Când Dumnezeu plânge!Luca 19:28-44

Aceasta este una din cele mai cunoscute relatări din Biblie. Avea loc într-o zi de duminică (cea de „Florii” cum o numim noi astăzi), în timp ce Isus se îndrepta spre Ierusalim. La un moment dat, el se opreşte şi trimite pe 2 dintre ucenicii Săi în satul din apropriere să-i pregătească intrarea în Ierusalim. (vs.29.35) ... şi i-au pregătit un măgăruş pe care să intre călare!

Probabil că ucenicii erau cel puţin surprinşi de ceea ce Isus le ceruse, pentru că până acum nu-L văzuseră folosind vreun mijloc de transport pentru a călători din loc în loc... doar odată, într-o barcă peste Marea Galileii.

o Le-a spus exact ce să facă şi chiar şi cuvintele pe care trebuiau să le spună atunci

când aveau să fie întrebaţi... lucrurile s-au desfăşurat întocmai... trebuie să fi fost destul de ciudat pt ucenici!

Isus avea să intre în cetatea Ierusalimului, iar această decizie avea să fie cea mai importantă, dar şi dificilă din viaţa lui – în cetatea aceasta avea să fie prins, judecat şi executat prin crucificare, în felul acesta

o Lucrul cel mai interesant avea să fie faptul că El avea să intre în cetatea

Ierusalimului călare şi călare pe un măgar - pe un măgăruş, nu pe jos aşa cum o mai făcuse înainte. Lucrul acesta avea să însemne o declaraţie publică a faptului să El era Rege!

o Cu 500 de ani înainte, profetul Zaharia prevestise acest moment, spunând: „Saltă

de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9)

Însă pe vremea aceea, în vremuri de război, regii intrau victorioşi călare pe un armăsar puternic sau într-un car de luptă tras de mai mulţi cai frumoşi!

Dar în vreme de pace, regele intra călare pe un măgar, lucru ce simboliza domnia păcii. Astfel, intrarea lui Isus călare pe un măgăruş, era o declaraţie a faptului că El este un REGE al PĂCII!

o Lucrul acesta putea fi luat ca un simbol al începutului celor 8 zile ale Sărbătorii

Pascale, când evreii îşi aduceau aminte de eliberarea pe care Dumnezeu le-o dăduse strămoşilor lor din sclavia egipteană. Evreii de pretutindeni se strângeau la Ierusalim pentru a sărbători, şi astfel oraşul era arhiplin!

Dar, nu numai Isus intrase în cetatea Ierusalimului pentru această sărbătoare mare! Pontius Pilat, guvernatorul roman, deja intrase şi ocupase Fortăreaţa Antonia, urmat

de o armată de elită, gata să-l protejeze şi să stingă orice răscoală a poporului împotriva asupririi romane.

Irod Antipa, Tetrarhul (conducător peste Galileea şi Perea), cel care-l băgase la închisoare pe Ioan Botezătorul şi tot el poruncise să fie decapitat – şi acesta intrase cu mare pompă şi se afla fără îndoială palatul pe care tatăţ său, Irod cel Mare, îl ridicase.

Astfel, Isus intra într-un Ierusalim care era sătul de opresiunea duşmană, un oraş care tânjea după gloria trecută, poporul Dumnezeului cel viu şi adevărat, un popor care aştepta venirea lui Mesia, Savatorul. Aceasta era situaţia şi aşteptarea lor!

Aplicaţie: Ce aşteptări ai tu? Ce te aştepţi ca Dumnezeu să facă în acest an... de Florii... de sărbătoarea Paştelui?

Vestea bună este că Isus venise la ei! Mesia/Salvatorul venise la ei! Dar, ce aveau să facă ei cu El?

o Aveau ei să realizeze că Isus nu este împăratul care-l vroiau ei... că împărăţia

Lui nu este din lumea aceasta, ci este una spirituală?o Aveau ei să realizeze că Isus nu venise să-şi aşeze o împărăţie pe pământ, ci

o Biserică?! – Biserica Sa pe care „porţile iadului nu o vor birui!” (Mat.16:18)

În textul de faţă avem 2 REACŢII (în mare)

1. Reacţia poporului Ce aveau să facă cu Isus, oamenii lui Israel? – Aceasta este cea mai importantă

întrebare şi deci, DECIZIE: CE FACI CU ISUS? o Poate că unii au râs de Isus – s-au amuzat de intrarea lui ciudată pe un măgar!

Cine este acest tâmplar care se declară pe sine a fi împărat? o Poate că alţii au considerat că Isus e un nebun – cum să faci acest lucru, când la

conducere sunt romanii? ... şi apoi, Irod care era cunoscut pt gelozia sa pentru puterea absolută!

o Poate că alţii erau supăraţi (liderii poporului) pe faptul că Isus dăduse dovadă de

aroganţă şi blasfemie împotriva lui Dumnezeu, declarându-se Mesia!o Alţii aveau însă să-l întâmpine cu bucurie şi strigăte de veselie – dar asta pentru

că doreau ca Isus să ridice vechea împărăţie a lui Israel, şi să ocupe tronul lui David şi să scute „jugul” roman! De-abia aşeptau să pună coroana de rege pe cap!

Dar ce coroană aveau să-i pună ei lui Isus pe cap??? o În mijlocul acestora din urmă, erau cei care fuseseră vindecaţi de Isus... erau cei

care fuseseră hrăniţi (cu pâine şi peşte) de Isus.

2. Reacţia lui Isus

El a privit la oameni: - o adevărată paletă de oameni! Erau cei care-l iubeau – Ex. Lui Bartimeu, orbul care îi dăduse vederea şi refăcuse

viaţa- nu mai era cerşetor. Ex. Lui Zacheu – vameşul schimbat total, care a plătit înapoi societăţii. Ex. Leproşilor – cei odinioară excluşi din viaţa poporului şi acum curăţiţi, vindecaţi şi restauraţi în rândul societăţii, putându-se bucura acum! Fiica lui Iair, cea înviată din morţi, Lazăr cu Maria şi Marta! Vieţi trasnformate de Isus!

Erau cei care-l „pândeau” – cărturarii şi fariseii, liderii vremii, cei care de-abia aşteptau să facă o greşeală pt a-l acuza, minimaliza şi elimina!

Erau cei care se temeau de El – romanii, liderii lor – se temeau de o revoltă... pentru că poporul striga „Osana!” – „Salvează-ne acum!”

Curând însă strigătul lor avea să se transforme în „Răstigneşte-L!”

Dar, care a fost reacţia lui Isus, la vederea tuturor acestor lucruri???

ISUS A PLÂNS – aceasta este ziua când DUMNEZEU A PLÂNS!

DE CE? Pentru că poporul pierduse ocazia mântuirii Sale (vs.42) – ei fuseseră vizitaţi de însuşi

Creatorul... şi ei nici nu au ştiut! o Vorbim aici de indiferenţa acestui popor care văzuse puterea lui Dumnezeu aşa

cum nici-un alt popor n-o făcuse! o Vorbim aici de refuzul păcii („Shalom”- împlinire totală) pe care Dumnezeu dorea să

le-o ofere! o Vorbim aici de lipsa unei relaţii reale/intime cu El a celor din poporul Său! – pt că

El nu vrea religie de la noi! Pentru pierzarea care le stătea înainte (vs.43-44) – El nu doreşte pierzarea nimănui!

o după 40 de ani, Titus, fiul lui Vespasian, avea să asedieze Ierusalimul şi să-l are şi

să nu rămână „piatră pe piatră” din Templu – aşa atestează istoricul Iosifuso El este un Singurul MIJLOCITOR! (1 Tim.2:5-6) – este groaznic să refuzi

„cercetarea” lui Dumnezeu!!!

CE VEDE ISUS ASTĂZI? ... în mulţime/poporul Său... în Biserica sa?

Vede oameni îngrijoraţi de datorii... de ziua de mâine... de slujbă... de sănătate? Vede oameni ocupaţi?... prea ocupaţi?... care nu mai au timp de lucrurile veşnice? Vede oameni care-L recunosc ca Dumnezeu? ...ca Mijlocitor? Vede oameni care-l pun pe El mai presus de orice... care pun cunoaşterea de El mai întâi

ce orice în viaţă? (Ioan 17:3)

Dar, ce reacţie are Isus astăzi când priveşte la noi??? o Ne va găsi El, de sărbătoarea de Florii, prea obişnuiţi cu El?...cu sărbătorile...

o Avem doar o religie cu El, sau o relaţie personală, intimă, permanentă?

o Vedem noi „lucrurile care ne pot da pacea” pe care Dumnezeu le-a pus/le pune în

viaţa noastră? (Matei 23:37-38)o Recunoaştem noi „cercetările” lui Dumnezeu din viaţa noastră? ... sau suntem

împietriţi... surzi... orbi... săraci... goi... nenorociţi! (Apoc.3:17-20)

Isus zâmbeşte sau plânge când priveşte astăzi realitatea vieţii noastre?