Calugarul

2
Calugarul de arhim Ioanichie Balan Iubite frate muritor, De vei vedea un calator Cu hainele cernite , singurel Descult, flamand Si insetat Te rog sa ai mila de el Ca poate-I un calugar! De intanlesti la vre-o rascruce Un om strain, ce-ar vrea s-apuce... Departe, undeva in lume... De-l vezi mereu Oftand din greu Sa nu-l intrebi atunci de nume, Ca poate-I un calugar! De vei vedea trecand prin sat Un om cu capul aplecat C-o traista goala in mana lui Te rog acum Sa-I iesi in drum Si un cuvant mai bun sa-I spui Ca poate-I un calugar! Sau cand e frig si ploua afara De vei vedea ca asteapta-n gara Un calator infrigurat Nu-l judeca Cu gura ta De ce e trist si-ngandurat Ca poate-I un calugar! De vei vedea in multe randuri Un om la munca stand pe ganduri Privind cu ochi-n departare, Mereu tacut Si abatut Nu-l intreba ce cata-n zare, Ca poate-I un calugar! Iubitul meu, nu te-ndoi, Ci, daca tu vei intanli Un om in lume fara rost Ce plange-ades Neinteles . Sa stii iubitul meu c-a fost In viata lui calugar C-acela care a trait Si-n manastire-a-mbatranit, Orice I-ai spune si I-ai da Sa nu socoti Ca o sa poti Sa-I schimbi cumva inima sa, Ca el e tot calugar!

description

Poezie a Pr. Ioanichie Balan

Transcript of Calugarul

Page 1: Calugarul

Calugarul

de arhim Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,De vei vedea un calatorCu hainele cernite , singurelDescult, flamandSi insetatTe rog sa ai mila de elCa poate-I un calugar!De intanlesti la vre-o rascruceUn om strain, ce-ar vrea s-apuce...Departe, undeva in lume...De-l vezi mereuOftand din greuSa nu-l intrebi atunci de nume,Ca poate-I un calugar!De vei vedea trecand prin satUn om cu capul aplecatC-o traista goala in mana luiTe rog acumSa-I iesi in drumSi un cuvant mai bun sa-I spuiCa poate-I un calugar!Sau cand e frig si ploua afaraDe vei vedea ca asteapta-n garaUn calator infriguratNu-l judecaCu gura taDe ce e trist si-nganduratCa poate-I un calugar!De vei vedea in multe randuriUn om la munca stand pe ganduriPrivind cu ochi-n departare,Mereu tacutSi abatutNu-l intreba ce cata-n zare,Ca poate-I un calugar!Iubitul meu, nu te-ndoi,Ci, daca tu vei intanliUn om in lume fara rostCe plange-adesNeinteles .Sa stii iubitul meu c-a fostIn viata lui calugarC-acela care a traitSi-n manastire-a-mbatranit,Orice I-ai spune si I-ai daSa nu socotiCa o sa potiSa-I schimbi cumva inima sa,Ca el e tot calugar!De-I vei canta de bucurieDe asta el nu vrea sa stieDe jale de ii vei canta,El tot mereuOftand din greuPlangand incet va suspinaCu lacrimi de calugar!Deci nu cata sa-I mangai plansul,Ci roagate si tu cu dansul,Caci el de-atata pribegie,De toti uitat

Page 2: Calugarul

Si-ndepartatVa suspina dupa pustieCaci este tot calugar!Iar daca lumea-l va-nsela,Tu frate nu te bucura,Nici sa vorbesti de el oricui,Caci el oricandMustrat de gand,Se va scula din calea luiCaci incai tot calugar!Iar daca va imbratatniiSi-n lume frate , va muri,Sa-l pui atunci intr-un mormant,Si nimanuiSa nu mai spuiCa sub acest strain pamantSe afla un calugar!