Cap 4 (Despre Tender Guarantee - Bid Bond)

5/15/2018 Cap 4 (Despre Tender Guarantee - Bid Bond) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cap-4-despre-tender-guarantee-bid-bond 1/73

264

CAPITOLUL 4

GARANŢII UTILIZATE PENTRU PREVENIREA, DIMINUAREAŞI CHIAR ELIMINAREA RISCURILOR DIN AFACERILEECONOMICE INTERNAŢIONALE

4.1. Conceptul de garanţie

Obligaţia este raportul juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului

activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, de a da, a

face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de către stat, în caz deneexecutare de bună voie.1

Obligaţiile comerciale se deosebesc de obligaţiile civile sub două aspecte:

1. considerentele legate de persoană, care joacă un rol important în

multe obligaţii civile, sunt adesea absente în cazul obligaţiilor

comerciale, excepţie f ăcând contractul de mandat, contractul de

societate etc.;

2. subiectele obligaţiilor comerciale sunt atât persoane fizice cât şisocietăţile comerciale, iar acestea, prin acordurile pe care le

perfectează, pot genera efecte neprevăzute, care se răsfrâng asupra

altor persoane, f ără ca acestea să aibă la dispoziţie mijloacele adecvate

de a le neutraliza.

Indiferent de natura obligaţiei, civilă sau comercială, raţiunea finală a

acesteia este executarea ei. În principiu prestaţia debitorului se execută de bună

voie şi întocmai. Numai în cazul în care debitorul refuză executarea de bună voiea obligaţiei, creditorul va putea recurge la forţa coercitivă pentru asigurarea

îndeplinirii ei pe calea “executării silite”.

1 C. Stănescu, C Bârsan – “Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilr”, Editura Academiei,Bucureşti, 1981, pag.12



265

Într-o viziune de ansamblu asupra garanţiilor de executare a obligaţiilor

comerciale trebuie avută în vedere totalitatea prevederilor legale, dar şi a altor

măsuri, adoptate de părţi pe cale convenţională, privind atât executarea silită a

obligaţiilor cât şi complexul de garanţii, legale sau convenţionale, menite să

asigure nu numai executarea ci şi acoperirea riscurilor de executare.

Nici în legislaţia română, civilă sau comercială, nici în legislaţiile altor ţări,

termenul de “garanţie” nu are o definiţie foarte exactă şi unanim acceptată, cel

mai frecvent, termenul este utilizat pentru a desemna orice tranzacţie în care o

persoană garantează pentru obligaţiile asumate de o alta. Întrucât nu există

dispoziţii cu caracter general aplicabile oricărei forme de garanţie, sunt

reglementate doar diferite modalităţi de garanţii şi există anumite dispoziţii cu

caracter special proprii anumitor tipuri de garanţii.

Unii autori au considerat că noţiunii de garanţie trebuie să i se atribuie un

conţinut larg, în sensul că aceasta trebuie să servească pentru desemnarea

oricărui mijloc juridic de evitare a unei pierderi sau de reparare a unei pagube

(executarea indirectă a obligaţiilor). Cu alte cuvinte, a avea o garanţie înseamnă

a beneficia de un drept subiectiv prin exercitarea căruia beneficiarul s-ar putea

proteja de consecinţele păgubitoare ale unui fapt determinat.2

Prin “garanţii” ar trebui înţelese “toate acele mijloace tehnice, extrinseci

raportului obligaţiei, dar care vin să se alăture acestuia, spre a contribui la

conservarea anumitor bunuri în vederea executării silite, la asigurarea executării

reale a obligaţiei sau la despăgubirea creditorului, în cazul în care executarea

reală nu mai are loc” 3

Această definire largă a fost criticată de alţi autori, care au considerat că

noţiunea de garanţie ar cuprinde, în mod nediferenţiat, toate modalităţile, aflate

la îndemâna oricărui creditor, de a-şi vedea satisf ăcută creanţa, inclusiv

posibilitatea de a apela la forţa de constrângere a statului pentru realizarea

executării silite.

2 V. Pătulea, C, Turianu – “Garanţiile de executare a obligaţiilor comerciale”, Colecţia Juridică,Editura Scripta, Bucureşti, 1994, pag.93 V.D. Zlătescu – “Garanţiile creditorului”. Editura Academiei, Bucureşti, 1970, pag.31



266

În consecinţă, s-a propus o altă definiţie, cu conţinut restrictiv, potrivit

căreia garanţiile pot fi definite ca fiind acele mijloace juridice care, dincolo de

limitele dreptului de gaj general 4şi în plus faţă de acest drept, conferă

creditorului garantarea anumitor prerogative suplimentare, constând de regulă

fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori, fie în posibilitatea ca, în caz deneexecutare din partea debitorului, să urmărească o altă persoană care s-a

angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului (fidejusiunea).

În cadrul oricărui sistem de drept, o persoană, care contractează o

obligaţie (de a plăti o sumă de bani, de a livra o marf ă etc.), răspunde de

îndeplinirea obligaţiei asumate cu propriul ei patrimoniu. Astfel, obligaţia asumată

prin contract de exportator şi de importator este o obligaţie principală, fiecare

fiind în raport cu partenerul în poziţia dublă de debitor/creditor principal, ilustrată în schema nr. 4.1.

Într-o clasificare tradiţională garanţiile se împart în raport cu izvorul şi

obiectul lor. După izvor garanţiile sunt legale sau convenţionale, după cum

î şi au sursa în lege sau în voinţa părţilor.

În funcţie de obiect, garanţiile pot fi grupate în:

- garanţii reale, care constau în afectarea specială a unuia sau mai

multe bunuri pentru garantarea obligaţiei. În grupa garanţiilor realesunt incluse: gajul, ipoteca, privilegiile, clauzele penalizatoare, arvuna

etc.

- garanţii personale, care constau în angajamentul pe care o altă

persoană (fizică sau juridică) decât debitorul principal şi-l asumă faţă

de creditor de a executa el obligaţia, în cazul în care debitorul principal

nu o va face. În sistemul de drept al ţării noastre garanţiile personale

pot îmbrăca forma cauţiunii sau fidejusiunii şi solidarităţii.

4 Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari (consacrat de art.1718 Cod Civil) este cea maigenerală garanţie pentru executarea obligaţiilor care, însă, este insuficientă în caz deinsolvabilitate a debitorului.



Schema nr. 4.1.

DUBLA IPOSTAZ Ă BENEFICIAR/ORDONATOR DE GARANŢII A PARTENERILOR DE CONTRACT

GARANTUL VÂNZ ĂTORULUI

emite garanţii pentru:- restituirea avansului- asigurarea bunei funcţionări a instalaţiilor- asigurarea bunei executări a contractului- participarea la licitaţie- asigurarea service-ului în perioada de garanţie tehnică etc.

ordonă beneficiază

contract comercialinternaţionalVÎNZĂTORUL CUMPĂR ĂTORUL

beneficiază ordonă

GARANTUL CUMP ĂR ĂTORULUIemite garanţii pentru:

- deschiderea de acreditiv- plata contravalorii mărfii- plata ratelor scadente şi a dobânzilor aferente etc.

Sursa: Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 1998,pag. 286

Cel solicitat să ofere o garanţie suplimentară privind îndeplinirea obligaţiei

asumate prin contract are, în principiu, două alternative: poate garanta cu

bunurile sale materiale, financiare pe care le pune la dispoziţie partenerului, în

această situaţie apelându-se la garanţiile reale, sau poate apela la o terţă

persoană, numită garant, care să-şi asume obligaţia în cazul în care debitorul

nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată. Instrumentul garantării poate fi, în acest

caz, scrisoarea de garanţie bancară, garanţia societăţilor de asigurare, avalul267



268

cambial, acreditivul documentar stand-by etc., toate acestea f ăcând parte din

grupa garanţiilor personale.

Garanţia, indiferent de natura obligaţiilor garantate sau de instrumentul de

garantare utilizat, trebuie să răspundă anumitor cerinţe de bază:

• existenţa unui patrimoniu independent de relaţia contractuală, suficientde mare şi cert în timp pentru a acoperi obligaţia garantată;

• garanţia să fie astfel concepută încât să asigure beneficiarului dreptul

şi posibilitatea de a o executa, f ără ca debitorul să se poată opune

acestei executări;

• beneficiarul garanţiei să aibă asigurată posibilitatea utilizării

nestânjenite a rezultatului executării garanţiei (transferul valutar al

fondurilor, dreptul de proprietate).5

Garanţiile îndeplinesc mai multe funcţii şi anume:

a) să asigure stimularea respectării disciplinei contractuale, respectiv

executarea la timp şi în mod corespunzător a obligaţiilor asumate de

solicitantul garanţiei;

b) să asigure securitatea creditului;

c) să constituie un înlocuitor al unui raport de credit efectiv (operaţiunile

comerciale şi de cooperare economică necesită credite pentru a supliniinsuficienţa fondurilor proprii);

d) să asigure economisirea de lichidităţi.

Prevederile legale referitoare la garanţii sunt cuprinse în Codul civil,

Codul comercial şi legi speciale. În Codul civil român, dispoziţiile privind garanţiile

sunt grupate în Titlul IV “despre fidejusiune”, Titlul XV “despre amanet” (gajul),

Titlul XVIII “despre privilegii şi ipoteci” (Cartea III). Aceste prevederi trebuie

puse în corelaţie cu dispoziţiile speciale privind garanţiile şi cauzele de preferinţă a unor creanţe din art. 409 C.pr.civ., Legea nr. 22/1969 sau Decretul nr.

221/1960. În codul comercial român sunt cuprinse dispoziţii referitoare la “gajul

comercial” (Cartea I, Titlul XIV) şi “gajul vaselor de comerţ” (Cartea II). În scopul

sporirii eficienţei garanţiei executării obligaţiilor civile şi comerciale, prin Legea

5 Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bcureşti, 1996, pag 284



269

nr.99/1999 a fost adoptată o nouă reglementare privind garanţiile. În Titlul VI al

legii se reglementează regimul juridic al garanţiilor mobiliare.

4.2. Garanţii personale ce pot fi folosite în afacerileeconomice internaţionale

4.2.1. Scrisorile de garan ţ ie bancare

4.2.1.1. Noţiuni generale despre scrisoarea de garanţie bancară

Garanţia bancară este un angajament irevocabil, asumat în scris,

de o bancă (banc ă garant ă ), în favoarea unei persoane, denumită

beneficiarul garan ţ iei , de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în

care o altă persoană , denumită ordonator , în contul căreia se emite

garanţia, nu a onorat o anumită obligaţie asumată printr-un contract

sau a onorat-o defectuos faţă de beneficiarul garanţiei. În ţara noastră

garanţia bancară este cel mai adesea denumită scrisoare de garanţie

bancară.6

Banca, prin garanţia bancară, nu garantează fapte, ci preia o obligaţie de

plată, cu titlu reparatoriu pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a

unui angajament asumat prin contract. În acelaşi timp, obligaţia de plată

asumată de bancă este accesorie obligaţiei debitorului principal, care s-a obligat

la o anumită prestaţie prin contractul comercial.

Garanţia bancară are la bază instituţia cauţiunii, ea f ăcând parte din

categoria garanţiilor personale.

Cauţiunea bancară are un caracter secundar atât în intenţie cât şi în

formă. Înţelegerea între părţi este ca garantului să i se ceară plata numai în cazul

în care ordonatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul comercial.

Adesea, cauţiunea impune demonstrarea incapacităţii de plată a debitorului

principal prin acţionarea sa în judecată.

6 Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 1996, pag.289



270

Legislaţia referitoare la cauţiune, în diferite ţări, cuprinde numeroase

dispoziţii particulare, deşi accepţiunea dată termenului este asemănătoare.

Potrivit legislaţiei din ţara noastră, caracterul accesoriu al cauţiunii bancare are

ca efect:

- obligaţia băncii, fiind subsidiară obligaţiei principale stipulate în contractulcomercial, nu poate fi nici mai întinsă, nici mai oneroasă decât aceasta;

- dacă obligaţia principală este eventuală, din punct de vedere al unei condiţii sau

al unui termen, cauţiunea este afectată de aceleaşi modalităţi;

- dacă obligaţia principală este nulă sau anulabilă şi cauţiunea este la fel;

- cauţiunea poate invoca beneficiile garantului solidar (dacă este cauţiune

solidară) cât şi excepţiile debitorului principal inerente datoriei;

- cauţiunea cu durată nedeterminată poate fi revocată în orice moment, în modunilateral, excepţie f ăcând situaţia în care acoperă un avans determinat.

Pentru edificare, în modelul nr. 4.1. este prezentat textul unei cauţiuni

solidare, observându-se caracterul subsidiar al cauţiunii atât în intenţie cât şi în

forma sa.

Model nr. 4.1.

MODEL DE CAUŢIUNE SOLIDAR Ă

Banca garantă

Cauţiune solidară

Prin această garanţie ne angajăm în favoarea lui ………………………, în calitate decogarant, până la suma maximă (inclusiv dobânzi şi alte costuri) de………………………………. (suma în cifre şi litere, moneda) cu privire la obligaţiile…………………………… în ceea ce priveşte …………………………………..

Această garanţie va fi îndeplinită numai dacă debitorul principal nu a efectuatplata la timp, în plus, plata trebuie să fi fost cerută şi să nu fi fost onorată sauincapacitatea de plată să fi fost declarată de debitorul principal.

Această garanţie expiră definitiv la data de ………………….. indiferent de data lacare datoria este scadentă, în cazul în care creditorul nu notifică banca garantă prinscrisoare sau telegramă, care nu trebuie să sosească mai târziu de data menţionată maisus şi prin care î şi exprimă intenţia de a pretinde suma de plată de la bancă privindaceastă garanţie. În acest caz, creditorul va trebui să acţioneze legal în judecată întermen de patru săptămâni, de la data mai sus menţionată. Această garanţie va figuvernată de legea ţării băncii garante. Executarea obligaţiilor se va realiza la ghişeelebăncii noastre. Toate procedurile privitoare la bancă trebuie să fie aduse exclusiv latribunalul în a cărui jurisdicţie intră.

Semnăturile băncii garante



271

În funcţie de obiectul obligaţiei fundamentale care este garantată, de

poziţia băncii garante şi de condiţiile de executare, cauţiunile se pot clasifica în

conformitate cu tabelul nr. 4.1.

Tabelul nr. 4.1.TIPURI DE CAUŢIUNI BANCARE

Criterii Tipuri de cauţiuni bancare

În funcţie de obiectulobligaţiei fundamentale

care este garantată

cauţiuni pentru efectuarea unui export; cauţiuni pentru plata unui import; cauţiuni pentru efectuarea unui transfer valutar; cauţiuni pentru deschiderea unui acreditiv; cauţiuni pentru tranzacţii în compensaţie; cauţiuni pentru restituirea unui avans; cauţiuni pentru plata unor comisioane; cauţiuni pentru plata la termen a mărfurilor; cauţiuni pentru restituirea mărfurilor ori pentru

plata preţului unor mărfuri aflate în consignaţie; cauţiuni pentru participarea la licitaţii; cauţiuni pentru buna executare a prestaţiilor; cauţiuni pentru reexport; cauţiuni pentru rambursarea creditului financiar

cauţiuni pentru lipsa de conosamente

În raport cu poziţiabăncii garante

simplă solidară

În raport cu condiţiilede executare

“la prima cerere” – când creditorul poate solicitaexecutarea ei f ără a demonstra că debitorul nu şi-aonorat obligaţia;

“documentară” – când, pentru a pune în executarecauţiunea, trebuie să se demonstreze, cu actemanat de la terţ, că debitorul nu şi-a executatobligaţia.

Sursa: Vasile Pătulea, Corneliu Turianu – “Garanţiile de executare a obligaţiilorcomerciale, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, pag. 62



272

În funcţie de obiectul obligaţiei fundamentale garantate, practica

evidenţiază o multitudine de scrisori de garanţie bancară. Obligaţia astfel

garantată, din punct de vedere al conţinutului economic, poate reprezenta

contravaloarea unor mărfuri vândute, lucrări efectuate, servicii prestate, în cazulcontractelor cu plata la vedere; un credit acordat debitorului, în cazul

contractelor cu plata eşalonată în timp; penalizări, în cazul în care debitorul, în

relaţia de garantare, nu şi-a îndeplinit în totalitate sau parţial obligaţiile

contractuale convenite.7 În principiu, orice obligaţie asumată printr-un contract

comercial poate constitui obiectul unei scrisori de garanţie bancară.

Privită în ansamblu, garanţia bancară îmbracă caracteristicile unui

contract de garanţie, adică este:- un contract consensual, întrucât se formează prin acordul de voinţă a părţilor;

- un contract unilateral, deoarece cel care se obligă este numai garantul (banca),

beneficiarul garanţiei neavând nici o obligaţie faţă de garant;

- un contract cu titlu gratuit;

- un contract subsidiar, întrucât însoţeşte obligaţia principală (din contractul

comercial) şi este determinat la aceasta.

Emiterea unei garanţii bancare determină între părţile implicate treiraporturi juridice:

1. raportul juridic fundamental, ca rezultat al contractului comercial internaţional,

încheiat între exportator şi importator;

2. raportul juridic de mandat, prin care debitorul principal împuterniceşte banca

să garanteze executarea obligaţiilor sale;

3. raportul juridic rezultat din contractul de garanţie bancară, dintre bancă şi

beneficiarul garanţiei. În cazul în care debitorul principal nu-şi îndeplineşteobligaţiile asumate prin contract, beneficiarul se adresează băncii garante

pentru executarea garanţiei, respectiv încasarea banilor.

În materie de garanţii bancare problema fundamentală este legată de

sistemul de drept care guvernează garanţia respectivă. Realitatea a dovedit că în

7 Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 1996, pag. 300



273

materie de garanţii rămân suverane dreptul naţional al ţării garantului şi practica

bancară. Dat fiind rolul tot mai important al garanţiilor în derularea tranzacţiilor

internaţionale, Camera de Comerţ Internaţional de la Paris precum şi alte

organisme au fost preocupate de uniformizarea practicilor în materie de garanţii.

În acest sens, în anul 1978 Camera de Comerţ Internaţional de la Paris aelaborat “Publicaţia nr. 325” privind Reguli uniforme pentru garanţiile

contractuale. Aceste reguli au avut ca obiectiv principal rezolvarea problemelor

legate de executarea abuzivă a garanţiilor, prin stabilirea cadrului juridic referitor

la dreptul beneficiarului garanţiei cu privire la solicitarea executării garanţiei. Deşi

Publicaţia nr. 325 continuă să fie utilizată, evoluţia practicii internaţionale a

evidenţiat în timp limitele acesteia. Drept urmare, în anul 1992 Camera de

Comerţ Internaţional de la Paris a elaborat “Publicaţia nr. 458” intitulată Reguliuniforme pentru garanţiile la cerere cu aplicabilitate din ianuarie 1995.

Aplicarea regulilor prevăzute în Publicaţiile nr. 325 şi nr. 458 este

voluntară, respectiv ele se aplică acelor garanţii în al căror text se precizează

expres că sunt supuse uneia din publicaţiile menţionate (asemănător acreditivelor

documentare). Băncile continuă să aibă în vedere dreptul naţional al ţării băncii

garante manifestând rezerve în aplicarea acestor reguli.

Există două modalităţi de emitere a garanţiei bancare:8

- direct, prin intermediul băncii din ţara vânzătorului în favoarea cumpărătorului;

- indirect, când banca din ţara vânzătorului însărcinează o bancă străină să

stabilească o garanţie în favoarea cumpărătorului.

Varianta aleasă depinde de prevederile legale în vigoare în ţara

cumpărătorului. Principalele diferenţa între cele două modalităţi constau în modul

de redactare. Garanţia directă este formulată în manieră individuală, în funcţie de

particularităţile fiecărui caz, iar garanţia indirectă, emisă de bancacumpărătorului, utilizează formule standard din ţara acestuia şi este acoperită de

o contragaranţie emisă în ţara vânzătorului, necondiţionată şi emisă la prima

cerere. Regulile aplicabile în acest caz sunt ale băncii care emite garanţia.

8 “Manual de operaţiuni documentare în comerţul exterir”, Colecţia “Bussines”, Union de BanquesSuisses, Ed. Economistul şi Markedit s.r.l., Bucureşti, 1992, pag.86



274

Modificarea garanţiei bancare are aceeaşi procedură ca şi emiterea ei şi

priveşte în general valoarea şi valabilitatea garanţiei.

Cu toate că în materie de garanţii bancare există o mare diversitate de

reglementări determinate de dreptul naţional al fiecărui stat, când acordă o

garanţie banca trebuie să respecte o serie de prevederi legale şi de uzanţe deordin tehnic. Astfel garanţiile bancare, indiferent de banca emitentă, conţin

întotdeauna anumite elemente (model nr. 4.2.):

Model nr. 4.2.

ELEMENTELE UNEI SCRISORI DE GARANŢIE BANCAR Ă

BANC POST S.A. Data emiterii:(banca garantă) (intrarea în vigoare)

SCRISOARE DE GARANŢIE nr. ……

Prin prezenta garantăm, la cererea S.C. …………….…………… (ordonatorulgaranţiei) în mod necondiţionat şi irevocabil, plata sumei de …………………….. lei(valoarea garanţiei) în favoarea S.C. ………………….………………….(beneficiarulgaranţiei), reprezentând contravaloarea contractului nr. ………. Scrisoarea de garanţieeste valabilă numai pentru livrarea produselor (prestărilor) ce fac obiectul contractuluisus menţionat, în cazul în care solicitantul garanţiei nu are disponibilităţi în contulcurent. (obiectul garanţiei).

Plata se va face de noi la prima cerere formulată de beneficiarul scrisorii degaranţie (formula de angajament a băncii garante) la care se anexează documentele vizate de solicitant din care să rezulte că produsele respective au fostlivrate şi nu au fost decontate (condiţiile şi modul de executare a scrisorii degaranţie).

Valoarea scrisorii de garanţie bancară se micşorează automat şi proporţional cuplăţile efectuate (clauza de reducere).

Garanţia este valabilă până la data de ……… când scrisoarea de garanţie va fireturnată (termenul de valabilitate). După această dată ea î şi încetează valabilitatea.

Semnături conform competenţei

Sursa: BANC POST S.A. Sucursala Argeş, Piteşti

Părţile implicate sunt:

• ordonatorul - cel la solicitarea căruia se emite garanţia şi care are

calitatea de obligat principal în contractul comercial;

• beneficiarul garan ţ iei - titularul creanţei pe linie contractuală. În

favoarea lui banca emite garanţia, deci lui i se va efectua plata în caz de



275

executare a garanţiei. Din punct de vedere al beneficiarului garanţia

bancară este cu titlu nominal, nenegociabil.

• banca garant ă - cea care emite garanţia, angajându-se alături de

debitorul principal, pentru cazul în care acesta ar refuza sau nu ar fi în

măsură să onoreze el însuşi obligaţia garantată.În textul unei garanţii bancare, ordonatorul şi beneficiarul sunt prezentaţi

cu toate datele de identificare (nume, prenume, oraş, ţară) de obicei în

partea de început a textului. Banca garantă este menţionată în antetul

scrisorii de garanţie bancară, în cadrul formulei de angajament şi, în final, sub

forma semnăturii autografe ce însoţeşte numele acesteia.

Obiectul garanţiei reprezintă natura obligaţiei contractuale garantate.

Obiect al garanţiei poate fi orice obligaţie asumată prin contractul comercial.Delimitarea obiectului în textul garanţiei bancare se face prin enunţarea sa

completă sau, conform Publicaţiei nr. 458, prin trimitere la contractul

comercial. Oricare ar fi tipul angajamentului bancar, obiectul garanţiei se

circumscrie specificului activităţii garantului. În cazul garanţiilor bancare,

băncile nu se angajează decât pentru garantarea unor obligaţii băneşti ale

debitorului.

Valoarea garanţiei reprezintă suma de bani, menţionată în cifre şi litere cuprecizarea monedei, pe care banca garantă se obligă să o plătească

beneficiarului garanţiei. Suma trebuie să fie fixă şi nu determinabilă, luându-

se în calcul şi posibilitatea plăţii unor dobânzi. Valoarea garanţiei este strâns

legată de obiectul acesteia. Astfel se disting garanţiile a căror valoare este

determinată direct de însuşi obiectul garanţiei (scrisorile de garanţie bancară

de restituire a avansului, de plată a contravalorii mărfurilor livrate, de plată a

ratelor şi a dobânzilor scadente) şi garanţiile a căror valoare este determinată procentual în raport cu valoarea contractului comercial (scrisori de garanţie

bancară de participare la licitaţii, de bună execuţie a contractului). În cazul

garanţiilor emise în baza unor contracte cu livrări eşalonate în timp trebuie

avut în vedere ca valoarea livrărilor să nu depăşească valoarea garanţiilor.



276

Formula de angajament a băncii este fraza prin care banca garantă se

obligă la plată în favoarea beneficiarului garanţiei. Băncile nu garantează

fapte ci efectuarea unor plăţi drept compensare bănească pentru o obligaţie

neîndeplinită sau îndeplinită defectuos de ordonatorul garanţiei. Formula de

angajament trebuie să fie clară, f ără echivoc.În func ţ ie de angajamentul b ă ncii garanţiile pot fi:

• garanţii accesorii (simple) obligaţiei principale (cauţiunea

bancară) prin care este urmărit la plată întâi ordonatorul şi, în măsura

în care acesta este insolvabil, cererea de plată este adresată băncii

garante;

• garanţii solidare , în care banca emitentă şi ordonatorul sunt

desemnaţi ca debitori pentru una şi aceeaşi obligaţie, instituţiasolidarităţii fiind reglementată în dreptul civil sau comercial al fiecărei

ţări. Garantul solidar se poate opune plăţii invocând “beneficiile

garantului solidar”, şi anume:

- beneficiul diviziunii, respectiv dreptul garantului, în caz de cerere de

executare a garanţiei, de a cere mai întâi executarea juridică a

debitorului principal, executarea garanţiei urmând a se face numai

în măsura în care pretenţiile beneficiarului nu vor fi îndestulate deordonator;

- beneficiul discuţiunii, adică dreptul garantului de a solicita

amânarea executării garanţiei în speranţa determinării debitorului

principal de a-şi executa obligaţia;

- beneficiul opoziţiunii, respectiv dreptul garantului de a se opune

executării garanţiei invocând excepţiile legate de neîndeplinirea

necorespunzătoare a contractului;- excepţia de jurisdicţie în virtutea căreia banca garantă poate amâna

executarea garanţiei până la acţionarea în justiţie a ordonatorului,

conform prevederilor contractuale;



277

- excepţia de transfer valutar sau de devize care dă dreptul băncii

garante să se opună plăţii ca urmare a legislaţiei valutare din ţara

sa care interzice transferul valutelor convertibile în străinătate.

Prin nerenunţarea expresă la beneficiile garantului solidar,

acoperirea riscului de neplată este mult diminuată, iar soluţia practică, în final, este arbitrajul comercial. Dreptul băncii garante la aceste

beneficii presupune trecerea ordonatorului garanţiei prin toate formele

juridice de executare: somare de plată, protest etc.

• garanţii independente, care sunt derivate din garanţiile solidare

banca garantă angajându-se la plată ca debitor principal cu renunţarea

benevolă la “beneficiile garantului solidar”.9 Menţionarea in extenso a

renunţării la toate beneficiile şi excepţiile este necesară, ca rezultat alsensului diferit atribuit formulărilor în legislaţiile internaţionale. De

exemplu, în unele ţări ca Suedia, Danemarca, Norvegia, inserarea în

textul garanţiei a formulei “as own debt” permite băncilor garante să

invoce orice obiecţie la plată pe care ar putea să o ridice debitorul

principal pentru a se opune plăţii. În Olanda menţiunea “pure et

simple” înseamnă că banca garantă renunţă numai la beneficiul

opoziţiunii, iar menţiunea “renunţarea la toate privilegiile acordate delegea olandeză” semnifică renunţarea numai la beneficiul discuţiunii şi

diviziunii.

• garanţii la cerere denumite şi garanţii la prima şi simpla

cerere sunt o formă a garanţiilor independente şi conţin angajamentul

băncii garante de a plăti o sumă la simpla cerere a beneficiarului,

însoţită sau nu de documente (avalul bancar). Cu toate acestea banca

poate totuşi invoca două excepţii:1) excepţia întemeiată pe bunele moravuri şi ordinea publică de drept

internaţional, când se constată că scrisoare de garanţie are la bază

un contract comercial ilegal;

9 Jean Louis Rives-Lange, Monique Contamine-Raynaud – “Droit bancaire” 6-e ed., Ed. Dalloz,Paris, 1995, pag. 721



278

2) excepţia cererii de executare abuzive, când banca garantă

dispunând de probe sigure dovedeşte frauda beneficiarului

garanţiei.

În practica bancară pentru garanţia la cerere se practică termenii

de garanţie bancară sau scrisoare de garanţie bancară, uneoriangajament de plată sau obligaţie de plată.

În conformitate cu art. 2 al Publicaţiei nr. 458, o garanţie la

cerere înseamnă orice garanţie, titlu obligaţional sau angajament de

plată, oricum ar fi denumită sau descrisă de o bancă, de o societate

de asigurare sau de o altă persoană fizică sau juridică, dată în scris,

pentru plata unei sume de bani, la prezentarea, în conformitate cu

termenii angajamentului asumat, a unei cereri de plată scrise şi aoricăror alte documente (de exemplu un certificat eliberat de un

arhitect sau inginer, o hotărâre judecătorească sau comisie de

arbitraj), care pot fi specificate în garanţie, potrivit angajamentului

asumat:

i. la cererea sau pe baza instrucţiunilor şi pe răspunderea unei

părţi (denumită ordonator);

sauii. la cererea sau pe baza instrucţiunilor şi pe răspunderea unei

bănci, societăţi de asigurare sau a oricărei persoane fizice sau

juridice (denumită parte instructantă contra-garant), acţionând

pe baza instrucţiunilor ordonatorului în favoarea unei alte părţi

(denumită beneficiar)

Din regulile aplicabile garanţiilor la cerere, din Publicaţia nr. 458

rezultă următoarele trăsături fundamentale ale acestora:- caracterul abstract al angajamentului de plată în sensul că obligaţia

garantului de a plăti devine obligatorie numai din momentul emiterii ei

şi cu condiţia ca această garanţie să nu fie respinsă de beneficiarul ei;

- independenţa garanţiei faţă de relaţia contractuală de bază care a

garantat-o întrucât, deşi în textul garanţiei se poate face referire la un



279

contract comercial de bază, pe garant şi pe beneficiar îi vizează doar

drepturile şi obligaţiile ce rezultă din garanţie;

- independenţa garanţiei faţă de contractul încheiat între ordonator şi

garant. Garantul nu poate refuza plata pe motiv că ordonatorul nu a

transmis fondurile;- caracterul documentar al garanţiei având în vedere atât faptul că

garanţia este un document scris, în care sunt precizate anumite

elemente obligatorii, cât şi condiţia efectuării plăţii, respectiv cererea

scrisă însoţită sau nu de documente;

- obligativitatea garantului de examinare a documentelor referitoare la

conformitatea aparentă a documentelor cu cerinţele garanţiei.

Garanţia la cerere oferă beneficiarului dreptul de a cere plataimediată, iar garantul şi ordonatorul nu pot invoca nici o obiecţie de

refuz a plăţii. Chiar dacă ulterior executarea abuzivă este dovedită, ca

şi în cazul acreditivului, banca plăteşte documente prezentate în

regulă.

Clauza de garantare prin care se abordează corelat şi simultan desemnarea

expresă a garantului şi beneficiarului garanţiei, suma garantată şi descrierea

condiţiilor în care beneficiarul poate solicita executarea garanţiei. Condiţiile şi modul de executare a garanţiei reprezintă documentele

convenite între părţi şi menţionate în textul garanţiei, pe care beneficiarul

acesteia trebuie să le prezinte pentru executarea garanţiei bancare. Din acest

punct de vedere garanţiile bancare pot fi:

• necondi ţ ionate , care dau posibilitatea executării plăţii la prima şi simpla

cerere, formulată în scris, prin care se precizează că ordonatorul nu şi-a

îndeplinit obligaţiile asumate. Forma scrisă, conform art. 2b din Publicaţianr. 458, include şi o teletransmisie autentificată sau un mesaj informatic

controlat (ex.: SWIFT). Aceste garanţii sunt preferate de beneficiari dată

fiind executarea rapidă, eliminarea probelor şi discuţiilor cu ordonatorul.

Garanţia necondiţionată prezintă riscul unei executări f ără justă cauză,



280

dar, în compensaţie, are avantajul că acţiunea civilă de recuperarea

sumelor este mai uşoară decât în cazul garanţiei condiţionate;

• condi ţ ionate , în textul cărora se face precizare că plata se va face numai

pe baza unor dovezi scrise sau a unor documente care să ateste

neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiei garantate.Executarea acestei garanţii presupune o cerere de executare, adresată de

beneficiar băncii garante, însoţită de documentele justificative precizate în

textul garanţiei. Aceste documente pot emana de terţi (documentul de

transport emis de un cărăuş), de la ordonatorul garanţiei (proces-verbal

de recepţie a mărfii) sau de la beneficiarul garanţie (chitanţe, titluri de

credit, simpla declaraţie a acestuia). Acest tip de garanţie prezintă pentru

beneficiar dezavantajul întârzierii plăţii până când se face dovada prindocumente.

Intrarea în vigoare este menţionată sub forma datei şi locului emiterii

garanţiei. Această dată este stabilită clar în funcţie de momentul producerii

actului generator de creanţă.

Valabilitatea este perioada de timp în care beneficiarul garanţiei poate cere

executarea acesteia. Termenul de valabilitate este precizat, de obicei, printr-o

dată calendaristică certă şi expiră la sediul băncii garante. Drept urmare,cererea de executare emisă de beneficiarul garanţiei trebuie să ajungă,

însoţită sau nu de documente, înainte sau cel mult la data menţionată în text.

După această dată banca nu mai este obligată să plătească, iar beneficiarul

nu mai poate încasa garanţia.

Termenul de valabilitate mai poate fi precizat şi în funcţie de un fapt care

atrage expirarea, însemnând prezentarea unui document privitor la expirare.

De exemplu o garanţie pentru participare la licitaţie poate cere pentrudovedirea expirării valabilităţii prezenta rea de către beneficiar a unui

document care certifică primirea de către acesta a garanţiei de bună execuţie.

Termenul de valabilitate se stabileşte în raport cu obiectul garanţiei şi

trebuie să fie mai mare cu aproximativ 15-45 de zile, interval necesar

beneficiarului să întocmească anumite formalităţi (de protest, de punere în



281

întârziere la plată) şi pentru timpul necesar executării garanţiei, inclusiv

timpul de curier. În practică, valabilitatea unei scrisori de garanţie poate fi

prelungiră şi automat în funcţie de îndeplinirea anumitor evenimente,

menţionate expres în textul garanţiei (amânarea livrării prelungeşte automat

valabilitatea garanţiei).În ţări ca Iran, Algeria, Liban, Iordania se cere ca scrisorile de garanţie

bancară să fie emise f ără valabilitate determinată, iar în ţări ca Turcia, Siria,

Thailanda, chiar dacă în garanţie este menţionat un termen de valabilitate,

obligaţia asumată de banca garantă nu se stinge decât în momentul în care

originalul scrisorii de garanţie bancară este restituit acesteia, însoţit de

comunicarea scrisă a beneficiarului privind încetarea oricărei obligaţii a băncii

garante. De altfel, restituirea garanţiei se impune ca o practică bancară generalizată şi numeroase legislaţii naţionale, printre care şi cea română,

solicită acest lucru.

Încetarea obligaţiei de plată a băncii garante are loc atunci când garanţia

expiră şi nu s-a primit cererea de plată din partea beneficiarului, când

garanţia este anulată prin restituirea originalului băncii garante şi când

garanţia este anulată prin forţa legii avându-se în vedere sechestrul, frauda

sau reaua credinţă dovedită. Clauza de legislaţie priveşte legea care guvernează garanţia în caz de

litigiu. De obicei, aceasta este stabilită de banca garantă în conformitate cu

jurisdicţia locului unde a fost emisă garanţia. În lipsa unei astfel de prevederi,

Publicaţia nr. 458, art. 27 şi 28, prevede că legea aplicabilă este a sediului

sucursalei care a emis garanţia. În cazul în care părţile nu au stabilit

competenţa unui anume tribunal, Publicaţia nr. 458 prevede că diferendele

vor fi reglementate exclusiv de către tribunalul competent al ţării unde bancagarantă î şi are sediul.

Clauza de reducere se referă la diminuarea automată a obligaţiilor băncii

garante proporţional cu plăţile efectuate în contul garanţiei respective.

Clauza de identificare prin care banca garantă solicită ca cererea de

executare şi documentele justificative să-i parvină prin canal bancar, însoţite



282

de declaraţia băncii respective, prin care să certifice că semnăturile ce

figurează pe documentele remise sunt autentice.

Aplicabilitatea Regulilor Uniforme cu excepţia a ceea ce s-a precizat

altfel în garanţie.

Semnătura autograf ă şi numele băncii garante

4.2.1.2. Garanţii bancare emise în favoarea importatorilor

garan ţ ia de participare la licita ţ ie

(tender bond, bid bond – engl., garantie de soumission –fr.)

Prin invitaţia de participare la o licitaţie de cumpărare internaţională şi princaietul de sarcini aferent acesteia organizatorii licitaţiei solicită ofertanţilor

(exportatorilor) prezentarea alături de ofertă a unei scrisori de garanţie bancară

de participare la licitaţie având scopul de a asigura organizatorii de bonitatea şi

seriozitatea ofertanţilor.

Obiectul garanţiei îl constituie dreptul organizatorului de a o executa în

cazul în care ofertantul î şi retrage sau modifică oferta înainte de adjudecare, în

cazul în care ofertantul, câştigând licitaţia, refuză să semneze contractul sau, încheind contractul, refuză să ofere o garanţie de bună execuţie a acestuia.

Suma astfel încasată este destinată să acopere diferenţa de preţ dintre ofertantul

câştigător şi al doilea clasat, costurile determinate de organizarea unei noi licitaţii

sau eventualele daune provocate de beneficiarul garanţiei pentru întârzierea

contractului comercial propus a fi încheiat după adjudecare.

Valoarea garanţie poate fi exprimată procentual (între 2 şi 10 % din

valoarea ofertei) sau, mai rar, în valoare absolută. Valabilitatea acestui tip de garanţie corespunde în general termenului de

valabilitate a ofertei ţinând cont de termenul de evaluare a ofertelor şi de

adjudecare a câştigătorului licitaţiei. Garanţia expiră în momentul încheierii

contractului şi al prezentării garanţiei de bună execuţie. În textul garanţiei este

specificată o dată limită până la care poate fi executată. Prelungirea valabilităţii



se poate face în situaţia în care se preconizează depăşirea termenului de

evaluare a ofertelor şi respectiv a termenului de adjudecare.

Neexecutarea garanţiei şi returnarea ei băncii garante de către beneficiar

(organizatorul licitaţiei) se face după adjudecare, în situaţia în care ordonatorul

(ofertantul) nu a câştigat licitaţia sau după încheierea contractului, în situaţia încare ofertantul a câştigat licitaţia.

Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de participare la licitaţie

este prezentat în Schema nr. 4.2.

Schema nr. 4.2.

Mecanismul derulării scrisorii de garanţie de participare la licitaţie

3

2

10 1 7 6 4 8 9 11

5

OFERTANT(exportator, ordonator de garanţie)

Oferta

ORGANIZATORUL LICITAŢIEI(importator, beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

1. Invitaţia de participare la licitaţie; cumpărarea caietului de sarcini2. Întocmirea ofertei inclusiv stabilirea preţului în vederea calculării valorii

procentuale a garanţiei3. Solicitarea emiterii garanţiei de participare la licitaţie4. Emiterea garanţiei de participare la licitaţie

5. Expedierea ofertei însoţită de garanţia bancară 6. Notificarea acceptării ofertei de către organizatorul licitaţiei7. Încheierea contractului8. Returnarea garanţiei de către organizatorul licitaţiei, băncii garante9. Solicitarea de către organizator a executării garanţiei10. Anularea ofertei11. Returnarea garanţiei de către organizatorul licitaţiei, băncii garante

Sursa: Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura All, Bucureşti, 1996,pag. 307

283



284

În unele cazuri, importatorii menţionează în caietul de sarcini un model

pentru scrisoarea de garanţie de participare la licitaţie, alteori conţinutul acesteia

este lăsat la voia ofertantului sau a băncii garante. În linii generale, o scrisoare

de garanţie bancară de participare la licitaţie se poate prezenta ca în Modelul

nr.4.3.

Model nr. 4.3.

Scrisoare de garanţie bancară de participare la licitaţie

LocalitateaData

Către : beneficiarul garanţiei (organizatorul licitaţiei)

Clientul nostru (ordonatorul garanţiei, ofertantul în cadrul licitaţiei) numitparticipant la licitaţia organizată de dvs. în data de ……………..v-a remis oferta nr……….pentru instalaţia …… în valoare de ………………….. (suma, valuta), conform caietului desarcini nr………/data.

Caietul de sarcini menţionat prevede obligaţia participantului la licitaţie de a vă plăti suma de ……… în cazul în care modifică sau revocă oferta în timpul valabilităţiiacesteia sau în cazul în care refuză semnarea contractului în condiţiile ofertei şi înperioada fixată, după ce i s-a adjudecat licitaţia.

Faţă de cele de mai sus, ne angajăm irevocabil şi necondiţionat să vă plătimsuma de ………… la prima şi simpla dvs. cerere declarând neîmplinirea de cătreparticipant a obligaţiilor de mai sus.

Vom efectua plata în virtutea acestei scrisori renunţând la beneficiul diviziunii şidiscuţiunii, f ără a avea dreptul de a invoca, pentru a ne opune plăţii solicitate, vreoobiecţie sau excepţie din partea noastră sau a participantului sau restricţii valutare decare participantul s-ar putea prevala şi f ără ca dvs. să fie necesar să faceţi apel contraparticipant printr-un tribunal sau arbitraj

În scopul identificării, cererea dvs. de plată ne va fi prezentată prin intermediulunei bănci de prim rang, care să confirme faptul că semnăturile sunt angajante pentru

dvs. Scrisoarea de garanţie este valabilă până la data de ……… şi expiră în totalitate şiautomat dacă cererea dvs. scrisă de plată împreună cu confirmarea semnăturilor decătre o bancă de prim rang nu ne parvin până la această dată inclusiv.

Semnătura băncii garante



285

garan ţ ia de bun ă execu ţ ie

(performance bond – engl., garantie de bonne execution – fr.)

Obiectul acestei garanţii îl constituie obligaţia vânzătorului de a livra

întocmai, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, marfa convenită şi efectuarealivrărilor conform termenelor de livrare stabilite în contract.

Valoarea garanţiei se precizează în contractul de bază ca procent

(5-20 %) din valoarea mărfurilor sau prestaţiei (construcţii, montaj, execuţie).

Această sumă este destinată să acopere lipsurile cantitative ale mărfii,

penalizările pentru nelivrare sau livrare cu întârziere sau orice alte prejudicii

cauzate cumpărătorului prin neexecutarea sau executarea incompletă sau

defectuoasă a contractului. Acest tip de garanţie se emite înainte de începerea derulării contractului

comercial şi are valabilitatea până la recepţia definitivă a mărfii sau prestaţiei.

Pentru exportator este de dorit ca scrisoarea de garanţie să fie

condiţionată, respectiv executarea ei să impună prezentarea de către importator

a unor documente doveditoare că obligaţia garantată nu a fost îndeplinită sau a

fost îndeplinită defectuos. Pentru ca ordonatorul garanţiei (exportatorul) să nu se

poată opune plăţii este bine ca documentele specificate în garanţie (document detransport, situaţia lucrărilor de construcţii-montaj, atestat de calitate, analize

chimice etc.) să emane de la un terţ.

Pentru importator sunt avantajoase garanţiile de bună execuţie

necondiţionate cu renunţarea expresă la beneficiile şi excepţiile garantului

solidar, astfel încât la prima şi simpla cerere să fie executată garanţia.

Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de bună execuţie este

prezentat în Schema nr. 4.3.



Schema nr. 4.3.

Mecanismul derulării scrisorii de garanţie de bună execuţie

2

1 5 6 8 3 4 7 9

EXPORTATOR (ordonator de garanţie)

IMPORTATOR

(beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

1. Contract comercial internaţional în care s-a menţionat prezentarea de către

exportator a unei garanţii de bună execuţie

2. Exportatorul solicită băncii garante emiterea garanţiei de bună execuţie

3. Banca garantă emite garanţia în favoarea importatorului

4. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a executării contractuluiconform clauzelor contractuale

5. Neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei garantate şi formularea

pretenţiilor de către importator privind repararea prejudiciului cauzat prinnerespectarea clauzelor de către exportator

6. Exportatorul remediază prejudiciul cauzat importatorului

7. Returnarea garanţiei , băncii garante

8. Exportatorul refuză pretenţiile de remediere a prejudiciului

9. Importatorul solicită executarea garanţiei.

În linii generale, o scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie se poate

prezenta ca în Modelul nr.4.4.

286



287

Model nr. 4.4.

Scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie

LocalitateaData

Către : beneficiarul garanţiei

Aţi încheiat în data de …….. cu compania …………… contractul nr…………. privindlivrarea de ………….. S-a solicitat stabilirea unei garanţii bancare pentru asigurareaefectuării corespunzătoare a livrărilor.

La cererea companiei beneficiare, ne angajăm să efectuăm plata către dvs. laprima cerere, indiferent de valabilitatea şi de efectele contractului menţionat şi f ără aţine cont de drepturile de obiecţie ce rezultă din acest contract, pentru orice sumă până la suma de ………în momentul primirii cererii dvs. de efectuare a plăţii, scrise şi semnate,şi a confirmării scrise a faptului că societatea ordonatoare nu a efectuat livrareamărfurilor comandate sau a livrat mărfuri care nu corespund celor specificate încontractul menţionat.

În scopul identificării, cererea de efectuare a plăţii şi confirmarea ne vor fiprezentate prin intermediul unei bănci de prim ordin, care să confirme faptul că semnăturile de pe aceste documente sunt angajante pentru firma dvs.

Garanţia este valabilă până la data de …………… şi expiră în totalitate, în modautomat, în cazul în care cererea de efectuare a plăţii şi confirmarea dvs. scrisă împreună cu confirmarea semnăturilor de către o bancă de prim ordin nu ne parvin până la această dată inclusiv.

Prezenta garanţie este supusă legii ţării băncii garante.


Sursa: Union de Banques Suisses – “Manual de operaţiuni documentare încomerţul exterior”, Editura Economistul şi Markedit s.r.l., Buc., 1992, pag. 99.

garan ţ ia de bun ă func ţ ionare sau de bun ă execu ţ ie tehnic ă

Acest tip de garanţie constituie o variantă a garanţiei de bună execuţie,

adesea purtând chiar aceeaşi denumire şi având acelaşi mecanism de derulare.

Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea riscului cumpărătorului după

livrarea mărfii, ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii defectuoase a

obligaţiilor asumate de vânzător privind: remedierea defecţiunilor constatate,



288

înlocuirea totală sau parţială a mărfii care nu corespunde parametrilor calitativi

stabiliţi prin contract, efectuarea service-ului pe perioada garanţiei tehnice etc.

Valoarea garanţiei este de regulă de 5-20 % din valoarea mărfii sau a

prestaţiei.

Valabilitatea garanţiei diferă în funcţie de specificul mărfii. În industriauşoară este în jur de 1-3 luni de la recepţia mărfii în timp ce în industria

automobilelor este de 1-2 ani. În cazul în care părţile contractante prevăd

prelungirea perioadei de garanţie tehnică contractuală, angajamentul băncii

garante se poate prelungi în mod corespunzător.

Suma obţinută prin executarea garanţiei este utilizată de importator

pentru remedierea defecţiunilor pe cont propriu.

Mecanismul derulării garanţiei în raport cu relaţia contractuală esteidentică cu cel al garanţiei de bună execuţie. Textul este şi el asemănător,

singurul alineat care se impune modificat fiind cel privitor la valabilitate:

“valabilitatea prezentei scrisori de garanţie bancară expiră la ….. zile de la data

expirării perioadei de garanţie tehnică prevăzută în contract”.

garan ţ ia de restituire a avansului

(advance payment guarantee– engl., garantie de remboursement d’acompte –fr.)

Plăţile în avans în cadrul contractelor constituie un procedeu de finanţare

a exporturilor şi un mijloc de acoperire a riscurilor exportatorilor legate de

întreruperea raporturilor contractuale din vina cumpărătorilor. În acelaşi timp,

cumpărătorul î şi pune problema recuperării avansului în cazul nerealizării

contractului din vina vânzătorului sau a unor cauze independente de acesta.

Avansul trebuie restituit de către vânzător, altfel constituind o îmbogăţire f ără justă cauză, principiu recunoscut în toate sistemele juridice.

Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea riscurilor cumpărătorului de

nerestituire a plăţilor în avans în cazul încetării relaţiilor contractuale sau

neexecutării contractului din vina vânzătorului.10

10 Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura All, Bucureşti, 1996, pag. 318



Valoarea garanţiei este egală cu suma plătită în avans de către

cumpărător, stipulată în contract, şi este completată cu obligaţia plăţii unei

dobânzi pe perioada dintre momentul plăţii avansului şi momentul restituirii

acestuia. Specific acestei garanţii este faptul că valoarea garanţiei se diminuează

pe măsura executării obligaţiilor de către vânzător, atestată prin documentele delivrare sau prestare de servicii.

Intrarea în vigoare a garanţiei este condiţionată de încasarea avansului de

către exportator, eventual de confirmarea băncii cumpărătorului privind data

creditării contului exportatorului cu suma în avans.

Valabilitatea garanţiei se întinde, de regulă, până la îndeplinirea

obligaţiei de livrare.

Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de restituire aavansului este prezentat în Schema nr. 4.4.

Schema nr. 4.4.

Mecanismul derulării scrisorii de garanţie de restituire a avansului

2

1 4 6 8 3 5 7 9

EXPORTATOR (ordonator de garanţie)

IMPORTATOR (beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

1. Contract comercial internaţional în care părţile au convenit plata în avans şi

obligaţia exportatorului de a prezenta o scrisoare de garanţie bancară derestituire a avansului

2. Exportatorul solicită băncii garante emiterea garanţiei de restituire a avansului3. Banca garantă emite garanţia în favoarea importatorului4. Plata avansului de către importator5. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a executării contractului

conform clauzelor contractuale6. Restituirea avansului de către exportator

289



290

7. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a restituirii avansului8. Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi refuzul de a restitui avansul de către

exportator9. Importatorul solicită executarea garanţiei.

În linii generale, o scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie se poate

prezenta ca în Modelul nr. 4.5.

Model nr. 4.5.

Scrisoare de garanţie bancară de restituire a avansului

LocalitateaData


Aţi încheiat în data de …….. cu compania …………… contractul nr…………. privindlivrarea de ………….. la preţul de…………………….. Conform prevederilor contractului,urmează să efectuaţi o plată în avans în valoare de …………….. către compania………………………. S-a solicitat stabilirea unei garanţii bancare pentru retrurnareaavansului, în cazul în care mărfurile nu se vor livra conform prevederilor contractuale sauavansul nu va fi restituit.

La cererea companiei beneficiare, ne angajăm irevocabil să vă returnăm, la primacerere, indiferent de valabilitatea şi de efectele contractului menţionat şi f ără a ţine contde drepturile de obiecţie ce rezultă din acest contract, avansul în sumă de ………în

momentul primirii cererii dvs. de efectuare a plăţii, scrise şi semnate, şi a confirmăriiscrise a faptului că societatea ordonatoare nu a efectuat livrarea mărfurilor comandatesau a livrat mărfuri care nu corespund celor specificate în contractul menţionat.

În scopul identificării, cererea de efectuare a plăţii şi confirmarea ne vor fiprezentate prin intermediul unei bănci de prim ordin, care să confirme faptul că semnăturile de pe aceste documente sunt angajante pentru firma dvs.

Valoarea garanţiei se va reduce în mod automat, proporţional cu valoarea fiecăreilivrări parţiale, în momentul primirii de către noi a unei copii a facturilor emise decompania ordonatoare.

Garanţia este valabilă până la data de …………… şi expiră în totalitate, în modautomat, în cazul în care cererea de efectuare a plăţii şi confirmarea dvs. scrisă împreună cu confirmarea semnăturilor de către o bancă de prim ordin nu ne parvin până

la această dată inclusiv.Garanţia intră în vigoare numai după primirea de către noi a avansului în

favoarea companiei ordonatoare.Prezenta garanţie este supusă legii ţării băncii garante.


Sursa: Union de Banques Suisses – “Manual de operaţiuni documentare în comerţulexterior”, Editura Economistul şi Markedit s.r.l., Buc., 1992, pag. 101



4.2.1.3. Garanţii bancare emise în favoarea exportatorilor

♦ garan ţ ia de efectuare a pl ăţ ii

(payment guarantee – engl., garantie de paiement - fr.)

Garanţia de plată este deosebit de importantă în ceea ce priveştederularea contractelor comerciale internaţionale cu plata la livrare.

Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea obligaţiilor cumpărătorului de

a plăti preţul contractului, stabilit drept contravaloare a mărfurilor sau prestaţiilor

primite.

Valoarea garanţiei este egală cu contravaloarea mărfurilor sau

prestaţiilor livrate respectiv efectuate de către exportator.

Caracteristic acestei garanţii este faptul că exportatorul se poate adresaspre plată direct băncii emitente, de cele mai multe ori prezentând documente,

precizate în mod expres în textul garanţiei, care să ateste că şi-a îndeplinit

obligaţiile contractuale (factura comercială, documentul de transport, certificatul

de calitate).

Valabilitatea garanţiei este corelată cu termenul de livrare prevăzut în

contractul comercial la care se adaugă un număr de zile necesare pentru

efectuarea demersurilor de executare a garanţiei.Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de restituire a avansului


Schema nr. 4.5.

Mecanismul derulării scrisorii de garanţie de efectuare a plăţii

2

1 4 5 7 3 6 8

IMPORTATOR (ordonator de garanţie)

EXPORTATOR (beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

291



292

1. Contract comercial internaţional în care părţile au convenit plata la livrare şiobligaţia importatorului de a prezenta o scrisoare de garanţie bancară deefectuare a plăţii

2. Importatorul solicită băncii garante emiterea garanţiei de efectuare a plăţii3. Banca garantă emite garanţia în favoarea exportatorului4. Livrarea mărfii de către exportator

5. Plata contravalorii mărfii de către importator6. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a executării contractuluiconform clauzelor contractuale

7. Refuzul importatorului de a plăti marfa livrată de exportator8. Exportatorul solicită executarea garanţiei.

În linii generale, o scrisoare de garanţie bancară de efectuare a plăţii se poate


Model nr. 4.6.

Scrisoare de garanţie bancară de efectuare a plăţii

LocalitateaData


Aţi încheiat în data de …….. cu compania …………… contractul nr…………. privindlivrarea de ………….. la preţul total de…………………….. Conform prevederilor acestuicontract, plata mărfurilor trebuie asigurată printr-o scrisoare de garanţie bancară.

La cererea companiei beneficiare, ne angajăm irevocabil să efectuăm plata, laprima cerere, indiferent de valabilitatea şi de efectele contractului menţionat şi f ără aţine cont de drepturile de obiecţie ce rezultă din acest contract, a contravalorii mărfiipână la concurenţa sumei de …………………în momentul primirii cererii dvs. de efectuarea plăţii, scrise şi semnate, care să ateste că:

a) aţi livrat companiei ………………………. mărfurile prevăzute în contractulmenţionat mai sus;

b) la scadenţă nu vi s-a efectuat plata sumei pe care ne-o reclamaţi în virtuteagaranţiei noastre.

Cererea dumneavoastră va fi însoţită de următoarele documente care să atestecă v-aţi îndeplinit obligaţia contractuală de livrare a mărfii:

3) factură – 1 copie4) document de transport – 1 copieOrice plată efectuată pe baza acestei garanţii va avea ca efect reducerea

angajamentului nostru.În scopul identificării, cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă

livrarea ne vor fi prezentate prin intermediul unei bănci de prim ordin, care să confirmefaptul că semnăturile de pe aceste documente sunt angajante pentru firma dvs.

Garanţia este valabilă până la data de …………… şi expiră în totalitate, în modautomat, în cazul în care cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă



293

efectuarea livrării împreună cu autentificarea semnăturilor dumneavoastră de către obancă de prim rang nu ne parvin până la această dată inclusiv.



Sursa: Union de Banques Suisses – “Manual de operaţiuni documentare în comerţulexterior”, Editura Economistul şi Markedit s.r.l., Buc., 1992, pag. 91

♦ garan ţ ia de plat ă la incasso

Având în vedere faptul că incasso-ul este o modalitate de plată riscantă

pentru exportator este necesară garantarea acestuia, una din formele de

garantare fiind scrisoarea de garanţie bancară.

Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea riscului de neplată la incasso,banca emitentă obligându-se la plată, în cazul în care importatorul refuză să

plătească.

Valoarea garanţiei poate fi egală cu contravaloarea mărfii prevăzută în

contractul comercial sau cu valoarea unei tranşe, în cazul în care în contract sunt

prevăzute livrări în parţiale, în tranşe.

Valabilitatea garanţiei poate fi situată la un număr de zile de la data

livrării mărfii şi depunerii documentelor de plată la incasso, interval care să permită băncii să solicite plata documentelor de la importator, iar în caz de refuz

din partea acestuia, exportatorul să aibă timpul necesar să solicite executarea

garanţiei.11

De regulă, ca si garanţia de efectuare a plăţii, şi această garanţie se

utilizează în contractele cu plata la livrare şi face parte din grupa garanţiilor

condiţionate, exportatorului cerându-i-se să prezinte băncii emitente

documentele care atestă efectuarea livrării conform prevederilor contractuale,documente enumerate în textul garanţiei.

Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de restituire a avansului





Schema nr. 4.6.

Mecanismul derulării scrisorii de garanţie de plată la incasso

2

1 4 5 7 3 6 8


EXPORTATOR

(beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

1. Contract comercial internaţional în care părţile au convenit plata la livrare prin

incasso şi obligaţia importatorului de a prezenta o scrisoare de garanţiebancară de efectuare a plăţii

2. Importatorul solicită băncii garante emiterea garanţiei de plată la incasso3. Banca garantă emite garanţia în favoarea exportatorului4. Livrarea mărfii de către exportator şi remiterea documentelor la incasso5. Plata contravalorii documentelor primite la incasso de către importator6. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a executării contractului

conform clauzelor contractuale7. Refuzul importatorului de a plăti documentele la incasso8. Exportatorul solicită executarea garanţiei.



Model nr. 4.7.

Scrisoare de garanţie bancară de plată la incasso

Localitatea

Data


Aţi încheiat în data de …….. cu compania …………… contractul nr…………. privindlivrarea de ………….. la preţul total de…………………….. Conform prevederilor acestuicontract, plata mărfurilor se face prin incasso documentar şi trebuie asigurată printr-oscrisoare de garanţie bancară.

La cererea companiei beneficiare, ne angajăm irevocabil să efectuăm plata, laprima cerere, indiferent de valabilitatea şi de efectele contractului menţionat şi f ără a

294



295

ţine cont de drepturile de obiecţie ce rezultă din acest contract, a contravalorii mărfiipână la concurenţa sumei de …………………în momentul primirii cererii dvs. de efectuarea plăţii, scrise şi semnate, care să ateste că:

c) aţi livrat companiei ………………………. mărfurile prevăzute în contractulmenţionat mai sus;

d) la scadenţă nu vi s-a efectuat plata sumei pe care ne-o reclamaţi în virtuteagaranţiei noastre.


5) factură – 1 copie6) document de transport – 1 copie

În scopul identificării, cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă livrarea mărfii ne vor fi prezentate prin intermediul unei bănci de prim ordin, care să confirme faptul că semnăturile de pe aceste documente sunt angajante pentru firmadvs.

Garanţia este valabilă până la data de …………… şi expiră în totalitate, în modautomat, în cazul în care cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă efectuarea livrării împreună cu autentificarea semnăturilor dumneavoastră de către o

bancă de prim rang nu ne parvin până la această dată inclusiv.Imediat ce devine f ără obiect, prezenta scrisoare de garanţie bancară ne va firestituită pentru anulare.



♦ garan ţ ia pentru plata efectelor de comer ţ (cambie, bilet la ordin)

În cazul plăţilor diferate, a vânzărilor pe credit, alături de garanţiile

prezentate anterior, un loc important îl ocupă garanţia pentru plata efectelor de

comerţ.12

Obiectul garanţiei îl reprezintă angajamentul băncii garante de a onora la

scadenţă atât cambii trase de exportator asupra importatorului, cât şi bilete la

ordin emise de importator în favoarea exportatorului. Pentru ca o astfel de

garanţie să fie pe deplin asiguratorie, trebuie să conţină şi angajamentul bănciigarante de a obţine de la importator acceptarea cambiilor.

Caracteristic acestei garanţii este faptul că executarea acesteia necesită

executarea prealabilă, pe cale cambială a trasului, ceea ce constituie un

inconvenient pentru exportator în ceea ce priveşte întârzierile procedurale în

12 Alexandru Puiu – “Managementul în comerţul internaţional”, Editura Didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1981, pag.87



încasare sumelor garantate. Din acest motiv, în astfel de garanţii se prevede

plata titlurilor de credit însoţite de documente care probează executarea

prestaţiei de exportator (de regulă documente de transport). Banca garantă este

ţinută la plată în primul rând pe baza acestor documente şi în al doilea rând

datorită valorii lor echivalente materializate în efectele de comerţ. În acest mod,exportatorul nu mai este nevoit să recurgă la executarea cambială putând opta

pentru executarea directă a garanţiei în caz de neplată a efectelor de către

importator.

Valoarea garanţiei este egală cu suma plus dobânda prevăzute în textul

efectului de comerţ.

Valabilitatea garanţiei se situează la un număr de zile în raport cu

scadenţa efectului de comerţ.Mecanismul de derulare al scrisorii de garanţie de restituire a avansului


Schema nr. 4.7.

Mecanismul derulării garanţiei de plată a efectelor de comerţ

2

1 4 5 7 3 6 8


EXPORTATOR (beneficiarul garanţiei

BANCAGARANTĂ

1. Contract comercial internaţional în care părţile au convenit plata la termen

prin efecte de comerţ (cambii, bilete la ordin) şi obligaţia importatorului de aprezenta o scrisoare de garanţie bancară de efectuare a plăţii

2. Importatorul solicită băncii garante emiterea garanţiei de plată 3. Banca garantă emite garanţia în favoarea exportatorului4. Livrarea mărfii de către exportator şi emiterea cambiei sau primirea biletului

la ordin5. Plata la scadenţă a efectelor de comerţ 6. Returnarea garanţiei, băncii garante, drept urmare a executării contractului

conform clauzelor contractuale

296



297

7. Refuzul importatorului de a plăti efectele de comerţ la scadenţă 8. Exportatorul solicită executarea garanţiei.



Model nr. 4.8.

Scrisoare de garanţie bancară de plată a efectelor de comerţ

LocalitateaData


Aţi încheiat în data de …….. cu compania …………… contractul nr. …………. privindlivrarea de ………….. la preţul total de…………………….. Conform prevederilor acestuicontract, plata mărfurilor se face prin bilet la ordin şi trebuie asigurată printr-o scrisoarede garanţie bancară. Biletul la ordin va avea înscrisă suma prevăzută în contract ca fiindcontravaloarea mărfii la care se va adăuga o dobândă de ….. % pe an, calculată de ladata livrării până la scadenţa convenită de …… zile.

La cererea companiei beneficiare, ne angajăm irevocabil să efectuăm plata, laprima cerere, indiferent de valabilitatea şi de efectele contractului menţionat şi f ără aţine cont de drepturile de obiecţie ce rezultă din acest contract, a contravalorii mărfiipână la concurenţa sumei de …………………în momentul primirii cererii dvs. de efectuarea plăţii, scrise şi semnate, care să ateste că:

e) aţi livrat companiei ………………………. mărfurile prevăzute în contractulmenţionat mai sus;

f) la scadenţă nu vi s-a efectuat plata sumei pe care ne-o reclamaţi în virtuteagaranţiei noastre.


7) factură – 1 copie8) document de transport – 1 copie9) biletul la ordin întocmit de compania importatoare

În scopul identificării, cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă livrarea mărfii ne vor fi prezentate prin intermediul unei bănci de prim ordin, care să confirme faptul că semnăturile de pe aceste documente sunt angajante pentru firma

dvs. Garanţia este valabilă până la data de …………… şi expiră în totalitate, în modautomat, în cazul în care cererea de efectuare a plăţii şi documentele care atestă efectuarea livrării împreună cu autentificarea semnăturilor dumneavoastră de către obancă de prim rang nu ne parvin până la această dată inclusiv.

Imediat ce devine f ără obiect, prezenta scrisoare de garanţie bancară ne va firestituită pentru anulare.





298

♦ garan ţ ia de aval

În vederea asigurării unei mobilizări cât mai rapide a capitalului de credit,

exportatorii optează pentru garanţia în formă abstractă, total desprinsă de

condiţiile contractului comercial şi care se referă la efectele de comerţ pe care leacoperă.13

Obiectul garanţiei constă în asumarea obligaţiei băncii garante de a

avaliza efectele de comerţ acceptate de tras. Garanţia în această variantă poate

fi cesionată o dată cu scontarea efectelor de comerţ, înlesnind vânzarea creanţei

pe care o reprezintă acestea.

Valoarea garanţiei este identică cu suma înscrisă pe efectul de comerţ pe

care garantul î şi ia obligaţia că îl va avaliza. Valabilitatea acestei garanţii durează până în momentul avalizării de

către garant a efectelor de comerţ, moment în care angajamentul garantului este

considerat realizat, avalistul rămânând în continuare obligat prin garanţia

cambială numită aval.

Pentru deplina acoperire a riscurilor materializate în efectele de comerţ se

utilizează în practică garanţiile de acceptare şi aval, care asigură atât acceptarea

cât şi plata acestora la scadenţă.

♦ garan ţ ia de plat ă a ratelor scadente

În cazul acordării unui credit furnizor, materializat într-un număr de titluri

de credit egal cu cel al ratelor, exportatorii se pot acoperi de riscul de neplată a

ratelor şi a dobânzilor aferente acestora prin solicitarea unei scrisori bancare de

garantare a ratelor scadente. În linii generale, o scrisoare de garanţie bancară privind rambursarea ratelor scadente se poate prezenta ca în Modelul nr.4.9.

13 Mariana Negruş – Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura All, Bucureşti, 1996, pag. 334



299

Model nr. 4.9.

Scrisoare de garanţie bancară privind rambursarea ratelor scadente

LocalitateaData


Ne referim la contractul nr. ……. /data, încheiat între dumneavoastră şi firmaimportatoare …………………, în valoare de ………………. privind …………………………..

Potrivit condiţiilor din contract, 90 % din valoarea mărfii, adică 600.000 USDva fi achitat în cadrul creditului furnizor acordat de dumneavoastră, în patru ratesemestriale egale cu o dobândă de 6 %, prima rată fiind scadentă la data de 20

octombrie 2003 şi ultima la data de 20 aprilie 2005, astfel:

Rata de rambursatUSD

DobândaUSD

Suma totală de plată Scadenţa

Data Nr. zile150.000 18.000 168.000 20.10.2003 180150.000 13.500 163.500 20.04.2004 360150.000 9.000 159.000 20.10.2004 540150.000 4.500 154.500 20.04.2005 720600.000 45.000 645.000

Cele patru bilete la ordin vor fi emise de firma importatoare la 20 aprilie 2003, laordinul firmei dumneavoastră şi plata la ghişeele noastre. Confirmăm autenticitateasemnăturilor firmei importatoare, ca emitent al biletelor la ordin.

Din ordinul firmei importatoare, ne angajăm irevocabil şi necondiţionat să vă plătimdumneavoastră sau oricărui alt deţinător legal, biletele la ordin menţionate mai sus, laprima şi simpla cerere, f ără a formula vreo obiecţie sau a ne opune la plată, orice sumă până la concurenţa sumei de 645.000 USD, contra prezentării la ghişeele noastre afiecărui bilet la ordin la data scadenţei, în cazul în care firma importatoare nu efectuează plata. Orice reclamaţie trebuie să ne parvină în cel mult 90 zile de la scadenţa fiecăruibilet la ordin. Cu fiecare plată f ăcută în cadrul garanţiei, valoarea acesteia se reduceautomat şi proporţional.

Această scrisoare este valabilă până la data de 20 mai 1005.

Banca garantă

Obiectul garanţiei îl reprezintă posibilitatea pe care o are exportatorul de

a solicita direct băncii garante plata la termenul convenit a fiecărei rate scadente

prin prezentarea titlului de credit. Se poate conveni ca valoarea titlurilor să

includă rata şi dobânda sau se pot emite două seturi de titluri de credit, unul



300

aferent ratelor şi unul aferent dobânzilor. Este indicat ca scadenţarul cu ratele,

dobânzile şi valoarea titlurilor de credit să fie inclus atât în contractul comercial

cât şi în scrisoarea de garanţie bancară.

Valoarea unei astfel de garanţii este egală cu suma creditului şi a

dobânzilor aferente, la care, uneori, se adaugă şi o marjă suplimentară pentrutaxe conexe executării.

Valabilitatea garanţiei este determinată la un număr de zile de la

scadenţa ultimei rate.

♦ garan ţ ia de deschidere a acreditivului documentar

În cadrul contractelor externe, care prevăd ca modalitate de plată acreditivul documentar, importatorul este obligat, ca într-un anumit interval de

timp să solicite băncii emitente deschiderea acestuia. În situaţia în care

importatorul face acest lucru cu întârziere sau nu mai solicită deloc deschiderea

acreditivului, pentru a evita riscul realizării şi pregătirii mărfii pentru export, f ără

certitudinea livrării, exportatorii solicită importatorilor o scrisoare de garanţie

bancară de deschidere a acreditivului documentar.

Obiectul garanţiei de deschidere a acreditivului documentar îl reprezintă substituirea temporară a acreditivului documentar în cazul în care importatorul,

din diferite considerente, întârzie deschiderea acestuia sau înlocuirea acreditivului

documentar, în situaţia în care importatorul nu îl mai deschide. În această

situaţie exportatorul prezintă documentele care atestă livrarea mărfii băncii

garante, iar dacă acestea sunt în bună regulă, banca garantă efectuează plata.

Specific acestui tip de garanţie bancară este faptul că aceasta conţine,

alături de elementele generale ale fiecărei garanţii, condiţiile de termene şidocumente specifice acreditivului documentar. Importatorul este interesat direct

de inserarea corectă şi detaliată a acestor condiţii în scrisoarea de garanţie

pentru ca, în cazul în care exportatorul va solicita executarea garanţei, să fie

sigur că au fost respectate toate condiţiile cu privire la marf ă şi expediţie. Dat

fiind faptul că aceste garanţii înlocuiesc parţial sau total, acreditivul documentar,



301

ele sunt întotdeauna condiţionate, respectiv executarea lor presupune

prezentarea documentelor privitoare la marf ă şi expediţie de către exportator.

♦ garan ţ ia de admisie temporar ă

Acest tip de garanţie, deşi are în vedere o relaţie economică

internaţională, se emite în favoarea unei autorităţi locale (administraţie vamală)

din aceeaşi ţară cu banca garantă şi cu ordonatorul. Ideea de bază a admisiei

temporare este că mărfurile, după un termen dat, se vor reîntoarce în ţara de

origine, cum este cazul utilajelor folosite la lucrări de construcţii-montaj,

exponatelor prezentate la târguri şi expoziţii internaţionale, dotărilor agenţiilor,

reprezentanţelor, consulatelor, ambasadelor, producţiei în lohn, mărfurilor înconsignaţie etc. Există însă riscul ca aceste mărfuri să fie vândute pe piaţa locală

cu sustragerea de la plata taxelor vamale, fapt pentru care se recurge la garanţia

de admisie temporară.

Obiectul garanţiei îl constituie asigurarea administraţiei vamale că banca

garantă va plăti taxele vamale aferente intrării mărfurilor în ţara importatorului,

în cazul în care ordonatorul nu procedează la returnarea lor în ţara de origine sau

la casarea acestora. Valoarea garanţiei se situează la nivelul potenţial al taxelor vamale

potrivit încadrării mărfurilor respective în grupele prevăzute în tariful vamal din

ţara importatoare.

Valabilitatea garanţiei trebuie să se întindă până după momentul

desemnat pentru scoaterea din evidenţele vamale a mărfurilor respective, adică

după ce are loc înapoierea mărfurilor în ţara de origine după terminarea lucrărilor

de construcţii-montaj, prelucrarea produselor în lohn, închiderea expoziţiei sautârgului etc.

Un tip de garanţie de admisie temporară, utilizat în ţara noastră, este

prezentat în Modelul nr. 4.10.



302

Model nr. 4.10.

Scrisoarea de garanţie bancară de admisie temporară

Data emiterii ………………Data expirării ……………..

Către,

Confirmăm prin prezenta scrisoare că garantăm plata în favoarea vămii ……….. până la concurenţa sumei de ………… a valorii taxelor vamale aferente operaţiunilor temporareefectuate de dumneavoastră.

Dacă la expirarea termenului de valabilitate a operaţiunii temporare, taxele vamalese datorează, acestea vor fi achitate vămii din contul …….. deschis la unitatea noastră,iar în lipsa de disponibilităţi, din contul de împrumut nr. …………

În caz de neconformare, unitatea vamală va emite documentele de decontare f ără acceptul dumneavoastră pentru a încasa direct suma dorită.

Banca garantă

Sursa: Mariana Negruş – “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti,1996, pag. 342

♦ garan ţ ia de compensa ţ ie pentru export prealabil

Compensaţia reprezintă o soluţie în afacerile economice pentru reducerea

efortului şi riscului valutar. Contractul care se încheie cuprinde clauza de

compensaţie, prin care se prevede că plata mărfurilor importate se va face printr-

un export de valoare egală.14

Interesate de acest tip de operaţiuni sunt, în general, firmele care nu au

disponibilităţi să plătească importul în valută fiind în postura de exporta primele.

În acest context, apare riscul ca partenerul de contract să livreze cu întârziere sa

să nu mai livreze deloc marfa în contrapartidă. Pentru a contracara acest risc,

printre alte metode, se poate apela la scrisoarea de garanţie bancară emisă în

favoarea celui care exportă primul.

14 Alexandru Puiu – “Management internaţional – tratat”, vol.II, Editura Independenţa Economică,Brăila, 1999, pag. 458



303

Obiectul garanţiei îl constituie angajamentul băncii garante de a plăti

contravaloarea mărfurilor primului exportator, livrate în vederea compensării, în

cazul în care partenerul de contract nu-şi îndeplineşte angajamentul ca, într-un

anumit termen, să livreze mărfurile în compensare.15

Valoarea garanţiei este egală cu valoarea mărfurilor care urmează a filivrate primele. Dacă primul exportator doreşte să fie sigur că partenerul de

contract va respecta termenele de livrare pentru marfa în compensaţie, poate

solicita introducerea în textul garanţiei a unei clauze privind plata de penalităţi

pentru întârzieri în livrare.

Valabilitatea garanţiei este stabilită la un anumit număr de zile după

expirarea termenelor de livrare ale celui de-al doilea exportator.

În linii generale, o scrisoare de garanţie bancară privind exportul prealabilse poate prezenta ca în Modelul nr. 4.11.

Model nr. 4.11.

Scrisoare de garanţie bancară de compensaţie

Către, (primul exportator),

Ne referim la contractul nr. ……………./data încheiat de dumneavoastră cu firma…….……, contract prin care cele două părţi s-au obligat după cum urmează:- firma (primul exportator) ………………. va livra …………. în cantitatea …….. la preţul de……., în valoare totală de …….., la următoarele termene……………... Dovada îndepliniriiacestor obligaţii se face prin prezentarea următoarelor documente …………….., care nevor fi remise împreună cu instrucţiunile de eliberare a documentelor către exportatorul încompensaţie, la îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor asumate de livrare încompensaţie sau de plată;- firma (al doilea exportator) ……………….. va livra în compensaţie, ……………….. încantitatea …………… la preţul de ……., în valoare totală de ……….., la următoareletermene…………………………. ……………... Dovada îndeplinirii acestor obligaţii se face prinprezentarea următoarelor documente …………….., care ne vor fi remise împreună cu

instrucţiunile de eliberare a documentelor primului exportator.Prin acelaşi contract, exportatorul în compensaţie s-a obligat ca, în cazul

neîndeplinirii obligaţiei contractuale, în condiţiile de cantitate, calitate şi termene delivrare convenite, să plătească contravaloarea mărfurilor primite plus o dobândă de ….%, calculată de la data prevăzută cpntractual pentru livrarea în compensaţie până ladata plăţii efective.

15 Mariana Negruş – Plăţi şi garanţii internaţionale, Editura All, Bucureşti, 1996, pag. 342



304

Faţă de cele menţionate mai sus, ne angajăm irevocabil şi necondiţionat să vă plătim până la concurenţa sumei ……… plus dobânda, în cazul în care exportatorul încompensaţie nu va fi în măsură să dovedească, prin prezentarea documentelor solicitate în textul prezentei garanţii, îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual.

În virtutea acestei garanţii, vom efectua plata la prima şi simpla dumneavoastră cerere, renunţând la beneficiul diviziunii şi discuţiunii, f ără a avea dreptul de a invoca –pentru a ne opune plăţii solicitate – vreo obiecţie sau excepţie din partea noastră sau dinpartea exportatorului în compensaţie sau restricţii de devize de care respectiva firmă s-ar putea prevala şi f ără a fi necesar ca dumneavoastră să faceţi apel contra acestei firmeprintr-un tribunal sau arbitraj.

Valabilitatea prezentei scrisori de garanţie expiră la …… zile după ultima livrareefectivă efectuată de dumneavoastră sau după efectuarea plăţii garantate.

Imediat ce devine f ără obiect, prezenta scrisoare de garanţie ne va fi restituită pentru anulare.

Banca garantă

♦ garan ţ ia pentru exportul în consigna ţ ie

Prin contractul de consignaţie, consignantul încredinţează consignatarului

mărfuri spre a le vinde, în nume propriu, la un preţ stabilit, pe contul

consignantului, cu obligaţia de a-i fi remisă valoarea obţinută sau de a i se

restitui marfa. Consignantul riscă fie să nu i se plătească contravaloarea mărfii

vândute de consignatar, fie să nu i se mai restituie deloc sau în aceeaşi stare

mărfurile cedate în consignaţie şi nevândute. Aceste riscuri pot fi contracarate

printr-o scrisoare de garanţie bancară.

Obiectul garanţiei îl constituie angajamentul băncii garante de a plăti

contravaloarea mărfurilor aflate în consignaţie, în cazul în care consignatarul

nu-şi îndeplineşte angajamentul ca, într-un anumit termen, să vândă mărfurile şi

să restituie consignantului contravaloarea acestora sau să restituie marfa

nevândută.

Valoarea garanţiei este dată de valoarea mărfii ce face obiectul

exportului în consignaţie.

Valabilitatea garanţiei începe odată cu expedierea mărfurilor, în baza

documentelor de transport, şi este stabilită în funcţie de timpul prevăzut în

contract pentru vinderea sau restituirea acestora.

În linii generale o scrisoare de garanţie bancară pentru export în

consignaţie se poate prezenta ca în Modelul nr. 4.12.



305

Model nr. 4.12.

Scrisoare de garanţie bancară pentru export în consignaţie

Către consignant,

Ne referim la contractul nr……/data, încheiat de dumneavoastră, în calitate deconsignant, cu firma …………., în calitate de consignatar, prin care v-aţi angajat să-ilivraţi marfa ……….. în consignaţie pe o perioadă de ……………

Conform acestui contract, consignatarul s-a angajat ca în termen de …………… să plătească contravaloarea mărfurilor vândute în consignaţie ţi/sau să restituie mărfurilerămase nevândute la sfârşitul perioadei, în aceleaşi condiţii de calitate în care au fosttrimise.

Faţă de cele ce preced, ne angajăm irevocabil să vă plătim până la concurenţasumei de ……….., orice sumă cerută de dumneavoastră, f ără nici o altă formalitate decâtprima şi simpla dumneavoastră cerere.

În virtutea acestei garanţii, vom efectua plăţile, renunţând la beneficiul diviziuniişi discuţiunii, f ără a avea dreptul de a invoca – pentru a ne opune plăţii solicitate – vreoobiecţie sau excepţie din partea noastră sau din partea consignatarului sau restricţii dedevize de care acesta s-ar putea prevala şi f ără a fi necesar ca dumneavoastră să faceţiapel contra acestei firme printr-un tribunal sau arbitraj.

Valabilitatea acestei scrisori de garanţie expiră la ……. Zile de la expirareaperioadei de consignaţie.

Imediat ce va deveni f ără obiect, prezenta scrisoare de garanţie ne va fi restituită pentru anulare.

Banca garantă

Problema se tratează asemănător şi pentru acoperirea contravalorii

maşinilor şi utilajelor exportate spre testare şi omologare , procese în urma

cărora se va decide contractarea şi cumpărarea. La determinarea valorii scrisorii

de garanţie în acest caz de are în vedere valoarea utilajului corectată cu uzura

normală rezultată în perioada de testare.

4.2.1.4. Contragaranţii

În numeroase ţări din Asia şi Africa angajamentele de plată, asumate de

bănci străine în favoarea beneficiarilor locali, nu sunt permise de reglementările

naţionale, fiind acceptate numai garanţiile emise de băncile comerciale locale.

Pentru ca aceste bănci să emită propriile lor angajamente de plată este necesar



să existe un alt angajament emis de banca ordonatorului străin în favoarea băncii

beneficiarului autohton, numit contragaranţie (vezi Schema nr. 4.8.).

În textul contragaranţiei se menţionează explicit că se solicită emiterea

unei garanţii în favoarea beneficiarului local şi că aceasta trebuie să-i fie

transmisă în interiorul unui termen precizat.Contragaranţiile, conform Publicaţiei nr. 458 a C.C.I. Paris, sunt tratate

asemănător garanţiilor la cerere.

Angajamentul de plată al celor două bănci implicate este egal ca valoare,

dar spezele şi comisioanele sunt plătite de două ori de către ordonatorul

garanţiei.

Schema nr. 4.8.

Modul de transmitere al contragaranţiei

3

306

2 4

1

Banca contragarantă (banca ordonatorului

străin

Beneficiarul garanţieiOrdonatorul garanţiei

Banca garantă locală (banca beneficiarului)

1. Contract comercial2. Ordonatorul ordonă băncii sale emitere unei contragaranţii în favoarea băncii

locale din ţara beneficiarului garanţiei3. Banca ordonatorului transmite contragaranţia băncii locale4. Banca locală, în baza contragaranţiei primite, emite garanţia în favoarea

beneficiarului local.

Sursa: Jean Louis Rives-Lange, Monique Contamine-Raynaud – “Droit bancaire”, 6-eed., Ed. Dalloz, Paris, 1995

În cazul contragaranţiilor, legea aplicabilă este întotdeauna legea ţării

beneficiarului garanţiei.

Sistemul contragaranţiilor se întâlneşte şi în cazul contractelor de

construcţii, lucrări publice, vânzări de uzine “la cheie”. În aceste cazuri, de



307

regulă, contractul este încheiat de un antreprenor general care, de obicei,

subcontractează altor firme anumite lucrări. În aceste cazuri, băncile

subcontractanţilor contragarantează pentru partea de contract ce revine

clientului ei, în raport cu banca antreprenorului general.

BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (EXIMBANK ) sprijină exportatorii români în derularea contractelor externe prin următoarele căi:

- consultanţă pentru analiza mediului economic, a riscurilor de ţară şi a

importatorilor;

- finanţarea capitalului de lucru;

- asigurarea împotriva riscurilor din comerţul exterior.

Produsele oferite de EXIMBANK se referă la stimularea exporturilor de

produse cu ciclu lung de fabricaţie, la care valoarea contractului trebuie să fie deminim 500.000 USD, perioada de fabricaţie de minim 6 luni, iar contribuţia

românească să fie de minim 50 % (cu excepţia exportului de nave).

Printre produsele oferite de EXIMBANK se numără şi emiterea

garan ţ iilor în contul statului , în baza fondurilor constituite prin Ministerul

Finan ţ elor Publice.

Garanţiile emise de EXIMBANK constituie contragaran ţ ii pentru scrisorile

de garanţie bancară emise de băncile comerciale şi se acordă f ără garanţii(blocarea în cont a sumelor).

Pot beneficia de aceste garanţii:

- semnatarii contractului de export (producător, intermediar)

- subcontractantul sau producătorul semnatari ai unui contract intern cu

exportatorul.

Aceste garanţii sunt:

• garanţia pentru participare la licitaţii (bid bond) – 1-2 % din valoareaofertei de export;

• garanţia de bună execuţie (performance bond) – 10 % din valoarea

contractului;

• garanţia de restituire a avansului;



308

• garanţia pentru restituirea contravalorii echipamentelor şi materialelor

puse la dispoziţie, prin contract, de către beneficiarul extern;

• garanţia pentru creditele în lei utilizate pentru producţia din ţară

aferentă exporturilor;

• garanţia pentru creditele în lei şi valută pentru producţia din străinătatea lucrărilor de construcţii montaj;

• garanţia pentru creditele în lei pentru perioada dintre data livrării şi

data încasării exportului.

4.2.2. Alte garan ţ ii personale

Contractul de garanţie personală are la bază angajamentul unei persoane

de a executa prestaţia debitorului, garantând cu propriul patrimoniu, în cazul în

care acesta nu ar îndeplini-o.

Garanţii personale sunt: garanţia comună a băncii şi contractorului,

scrisoarea de credit (acreditivul) stand-by, avalul şi garanţia societăţilor de

asigurare.

4.2.2.1. Garanţia comună a băncii şi contractorului

Acest tip de garanţie este o variantă a garanţiei solidare, reglementată în

dreptul civil, şi este utilizată cu precădere în ţările de drept anglo-saxon.16

Garanţia solidară în comerţ î şi are originea în ideea de a oferi posibilitatea

înlocuirii prestaţiei din contract cu prestaţia similară a garantului. În decursul

timpului, această garanţie a evoluat către acceptarea ideii de reparaţie bănească

a daunelor cauzate prin neonorarea obligaţiei contractuale. Astfel, s-a creat

posibilitatea ca băncile să poată emite garanţii în această formă, cunoscută în

prezent sub numele generic de “bond” (engl. – legământ).

Garanţia comună a băncii şi contractorului se deosebeşte de scrisoarea de

garanţie bancară prin faptul că formula de angajament este enunţată sub forma




309

unei declaraţii de solidaritate comună a băncii garante şi a debitorului principal în

îndeplinirea obligaţiei contractuale, iar prevederile privind condiţiile şi modul de

executare a garanţiei nu sunt enunţate direct, ci prin condiţiile în care garanţia se

consideră stinsă.17 Formularea tipică acestor garanţii este următoarea: “în cazul

în care contractorul şi-a fi îndeplinit, în mod corect, obligaţiile asumate sau l-adespăgubit pe beneficiar pentru neîndeplinirea acestor obligaţii, această garanţie

devine nulă, în orice caz contrar ea rămânând valabilă şi exigibilă”. Din acest text

se subînţelege că modul de executare este calea civilă împotriva garantului şi

debitorului principal.

Garanţia comună a băncii şi a contractorului reprezintă o procedură relativ

greoaie de executare, dreptul comercial de tip anglo-saxon obligând beneficiarul

garanţiei să execute mai întâi debitorul principal şi numai după aceea să seadreseze garantului.

4.2.2.2. Scrisoarea de credit (acreditivul) stand-by

În S.U.A. legislaţia interzice băncilor americane să emită garanţii în

favoarea clienţilor, fapt pentru care acestea au folosit scrisoarea de credit

(acreditivul) în acest scop. Scrisoarea de credit stand-by se deosebeşte descrisoarea de credit prin aceea că este un instrument de garantare de plată (nu

de plată), plata efectuându-se numai dacă obligaţia sumată prin contract nu a

fost îndeplinită.

Conform Regulamentului H al Sistemului Federal de rezervă din S.U.A.,

scrisoarea de credit stand-by este definită ca fiind un angajament asumat de

banca emitentă faţă de un beneficiar de:

- a rambursa o sumă de bani împrumutată sau avansată de beneficiarordonatorului sau pentru contul acestuia;

- a plăti în contul oricărei datorii asumate de ordonator;

- a plăti în contul oricărei neîndepliniri de obligaţii contractuale din partea

ordonatorului.

17 Alexandru Puiu – Managementul în comerţul internaţional”, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1981, pag.406



310

Din punct de vedere juridic, scrisoarea de garanţie stand-by este o formă

a garanţiei la cerere şi în acelaşi timp o formă de credit documentar. În

consecinţă, poate fi supusă atât Publicaţiei nr. 458 a C.C.I. Paris cât şi Publicaţiei

nr. 500 a C.C.I. Paris, fiind preferată aceasta din urmă. De la 1 ianuarie 1999

scrisoarea de credit stand-by este supusă practicilor Stand-By Internaţional,cuprinse în Publicaţia nr. 590 a C.C.I. Paris, dar lipsite de adeziunea universală.18

Dat fiind caracterul de garantare a unei obligaţii contractuale, ca şi în cazul

scrisorilor de garanţie bancară, solicitarea garantării trebuie să se regăsească

într-o clauză din contractul comercial, care va cuprinde toate elementele

referitoare la condiţii şi termene şi în favoarea cui va fi emisă.

Principalele elemente ale scrisorii de credit stand-by sunt:

• p ă r ţ ile implicate : ordonatorul (debitorul din relaţia contractuală), bancaemitentă (garantul sau debitorul principal) şi beneficiarul.

• obiectul - băncile din S.U.A. emit scrisori de credit stand-by pentru:

- plata obligaţiilor asumate în legătură cu îndeplinirea corespunzătoare a

unui contract comercial (similară cu scrisoarea de garanţie de bună

execuţie performance bond);

- plata obligaţiilor asumate în legătură cu participarea la o licitaţie

internaţională (similară cu scrisoarea de garanţie bancară de participare lalicitaţie – bid bond);

- plata obligaţiilor asumate în legătură cu rambursarea unui împrumut sau

avans (similare cu scrisorile de garanţie bancară de plată şi de restituire a

avansului);

- plata obligaţiilor asumate în legătură cu emiterea unei garanţii de către o

societate de asigurare pentru contul unui client;

- plata obligaţiilor asumate prin bilete la ordin de către un client• valoarea – suma maximă pe care banca se angajează să o plătească pentru

obligaţia garantată, dar neexecutată de debitorul contractual;

• valabilitatea menţionată sub forma unei date certe;

18 Ion Stoian, Emilia Dragne, Mihai Stoian – “Comerţ internaţional – tehnici, strategii, elemente debază ale comerţului electronic”, vol.I, Editura Caraiman, Bucureşti, 2001, pag.347



311

• condi ţ ii de executare – dat fiind specificul scrisorilor de credit, la care plata

se face contra unui titlu de credit, şi scrisoarea de credit stand-by prevede

adesea plata contra unui bilet la ordin, tras asupra băncii emitente, însoţit de

simpla declaraţie a beneficiarului că debitorul contractual nu şi-a îndeplinit

obligaţiile. De multe ori conţinutul acestei declaraţii este stipulat în textulscrisorii de credit stand-by. Uneori, în funcţie de obiect, mai pot fi menţionate

spre a fi prezentate şi alte documente care să certifice îndeplinirea obligaţiilor

beneficiarul (conosament, certificat de calitate etc.)

• modul de efectuare a pl ăţ ilor – plăţi parţiale permise/nepermise

• menţiunea că scrisoare de credit stand-by este reglementată de Publica ţ ia

nr. 500 a C.C.I. Paris .

În linii generale, o scrisoare de credit stand-by se poate prezenta ca înModelul nr. 4.13.

Model nr. 4.13.

Scrisoarea de credit (acreditiv) stand-by

S.C. BANC POST S.A.

Către ……………Prin prezenta emitem acreditivul nostru stand-by irevocabil nr. ………, valabil până la

……………….. din ordinul ………………………. în favoarea ………………… în valoare de……………………………. acoperind (descrierea bunurilor şi serviciilor)…….

Acreditivul este utilizabil contra prezentării la ghişeele noastre din …………………… aurmătoarelor documente:- cambia beneficiarului trasă la vedere asupra noastră menţionând numărul

acreditivului nostru stand-by;- declaraţia scrisă şi semnată a beneficiarului în sensul că valoarea oricărei cambii

trase în baza prezentului acreditiv reprezintă sume datorate şi plătibile deoarecefactura anexată, emisă pe numele ……….. a rămas neplătită după ……………. zile de

la scadenţă Plăţile parţiale nu sunt permise decât dacă ordonatorul a f ăcut plăţi parţiale. Toatetaxele şi comisioane bancare în afara băncii emitente sunt în sarcina

beneficiarului. Vom efectua plata conform instrucţiunilor dumneavoastră, după primirea la ghişeele

noastre a documentelor conforme acreditivului.Prezentul acreditiv este supus Regulilor şi uzanţelor uniforme privind acreditivul

documentar, Publicaţia nr. 500 C.C.I. Paris

S.C. BANC POST S.A.



312

Avantajele scrisorii de credit stand-by sunt evidente:19

- oferă o mare supleţe pentru garantarea creanţelor în cadrul unui

contract de afaceri;

- este un angajament de plată al băncii emitente în favoarea

beneficiarului, direct şi independent de contractul comercial de bază;- reduce setul de documente la strictul necesar convenit între părţile

contractante;

- nu limitează timpul de plată la cele 21 de zile de la data semnării

conosamentului pentru prezentarea documentelor la bancă;

- este mai puţin costisitoare decât acreditivul, evitând în special

comisionul pentru ridicarea documentelor.

Dezavantajul scrisorii de credit stand-by constau în riscul debitorului dea fi supus unei executări abuzive, în baza unor documente contrare realităţii.

4.2.2.3. Avalul bancar şi comercial asupra efectelor de comerţ

În relaţiile de plăţi pe bază de credit furnizor, efectele de comerţ (cambia

şi biletul la ordin) î şi au rolul bine determinat de creanţe certe, sub formă

negociabilă, aflate în posesia beneficiarului plăţii, după accept, în cazul cambieisau direct, în cazul biletului la ordin şi cecului.

Cu toate că prezintă multiple avantaje, mai ale în ceea ce priveşte

procedura simplă de executare şi mobilizare a creanţei, titlul de credit nu este

perfect asigurator dacă nu este acoperit de o garanţie. Garanţia specifică

efectelor de comerţ este avalul (vezi Cap.2., pct. 2.1.5.1.). Dacă la origine se

prezenta ca o fidejusiune, ulterior avalul a evoluat devenind o garanţie autonomă

şi independentă.Scopul avalului este acela al existenţei, alături de debitorul principal, a

unui garant al plăţilor, care asigură, cu propriul lui patrimoniu, onorarea efectelor

de comerţ, scutind exportatorul de executarea silită a importatorului, sau, în

19 Ion Stoian, Emilia Dragne, Mihai Stoian – “Comerţ internaţional – tehnici, strategii, elemente debază ale comerţului electronic”, vol.I, Editura Caraiman, Bucureşti, 2001, pag.348



313

cazul andosării, protejându-l de regresul terţilor beneficiari, cunoscând că, pentru

plata unui efect de comerţ avalizat, beneficiarul are dreptul de a-l executa la

alegere, fie pe tras fie pe avalist. În acordarea avalului, băncile tratează

problema similar unei garanţii, în sensul că ele sunt ţinute solidar la plată cu

debitorul pentru care au garantat. De aici şi practica băncilor de a acorda avalulpentru clienţii proprii, a căror mişcare în conturi o pot controla şi le pot solicita

garanţii suplimentare, cum ar fi depozitul colateral şi garanţii materiale (ipotecă,

gaj).

Principalele etape ale obţinerii uni aval bancar sunt:

discutarea de către debitor cu banca sa a condiţiilor de avalizare acordate;

negocierea cu partenerul comercial a condiţiilor specifice titlului (valoare,

scadenţă, circulaţie); garantarea prin titluri de credit acceptate şi avalizatetrebuie întotdeauna să se regăsească într-o clauză contractuală;

asigurarea de către debitor a tuturor condiţiilor impuse de bancă pentru

acordarea avalului (constituire de depozit, instituire de ipotecă, gaj), ca

măsuri de protecţie luate de bănci pentru asigurarea despăgubirii lor în cazul

în care vor fi obligate să efectueze plata;

încheierea între debitor şi bancă a contractului de garantare prin avalizare şi

plata comisionului aferent; avalizarea titlului remis de debitor băncii;

plata la scadenţă la titlului efectuată de debitor anulează automat obligaţia de

plată a băncii, în caz contrar banca plăteşte;

după efectuarea plăţii, banca se îndestulează din garanţia constituită de

debitor sau îl urmăreşte pentru executare silită.

Una din problemele principale pe care le ridică avalul pentru garantarea

unei operaţiuni comerciale este aceea că deseori acesta se acordă după cecreanţa există deja. Rezolvarea acestei probleme se poate face în două moduri:

a) exportatorul solicită debitorului o scrisoare de garanţie bancară de acceptare

şi/sau de aval. Prin specificul ei această obligaţie se stinge prin înlocuirea cu

avalul bancar sau rămâne în vigoare pentru plată, în cazul în care avalul nu

este acordat;



314

b) exportatorul emite cambii în alb, cu scadenţe nedeterminate, şi le depune la o

bancă de încredere, aleasă ca arbitru, care are sarcina de a le elibera

exportatorului. Juriştii invocă nulitatea acceptului, avalului şi chiar a cambiei

trase înainte de naşterea creanţei. Din acest motiv, banca depozitară va data

cambiile înainte de eliberare.Dat fiind că întotdeauna băncile percep un comision şi, cel mai adesea iau

o serie de măsuri de protecţie, numeroşi comercianţi apelează la alte companii,

de mai mare sau de mai mic prestigiu, pentru obţinerea unui aval comercial.

Acesta se poate considera a fi acoperitor pentru trăgător/beneficiar, în măsura în

care se cunosc cu certitudine: bonitatea societăţii respective, capitalul social,

independenţa faţă de relaţia contractuală de bază. Aceste date sunt analizate şi

au relevanţă în raport cu valoarea contractului, natura mărfii, durata eşalonăriicreanţei.

4.2.2.4. Garanţia societăţilor de asigurare

În prezent, garanţiile privind acoperirea diferitelor riscuri, emise de

societăţile de asigurări, ocupă un loc important în comerţul internaţional . Aceste

garanţii îmbracă două forme:

poliţa de asigurare

Aceasta este emisă pe baza contractului de asigurare încheiat între

societatea de asigurări şi beneficiarul asigurării şi, de obicei, acoperă un credit

furnizor. În cazul în care importatorul nu rambursează creditul la scadenţă, în

baza poliţei, pe care o deţine, exportatorul î şi recuperează paguba de la

societatea de asigurare. Pentru serviciul respectiv, beneficiarul asigurării(exportatorul) plăteşte o primă de asigurare, costul acesteia fiind recuperat prin

preţ de la importator. Avantajele principale ale poliţei de asigurare constau în

independenţa contractului de asigurare faţă de contractul comercial din care

izvorăsc obligaţiile asigurate şi în faptul că este un document negociabil.



315

Dezavantajul principal al poliţei de asigurare constă în aceea că presupune

scurgerea unui timp până la încasare despăgubirii.

Un loc aparte în ansamblul societăţilor de asigurare îl ocupă acelea

specializate în asigurarea creditelor de export, activitate care face parte

integrantă din programele naţionale de promovare a exporturilor ţării respective,statul suportând de la buget o parte din pierderi. Aceste instituţii de asigurare

pot fi organisme independente sau funcţionează ca părţi integrante a instituţiilor,

băncilor de finanţare a exporturilor.

În general, asigurarea creditelor de export presupune următoarele:

- beneficiarul poliţei poate fi exportatorul sau banca sa, în cazul creditului

furnizor;

- exportatorul să fie rezident al ţării respective şi să exporte mărfuri proveninddin această ţară;

- beneficiarul poliţei poate fi şi o bancă sau o instituţie finanţatoare din ţara

respectivă, care a acordat un credit unui cumpărător străin sau băncii sale

pentru a cumpăra mărfuri din acea ţară (credit cumpărător);

- acordarea creditului de către bancă este condiţionată de existenţa poliţei de

asigurare.

În principal, agenţii economici români sunt implicaţi în obţinerea uneipoliţe de asigurare în următoarele situaţii:

a) în calitate de exportatori, când acordă un credit furnizor;

b) în calitate de exportatori, când vând marfa pe credit în valută, credit în contul

căruia doresc să obţină un credit în lei pentru finanţarea sau prefinanţarea

exportului respectiv. Poliţa de asigurare emisă în această situaţie poate

asigura creditul în sine sau bunurile cu care a fost garantat acesta. Drepturile,

care decurg din contractul de asigurare sunt cesionate în favoarea băncii careacordă creditul, odată cu actul de cesionare fiind depusă la bancă şi poliţa de

asigurare.

c) în calitate de importatori, când exportatorul vinde pe credit o marf ă şi se

refinanţează luând un credit de la o bancă din ţara sa. Banca respectivă va

condiţiona acordarea creditului de existenţa unei poliţe de asigurare emisă de



316

o instituţie din ţara respectivă. Aceasta poate emite direct o poliţă de

asigurare sau, dacă importatorul nu prezintă solvabilitate din punctul ei de

vedere, poate solicita prezentarea de către acesta a unei scrisori de garanţie

bancară, emisă de o bancă din România, prin care respectiva bancă să

garanteze plata ratelor scadente pentru importatorul român.d) în calitate de importator, când o bancă din ţara exportatorului străin acordă

un credit direct importatorului român (credit cumpărător), care incumbă

întotdeauna o poliţă de asigurare şi o scrisoare de garanţie bancară.

scrisoarea de garanţie

Când emite o scrisoare de garanţie, societatea de asigurări nu apare în

calitatea sa de firmă specializată în asigurări, ci ca simplu garant, acoperind cupatrimoniul său obligaţiile contractuale.20 Scrisoarea de garanţie emisă de

societăţile de asigurare elimină dezavantajul poliţei de asigurare, legat de

procedura greoaie de executare, şi este mai ieftină decât cea bancară. Garanţia

societăţilor de asigurare are toate caracteristicile unei scrisori de garanţie

bancară şi este aplicabilă tuturor cazurilor în care se poate aplica aceasta.

Publicaţia nr. 458 a C.C.I. Paris, referitoare la garanţia la cerere, nu o asociază

doar băncilor ci şi oricărei alte instituţii ce emite garanţii cu respectarea regulilor în domeniu. Cele două tipuri de scrisori de garanţie se deosebesc în ceea ce

priveşte emitentul (bancă sau societate de asigurări) şi solicitantul emiterii

garanţiei (numai clientul băncii în cazul scrisorii de garanţie bancară sau orice

firmă în cazul scrisorii de garanţie eliberate de societăţile de asigurare).

Principalele etape ale scrisorii de garanţie emisă de o societate de

asigurări sunt:

- partenerii au convenit prin contractul comercial acoperirea unui risc pringaranţia unei societăţi de asigurări;

- importatorul (ordonatorul garanţiei) solicită societăţii de asigurări emiterea

unei scrisori de garanţie în favoarea exportatorului (beneficiarul garanţiei);




317

- scrisoarea de garanţie intră în posesia beneficiarului, care o restituie

societăţii de asigurări, în cazul în care debitorul şi-a îndeplinit obligaţiile

contractuale, sau, în caz contrar, cere executarea acesteia printr-o cerere

scrisă şi prin prezentarea poliţei la societatea de asigurări.

4.2.2.5.Garanţia statului

Garanţia statului apare în schimburile internaţionale în situaţia în care:

- operaţiunea comercială este contractată de o firmă deţinută total sau parţial

de stat;

- firma execută operaţiunea la cererea expresă a statului, ca angajat sau

mandatar al acestuia;- scopul operaţiunii prezintă interes deosebit pentru dezvoltarea economică a

ţării.

Statul î şi oferă garanţia deoarece, în general, este dificil de a se găsi un

garant pentru operaţiuni de valori foarte mari şi, totodată, în scopul de a se evita

costurile aferente obţinerii unei garanţii bancare sau private.

Garanţia statului se prezintă de obicei sub forma unui înscris solemn,

conţinând angajamentul de a plăti sau de a face să se plătească suma garantată în condiţiile contractuale stabilite.

Părţile implicate într-o garanţie a statului, în funcţie de construcţia

financiară a operaţiunii, pot fi: statul , reprezentat de regulă, prin nominalizarea

expresă a instituţiilor angajate la plată (Ministerul Finanţelor, Banca Centrală),

ordonatorul garanţiei, reprezentat de o instituţie de stat care a negociat condiţiile

de ansamblu ale tranzacţiei (minister, instituţie financiar-bancară) şi beneficiarul

garanţiei. Beneficiarul poate fi direct – o instituţie de finanţare/asigurare dinstrăinătate sau indirect – instituţie/bancă autohtonă, care s-a angajat, printr-o

scrisoare de garanţie bancară, faţă de o instituţie de finanţare din străinătate. În

acest caz garanţia statului reprezintă un angajament solidar la angajamentul

asumat prin scrisoarea de garanţie bancară, mărind astfel siguranţa îndeplinirii

obligaţiilor asumate.



318

Angajamentul de plată este asumat, de regulă, în mod necondiţionat şi

irevocabil. Valoarea, obiectul şi valabilitatea garanţiei sunt reflectarea

condiţiilor convenite în contractul comercial internaţional şi în contractul de

finanţare a operaţiunii. Textul garanţiei mai precizează şi modul de acoperire a

obligaţiilor: din încasările de la debitorii interni cărora li s-a vândut marfa, dinrezervele valutare ale statului etc.

Garanţia statului apare întotdeauna în cazul creditelor guvernamentale,

care constau în mărfuri vândute pe credit, cu rambursarea tot în mărfuri sau în

valută. Fondurile necesare acordării creditului sunt preluate din bugetul ţării

exportatoare, iar garantarea rambursării se realizează în baza garanţiei dată de

statul debitor.21 Banca sau grupul de bănci din ţara importatoare, care

gestionează creditul guvernamental primit, procedează la selecţia firmelor carepot beneficia de importuri în cadrul creditului respectiv. Garanţia statului acoperă

toate obligaţiile faţă de străinătate rezultate din creditul guvernamental primit.

Garanţia statului dublează sau este dublată de scrisorile de garanţie emise de

băncile din ţara importatoare implicate în operaţiune, care cer la rândul lor

garanţii de solvabilitate şi materiale din partea firmelor care derulează

operaţiunea de import. Riscurile de transfer valutar cât şi cele politice nu sunt

acoperite de garanţiile statului.În ţara noastră EXIMBANK se adresează în special exportatorilor români

cu intenţia de a facilita derularea contractelor acestora prin produse de

asigurare împotriva riscului de neplată a exporturilor, datorate

cauzelor comerciale sau politice. Aceste produse sunt:

♦ asigurarea creditului cump ă r ă tor

Este un produs acordat în exclusivitate prin EXIMBANK şi este destinat

băncilor şi altor instituţii finanţatoare. Operaţiunea se face în contul statuluiromân, sursele de finanţare fiind constituite la nivelul Ministerului Finanţelor

Publice. Acordarea poliţei de asigurare se face cu aprobarea de către un comitet

special (CIGCCE), căruia EXIMBANK îi prezintă cererea de asigurare. Asigurarea

acoperă riscuri comerciale, politice şi de forţă majoră pe toată durata creditului




319

extern. Poliţa de asigurare acoperă toate sumele datorate de debitor (rate +

dobânzi). Exportatorul care solicită asigurarea trebuie să aibă încheiat un

contract de export în baza căruia s-a încheiat convenţia de credit între banca

finanţatoare din ţara exportatorului şi banca importatorului.

♦ asigurarea creditelor de export pe termen scurt Este un produs acordat în exclusivitate prin EXIMBANK şi este destinat

exportatorilor care au contracte cu plata la termen. Operaţiunea se face atât în

contul statului român (din sursele Ministerului Finanţelor Publice şi cu aprobarea

CIGCCE) cât şi în contul propriu al EXIMBANK (din surse proprii). Asigurarea

acoperă riscuri comerciale şi/sau politice pe o perioadă de 12 luni, pentru 85 %

din contravaloarea exportului. Poliţa se poate încheia global (pentru livrări

multiple) sau cu limită de credit revolving (cu reînnoire după fiecare livrare).Poliţele sunt reasigurate la COFACE Franţa (50 %) pentru riscurile comerciale şi

politice şi la Asigurări Ţiriac Allianz (10 %) pentru riscurile comerciale. Acordarea

despăgubirii se face în 6 luni. Pe lângă această poliţă EXIMBANK mai oferă şi alte

servicii: monitorizarea riscurilor, servicii de colectare şi furnizarea de informaţii

comerciale

♦ asigurarea creditelor de export pe termen mediu ş i lung

Este un produs acordat în exclusivitate prin EXIMBANK şi este destinatexportatorilor/producătorilor de obiective complexe şi produse cu ciclu lung de

fabricaţie (conf. O.G. 14/1995). Operaţiunea se face în contul statului român din

sursele Ministerului Finanţelor Publice şi cu aprobarea CIGCCE. Asigurarea

acoperă riscuri comerciale, politice şi de forţă majoră în perioada de prelivrare şi

postlivrare pentru 75-85 % din valoarea contractului. Se oferă 2 feluri de poliţe

de asigurare: pentru bunuri de capital şi pentru lucrări de construcţii montaj.

Exportatorul, care solicită asigurarea, trebuie să aibă un contract extern cuurmătoarele condiţii:

- conţinut naţional – minim 50 % din valoarea contractului de export;

- plata în avans – minim 15 % din valoarea contractului de export;

- creditul să fie rambursabil în rate egale semestriale;

- perioada de rambursare – 5 ani (termen mediu) sau 8 ani (termen lung).



320

Având în vedere faptul că garanţiile de stat sunt imperfect asiguratorii,

creditorii pot fi protejaţi suplimentar prin folosirea şi altor metode, cum ar fi:

- garanţia statului dublată sau înlocuită de garanţia emisă de un organism

regional, la care ţara respectivă este membră;

- opinia legală asupra garanţiei statului, emisă de un jurist independent debună reputaţie, atestând capacitatea juridică a garantului, patrimoniul cu care

se garantează, reglementările naţionale privind dreptul statului de a se angaja

în operaţiuni comerciale şi eventual modul legal consimţit în care va fi

executată garanţia.

4.3. Garanţii reale utilizate în afacerile economice

internaţionale

4.3.1. Concept ş i caracteristici

Garanţia reală desemnează orice metodă, instrument sau angajament

accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii,

în virtutea contractului încheiat, în măsură să asigure banca de realizarea certă a

drepturilor garantate, respectiv recuperarea sumelor împrumutate, inclusiv

dobânzile, în cazul nerambursării acestora de către debitor. Pornind de la această

accepţiune dată garanţiei, obligaţia din contractul de împrumut este obligaţia

principală în virtutea căreia clientul este obligat să ramburseze ratele scadente şi

dobânzile aferente la termenele convenite. Garanţia cerută suplimentar de bancă

dă naştere unei a doua relaţii secundare astfel încât, dacă obligaţia iniţial

asumată nu a fost îndeplinită, banca apelează la executarea garanţiei.

Garanţiile reale trebuie să răspundă anumitor cerinţe de bază:

a) existenţa unui patrimoniu independent de relaţia contractuală, suficient de

mare şi cert în timp pentru a acoperi obligaţia asumată;

b) garanţia să fie astfel concepută încât să asigure băncii dreptul şi posibilitatea

de a o executa f ără ca debitorul să se poată opune acestei executări;

c) banca, în calitate de beneficiar al garanţiei, să aibă asigurată posibilitatea de

a transforma garanţia în bani, rapid şi f ără pierderi, altfel spus, garanţia să



321

aibă un grad ridicat de lichiditate. Acţiunile, obligaţiunile şi alte titluri

negociabile se vând uşor, stocurile de mărfuri sunt mai puţin lichide la fel şi

activele necirculante, care se vând greu şi necesită un timp îndelungat până

la valorificare. Pe scara lichidităţii, activele se clasifică astfel:

1. disponibilităţi băneşti;2. creanţe;

3. stocuri;

4. plasamente în titluri financiare;

5. utilaje;

6. terenuri şi clădiri.

Prin solicitarea unei garanţii de o valoare considerabil mai mare decât

împrumutul, o bancă î şi reduce capacitatea de a împrumuta deoarece clienţii vorrenunţa la a mai solicita credite. Acest lucru nu numai că va limita profitul băncii

respective, dar va însemna neîndeplinirea principalului obiectiv al activităţii sale şi

anume sprijinirea prin credit a dezvoltării economice. Dacă activitatea pentru care

se solicită creditul este îndeajuns de profitabilă şi riscul este scăzut, garanţia ar

putea să nu mai fie necesară sau valoarea ei să fie relativ scăzută. Atunci când se

atribuie o valoare unei garanţii, trebuie luate în considerare mărimea şi

potenţialul pieţei pe care bunul lichidat se poate vinde.Solicitarea de garanţii este necesară atunci când rambursarea unui credit

depinde de profitabilitatea activităţii în timp şi există riscul ca situaţia financiară a

clientului să se înrăutăţească înainte de scadenţa creditului. Astfel în luarea

deciziei de acordare a unui credit ofiţerul de credite va lua în considerare

următorii factori:

- relaţiile anterioare client-bancă;

- fluxul de fonduri şi profitabilitatea existentă;- perioada de existenţă a societăţii;

- experienţa şi stabilitatea la nivel de management;

- previzionarea situaţiei financiare;

- certitudinea rambursării;

- perioada de creditare;



322

- mărimea creditului;

- obiectul creditării.

Înainte de a accepta o garanţie, indiferent de natura obligaţiilor garantate

sau de instrumentul de garantare utilizat, banca trebuie să aibă în vedere trei

aspecte principale:1. dreptul de proprietate liber de orice sarcină – înainte ca un client

să acorde drepturi asupra unui bun, pe care banca îl acceptă drept

garanţie, acesta trebuie să aibă drept de proprietate asupra bunului

respectiv. În momentul acceptării garanţiei, banca trebuie să să

asigure că dreptul de care beneficiază asupra bunurilor respective îi

asigură preferinţa în faţa unor drepturi similare. Acest drept poartă

denumirea de drept de garanţie, care este obţinut prin intermediulunui contract scris de garanţie.

2. perfectarea contractului de garanţie – reprezintă un termen

generic pentru a desemna ansamblul activităţilor şi cerinţelor impuse

de lege şi a căror respectare asigură băncii drepturile asupra garanţiei

constituite. Obţinerea şi perfectarea unei garanţii este un proces

îndelungat. De aceea banca nu trebuie să acorde un credit decât în

momentul în care procesul de perfectare a garanţiei este încheiat saudestul de avansat pentru ca banca să fie sigură de posibilitatea

exercitării drepturilor sale asupra garanţiei. Principalele aspecte ale

perfectării unei garanţii sunt:

• cunoaşterea cadrului legal de folosire a garanţiilor, atât în sensul

respectării legilor specifice cât şi a normelor bancare;

• îndeplinirea tuturor formalităţilor legale pentru ca banca, în

calitatea sa de beneficiar al garanţiei, să aibă posibilitateautilizării rezultatelor executării garanţiei, în cazul în care banii

trebuie recuperaţi;

• documentele privitoare la garanţie trebuie să fie astfel

concepute încât să asigure băncii dreptul şi posibilitatea de a o

executa f ără ca debitorul să se poată opune;



323

• evaluarea costurilor constituirii garanţiei precum şi a celui ce le

va suporta.

3. valoarea garanţiei – este necesar ca banca să cunoască cu

certitudine valoarea atribuită garanţiei în momentul în care aprobă

împrumutul. Mai mult decât atât, este necesar ca valoarea garanţiei să fie constantă în timp, astfel încât aceasta să nu scadă sub suma

datorată, pe toată perioada rambursării creditului. În practică, băncile

calculează nivelul de acoperire asigurat de garanţie în raport cu

valoarea obligaţiei garantate. Bunurile oferite drept garanţie sunt

evaluate de specialişti ai băncii sau ai unor instituţii specializate. Din

valoarea bunurilor astfel evaluate, băncile calculează un anumit

procent, care constituie valoarea garanţiei. În stabilirea nivelului deacoperire, banca trebuie să aibă în vedere ca, în cazul în care bunul

trebuie vândut, poate nu va exista cerere pentru astfel de produse sau,

prin vânzarea unui stoc mare, preţul se poate reduce, fapt ce va

influenţa negativ suma ce poate fi obţinută (nivelul stocurilor este, în

general, supraevaluat de clienţi).

Executarea garanţiilor reprezintă procedura în urma căreia garanţia

este transformată în bani. Adesea executarea garanţiei obligă banca la obţinereaunei aprobări din partea tribunalului pentru acţionarea în judecată a debitorului şi

vânzarea la licitaţie a bunului cu care s-a garantat creditul. Ca rezultat al acestei

acţiuni, banca poate suporta cheltuieli care vor reduce beneficiul obţinut din

garanţie, dacă aceste cheltuieli nu au fost luate în considerare în momentul

stabilirii valorii garanţiei ce trebuie oferită de client. Nivelul de acoperire reflectă

experienţa băncii în posibilitatea de a încasa cât mai mult dintr-un anume tip de

garanţie, ca urmare a executării ei. În cazul executării unei garanţii, banca nutrebuie să se bazeze pe posibilitatea obţinerii valorii integrale a garanţiei, cu

excepţia numerarului din depozitul bancar. Numeroase garanţii au valori

variabile. Cele mai relevante exemple în acest sens sunt investiţiile la bursa de

valori (titlurile de valoare) sau depozitele în valută. Similar, preţurile terenurilor şi

imobilelor fluctuează. Aceste elemente impun băncii necesitatea reevaluării



324

periodice a garanţiei, chiar zilnic, dacă riscul o justifică. Trebuie avută în vedere

orice schimbare posibilă a valorii garanţiei. În timp ce obligaţiunile şi acţiunile

sunt uşor de evaluat în orice moment, valoarea lor poate fi subiectul unor acţiuni

speculative la bursă.

Garanţia principală a creditorului este consacrată în legislaţia din ţaranoastră sub denumirea de “drept de gaj general asupra tuturor bunurilor mobile

ş i imobile ale debitorului ”, stipulat în art. 1718 din Codul Civil şi detaliat în art. 2

al Legii nr. 31/1990. Totuşi, dreptul de gaj general nu conferă o garanţie prea

mare, astfel creditorii deţinând acest drept se numesc creditor negarantaţi. Din

acest punct de vedere, garanţia principală a creditorului presupune pentru acesta

cel puţin două riscuri:

primul risc derivă din faptul că de acest drept de gaj se bucură toţicreditorii debitorului, de aceea, atunci când obligaţiile de plată asumate

de debitor sunt de valori mari, patrimoniul poate deveni

neîndestulător;

al doilea risc derivă din faptul că debitorul poate înstrăina oricând o

parte sau întregul său patrimoniu, iar creditorii nu mai pot să-şi

recupereze creanţele.

O bancă ce a acordat credit unui client dispune de un alt drept, care nutrebuie să fie constituit printr-un contract special de garanţie. Acesta poartă

denumirea de “drept de reten ţ ie al b ă ncii ”, decurgând în mod automat dintr-un

contract de creditare, prin care o bancă acordă un împrumut unui client. Dreptul

de retenţie al băncii conferă acesteia dreptul ca, în anumite împrejurări, să reţină

toate bunurile aparţinând clientului său, care intră în posesia băncii pe perioada

desf ăşurării creditului, dacă acele bunuri nu fac obiectul unui contract în care să

se arate expres că bunurile nu sunt supuse vreunui drept de retenţie.



325

4.3.2. Tipuri de garan ţ ii reale

4.3.2.1. Depozitul bancar

Depozitul bancar este o garanţie materială directă, dată de debitor

creditorului său, din propriul patrimoniu şi oferă avantajele simplităţii deosebite şi

a vitezei de executare.22

Partenerii unui contract comercial convin ca, în contul operaţiunii care

formează obiectul contractului respectiv(vânzarea de mărfuri, prestarea de

servicii etc.), garantarea plăţii să se facă prin constituirea unui depozit,

indicându-se suma şi moneda la o bancă desemnată expres. Depozitul esteconstituit de debitor (importator) în favoarea unui beneficiar (exportatorul). În

acelaşi timp, sunt stabilite anumite condiţii şi termen în funcţie de care

beneficiarul se poate îndestula din depozitul astfel constituit. În practică,

depozitul se constituie la banca importatorului sau la o terţă bancă, prin care se

vehiculează documentele comerciale legate de operaţiune respectivă.

Principalul dezavantaj al depozitului bancar, ca sursă de garantare, rezidă

în faptul că presupune o imobilizare de fonduri din partea debitorului. Din acesteconsiderente se utilizează pentru garantarea într-o anumită proporţie a obligaţiei

de plată (depozitul bancar stand-by) sau pentru sume mici.

Depozitul bancar stand-by este utilizat cu precădere în cazul

contractelor încheiate pe perioade îndelungate şi cu livrări ritmice de valori

sensibil egale. Depozitul bancar se constituie pentru toată durata derulării

contractului, dar numai pentru valoarea unei tranşe şi se execută în măsura în

care debitorul nu a plătit contravaloarea tranşei respective într-un anumitinterval de timp. În caz de executare a depozitului bancar stand-by, exportatorul

încetează livrările şi nu le continuă decât în momentul în care importatorul a

reconstituit depozitul bancar.




326

Unul dintre riscurile depozitului bancar este acela al falimentului

debitorului, caz în care suma aflată în depozit bancar este înglobată în masa

activelor falimentului, iar beneficiarul depozitului devine creditor f ără prioritate

(chirografar) la masa credală. Acest risc poate fi înlăturat prin constituirea

contului bancar escrow, prin care părţile contractante, prin exprimareabilaterală a voinţei, realizează o înţelegere cunoscută sub denumirea de “escrow

agreement”. În esenţă contul escrow are caracterul juridic al unei înstrăinări de

patrimoniu (patrimoniul debitorului înstrăinat băncii) cu clauză suspensivă. El

constă într-o sumă de bani consemnată de deponent într-un cont bancar, în

consideraţi uni obligaţii cu scadenţă viitoare, asumată de deponent faţă de un

terţ străin de raporturile juridice de depozit, sumă transferabilă însă direct

terţului, contra unor documente, pe care acesta singur sau cu deponentul împreună le depun cu confirmarea scrisă că obligaţia asumată s-a executa în

întregime şi plata se poate face. 23 Spre deosebire de depozitul-garanţie,

depozitul escrow nu se restituie niciodată deponentului, el fiind constituit în scop

de plată, iar nu de garanţie subsidiară; transferul sumei se face contra

documente ceea ce apropie escow-ul de acreditiv. Se deosebeşte de acreditiv

prin faptul că nu se supune regulilor aplicabile acestuia şi nu reprezintă o

scrisoare de credit ci chiar o sumă concretă de bani cu care se face plataDepozitul bancar poate constitui o garanţie reală şi în situaţia în care o

bancă acordă un împrumut unui client al său. La prima vedere depozitul bancar

este o garanţie ideală deoarece îndeplineşte cele mai multe din cerinţele unei

garanţii: este uşor de evaluat, este accesibil oricând (dacă nu este constituit într-

o altă monedă decât cea a împrumutului) şi se constituie sub forma unei sume

fixe, cunoscută de bancă.

Un dezavantaj al depozitului bancar este legat de faptul că o bancă nupoate lua ca angajament legal de plată în favoarea unui terţ propriile sale pasive.

Acest neajuns poate fi evitat dacă depozitul este constituit la o altă bancă şi

aceasta emite o garanţie în favoarea băncii care acordă împrumutul sub forma

unei scrisori de garanţie bancară de rambursare a creditului. Acest proces este

23 “Depozitul escrow-chalanger al garanţiilor”, Piaţa Financiară nr. 3, martie 2001, pag.49



327

însă adesea dificil şi costisitor. În această situaţie sunt utilizate două garanţii:

garan ţ ia real ă - depozitul bancar constituit la o terţă bancă în vederea asumării

angajamentului de plată faţă de banca creditoare şi garan ţ ia personal ă , respectiv

garanţia de plată, documentul prin care banca depozitară se angajează să

plătească băncii creditoare, în cazul în care debitorul nu va rambursa creditul. Înevaluarea cheltuielilor bancare asociate constituirii depozitului şi emiterii scrisorii

de garanţie bancară pot apare dificultăţi, care conduc la creşterea costurilor

creditului.

În cazul în care depozitul este constituit în altă monedă decât cea în care

s-a acordat împrumutul, la stabilirea nivelului depozitului drept garanţie, banca

trebuie să aibă în vedere riscurile rezultate din fluctuaţiile cursului de schimb al

celor două monede.

4.3.2.2. Ipoteca

Ipoteca este o garanţie reală, imobiliară, constând dintr-un drept real

accesoriu asupra unui imobil al debitorului (Codul Civil, art. 1746-1815).

Garantarea prin ipotecă constă în aceea că, dacă la scadenţă, debitorul nu achită

contravaloarea mărfurilor sau a creditelor primite, a căror plată a fost garantată printr-un imobil din propriul patrimoniu, creditorul poate solicita vânzarea

imobilului pentru ca din suma obţinută să-şi acopere creanţa. Ipoteca poate fi

instituită şi asupra mărfurilor care fac obiectul unui contract comercial

internaţional (de exemplu nave).

În practica internaţională, apelul la ipotecă se face mai ales în cazul

creditelor furnizor şi este preferată deoarece are cost mai mic decât în cazul

scrisorilor de garanţie bancară şi o procedură simplă cu acces rapid la garantare,ceea ce o face atractivă pentru băncile ale căror debitori nu întrunesc anumite

cerinţe privind solvabilitatea.

Cu toate acestea există întotdeauna riscul legat de greutatea transformării

bunului ipotecat în fonduri lichide constând în găsirea într-un timp cât mai scurt



328

a unui cumpărător pentru bunul ipotecat dispus să ofere un preţ corespunzător

valorii bunului.

În tranzacţiile internaţionale, ipoteca reprezintă o garanţie pentru creditor,

numai dacă aceasta întruneşte anumite cerinţe:

1) valoarea bunului ipotecat este cel puţin egală cu valoarea creanţei – de obiceise preferă bunuri cu o valoare mai mare (110 – 130 %) faţă de creditul

acordat, deoarece asupra unui bun se pot institui mai multe ipoteci;

2) bunul ipotecat să-şi păstreze valoarea în timp mai ales în situaţia creditelor pe

termen mediu şi lung (3 – 8 ani). Bunul ipotecat trebuie să fie asigurat la o

societate de asigurări, iar poliţa de asigurare să fie emisă la ordinul

beneficiarului ipotecii. În cazul în care apar evenimente neprevăzute (incendiu,

inundaţii, cataclisme etc.), care pot duce la dispariţia bunului sau ladiminuarea valorii lui, beneficiarul ipotecii şi în acelaşi timp al poliţei de

asigurare î şi va putea recupera creanţa.

3) ipoteca să fie de rangul I – prioritatea rangului se determină prin prioritatea

datei la care a fost înscrisă ipoteca. Astfel, în caz de executare silită, creditorii

ipotecari sunt preferaţi creditorilor chirografari, iar cei de rangul I creditorilor

cu inscripţii ulterioare. Inscripţiile purtând aceeaşi dată au acelaşi rang fiind

plătite proporţional cu valoarea creanţelor.4) cunoaşterea legislaţiei în materie din ţara în care este situat imobilul ipotecat

pentru a nu se încălca regulile de procedură;

5) bunul ipotecat să reprezinte o valoare liber utilizabilă de către beneficiar, în

sensul că acesta să nu întâmpine obstrucţii legale în ceea ce priveşte

recuperarea fondurilor determinate de schimbul valutar şi de transferul valutar

al sumelor în străinătate. Aceste riscuri pot fi prevenite prin obţinerea unei

garanţii din partea unui terţ aflat în exteriorul ţării importatorului, prinobţinerea unei garanţii de transfer valutar, emisă de autoritatea însărcinată cu

controlul transferurilor externe sau de un garant autorizat de aceasta sau prin

vânzarea disponibilităţilor în moneda locală unei firme străine interesată în

obţinerea de acestei monede.



329

6) cunoaşterea reglementărilor privind dreptul de proprietate al străinilor asupra

bunurilor imobile din ţara debitorului, având în vedere că legislaţiile din

diverse ţări pot interzice străinilor să deţină proprietăţi pe teritoriul lor.

Contractul de ipotecă este un contract accesoriu contractului comercial

internaţional şi se stinge ca o consecinţă a îndeplinirii obligaţiei principale dincontractul comercial. Clauzele privitoare la ipotecă pot fi formulate în mai multe

modalităţi:

a) garantarea prin ipotecă instituită asupra bunului din patrimoniul

debitorului. În acest caz este convenabil ca exportatorul să înscrie în contractul de

ipotecă precizarea că orice întârziere în remiterea ipotecii va decala automat

termenul de livrare şi să nu livreze marfa până nu deţine actul autentic al

ipotecării.b) garantarea prin ipotecă instituită asupra bunului vândut. În acest caz

contravaloarea bunurilor vândute trebuie să fie echivalentă cu suma garantată din

care se scad avansul sau alte plăţi efectuate de importator.

c) garantarea prin ipotecă instituită asupra bunului din patrimoniul

debitorului, cu dreptul creditorului de a ceda sau transfera ipoteca în schimbul

unei scrisori de garanţie bancară.

Acordul de voinţă al părţilor, consfinţit în contractul de ipotecă, este inclus în actul autentic de ipotecare, care se înregistrează la registrul de bunuri

imobiliare sau funciare din ţara debitorului şi respectă toate condiţiile de formă şi

conţinut impuse de legislaţia ţării respective. Actul autentic al ipotecii este dat

beneficiarului acesteia, care îl păstrează până când debitorul se achită de

obligaţii, în caz contrar beneficiarul iniţiază procedura de executare silită constând

în iniţierea demersului la notariat/judecătorie, anunţarea licitaţiei, adjudecarea

ofertelor şi, eventual, organizarea unei noi licitaţii. Creditorul ipotecar are dreptulsă ceară executarea silită asupra bunului ipotecat în mâinile oricui s-ar afla, chiar

dacă între timp imobilul a fost înstrăinat şi beneficiază de dreptul de preferinţă

astfel încât, din suma obţinută din vânzarea imobilului, creanţa sa şi dobânzile

aferente se acoperă cu prioritate faţă de alţi creditori.



330

4.3.2.3. Gajul

Spre deosebire de ipotecă, gajul presupune remiterea de către debitor

creditorului a unui bun (sau a unor documente, titluri care reprezintă bunul

respectiv) care, în cazul în care datoria nu va fi achitată la scadenţă, va fi vândutşi din valoarea obţinută se va acoperi datoria. Alături de gajul cu deposedare

există şi gajul f ără deposedare, cum ar fi gajul vânzătorului de autovehicule, gajul

hotelier, gajul fondului de comerţ, warantul asupra mărfurilor aflate în stoc la

debitor, gajul asupra echipamentului industrial. Adesea pentru a asigura o

garantare suplimentară, exportatorii întăresc gajul cu o ipotecă.

Gajul este utilizat în cazul în care debitorul nu poate oferi o altă formă de

garantare, fie că nu o poate obţine, fie că este prea scumpă pentru posibilităţilesale financiare. Riscurile pentru creditor, ca şi la ipotecă, sunt legate de constanţa

valorii în timp a bunului gajat, de rapiditatea transformării lui în bani lichizi, de

aspectele privind schimbul şi transferul valutar.

Contractul de gaj este un contract accesoriu pentru că implică o obligaţie

principală pe care o garantează şi se stinge odată cu îndeplinirea acesteia.

Contractul de gaj poate fi civil (Codul civil, art. 1685-1966) sau comercial (Codul

comercial, art. 478-489). Acest tip de contract se încheie prin act scris cuspecificarea sumei datorate, a bunurilor date în gaj (natura acestora, calitatea,

cantitatea şi alte detalii de individualizare, a părţilor implicate: creditor gajist şi

debitorul însuşi sau o terţă persoană care acceptă în numele debitorului gajarea

unui bun, precum şi a obligaţiilor acestora. Contractul de gaj se înregistrează la

autoritatea locală autorizată în ţara debitorului. În România aceste contracte se

înregistrează la notariatul din raza de domiciliu a debitorului, unde se reţine un

exemplar în “mapa actelor de amanet” 24

. Prin înregistrare, actul devine opozabilfaţă de terţi în caz de executare silită.

Debitorul trebuie să fie proprietarul bunului gajat, trebuie să aibă

capacitate deplină de exerciţiu şi în situaţia în care a gajat cu bunuri fungibile are

dreptul să le înlocuiască cu altele de aceeaşi cantitate, specie şi valoare.




331

Creditorul gajist nu are dreptul să folosească bunul luat în gaj. Are obligaţia să

întocmească documentele necesare pentru conservarea bunului, răspunde de

pierderea sau deteriorarea lui, dacă acestea s-au produs din vina sa şi are drept

de preferinţă înaintea altor creditori.

Se poate utiliza drept gaj orice bun mobil, corporal sau incorporal cucondiţia de a se afla în circuitul civil. În practica de comerţ internaţional drept gaj

sunt utilizate:

- titlurile de credit (cambia şi biletul la ordin) – acestea se gajează prin gir

cu menţiunea “valoare în garanţie” urmată de semnătura autentică a

beneficiarului titlului respectiv.

- creanţele şi drepturile incorporabile (acreditive documentare irevocabile,

contracte de export) care se gajează prin cesiune cu menţiunea că aceasta seface cu titlu de gaj. Gajarea contractelor de export are, în general, drept scop

obţinerea de credite necesare derulării contractului respectiv. Se utilizează în

cazul contractelor de construcţii în străinătate, de obiective “la cheie”, care

antrenează un volum mare de cheltuieli în moneda locală a ţării beneficiare. Astfel

exportatorii gajează contractul de export la băncile din ţara beneficiarului şi

obţine monedă locală, evitând astfel riscurile de transfer al valutei şi, pierderile

de curs valutar- hârtiile de valoare (obligaţiuni şi acţiuni) – acestea, dacă sunt

nominative, se pot gaja numai prin transfer înscris în registrele firmei respective

cu menţiunea “pentru cauză de garanţie”, iar dacă sunt la purtător, se pot gaja

prin simpla remitere de la debitor la creditor însoţită de preferinţă şi de un act

scris. Problema gajării titlurilor de valoare constă în păstrarea valorii lor în timp

deoarece este determinată de cursul de piaţă al acestora.

- bunurile mobile corporale – se pot gaja direct prin transmiterea bunuluiefectiv către creditor sau prin transmiterea unui titlu ce reprezintă marfa

(conosament, recipisa warant sau alt titlu de depozit). Codul comercial român

prevede posibilitatea constituirii gajului asupra produselor solului, prinse încă

în rădăcini sau culese, asupra materiilor prime industriale, în stare de

fabricare sau fabricate. Bunurile se depun în depozite sau în magazine



332

generale, care eliberează pe numele depunătorului sau al altei persoane

indicate de depunător (creditorul) recipisa warant sau alt titlu de depozit ce

reprezintă marfa. În aceste cazuri există riscul ca bunurile gajate să nu-şi

păstreze valoarea în timp, preţurile oscilând pe piaţa internaţională, fapt

pentru care se impune necesitatea asigurării lor, poliţa de asigurare fiindemisă la ordinul creditorului

4.3.2.4. Garanţia reală mobiliară

În scopul sporirii eficienţei garanţiei executării obligaţiilor civile şi

comerciale, prin Legea nr.99/1999 privind accelerarea reformei economice a fost

adoptată o nouă reglementare privind garanţiile. În Titlul VI al legii sereglementează regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. Noua reglementare

este de sorginte americană şi de la data intrării ei în vigoare se abrogă art. 478-

489 din Codul comercial român, Titlul XIV “Despre gaj”. Prin crearea unui sistem

modern de publicitate (Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare - disponibil

pentru oricine pe Internet la adresa w.w.w.romarhiva.com) şi a unui sistem mai

rapid de executare a garanţiilor reale mobiliare, această lege reprezintă un real

progres faţă de sistemul greoi, ineficace şi formalist al realizării gajului,reglementat de Codul civil şi Codul comercial.

Garanţiile reale mobiliare sunt destinate să asigure îndeplinirea unei

obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane

fizice sau juridice. De remarcat că domeniul de aplicare al acestei reglementări

este mult mai larg decât cel al gajului comercial. Contractul de garanţie reală

mobiliară este contractul prin care debitorul constituie o garanţie reală asupra

unui bun mobil, prin care asigură executarea unei obligaţii faţă de creditor. Acesttip de contract are multe similitudini cu contractul de gaj.

Noua lege reglementează şi alte garanţii reale mobiliare rezultate din

anumite acte juridice, denumite garanţii reale mobiliare asimilate:

- toate cesiunile drepturilor de creanţă, chiar dacă cesiunea nu are drept

scop garantarea executării unei obligaţii;



333

- vânzările condiţionate destinate să garanteze îndeplinirea unei obligaţii

cu un bun;

- toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing, cu termen mai mare de

un an;

- contractele de consignaţie dacă valoarea bunului care urmează a fivândut este mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro;

- warantele şi recipisele de depozit.

Contractul de garanţie reală mobiliară este un contract bilateral, accesoriu,

consensual (legea prevede însă încheierea contractului în formă scrisă), dă

naştere unui drept real de garanţie în favoarea creditorului şi este un titlu

executoriu.

Obiectul garanţiei reale mobiliare se poate concretiza în anumite bunuri,conform art. 6 din Legea nr. 99/1999, modificat prin Legea nr. 161/19.04.2003:

- stocul de bunuri fungibile şi nefungibile;

- soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori

depozitele la termen, deschise la instituţii bancare sau financiare;

- certificatele de depozit, conosamentele şi actele similare;

- acţiunile şi părţile sociale ale societăţilor pe acţiuni şi cu răspundere

limitată;- drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de servicii

publice;

- drepturile rezultând din invenţii, mărci şi alte drepturi de proprietate

intelectuală, industrială sau comercială;

- drepturile de creanţă, garantate printr-o ipotecă;

- instrumentele negociabile;

- universalitatea bunurilor mobile ale debitorului;- pădurea, recolta agricolă, echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole;

- poliţele de asigurare;

- bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de

leasing, pe o durată mai mare de un an.



334

Obiectul garanţiei îl reprezintă nu numai bunurile menţionate mai sus ci şi

produsele acestora (bunuri viitoare). Legea nu se aplică cesiunii drepturilor

succesorale şi a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială, privilegiilor şi

dreptului de retenţie. 25Bunurile care fac obiectul garanţiei pot fi proprietatea

debitorului sau a altei persoane. Dreptul real de garanţie al creditorului esteopozabil terţilor numai prin îndeplinirea formalităţii de publicitate. De regulă,

condiţia publicităţii se consideră îndeplinită din momentul înscrierii avizului de

garanţie reală la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare. Arhiva este un

registru în format electronic, accesibil tuturor printr-o simplă conectare la

Internet dar a cărui gestionare nu se realizează decât de către operatori

autorizaţi (notarii publici autorizaţi şi unele societăţi comerciale).26 Momentul

înscrierii garanţiei conferă acesteia gradul de prioritate faţă de garanţiile înscriseulterior chiar şi în timpul aceleiaşi zile. Costurile înregistrării sunt simbolice, taxa

respectivă neaplicându-se la valoarea sau în raport cu numărul bunurilor afectate

de o garanţie reală mobiliară ci la fiecare contract înregistrat. Avizul de garanţie

înscris are valabilitate 5 ani. Poate fi reînnoită, înainte de expirare, pentru încă 5

ani sau pentru o altă perioadă. Dacă obligaţia garantată nu depăşeşte

echivalentul în lei a sumei de 300 euro, iar obiectul garanţiei îl reprezintă bunuri

mobile corporale, publicitatea se poate face fie prin luarea în posesie a bunuluifie prin înscrierea unui aviz de garanţie la Arhivă. Posesia bunului trebuie să fie

publică, adică uşor cunoscută de terţi. În cazul garanţiei reale având ca obiect

valori mobiliare, publicitatea se realizează prin înregistrarea acestora în registrul

care deserveşte piaţa pe care sunt vândute. În acest caz, înscrierea avizului de

garanţie la Arhivă nu este valabilă.

Pe toată durata contractului de garanţie reală mobiliară debitorul are

dreptul să administreze bunul şi să dispună de el în orice mod fiind obligat să întreţină bunul ca un bun proprietar. Creditorul este îndreptăţit să verifice bunul

afectat garanţiei şi dacă debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţia garantată, are

dreptul să intre în posesia bunului şi să îl vândă.

25 Stanciu D. Cărpenaru – “Drept comercial român”, ediţia a III-a, Editura All Beck, Bucureşti,2000, pag. 46026 Monica Virginia Baidoc – “Gajul electronic”, Tribuna Economică, nr. 20/14.05.2003, pag.57



335

Condiţiile restrictive în care era posibilă constituirea unui gaj f ără

deposedare de către creditorul gajist au fost înlăturate în noul sistem, Legea nr.

99/1999 punând accentul pe gajul f ără deposedare, care prezintă avantaje

economice incontestabile atât pentru creditor cât şi pentru debitor.

Executarea garanţiei reale mobiliare poate îmbrăca fie forma amiabilă încare creditorul, dacă a înscris în contractul de garanţie o clauză în acest sens,

poate lua bunul în posesie f ără a face apel la executorii judecătoreşti sau bancari,

fie o procedură de executare silită, prin intermediul executorilor judecătoreşti,

care au obligaţia ca în 48 de ore de la depunerea de către creditor a contractului

de garanţie, a unei copii a avizului de garanţie mobiliară şi a descrierii bunului

afectat garanţiei trebuie să procedeze la reposedarea bunului. Începerea unei

proceduri de faliment împotriva debitorului nu suspendă executarea silită începută.27

Termenul în care debitorul poate face opoziţie la executarea silită este mai

mic decât cel prevăzut în cazul executării silite clasice (5 zile faţă de 15 zile), iar

instanţa trebuie să soluţioneze opoziţia în termen de 3 zile de la introducerea

acesteia. Termenul de introducere a recursului împotriva hotărârii prin care se

decide asupra opoziţiei debitorului este de doar 3 zile faţă de 15 zile în dreptul

comun.

4.3.2.5.Rezervarea dreptului de proprietate

Partenerii unui contract comercial internaţional pot include în textul

acestuia o clauză prin care vânzătorul î şi rezervă dreptul de proprietate asupra

mărfii până în momentul în care debitorul î şi achită toate ratele scadente. Din

punct de vedere juridic această clauză echivalează cu o condiţie suspensivă deexecutare a vânzării. Această formă de garantare este utilizată cel mai des în

cazul creditelor furnizor pe termen scurt şi mediu (1-5 ani).

Utilizarea acestei clauze presupune următoarele:

27 Monica Virginia Baidoc – “Gajul electronic”, Tribuna Economică, nr. 20/14.05.2003, pag.57



336

1) cunoa ş terea legisla ţ iei din ţ ara importatorului cu privire la rezervarea

dreptului de proprietate. În unele ţări (Mexic) rezervarea dreptului de

proprietate se înscrie în registrul de comerţ, în alte ţări acordarea avalului pe

titlurile de credit aferente ratelor ce decurg dintr-un contract cu această

clauză este condiţionată de cesiunea contractului în favoarea bănciiavalizatoare. În dreptul german sunt prevăzute trei accepţiuni referitoare la

clauza rezervării dreptului de proprietate, astfel:

a) simple - potrivit cărora vânzătorul rămâne proprietar al mărfii până la

achitarea preţului, dar care nu au efecte decât atâta timp cât cumpărătorul

rămâne în posesia mărfii;

b) prelungite – cu mai multe variante:

- cumpărătorul se angajează să nu revândă marfa decât păstrând dreptul deproprietate rezervat vânzătorului;

- cumpărătorul se angajează să nu revândă marfa decât stipulând o nouă

clauză în avantajul său;

- părţile convin să reporteze rezerva de proprietate asupra preţului datorat, pe

care cumpărătorul îl va obţine prin revânzarea mărfii;

c) lărgite - vânzătorul păstrează proprietatea asupra mărfii atât timp cât

nu a primit plata nu numai a preşului de vânzare ci şi a altor creanţe, pe care leare asupra cumpărătorului.

2) asigurarea de c ă tre debitor bunurilor aflate sub rezerva dreptului de

proprietate, poliţa de asigurare fiind emisă la ordinul creditorului

3) corelarea clauzelor contractuale : durata creditării să nu depăşească durata de

funcţionare a bunului în raport cu uzura fizică şi morală; corelarea ritmului şi

mărimii ratelor scadente cu diminuarea valorii în timp a bunului şi cu politica

vânzării produselor pe piaţa internă a debitorului.

Cap 4 (Despre Tender Guarantee - Bid Bond)

Documents

Transcript of Cap 4 (Despre Tender Guarantee - Bid Bond)