UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CARACTERISTICI GEODEMOGRAFICE ALE

AȘEZĂRILOR DIN CÂMPIA SEGARCEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. COSTELA IORDACHE

ABSOLVENT:

POTÎNGHIE IONEL-ȘTEFĂNEL

CRAIOVA

2012

CUPRINS INTRODUCERE ...............................................................................................................3

CAPITOLUL I ...................................................................................................................4

1.1 AŞEZARE GEOGRAFICĂ. LIMITE. SPRAFAŢĂ .................................................4

1.2 ISTORICUL CERCETĂRILOR ...............................................................................6

CAPITOLUL II .................................................................................................................7

2. CARACTERISTCI FIZICO-GEOGRAFICE ................................................................7

2.1 TRĂSĂTURI GEOLOGIGE ŞI GEOMORFOLOGICE ...........................................7

2.2 CONDIŢII CLIMATICE ..........................................................................................9

2.3 POTENȚIAL HIDROGRAFIC ............................................................................... 10

2.4 ÎNVELIȘUL BIO-PEDO-GEOGRAFIC ................................................................. 11

2.5 REZERVAȚII NATURALE ................................................................................... 14

CAPITOLUL III .............................................................................................................. 18

3. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC ................................................................................ 18

3.1 ETAPE ALE POPULĂRII TERITORIULUI ......................................................... 18

3.2 EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI ........................................................... 20

3.2 DINAMICA POPULAȚIEI .................................................................................... 26

3.2.1 DINAMICA NATURALĂ .............................................................................. 26

3.2.1.1 NATALITATEA ....................................................................................... 26

3.3.1.2 MORTALITATEA .................................................................................... 31

3.3.1.3 BILANȚUL NATURAL ............................................................................ 35

3.3.2 DINAMICA TERITORIALĂ .......................................................................... 39

3.3.2.1 SOSIRI ...................................................................................................... 39

3.3.2.2 PLECĂRI .................................................................................................. 41

3.3.2.3 BILANȚUL DEMOGRAFIC TERITORIAL ............................................. 43

3.4 DENSITATEA POPULAȚIEI ................................................................................ 45

3.5 STRUCTURA POPULAȚIEI ................................................................................. 48

3.5.1 STRUCTURA POPULAȚIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI GENURI ............. 48

3.5.2 STRUCTURA SOCIO-PROFESIONALĂ ...................................................... 51

3.5.3. STRUCTURA ETNICĂ ................................................................................. 53

3.5.4. STRUCTURA CONFESIONALĂ .................................................................. 55

3.5 NIVELUL DE INSTRUIRE AL POPULAȚIEI ...................................................... 57

CONCLUZII .................................................................................................................... 60

BIBLIOGRAFIE:............................................................................................................. 64

INTRODUCERE

Lucrarea „Caracteristici geodemografice ale așezărilor din câmpia Segarcei”

reprezintă o sinteză atât a componentelor cadrului natural cât și a potențialului socio-

economic din acest teritoriu.

Prezentul studiu are ca principale obiective delimitarea câmpiei în cadrul Câmpiei

Olteniei, o introducere cu privire la geneza și evoluția teritoriului, condițiile climatice

întâlnite aici, potențialul hidrografic, învelisul bio-pedo-geografic, să prezinte evoluţia

numerică a populaţiei, pe întreg arealul său şi pe unităţi administrative, să analizeze

dinamica naturală a populaţiei în profil general şi teritorial, să redea distribuţia densității

populaţiei, să examineze populația pe grupele de vârstă şi sexe, precum şi structura socio-

economică, etnică, confesională și nivelul de instruire.

Pentru elaborarea acestei cercetări se vor folosi ca materiale de bază cărțile din

bilioteca Facultății de Geografie, și cele furnizate de profesorul coordonator și datele

statistice de la Direcţia Regională de Statistică Dolj. Aceste date se referă la numărul de

locuitori, natalitate, mortalitate, bilanţ natural, densitate, structura populaţiei pe grupe de

vârstă, pe sexe şi socio-economică, etnică, confesională, nivelul de instruire al populației.

Prelucrarea informaţiei statistice a urmărit perioada 1966-2011 pentru a arata evoluția

numărului de locuitori. Din lipsa datelor calcularea ratelor natalităţii, mortalităţii și bilanţul

natural au avut loc până în anul 2010 . De asemenea, pentru a evidenția structura populației

pe grupe de vârstă și sexe (datele statistice vor urmări cele trei mari grupe de vârstă 0 – 19

ani, 19 – 59 ani, 60 ani şi peste), structura socio-profesională, etnică și confesională se va

lua ca reper anul 2002. În funcţie de valorile indicatorilor demografici se vor realiza

grafice şi hărţi care vizează situaţia la nivelul zonei studiate și a unităţilor administrative.

Conform Legii 83/2004 din comuna Goicea s-a desprins comuna Cârna, iar din comuna

Radovan s-a desprins comuna Întorsura.

Nu în ultimul rând, aș dori să mulțumesc doamnei Conf. univ. dr. Costela Iordache

pentru sprijinul deosebit pe care mi l-a acordat în realizarea acestei lucrări. Mulțumesc

tuturor cadrelor didactice care au avut bunăvoința și amabilitatea de a mă ajuta în

realizarea acestui studiu.

CAPITOLUL I

1.1 AŞEZARE GEOGRAFICĂ. LIMITE. SPRAFAŢĂ

Câmpia Segarcei este situată în sud-vestul țării pe stânga Dunării, la granița cu

Bulgaria. Aceasta este o subdiviziune a Câmpiei Olteniei, diviziune a Câmpiei Române,

fiind situată în partea centrală a acesteia. Este delimitată în partea estică de Câmpia

Romanaților, de către râul Jiu, în vest este separată de Câmpia Băileștiului de către

Desnăţui, în nord se află Podișul Getic, iar în sud lunca Dunării ( Fig.1.1).

Fig.1.1 Câmpia Olteniei cu principalele subdiviziuni

Aceasta este cuprinsă între câmpul înalt Sălcuţa-Drănic, care se desfăşoară ca o

continuare a Podişului Getic în sud format din depozite levantine, acoperite în cuaternar de

loess şi depozite fluvio-lacustre, şi lunca Dunării, formată din depozite de terasă de vârstă

cuaternară.

Din punct de vedere al coordonatelor matematice, câmpia este situată la intersecția

paralelei de 44° 21’ 55” latitudine nordică cu meridianul de 23° 44’ 43” longitudine estică

(Fig.1.2), având ca și extremități: în partea nordică a câmpiei se găsește satul Obedin (44°

22’ 14” lat. N) din comuna Breasta, în sud comuna Gighera (43° 48’ 12” lat. N), în vest

comuna Radovan (23° 36’ 16” long. E), iar în est comuna Valea Stanciului (23° 53’ 17”

long. E).

Fig.1.2 Delimitarea Câmpiei Segarcei în cadrul județului Dolj (prelucrare după Mica

Enciclopedie Geografică a României, anul 2001)

Având ca reper Segarcea, singurul oraș al zonei studiate, distanța rutieră față de

orașele județului Dolj sunt urmatoarele: Segarcea-Craiova 31,5 Km, Segarcea-Băilești 37,1

Km, Segarcea-Calafat 73,8 Km, Seagarcea-Filiași 64 Km, Segarcea-Dăbuleni 61,3 Km,

Segarcea-Bechet 51,5 Km. (Sursa: Google Earth).

Suprafaţa pe care o ocupă acest areal este de 135 580 ha (1355,8 Km2).

1.2 ISTORICUL CERCETĂRILOR

Acest subcapitol cuprinde o privire generală asupra istoricului cercetărilor zonei pe

care o studiez și contribuie la cunoașterea teritoriului dintre Desnățui și Jiu, atât din punct

de vedere al geografiei rurale cât și sub aspect etnografic.

În literatura română geografică de specialiate nu există studii axate strict pe arealul

Câmpia Segarcei. Acest teritoriu este inclus în cercetări mai ample realizate asupra

Olteniei, studii care vizează aspecte privind geologia, petrografia, gemorfologia,

climatologia, hidrologia, pedologia, demografia și sistemul de așezări.

Astfel, începând cu secolul al XIX-lea apar studii de geologie realizate de Sabba

Ștefănescu, Pache Protopopescu, G. M. Murgoci, I. P. Ionescu Argetoaia, Vintilă

Mihăilescu, Petre Coteț, care aduc contribuții valoroase asupra formațiunilor pliocene din

Oltenia.

Petre Coteț analizează în profunzime problema geomorfologică privită în

interferența cu elementele de climă și de geologie.

Lucrări cu caracter general apărute mai târziu sunt legate de biogeografie

(„Biogeografia României”, 1960, R. Călinescu și colaboratorii săi), pedologie („Geografia

Solurilor României”, 1968, N. Florea și I. Munteanu), hidrologie („Hidrologie Generală”,

1970, T. Morariu), climatologie („Curs de climatologie”, 1976, Gh. Pop, „Climatologie”,

1964, S. Ciulache).

Primele preocupării legate de geografia umană apar în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea când se întocmesc dicționare geografice pe județe (1888-1898) la nivel național,

în acest context înscriindu-se și județul Dolj.

În partea a doua a secolului XX studiile privind Oltenia și implicit zona noastră de

interes iau o amploare mare, fiind abordate și aspecte etnografice, sociologice, etc.

Cel mai recent studiu de mare amploare asupra acestui areal, dar și a Câmpiei Române

este realizat în anul 2005 (Dicționarul Geografic al Câmpiei Române) de către geografi

renumiți de la București.

CAPITOLUL II

2. CARACTERISTCI FIZICO-GEOGRAFICE

2.1 TRĂSĂTURI GEOLOGIGE ŞI GEOMORFOLOGICE

Conform Dicționarului Geografia României volumul V spaţiul fizico-geografic al

Câmpiei Olteniei, și implicit al câmpiei Segarcei, a început să se contureze de la sfârşitul

Pleistocenului inferior, acum circa 600 000 de ani, dar s-a definitivat ca unitate naturală

sub aspectul complex al reliefului, climei, vegetaţiei, solului, hidrografiei tocmai în timpul

Holocenului.

Câmpia Segarcei are în fundament, Platforma Moesică alcătuită din şisturi

cristaline şi este acoperită cu o stivă groasă de formaţiuni sedimentare paleozoice,

mezozoice şi neozoice. Peste această platformă rezistentă și eterogenă, fragmentată într-o

mulțime de porțiuni, de la sud spre nord, se găsește o cuvertură sedimentară foarte groasă,

de ordinul miilor de metri, în cadrul căreia se disting 4 cicluri importante de sedimentare

diferențiate sub raport litofacial și genetic. Această platformă nu apare la zi și nu impune în

mod direct relieful câmpiei. Ultimul ciclu de sedimentare începe după o lungă perioadă de

exondare și durează din Badenian până în Cuaternar. În acest timp s-a depus o succesiune

de depozite, aproape exclusiv terigene, fiind formate din nisipuri, gresii, marne,

marnocalcare, pietrișuri.

Pătura sedimentară a ultimului ciclu este alcătuită din formaţiuni fluvio-lacustre

aparţinând Pliocenului şi Pleistocenului inferior, la care se adaugă depozitele fluviatile de

terasă şi lunci şi depozite loessoide (Fig2.1). În funcție de modul de formare și sub raport

genetic relieful Câmpiei Segarcei este de două tipuri: de piemont şi de terase.

Relieful de piemont este întâlnit cu precădere în partea nordică unde vatra comunei

Breasta se suprapune peste Podişul Getic (Dealurile Amaradiei). Terasele se găsesc de-a

lungul principalelor artere hidrografice şi anume Dunărea, Jiul și Desnăţuiul. Între Jiu şi

Desnăţui terasele Dunării sunt continuate la sud de câmpul piemontan al Sălcuţei, limita

având un caracter complex, tranziţia dintre cele două subunităţi facându-se pe un spațiu

mai mare și anume pe aliniamentul Radovan- Breasta. Câmpul Sălcuței este situat la nord

de ce mai înaltă terasă a Dunării, față de care se impune net printr-o denivelare de 25-40 m.

Acesta este delimitat lateral prin maluri înalte față de luncile Jiului și Desnățuiului.

Fig.2.1 Harta geologică, prelucrată dupa harta geologica a Romaniei 1:2 250 000

Sursa: Institutul Geologic al României, anul 1929

Terasele se succed de la nord spre sud în conformitate cu tendinţa de deplasare a

râurilor, fiind mai bine dezvoltate cele inferioare, aparținând Dunării. Acestea au un aspect

ondulatoriu datorită acoperirii ulterioare cu nisipuri sub formă de dune. Aceste dune se

întind pe mai mulţi kilometri cu directia nord-vest sud-est şi sunt fixate de către vegetaţia

naturală sau prin culturi agricole şi silvice, îndeosebi salcâm.

Relieful coboară în trepte de la nord spre sud, respectiv de la 150-160 m la limita

cu Podișul Getic, până la 35-40 m în apropierea de lunca Dunării. Cu excepţia Câmpului

Sălcuţei, care reprezintă un rest din câmpia piemontană iniţială, Câmpia Segarcei este

alcătuită din terasele Dunarii, Jiului și Desnățuiului. (sursa: Dicționarul Geografia

Romaniei, volumul V, anul 2005)

2.2 CONDIŢII CLIMATICE

Clima este temprat-continentală moderată, cu influențe submediteraneene.

Conform studiilor efectuate de specialiști în domeniul meteorologiei principalele elemente

climatice prezintă următoarele valori:

•Temperaturile medii anuale sunt mai mari de 11°C. Cea mai rece lună a anului,

ianuarie, înregistrează valori termice cuprinse între (-2) și (-4) °C, minimele absolute au

coborât până aproape de -30°C (-29.5°C la Segarcea în 1942). În timpul verii temperaturile

au valori medii de 22-23°C. Izoterma de 23°C a lunii iunie trecând la sud de Segarcea.

Maximele absolute înregistrate au atins valori de peste 41°C (41,5°C la Segarcea în 1952).

•Iernile sunt mai scurte și mai blande cu circa 80-85 zile cu îngheț, iar stratul de

zapadă de circa 40 de zile pe an și durează cu 10 zile mai puțin decât în restul Câmpiei

Române.

•Primăverile sunt mai timpurii, iar toamnele mai lungi. Ca urmare, primele

înghețuri se produc ca dată după 5 noiembrie, iar ultimele, de primăvară, dispar înainte de

1 aprilie. Acest areal se caracterizează prin cel mai lung interval fără îngheț de 210-220 de

zile din Câmpia Română.

•Cantitatea medie anuală de precipitații este de 525-575 mm. Cele mai însemnate

cantități de precipitații cad primăvara și toamna. Se înregistrează, însă, variații de la un an

la altul, precum și alternanța unor perioade bogate în precipitații cu perioade de secetă

prelungită.

•Vânturile se caracterizează prin predominarea componentelor vestice și estice. Un

aport important îl au și vânturile de nord-vest. Dinspre sud-vest vântul care își face simțită

prezența este Austrul (mai este cunoscut drept „sărăcilă” sau „ traistă goală”). Acesta se

caracterizează ca fiind un vânt uscat care aduce secetă.

Crivățul suflă iarna aducând geruri mari, iar uneori viscole puternice însoțite de

viteze mari ale vântului provocând spulberarea și troienirea zăpezii.

Băltărețul (Dorianul) este un vânt umed specific bălților din regiunea Dunării.

Acesta se formează deasupra Mării Mediterane și Mării Negre. Bate rar în special toamna

și primăvara din sud-est spre nord-vest sau din est spre vest.

2.3 POTENȚIAL HIDROGRAFIC

Resursele de apă din Câmpia Segarcei sunt reprezentate de apele subterane și apele

de suprafață. Apele subterane se află cantonate în depozitele cuaternare din luncile râurilor

Jiu și Desnățui. Nivelul piezometric se plasează la adâncimi variabile între 1 m în lunca

Dunării și 35-40 m la contactul cu Podișul Getic. La est de Desnătui apele freatice se

găsesc la o adâncime de peste 20 m pe traseul Radovan-Segarcea-Drănic, iar pe terasele

din sectorul Bârca-Măceșu de Sus între 10-20 m. Acest fapt ne arată direcția de curgere a

stratelor acvifere de la nord la sud.

Stratele acvifere freatice din luncile râurilor Jiu și Desnățui sunt alcătuite din

nisipuri și pietrișuri, cu intercalații de bolovănișuri la partea inferioară. Alimentarea

orizonturilor acvifere se realizează din precipitații, dar și din cele 2 râuri. Direcția de

curgere a apelor freatice este în general de la nord la sud spre Dunăre.

Râurile cele mai importante sunt Jiu și Desnățui. Acestea își au obârșia din Carpați,

respectiv Podișul Getic.

Jiul străbate câmpia de la nord la sud pe o lungime de 75 de Km pierzându-și

identitatea în Dunăre. Acesta are o luncă largă și o albie minoră cu meandre și despletiri

accentuate, prin care se scurge un debit mediu de 93 m³/s. Bazinul hidrografic al Jiului are

o suprafață mare prezentând astfel un regim de alimentare complex și anume pluvio-nival.

Desnățuiul traversează câmpia pe o lungime de 50 de Km după care se varsă în

lacul Bistreț având un debit mediu de 4 m/s. Are ca afluenți pârâurile Baboia și Bâlsan.

În perioada de vară și de toamnă se înregistrează cele mai mici debite, rezultat de

regulă numai din alimentarea subterană. Pe cursul inferior al Jiului cel mai mare procent al

scurgerii 15,8% se realizează în aprilie-mai iar, cel mai scăzut de 2-4% în lunile septembrie

și octombrie.

Apele mari și viiturile se pot ivi în orice sezon. Un exemplu ar fi Jiul care a

înregistrat în primăvara anului 1972 un debit maxim de 2000 m³/s, iar Desnățuiul în 1954

a înregistrat un debit de 192 m³/s. (sursa: Dicționarul României vol. 5, 2005)

Lacurile principale întâlnite aici sunt Bistreț și Fântânele, lacuri de origine

antropică având în special funcții piscicole.

2.4 ÎNVELIȘUL BIO-PEDO-GEOGRAFIC

Vegetația. Ca urmare a influenței reliefului și a condițiilor climatice învelișul

vegetal este format din vegetație zonală și azonală.

Distribuția spațială a învelișului biotic respectă în Câmpia Segarcei zonalitatea

latitudinală, întâlnindu-se aici zona silvostepei și a pădurilor de foioase.

Vegetația silvostepei, în care pajiștile au fost desțelenite și transformate în terenuri

agricole, iar pădurile, în care predomină stejarul brumăriu, sunt restrânse la câteva pâlcuri.

Modul de desfășurare și extinderea diferită a teraselor, organizarea rețelei

hidrografice, pe podul acestora și dezvoltarea neuniformă a reliefului de dune, au impus

unele diferențieri teritoriale, care se reflectă și în structurarea modului de utilizare a

terenurilor.

Zona pădurilor de foioase ocupă un spațiu restrâns între limita nordică a câmpiei (la

est de Radovan) și zona silvostepei, grupările vegetale naturale având areale puternic

modificate antropic. Pădurile sunt alcătuite în principal din gârniță sau cer (cele din nordul

câmpiei).

Speciile lemnoase din silvostepă sunt alcătuite în principal din stejar brumăriu,

stejar pufos cu cer (Quercus Cerris) și gârniță (Q. Fraineto), alături de care vegetează

exemplare izolate de arțar tătăresc (Acer tataricum), tei și carpen.

Pajiștile alternează cu terenurile arabile și sunt puternic stepizate. Alături de iarba

calului (Festuca anpicola), vegetează păiușul stepic, firuța (Poa pratensis), pirul

(Agropyrom critatum).

Vegetația azonală este reprezentată de specii hidrofile și psamofile. Vegetația

hidrofilă se dezvoltă pe terenurile cu grad mai ridicat de umezeală. Zăvoaiele din lungul

Jiului și Desnățuiului au în componența lor salcie, plop, stejar pedunculat și arin. Pe

malurile celor două râuri, dar și a lacurilor (Bistreț, Fântânele) și lunca Dunării apare o

vegetație specifică higrofilă și hidrofilă. Ca specii hidrofile ierboase amintim stuf, papură

(Fig.2.2), piciorul cocoșului de baltă, trestia (Fig2.3), lintița, broscărița.

Fig.2.2 Papură Fig.2.3 Trestia de baltă

(Typha latifolia) (Phragmites communis)

Pe terenurile nisipoase au fost realizate plantații de salcâmi ce au avut un rol

important în fixarea acestora, dar care în ultimii ani s-au rărit tot mai mult datorită tăierilor

neraționale. Puternica antropizare a formațiunilor vegetale inițiale a condus la reducerea

elementelor faunei terestre.

Fauna. Puternica antropizare a formațiunilor vegetale inițiale a condus la reducerea

elementelor faunei terestre. Dintre mamiferele caracteristice acestui areal sunt rozătoarele

(șoarecele de câmp, popândăul, dihorul de stepă), iar în păduri întâlnim cervidele

(căprioare), lupul, vulpea. De asemenea, se găsesc specii de păsări (potârnichea, fazanul,

lăstunul, prigoria, graurul, ciocârlia), dar și reptile (șarpele săritor, șopârla).

În apele celor două lacuri, dar și în apele Desnățuiului și Jiului, întâlnim ihtiofauna

cu specii destul de numeroase și diversificate dintre care amintim crapul, carasul, fitofagul,

știuca, linul, roșioara, bibanul, specii de sturion, etc.

Solurile. Datorită influenței reliefului, condițiilor climatice și hidrogeologice,

precum și a covorului vegetal învelișul de soluri prezintă anumite caracteristici.

În sectorul nordic, pe o întindere mai redusă, în Câmpul Sălcuței sunt dezvoltate

solurile brune roșcate de pădure (Țuglui, Calopăr). Pe terasele medii ale Dunării se

întâlnesc cernoziomurile cambice și argiloiluviale, iar pe terasele inferioare se găsesc

cernoziomurile tipice (Giurgița, Lipov, Drănic, Goicea). Pe dune apar psamosolurile și

nisipuri în grade diferite de solificare (Măceșu de Jos). În luncile râurilor Jiu și Desnățui se

dezvoltă solurile aluviale (Gângiova, Cârna) și protosolurile aluviale (Gighera, Cârna)

(Fig.2.4).

Fig.2.4 Harta solurilor

Sursa: ***(1963-1994) – Harta solurilor României, Scara 1:200 000, I. C. P. A, București

2.5 REZERVAȚII NATURALE

Antropizarea puternică a Câmpiei Segarcei a dus la dispariția unor specii și chiar a

unor grupări vegetale inițiale. Spațiile restrânse pe care unele elemente s-au păstrat, sunt

incluse în rezervații naturale botanice. Astfel, în Câmpia Segarcei, la Valea Rea-Radovan,

pajiștile ocrotite sunt caracterizate prin elemente stepice (Festuca valaesica Fig2.5),

Festuca rupicola), colilia îngustă (Stipa stenophyla), garofița de stepă (Dianthus

leptopetalus), colilia bărboasă (Botriochola ischaemum), colilia neagră (Stipa capillata). De

asemenea, tot în această zonă vegetează elementul balcanic zizifora (Ziziphora capillata)

(Fig.2.6).

În comuna Bucovaț se află un important punct fosilifer, cu o bogată faună fosilă de

cochilii de moluște care datează din Paleolitic. Tot aici sunt ocrotite specii de ghimpi

(Ruscus aculeatus) și garoafe (Diantus pontederae). În partea de sud a câmpiei sunt ocrotite

specii de stejar brumăriu, stejar pufos, gârniță.

Fig.2.6 Ziziphora Fig.2. 5 Festuca valaesica

Tabel.2.1 Rezervația Bucovăț

Fișa ariei naturale protejate Punctul forestier Bucovăț

Categoria: Rezervație naturală

(echivalent categoria a IV-a IUCN)

Cadru legislativ: Legea 5/2000

Localizare: Punctul fosilifer Bucovăț este situat în partea sud-estică a

piemontului Bălăciței, aparținând ca vârstă pliocenului. Este

accesibil din șoseaua Craiova-Cetate, în partea vestică a

municipiului Craiova, în comuna Bucovăț. Rezervația naturală

este încadrată între fosta Tăbăcărie Bucovăț, pădurea Cârligei, o

plantație de pomi, și drumul național Craiova-Cetate.

Suprafață: 4 ha

Condițiile ecologice Condițiile fizico-geografice ale teritoriului au determinat formarea

solurilor argiloase cu caracter acid și cu un conținut în humus între

1,9-2,2% și o textură luto-argiloasă. Locul fosilifer Bucovăț

aparține versantului drept al Jiului, iar pânza freatică se află în acel

loc la adâncime mai mare de 20 m. Climat temperat-continental cu

influențe mediteraneene, cu ierni blânde și veri calde, precipitații

neuniform repartizate. Straturile fosilifere de la Bucovăț sunt

foarte bogate și întinse pe distanțe mari, intercalate în nisipurile

levantine ce se găsesc pe malul drept al Jiului, de la Breasta până

la Podari, dar acestea sunt mascate de vegetația arborescentă ce

îmbracă pantele versanților.

Fauna fosilă: Este un punct fosilifer cunoscut datorită bogăției de fosile bivalve

(Molluca), în special ale genurilor Unio și Viviparus din levantin

dintre care o specie de Unio a fost descrisă de paleontologul

francez Tournouer în 1980 ca Unio craiovensis. Fauna fosilă de

moluște de la Bucovăț aparține pliocenului superior și pliocenului

inferior. Specii de moluște prezente: Viviparus bifasciatus, V.

turgidus, V. botezi, Unio procumbens, U. pictorum, U.

rumannoides, U. Craiovensis, iar foarte rare în Oltenia sunt: U.

bielzi și U. doljensis, Melanopsis soubeirani, Theodoxus pilidei,

T. quadrifascinatus.

Sursa: Lazăr V., (2001), Ocrotirea naturii în județul Dolj, Editura Sitech, Craiova

Tabel 2.2 Rezervația Valea Rea-Radovan

Fisa ariei naturale protejate Valea Rea-Radovan

Categoria: Rezervație naturală (echivalent categoria aIV-a IUCN)

Cadru legislativ: Legea5/2000

Localizare: Situată la 2,5 Km de comuna Radovan, de la drumul DN 56

Craiova-Calafat, rezervația se întinde între pădurea Radovan și

fosta fermă de stat Valea Rea.

Suprafață: 20 ha

Condițiile ecologice Rezervația naturală Valea Rea este situată în Câmpia Olteniei,

fiind fragmentată de văi înguste și are un sol brun roșcat tipic.

Rezervația este străbătută de pârâul Valea Rea (afluent al

Desnățuiului) cu debitul puternic influențat de aportul

organismelor hidrografice afluente în contrast cu izvoarele de

coastă care contribuie foarte puțin la mărirea debitului. Apa

freatică se găsește la peste 10 m adâncime și nu satisface necesarul

de umiditate pentru vegetație, iar precipitațiile medii multianuale

sunt sub 500 mm, seceta fiind un fenomen frecvent, uneori

prelungită, ceea ce a determinat instalarea unor specii vegetale cu

cerințe scăzute de apă. Climatul temperat continental are o slabă

influență mediteraneeană, temperatura medie multianuală fiind

sub 11 oC. Chiar dacă valea și ramnificațiile acesteia, prin

orientare, sunt ferite de circulația curenților de aer, vânturile

dominante sunt cele din est și nord-est (33,7%) iar cele din vest și

nord-vest au o frecvență de 28,3%.

Floră și vegetație specifică: Pășunile de la Radovan și Valea Rea sunt importante prin prezența

în compoziția lor floristică, pronunțat stepică, a plantei Ziziphora

capitata din familia Labiatelor, înrudită cu cimbrișorul. Alături de

ea au fost semnalate multe specii, îndeosebi ierboase: păiuș

(Festuca rupicola), sadină (Chrysopogon gryllus), pir gros

(Cynodon dactylon), obsigă (Bromus mollis), brândușă galbenă

(Sternbergia colchiciflora), șopârliță (Veronica prostrata),

mușcatul dracului (Knautica macedonica), vinețele galbene

(Centaurea orientalis), volbură de stepă (Convolvulus

cantabricus), mărăraș (Trinia ramosissima), talpa ursului

(Acanthus balcanicus), brândușa comună (Corcus flavus), firuță

(Poa bulbosa), cimbrișor (Ziziphora capitata), lăptucă (Scorzonera

austriaca), barba caprei (Tragopogon floccosus), cer (Quercus

cerris), tufan (Quercus pubescens), gârnița (Quercus frainetto),

păducel (Crataegus monogyna), garofița de stepă (Dianthus

leptopetalus).

Faună specifică: Arici (Erinaceus europaeus), cârtiță (Tapla europaea), chițcan

(Crocidura cypria), popândaul (Citellus citellus), hârciogul

(Cricetus cricetus), sticlete (Carduelis carduelis), uliul păsărar

(Accipiter nisus), cuc (Cuculus canorus), huhurez (Strix aluco),

ciuf de pădure (Asio otus), ciocănitoarea (Dendrocopos medius),

fâsa de pădure (Anthus frivialis), privighetoarea (Luscinia

megarnynchos), ciocârlia (Alauda arvensis), graurul (Sturnus

vulgaris), cioara de semănătură (Corvus fragilegus), coțofana

(Pica pica), pupăza (Upopa epops), gușterul (Lacerta viridis),

șarpele de stepă (Eryx jaculus), broasca de pădure (Rana

dalmatiana), broasca de câmp (Pelobates fuscos), salamandra

(Salamanda salamandra), libelula verde (Aeshna viridis), rădasca

(Lucanus cervus), croitorul (Cerambyx cerdo), greierul (Gryllus

campestris).

Specii protejate: Mamifere: popândăul (Citellus citellus), arici (Erinaceus

europaeus), cârtița (Talpa europaea), chițcan (Crocidura cypria),

veverița (Sciurus vulgaris).

Păsări: cucu (Cuculus canorus), ciocârlia (Alauda arvensis),

pupăza (Epopa epops), cocănitoarea (Dendrocopos medius).

Reptile: gușterul (Lacerta viridis), broasca țestoasă de uscat

(Testudo graeaca), șarpele de stepă (Eryx jaculus), șarpele lui

Esculap (Elaphne longissima).

Plante: Brândușa galbenă (Sternbergia colchiciflora), mușcatul

dracului (Knautica macedonica), garofița de stepă (Dianthus

leptopetalus), migdalul pitic (Amigdalus nana), mărârașul (Trinia

ramosissima), Ziziphora capitata.

Sursa: Lazăr V., (2001), Ocrotirea naturii în județul Dolj, Editura Sitech, Craiova

CAPITOLUL III

3. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC

3.1 ETAPE ALE POPULĂRII TERITORIULUI

Condiţiile naturale şi socio-economice favorabile au constituit elemente

determinante în procesul de populare a Câmpiei Segarcea, în apariţia şi dezvoltarea

aşezărilor umane încă din cele mai vechi timpuri.

Ocuparea câmpiei Segarcea se înscrie în cadrul etapelor de populare a judeţului

Dolj, numeroase urme arheologice fiind descoperite de-a lungul timpului, care dau indicaţii

preţioase cu privire la viaţa omului pe aceste meleaguri.

În Câmpia Olteniei au pătruns în jurul anului 1800 î.e.n, populaţii de păstori, care

au înlocuit în mare parte vechile triburi agricole ale civilizaţiei Sălcuţa, producând

transformări în sfera culturii lor materiale.

Bogate resturi materiale şi tezaure de argint, datând din secolele III şi II î.e.n., aduc

valoroase informații despre civilizaţia dacică din Oltenia. Aceste urme arheologice sunt o

mărturie a continuităţii de viaţă a populaţiei, din comuna primitivă până în perioada dacică

(cetatea de la Bucovăţ).

Localităţile din acest areal au fost înfiinţate prin legea administrativă din 31 martie

1864, unele fiind desfiinţate după câţiva ani (comuna Goicea, Măceşu de Jos, Giurgiţa,

Gângiova etc.), apoi reînfiinţate.

Permanenta legătură care a existat între oraşul Segarcea (având acest statut din anul

1968) şi regiunea înconjurătoare extinsă până la Valea Dunării este evidenţiată de

utilizarea în vorbirea curentă a expresiei „zona Segarcea”. Această câmpie a preluat

numele localităţii în jurul căreia gravitează, accentuând rolul important pe care Segarcea l-

a avut de-a lungul timpului în acest spaţiu.

În prezent, în Câmpia Segarcei există 55 de sate grupate în 19 comune (Breasta,

Bucovăţ, Podari, Ţuglui, Calopăr, Radovan, Lipovu, Segarcea, Cerăt, Drănic, Giurgiţa,

Valea Stanciului, Bârca, Goicea, Măceşu de Sus, Măceşu de Jos, Gângiova, Cârna,

Gighera), majoritatea situate de-a lungul Jiului şi Desnăţuiului (Fig.3.1)

În cea mai mare parte aşezările din Câmpia Segarcei sunt rurale cu excepţia

orașului Segarcea, fiind principalul centru de atracție al regiunii în jurul căreia gravitează

comunele amintite mai sus. Acest oraș este situat la jumătatea județului Dolj, la sud de

municipiul Craiova.

Fig.3.1 Așezările din Câmpia Segarcei

3.2 EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI

Câmpia Segarcei este o arie de veche locuire, continuă și intensă populare, cele

dintâi așezări preistorice cunoscute aici, datând din paleolitic. Urme numeroase și bine

conservate ale prezenței activității omului s-au păstrat încă din perioada neolitică (unelte,

ceramică și chiar locuinte), fiind descoperite în lungul Dunării.

Câmpia Segarcea se înscrie în rândul regiunilor care în ultimele decenii

înregistrează o scădere puternică a numărului de locuitori, cu urmări negative în plan social

şi economic.

Numărul total al locuitorilor în cursul secolului al XX-lea, a înregistrat o crestere

continuă, diferențiată de la o etapă la alta, cea mai intensă fiind în intervalul 1966-1977.

Evoluția numărului de locuitori pe anii de recensământ 1966-2011 (Tabel. 3.1) ne

relevă clar faptul că populația Câmpiei Segarcei a scăzut de la 97 308 locuitori (1966) la 61

882 locuitori (2011) ceea ce înseamnă o reducere de 35 426 de locuitori pe un interval de

45 de ani.

Populația din această câmpie atinge maximul populării în anul 1970 (Fig.3.2),

înregistrând o creștere de 2746 locuitori față de anul 1966. Dacă până în anul 1970

populația câmpiei este într-o creștere continuă, după acest an populația prezintă un trend

descendent, scăzând în intervalul 1977-1992 cu 25 374 locuitori.

Principalele cauze care au dus la creșterea populației în intervalul 1966-1970 au

fost decretul nr. 779 din 1966 care interzicea avorturile, micșorarea mortalității, situația

economică favorabilă, colectivizarea C.A.P-urilor.

După anul 1992 populația continuă să scadă până 2011 cu 10 938 de locuitori.

Scăderea continuă a populației după anul 1990 are loc datorită desfințării decretului 779,

dar și degradarea condițiilor de viață ceea ce a dus la o migrare a populației din această

zonă spre alte regiuni sau chiar alte țări.

Unitățile administrative din câmpie prezintă mari discrepanțe din punct de vedere al

numărului de locuitori.

Se observă faptul că toate comunele din acest areal și-au redus populația din 1966

până în 2011, cu excepția comunei Podari care a înregistrat o creștere de 718 locuitori

(5938 locuitori în 1966, iar în 2011 erau 6656 locuitori) (Fig.3.4). Apropierea față de

orașul Craiova a dus la creșterea populației acestei comune.

Fig.3.2 Evoluția numărului de locuitori pe anii 1966, ‘70, ‘75, ‘80, ‘85, ‘90, ‘95, 2000,

2005, 2011

Tabel 3.1 Numărul de locuitori între ani 1966 – 2011

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

1966 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2011

loc.

Nr.

Crt.

Localități

Număr de locuitori

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010 2011

1 Segarcea 8727 8703 8748 9024 8712 8435 8122 6703

2 Podari 5938 6070 6576 6612 6337 6392 6777 6656

3 Valea Stanciului 10233 10305 9907 8427 7108 5265 5649 5360

4 Cerăt 4229 4304 4483 4346 3894 4125 4099 4046

5 Bucovăț 4773 4795 5302 4942 4420 3982 4105 4005

6 Breasta 3660 3744 4126 4077 3806 3840 4038 3577

7 Calopăr 5090 5180 5368 4764 4131 3951 3893 3503

8 Bârca 6958 6938 7014 5903 4877 4601 3998 3478

9 Lipov 3862 3924 4028 3687 3405 3264 3227 3154

10 Gighera 6341 6293 5853 4667 4126 3596 3212 3003

11 Giurgița 4643 4730 4769 4092 3480 3182 3022 2768

12 Țuglui 3161 3249 3542 3463 2998 2905 2866 2759

13 Goicea 8359 8298 7763 5915 5325 4762 2755 2689

14 Drănic 5510 5480 5228 4132 3446 3053 2727 2630

15 Gângiova 4801 4852 4621 3771 3186 2904 2591 2284

16 Radovan 5278 5199 5296 4531 3550 2919 1284 1360

17 Măcesu de Sus 2939 2929 2874 2242 2136 1672 1381 1309

18 Cârna * * * * * 1598 1555 1304

19 Măceșu de Jos 2806 2785 2646 2233 1964 1613 1396 1294

Total 97308 97778 98194 86828 74820 73193 66697 61882

Cea mai accentuată reducere a populației la nivel de comune se întâlnește în

localitatea Goicea (8359 locuitori în 1966, 2698 locuitori în 2011), având o scădere de

5661 locuitori.

Scăderea populației acestei comune se datorează în primul rând faptului că din anul

2004 satul Cârna se desprinde de Goicea devenind comună. Principalele consecințe sunt

natalitatea scăzută, îmbătrânirea populației, deplasarea populației tinere spre orașul

Craiova sau în alte țări pentru o viață mai bună.

Alte comune cu o scădere destul de însemnată a populației în perioada amintită mai

sus, pot fi menționate Valea Stanciului (o scădere de 4 773 locuitori), Gighera (3 338

locuitori), Gângiova, Drănic, Măceșu de Sus, Bârca etc. Practic, aceste localități și-au

înjumătățit numărul de locuitori sau chiar mai puțin.

Unele comune prezintă o scădere a populației destul de redusă fiind încadrate în

această categorie următoarele comune: Breasta (83 locuitori), Cerăt (183 locuitori),

Bucovăț, Lipov. În comunele Cerăt și Lipov se află multe familii de etnie rromă ce au o

natalitate ridicată. Breasta și Bucovățul sunt avantajate datorită apropierii de orașul

Craiova. În procesul de scădere lentă a populației se înscrie și orașul Segarcea (Fig.3.3)

reducându-se de la 8 727 locuitori (1966) la 6 703 locuitori (2011).

Fig.3.3 Evoluția nr. de locuitori pe anii de recensământ 1966-2011 în orașul Segarcea

Chiar dacă şi-a menţinut statutul de loc central în Câmpia Segarcei, polarizând

spaţiul înconjurător, odată cu industrializarea puternică a Craiovei, Segarcea nu a mai avut

capacitatea să contracareze forţa de atracţie a marelui oraş şi să stopeze declinul

8727 8748 8712 8435

6703

1966 1977 1992 2002 2011

Segarcea

demografic al localităţilor rurale din jur, el însuşi fiind afectat de mişcări migratorii ale

populaţiei.

Distribuția geografică a populației pe unități administrativ-teritoriale în anul 2011

din Câmpia Segarcei este redată în harta de mai jos (Fig.3.5).

Se remarcă clar faptul că orașul Segarcea înregistrează cel mai mare număr de

locuitori (6 703) din câmpie. La polul opus se situează localitatea Măceșu de Jos cu un

număr de 1 294 locuitori. De asemenea, comuna Podari se află într-o categorie superioară

de peste 6 000 de locuitori. Trei localități se clasează între 4 500-6 000 locuitori, respectiv

Valea Stanciului, Bucovăț și Cerăt. Valori reduse ale numărului de locuitori sunt întâlnite

în 4 localități ( Măceșu de Jos, Măceșu de Sus, Cârna și Radovan).

Într-o categorie cu valori medii (1 500-4 500 locuitori) sunt incluse 9 localități

(Breasta, Calopăr, Gighera, Lipov, Țuglui, Drănic, Giurgița, Gângiova, Goicea).

Fig.3.4 Evoluția numărului de locuitori pe anii de recensământ 1966-2011

Fig.3.5 Repartiția populației pe unități administrative în Câmpia Segarcea în anul 2011

.

3.2 DINAMICA POPULAȚIEI

3.2.1 DINAMICA NATURALĂ

Numărul de locuitori aparținând acestei câmpii nu este static, el înregistrând în timp

o anumită dinamică datorită mișcării naturale și migratorii a populației din acest areal.

Dinamica naturală trebuie privită ca un sistem demografic a cărei evoluție este condiționată

de aportul de intrări în sistem (natalitatea și imigrări) și de ieșirile generate de mortalitate și

emigrări.

3.2.1.1 NATALITATEA

Natalitatea reprezintă numărul născuților vii raportat la numărul populației. Aceasta

se măsoară cu ajutorul ratei brute /generale de natalitate.

Natalitatea este un important factor demografic, care alături de mortalitate și soldul

migratoriu are un rol esențial în creșterea numerică a populației (Costela Iordache, 2010. p.

36).

Rata generală a natalității în acest areal între anii 1966 – 2010 prezintă o creștere

semnificativă în anul 1968 (24,5o/oo) față de anul 1966 (13,4

o/oo) cu 11,1

o/oo, apoi scade cu

8o/oo în 1977 în comparație cu anul 1968. Se menține la peste 16

o/oo până în 1989, apoi

scade până la 9,9o/oo în anul 2002, după care în 2010 ajunge la 10,1

o/oo (Fig.3.6). Diferența

între anul 1968 (anul în care se înregistrează cea mai mare rată a natalității) și anul 2002

(cea mai mică rată a natalității) este de 14,6o/oo, fapt ce ne relevă o scădere accentuată a

ratei de natalitate.

Fig.3.6 Dinamica ratei brute a natalității între anii 1966 – 2010

13,4

24,5

16,5 16,6

11,6 9,9 10,1

0

5

10

15

20

25

30

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

o/oo

Total

Indicele de natalitate a crescut în 1966 – 1968 datorită interzicerii avorturilor,

scăderea mortalității, stimularea natalității.

Situația ratei brute a natalității pe unități administrative se prezintă astfel:

Anul de vârf al natalității este înregistrat în 1968 pentru toate localitățile din câmpie, având

o medie de 26,4o/oo (Fig.3.7). Se remarcă localitatea Bucovăț cu o rată de natalitate de

35,8o/oo. Peste 30

o/oo în ceea ce privește natalitatea mai aveau localitățile Breasta și

Segarcea. Cele mai mici valori ale acestui indice erau înregistrate de Gighera (17,1o/oo) și

Măceșu de Jos (19o/oo). Se remarcă faptul că rata brută a natalității în toate localitațile din

câmpie este într-o continuă scădere în anii care urmeză.

În anul 2010 rata brută a natalității are valori destul de scăzute în comparație cu

1966, având o medie de 11,35o/oo. De menționat ar fi faptul că 14 localități din această

câmpie se află sub medie (Cârna, Măceșu de Sus, Drănic, Goicea, Giurgița, Țuglui,

Segarcea etc.), iar 5 localități situându-se peste medie (Lipov, Cerăt, Radovan, Breasta,

Calopăr). Cele mai mari valori sunt înregistrate în localitățile Lipov (18,2o/oo) și Cerăt

(16,8o/oo). În aceste comune valoarea este mai ridicată datorită prezenței etniei rromă. Cele

mai reduse valori ale ratei brute de natalitate le întâlnim în localitățile Cârna (4,5o/oo) și

Măceșu de Sus (5,7o/oo). Între 9 și 12

o/oo se întâlnesc 8 localități (Segarcea, Bârca, Goicea,

Gângiova, Calopăr, Breastra, Bucovăț, Valea Stanciului).

Cauza principală în scăderea ratei natalității în aceste localități este faptul că

populația din câmpie este îmbătrânită având impact major în depopularea acestui areal. Un

alt factor de menționat ar mai fi scăderea nivelului de trai având un impact negativ asupra

indicelui analizat.

Tabel 3.2 Dinamica ratei brute de natalitate între anii 1966-2010

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

Nr.

crt

Localități

Rata brută de natalitate o/oo

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 14,2 31,8 19,6 18,2 14,9 10,5 10,4

2 Podari 10,9 28,4 19,3 14,6 9,8 8,1 7,3

3 Valea Stanciului 14 23,5 15,1 15,2 10,9 10,2 9,5

4 Cerăt 17 23,1 20 23,3 15,4 14,2 16,8

5 Bucovăț 13,2 35,8 18,1 15,8 9,1 7,3 9,7

6 Breasta 19,4 32,9 22,5 21 12,4 12,7 11,6

7 Calopăr 17,6 21,1 18,7 15,9 10,1 11,4 11,5

8 Bârca 13 24,5 15,9 15,5 13 12 11,2

9 Lipov 21,1 24 18,1 20,6 12,4 13,1 18,2

10 Gighera 9,4 17,1 15 15,9 10 9,5 8,4

11 Giurgița 12,7 20,4 17,9 18,9 11 10 7,6

12 Țuglui 14,6 28,9 21,3 16,3 15,1 8,3 6,6

13 Goicea 10,4 19,5 13,7 14,1 9,5 6,3 9,4

14 Drănic 9,5 19,8 16,7 19 8,5 7,3 6,6

15 Gângiova 15 24,4 13,1 19,5 10,8 12,6 9,2

16 Radovan 12,8 23,1 12,4 12,9 10,9 5,8 12,4

17 Măcesu de Sus 8,5 21,3 9,2 10,8 6,6 0 5,7

18 Cârna * * * * * * 4,5

19 Măceșu de Jos 12,1 19 10,3 9 6,6 5 6,4

Total 13,4 24,5 16,5 16,6 11,6 9,9 10,1

Fig.3.7 Dinamica ratei brute de natalitate pe unități administrative în anii 1966-2010

.

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Segarcea

Podari

Valea Stanciului

Cerăt

Bucovăț

Breasta

Calopăr

Bârca

Lipov

Gighera

Giurgița

Țuglui

Goicea

Drănic

Gângiova

Radovan

Măcesu de Sus

Cârna

Măceșu de Jos

2010

2002

1992

1989

1977

1968

1966

Fig.3.8 Repartiția ratei brute a natalității în anul 2010

3.3.1.2 MORTALITATEA

Mortalitatea este un fenomen demografic cu o importanță deosebită în evoluția

numerică a populației fiind un indicator al dezvoltării economice, al standardului de viață,

calitatea serviciilor sanitare, îmbătrânirea populuției etc.

Mortalitatea reprezintă numărul decedaților raportat la numărul de locuitori pe o

perioada determinată de timp. Aceasta are ca indice de măsurare rata mortalității

semnificând raportul dintre numărul celor decedați și populația medie dintr-o perioadă de

timp (Costela Iordache, 2010 p. 52).

Rata generală de mortalitate în intervalul 1966 – 2010 prezintă situația inversă

natalității în sensul că mortalitatea era mult mai redusă în 1966 în comparație cu 2010.

Aceasta crește de la 9,6o/oo (în 1966) la 20,5

o/oo (2002) însemnand o creștere de 10,9

o/oo.

Rata mortalității prezintă o creștere lentă până în anul 1977 de 2o/oo apoi se accentuează

până în 2002, crescând în acest interval cu 8,9o/oo (Fig.3.9) .

Fig.3.9 Dinamica ratei generale a natalității între anii 1966 – 2010

La nivelul unităților administrative valoarea cea mai ridicată a ratei de mortalitate

s-a înregistrat în comuna Măceșu de Sus în anul 2002 (40o/oo ). La polul opus se află

comuna Gighera, înregistrând în anul 1968 o rată de 5,8o/oo (Fig.3.11).

9,6 10,3 11,6

15,3

20,4 20,5 19

0

5

10

15

20

25

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

o/oo

Total

La nivelul anului 2010 (Fig3.10), în plan teritorial, comunele Măceșu de Sus

(35,4o/oo), Radovan (31,9

o/oo) și Goicea (31,2

o/oo) prezintă cele mai ridicate valori ale ratei

generale de mortalitate. Acestea sunt urmate de alte 3 comune unde valoarea indicelui

depășeste 25o/oo și anume Gângiova (29,7

o/oo), Măceșu de Jos (28,6

o/oo) și Gighera

(25,2o/oo). În situația contrară, adică cele mai mici valori se află în comunele Breasta

(10,4o/oo), Podari (13,5

o/oo), Țuglui (15

o/oo).

Media ratei generale a mortalității populației din această câmpie este de 22,9o/oo

(2010), 7 comune având o mortalitate mai ridicată decât aceasă medie restul clasându-se

sub medie.

Tabel 3.3 Evoluția ratei de mortalitate în anii 1966-2010

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

Nr.

crt

Localități

Rata de mortalitate o/oo

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 9,6 9,6 10,2 12,5 16,5 14,3 15,1

2 Podari 8,2 8,5 12,4 9,8 16,2 14,8 13,5

3 Valea Stanciului 8 11,1 11,5 15,3 21,2 20,9 18,4

4 Cerăt 12,7 10,2 11,2 16,3 15,4 12,5 15,6

5 Bucovăț 9,2 13,1 11,5 15,2 20,3 21,3 15,3

6 Breasta 10,6 10,5 9,4 12,7 11,6 17,3 10,4

7 Calopăr 7,1 10,8 9,3 18 17 19 15,9

8 Bârca 13 24,5 15,9 17,7 21,5 24,4 22,5

9 Lipov 9 10,5 11,7 12,4 18,3 15,2 18,9

10 Gighera 11,3 5,9 12,8 16,3 28 27,9 25,2

11 Giurgița 9,9 10,1 9,3 13 21 22 18,5

12 Țuglui 7 9,5 12,4 9,3 15,4 16,2 15

13 Goicea 9,1 9,9 11,8 18,9 18,6 24,9 31,2

14 Drănic 11,1 11,6 13,1 19 21,5 25,1 23,4

15 Gângiova 13,3 10,3 15,8 21,6 25,4 26,9 29,7

16 Radovan 10,9 11,3 11,2 18,7 25,8 27 31,9

17 Măcesu de Sus 9,2 9,1 11,6 18,5 25 40 35,4

18 Cârna * * * * * * 19,9

19 Măceșu de Jos 8,2 14 12,6 14,4 19,4 22,4 28,6

Total 9,6 10,3 11,6 15,3 20,4 20,5 19

Fig.3.10 Repartiția ratei generale a mortalițății în anul 2010

Fig.3.11 Dinamica ratei generale de mortalitate pe unități administrative în anii 1966-2010

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

Segarcea

Podari

Valea Stanciului

Cerăt

Bucovăț

Breasta

Calopăr

Bârca

Lipov

Gighera

Giurgița

Țuglui

Goicea

Drănic

Gângiova

Radovan

Măcesu de Sus

Cârna

Măceșu de Jos

2010

2002

1992

1989

1977

1968

1966

3.3.1.3 BILANȚUL NATURAL

Bilanțul natural (sporul natural) al populației reprezintă diferența dintre natalitate și

mortalitate. Bilanțul natural a avut valori diferite de la an la an, de la o localitate la alta,

fiind influențat de natalitate, mortalitate, morbiditate, divorțialitate, fertilitate, etc.

Sporul natural din această câmpie a deținut valori pozitive până în anul 1989, după

acest an înregistrându-se valori negative. Cel mai ridicat spor natural s-a înregistrat în anul

1968 (14,2o/oo), iar cel mai scăzut în anul 2002 (-10,6

o/oo) (Fig.2.12).

Fig.3.12 Dinamica bilanțului natural între anii 1966 – 2010

Pe unități administrative sporul natural a evoluat diferit, în sensul că unele localități

au înregistrat valori pozitive după anul 1989 cum este cazul comunelor Cerăt și Breasta

(1,2o/oo). Cel mai mare spor natural în intervalul 1966 – 2010 l-a avut orașul Segarcea în

anul 1968 (22,8o/oo), iar cel mai redus Măceșu de Sus în 2002 (-34

o/oo).

În anul 2010 cea mai mică valoare s-a înregistrat tot în localitatea Măceșu de Sus

(29,7o/oo). De asemenea, valori reduse ale acestui indice se găsesc și în localitățile

Radovan, Goicea, Gângiova și Măceșu de Jos (peste -17o/oo).

-15

-10

-5

0

5

10

15

20

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

o/oo

Total

Tabel 3.4 Evoluția bilanțului natural între anii 1966-2010

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

Nr.

crt

Localități

Bilanțul natural o/oo

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 4,6 22,2 9,4 5,7 -1,6 -3,8 -4,4

2 Podari 2,7 19,9 6,9 4,8 -6,4 -6,7 -6,2

3 Valea Stanciului 6 12,4 3,6 -0,1 -10,3 -10,7 -8,9

4 Cerăt 4,3 12,9 8,8 7 0 1,7 1,2

5 Bucovăț 4 22,8 6,6 0,6 -11,2 -14 -5,6

6 Breasta 8,8 22,4 13,1 8,3 1,3 -4,6 1,2

7 Calopăr 10,5 10,3 9,4 -2,1 -6,9 -7,6 -4,4

8 Bârca 2,9 14,3 3 -2,2 -8,5 -12,4 -11,3

9 Lipov 12,1 21 6,4 8,2 -5,9 -2,1 -0,7

10 Gighera -1,9 11,2 2,2 -0,4 -18 -18,4 -16,8

11 Giurgița 2,8 10,3 8,6 5,9 -9,8 -12 -10,9

12 Țuglui 7,6 19,4 8,9 7 -0,3 -7,9 -8,4

13 Goicea 1,3 9,6 1,9 -4,8 -12,1 -18,6 -21,8

14 Drănic -1,6 8,2 3,6 0 -13 -17,8 -16,8

15 Gângiova 2 14,1 -2,7 -2,1 -14,6 -14,3 -20,5

16 Radovan 1,9 11,8 1,2 -5,8 -14,9 -21,2 -19,5

17 Măcesu de Sus -0,7 12,2 -2,4 -7,7 -18,4 -34 -29,7

18 Cârna * * * * * * -15,4

19 Măceșu de Jos 3,9 5 -2,3 -5,4 -12,8 -17,4 -22,2

Total 3,8 14,2 4,9 1,3 -8,8 -10,6 -8,9

Fig.3.13 Dinamica bilanțului natural pe unități administrative în anii 1966-2010

-40 -30 -20 -10 0 10 20 30

Segarcea

Podari

Valea Stanciului

Cerăt

Bucovăț

Breasta

Calopăr

Bârca

Lipov

Gighera

Giurgița

Țuglui

Goicea

Drănic

Gângiova

Radovan

Măcesu de Sus

Cârna

Măceșu de Jos

2010

2002

1992

1989

1977

1968

1966

Fig.3.14 Repartiția bilanțului natural în anul 2010

3.3.2 DINAMICA TERITORIALĂ

Dinamica populației reprezintă deplasările populației atât în interiorul arealului

studiat cât și în afara lui . În funcție de schimbarea domiciliului, migrația populației poate

fi definitivă (se schimbă domiciliul stabil) sau temporară (nu se schimbă domiciliul).

Pentru a reliefa dinamica teritorială se analizează sosirile, plecările și bilanțul teritorial.

3.3.2.1 SOSIRI

Pentru a pune în evidență evoluția numărului de persoane sosite în acest areal, dar

și pe localități, tabelul 3.5 de mai jos clarifică aceste aspecte. În acest teritoriu numărul

sosirilor prezintă o creștere de la 912 persoane în anul 1966 la 1 645 persoane în 2010 cu

un maxim în anul 2002 (1 686 persoane). Cele mai puține sosiri s-au înregistrat în anul

1989, respectiv 337 de persoane.

La nivelul unităților administrative în intervalul analizat cele mai multe sosiri au

fost în comuna Podari în anul 2010 (223 persoane). În comuna Țuglui, în anul 1989 nu s-au

înregistrat sosiri. De asemenea, sosiri puține s-au înregistrat în anul 1989 în localitățile

Măceșu de Jos (1 persoane), Bucovăț (2 persoane), și în localitatea Țuglui (1 persoană) în

anul 1992.

În ceea ce privește localitățile cele mai multe sosiri au avut loc în comuna Podari

223 persoane în anul 2010, urmată de Segarcea (164 persoane în 2010) și Bucovăț (164

persoane). Apropierea de municipiul Craiova determină o pondere mai mare a sosirilor în

aceste localități, iar Segarcea fiind singurul oraș al zonei, atrage populția din preajma sa.

Cele mai puține sosiri în anul 2010 au fost în comuna Țuglui și anume 4 persoane.

De asemenea, sosiri puține au fost și în localitățile Măceșu de Jos (24 persoane), Măceșu

de Sus (39 persoane), Lipov (43 persoane) și Cârna (45 persoane). Principala cauză ce duce

la numărul mic de sosiri în aceste localități o reprezintă distanța mai mare față de orașele

Segarcea și Craiova, având un nivel economic foarte redus.

Tabel 3.5 Evoluția sosirilor pe localități în Câmpia Segarcei

Sursa: Directia Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

Nr.

crt

Localități

Sosiri (persoane)

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 64 78 81 79 117 121 164

2 Podari 194 99 75 40 58 176 223

3 Valea Stanciului 56 35 37 30 25 145 93

4 Cerăt 52 28 30 46 52 100 78

5 Bucovăț 92 68 42 2 25 120 164

6 Breasta 30 38 29 28 46 118 110

7 Calopăr 35 18 35 13 27 103 89

8 Bârca 71 33 65 23 26 57 118

9 Lipov 56 22 44 6 35 91 43

10 Gighera 30 19 27 22 19 96 116

11 Giurgița 43 42 44 9 71 83 75

12 Țuglui 11 16 38 0 1 73 4

13 Goicea 42 20 33 14 41 94 109

14 Drănic 28 29 21 11 34 70 51

15 Gângiova 42 19 20 3 32 51 60

16 Radovan 38 37 37 5 9 110 40

17 Măcesu de Sus 19 22 15 5 22 51 39

18 Cârna * * * * * * 45

19 Măceșu de Jos 9 4 6 1 18 28 24

Total 912 627 679 337 658 1687 1645

3.3.2.2 PLECĂRI

Reprezintă numărul de persoane care părăsesc acest teritoriu într-o perioadă de

timp.

Având ca reper anii 1966-2010 situația plecărilor în câmpie se prezintă astfel: dacă

în anul 1966 au fost 1 476 de persoane care au plecat, în 2010 s-au înregistrat 1 346

persoane plecate diferența fiind de 130 persoane.

Cele mai puține plecări la nivelul întregului areal au fost consemnate în anul 1989

(848 persoane), iar cele mai multe în anul 1977, de 1953 persoane.

În intervalul 1966-1977 s-a înregistrat o creștere a numărului de persoane plecate

(de 477 persoane). Aceste plecări masive s-au datorat în primul rând industrializării

orașului Craiova având nevoie de forță de muncă. Cel mai mic număr de plecări este de 22

persoane, în anul 1966 din localitatea Măceșu de Jos, iar cel mai mare număr este de 220

persoane, în 1977 în localitatea Valea Stanciului.

În perioada 1977-1989 au fost consemnate cele mai puține plecări scăzând de la

1953 în anul 1977, la 848 în anul 1989 (adică 1105 persoane).

În următoarea perioadă numărul plecărilor a crescut până în anul 2010 cu 498

persoane.

La nivelul unițăților administrative cele mai multe plecări au fost înregistrate, în

anul 1977, în localitatea Valea Stanciului (220 persoane), iar cele mai puține au fost

consemnate în anul 1989, în localitatea Măceșu de Jos (9 persoane).

În anul 2010 cele mai multe plecări au fost în orașul Segarcea (182 persoane), la

popul opus clasându-se comuna Țuglui (11 persoane).

Tabel 3.6 Evoluția plecărilor în localitățile din Câmpia Segarcei

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

Nr.

crt

Localități

Plecări (persoane)

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 178 127 111 88 101 117 182

2 Podari 130 134 98 44 68 62 99

3 Valea Stanciului 104 88 220 79 168 80 36

4 Cerăt 53 46 102 36 50 64 93

5 Bucovăț 85 102 75 41 52 53 90

6 Breasta 52 44 66 30 41 70 98

7 Calopăr 67 71 97 69 50 81 94

8 Bârca 94 81 129 33 69 125 96

9 Lipov 73 37 98 25 73 44 55

10 Gighera 89 49 129 59 45 57 59

11 Giurgița 78 62 127 60 52 32 76

12 Țuglui 38 30 54 61 38 54 11

13 Goicea 114 90 203 59 68 80 79

14 Drănic 72 67 117 54 61 41 68

15 Gângiova 77 47 118 39 56 67 53

16 Radovan 109 69 103 44 68 33 30

17 Măcesu de Sus 41 30 57 18 16 23 40

18 Cârna * * * * * * 45

19 Măceșu de Jos 22 28 49 9 30 35 42

Total 1476 1202 1953 848 1106 1118 1346

3.3.2.3 BILANȚUL DEMOGRAFIC TERITORIAL

Bilanțul (soldul) teritorial reprezintă diferența dintre numărul persoanelor sosite și

numărul persoanelor care părăsesc acest teritoriu.

În funcţie de sensul pe care îl are această diferenţă, bilanţul demografic teritorial

poate fi: pozitiv, atunci când numărul celor sosiţi este mai mare decât al celor plecaţi, nul

(este egal cu zero) și negativ, când numărul celor sosiţi este mai mic decât numărul celor

plecaţi.

Din analiza sosirilor și a plecărilor reiese faptul că până în 1992 plecările au fost

mai mari decât sosirile ceea ce a dus la un bilanț teritorial negativ cu un maxim în anul

1977 (-1 274 persoane). După 1992 situația se schimbă în sensul că bilanțul teritorial

devine pozitiv cu un maxim în 2002 de 599 de persoane (Fig.3.15).

Fig.3.15 Dinamica sosirilor și plecărilor între anii 1966 – 2010

Soldul teritorial pe localități este redat în tabelul 3.7. Un interes mai mare prezină

anul 2010 în ceea ce privește analiza bilanțului teritorial. Cele mai reduse valori ale

bilanțului sunt regăsite în localitățile Segarcea și Măceșu de Jos (-18 persoane). Valori

negative se mai întâlnesc în alte 7 localițăți: Drănic (-17 pers.), Cerăt (-15 pers.), Lipov (-

12 pers.), Țuglui (-7 pers.), Calopăr (-5 pers.), Giurgița și Măceșu de Sus (-1 pers). Valori

pozitive se regăsesc în toate celelalte localități cu un maxim în comuna Bucovăț (74 pers.).

912

627 679

337

658

1687 1645 1476

1202

1953

848

1106 1118

1346

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

sosiri plecari

Tabel 3.7 Evoluția sosirilor pe localități în Câmpia Segarcei

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

Nr.

crt

Localități

Sold (persoane)

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea -114 -49 -30 -9 16 4 -18

2 Podari 64 -35 -23 -4 -10 114 124

3 Valea Stanciului -48 -53 -183 -49 -143 65 57

4 Cerăt -1 -18 -72 10 2 36 -15

5 Bucovăț 7 -34 -33 -39 -27 67 74

6 Breasta -22 -6 -37 -2 5 48 12

7 Calopăr -32 -53 -62 -56 -23 22 -5

8 Bârca -23 -48 -64 -10 -43 -68 22

9 Lipov -17 -15 -54 -19 -38 47 -12

10 Gighera -59 -30 -102 -37 -26 29 57

11 Giurgița -35 -20 -83 -51 19 51 -1

12 Țuglui -27 -14 -16 -61 -37 19 -7

13 Goicea -72 -70 -170 -45 -27 14 30

14 Drănic -44 -38 -96 -43 -27 29 -17

15 Gângiova -35 -28 -98 -36 -24 -16 7

16 Radovan -71 -32 -66 -39 -59 77 10

17 Măcesu de Sus -22 -8 -42 -13 6 28 -1

18 Cârna * * * * * * 0

19 Măceșu de Jos -13 -24 -43 -8 -12 -7 -18

Total -564 -575 -1274 -511 -448 559 299

3.4 DENSITATEA POPULAȚIEI

Densitatea generală a populației reprezintă numărul de persoane raportat la

unitatea de suprafață. De aici reiese faptul că o localitate cu o populație numeroasă nu are

întotdeauna o densitate ridicată, fiind în strânsă dependență de suprafața sa.

Din analiza datelor pe intervalul 1966 – 2010 (tabel 3.8) densitatea populației prezintă

următoarele aspecte:

- Densitatea populației pe toată suprafața acestui areal a avut un trend ascendent

până în 1977 după care a a început să scadă;

- Cea mai mare densitate a înregistrat-o comuna Cerăt ( 106,7 loc./km2) în anul 1977,

fiind cea mai mare densitate înregistrată din intervalul analizat pe unități

administrative;

- Cea mai scăzută densitate a înregistrat-o comuna Cârna (18,4 loc/km2) în anul

2010, fiind cea mai scăzută densitate înregistrată din intervalul analizat pe unități

administrative;

- Orașul Segarcea are valori constante ale densității până în anul 1977 (72,9 loc/km2),

maximul este înregistrat în anul 1989 (75,9 loc/km2), după acest an de referință

densitatea scade ușor, în 2010 înregistrând 67,7 loc/km2, având o scădere de 4,9

loc/km2;

- Comuna Podari face excepție de la trendul general de scădere a densității, aceasta

prezentând o creștere de la 87,4 loc/km2 în 1966 la 99,8 loc/km

2 în 2010,

realizându-se o creștere de 12,4 loc/km2, tot aici poate fi menționată și localitatea

Breasta ( 8,4 loc/km2);

- cea mai drastică scadere a densității pe intervalul 1966 - 2010 o deține Măceșu de

Sus scazând de la 81,1 loc/km2

în 1966 la 38,1 loc/km2 în 2010 ceea ce înseamnă o

scădere de 43 loc/km2, fiind urmată de Valea Stanciului ( 41,5 loc/km

2).

Tabel 3.8 Densitatea populației pe unități administrative între anii 1966-2010

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

* satul Cârna a devenit comună în anul 2004 conform legii 83/2004

În anul 2010 media densității în acest areal era de 59,1 loc/km2. Maximul a fost

înregistrat în localiatatea Podari (99,8 loc/km2), urmată de comuna Cerăt ( 97,6 loc/km

2).

Cele mai reduse valori se regăsesc în sudul câmpiei, Cârna având cea mai redusă valoare

Nr.

crt

Localități

Densitatea populației (loc./ km2)

Anii

1966 1968 1977 1989 1992 2002 2010

1 Segarcea 72,6 72,4 72,9 75,1 72,5 70,2 67,7

2 Podari 87,4 89,3 96,8 97,3 93,2 94 99,8

3 Valea

Stanciului

92,6 93,2 89,6 76,2 64,3 47,6 51,1

4 Cerăt 100,7 102,4 106,7 103,4 92,7 98,2 97,6

5 Bucovăț 57,7 58 64,2 59,8 51,1 48,1 49,7

6 Breasta 80,9 82,8 91,3 90,2 84,2 85 89,3

7 Calopăr 55,3 56,3 58,3 51,8 44,9 43 42,3

8 Bârca 78,2 78 78,9 66,3 54,8 51,7 44,9

9 Lipov 94,7 96,2 98,8 90,4 83,5 80 79,2

10 Gighera 48,9 48,5 45,1 35,9 31,8 27,7 24,8

11 Giurgița 63,1 64,3 64,7 55,5 47,3 43,2 41,1

12 Țuglui 81,7 83,9 91,1 89,4 77,4 75,1 74

13 Goicea 58,3 57,9 54,2 41,3 37,1 33,2 32,3

14 Drănic 68,7 68,3 65,2 51,5 42,9 38 34

15 Gângiova 83,5 84,4 80,4 65,6 55,4 50,5 45,1

16 Radovan 65,4 64,4 65,6 56,1 44 36,1 26

17 Măcesu de Sus 81,1 80,9 79,4 61,9 59 46,1 38,1

18 Cârna * * * * * * 18,4

19 Măceșu de Jos 48,8 48,5 46,1 38,8 34,2 28,1 24,3

Total 71,8 72,1 72,4 64 55,2 54 49,2

(18,4 loc/km2), urmată de Măceșu de Jos (24,3 loc/km), Gighera (24,8 loc/km

2) și Radovan

(26 loc/km2).

Fig.3.16 Densitatea populației la nivel administrativ în anul 2010

3.5 STRUCTURA POPULAȚIEI

Structura populaţiei reprezintă un element important în definirea profilului

economic al unei zone, al tipului funcţional al aşezărilor, scoțând în evidență gradul de

participare al populaţiei la activitatea productivă.

În valorificarea resurselor naturale locale şi în desfăşurarea unei activităţi

economice diversificate, populaţia activă joacă un rol esenţial. Structura populaţiei active

este în legătură directă cu structura pe grupe de vârstă, cu caracteristicile cantitative şi

calitative ale activităţilor social-economice care se desfăşoară la nivel micro şi

macroteritorial.

Structura populației reprezintă modul de organizare a populației din punct de

vedere social, economic și cultural. Caracteristicile geodemografice după care se

structurează populația sunt: sexul, vârsta, starea civilă, ocupația, etnia, limba maternă,

religia.

3.5.1 STRUCTURA POPULAȚIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI GENURI

Studiul structurii populației pe grupe de vârstă are drept scop cunoașterea

potențialului resurselor de muncă, în vederea corelării acestuia cu dezvoltarea economico-

socială a acestui areal.

Pentru a pune în evidență întinerirea, maturizarea și îmbătrânirea populației se vor

analiza grupele de vârstă cuprinse între 0-19 ani, 19-59 ani, 60 ani și peste.

Populația din câmpie este predominant matură, iar pentru o analiză mai detaliată se

va lua ca reper anul 2002.

De remarcat este faptul că în toate localitățile din câmpie predomină populația

maturizată cu maximul în orașul Segarecea de 4174 persoane. Valori mari se mai

înregistrează în comuna Podari (3489 persoane) și comuna Bucovăț (2107 persoane).

Populația întinerită are valorile cele mai reduse, maximul se află tot în Segarcea

(2210 persoane). Valori reduse se află în Măceșu de Jos (253 persoane), Măceșu de Sus

(282 persoane), Cârna (316 persoane).

Populația îmbătrânită prezintă valori mari în localitatea Valea Stanciului (2265

persoane), Segarcea (2210 persoane), Gighera (1577 persoane), Goicea (1414 pers). La

polul opus se află Radovan (600 persoane), Cârna (628 persoane), Măceșu de Jos (676

persoane), Măceșu de Sus (732 persoane), Cerăt (778 persoane) (Fig.3.17).

Fig.3.17 Repartiția structurii populației pe grupe de vârstă în anul 2002

Tabel 3.9 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în anul 2002

Nr.

Crt Localități

0-19 ani 20-59 ani 60 ani și

peste

Total M F Total M F Total M F

1 Bârca 1109 563 546 1905 940 965 1397 595 802

2 Breasta 1149 595 554 1758 1014 964 770 333 437

3 Bucovâț 1008 525 483 2107 1096 1011 1104 459 645

4 Calopăr 1058 557 501 1784 924 860 1139 500 639

5 Cârna 316 157 159 657 344 313 628 265 360

6 Cerăt 1264 650 614 1869 953 916 778 338 440

7 Drănic 564 302 262 1283 680 603 1229 507 722

8 Gângiova 623 340 283 1207 592 615 1105 481 624

9 Gighera 641 333 308 1375 712 683 1577 654 923

10 Giurgița 685 336 350 1493 767 726 1040 442 601

11 Goicea 525 434 404 1195 937 915 1414 877 1162

12 Lipovu 956 490 466 1360 670 960 844 378 466

13 Măceșu de Jos 523 126 127 730 383 343 676 295 381

14 Măceșu de Sus 282 135 147 732 389 343 685 299 396

15 Podari 1572 789 783 3489 1791 1698 1384 590 794

16 Radovan 285 343 295 612 693 690 600 556 706

17 Segarcea 2210 1135 1075 4174 2085 2089 1682 720 962

18 Țuglui 724 352 372 1507 791 716 748 303 445

19 Valea

Stanciului 1304 681 620 2745 1411 1334 2265 938 1327

Total 17192 8843 8349 33916 17172 16744 22326 9530 12832

Sursa: Recensământul populației anul 2002

Fig.3.18 Piramida vârstelor în anul 2002

Conform recensământului anului 2002 piramida vârstelor este mai îngustă la bază

și mai mare la vârf, fapt ce relevă îmbătrânirea populației și deci un deficit demografic.

Populația tânără între 0-19 ani este ușor mai ridicată la genul masculin (12,8 %)

decât la cel feminin (11,41%). În ceea ce privește populația adultă situația se menține,

populația feminină (22,50 %) având o pondere mai mică decât cea masculină (23,46 %).

Cu cât ne apropiem către vârful piramidei situația se schimbă în sensul că populația

masculină (13 %) se reduce în comparație cu cea feminină (17,53 %). Reiese faptul că

femeile au o speranță de viață mai mare datorită munci mai puțin solicitante, dar și a firii

mai degajate.

3.5.2 STRUCTURA SOCIO-PROFESIONALĂ

Structura economică este un indicator social-economic care exprimă distribuția

populației pe activități economice. Astfel, populația se poate diviza în populație activă și

populație inactivă.

Populația activă se împarte și ea la rândul ei în populațiea activă ocupată și

populația activă neocupată, în căutarea unui post de muncă.

Pentru a pune în evidență structura socio-profesională în câmpie se va lua ca reper

anul 2002. În ceea ce privește populația activă, în anul 2002 în câmpie erau 28 437

persoane, pe când populația inactivă era de 44 756 persoane. Deci numărul persoanelor

inactive era mult mai mare decât al celor active (16 319 persoane).

Tabel 3.10 Repartiția populației active și inactive în anul 2002

Localități Populație curent activă Populație inactivă

Total Ocupată Șomeri Total Pensionari Alții

Bârca 1859 1761 98 2552 1165 1387

Breasta 2025 1856 169 1872 611 1261

Bucovăț 1835 1575 260 2384 1148 1236

Calopăr 1935 1854 81 2046 832 1214

Cârna 647 607 40 951 646 305

Cerăt 1916 1863 53 1995 604 1391

Drănic 1125 1090 35 1951 1281 670

Gângiova 938 869 69 1997 1175 822

Gighera 1264 1237 27 2349 1602 747

Giurgița 1226 1165 61 1993 1078 915

Goicea 1702 1639 63 3030 2111 919

Lipovu 1280 1273 7 1880 795 1085

Măceșu de Jos 625 604 21 1030 711 319

Măceșu de Sus 553 539 14 1146 786 360

Podari 2914 2713 201 3531 1369 2162

Radovan 1078 956 122 2205 1389 816

Segarcea 2241 1775 466 5825 2196 3629

Țuglui 1091 999 92 1688 717 971

Valea Stanciului 2183 2109 74 4131 2466 1665

Total 28 437 26 484 1953 44 756 22 784 21972

Sursa: Costela Iordache, Aspecte socio-demografice ale Câmpiei Segarcea, p. 335

În cadrul populației active (Fig.3.19) ponderea șomerilor este relativ mică (7 %)

majoritatea populației fiind cuprinsă în sectorul primar, destul de redusă în cel secundar și

terțiar (93 %). Populația inactivă (Fig.3.20) este mult mai numeroasă, pensionarii deținând

un procent de 51 % fapt ce ne relevă o îmbătrânire accentuată a populației și implicit forță

de muncă destul de redusă. Cu o pondere de 49 % o dețin elevii, persoanele casnice și toate

celelalte persoane care nu participă la desfășurarea unei activități.

Fig.3.19 Populația curent activă în 2002 Fig.3.20 Populația inactivă în 2002

3.5.3. STRUCTURA ETNICĂ

Structura etnică se referă la grupurile de indivizi care au o limbă proprie, religie

cultură, istorie, tradiții și obiceiuri comune.

Ca etnie în acest areal predomină naționalitatea română (89,85%), urmată de rromă

(10,07%), și alte naționalități cu o pondere aproape nesemnificativă ca maghiară și

germană ( 0,07%) (Fig.

Fig.3.21 Structura etnică a populației în anul 2002

7%

93%

Someri Ocupați

51%

49%

Pensionari Alții

89,85 %

0,07 %

10,07 %

Români Alte etnii Rromi

Populația de etnie rromă se găsea în anul 2002 în număr mai mare în câteva

localități și anume Cerăt (1171 persoane), Lipovu ( 1158 persoane), Segarcea (1013

persoane). În localiatea Drănic la nivelul aceluiași an etnia rroma lipsea fiind singura

localitate în care se face simțită absența acesteia.

Maghiarii se găseau în localitatea Breasta (12 persoane), Podari (4 persoane),

Segarcea (4 persoane).

În cadrul altor etnii la nivelul întregului areal erau 27 de persoane dintre care în

Măceșu de Sus 11 persoane nu și-au declarat etnia.

Tabel 3.11 Structura etnică a populației în anul 2002

Localități Naționalitatea

Români Maghiari Rromi Alte etnii

Bârca 3496 1 912 2

Breasta 3764 12 121 -

Bucovăț 4216 - 3 -

Calopăr 3173 1 806 1

Cârna 1522 - 76 -

Cerăt 2739 - 1171 1

Drănic 3076 - - -

Gângiova 2565 2 368 -

Gighera 3284 - 329 -

Giurgița 3042 - 176 -

Goicea 4576 - 155 1

Lipovu 2002 - 1158 -

Măceșu de Jos 1646 - 9 -

Măceșu de Sus 1630 - 58 11

Podari 6067 4 373 1

Radovan 3025 3 254 1

Segarcea 7044 4 1013 4

Țuglui 2941 1 34 3

Valea Stanciului 5958 - 356 -

Total 65 766 28 7372 27

Sursa: Recensământul populației anul 2002

3.5.4. STRUCTURA CONFESIONALĂ

Religia este expresia simbolică a credinței în existența unei divinități, fie că este

vorba de Dumnezeu, Allah, Budah etc., de care omul ar depinde într-un anumit fel.

La nivelul anului 2002 structura confesională era în proporție de 98,4 % ortodoxă.

Ponderi foarte reduse deținea religia adventistă de ziua a saptea (0,55%), creștinii

după evanghelie (0,43%), penticostală (0,20%) și alte religii (0,24%). (Fig.3.22)

Fig.3.22 Structura confesională a populației în anul 2002

La nivelul anului 2002 pe unități administrative în comuna Bucovăț erau 207

persoane adepți ai religiei adventiste de ziua a șaptea, urmată de Podari (98 persoane) și

Radovan (56 persoane).

În Goicea, în același an de referință, erau 102 persoane creștini după evannghelie.

Persoane de aceiași religie se găseau și în Calopăr (76 persoane), Țuglui (33 perssoane),

Cârna, Breasta, Bucovăț, Radovan etc.

Cei mai mulți greco-catolici erau în comuna Breasta 11 persoane, în celelalte

localițăți lipsind cu excepția localităților Goicea, Segarcea, Bucovăț (câte 3 persoane),

Cârna și Țuglui ( 1 persoană).

În Segarcea persoanele fară nicio credință erau în număr de 28. Tot în Segarcea se

aflau cei mai mulți baptiști (35 persoane). Penticostali se găseau în 9 localități Gângiova

(73 persoane), Cerăt (28 persoane), Radovan (25 persoane), etc. (Tabel.3).

Ortodoxă 98, 40%

Romano-Catolică

0,03%

Greco-Catolică 0,03%

Atei 0,04%

Baptistă 0,05%

Penticostală 0,20% Adventistă

0,55%

Creștini după Evanghelie

0,43%

Alte religii 0,24%

Tabel 3.12 Structura confesională a populației în anul 2002

Localități Structură confesională

Ortodoxă Romano-

Catolici

Greco-

Catolic

ă

Baptistă Penticostală Adventistă

de ziua a

saptea

Creștini

după

Evanghelie

Atei Alte

religii

Bârca 4404 1 - - 1 - 3 - 2

Breasta 3813 1 11 - 12 8 24 - 28

Bucovăț 3998 - 3 - 1 204 10 - 3

Calopăr 3889 2 - - - 12 76 2

Cârna 1563 1 1 - - - 30 - 3

Cerăt 3876 1 - - 28 - 7 - 8

Drănic 3075 - - - - - - - 1

Gângiova 2810 - - - 73 7 - - 45

Gighera 3605 - - 5 - - - - 3

Giurgița 3209 2 - - - 1 6 1 -

Goicea 4619 2 3 - - - 102 1 5

Lipovu 3127 - - - - - - - 33

Măceșu

de Jos

1648 - - - - 6 1 - -

Măceșu

de Sus

1698 - - - 1 - - - -

Podari 6323 7 - - 1 98 2 1 13

Radovan 3186 3 - - 25 56 13 - -

Segarcea 7962 3 3 35 6 3 8 28 18

Țuglui 2928 - 1 - - 8 33 - 9

Valea

Stanciulu

i

6302 - - 1 - 5 1 - 5

Total 72 026 23 22 41 148 408 316 31 178

Sursa: recensământul populației anul 2002

3.5 NIVELUL DE INSTRUIRE AL POPULAȚIEI

Educaţia reprezintă un factor important de progres pentru societatea actuală, ceea

ce ne relevă faptul că nivelul de instruire al populaţiei arată gradul de evoluție a acesteia.

Nivelul de instruire ne arată gradul de alfabetizare al populației. Pentru analiza

acestui paramertu se va face referire la anii 2008, respectiv 2010.

Numărul copiilor înscriși la grădiniță este de 2063 în 2008 (24%), iar în anul 2010

numărul lor scade cu 63 de copii rămânând 2000 de copii în 2010 (23,48%). Cel mai mare

număr de copii este de 260 la Segarcea în anul 2008, iar cel mai redus număr era de 25

copii în 2008, în comuna Radovan.

În cadrul învățământului primar în anul 2008 (Fig.3.24) ponderea elevilor era de

34,38% (2999 elevi), anul 2010 având o pondere de 34,14% (2865 elevi) ceea ce ne arată o

scădere de 134 de elevi.

În intervalul 2008-2010, învățământul gimnazial înregistrează de asemenea o

scădere de la 34,18% la 34,04%. Cel mai mare număr de elevi înscriși în învățământul

gimnazial se aflau în comuna Valea Stanciului 299 elevi în anul 2008, în sens contrar

situându-se comuna Măceșu de Sus în anul 2010 cu 50 de elevi.

În învățământul liceal, în anul 2008, ponderea elevilor era de 6,75%, iar în 2010 era

de 5,38%, înregistrându-se o crestere de 1,37%. De adăugat ar fi faptul că pe întreg

teritoriu al acestui areal se află două licee, la Segarcea (Fig.3.23) și Bârca.

Învățământul professional prezintă o pondere de 2,93% în anul 2008 ceea ce

reprezintă 258 elevi. În anul 2010 (Fig.3.25) pondrea scade la 0,67% reprezentând un

număr de 56 de elevi.

Învățățământul superior este inexistent în acestă zonă, cei care doresc să urmeze

studiile universitare aleg orașul Craiova, fiind principalul centru cultural din regiunea

Olteniei.

Fig.3.23 Liceul Horia Vintilă -Segarcea

Fig.3.24 Nivelul de instruire al populației în anul 2008

Fig.3.25 Nivelul de instruire al populației în anul 2010

Grădiniță 24%

Primar 34,38%

Gimnazial 34,18%

Liceal 5,38%

Profesional 2,93% 2008

Grădiniță 23,48%

Primar 34,14%

Gimnazial 34,04%

Liceal 6,75%

Profesional 0,67%

2010

Tabel 3.13 Nivelul de instruire al populației în anii 2008 și 2010

Sursa: Direcția Regională de Statistică Dolj

Unitatea

administrativă

Grădiniță

Învățământ

primar

Învățământ

gimnazial

Învățământ

liceal

Învățământ

profesional

2008 2010 2008 2010 2008 2010 2008 2010 2008 2010

Bârca 93 92 213 207 181 150 112 140 45 -

Breasta 182 164 202 219 226 196 - - - -

Bucovăț 90 101 158 141 172 158 - - - -

Calopăr 124 126 210 201 215 199 - - - -

Cârna 34 40 40 39 65 53 - - - -

Cerăt 180 150 239 211 266 222 - - - -

Drănic 92 86 86 95 97 97 - - - -

Gângiova 80 77 150 159 151 155 - - - -

Gighera 60 60 106 93 122 110 - - - -

Giurgița 103 125 127 115 137 118 - - - -

Goicea 79 73 95 81 98 87 - - - -

Lipovu 88 82 178 184 103 142 - - - -

Măceșu de Jos 36 35 50 50 58 56 - - - -

Măceșu de Sus 39 39 52 51 54 50 - - - -

Podari 182 188 232 199 207 208 - - - -

Radovan 25 54 66 57 56 59 - - - -

Segarcea 260 231 394 360 358 383 361 359 139 56

Țuglui 106 91 137 125 125 128 - - - -

Valea

Stanciului

210 186 264 278 299 278 - 64 74 -

Total 2063 2000 2999 2865 2990 2849 473 563 258 56

CONCLUZII

Lucrarea „ Caracteristici geodemografice ale așezărilor din Câmpia Segarcei ” este

structurată în 3 capitole și prezintă așezarea geografică a câmpiei, elemente ale cadrului

natural și potențialul său demografic.

În primul capitol am surprins poziția geografică a câmpiei fiind situată în sud-

vestul țării pe stânga Dunării, la granița cu Bulgaria. Aceasta se află la intersecția paralelei

de 44° 21’ 55” latitudine nordică cu meridianul de 23° 44’ 43” longitudine estică. Limitele

sunt: în partea estică se află Câmpia Romanaților, fiind separată de râul Jiu, în vest este

delimitată de Câmpia Băileștiului de către Desnăţui, în nord se află Podișul Getic, iar în

sud lunca Dunării. Tot la capitolul I am inclus și istoricul cercetărilor care au avut loc în

zonă de-a lungul timpului. Acest teritoriu este inclus în cercetări mai ample realizate

asupra Olteniei de către geografi renumiți, studii care vizează aspecte privind geologia,

petrografia, gemorfologia, climatologia, hidrologia, pedologia, demografia și sistemul de

așezări

Capitolul II se referă la caracteristicile fizico-geografice ale zonei vizate și prezintă

informații legate de trăsăturile geologice și geomorfologice, condițiile climatice,

hidrografie, învelisul bio-pedo-geografic, rezervațiile naturale. Evoluția teritoriului a

început să se contureze de la sfârşitul Pleistocenului inferior, în urmă cu 600 000 de ani,

definitivâdu-se ca unitate naturală sub aspectul complex al reliefului, vegetaţiei, climei,

solului, hidrografiei tocmai în timpul Holocenului. În funcție de modul de formare și sub

raport genetic relieful Câmpiei Segarcei este de două tipuri și anume de piemont şi de

terase. Terasele se succed de la nord spre sud, singura unitate de piemont fiind câmpul

Sălcuței. Relieful câmpiei coboară în trepte de la nord spre sud, respectiv de la 150-160 m

la limita cu Podișul Getic, pâna la 35-40 m în apropierea de lunca Dunării.

Clima este temprat-continentală moderată, cu influențe submediteraneene ce se

caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mari de 11°C, vara de 22-23 °C pe când

iarna de (-2) - (-4) °C, precipitații medii anuale de de 525-575 mm, vânturile predominante

aparțin componentelor vestice și estice.

Hidrografiea este dată de apele de adâncime și cele de suprafață.

În partea estică a Desnătui apele freatice se află situate la o adâncime de peste 20 m

pe traseul Radovan-Segarcea-Drănic, iar pe terasele din sectorul Bârca-Măceșu de Sus

între 10-20 m. Acest lucru ne arată direcția de curgere a stratelor acvifere de la nord la sud.

Apele de suprafață sunt date cele curgătoare (Jiul și Desnățuiul) și lacuri (Bistreț,

Fântânele), dar și de zonele din apropierea Dunării, alimentate cu apă (canale, gârle etc).

Clima joacă un rol important în repartizarea învelișului bio-pedo-geografic.

Vegetația silvostepei, în care pajiștile au fost desțelenite și transformate în terenuri

agricole, iar pădurile, în care predomină stejarul brumăriu, sunt restrânse la câteva pâlcuri

fiind evidentă intervenția omului în peisaj. Pe malurile celor 2 râuri, dar și a lacurilor

Bistreț și Fântânele și lunca Dunării apare o vegetație specifică higrofilă și hidrofilă. Ca

specii hidrofile ierboase pot fi menționate stuf, papură, piciorul cocoșului de baltă, trestia,

lintița, broscărița

Puternica antropizare a formațiunilor vegetale inițiale a dus la reducerea

elementelor faunei terestre. Mamiferele caracteristice acestui areal sunt rozătoarele

(șoarecele de câmp, popândăul, dihorul de stepă), iar în păduri se găsesc cervidele

(căprioare), lupul, vulpea. De asemenea, se găsesc specii de păsări (potârnichea, fazanul,

lăstunul, prigoria, graurul, ciocârlia), dar și reptile (șarpele săritor, șopârla).

Solul se prezintă sub forma unor fâșii aproape paralele, ce se succed de la nord la

sud. În partea nordică se găsesc solurile brune roșcate de pădure (Țuglui, Calopăr), pe

terasele medii ale Dunării se întâlnesc cernoziomurile cambice și argiloiluviale, iar pe

terasele inferioare se găsesc cernoziomurile tipice (Giurgița, Lipov, Drănic, Goicea), pe

dune apar psamosolurile și nisipuri în grade diferite de solificare (Măceșu de Jos), în

luncile râurilor Jiu și Desnățui se dezvoltă solurile aluviale (Gângiova, Cârna) și

protosolurile aluviale (Gighera, Cârna).

Rezervațiile naturale se găsesc la Bucovăț și Valea Rea Radovan unde sunt

protejate specii de plante ca brândușa galbenă (Sternbergia colchiciflora), mușcatul

dracului (Knautica macedonica), garofița de stepă (Dianthus leptopetalus), migdalul pitic

(Amigdalus nana) mărârașul (Trinia ramosissima), Ziziphora capitata și animale ca arici

(Erinaceus europaeus), cârtiță (Tapla europaea), chițcan (Crocidura cypria), popândaul

(Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus) etc (la Radovan). La Bucovăț se află o un

important punct fosilifer.

Capitolul III se referă la potențialul demografic. Câmpia Segarcea se înscrie în

rândul regiunilor, care în ultimele decenii înregistrează o scădere puternică a numărului de

locuitori, cu urmări negative în plan social şi economic. Evoluția numărului de locuitori

între anii 1966-2011 pune în evidență faptul că populația Câmpiei Segarcea a scăzut de la

97 308 locuitori (1966) la 61 882 locuitori (2011) ceea ce înseamnă o reducere de 35 426

de locuitori pe un interval de 45 de ani. Dacă până în anul 1970 populația câmpiei prezintă

o creștere continuă, după acest an populația prezintă un trend descendent, scăzând în

intervalul 1977-1992 cu 25 374 locuitori. Toate comunele din acest areal și-au redus

populația din 1966 până în 2011, cu excepția comunei Podari care a înregistrat o creștere

de 718 locuitori ( 5938 locuitori în 1966, iar în 2011 6656 locuitori). Apropierea de orașul

Craiova a duce la creșterea populației acestei comune. Cea mai mare reducere a populației

se întâlnește în localitatea Goicea (8359 locuitori în 1966, 2698 locuitori în 2011), având o

scădere de 5661 locuitori.

Principalele consecințe care au dus la trendul descendent pot fi menționate

natalitatea scăzută, îmbătrânirea populației, deplasarea populației tinere spre orașul

Craiova sau în alte țări pentru o viață mai prosperă. În anul 2011 orașul Segarcea

înregistrează cel mai mare număr de locuitori 6 703 din câmpie.

Scăderea numărului de locuitori se datorează mişcării naturale şi migratorii a

populaţiei. Evoluţia numerică a populaţiei câmpiei a fost determinată de rezultatul sensului

de evoluţie a mişcării naturale, respectiv a celor doi indicatori reprezentativi și anume

natalitatea şi mortalitatea. Aceşti indicatori prezintă valori scăzute în cazul natalităţii şi

ridicate în cazul mortalităţii. Creşterea mortalităţii se poate explică printr-o puternică

îmbătrânire a populaţiei, favorizată în trecut de valori mai scăzute ale natalităţii, dar şi de

numeroasele plecări definitive ale populaţiei tinere în vârstă de muncă şi de procreere.

Astfel, bătrânii au ajuns să aibe o pondere ridicată în cadrul populaţiei satelor, ceea ce duce

implicit la valori ridicate ale mortalităţii din ultimii ani. În anul 2010, cele mai scăzute

valori ale natalităţii erau în comunele Cârna (4,5‰), Măceșu de Sus (5,7‰), Măceșu de

Jos (6,4‰), Drănic (6,6‰), iar cele mai ridicate valori ale mortalității se găseau în Măceșu

de Sus (35,4‰), Radovan (31,9‰), Goicea (31,2‰) etc. Astfel se poate deduce faptul că

populația Câmpiei Segarcea înregistrează un bilanţ demografic negativ care dacă se

accentuează, va determina un regres puternic al numărului de locuitori.

Datele privind structurii populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe, pe întreg areal, pun în

evidenţă existenţa unei populaţii clare de maturizare și îmbătrânire demografică.

De remarcat este faptul că în toate localitățile din câmpie predomină populația

maturizată cu maximul în orașul Segarecea de 4174 persoane Principalul factor care a

impus această structură pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei a fost mişcarea migratorie

definitivă cu tendință de deplasare spre a municipiului Craiova în anii 1966-1989. Astfel în

anul 2002 predominantă era populația de sex feminin la grupa de vârstă 60 de ani, ceea ce

duce la o feminizare a populației, pe când la grupa tânără și matură predomina populația

masculină.

În cadrul populației active, ponderea șomerilor era relativ mică (7 %) majoritatea

populației fiind cuprinsă în sectorul primar. Populația inactivă era mult mai numeroasă,

pensionari deținând un procent de 51 % fapt ce ne relevă o îmbătrânire accentuată a

populației și implicit forță de muncă destul de redusă. O pondere de 49 % o dețin elevi,

persoanele casnice și toate celelalte persoane care nu participă la desfășurarea unei

activități remunerate.

Etniea predomintă, în acest areal, este cea română (89,85%), urmate de rromă

(10,07%), și alte naționalități cu o pondere aproape nesemnificativă ca maghiară și

germană ( 0,07%).

La nivelul anului 2002 structura confesională era în proporție de 98,4 % ortodoxă.

Alte religii de menționat, într-o pondere destul de redusă mai erau adventistă de ziua a

saptea (0,55%), creștini după evanghelie (0,43%), penticostală (0,20%) și alte religii

(0,24%).

Nivelul de educație este destul de pus redus, în câmpie existând doar două licee, la

Segarcea și Bârca.

Indicatorii demografici din Câmpia Segarcea ar putea fi influenţați în sens pozitiv

prin intermediul unor factori cum ar fi poziţia geografică favorabilă în raport cu Dunărea și

municipiul Craiova, existența oraşului Segarcea ca important centru polarizator al câmpiei,

existenţa unui potenţial agricol remarcabil care poate fi valorificat prin intermediul

atragerii antreprenorilor străini. Pentru redresarea satelor din această câmpie este important

sprijinirea dezvoltării economice a acestora mai ales prin înfinţarea şi dezvoltarea unor

întreprinderi mici şi mijlocii care să valorifice eficient resursele de materii prime, dar şi

forţa de muncă disponibilă. Astfel, încurajarea acțiunilor locale şi a investiţiilor în cadrul

localităţilor din zonă va avea efecte benefice asupra evoluţiei indicatorilor demografici.

BIBLIOGRAFIE:

1. Badea, L., Ghenovici, Alexandra (1974), Județul Dolj, Editura Academiei Române,

București;

2. Buga, D., (2005), Orașele dintre Carpați și Dunăre în sec. XIX și XX, Editura

Semne, Craiova.

3. Cezar, A.G., Barbu, P.E., Ciobotea, D., Osiac, V., (2005), Dicționarul istoric al

localităților din județul Dolj, Editura Alma, Craiova;

4. Ciulache S., (1994), Meteorologie și climatologie, Editura Universității, București;

5. Cocean, P., Filip, S., (2008), Geografia regională a României, Editura Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca;

6. Coteț, P., (1957), Câmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, Editura Științifică,

București;

7. Coteț, P., (1976), Câmpia Română, Editura Ceres, București;

8. Cucu, V., (1970), Orașele României, Editura Științifică, București;

9. Enache, C., (2008), Geologia Olteniei, Editura Universitaria, Craiova;

10. Erdeli, G., Cucu, V., (2007), România. Populație, așezări umane, economie,

Editura Transversal, București;

11. Grigoraș, Ct., Boengiu S., Vladuț Alina, Grigoraș Elena Narcisa (2007) – Solurile

României, Editura Univesitaria, Craiova;

12. Ianoș, I,. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică,

București;

13. Ielenicz, Pătru, Ileana, (2005), România. Geografie fizică, Editura Universitară,

București;

14. Iordache Costela,(2007), Dinamica populației și ocuparea resurselor umane în

Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia,în Anuarul Institutului de Cercetari

Socio-Umane ,,C.S. Nicolaescu-Plopşor,, VIII, Editura Aius, Craiova ,ISSN 1841-

0898, p. 327-333;

15. Iordache Costela, (2009), Aspecte socio-demografice ale Câmpiei Segarcea, în

Revista Universitară de Sociologie, An VI, Nr. 1/2009, Editura Universitaria,

Craiova, ISSN 1841-6578, p. 323-341;

16. Iordache, Costela, (2010), Geografia populației și așezărilor umane din România,

Editura Universitaria, Craiova;

17. Lazăr V., (2001), Ocrotirea naturii în județul Dolj, Editura Sitech, Craiova;

18. Mihăilescu, V., (1966), Dealurile și câmpiile României, Editura Științifică,

București;

19. Mihăilescu, V., (1969), Geografia fizică a României, Editura Științifică, București;

20. Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena, (2007), Geologia

României, Editura Didactică și Pedagogică, București;

21. Roșu, Al., (1793), Geografia fizică a României, Editura Pedagogică, București;

22. Sandru, I., (1975), România. Geografie economică, Editura Didactică și

Pedagogică, București;

23. Săgeată, D.R., (2006), Deciziile politico-administrative și organizarea teritoriului,

Editura Top Form, București;

24. Tosa Turdeanu, Ana, (1975), Oltenia. Geografie istorică în hărțile sec. XVIII,

Editura Scrisul Românesc, Craiova;

25. Velcea, Valeria, (2002), Geografia fizică a României, Editura Universitară "Lucian

Blaga", Sibiu;

26. *** (2006), Anuarul Demografic al judeţului Dolj 1966 – 2005, Institutul Naţional

de Statistică, Direcţia Regională de Statistică

27. ***, (1984), Geografia României (vol. 2). Geografie umană și economică, Editura

Academiei Române, București;

28. ***, (2005), Geografia României (vol. 5). Câmpia Română. Dunărea. Podișul

Dobrogei. Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma continentală, Editura

Academiei Române, București;

29. *** (2003), Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2002. Judeţul Dolj,

Institutul Naţional de Statistică, Direcţia Regională de Statistică Dolj;

30. ***(1963-1994) – Harta solurilor României, Scara 1:200 000, I. C. P. A, București