoza la vita de vie).

III. In raport cu caracterul aparitiei si raspandirii lor, se disting:1. epifitii/ epidemii – se raspandesc cu repeziciune pe suprafete mari, ca in cazul ruginilor la

cereale.

2. boli endemice – cu posibilitati restranse de difuzare, ca in cazul agentilor patogeni de sol ce se raspandesc mai lent producand atacuri sub forma de vetre (Plasmodiophora brassicae – hernia plantelor din fam. Cruciferae).

Etiologia = stiinta care se ocupa cu studierea cauzelor ce poduc bolile plantelor.

Cele mai multe cauze ale bolilor plantelor sunt de origine externa, modificari ale conditiilor de mediu sau prezenta agentilor patogeni, dar exista si numeroase cauze interne (genetice, fiziologice).

Stabilirea cauzei bolii se face pornind de la simptomatologie, dar uneori, acelasi simptom poate fi produs de un grup de agenti patogeni sau de cauze fiziologice, iar pe de alta parte, acelasi agent patogen produce simptome diverse in timpul evolutiei bolii, facand dificila diagnosticarea precisa a cauzelor imbolnavirii.

Temperatura poate influenta negativ dezvoltarea plantelor, daca este sub sau peste limita normala, astfel functiile vitale incetinesc sau stagneaza.

Cauzele bolilor neparazitare produse de scaderea temperaturii sunt: - aparitia brusca a frigului;- ingheturile timpurii de toamna sau cele tarzii de primavara;- ingheturile puternice si prelungite din iarna.

Efectele produse de temperaturile ridicate variaza ca gravitate in functie de durata lor, de rezistenta plantelor si de asocierea cu alte cauze cum ar fi vantul. Temperaturile pot induce aparitia de arsuri sau pot incetinii ritmul de crestere.

Umiditatea scazuta a solului sau a atmosferei este principala cauza a vestejirilor si ofilirilor. Lipsa apei din atmosfera si sol, corelata cu temperaturile peste limitele normale, pot duce chiar la moartea plantelor.

Excesul de umiditate produs de ploile abundente, topirea zapezilor, inundatii, pot duce la fenomenul de asfixie a radacinilor plantelor, scaderea calitatii recoltelor si creeaza conditii favorabile pentru instalarea bolilor parazitare.Variatiile brusce de umiditate produc socuri, planta suferind modificari anatomice anormale (craparea unor organe, mai ales a fructelor), ce vor favoriza instalarea agentilor patogeni.

In cazul in care planta nu beneficiaza de lumina necesara, apar dezechilibre in cresterea plantelor, in inflorire si fructificare si apare fenomenul de etiolare sau chiar moartea lor.

Pentu fiecare planta cultivata in spatii protejate trebuie cunoscut si respectat fotoperiodismul (reactia plantei la lumina zilei si a noptii) ca productia scontata sa nu fie diminuata sau pierduta.

Bolile de nutritie se datoresc carentei sau excesului de macroelemente sau microelemente din substratul nutritiv al plantelor de cultura.

Carentele de nutritie pot produce afectiuni mai mult sau mai putin grave daca sunt corelate cu fenofazele sensibile ale plantei ci cu conditiile climatice.Excesul de substante nutritive poate produce intoxicari ale plantelor urmate de debilitarea lor, ceea ce usureaza instalarea atacului agentilor patogeni.Simptomologia bolilor de nutritie se pot confunda uneori cu cea a bolilor parazitare cum sunt: clorozele, acumularile de antocian, modificarile de habitatus etc.

Poluarea induce efectele de fitotoxicitate ce apar ca urmare a folosirii in doze neadecvate a pesticidelor. Nerespectarea dozelor in aplicarea fungicidelor, insecticidelor, erbicidelor poate duce la arsuri grave ale plantelor sau la ineficacitatea tratamentelor.

Cele mai grave aspecte de acest fel apar la folosirea incorecta a erbicidelor care sunt fitotoxice. Pordusele cuprice sunt folosite pe scara larga in prevenirea bolilor plantelor sub forma de solutii toxice, care, fiind acide necesita o corecta neutralizare inainte de distribuirea

lor pe plante. Neutralizarea incorecta duce la aparitia de zone necrotice pe limbul frunzelor, zone unde pot sa apara tumori sau suberificari. Actiunea fitotoxica a produselor cuprice pot produce chiar caderea totala a foliajului la unele soiuri sensibile (Ionathan) si aparitia retelelor de suberificare pe fructe.Nerespectarea concentratiilor indicate in tratamentele seminale duce la pierderea germinatiei semintelor tratate.

Etiologia bolilor parazitareBolile infectioase se clasifica dupa grupele de agenti patogeni in:1. Viroze – bolile produse la plante de virusuri si de viroizi.

2. Micoplasmoze – boli cauzate de micoplasme.

3. Bacterioze – bolile produse de organisme unicelulare, microscopice, bacteriile fitopatogene. De obicei, fitobacteriile se dezvolta usor pe mediile de cultura naturale si sintetice, dar exista si grupa numita dysphagobacterii care se dezvolta numai in xilemul si floemul plantelor bolnave.

4. Micoze – boli produse de ciupercile parazite, organisme incadrate sistematic in Regnul Fungi, incr. Eumycota.

5. Antofitoze – boli produse de antofitele parazite sau semiparazite. Sunt relativ putine d.p.d.v numeric, dar prin sistemul lor de parazitare produc pagube culturilor atacate. Antofitele existente la culturile din Romania fac parte din fam. Santalaceae, Scrophulariaceae, Loranthaceae, Cuscutaceae si Orobanchaceae.

2.2 FAZELE SUCCESIVE ALE BOLILOR INFECTIOASE

Procesul de patogeneza se deruleaza in mai multe etape, si anume:

1. Contaminarea – consta in intrarea in contact intre planta gazda si agentul patogen. Pe organele aeriene ale plantelor, ajung diferite particule si organisme in numar foarte mare: praf, pulberi, polen, diferite organe de inmultire ale microorganismelor.

2. Infectia – stabilirea unor relatii intime intre agentul patogen si planta gazda, moment in care patogenul patrunde in planta pe care o infecteaza.

Patrunderea in interiorul plantei se realizeaza:- prin intermediul deschiderii naturale: stomate, lenticele, la majoritatea bacteriilor si la

unele ciuperci (mane).- prin intermediul unor vectori (ex. virusurile introduse de insecte, nematozi, acarieni).- prin contactul intre plante (in special plantele care prezinta perisori).- virusurile.- prin strapungerea directa a barierelor naturale (majoritatea ciupercilor).

3. Incubatia – dureaza din momentul realizarii infectiei pana la aparitia primelor simptome. In aceasta perioada, ciuperca creste, se dezvolta, virusurile si bacteriile se multiplica.Durata de incubatie depinde de natura agentului patogen, de la luni sau chiar ani la virusuri la cateva zile la majoritatea ciupercilor. La fiecare agent patogen aceasta durata este influentata de unii factori de mediu:

- temperatura (la Plasmopara incubatia dureaza 4 zile la 19-26°C si 18 zile la 10°C);- actiunea plantelor gazda;- virulenta agentului patogen.

In timpul incubatiei, circulatia agentului patogen in interior se face astfel: virusurile circula prin intermediul plasmodesmelor si vaselor conducatoare (floem si

xilem); bacteriile circula prin spatiile intercelulare dar si prin floem; la ciuperci circulatia este mai complexa pentru ca ele prezinta mai multe posibilitati

de dezvoltare:a) ectoparazit (se dezvolta la exteriorul organului parazit – Uncinula necator);b) endoparazit (se dezvolta in interiorul tesuturilor, hranindu-se prin haustori sau osmoza directa – Plasmopara viticola);c) ectoendoparazite (se dezvolta si la exteriorul si in interiorul tesutului parazitat – Leveilulla sp.).

4. Manifestarea bolii – dureaza de la sfarsitul incubatiei pana la disparitia organului parazitat sau chiar moartea plantelor.

2.3. MODIFICARI SUFERITE DE PLANTA IN CURSUL PATOGENEZEI

(simptomele bolilor) In cursul procesului de imbolnavire, in plante au loc modificari functionale, fiziologice, anatomo-morfologice.

I. Modificari functionale

In cazul majoritatii bolilor au loc numeroase procese:- cresterea intensitatii, respiratiei si transpiratiei;- scaderea continutului in hidrati de carbon;- scaderea continutului in apa al tesuturilor;- cresterea concentratiei in unele elemente ca: K si P;- micsorarea capacitatii de fotosinteza, prin scaderea numarului de cloroplaste;- cresterea proceselor fermentative, corelata cu o scadere a pH-ului;- aparitia unor substante specifice – fitoalexine.

II. Modificari anatomo-morfologice

1. hipertrofii - datorate actiunii unor substante de tip auxinic eliberate de agentii patogeni (cancerul bacterian al vitei de vie Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens);

2. atrofii - cauzate de agenti patogeni care pot distruge in intregime un anumit organ al plantei sau acesta ramane intr-un stadiu incipient de dezvoltare (atrofia endocarpului lemnos la fructele de prun Taphrina pruni);

3. decolorarile - datorate scaderii numarului de cloroplaste sau disparitia lor ( Plum pox virus la prun);

4. pete colorate -cauzate de ciuperci cu un miceliu pigmentat ( patarea rosie a frunzelor de prun – Polystigma rubrum);

5. necroze – datorate modificarii tesutului atacat intr-o faza finala (focul bacterian al rozaceelor – Erwinia amylovora)

6. ciuruiri – datorate desprinderii tesutului parazitar sub actiunea plantei gazda (ciuruirea frunzelor la pomii samburosi – Stigmina carpophyla);

7. putregaiuri umede – caracterizate organelor suculente fiind produse in principal de bacterii (putregaiul umed al bulbilor sau tuberobulbilor pusi la pastrare – Erwinia carotovora pv. carotovora);

8. putregaiuri uscate – cauzate de ciuperci ce afecteaza organe suculente (putregaiul uscat al tuberculilor – Fusarium sp.);

9. scaderea taliei plantelor/ nanism (caracteristice bolilor sistemice sau generalizate, cazul virozelor, micoplasmozelor si unele micoze);

10. ofiliri – cauzate de bacterii sau ciuperci ce invadeaza tesuturile conducatoare producand traheobacterioze si traheomicoze (monilioza ciresului şi visinului – Monilinia laxa);

11. scuturarea unor organe ale plantelor (cazul moniliozei pomilor semintosi – Monilinia frutigena);

12. inlocuirea unor organe ale plantelor cu organe ale ciupercilor (inlocuirea cariposelor din spice cu scleroti de Claviceps purpurea).