Povestea cutremuratoare a canibalului din Muntii Stancosi: ,,Pieptul de om este cea mai dulce carne pe care am gustat-o vreodata"

Madalina Batrinca,

In 1874, fapta unui barbat a ingrozit Statele Unite ale Americii, iar povestea sa continua sa ii cutremure si astazi pe cei care o descopera. Alfred Packer, un vanator de comori din Vestul Salbatic, si-a mancat cei cinci camarazi cu care plecase in cautarea aurului din Muntii Stancosi, dupa ce i-a asasinat cu sange rece. Vreme de 60 de zile, barbatul a trait cu carne de om.

Pe 9 februarie 1874, sase barbati au parasit o tabara din apropierea orasului Montrose, din Colorado, Statele Unite, si au plecat in cautarea norocului in Muntii Stancosi. S-au ,,inarmat" cu provizii si s-au indreptat spre oraselul Gunnison in cautare de aur. Doar unul din cei sase barbati s-a intors in viata.

In luna aprilie, Alfred Packer, un veteran de razboi civil, unul din cei sase cautatori de comori, a intrat in agentia indiana Los Pinos si a facut o dezvaluire cutremuratoare . Din cauza ca mureau de foame, el si cei care il insoteau in cautarea dupa aur au inceput sa se manance unul pe celalalt. In ciuda faptului ca s-a declarat dezgustat ca a fost nevoit sa recurga la canibalism, Packer a recunoscut zambind: ,,Pieptul de om este cea mai dulce carne pe care am gustat-o vreodata", scrie publicatia ,,The Independent".

Initial, barbatul a sustinut ca a fost lasat in urma de companionii sai si ca a supravietuit mancand radacini, dar cei de la agentie au devenit suspiciosi cand au vazut cati bani avea acesta asupra sa si cat de bine hranit era pentru o persoana care, potrivit declaratiilor, fusese infometata. In luna mai, barbatul a recunoscut oficial ca si-a

mancat insotitorii, dar a negat ca i-ar fi ucis pe toti.Batranul Swan a murit primul, la vreo zece zile dupa ce am parasit tabara, iar noi, ceilalti cinci, l-am mancat. Dupa alte patru sau cinci zile, a murit Humphreys si a fost si el mancat. Avea 133 de dolari in portofel, pe care i-am luat eu. La putin timp dupa, in timp ce caram lemne, Miller a fost si el ucis de ceilalti doi companioni, care mi-au marturisit accidental. L-am mancat cu totii. Dupa, Bell l-a impuscat pe Noon cu arma batranului Swan, iar eu l-am ucis pe Bell, impuscandu-l. Am acoperit ramasitele si am luat o bucata mare de carne cu mine, a marturisit Packer, care a fost arestat si incarcerat la inchisoarea Saguache pana la proces.Pe 8 august in acelasi an, trupurile camarazilor lui Alfred Packer au fost descoperite de reporterul John A Randolf, de la publicatia ,,Harper's Weekly", iar examinarea cadavrelor a aratat ca barbatii nu au murit pe parcursul mai multor saptamani, cum sustinea acuzatul. Totusi, inainte ca autoritatile sa apuce sa ia masuri, Packer a mituit gardianul inchisorii si a evadat. A fost gasit abia pe 11 martie 1883 sub numele John Schwartze, in Cheyenne, Wyoming. A dat inca o declaratie politistilor, de data aceasta cu cateva detalii schimbate, negand din nou crima.

Ramasitele companionilor lui Alfred Packer. FOTO stephenbodio.blogspot.com

A povestit cum el si partenerii sai de calatorie au ramas fara mancare dupa ce au fost surprinsi de o furtuna. Packer sustinea ca ceilalti barbati plangeau si l-au silit sa plece pe munte in cautarea mancarii, dar s-a intors cu mana goala.L-am gasit pe Bell innebunit, rotind o bucata de carne deasupra focului. Carnea o taiase din piciorul lui Miller, care zacea cu capul zdrobit in apropiere. Ceilalti trei zaceau si ei in apropierea focului, taiati pe frunti. Bell m-a vazut si m-a atacat cu o barda, iar eu l-am impuscat in burta, ca sa ma apar. El a cazut cu fata in jos, cu barda langa el. Am luat-o si l-am lovit in cap, a povestit acesta.Packer sustinea ca a construit o mica tabara din lemnul pe care l-a gasit in padure, pentru a se apara de frig. ,,M-am intors la foc, am acoperit cadavrele, apoi m-am dus spre tabara cu bucata de carne pe care o frigea Bell, care ramasese pe jos. Am facut alt foc langa tabara, am gatit carnea si am mancat-o. Am incercat sa supravietuiesc

altfel, dar nu am putut, asa ca am supravietuit cu carnea lor vreme de aproape 60 de zile", a mai spus el.

In aprilie 1883, Alfred Packer a fost gasit vinovat de omor si acte de canibalism si a fost condamnat la moarte prin spanzurare. Cu toate acestea, a reusit cumva sa scape de spanzuratoare si a obtinut un al doilea proces in august 1886. A primit o pedeapsa de 40 de ani.

In august 1896, Packer a scris redactiei Denver Rocky Mountain News, unde si-a spus din nou povestea. Acesta sustinea: ,,Sunt o victima a circumstantelor. Nicio fiinta vie nu poate spune ca mi-am ucis companionii cu sange rece si intentii necurate. Nu am sufletul atat de negru pe cat mi l-au pictat". In ianuarie 1901, Alfred Packer a fost eliberat conditionat de guvernatorul Charles S Thoms.