1

88.7. Bolile grebănului

Rememorări anatomice

(Gheţie V., 1967, 1971, Constantinescu Gh. şi colab., 1982, Pastea E., 1985, Coţofanu V.

şi colab., 2001)

Regiunea grebănului (regiunea interscapulară)

Straturile anatomice:

o Pielea

o Ţesutul conjunctiv subcutanat

o Inserţia ligamentului nucal (până pe apofiza spinoasă a IV-a)

o Stratul muscular (trapez, romboid)

o Ţesutul conjunctiv profund inclusiv bursa subligamentară a grebănului

o Ligamentul supraspinos

o Apofizele spinoase toracale cu ligamentul interspinos

o Stratul aponevrotic rezultat din unirea aponevrozelor m. spinal, m. semispinal şi dinţat

dorsal

o Stratul osteomuscular (corpul vertebrelor toracice, extremitatea proximală a coastelor, m.

multifizi, m. intertransversari, m. ridicători ai coastelor).

2

88.7.1. Bătătura de jug

(edemul traumatic al grebănului)

Frecvenţă - la taurinele folosite la tracţiune şi mai rar la cabalinele folosite la călarie.

Etiologie - traumatică repetată care acţionează prin translaţia tangenţială a pielii de pe

straturile subiacente şi contuzionant asupra straturilor anatomice profunde (acţiunea cefarului

jugului). Transpiraţia abundentă, ploaia, drumurile cu denivelări, harnaşamentele prost ajustate şi

sarcina excesivă acţionează ca factori favorizanţi.

Simptomatologie. La bovine boala debutează ca un chist sero-sangvinolent al regiunii

dorsale a gâtului şi grebanului, tumefacţie caldă, bilobată, foarte dureroasă. Animalul este abătut,

refuză să se mai deplaseze, geme şi este anorexic (Vlăduţiu O., 1966, Moldovan M., 1982).

La cabaline în regiunea grebănului apare un edem cald, difuz, păstos şi foarte dureros şi

uneori zone escoriate (Căpţână V. şi colab., 1954).

Diagnosticul - se precizează clinic.

Prognosticul - rezervat la bovine datorită perioadei lungi de timp necesară pentru

vindecare (1-3 luni), favorabil la cabaline.

Tratament. La bovine în formele uşoare medicaţie antiinflamatoare şi astringentă în

aplicaţii locale şi tonice, roburante pe cale generală (200 ml clorură de calciu 10% timp de 2-4

zile). În formele grave cu colecţii mari, după 3-4 zile de la debut, se va recurge la drenajul prin

puncţie a colecţiilor sau la deschiderea largă cu instituirea drenajului, debridării chirurgicale şi

antisepsiei repetate a cavităţilor. Pe cale generală se administrează antibiotice şi/sau

chimioterapice (Vladuţiu O. şi colab., 1970).

La cabaline asigurarea repausului timp de 3-7 zile şi aplicarea locală a unei medicaţii

antiinflamatorii duce la rezoluţia completă a edemului. Aplicarea unei medicaţii antiseptice pe

eventualele leziuni cutanate.

3

88.7.2. Bursita grebănului

Frecvenţă - la cabaline.

Etiologie - traumatică repetată prin acţiunea harnaşamentului sau ca o complicaţie septică

a unor boli (morvă, gurmă), a unor procese septice din vecinătate sau a unor boli parazitare

(oncocercoză).

Simptomatologie. Din punctul de vedere al evoluţiei bursita grebănului poate fi:

o acută;

o cronică.

Bursita aseptică are la debut o evoluţie acută, din punct de vedere morfopatologic

încadrându-se în categoria inflamaţiilor seroase sau serofibrinoase. Clinic se observă o

tumefacţie circumscrisă, caldă, dureroasă, iniţial fluctuentă, iar pe măsura înaintării în timp –

cronicizare, consistenţa putând deveni păstoasă. Starea generală a animalului este neafectată.

Puncţia bursei relevă un lichid seros sau serofibrinos.

Bursita septică are evoluţie acută. Tumefacţia este caldă, foarte dureroasă, consistenţa

este fluctuentă şi adesea fistulizează spontan. Se scurge un puroi urât mirositor. Starea generală a

animalului este afectată: abatere, inapetenţă, febră. Bursita septică se poate complica cu

flegmonul şi fistula grebănului (Vlăduţiu O., 1966, Moldovan M., 1982, Burtan I., 2000, Mateş

N., 2004).

Diagnosticul - se precizează clinic.

Prognosticul - rezervat.

Tratament - În bursitele aseptice acute – medicaţie antiflogistică pe cale generală şi în

aplicaţii locale. Dacă după o săptamână de tratament nu s-a produs resorbţia, se recurge la

evacuarea prin puncţie a conţinutului şi injectarea în bursă de antibiotice şi antiinflamatorii.

Puncţia şi tratamentul antibiotico-antiinflamator se repetă de 2-4 ori la interval de 2-3 zile.

În bursitele aseptice cronice se recurge la reacutizare prin pensulaţii cu rubefiante,

vezicători şi drenaj (cu electro- sau termocauterul). Antibioticoterapie profilactică pe cale

generală. După reacutizare se tratează ca o bursită acută.

Bursitele septice se tratează prin drenaj larg, curăţire chirurgicală a bursei, antisepsie

locală repetată şi antibiotice sau chimioterapice pe cale generală.

4

88.7.3. Flegmonul şi fistula grebănului

Flegmonul grebănului reprezintă o inflamaţie supurativ-necrotică a ţesuturilor fibroase,

cartilaginose şi osoase ale acestei regiuni. Fistulizarea spontană este frecventă.

Frecvenţă - ridicată la solipede.

Etiologie - complicaţie septică a traumatismelor şi a celorlalte afecţiuni (edem, bursită)

ale acestei regiuni sau a unor boli infecţioase (gurmă, morvă, bruceloză) sau parazitare

(oncocercoză).

Simptomatologie. Boala debutează ca o tumefacţie difuză, caldă şi extrem de dureroasă

pe una sau pe ambele feţe ale regiunii. Se constată febră, abatere accentuată, anorexie. Uneori

tumefacţia îmbracă un caracter „de flegmon lemnos”, tumefacţie indurată a regiunii în care se

formează colecţii de puroi care, treptat, vor conflua (fig. 88.1). Fistulizarea spontană se produce

adesea, scurgându-se un puroi cu aspect seros, gri murdar. Orificiul fistulei este înconjurat de

muguri cărnoşi exuberanţi, iar sondajul explorator identifică numeroase traiecte.

Fig. 88.1. Flegmon al grebănului

Tendinţa este de permanentizare a orificiilor fistuloase şi de difuzie a puroiului în toate

spaţiile musculare şi aponevrotice ale regiunii, afectând cartilagiile şi oasele şi putându-se drena

chiar în cavitatea toracică (piotorax, pleurezie purulentă), în canalul vertebral (meningo-mielită

purulentă) sau se poate generaliza (septicemie, piemie) (fig. 88.2).

Difuzia puroiului este însoţită de afectarea necrotică a tuturor ţesuturilor din profunzime

– inclusiv osteomielite. În această fază puroiul este fetid şi conţine numeroase debriuri de ţesuturi

devitalizate (Vlăduţiu O., 1966, Moldovan M., 1982, Burtan I., 2000, Mateş N., 2004).

5

Legendă

a – spata;

b – coastă;

c – vertebră toracală;

1 – spaţiul conjunctiv trapezo-scapular;

2 – spaţiul conjunctiv scapulo-romboidal;

3 – spaţiul conjunctiv subromboidal;

4 – spaţiul conjunctiv dinţato-spinal.

Fig. 88.2. Spaţiile subaponevrotice şi submusculare ale regiunii grebănului

Diagnosticul se precizează clinic. Se impune precizarea cu exactitate a spaţiilor în care

s-a înregistrat difuzia puroiului. Pentru aceasta, caracteristicile puroiului pot oferi elemente de

orientare (gălbui verzui în afectarea cartilajului suprascapular; conţine bucăţi de tendoane,

ligamente şi os în afectarea apofizelor spinoase ale vertebrelor toracale II-VII). Fistulografia cu

substanţe de contrast este, de asemenea, necesară.

Prognosticul este rezervat datorită tendinţei de recidivă şi a posibilelor complicaţii.

Tratament. Flegmonul grebănului se tratează prin drenaj larg, curăţire chirurgicală

(exereze limitate la ţesuturile devitalizate, inclusiv a porţiunilor de os necrozat, chiuretaj insistent,

lavaj repetat), antisepsie locală repetată, chiar remanentă, şi antibiotice sau chimioterapice pe cale

generală (antibiograma este indispensabilă). Dintre procedeele chirurgicale (fig. 88.3), preferăm

execuţia unor incizii seriate multiple (procedeul Forssel), paralele cu principalele trunchiuri

vasculo-nervoase care străbat zona (Ciubar V.C., 1954, Deaconescu I. şi Theodorescu D., 1972).

Terapie stimulativă nespecifică. Medicaţie de susţinere a stării generale (tonice,

susţinătoare, vitamine, roburante).

6

Fig. 88.1. Procedee de tratament chirurgical ale flegmonului grebănului

7

Bibliografie

1. BURTAN I. – Chirurgie regională veterinară, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2000.

2. CONSTANTINESCU, GH., RADU, C., PALICICA, R. – Anatomia topografică a

animalelor domestice. Ed. Facla, Timişoara, 1982.

3. CĂPĂŢÂNĂ V., MARINESCU I., VARACHIU N. – Chirurgia veterinară de

campanie, Ed. Militară, Bucureşti, 1954.

4. CIUBAR V.C. – Medicina operatoare veterinară, Ed. Agro-silvică, Bucureşti, 1954.

5. COŢOFAN V., PALICICA R., HRIŢCU VALENTINA, ENCIU V. – Anatomia

animalelor domestice, vol. I, II. Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999, 2001.

6. DEACONESCU I., THEODORECU D. – Lucrări practice de propedeutică

chirurgicală şi medicină operatoare, Lito Inst. Agronomic, Timişoara, 1972.

7. GHEŢIE V., HILLEBRAND A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I. Ed.

Academiei, Bucureşti, 1971.

8. GHEŢIE V. – Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1967.

9. MATEŞ N. – Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicală

Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2004.

10. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. – Patologie si clinica

chirurgicală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

11. PAŞTEA E. (s. red.) – Anatomia comparată a animalelor domestice, vol I, II. Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.

12. VLADUŢIU O. – Patologia chirurgicală a animalelor domestice. Ed. Academiei

RPR, Bucureşti, 1966.

13. VLADUŢIU O., TOMESCU V., GLUHOVSCHI N., MUNŢIU N., POLL E.,

BÂRZA H., SIMIONESCU E. – Bolile bovinelor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1970.