Calmel, Mireille - Femeia Pirat Vol.2 - Jocul Umbrelor

7/25/2019 Calmel, Mireille - Femeia Pirat Vol.2 - Jocul Umbrelor

http://slidepdf.com/reader/full/calmel-mireille-femeia-pirat-vol2-jocul-umbrelor 1/401



MIREILLE CALMEL

JOCUL UMBRELORAl doilea volum din seria FEMEIA PIRAT

www.virtual-ro!e"t.eu

Tradu"ere din lim#a $ran"e%& ALI'A BEIU-(E)LIU

MIREILLE CALMEL La parade des ombres 2005

http://www.virtual-project.eu/

http://www.virtual-project.eu/



*

Căruţa se opri cu scârţâit de roţi, acoperind suspinele lui

Niklaus Olgersen Junior. Cu mânuţa strânsă în mâna mamei sale,privea cele două sicrie de pe platforma de lemn, care seclătinau, deşi caii mergeau la pas. Se gândi la ilia şi la tatăl lui.Se gândi la veselia lor şi la po!nele pe care le născoceau mereuca să"i necă#ească. $l, împreună cu ar% &nn, sora lui.

Strânse şi mai tare mâna care o strivea de#a pe a lui.Nu simţea această durere. $a nu repre!enta decât o parte

in'mă din durerea care"i străpungea inima, trupul, su(etul şioasele.)ntoarse capul spre mama lui care, dreaptă şi demnă în roc*ia

neagră de văduvă, păşea alături de el, lăsând în urmă *anul Latrei potcoave şi, odată cu el, tot trecutul. ar% +ead Olgersenavea c*ipul crispat, dar oc*ii îi erau uscaţi.

e la înălţimea celor patru ani ai lui, Junior îşi stăpânilacrimile.

-tia ce înseamnă atitudinea mamei lui. )n ciuda vârstei saleatât de fragede, simţea acelaşi lucru de când îl de!legaseră petatăl lui de stâlpul unde"l ţintuise $mma de ortefontaineînainte de a"l asasina, de când desluşise teroarea de pe c*ipultume'at al dădacei lui, şi, mai ales, de când şi"o înc*ipuia pe&nn pri!onieră a acestei femei crude şi nemiloase.

)şi şterse nasul cu mâneca, luând"o pe drumul care ducea

către isericuţa din /reda.ama lui nu avusese cura#ul să"l anunţe pe naşul său, 0ans1anderluck, nici pe foştii lor tovarăşi de arme. Nu avea nevoienici de îmărătările, nici de a#utorul acestora.

)i e2plicase lucrurile acestea. ama lui, atât de diferită de altemame, îi e2plicase tot, considerând că de"acum el puteaînţelege orice, şi, mai ales, că treuia să crească. +epede. 3rinforţa împre#urărilor. 4a fel ca ea, pe vremuri. 3e când nu era

decât o copiliţă pradă suferinţei. Junior ascultă nepăsător furtuna de!lăn5uindu"se deasupra

capetelor lor. Nici maică"sa nu păru s"o simtă. /aga#ele lor erau

= )nţeleg, făcu el, îndepărtându"se de calul care tropăia, la felde nerădător ca şi stăpâna lui. Noroc, doamnă Olgersen. &igri#ă de ea? îi mai strigă lui Junior.

)moldit de ar%, calul o luă la goană. Notarul scutură dincap, privi o clipă norul de praf stârnit de copitele calului,

gândindu"se la soarta trista a familiei Olgersen, apoi se duse sămai răsucească o dată c*eia în poarta *anului La trei potcoave.

$mma de ortefontaine îndepărtă de pe fruntea lui &nn ar%Olgersen o şuviţă de păr lipită de transpiraţie. Ca în 'ecarenoapte de când $mma o oligase să facă această călătorie,fetiţa dormea încruntată, gemând adesea prin somn, plângând

şi ţipând uneori, manifestări care contrastau cu felul ei de a 'din timpul !ilei.&nn nu mai vorea, aia dacă mânca, ascultându"şi doar

instinctul de supravieţuire, ceea ce"i amintea $mmei decaracterul lui ar%. <otuşi, $mma nu regreta nimic. &sta în ciuda*aosului care domnea în mintea copilului.

oartea lui Niklaus Olgersen îi făcuse ine. An ine imens,greu de înc*ipuit. e parcă sângele lui, care ţâşnise stropind"o,

şi urletul copilului ar ' spălat"o de suferinţă.Cu 'ecare !i care trecea, se simţea tot mai înviorată. -tia că,

de acum înainte, ar% nu va mai fugi de ea. Că va 'nerădătoare s"o întâlnească, iar confruntarea dintre ele va ' pemăsura pasiunii care"o sfâşiase. -i de astă dată, ar% va puteaalege@ 'e să se supună şi să"Bi regăsească 'ica, 'e să moară şisă i"o lase pentru totdeauna.

$mma nu voia să ucidă fetiţa. N"avea urmaşi. &r ' fostîncântată s"o aiă pe cea a lui ar%. ndiferent dacă aceasta dinurmă *otăra să"i împărtăşească visurile de putere sau nu.

&u!ind o ătaie discretă la uşa cainei, $mma o lăsă pe &nncu coşmarurile ei şi desc*ise. $ra Deorge, care o anunţă cu vocescă!ută@

= Se vede coasta irlande!ă.

= /ine.Deorge se pregătea să plece, dar $mma îl prinse de raţ,

oprindu"l.



= +ămâi. &m c*ef să fac dragoste.>ără să se sinc*isească de copilul care dormea, Deorge se

grăi să"i facă pe plac.

&nn se tre!i rusc, au!ind gemetele doamnei celei rele. in

instinct, se făcu g*em şi"şi acoperi urec*ile cu palmele,muşcându"şi u!ele ca să nu ţipe. Strânse din oc*i, plângândEmai păstra încă în amintire vocea tatălui ei, care"i poruncea sănu se mişte.

$mma de ortefontaine intră cu pas uşor în curtea pătrată şisinistră a înc*isorii din oraşul Finsale. +adia de satisfacţie şi de

plăcere.ai întâi se gândise s"o dea pe &nn în gri#a servitorilor săiirlande!i, Fellian şi $dGard, însă fetiţa era atât de înspăimântatăla vederea ei, încât consideră că era mai ine s"o ţină câţiva anideparte de ea. &tât cât era nevoie pentru ca fetiţa să uite acestcoşmar, să se refacă şi să poată reveni lângă ea. -i pentru caar% +ead să uite de mângâierile ei, în năde#dea de a"şi revedeacândva 'ica.

)ncă de la sosire, le spusese servitorilor că &nn era fetiţa unorrude şi că aceasta fusese profund şocată de moartea violentă afamiliei saleE le poruncise să se poarte lând cu copila şi să nu"ipună niciun fel de întreări. Fellian era cum nu se poate mailândă şi drăgăstoasă, iar &nn o ascultase fără să se plângă.

Când $dGard îi povestise ce se mai întâmplase în ultimul timpprin comitat, $mmei îi venise o idee.

&tât Hilliam Cormac, cât şi iuita lui, arie /renan, erau laînc*isoare. )mpotriva primului fusese intentată o acţiune dedivorţ, iar femeia, condamnată să 'e e2ilată în ndiileOccidentale, pierduse, pe deasupra, şi sarcina, în celula rece încare fusese a!vârlită.

/ucuria $mmei era, aşadar, de două ori mai mare.Nu numai că îşi ră!unase orgoliul călcat prea mult timp în

picioare, ci, cu spiritul ei de iniţiativă, găsise şi soluţia dilemei

care o frământa.

= /ună !iua, Hilliam.

Cormac stătea cu capul aplecat, privind în #os, spre panto'i delac scâlciaţi după o lună petrecută în celula igrasioasă. &u!indu"ivocea, ăratul îşi ridică privirea. &şe!at pe pat, părea distrus.)n celulă domnea un miros greu, deşi aerul rece pătrundea învoie prin fereastra fără geamuri. /arele care le ţineau locul nu

reuşeau decât să domolească puţin vântul care şuiera.eşi îl tratau cu respect, pa!nicii nu se încumetau să"i

uşure!e în vreun fel viaţa. )ntregul oraş, a(at su dominaţiafamiliei fostei lui soţii, i"ar ' condamnat dacă ar ' făcut"o.Cormac le acceptase scu!ele. )i înţelegea.

ar suferea cumplit. &tât din cau!a oproriului stârnit desituaţia în care se a(a, cât şi din cau!a sorţii #alnice a iuitei lui.

= <u? făcu el, regăsindu"Bi rusc un dram de orgoliu. Cumîndră!neşti să vii în celula asta ca să mă s'de!iI= Cu dreptul pe care"l are o prietenă şi o femeie care te"a

iuit, Hilliam.= Ce noroc pe mine? rân#i el cu amărăciune. ă cre!i tâmpit,

$mmaI Cine în afară de tine ar ' putut avea ideea şi mi#loacelenecesare să cumpere plantaţia aceea din Carolina de Sud penumele meuI

= Nu neg, mărturisi $mma, re!emându"se de uşa celulei, însănu voiam să"5i fac niciun rău, ci să te răsplătesc pentru serviciilepe care mi le"ai făcut şi pentru plăcerea pe care mi"ai oferit"o.Crede"mă, Hilliam? Nu ştiu cum a a#uns documentul în mâinilesoţiei tale. )l pusesem într"un sertar al iroului meu înainte de apleca în $uropa. & dispărut de acolo & fost furat, desigur.

= JuriI întreă Hilliam, pentru care un #urământ avea la fel de

multă valoare ca un proces.= Jur, Hilliam, minţi $mma. <otuşi, am venit să"mi răscumpărnegli#enţa. 3ot să te scot de aici, cerând ca pedeapsa ta să 'ecomutată în e2pul!are.

= are lucru? rân#i el din nou.= Nu ' prost, dragul meu? Ce viitor cre!i că ai mai ' avut aici

ca avocatI-i Cormac se gândise adesea la acest lucru. Se calmă, aşadar,

ştiind că $mma avea dreptate.= /ine. -i ce"mi propuiI

ar% era istovită, şure!ită, avea oc*ii încercănaţi şi înroşiţidin cau!a soarelui şi a ploii pe care le înfrunta în timpulcălătoriei. antalele şi tricornurile nu reuşeau să"i apere devitregiile vremii, îngreunându"le şi mai mult mersul.

Aneori îşi simţea 'ul lăsându"se greu pe urta ei, în legănarea

ritmului vioi al calului. )l ţinea şi mai strâns în raţe, ca să nualunece din şa, fără să încetinească pasul calului, încordareaaceasta o a#uta să se concentre!e asupra oiectivului ei şi oîmpiedica să se gândească la durerea şi la dorul care îi măcinau,pe nesimţite, su(etul. ar indiferent ce"ar ' spus şi ce"ar 'făcut, durerea aceea îi sfâşia măruntaiele şi inima. Numai!gomotul gresiei cu care"şi freca lama saiei ca s"o lustruiască

avea darul s"o mai aline.= 3ână la urmă ai s"o strici, mamă, îi şopti Junior într"onoapte, când se a(au cam pe la #umătatea drumului.

4ui ar% îi scăpă un *o*ot de plâns pe care încercă să"lacopere cu o mişcare mai apăsată. Oţelul scrâşni în locul ei.ar% şedea pe marginea patului, în faţa lunii pline, uriaşe care"os'da prin fereastra desc*isă. Nu mai suporta spaţiile înc*ise. ela înmormântarea lui Niklaus simţea în permanenţă nevoia de

aer curat, de parca ar ' rămas şi ea ferecată în sicriul lui.ând păturile la o parte, Junior se apropie de ea de"a uşilea,

neuitând să ia şi pumnalul tatălui său, pe care şi"l strecura supernă în 'ecare noapte.

)ntinsese mâna şi"o privi, cu !âmetul trist pe care"l aveaadesea.

= i"o dai şi mie puţin, mamăI

ar% dădu a'rmativ din cap şi"i puse în palmă piatra deascuţit. Junior începu imediat s"o plime cu gri#a pe lamapumnalului, scoţând vârful limii, a concentrare.

= <ata m"a învăţat cum să"l ascut? mărturisi el.4ui ar% îi veni din nou să *o*otească de plâns. &tunci, Junior

lăsa pumnalul din mână şi, aşe!ându"se pe genunc*ii ei, oîmră5iBă, spunând@

= O să reuşim, mamă. &i să ve!i? O s"o găsim pe &nn. -i după

aceea, plecăm toţi trei să căutăm comoara.= a, Junior, toţi trei, repetă ea, îmărătată de forţa pe care

voia să i"o transmită copilul, deşi el însuşi era atât de vulnerail.



e dragul lui Junior, de dragul micuţei &nn, n"avea voie să selase doorâtă.

= )nainte de a"l întâlni în armată pe tatăl tău, îi povesti ar%,am cunoscut un ărat. An ărat care a fost foarte importantpentru mine.

= $ra prieten cu tineI= a. An prieten nepreţuit. $ra corsar al aiestăţii Sale

regele >ranţei. -tii ce sunt corsariiI= a. -i o să ne a#ute cu comoaraI= &şa sper, dar nu pentru asta mergem acum să ne întâlnim

cu el. 1reau să"l rog să aiă gri#ă de tine în timp ce eu o să măduc s"o eliere! pe &nn.

ar% nu voia să"l e2pună şi pe el vreunui pericol. )n niciunca!. acă voia s"o învingă pe $mma şi s"o salve!e pe &nn,treuia să 'e lieră în cursul confruntării. Cu Junior lângă ea,devenea prea vulnerailă. -tia ine că Niklaus nu încercase săse apere din cau!a pre!enţei 'icei lui. ar ar% nu voia să comităaceeaşi greşeală.

Copilul se lipi şi mai strâns de ea.= ar ştiu să mă at, oiecta el.

= >ireşte, şi eşti ăiat mare, dar acum, 'ule, nu te mai amdecât pe tine, şi

ar% nu"şi mai putu termina fra!a, copleşită de *o*ote deplâns, la care se adăugară şi cele ale lui Junior.

= Niciodată, #ură el. Niciodată, mamă? Niciodată n"ai să măpier!i. Niciodată, niciodată?

Se strânseră tare în raţe, umplând cu iuire golul din #urul

lor.)n !ori, Junior îşi anunţă mama că va rămâne cu acel corsardacă"i promitea că se întoarce împreună cu &nn.

= N"am să mă întorc până când n"o găsesc, Junior. 3ânăatunci, va treui să ai singur gri#ă de tine.

&tunci, Junior se elieră din îmră5iBare, apucă oc*iul de #adascuns su cămaBa ărătească a mamei lui şi, ridicându"l întreei, spusese@

= Jur?&poi scuipă pe i#uterie. &mintindu"şi că"Bi vă!use copiii

pecetluind astfel înţelegerile pe salamandra de smarald de la

lor. ar% spera ca, după îndeplinirea formalităţilor, >orin vaface la fel.

Neavând permisul de trecere necesar ca să a#ungă la locul dedearcare, aceasta ar ' fost singura soluţie să"l întâlnească,'indcă refu!a categoric ideea de a se duce să"l aştepte în faţa

casei lui. acă ar ' venit însoţitISau, cel puţin, acesta era motivul pe care şi"l dădea ei înseşi.

oartea lui Niklaus îi stârnise !eci de întreări. 3rima eralegată de rândurile pe care i le lăsase $mma, dându"i întâlnire la3aris@ iletul fusese scris pe dosul scrisorii trimise de ea luiCorneille.

Corneille, care nu venise s"o întâlnească la unkerLue.Corneille, pe care"l cre!use mort sau oprit cumva din drum.Oare ce se întâmplase, de faptI Cum reuşise $mma să pună

mâna pe scrisoarea aceeaI oar dacă se întâlnise cu CorneilleEsau, dacă acesta pierise, cu >orin.

)ntreările acestea o c*inuiau. +efu!ă să creadă că vreunuldin ei o trădase. &vea prea multă nevoie de prietenia lor.

&ici, printre marinarii care umpleau taverna, era dornică să"şi

recapete încrederea, să găsească răspunsuri, ca să 'e sigură cănu"şi lăsa copilul în mâinile duşmanilor ei. iscuţia cu ei îi putea' de a#utor.

)i turnă apă în pa*ar 'ului ei, care, aşe!at de cealaltă parte amesei, cu coatele spri#inite de masă ca să nu piardă nimic din cese petrecea în #ur, îşi um(a pieptul ca un cocoş. <otuşi, avea

gri#ă să nu iasă în evidenţă şi tăcea, aşa cum îi poruncise maică"sa. &meninţarea că, dacă n"o ascultă, îl lasă la *an îşi făcuseefectul.

= 0ei, *angiule, adu"ne nişte vin? -i să nu 'e poşirca pe care"o vin!i de oicei? tună o voce.

O voce răguşită, pe care ar% credea c"o uitase.3e uşa localului intrase c*iar Corneille, nesc*imat, în ciuda

anilor care se scurseseră. >ără să"i privească pe cei din #ur, seîndreptă direct spre fundul sălii, însoţit de un individ runet, cu ocicatrice la tâmplă.

ar% se încruntă. >igura şi cicatricea ăratului i se păreaucunoscute. 3rintre cei a(aţi în sală recunoscuse şi alţi marinaridin ec*ipa#ul Perlei, dar niciunul nu"i tre!ise sentimentul acelaneplăcut de pericol.

= &şadar, n"aţi dat ortul popiiI strigă *angiul, strângând

mâna pe care i"o întindea Corneille. Numai şmec*erii ca voi aunoroc pe lumea asta, adăugă el, luând un urcior cu care seîndreptă spre un utoi, să"l umple.

ar% îşi încleşta pumnii, stăpânindu"Bi un val rusc de mânie.)şi amintise. Omul acela era cel care îi adusese lui <oias +eadoc*iul de #ad al urmaşului lui Jean >leur%. )l privi cu atenţie, ca săse asigure că era vora de aceeaşi persoană. ar nu se

înşelase. Cicatricea aceea atât de mare şi de deoseită erainconfundailă. Simţi că"i îng*eaţă sângele în vine. <emerile eise adevereau. Corneille trecuse de partea duşmanilor ei. Otrădase.

= Ce s"a întâmplat, mamăI reacţionă imediat Junior, vă!ândcă se sc*imase la faţă.

ar% îl privi drept în oc*i şi"i porunci, cu voce scă!ută@= &i să faci ceea ce"ţi spun, fără să scoţi niciun cuvânt.

Copilul păli. 3rivirea mamei sale îi alungase orice c*ef de acomenta. ndiferent despre ce"ar ' fost vora, ătăilede!ordonate ale inimii lui îl averti!au că amândoi se a(au înpericol. )ncuviinţă, dând din cap.

= )i ve!i pe cei doi ăraţi de la masa din fundul săliiI Anuia îilipseşte un raţ, îl ve!iI

Junior aruncă o oc*eadă discretă într"acolo şi"i făcu semn că

da. Cei doi, care glumeau cu *angiul, nu"i remarcaseră.= Nu treuie să ne oserve. ergi cu capul aplecat şi, dacă"5i!ic să fugi, fă"o fără să te uiţi înapoi şi nu te opri până în cameranoastră. &m să vin şi eu acolo.

Junior simţi că i se pune un nod în gât. Se ridică însă, aşa cumîi ceruse mama lui, îşi încleştă degetele pe plăselele pumnaluluişi o luă spre ieşire, alături de ar%.

3rivirea lui Corneille se întoarse în direcţia lor, se opri o clipă

asupra şoldurilor mulate în pantalonii strimţi, asupra cefei femeiicare se îndepărta. nima i se strânse instinctiv.

= Ande pleciI întreă tovarăşul lui.

Corneille nu răspunse. )şi făcu drum până la uşă şi o desc*ise.nima îi ătea puternic. &fară, cele două siluete se pierduseră înmulţimea care forfotea pe c*ei. Se întoarse la prietenii lui, cu odurere surdă în inima şi în tâmple.

= Nu"mi place vinul tău, Cuvier, mârâi el, prost dispus dintr"

odată. Sunt sigur că"i ote!at.= Ce te"a apucatI se revoltă celălalt, punându"şi mâinile în

şolduri.)n sc*im, Omul"în"Negru i!ucni în râs, punându"şi mâna pe

umărul lui Corneille.= Nu"l lua în seamă, prietene, îi spuse el *angiului. Nu vin îi

treuie, ci femeie? Ca şi nouă, de altfel. Nu"i aşa, ăieţiI

An cor de aproări îi răspunse pe dată.ar% şi Junior se opriră din fugă la câteva stră!i depărtare.

ar% îşi trăsese 'ul de mână, ca să se îndepărte!e cât mairepede de caaret.

Se aplecară ca să"Bi tragă su(etul, cu mâinile în râu,amândoi în acelaşi timp. 3e când îşi îndreptau spinările, privirileli se întâlniră. $lieraţi rusc de tensiunea care"i stăpânise până

atunci, pufniră în râs, ca după o farsă reuşită. ar% îl strânse lapiept.

= 0ai să mergem, o să"5i spun tot.-i, în timp ce se îndreptau spre *anul lor, îi e2plică temerile

ei, de care voia să"l ferească.

= -i acum ce facem, mamăI întreă Junior când a#unseră în

camera lor, în timp ce ar% veri'ca re!erva de praf de puşcăpentru pistolul ei.= <u o să mă aştepţi aici, *otărî ea, îngenunc*ind lângă copil.

ar eu mă duc să"i fac felul trădătorului aceluia. upă aceea,vedem noi ce avem de făcut.

= -i dacă ţi se întâmplă cevaI continuă Junior, strângându"şipumnişorii.

ar% îl apucă de umeri, oligându"l s"o privească drept în

oc*i.= &tunci va treui să supravieţuieşti ca să ne ră!uni. ar nu"

ţi face gri#i, 'ule, am să mă întorc.

Junior dădu din cap şi o privi plecând. Se îmărătăspunându"şi că mama lui nu minţea niciodată.

ar% se întoarse pe acelaşi drum, dar nu intră în localE prividoar pe fereastră, asigurându"se că acela pe care"l caută era

încă acolo. /ăratul părea mult mai aătut şi golea pa*ar dupăpa*ar. ar% simţi că i se strânge inima. -i de durere, dar şi deucurie. "ar ' fost mai uşor să se descurce cu el dacă era eatmort.

Se îndepărtă de fereastra, îşi trase pălăria pe oc*i şi se aşe!ăpe marginea trotuarului, lângă un vagaond care sforăia.

)n faţa ei era o navă amarată la c*ei, de pe care mateloţii

descărcau cu o macara nişte lă!i prinse într"o plasă. irosulmării se împletea cu cel de mirodenii.4a capătul dinspre stânga al c*eiului, clădirea de la intrarea

arsenalului era asaltată de ăraţi ine îmrăcaţi, purtândperuci. 3rintre aceştia ar ' treuit să se a(e, mai devreme saumai târ!iu, şi >orin. Oare ce rol #ucase el în toată povesteaastaI evenise complicele $mmei şi al lui CorneilleI ar% refu!asă creadă aşa ceva. 3e vremuri, >orin nu şi"ar ' riscat reputaţia

pentru o comoară. ar acumI upă şapte ani de la despărţirealorI Nimic nu rămâne nesc*imat. Nici oamenii, nici vieţile. Cefel de om era acum Claude de >orinI Cel ale cărui isprăvi sepovesteau în tot ţinutul 3rovenceI Cel pe care regele îl numisecavaler al ordinului Saint"4ouisI Sau asta nu mai era decât oaparenţăI

= Nu"s eat, <om? mârâi Corneille, refu!ând să se lase

spri#init de Omul"în"Negru. Nu mă mai cocoloşi de parc"ai 'maică"mea.ar% lăsă şi mai mult capul în #os, simţind cum urcă în ea un

val de furie.= $i, drăcie, daM ce"i cu tine, CorneilleI replică cel pe care

ăratul îl numise <om, mirat de i!ucnirea aceea violentă.Corneille rân#i.= O rană vec*e, frăţioare. O rană vec*e care s"a desc*is.

= ar%I întreă Omul"în"Negru.&ceasta tresări au!indu"şi numele. Când îi vă!u îndepărtându"

se, se ridică, vrând să le audă discuţia. Corneille spuse@

= 3ăi care alta ar putea 'I= >ir"ar să 'e, mârâi Omul"în"Negru, c*iar n"ai s"o uiţi

niciodatăInima lui ar% se strânse din nou.= aM ce, tu ai putea să uiţi singura femeie pe care ai iuit"o

vreodatăI <om nu răspunse. C*ipul lui Cecil% +ead nu încetase o clipă

să"l ântuie din !iua în care o omorâse şi până acum.Noaptea învăluia portul pe când cei doi marinari se îndreptau

spre oraş. ergeau unul lângă altul, în tăcere, 'ecare cugândurile lui, în timp ce ar%, la câţiva paşi în urmă, nu ştia cesă mai creadă. Corneille tocmai spusese că nu putea s"o uite.

<onul vocii lui trăda sinceritate. C*iar după atâta timp, erasigură de asta. &tunci, ce să creadă despre prietenia luievidentă cu duşmanul eiI Oare acesta îl păcălise cumva peCorneille, cu intenţia s"o găsească pe eaI ar% nu pricepeanimic şi se *otărî să aştepte e2plicaţii c*iar de la Corneille, ca sase lămurească.

)i vă!u intrând într"un *an. -ovăi câteva clipe. An car plin deutoaie cu vin, tras de doi oi, intră pe ulicioara îngustă,

oligându"i pe trecători să se lipească de !iduri. O femeie ţinândde mână o fetiţă şi având în cealaltă mână un coş cu ouă strigăfurioasă@

= &şa, ortecouilles, striveşte"ne su roţi?= ă"te la o parte din drum, cumătră, răspunse acesta,

ţâfnos, altfel o sa ţi se întâmple şi asta, fără îndoială?ndignată, femeia mai odogăni ceva. Carul a#unsese în

dreptul lui ar%, care se feri intrând în *an. &runcă o privire şivă!u că <om şi Corneille nu se a(au în sală.= <e pot servi cu cevaI întreă *angiul, ştergându"şi de şorţ

mâinile unsuroase.= Caut doi ăraţi, !ise ea de"a dreptul. Anul din ei se

numeşte Corneille. Ande"i pot găsiI= 4a eta#, răspunse imediat *angiul. Cel pe care"l cauţi stă în

prima cameră. Celălalt, la capătul coridorului, în dormitor.

ar% îi mulţumi şi urcă scările, trăgând cocoşul pistolului decum a#unse pe palier. Nu era nimeni acolo, spre deoseire desala de la parter, plină de clienţi care şedeau la mese şi discutau

aprins. Sunete de (uier şi de toă, la care se adăugau c*itare şivoci, creau o atmosferă veselă în încăperea înceţoşată de fumulde tutun.

ar% se opri în faţa uşii lui Corneille, cu un nod în stomac.3este o clipă, totul avea să se lămurească.

/ătu la uşă.= 4asă"mă în pace, <om, răspunse vocea arţăgoasă a lui

Corneille. Nu mi"e foame.ar% apăsă pe clanţa. Nu putea să rămână la nesfârşit pe

coridor, riscând să"l vadă apărând pe Omul"în"Negru, care, dupăcum dădea de înţeles răspunsul lui Corneille, urma să cooare lamasă. Aşa se desc*ise. Corneille n"o încuiase. Cu mâna

re!emată de perva!ul ferestrei, privea spectacolul stră!ii.Conducătorul carului cu vin avea o altercaţie cu un altul, caretransporta pui. 1e*iculele stăteau faţă în faţa, iar cei doi secertau 'indcă niciunul din ei nu voia să dea înapoi.

Când au!i uşa înc*i!ându"se, marinarul se întoarse. /ucuriacare i se !ugrăvi pe c*ip o mai linişti pe ar%.

= 3e toţi dracii? e2clamă, fără să se sinc*isească de armaîndreptată spre el. $ram sigur că n"am avut vedenii, mai

devreme?= +ămâi pe loc, îi porunci totuşi ar%, când el făcu un pas

către ea. & trecut mult timp. S"au întâmplat o mulţime delucruri.

ându"şi rusc seama cât de *otărâtă era ar%, Corneillerămase nemişcat şi o privi cu atenţie. Simţi o înţepătură în inimăşi fu cuprins de un val de mânie.

= N"am încetat niciodată să te aştept, !ise el cu amărăciune.e ce n"ai spus nimicI e ce m"ai părăsitI in pricina comoriitaleI Sau ca să te alie!i cu unc*iul pe care"l urai atât de multINici nu poţi să"5i înc*ipui câte întreări mi"am pus. -i, în cele dinurmă, am preferat să"mi spun că ai murit decât să cred că m"aitrădat. <e iueam, ar%. Ca un neun. ar tu stai acum în faţamea şi mă ameninţi cu un pistol. oamne, oare"ţi poţi da seamacât de mult mă doare astaI

urerea din privirea lui o făcu pe ar% să lase în #os mâna încare ţinea arma.



= Ki"am scris, Corneille, murmură ea. &cum vreo câteva luniţi"am trimis o scrisoare în care"ţi povesteam totul şi"ţi ceream sămă ierţi.

= N"am primit nimic.= &cum, că voresc cu tine, te cred. Scrisoarea mea a fost

interceptată, iar cei pe care"i iueam au fost asasinaţi.= nterceptatăI repetă Corneille, tulurat de mărturisirea ei.

$i, drăcie, dar de cine anume, ar%ICineva ciocăni la uşă. Se au!i vocea Omului"în"Negru@= +evino"ţi, frate? &vem la cină friptură de purcel şi nişte

fetiţe vesele?nstinctiv, ar% înălţă din nou pistolul, cu o privire dură şi cu

un nod în gât. Se înfruntară o clipă din priviri, apoi, înăuBindu"Bio sudalmă, Corneille urlă@= 4asă"mă să"mi treacă ma*mureala?= acă te ră!gândeşti insistă, #ignit, cel din spatele uşii.

Corneille şi ar% rămaseră muţi până când au!iră paşii Omului"în"Negru îndepărtându"se.

= 3ovesteşte"mi, o imploră apoi, cu glas scă!ut, Corneille,întin!ându"i singura lui mână, la fel de îndurerat în acea clipă ca

şi ea.

Anica scu!ă pe care o invocase, #enat, Corneille, fusese@= Căpitane, iuirea n"are niciun stăpân? ar prietenia, nicio

slugă.upă trei !ile, >orin îşi ceruse scu!e, dar de atunci, ceva se

frânsese. )n loc să"Bi plângă împreună această pierdere de

neînlocuit, se îndepărtaseră unul de celalalt ca să încerce să"Birevină. >ără să reuşească, de altfel.

$ra clar că <om se folosise de această distanţare ca să seapropie de el. Corneille ştia de#a că, deşi ar ' putut să iertetăcerea lui ar%, să accepte viaţa pe care i"o oferise un altărat, n"ar ' putut să suporte această trădare. &stapresupunând că ar% avea dreptate. Oare <om c*iar furase

scrisoarea ei, punându"i astfel pe <oias +ead şi pe $mma peurmele eiI )i venea greu să creadă aşa ceva, orice"ar ' spusar%. <recuseră atâţia ani? Cum de"şi amintise ea un c*ip pecare aia dacă"l vă!useI Spusese că din pricina cicatricei, careera, într"adevăr, neoişnuită. ar oare se uitase cu atenţie la<om în localI ar% spunea că era sigură de asta. )nsă timpul pecare"l petrecuse Corneille împreună cu <om la ordul Perlei nucon'rma nicicum faptele de care"l acu!a ea. Sigur că <om era

cam ciudat, într"adevăr, nu vorea niciodată despre întâmplărileprin care trecuse înainte de a se îmarca, 'reşte că era engle! şi'reşte că, din cau!a acelei răni vec*i, urla uneori ca undescreierat, normal că, din cau!a asta, era atât de arţăgos şiiritail încât numai Corneille se putea apropia de el înmomentele acelea, sigur că"i plăcea să se lupte şi să ucidă. arnu era mai rău decât alţi marinari.

Corneille îi ceruse lui ar% să aiă încredere în el. Nu"i fuseseuşor s"o convingă. $a părea să 'e mereu în alertă, gata săscoată pumnalul ca să se apere, a c*iar să"l ucidă. Corneille îiînţelegea îndoielile şi temerile. ar% reacţiona ca o mamă, gatasă se lupte pentru a supravieţui, şi, cu atât mai mult, pentru a"şiapăra copilul.

>usese doorâtă atât de moartea lui Niklaus, cât şi de răpirea'icei ei. Neliniştea ei era evidentă în 'ecare cuvânt pe care"l

spunea, în tăcerile ei, în privirea ei pie!işă. Corneille o simţise şiîn felul ei de a"şi cere iertare pentru că fusese atât de egoistă,pentru că fusese atât de fericită. e parcă ar ' vrut să"i

găsească lui scu!e 'indcă se împrietenise cu <om şi parcă s"ar 'străduit să nu se mai teamă de el. eocamdată, Corneille nu seputea aştepta la mai mult de atât. ar% era prea tulurată.

acă <om avea vreo vină în privinţa asta, c*iar şi indirect,Corneille treuia să se arate necruţător cu el, ca s"o poată

convinge pe ar% de sinceritatea lui. N"avea altă soluţie decâtaceea de a"i cânta în strună lui <om ca să a(e adevărul. >ireştecă nu"i va ' uşor, dar ştia de#a, în su(etul lui, că nu"i mai păsade altceva în afară de ar% +ead.

3e când discuta cu ar%, îl au!ise pe <om urcând scărileînsoţit de una dintre fetele care serveau la masă. $ra preferata

lui şi se întâlneau la 'ecare escală. <om păşea apăsat pecoridor, râ!ând cu poftă. &u!indu"l, ar% se încordase din nou,mâna ei mângâia instinctiv pistolul, privirea i se întunecase.<otuşi, nu spusese nimic. Corneille nici nu se clintise din loc. &r 'putut să"l strige pe <om şi să"i pună faţă în faţă. ar nu era nicilocul, nici momentul potrivit.

&cum, când sentimentele şi gândurile lui îşi regăsiserăluciditatea senină, putea să acţione!e.

eşi fără !gomot din cameră, coorî scara, ieşi din *an şi seîndreptă spre adresa pe care i"o dăduse ar%.

Junior dormea, cu un surâs liniştit pe u!e. e îndată cemama lui se întorsese, ăiatul se prăuşise, istovit deîndelungata aşteptare, timp în care stătuse, îmrăcat, pe pat, cupumnalul în mână.

Nu desc*isese uşa până când nu au!ise vocea lui ar%, şi"şiacoperise mama cu sărutări de cum aceasta intrase. $a îipovestise tot ce se întâmplase.

= An prieten adevărat nu trădea!ă niciodată? declaraseJunior, reluând una dintre fra!ele preferate ale tatălui sau, pecare"o au!ise de nenumărate ori. &poi căscase, se g*emuiselângă ea şi adormise.

4ui Niklaus nu i se prea întâmpla să se înşele în privinţa

oamenilor. )n ceea ce"o priveşte pe ea, lucrurile stăteau cu totulaltfel. $ra de"a#uns să"şi amintească de $mma ca sa 'e convinsăde asta?

)ntinsă pe pat, alături de 'ul ei, ar% îl aştepta pe Corneille.&vea arma la îndemână. +evederea lor nu fusese uşoară. Nicipentru ea, nici pentru el.

Corneille o mai iuea şi acum. Cel puţin aşa spunea el. Oareîncercase s"o păcăleascăI $a se îndoia că poţi duce dorul cuiva

atâta amar de vreme. Se prefăcuse că"l crede. Corneille fuseseimportant pentru ea. >ără îndoială, mult mai important decât$mma sau decât >orin. ar felul cum îi simţea lipsa lui Niklausşi neostoita durere pentru pierderea lui îi spuneau lui ar% că peCorneille nu"l iuise. )nsă dacă el nutrise faţă de easentimentele pe care le mai avea ea pentru defunctul ei soţ,atunci ar% n"avea dreptul de a refu!a să"i acorde lui Corneille

încrederea pe care i"o cerea acesta.ar% pândise pe c*ipul lui, în oc*ii lui, cea mai mică tresărire,orice urmă de reacţie care i"ar ' putut stârni îndoiala. ar nureuşise să surprindă nimic duios. Nici măcar în felul cum îlapăra pe <om, prietenul lui. Nici măcar atunci când el îşie2primase reţinerea.

)n fond, poate că avea dreptate Corneille. 3e ce se a!a ar%când a'rma că <om era un mercenar al lui <oias +eadI e fapt,

n"ar ' putut să #ure aşa ceva. -i totuşi, o făcuse. 3lătea acumprea scump faptul de a"şi ' suestimat duşmanii.

Cineva !grep5ănă uşor la uşă. e două ori. &cesta erasemnalul. ar% se duse şi"i desc*ise, punând un deget pe u!e,ca să"i atragă atenţia să vorească încet. Corneille înaintă.

= oarme, spuse ar%, arătând spre ăieţelul care adormise

îmrăcat, g*emuit peste cuvertură.= 3are mare pentru vârsta lui, remarcă prosteşte Corneille,vrând să ascundă cât de mult îl tulura pre!enţa acestui copilnăscut de ar%.

= )ntr"adevăr, răspunse !âmind ar%, recunoscătoarepentru diversiunea creată de marinar. Ce"ai *otărâtI

= <e voi conduce c*iar în noaptea asta la Saint"arcel, undeeste >orin. $l s"a dus să"Bi facă aga#ele. <reuie să treacă pe

la ministru ca să primească noi ordine. )n ceea ce priveştepre!enţa lui Junior la ord, nu pot *otărî eu în locul lui.

= ar cu <om ce facemI

= 1om discuta cu căpitanul. &i rădare, ar%. <om rămâneprietenul meu atâta vreme cât nu sunt convins că a făptuitnelegiuirile acelea. Sunt sigur că voi reuşi să"i descopărsecretele şi să"l dau de gol. &ş accepta să"l pierd ca să te salve!pe tine. ar şi tu, la rândul tău, va treui să accepţi adevărul, în

ca! că te"ai înşelat.ar% dădu din cap.= <reuie să plecăm de îndată, altfel îl pierdem pe >orin,

continuă Corneille. <re!eşte copilul şi veniţi după mine lagra#duri.

upă câteva minute, ar%, ţinându"l pe Junior în faţa ei în şa,

ca de oicei, călărea alături de Corneille. Caii galopau pedrumurile pline de praf din 3rovence către Saint"arcel, situatlângă sătucul &uagne.

>orin se ridică din pat, foarte prost dispus.Nu putea suferi să 'e tre!it în toiul nopţiiE considera că nimic

pe lume nu putea ' atât de urgent încât să 'e deran#at dinsomn. Corneille o ştia prea ine. -i atunci, cum de"şi permitea

să"i scoale pe toţi ai casei şi să trimită servitorul să"l tre!eascăIN"avea importanţă dacă marinarul venise de unul singur saudacă era însoţit. O să"i arate el? /a c*iar mai mult de atât?

+oşu de furie ca un rac, Claude de >orin îşi puse *alatul, ieşival vârte# din camera lui, coorî în vite!ă scările şi o luă pecoridorul de la parter care ducea către salonaşul în care îiintrodusese JacLues pe musa'rii nepoftiţi. e atâta timp avea o

poftă neună să"i aplice lui Corneille o corecţie, încât nici nu segândea să piardă acest prile# de"a o face? <ot se alegea cu ceva?Orit de furie, nu"l vă!u decât pe Corneille, stând lângă o

consolă, cu mâna la spate.= )mi cer iertare, căpitane, începu Corneille.ar, înainte de"a mai apuca să spună ceva, se tre!i cu un

pumn !dravăn drept în faţă.= ăiculiţă, ce ine"a fost? e2clamă >orin în c*ip de scu!ă.

ânia i se risipise ca prin farmec.



Cu privirea înnegurată şi cu nasul însângerat, Corneille semulţumi, în loc de răspuns, să arate cu degetul către sofa, undeJunior făcuse oc*ii mari, iar mama lui râdea.

= 0otărât lucru, căpitane, făcu ea veselă, nu te"ai sc*imatdeloc?

= ar ceIar% se ridică şi se apropie, astfel încât lumina lumânărilor

să"i de!văluie trăsăturile.= acă treuie pedepsit cineva de aici, eu sunt aceea. Nu el.

ar gândeşte"te ine mai întâi, 'indcă n"am uitat să mânuiescsaia.

Nevenindu"i să"şi creadă oc*ilor, >orin se *ola la ea.

= a, căpitane, c*iar eu sunt. ar% +ead, care vine săapele!e la prietenia ta.= ar%? se dumiri în sfârşit >orin.-i, la fel de spontan cum lovise, o strânse în raţe, cât pe"aci

s"o sufoce. ar% nu se împotrivi, îmărătată de aceastăe2ueranţă care înlătura timpul scurs, dar care nu"i fu deloc peplac lui Junior. Copilul sări în sus, îmu#orat de mânie, cupumnalul în mână, strigând@

= ă"i drumul mamei imediat sau te tai.>orin se îndepărtă pe loc de ar%, care pufni din nou în râs.= 3e toţi dracii? &sta ce mai eI

Junior cuprinse cu un raţ protector şi posesiv picioarelemamei lui. &ţinti o privire plină de furie asupra lui >orin şi făcu,ridicând pumnalul@

= Sunt Junior, nu 6asta7? -i să nu mai faci aşa ceva altă dată?

4ui Corneille îi venea să"l sărute?= upă cum văd, ar% +ead, declară >orin, amu!at de*otărârea copilului, ai multe lucruri de povestit.

Ceva mai târ!iu, toţi trei, aşe!aţi comod în fotolii pe care leapropiaseră unul de celalalt, discutau cu voce scă!ută. Junior,învins de ooseală, dormea g*emuit ca un căţeluş. 3arfumulultimilor tranda'ri din grădină, care se o'leau într"o va!ă, fusese

înlocuit de mirosul fumului de tutun împrăştiat de pipele pe careşi le aprinseseră >orin, Corneille şi ar%, după ce aceasta din

urmă îşi terminase istorisirea. )n pa*are sclipea lic*iorul încăl!itde palmele lor.

= Nu"mi pot amâna plecarea, declară >orin. Nu ordinele pecare treuie să le primesc sunt adevăratul motiv al călătorieimele la 3aris. &m nişte proleme cu o doamnă care vrea să mă

olige s"o iau de nevastă folosindu"se de nişte !vonurimincinoase cum că ar ' însărcinată, şi are de gând să mă dea în#udecată. C*estia asta i"a a#uns la urec*i şi ministrului meu, carenu s"ar ' sinc*isit, dacă doamna de aintenou nu s"ar 'indignat din pricina nestatorniciei mele. &şa că treuie să daunişte e2plicaţii.

= )nţeleg, făcu ar% cu un !âmet complice. Nici acum n"ai

c*ef să te însori.>orin îi aruncă o privire aprinsă.= oamna asta din Castillon nu se compară nici pe departe

cu tine.= Ce facem cu <omI întrea Corneille, pe care complicitatea

regăsită a celor doi îl deran#a.= &du"l aici, răspunse fără şovăire >orin, şi înc*ide"l în

pivniţă. Sunt convins că veţi şti să"l faceţi să vorească. &m să"i

las acest consemn lui JacLues, intendentul meu. )mi estedevotat cu trup şi su(et, 'indcă familia lui a fost în serviciulfamiliei mele din tată"n 'u, de !eci de ani. 1a ' încântat să văa#ute. ar%, simte"te aici ca la tine acasă, adăugă >orin, luând"o de mâini. Sunt un om de cuvânt şi, pe vremuri, ţi"am făgăduitcă, indiferent ce"ai face, o să poţi conta întotdeauna pe spri#inulmeu.

= -i JuniorI= 1a ' pa*arnicul meu la ordul Perlei, iar Corneille o să aiăgri#ă de el. &sta imediat ce mă întorc. -i imediat ce se re!olvătreaa cu <om.

Corneille se întunecă la faţă. Nu era tocmai ce"şi dorise el. &r' preferat să aiă gri#ă de mamă, la 3aris, nu de 'u, pe coraie.ar o singură privire aruncată spre ea, care părea vi!iilmulţumită de această perspectivă, îl făcu să se resemne!e şi să

nu spună nimic. ar era sigur că >orin îl pricopsise cu aceastăsarcină ca să se ră!une pentru trădarea din trecut.

+ivalitatea dintre ei se tre!ise.

3endula ătu de patru ori. >orin căscă şi se ridică din fotoliu.Corneille şi ar% îl imitară.

= )ntoarce"te la <oulon, Corneille, şi fă ce ai de făcut. <u,ar%, du"te să"ţi iei lucrurile de la *anul unde le"ai lăsat şi adu"le aici, unde vei rămâne. O să"i spun lui JacLues să aiă gri#ă de

Junior în lipsa ta. Cât despre mine, mă duc să"mi termin somnul.= &m să te mai văd înainte să pleciI întreă ar%.= ă îndoiesc. 3lec dis"de"dimineaţă. ar n"are importanţă,

ar%, o asigură el, cuprin!ând"o drăgăstos de după umeri.Se priviră preţ de o clipă.= Sunt fericit că te revăd. ai mult decât îţi poţi imagina. ar

nu mă pot ucura de pre!enţa ta, ştiind cât te"a costat.

+egăseşte"ţi 'ica. Numai asta contea!ă acum. Nu treuie să temai gândeşti la nimic altceva, la asolut nimic, insistă el,aruncând o privire în direcţia lui Corneille.

= )ţi mulţumesc, căpitane.= $u îţi mulţumesc ţie, ar% +ead. )ntâlnirea noastră a fost

una dintre cele mai frumoase întâmplări din viaţa mea, înc*eie>orin, cuprin!ând"o în raţe şi strângând"o la piept, încântat degelo!ia evidenta a rivalului său.

ar%, mişcată de gestul lui, se desprinse din îmrăţişare şi seduse să"l tre!ească pe Junior. )n timp ce copilul se frecasomnoros la oc*i, ar% îi e2plica ce *otărâseră. 4a c*emareastăpânului său apăru şi JacLuesE Junior acceptă, căscând, mânape care i"o întindea acesta, şi se lăsă dus la culcare.

Omul"în"Negru se tre!i cu gura încleiată după eţia din seara

precedentă. )şi ţinea încă piciorul peste şoldul prostituatei care"lînsoţise.)i porunci acesteia să plece. )n acelaşi timp, la &uagne, ar%

şi Junior tocmai prân!eau, >orin era în trăsură, îndreptându"secătre 3aris, iar Corneille trăgea din pipă, cugetând la îndoielilelui, în faţa unui pa*ar cu rac*iu de anason, în sala *anului, undese întorsese cu trei ore în urmă.

= <e"ai tre!it cu faţa la cearşafI îl întreă Corneille pe <om,

când acesta se lăsă să cadă pe scaunul din faţa lui, în sala de laparterul *anului.

Sătul de aşteptare şi (ămând, Corneille se înfrupta de#a dintr"un copan de pui.

= &du"mi şi mie unul? îi ceru <om *angiului. 3e toţi dracii?în#ură el, masându"şi tâmplele şi întorcându"se către Corneille.3arcă"mi uuie nişte tunuri în ţeastă, în dimineaţa asta. acă

veneai aseară cu mine, n"aş ' ăut atâta. -i curva aia m"auşurat de #umătate din soldă, ca de oicei.3entru ca <om să nu remarce nimic deoseit în purtarea lui,

Corneille îl luă peste picior@= Ce să !ic, c*iar aveai nevoie de mine ca să ei cât doi şi să

te laşi #umulit de Clarisse?0angiul puse în faţa lui <om farfuria cu mâncarea pe care"o

comandase, iar acesta, *ulpav, începu să muşte din pulpa de

pui, ca să"Bi revină din ma*mureală. Ciufulit, cu cicatricea aceeaurâtă vi!iilă mai mult ca de oicei, neărierit, <om arătagroa!nic. Corneille îl studie cu atenţie, cum n"o făcuse niciodatăpână atunci.

= Ce te uiţi aşa la mineI întreă <om, fără să"şi ridiceprivirea, dându"şi totuşi seama de insistenţa cu care îl priveaCorneille.

= Ki se pare. e fapt, aşa e, o drese imediat Corneille, mi"ai!is că te doare capul şi mă uitam la cicatricea ta. <om ridică din umeri.= $i, şiI făcu el, însoţindu"şi îmucătura cu o gură de vin.)i reveniseră şi pofta de mâncare, şi setea.= -i nimic, !ise Corneille. )mi spuneam doar că treuie să 'e

foarte neplăcut.= <e oişnuieşti. & trecut atâta timp de atunci? <u, în sc*im,

pari să 'i în formă în dimineaţa asta, !ise el, ca să sc*imesuiectul.

= "am gândit toată noaptea şi am a#uns la conclu!ia căaveai dreptate în privinţa lui ar%. Nu pot trăi toată viaţa cufantoma ei.

Omul"în"Negru ridică pa*arul.= &sta mai !ic şi eu noutate, frăţioare? Sunt pe"aici destule

fete tocmai une de iuit, adăugă el, privind"o pe cea cu care"şipetrecuse noaptea şi care acum circula printre mese, aducându"le clienţilor apă, vin şi pâine.

>emeia se opri provocatoare la câţiva paşi de el. <om îi soridin oc*i talia, pe când ea se aplecă să ridice un tacâm că!ut pe#os, fără graă, ca să prelungească spectacolul.

= &re curva asta un fund care l"ar e2cita şi pe un eunuc? oftă

!gomotos <om, necă#it că n"o putea lua c*iar atunci de la muncaei, cu toate că, de 'ecare dată, îl lăsa lefter. &i vreun programpentru după"amia!ăI

= <reuie să"i duc o scrisoare lui >orin, înainte să plece la3aris. <ocmai voiam să plec.

= 3ot să vin şi eu cu tineI= acă n"ai altceva mai un de făcut= Nu, îl asigură <om, luându"şi oc*ii de la fată, care tocmai

intra în ucătărie.Corneille îl aşteptă să termine de mâncat, regretând de#a

ceea ce urma să se întâmple. ndiferent cum s"ar ' terminatlucrurile, prietenia lor nu va mai ' niciodată ceea ce fusese.

JacLues, care ştia despre ce era vora, îi primi cu amailitatepe cei doi la Saint"arcel.

= omnul de >orin este în pivniţă, le spuse el.

$ra ceva neoişnuit, însă <om nu se miră. Căpitanul era vestitpentru e2centricităţile sale.= )l aşteptaţi aici sau preferaţi să mergeţi la elI adăugă

intendentul, politicos.= Cum cre!i că ar ' mai ineI= Cred că aţi avea de aşteptat mult timp. omnul de >orin

se încăpă5ânea!ă să găsească o sticlă de coniac pe care a golit"o la ultima lui escală, le e2plică JacLues, reluând o farsă care i

se #ucase c*iar lui cu câţiva ani înainte.= Coorâm la el, *otărî Corneille.

JacLues îi conduse, cu paşi mari, până la pivniţă, trecând prinvestiul ca să a#ungă la ucătărie.

)n colţul din dreapta al încăperii în care se mai a(au onicovală, o masă, o vatră şi un şemineu, o uşă desc*isă lăsa să

se vadă o scară simplă care ducea către o sală oltită.= upă tine, <om.>ără să ănuiască nimic, acesta o luă pe trepte în #os şi

coorî, mi#indu"şi oc*ii, la lumina slaă a lămpii, urmat deCorneille. 3ivniţa era plină cu utoaie de vin şi cu lă!i de lemn.3e alocuri era întuneric e!nă.

= 0ei, căpitane, striga <om, ca să"l locali!e!e, îndreptându"se

către o lampă aşe!ată pe un utoi.ar se opri pe dată. eşind din ascun!ătoarea ei, ar% îi apăruîn faţă cu pistolul în mână. )ntorcându"se spre Corneille, vă!u căşi acesta îl ameninţa cu o armă.

= Ce"nseamnă astaI scrâşni el.= )nseamnă că ţi"am urmat sfaturile, spuse Corneille. &m

încetat să mai plâng după ar% +ead. /a, mai mult, uite că m"am *otărât să"5i fac cunoştinţă cu ea.

Cu un !âmet răutăcios pe u!e, ar% făcu o plecăciune.= ar% +eadI C*iar aşaI $i ine, ar% +ead, nu"mi place

umorul tău, dar din moment ce Corneille îl aprecia!ă <om făcu un pas către ea, întin!ându"i mâna, cu un gest care

voia să pară prietenos.= <e sfătuiesc să rămâi acolo unde eşti, făcu ar%,

ameninţătoare.

<om se răsuci pe călcâie spre Corneille.= Ce înseamnă toată povestea astaI se revoltă el.= )mi pare rău, <om, dar ar% vrea să"ţi pună câteva

întreări. ar eu aştept răspunsurile tale cu tot atâta nerădareca şi ea.

= 3upă!a asta apare din senin, vrea să mă ia la întreări, măameninţaţi cu armele şi tot ce"mi poţi spune e că 6îţi pare rău7Iîţi aţi #oc de mine, CorneilleI Ce"a putut să"ţi spună de"mi faci

una ca astaICorneille oftă şi lăsă în #os ţeava pistolului.

= &i dreptate. An prieten n"ar face aşa ceva. Cu atât maipuţin ce"ai făcut tu.

= ar ce"am făcut, pe toţi draciiI se înfurie <om.= <e"ai îmarcat pe Perla la porunca unc*iului meu, <oias

+ead, şi te"ai împrietenit cu Corneille, declară cu răceală ar%.

<om rân#i.= &şadar, prietenia este o crimăI= a spune, lucre!i pentru <oias +ead sau nuI întreă

enervat Corneille.= Ce importanţă areI îl s'da <om. Contea!ă doar ceea ce

cre!i tu, Corneille.= $u cred că ar% spune adevărul. )şi aduce aminte de tine

de la Saint"Dermain"en"4a%e, !ise el.= e mine sau de altcinevaI= e tine, con'rmă ar%.= <oias +ead a murit, spuse <om, vă!ând că erau *otărâţi să

a(e adevărul.Corneille simţi un 'or îng*eţat pe şira spinării. ar% îi spusese

adevărul.= Când a muritI întreă ar%, ucuroasă că nu se înşelase.

Junior ar ' fost în pericol la ordul Perlei, alături de omulacela.

= &r treui să ştii, rân#i <om, că doar tu l"ai ucis.= $uI $ adevărat că aş ' vrut s"o fac, dar se pare că

altcineva mi"a luat"o înainte. ai e2act o femeie, completă ar%cu amărăciune. $mma de ortefontaine. &cum eşti la ordineleeiI

= "a concediat după moartea lui <oias. )şi avea omul ei.&m trăit o vreme din e2pediente, apoi am avut c*ef să sc*impeisa#ul.

= -i, asolut din întâmplare, ai a#uns la ordul Perlei, îlpersi(ă, înciudat, Corneille.

= N"ai decât să cre!i ce vrei, Corneille. ar nu te"am minţit înceea ce priveşte prietenia noastră. <oias +ead mă pusese să"lcaut la 4ondra pe nepotul lui, ar% Oliver, nu pe nepoata lui?

e"aia când mi"ai vorit tu despre ar% am înţeles că seînşelase. /a mai mult, tu o credeai moartă şi o plângeai. &şa că$mma nu mai avea ce face cu tine. -i nici eu.

= <u m"ai căutat la 4ondraI repetă ar%, !guduită deamintirea surâsului macaru al lui Cecil%.

<om îşi dădu seama imediat că făcuse o gafă.= oar pentru foarte puţin timp, căci am primit apoi alte

sarcini. $i, drăcie, toate astea s"au întâmplat cu aproape !ece

ani în urmă? >iecare dintre noi are un trecut. $u, unul, amterminat cu asta, mârâi el, încleştându"şi pumnii.

Se întoarse către Corneille.= <u, măcar, ar treui să ştii că spun adevărul şi că m"am

sc*imat. $şti singurul prieten pe care l"am avut vreodată.ulţumită ţie mi"am regăsit liniştea şi o parte din amintirilepierdute. ar toate astea sunt importante pentru mine?

= Ce amintiriI întreă ar%.= area. Corăiile. )ntr"o !i m"am tre!it, plin de sânge, pe ostrăduţă, îmi era rău şi nu"mi aminteam din trecutul meu decâtnişte imagini de violenţă, luptă şi măcel. Ca să supravieţuiesc,am devenit *oţ şi asasin, cre!ând că una dintre victimele melese apărase prea ine. ă înşelam însă, !ise el cu sinceritate,cuprins de o furie disperată. &cum ştiu că, pe vremuri, am fostmarinar. 4a ordul Perlei am început din nou să iuesc viaţa. i"

am regăsit conştiinţa şi valorile. N"aş ' acceptat să"5i fac vreunrău, Corneille, a dimpotrivă. &du"ţi aminte măcar de luptaaceea în care am intervenit ca să te susţin.

Corneille îşi amintea de lupta aceea.= Cum ai putut să mă trăde!iI îl întreă. Cum ai putut, dacă

tot ce spui e adevăratI= Ce te face să cre!i că te"am trădatI făcu <om, enervat că

treuia să se #usti'ce, dar şi mai enervat de imaginea pe care i"o readusese în amintire evocarea 4ondrei.e atunci, imaginea aceea îl urmărea fără încetare. C*ipul lui

Cecil% îi rămăsese în minte. intr"odată, i se părea că amintireaei îl arde. igrena începu să"l c*inuie din nou.

= Scrisoarea. O scrisoare pe care mi"o trimisese ar% acumcâteva luni. >orin mi"a spus că sosise, minţi Corneille. ar tu numi"ai mai dat"o.

a data asta, <om nu mai putea nega. >ără să ştie, Corneillespusese adevărul. <om pusese mâna pe scrisoare dinîntâmplare. )n !iua aceea, era rândul lui să distriuie

corespondenţa. Scrisoarea aceea îl intrigase. O desc*isese. Ocitise. !ucni cu furie@

= &i dreptate. &m luat"o şi am trimis"o la 4ondra. ar n"aş 'făcut"o dacă nemernica asta nu s"ar ' lăudat cu fericirea pe carei"o oferea alt ărat, în timp ce eu ştiam ine cât suferi şi cât

regreţi că ai pierdut"o. 1oia să te asocie!i cu ea ca să punămâna pe comoara aceea, îşi ieşi <om din 're, de parcă toţi aniiăBtia n"ar ' avut pentru tine nicio importanţă? )ndră!neşti să !icică nu"i adevărat, netrenicoI tună el, întorcându"se către ar%.

ar% nu"i răspunse. Simţea cum o cuprinde mânia.= /ine, <om, te cred, răspunse Corneille. ar asta nu

înseamnă că te şi iert. in cau!a acestei scrisori, $mma a găsit"

o pe ar%, i"a ucis ăratul şi i"a răpit fetiţa. <om îl privi ţintă pe Corneille.= ar tu ar treui să"i plângi de milă şi s"o ră!uniI upă tot

răul pe care ţi l"a făcutI $ povestea ei, nu a ta, după câte ştiueu? )nainte de asta, nici nu se gândea să te implice şi pe tine înea.

ar% simţi un nod în stomac. &cest adevăr, pe care <om i"ltrântea în ora!, se amesteca în mod dureros cu mânia ei.

= &#unge, *otărî Corneille, vă!ând că ar% pălea. Data, <om?Nu contea!ă dacă ai dreptate sau nu. &#ută"ne, mai ine, săreparăm ceea ce era important. -tii unde a dus"o $mma pefetiţăI

= e unde să ştiu euI N"ai decât să mă omori, n"o să"ţifolosească la nimic?

= /a da, i"o rete!ă ar%, îndurerată. O să mă simt mai

uşurată?= Stai, ar%, interveni Corneille. &şteaptă.Se înfruntară din priviri. ar% îşi lăsă pistolul în #os.= 1ino, spuse ea. &vem de vorit. Cât despre tine, dacă

îndră!neşti să faci cea mai mică mişcare)şi lăsă ameninţarea neterminată. <om se dădu la o parte ca s"

o lase să treacă, s'dând"o cu un surâs rece. upă ce ar% şiCorneille urcară scara, se re!emă de !idul de piatră, apoi se lăsă

să alunece şi se aşe!ă pe #os. <âmplele îl dureau îngro!itor.

= $ prietenul meu, ar%. Nu te pot lăsa să"l uci!i fără să spunnimic.

upă ce ieşiseră din pivniţă !ăvorâseră uşa în urma lor şi seîntorseseră în salonaş.

= <e înţeleg. ar dacă minte, Junior nu va ' în siguranţă la

ordul Perlei.= 1oi ' acolo şi voi veg*ea asupra lui. $u, unul, continui să

am încredere în <om. Cine suntem noi ca să"i refu!ăm o a douaşansăI Oare nouă nu ni s"a întâmplat niciodată să minţim, săfurăm, să ucidemI

= &i dreptate, consimţi ar%.Ana dintre ferestrele salonaşului dădea spre grădină, unde

Junior se #uca cu un cocker Spaniei. )l au!ea râ!ând. ar% îl privi@se !enguia aşa cum făcea la /reda, cu <o%. e parcă timpul s"ar ' oprit pe loc în clipa aceea.

ar% suspină. "ar ' plăcut să se ucure din toată inima demomentul acela. ar nu era în stare. )n su(etul ei era *aos.+evă!u în minte c*ipul lui Cecil%. Se întoarse către Corneille,care turnase lic*ior în două pa*are.

= 1a trăi şi"i voi acorda încrederea pe care o ai tu în el. Cu o

singură condiţie.= Care anumeI= acă nu are nicio legătură cu moartea mamei mele. &tunci

şi acolo s"a născut adevărata mea sete de ră!unare. Aită"te laJunior, adăugă ea.

Copilul lăsa câinele să"l lingă de !or pe ora!.= Nu voi putea să"i iert niciodată pe cei din familia +ead

pentru că mi"au răpit inocenţa şi nici pe $mma, care şi"a ătut#oc de a ei. <otuşi, când mă uit acum la Junior, îmi spun că ar 'mai ine dacă aş uita totul. Că viaţa poate ' luată oricând de laînceput. acă reuşeşti să te eliere!i de ură. 3oate că acesta afost ultimul secret al lui Cecil%. Altima ei piruetă în pragul morţii.Să pleci !âmind. Cu su(etul uşor.

ădu pe gât, dintr"o îng*iţitură, pa*arul pe care i"l întindeaCorneille. /ăutura îi răspândi un val de căldură în trup. ar nu şi

în su(et.= Nu pot, Corneille. Nu mă pot resemna. Nu pot concepe

uitarea ca pe o elierare. <reuie să omor şi fantomele mamei,

şi pe ale mele. &ia după aceea o să mă pot gândi iarăşi la unviitor pentru Junior şi pentru &nn. acă <om e vinovat, treuiesă"l condamn.

= )nţeleg. ar aminteşte"ţi că nu e2istă suferinţă pe careiuirea şi rădarea să n"o poată vindeca. 3oate că, dacă ar '

fost Cecil% în locul tău, ar ' iertat. >ă ceea ce treuie, ar%, însănu uita cât de greu îmi vine să te las s"o faci.

Se dădu la o parte, lăsând"o să treacă.

ar% coorî din nou în pivniţă. Singură. Corneille nu voia capre!enţa lui să"l facă pe <om să"Bi măsluiască argumentele. Seaşe!ă pe un scaun, în faţa uşii desc*ise. &tent. Neliniştit. 4ucid.

Omul"în"Negru nici nu se clintise din loc. )şi plima degeteleprin praful de pe #os ca să"Bi omoare timpul. urerea din tâmplei se înteţise într"atât, încât pleoapele şi fruntea i se încreţiseră.maginea lui Cecil% îl oseda. Cecil%, în roc*ia ei roşie,învârtindu"se. in ce în ce mai repede.

= -tiu că adineauri ai minţit, începu ar%, calmă. Kie şi numaiţie ţi"a poruncit <oias să mă urmăreşti.

= &şa este, mărturisi <om.

-i el simţea, dintr"odată, nevoia ca toate astea să ia sfârşit.Să a(e ce adevăr se ascundea dincolo de această imagine, acărei pre!enţă insuportailă în mintea lui goală îi făcea atât derâu. Ca şi cum ar ' vrut să"i ocupe numai ea întreaga 'inţă, ca şicum ar ' fost unica lui raţiune de a trăi.

= <oias +ead m"a însărcinat să vă elimin, pe tine şi pe mamata. e aceea am forţat uşa şi am intrat în camera voastră. &m

strâns"o de gât, cre!ând că dormea, continuă el.ar% simţi că i se crispea!ă arătătorul pe trăgaciul pistoluluipe care"l ţinea îndreptat spre <om.

= ar nu eu am ucis"o, minţi el. $ra de#a moartă la venireamea. i"a părut rău, crede"mă.

= e ce, rân#i ar%, ai ' preferat să te ucuri vă!ând"o cumîşi dă su(etulI

= O cunoşteam. inainte. inainte de !iua în care am fost

rănit şi mi"am pierdut memoria. >ăcea parte din trecutul meu.&m fost sigur de asta încă din prima clipă când am vă!ut"o. e

atunci, acest gând n"a încetat să mă osede!e. $ra singurullucru cert din trecutul meu. )n afară de prenumele meu@ <om.

= <om &şa"l c*ema pe tatăl meu.Omul"în"Negru păli.= <atăl tăuI

= ispăruse cu puţin timp înainte de naşterea mea. NiciCecil%, nici căpitanul navei pe care se îmarcase el ca marinarnu ştiau ce s"a întâmplat cu el. Nu s"a mai întors. Cecil% m"acrescut de una singură. 3ână când m"a introdus în familia +ead,pretin!ând că prin vinele mele curge sângele lor. & fost unicasoluţie ca să putem supravieţui.

= <atăl tău repetă <om, !guduit de această evidenţă, în

timp ce durerea tălă!uia până la cicatricea lui.)şi duse mâinile la tâmple, apăsându"le de parcă ar ' vrut săle strivească, şi înc*ise oc*ii, scoţând un vaiet luguru, gutural,care"l făcu pe Corneille să năvălească în fugă pe scări.

ar% rămase nemişcată, e!itând, descumpănită de durerealuiE se întrea ce ascunde ea şi cine se a(a, de fapt, dincolo demasca acestui om fără memorie.

&mintirile îi reveneau acum Omului"în"Negru, vrând parcă să"iarunce în ora! adevărul, ca pe o pedeapsă. $ra o succesiunede imagini, într"un vârte# ameţitor şi insuportail de dureros@Cecil%, cu un eeluş în raţe, în roc*ia aceea roşie care fâlfâia.Cecil%, apropiindu"se să"l sărute şi urându"i o !i ună. Scârţâitulcatargelor corăiilor din port, spre care el se îndrepta (uierând.<âl*arii care îl încon#uraseră fără veste. +efu!ase să le dea anii.

Capul lui plesnind ca un fruct prea copt. &poi, din nou, Cecil%,care"l trăgea spre ea, !âmitoare, implorându"l s"o iuească,fericită că, în sfârşit, l"a regăsit. âinile lui, mâinile lui mari,ătătorite, aspre, refu!ând să accepte acest adevăr. âinile luicare strânseseră, strânseseră, până când o făcuseră să tacă.

urerea deveni de nesuportat, frângându"i su(etul şi inima.)ntoarse capul spre Corneille, care rămăsese încremenit pescară, apoi o privi ţintă pe ar%, cu toată intensitatea disperării

lui.



Nu putea trăi cu aceste amintiri? Nu, nu putea? înc*ise oc*ii.&poi se destinse într"o săritură, aruncându"se în faţa armei,singurul lucru care"l putea eliera, urlând ca o 'ară.

ar% trase. rept la ţintă, reacţionând instinctiv la atacul lui.Omul"în"Negru că!u în genunc*i. O privi cu recunoştinţă pe

ar%, apoi se prăuBi la picioarele eiE avea un !âmet pe u!e,ca şi Cecil%, pe care avea s"o regăsească acum.

ar% a#unse la 3aris cu doar trei !ile înaintea datei '2ate de

$mma de ortefontaine pentru întâlnirea lor.Nu"i spusese lui Junior nimic despre moartea lui <om, 'indcă

nu voia să"l implice şi mai mult în ră!unarea ei. 4a cădereaîntunericului, Corneille şi JacLues îngropaseră discret cadavrul îngrădină.

= Cre!i că era într"adevăr tatăl tăuI o întrease Corneille, înloc de pro*od.

= Nu, n"a fost tatăl meu, răspunsese ea fără e!itare,amintindu"şi de clipele acelea deoseite pe care le consacraNiklaus copiilor lui.

>aptul că fusese iuitul lui Cecil% şi că, poate, o !ămislise peea nu putea înlocui legătura aceea care nu e2istase. 3entruar%, el rămânea <om. ar răul pe care i"l făcuse <om depăşea,desigur, toate suferinţele îndurate de el însuşi.

$ra mai ine aşa. ult mai ine.

)n dimineaţa următoare, după ce luară micul de#un, ar% segrăi să plece. )ntâr!iase destul. Junior se âţâia pe scaunul lui,nerădător să se #oace iar cu noul lui prieten, care lătra de !ordincolo de uşă. <otuşi, copilul o însoţi până la gra#d, împreună cucâinele. Când ar% dăduse să"l sărute şi să"i atragă atenţia să'e cuminte şi să aiă rădare, Junior îşi um(a pieptul, plin de

mândrie.= >ii fără gri#ă, mamă, o să mă descurc? DăseBte"o repede pe&nn şi omoar"o pe $mma. Cu ăsta?

-i"i întinsese pumnalul lui Niklaus, cu o privire întunecată.ar% nu putu să refu!e. -tia ce mult ţinea Junior la 6saia7 lui.

= 3oţi ' sigur că aşa voi face, dragule. &m să mă ţin decuvânt.

= -tiu, înc*eie el şi făcu un pas spre Corneille, luându"l de

mână şi dându"i mamei lui cura#ul să se despartă de el. Junior crescuse. ai mult decât îşi înc*ipuise ea.ar drumul până la 3aris i se păruse cumplit de lung.

4a prima vedere, capitala părea nesc*imată, în afară decâteva lucrări în sfârşit terminate. ar% recunoştea parfumurileoraşului. Nu însă şi atmosfera.

)i lăsase pe pari!ieni suferind de foame, gata să fure şi să

ucidă. upă ce <ratatul de la +%sGick pusese capăt ră!oiului,!âmetul revenise pe c*ipurile oamenilor. Nu mai duceau lipsănici de pâine, nici de carne. 3rimăvara fusese lândă, oferindrecolte ogate, *amarele erau pline, iar 3arisul fremăta deactivitate.

ar% îşi lăsă privirea să rătăcească peste taraele dintr"opiaţăE negustorii îşi lăudau legumele sau păsările, copii puşi pe

şotii se ascundeau su căru5e, fetişcane roşeau su oc*eade şi(uierături admirative, strângându"şi coşurile su raţ, în timp cefemeile mai coapte, durdulii şi c*ipeşe, se târguiau cu glas tareşi sigur.

ar% străătu piaţa, dându"i la o parte cu piciorul pecerşetorii care"şi păstraseră oiceiul de a"i u!unări pe trecători,deşi acum ora#ii le erau mai puţin supţi.

<reui să întree de câteva ori pe unde s"o ia, dar în cele din

urmă a#unse pe strada lM0irondelle.>ranţa se ucura de un răga!. >ranţa surâdea. ar% se lăsă şi

ea cuprinsă de această ună dispo!iţie. 3este câteva !ile, o s"ovadă pe &nn. 3este câteva !ile, $mma de ortefontaine va muri.

ar% înc*iriase o cameră pe o străduţă situată în apropierealocului întâlnirii. )n tot timpul călătoriei se gândise la planurile ei,

'indcă nu era atât de toantă încât să se arunce nepregătită înamuscada care, fără îndoială, o aştepta. )şi vopsise părul cudecoct din co#i de nucă înainte de a pleca din Saint"arcel.+egăsindu"Bi talentul de a se deg*i!a, îşi făcuse nasul să parămai mare şi îşi acoperise pistruii cu fard. &poi îşi înnegrise cu oucăţică de cărune sprâncenele prea desc*ise la culoare.

$ra de nerecunoscut, aşa că putea supraveg*ea împre#urimilefără să 'e remarcată.

)şi petrecu următoarele două !ile la popasul unde se sc*imaucaii de poştă, a(at peste drum de *otelul Salamandrei.



in fericire, acolo era un du"te"vino neîncetat, iar pre!enţa eitrecea neoservată, ca şi cea a cerşetorilor şi a invali!ilor carepro'tau de valul necontenit al trecătorilor ca să"şi întindătalerele din lemn, cerând de pomană. ar% ar ' putut să seamestece printre ei, dar nu voia sa rişte să"i supere. Corneille îi

e2plicase odată că aceştia alcătuiau o comunitate. 4a Curteairacolelor aveau un rege care stailea regulile pe care cu toţiitreuiau să le respecte. &r ' fost periculos să nu ţină seama deacest lucru. &şa încât ar% se mulţumi să"Bi tragă pălăria peoc*i şi să pară un simplu gură"cască, punând totuşi întreări înlegătura cu proprietarul *otelului, maestrul umas, a cărui soţiemurise cu o iarnă în urmă.

6Dracul în persoană a venit s-o ia. Iar soţul ei nu va întârzia,cu siguranţă, s-o urmeze. În casa aceea se petrec nişte lucruricare nu-s deloc creştineşti7, îi povestise o precupeaţă.

ai întâi, ar% se amu!ase au!ind"o. ar, foarte repede,constată că ătrânul era, într"adevăr, aşa cum îi fusese descris.Aimitor de verde pentru vârsta înaintată pe care o avea. C*iardacă se îndoia de spusele vecinilor, al cărui suiect preferat deconversaţie era ătrânul, ar% oservă, privindu"l când circula

prin piaţă, că toată lumea i se adresa cu teamă şi cu respectE elînsă se arăta distant şi ănuitor. ar% nu putea pricepe, maiales, ce legătură putea avea un astfel de om, fost procuror laC*âtelet, cu $mma de ortefontaine şi cu răpirea lui &nn.

>u cât pe"aci să se ducă la el şi să"l întree, cu pistolul înmână, dar se ră!gândi recunoscându"l, printre cei care seînvârteau prin prea#ma *otelului, pe fostul pa!nic al $mmei,

Deorge, pe care"l ştia de pe vremea când se a(a ea însăşi laover, în slu#a acesteia. )şi dădu seama că Deorge avea, fărăîndoială, misiunea de a o surprinde, aşa că îi urmări cu atenţietoate mişcările.

)n acea !i de 8 decemrie 8:;;, pe la ora prân!ului, Deorgeîncepu să"Bi plase!e complicii în #urul locuinţei maestruluiumas.

Sigură că n"o oservase, ar% îşi spuse că era timpul să"şipună şi ea planul în aplicare înainte ca vreunul dintre ei s"opoată împiedica.

Se ascunse în spatele unei grăme!i de lă!i goale şi sparte,aruncate în curtea din spate a dug*enei unui vân!ător devec*ituri, la două case distanţă de *otel. Nimeni n"o !ăriseintrând. 1eri'că dacă frâng*ia pe care o adusese acolo era lalocul ei, apoi se re!emă cu spatele de !id, lângă o pisică şi puii

ei, care"şi găsiseră adăpost în cotlonul acela. &cum nu maitreuia decât să aiă rădare. )ncercă să mo5ăie, ca să nu selase cuprinsă de nerădarea şi neliniştea care sporeau cu'ecare clipă.

&vea de gând să"i surprindă pe tâl*arii aceia din spate,pătrun!ând în clădire printr"o ferestruică prin care era aerisitpodul. $ra destul de largă ca să se poată strecura prin ea. Nu

era greu să a#ungă acolo că5ărându"se pe acoperişuri. Odatăa#unsă înăuntru, după ce scăpa de maestrul umas, ar ' luat"oprin surprindere pe $mma şi ar ' veri'cat dacă şi aceasta şi"arespectat partea ei din înţelegere. 1ă!ându"se ostatică, $mman"ar ' avut de ales şi ar ' lăsat"o să plece cu &nn.

3ărea uşor de făcut. 3rea uşor c*iar. <otuşi, ar% refu!ă să"Biînc*ipuie că lucrurile s"ar putea desfăşura cu totul altfel decâtplănuise ea.

4a căderea întunericului, era pregătită. Se întinse ca să sede!morţească, escaladă rapid mormanul de lă!i, cu riscul de a lerăsturna, şi reuşi să se urce pe acoperiş. )nainta aplecată, fără!gomot, păşind cu gri#ă peste ţiglele alunecoase, în timp ce #os,pe strada lM0irondelle, se punea la cale prinderea ei în capcană.

An clopot ătu de unspre!ece ori. )ntâlnirea era prevă!ută

pentru mie!ul nopţii. ar% avea su'cient timp să"şi caute oascun!ătoare înainte de sosirea $mmei. &#unse fără proleme învârful acoperişului *otelului Salamandrei.

<recu frâng*ia prin #urul *ornului, '2ând"o solid cu un nodmarinăresc, aşa cum îi plăcea ei să facă. &poi, punându"şiîndră!neala la încercare, începu să cooare potrivit planului.

Noaptea era senină, iar pe uliţe domnea tăcerea. Cel mai mic!gomot i"ar ' făcut pe cei care o pândeau să"Bi ridice oc*ii spre

ea. Nu"şi putea îngădui nicio greşeală.

&u!ind mişcare su ea, încremeni locului. )n faţa clădirii seoprise o trăsură. oi ăraţi având în mână lanterne seapropiară de locul unde se a(a ea.

Ca să 'e sigură că nu"şi va sc*ima po!iţia, ar% îşi încolăciraţele şi picioarele în #urul frâng*iei şi se lipi de perete, în

întuneric. )şi ţinu răsu(area ca să audă ce spuneau cei de #os,convinsă că această vi!ită la o oră târ!ie nu era o simplăcoincidenţă.

in locul în care se a(a nu le putea !ări c*ipurile, dar orecunoscu de îndată pe $mma, care coora din trăsură, dupăţinuta ei trufaşă şi *otărâtă. >urioasă că n"o putea ucide pe loc,aşa cum visa, ar% îşi încleştă şi mai mult degetele pe frâng*ie.

Strânse pleoapele şi se concentră să nu piardă niciun cuvântdin cele care urcau până la ea pe aripile unei adieri îng*eţate devânt.

= Nimic până acum, !ise Deorge, a#ungând lângă stăpâna lui.= ar maestrul umasI întreă $mma.= Nici nu vrea să audă, refu!ă să se amestece în treaa asta

dacă n"are ordin scris din partea lui /aletti. -i"a ferecat poarta.= &r ' treuit să"mi dau seama că o să ne facă proleme, se

enervă $mma. <reuie să"mi sc*im planurile. acă nu avemacces înăuntru, risc să mă e2pun unui scandal. Ande suntoamenii tăiI

= 4a posturi. <oate stră!ile sunt supraveg*eate. ndiferent peunde ar veni, va ' reperată. Sosirea ei ne va ' anunţată printr"un (uierat. Orice escortă ar avea, nu va şti prin ce mi#loace ne"am gândit s"o prindem. >ii liniştită, doamnă, ar% +ead n"are

cum să ne scape.= /ine. )şi va da seama imediat că a fost păcălită şi că nu"şiva mai revedea 'ica. Se va lupta până la moarte. -i nu uita,Deorge, că o vreau vie. 1reau s"o văd implorându"mă. -tii undene întâlnim.

= >ii fără gri#a, doamnă, făcu Deorge, în timp ce $mma deortefontaine se grăea să se urce din nou în trăsură.

ar% pro'tă de mişcările lor ca să"Bi spri#ine tălpile de

perva!ul ferestruicii şi, cu o mişcare suplă, se lăsă să cadă înpod, lovindu"se destul de tare în dreptul stomacului. $ra roşie lafaţă de durere şi de mânie. +efu!ase să ia în calcul această

posiilitate. +efu!ase să se gândească la asta. -i totuşi, treuiasă accepte realitatea. Căţeaua de $mma o ucisese pe &nn. <otulse sfârşise.

Se aşe!ă pe duşumeaua plină de praf, printre lă!i şi tot felulde alte oiecteE îi venea să urle de durere.

)şi cuprinse genunc*ii cu raţele şi începu să se legene încet,ca o navă gata să se scufunde, care"şi adună ultimele puteri casă înfrunte furtuna.

&r ' treuit să"i sară $mmei în spinare de acolo, de unde sea(a. /a nu. N"ar ' re!olvat nimic. e la o asemenea înălţime n"ar ' reuşit decât să"Bi rupă gâtul. )n cel mai un ca!, s"ar ' rănitşi ar ' fost prinsă. Or, cea mai mare dorinţă pe care"o avea

acum era s"o vadă pe $mma dându"şi su(etul? urind încet. Seîmărătă gândindu"se la tot ce i"ar ' făcut doar ca să aiăplăcerea s"o vadă suferind din ce în ce mai mult. 3entru astaînsă n"avea altă soluţie decât să rămână ascunsă în podul acelaşi să aştepte. )n !ori, Deorge îşi va aduna câinii de pa!ă şi se vaduce s"o întâlnească pe $mma. $a îl va pedepsi pentruneîndeplinirea misiunii. 1a ' furioasă că i"a pierdut din nouurma. ar% o va urmări şi, la momentul oportun, va lovi fără

şovăire.

Se concentră asupra acestui gând toată noaptea.Când se iviră !orii, îşi întinse picioarele amorţite şi se aplecă

să privească pe fereastră. )ntr"adevăr, avusese dreptate@oamenii lui Deorge îşi părăsiseră posturile. Strada era încăpustie, dar 3arisul începea să prindă viaţă. Cocoşii răspundeau

clopotelor, care anunţau prima slu#a a !ilei, ca un ecou care sepropaga din cartier în cartier. )n aerul dens plutea miros depâine caldă şi de pământ #ilav. Norii deşi lăsaseră să cadă pesteoraş câteva picături de ploaie.

ar% se îndreptă spre uşa podului, având gri#ă să nu selovească de tavanul înclinat. Când a#unse pe palierul întunecos,îşi armă pistolul. aestrul umas treuia să"i dea nişterăspunsuri. Cu orice preţ.

Căută prin toate încăperile, dar în casă nu se a(a nimeni.3ro'tând de lipsa fostului procuror, ar% *otărî să scotoceascăprintre documentele împrăştiate pe iroul lui. Dăsi mai multe

scrisori de la acel /aletti al cărui nume îl pomenise Deorge.<oate începeau cu@ 6Scumpul meu tată7.

ar% le citi. >iul maestrului umas părea a ' foarte ogat şiine vă!ut la curtea din 1eneţia. <otuşi, ceva nu se potrivea. Nuştia ea c*iar totul despre oamenii de va!ă, dar cum era posiil

ca 'ul unui procuror france! să se dea drept marc*i! veneţianI-i de unde provenea această ogăţie pe care !icea el oîmpărţea săracilorI ar% era gata să tragă conclu!ia că omulacela era un mare mincinos, care trăia din afaceri necurate şivoia să"i ofere ătrânului său tată motive de satisfacţie şi demândrie. ritată, tocmai voia să pună la loc scrisorile, cândprivirea îi că!u pe numele $mmei. Citi imediat rândurile cu scris

elegant.6!mma de "orte#ontaine nu se prea gră$eşte să ne dea veşti

în legătură cu a#acerea noastră. Presupun că se străduieşte dingreu să a%e ceea ce ne interesează. &raniul de cristal pare sămă s'deze din zi în zi mai mult cu taina Iui, iar asta devineuneori insuporta$il( daca n-aş avea atâtea motive să mă $ucur de $ine#acerile craniului, i-aş o#eri cu plăcere )atanei su%etul pe

care mi-l #ură acest o$iect, ca să mă uşureze în sc*im$ depovara cu care tot el mă apasă. )crie-mi dacă #emeia asta îţi#ace vreo vizită. ! diavolul în persoană, dar n-am altă soluţiedecât să cola$orez cu ea.7

ar% încremeni. $ra evident că acest /aletti era asociatul$mmei, totuşi misterul nu se elucidase. )mpături scrisoarea şi o

vârî în u!unarul vestei. Orice"ar ' fost acel misterios craniu decristal, ar% avea acum un indiciu care"i permitea s"o surprindăpe $mma c*iar atunci când aceasta s"ar ' aşteptat mai puţin. Seîndreptă spre *olul de la intrare şi se încruntă vă!ând c*eia carese a(a în roasca uşii încuiate, pe dinăuntru.

O străătu un 'or. Cum putea cineva sa dispară din casă înfelul acestaI <oate ferestrele de la parter erau înc*ise. armaestrul umas, oricât de ine s"ar ' ţinut pentru vârsta lui, n"

ar ' putut ieşi printr"o fereastră de la primul eta#. -i, de altfel, dece ar ' făcut"oI ar% se cutremură din nou. Nu se !voneau totfelul de c*estii ciudate pe seama luiI



ar% +ead nu mai căută altă e2plicaţie. Citise şi vă!usedestul. +ăsuci c*eia, desc*ise uşa şi ieşi, cu inima ătând să"ispargă pieptul, spunându"şi că maestrul umas nu"şi de!minţeareputaţia.

&dâncită în gândurile ei, o luă pe o străduţă care ducea spre

*anul ei, încercând să"Bi facă ordine în gânduri. )şi dădu preatâr!iu seama că se a(a într"un loc rău"famat. 3e străduţasinuoasă şi îngustă nu puteau circula decât pietoni, şi, cu o !iînainte, îşi spusese că era preferail s"o evite.

= race? în#ură ea printre dinţi.eşi avea o armă la ea, era mai ine să se întoarcă din drum

înainte să 'e prea târ!iu. Se răsuci pe călcâie şi dădu nas în nas

cu Deorge.= -tiam eu că nu m"am înşelat, scrâşni acesta.ar% sări într"o parte şi, înainte ca el să facă vreo mişcare, îşi

scoase saia din teacă şi pistolul de la râu.Deorge rân#i. 4ângă el mai apărură doi ăraţi. ar% privi cu

coada oc*iului în spatele ei. /orfaşii de pe stradă nici nu sesinc*iseau.

= 3redă"te, ar% +ead, o somă Deorge, oligând"o să facă

vreo câţiva paşi înapoi pe uliţa întunecoasă, pentru ca altercaţiasă nu atragă într"acolo vreo patrulă de poliţie.

= ai ine crăp? răspunse ar%, ridicând saia, înfruntarea îioferea nişte avanta#e. &dversarii ei erau nişte ăraţi !draveni,dar luptau fără să aiă tactică. ar% se felicită pentru timpulpetrecut în armată.

upă câteva minute, primul se prăuşi, înţepat în inimă, iar al

doilea se alese cu o rană gravă la mâna dreaptă. ai rămăsesedoar Deorge.)n ciuda poruncii $mmei, Deorge n"avea de gând să i"o aducă

pe ar% vie. $ra timpul s"o scape pe stăpâna lui de regrete şi depasiunea aceea nimicitoare. ar ar% nu era o pradă uşoară.Slavă omnului că $mma ţinuse neapărat să aiă toţi săiile laei, altfel drăcoaica asta i"ar ' spulerat într"o clipă. Deorge nuputea să spere la o mână de a#utor nici din partea vagaon!ilor

din !onă, care o şterseseră imediat ce începuse lupta. Nu seamestecau în prolemele altora. 4e a#ungeau ale lor.



Când cel rănit o luă la fugă, ar% îşi dădu seama că poatecomplicii lor nu erau departe. 3ară un atac şi încă unul,aşteptând un prile# pentru fenta pe care o căuta. >olosi loviturasecretă a fostului ei maestru de scrimă. Deorge se tre!i, peneaşteptate, de!armat.

= Ce"aţi făcut cu &nnI întreă ar%, cu o privire furioasă şiucigaşă.

&vea nevoie de o con'rmare a presupunerilor ei, înainte de ase resemna să"Bi îndolie!e su(etul.

= aM tu ce cre!iI rân#i Deorge, ră!unându"se pentru toateclipele în care $mma făcuse dragoste cu el folosindu"l caînlocuitor al lui ar%. >iică"ta era c*iar acolo, în faţa iuitului tău

soţ, în clipa când $mma a tras în el. )n condiţiile astea, îţi daiseama că n"o putea lăsa în viaţa.3entru ar% era de a#uns. Arlă de furie şi de durere,

străpungând cu saia inima lui Deorge. &vea sen!aţia că şi"astrăpuns propria inimă. &poi o luă la fugă, într"o încercaredisperată de a fugi cât mai repede de scenele pe care i leînfăţişa imaginaţia ei.

Când a(ă că l"a pierdut pe Deorge, $mma se înfurie atât demult, încât îl termină cu o lovitură de pumnal în inimă pe rănitulcare venise să dea raportul asupra celor întâmplate. Omul seprăvăli pe covor. Cei doi complici care"l însoţiseră nici nucrâcniră. Deorge îi anga#ase pentru că erau cru!i, e'cienţi şidiscreţi. &tenţia $mmei fu atrasă de unul din ei, destul dec*ipeş.

= Cum te c*eamăI= Dariel, răspunse el, înfruntându"i privirea.$mma c*icoti cu răutateE era mai afectată de moartea lui

Deorge decât voia să recunoască.= Nu semeni deloc cu un ar*ang*el. Cu atât mai ine. &m

nevoie de cineva care să"l înlocuiască pe Deorge. Cred că o săte descurci.

= Cum porunciţi, făcu el, încântat de promovare.

= 1reau să înlături orice urmă a celor petrecute aici, aiînţelesI

= ar servitoriiI 4"au vă!ut intrând împreună cu noi.

= &m spus că nu vreau să rămână nicio urmă, repetă $mma.N"ai decât să dai foc casei, dacă treuie.

Dariel dădu din cap, iar $mma ieşi din cainet, păşind pestetrupul celui pe care"l asasinase fără milă. C*iar că se săturasede nemernica aia de ar%? )şi c*emă servitoarea.

= >ă"mi aga#ele. Să 'e gata peste #umătate de ceas.= a, doamnă, răspunse femeia, tulurată la vederea

sângelui de pe degetele stăpânei ei. Ce să fac cu rănitulI= Nu e treaa ta, fetiţo?= &m înţeles, doamnă.)nspăimântată, servitoarea urcă în goană scările ca să

îndeplinească ordinele pe care le primise, ocolind cu gri#ă uşa

înc*isă a cainetului, a(at c*iar lângă dormitorul $mmei. <ocmai îşi terminase treaa, în'orându"se şi tresărind la celmai mic !gomot, când oservă un ărat care stătea în praguluşii, '2ând"o cu privirea.

>emeia încercă să"i !âmească, dar privirea lui dură ca oţelulşi pumnalul pe care"l scoase de la râu o făcură să îng*eţe defrică.

= >ie"ţi milă? îl imploră, că!ând în genunc*i.

3e când se urca în trăsură, grăită să plece de acolo, $mmaau!i urletul servitoarei.

= 0aide, îi spuse ea lui Dariel, ar ' ine să nu mai !ăovimpe aici.

$l încuviinţă printr"un semn şi trase de *ăţuri. Caii se urnirădin loc. $mma privi pe fereastră la *otelul ei particular din Saint"

Dermain"en"4a%e care rămânea în urmă. Nu simţea niciun regretla gândul că nu se va mai întoarce niciodată acolo.

Când sosi la <oulon, ar% a(ă că Perla tocmai ridicase ancoraplecând într"o călătorie, care urma să dure!e câteva luni, înediterana. Cu toate că şi"ar ' dorit să"l poată îmrăţişa peJunior, gândul că aşa era mai ine pentru planurile ei oîmărăta. )i scrise lui >orin o scrisoare lungă, relatându"i ceea

ce se întâmplase la 3aris şi intenţia ei de a se duce la 1eneţia,lăsându"l pe el să *otărască dacă era ine să"i împărtăşeascăaceste veşti 'ului ei sau nu.

&poi se îmarcă pe un vas care avea ca destinaţieserenissima repulica a 1eneţiei, ferm *otărâtă să descoperesecretul marc*i!ului /aletti, taina craniului de cristal şi aadevăratelor motive care"o făcuseră pe $mma să o trate!e cuatâta cru!ime, deşi pretinsese că o iueşte. <ot frământându"Bi

mintea cu aceste întreări, a#unsese la conclu!ia că numaiorgoliul rănit al fostei ei stăpâne nu era de a#uns ca să e2plice şisă #usti'ce atâta înverşunare. Citise şi recitise de nu ştiu câte oriscrisoarea adresată de /aletti celui pe care"l numea tată.esigur că e2ista un alt motiv. +ă!unarea ei nu se mai putealimita acum doar la sânge.

ar% privi cum rămânea în urmă 5ărmul >ranţei. nspiră adânc

ri!a, care"i mângâia ora#ii. 3icioarele ei simţeau ruliul mării.<oate acestea îi făceau plăcere. )i fusese dor de mare.



/

>rumuseţea dantelăriilor din piatră incendiate de soarele care

apunea îţi tăia, pur şi simplu, resu(area. &ceasta vi!iunesomptuoasă reuşi să însenine!e su(etul lui ar%. Se simţea maiine. )n timpul celor două săptămâni cât durase călătoria, seliniştise, a#utată de priveliştea editeranei. )şi revenise.

)ncepuse din nou să doarmă ine, iar cearcănele viorii care"iîntunecau oc*ii, adâncindu"se tot mai mult în 'ecare !i dupămoartea lui Niklaus, dispăruseră. Dândul că poate şi Junior îşi

revenise navigând la ordul Perlei o convinse că tot ce făcuseera ine. ar% se simţea iarăşi liera să acţione!e, săgândească, să urască şi să ucidă.

Anul dintre marinari, care fusese de multe ori la 1eneţia, îidăduse informaţiile necesare ca să se poată orienta prin oraş,precum şi câteva noţiuni de lima italiană. Nu era mare lucru,dar pentru început se putea descurca şi cu atât.

O arcă o duse la ţărm împreună cu alţi câţiva marinari, care

treuiau să"i anunţe pe clienţii armatorului că nava sosise. ar%se despărţi de ei pe c*ei.

ntră în piaţa San arco, speriind o du!ină de porumei care!urătăciră câteva clipe înainte de a ateri!a din nou ceva maideparte. ar% îi urmări cu privirea, mişcată de acest talouplăcut, inspirând mirosurile dulci sau sărate care o asaltau. )i eraşi foame, şi sete. &vea poftă de pâine caldă, de vin ro!e, de

carne roşie şi de viaţă. ai ales de viaţa.ar% sosise în timpul carnavalului. 3este tot erau oamenicostumaţi şi mascaţi. Pări o orc*estră ai cărei memri îşiacordau instrumentele su una dintre arcadele palatului ducal.O colomină şi un arlec*in mimau o luptă amoroasă e2ageratăşi savuroasă, stârnind râsete şi comentarii. ar% nu înţelegeanimic din vorele lor. ar lima italiană încânta au!ul ca susurulunui i!vor. &poi e2plodă mu!ica şi începu o farandola, ca un

şarpe lung şi nervos, cu salturi şi râsete, încon#urând stâlpiiarcadelor ca să se întoarcă apoi în centrul pieţei, ondulându"sefără încetare în ritmul trepidant al mu!icii. 4umini ţâşniră

pretutindeni. Semnalul începerii sărătorii fusese dat, iar1eneţia îşi aprinse lampioanele agăţate de olţile clădirilor şi laferestrele în formă de ogivă.

)mătată, ameţită, ar% începu să râdă, atrasă în *oră, caJunior atunci când începea să danse!e cu <o%. Nişte utoaie

fură aşe!ate pe o estradă.)n mai puţin de o oră, piaţa deveni un imens teren de #oacă

unde numai diavolii erau poftiţi. Costume, măBti şi moretta +măşti cu pene s'dau c*ipul nefardat al lui ar%, distrându"sepe seama îmrăcăminţii ei ca şi cum ar ' fost o deg*i!areperfectă. &ici, n"avea nici ea identitate sau c*ip, la fel ca feţeleacelea de lună plină sau nasurile imense, coroiate, în cele din

urmă adormi, eată, într"un cotlon.Se tre!i dimineaţa târ!iu, (ămândă. O dureau toate oasele şiera îng*eţată din cau!a unei rume reci iscate din apelelagunei. )şi duse mâna la cingătoare şi scoase o sudalmă. 3ungaei de piele dispăruse. ar% îşi regăsi dintr"odată luciditatea. Sepurtase prosteşte. $a, căreia până atunci nu reuşise nimeni să"ifure nici măcar un penn%, îl făcuse fericit pe un pungaş italian?)şi scoase ci!ma şi"şi veri'că re!erva pe care o ţinea

întotdeauna acolo, din prudenţă.6 sta e, îşi spuse, resemnată, o să mă duc la vreun $anc*er

care o să ia legătura cu notarul meu din reda.7Se încăl5ă la loc, având gri#ă să se asigure că nimeni n"o

oservase, şi se ridică.Ceaţa era deasă, străpunsă ici"colo de lanterne. ar% se

în'oră, deşi avea o *aină groasă. >rigul de decemrie era

pătrun!ător.Se luă după mirosul de fripturi, ţinându"şi mâna pe mânerulpumnalului, şi desc*ise uşa unui *an unde munca era de#a întoi. 1orind într"o italienească apro2imativă, reuşi să se facăînţeleasă de patron, un vlă#gan urtos şi agitat, care îi făcu loc,autoritar, la o masă, apoi îi aduse nişte paste cu un ou aşe!at înmi#locul farfuriei. $a ceruse carne.

uona

= O să treuiască să învăţ italiana cât mai repede, cugetă eacu voce tare, în'gând furculiţa în mâncare.

= $ngle!I au!i o voce, pe când îşi făcea sânge rău 'indcă nureuşea să prindă spag*etele cu furculiţa ca să le ducă la gură.

ădu din cap. )n faţa ei, un tip runet, de vreo ; de ani, seamu!a vă!ând"o atât de neîndemânatică. $ra frumuşel şi inefăcut, avea oc*i negri şi veseli, şi o faţă pătrată. 4uă o lingură

într"o mână şi o furculiţă în cealaltă şi îi arătă cum să iasă dinîncurcătură.

= ulţumesc, spuse ar%.Necunoscutul terminase de mâncat. Se ridică, îi făcu o

plecăciune ironică şi plecă. ar% îi fu recunoscătoareE n"aveaniciun c*ef să discute. upă câteva pa*are dintr"un vin uşor sesimţi îmărătată, apoi începu să *oinărească pe stră!i ca să

încerce să găsească punctele de reper pe care i le indicasemarinarul. Curând, îşi dădu seama că va avea nevoie de maimult timp decât cre!use pentru a"şi duce planurile la un sfârşit.

1eneţienii ăBtia sporovăiau cu atâta voluilitate, încât i"ar 'fost aproape imposiil să"i înţeleagă. -i gesticulau tot aşa cumvoreau. Cum să se poată interesa, în ca!ul acesta, de /alettiIai ales că 'ul maestrului umas nu putea ' mai marc*i! decâtfusese ea lad%, era convinsă de asta?

C*iar dacă găsea la 'ecare colţ de stradă noi motive de aadmira acest oraş aşe!at ca un nufăr pe lagună, până la urmăera oositor să se tot rătăcească şi să treuiască să se fereascăde toata lumea. Nu"şi de!lipea nicio clipă mâna de pe mânerulsaiei.

e câteva ori i se părea că e urmărită şi supraveg*eată.0ainele ei ărăteşti se u!aseră şi se murdăriseră. Nimeni nu se

legă de ea, însă era convinsă că nu ţinuta, ci armele şi privireaei îi descura#au pe cei care ar ' putut să"i pună gând rău. -tiaprea ine că întotdeauna e2istă cineva şi mai sărac, şi maidisperat decât tine.

<imp de patru !ile străătu 1eneţia în lung şi"n lat, oprindu"seîn faţa palatelor ale căror faţade erau dovada splendorilor pecare le ascundeau şi a lu2uriantei grădinilor interioare. )i făceaplăcere să"Bi imagine!e că navig*ea!ă prin oraş şi îşi spuse că,

deşi nu înţelegea italiana, acest loc îi vorea su(etului ei, întremare şi cer. <otuşi, era istovită. Oriunde se aciua ca să doarmă,atenţia îi rămânea trea!ă. Niciodată nu se mai simţise atât de



frustrată. )nsă n"avea de ales. Cu toate că se prăuşise pestradă, eată, în seara când sosise, intenţia ei iniţială fusese să"Bi caute o cameră. upă ce o parte din ani îi fusese furată, nicinu se mai putea gândi la aşa ceva. )ncercase în câteva rânduri,dar italienii erau mai prevă!ători decât engle!ii. Cereau anii

înainte, iar ar% nu le putea satisface pretenţiile. $conomiile eis"ar ' terminat în mai puţin de o lună. ăduse de un anc*ercare, ştiind france!a, îi ascultase doleanţele, fără să"i acordeînsă vreun împrumut. 3ână să a#ungă scrisoarea lui la /reda şisă sosească răspunsul, ca notarul să"i poată da suma rămasădin vân!area *anului, ar% avea tot timpul să moară de foameşi de frig.

3rin urmare, treuia să găsească o soluţie. -i repede. &ltfel,toate eforturile ei rămâneau !adarnice. eparte de a odescura#a, această constrângere o stimula.

upă opt !ile, descoperi în sfârşit o căsuţă ale cărei storuricoorâte tot timpul dădeau de înţeles că era dacă nu părăsitămăcar nelocuită pentru moment. >aţada era cioită şi mai multeoloane erau scoase din 5â5âni. An mic canal discret ducea pânăacolo.

3ro'tând de îmul!eala din timpul carnavalului, a#utată de onoapte furtunoasă, dârdâind su rafalele îng*eţate carevălureau laguna, ar% de!lega o gondolă, se urcă în ea, apoi,în'gând vâsla în mâlul de pe fundul apei, cum vă!use că făceaugondolierii, înainta cu stângăcie până a#unse la acel adăpost.Opri arca în faţa unei guri de aerisire, o lipi de faţadă, apoiîncepu să desprindă din !id, cu pumnalul, grila#ul care prote#a

desc*i!ătura. &şa cum se şi aştepta, piatra, roasă de apa sărata,nu re!istă prea mult la asaltul pumnalului. upă două ore, reuşisa înlăture această arieră sumară şi, lăsând gondola în voiavalurilor, pătrunse în casă. &prinse ric*eta ca să se oriente!e,apoi se îndreptă, printre utoaie, lă!i rupte şi lemne de foc, spreuşa pivniţei, care se desc*ise fără greutate.

Arcă scările şi se strecură pe coridor. upă câţiva paşi, îşiscoase instinctiv pistolul de la râu, cu inima ătându"i puternic.

-tia ine ce înseamnă trosniturile acelea şi limile #ucăuşe delumină care se re(ectau pe perete, venind din odaia situată lavreo !ece paşi mai încolo, pe partea stângă.

Cineva făcuse focul în şemineu.An miros de carne pră#ită îi gâdilă nările.Oricine"ar ' fost cel care a#unsese acolo primul, treuia să

împartă cu ea sau să moară. ar% se opri în prag, cu degetul petrăgaci.

= /ine ai venit, te aşteptam, o întâmpină amail celălalt,vorindu"i în engle!ă.

&şe!at comod într"un fotoliu tapiţat cu damasc, lângăşemineu, ăratul îi !âmea. ar% era sigură că"l mai vă!useundeva.

= <e recunosc. <u erai la *an, în !iua când am sosit.= Numele meu este ClQment Cork, se pre!entă necunoscutul.

3resupun că ţi"e foame, nuIar% dădu din cap şi"şi puse pistolul la loc în tocul lui. &poi seapropie. nstinctul îi spunea că nu e în pericol.

= 4ui ar% Oliver +ead îi e mereu foame.ClQment !âmi şi se ridică în picioare. ar% făcu oc*ii mari

descoperind o masă pusă, luminată cu lumânările dintr"unsfeşnic. 3e masă erau două tacâmuri.

= C*iar mă aşteptaiI

= Cunosc oraşul ca pe propriul u!unar, mărturisi ClQment,iar manevrele tale mi"au tre!it curio!itatea. -i asta, la fel,adăugă el, scoţând din u!unar o pungă din piele. ar% orecunoscu imediat@ era aceea care"i fusese furată.

= <ot tu ai făcut"oI Ce fel de om eşti, ClQment Cork, de#efuieşti oamenii şi după aceea îi pofteşti la masăI

= An fel de +oin 0ood, pesemne. ar nu te a!a pe asta. e

oicei, nu dau înapoi ceea ce am luat, continuă el, întin!ându"ipunga.ar% o luă repede.= 3resupun că treuie să"5i mulţumesc.)n loc de răspuns, el se duse să scoată cei patru porumei din

frigarea care se învârtea deasupra focului. )i puse pe o tavă deargint.

= &şea!ă"te, ar% Oliver +ead. Curio!itatea mea în ceea ce

te priveşte este la fel de mare ca a ta în legătură cu mine. &staînseamnă că vom petrece o seară foarte plăcută, nu cre!iI

ar% încuviinţă şi se aşe!ă fără e!itare la masă.

= Casa asta e c*iar a taI îl întreă, ducând la gură o ucată'erinte de carne.

= >ireşte că nu? acă"mi amintesc ine, e părăsită de celpuţin patru ani. &m vă!ut că"i dădeai târcoale. upă aceea, afost simplu.

= &i ' putut să"mi dai imediat anii înapoiE n"aş mai ' înduratatâta foame şi frig, remarcă ar% cu o undă de amărăciune înglas.

= &m nevoie de timp ca să"mi dau seama dacă oamenii pecare"i întâlnesc merită prietenia mea sau nu.

= -iI= -i ceI

= 3resupun că toate astea au un sens anume. )nsă,deocamdată, nu"l desluşesc.= Cum poate cineva să vină într"un oraş necunoscut, purtând

*aine de gentilom, să a'şe!e aere de mercenar, o uităturăcruntă, şi cu toate astea să se lase #efuit într"un mod stupidI3uteai ' o persoană înstărită, îmrăcată astfel din cau!acarnavalului, dar care *aar n"are să mânuiască o spadă şi, înacest ca!, faptul că ţineai punga cu ani la râu era o tâmpenie

nemaipomenităE sau puteai ' un deredeu încre!ut, destul desigur pe el ca să"Bi permită asemenea inconştienţă. -i într"unca!, şi în celălalt, mi s"a părut amu!ant să"5i dau peste nas.

ar% surâse. ClQment avea mult spirit de oservaţie.Conclu!iile lui erau false, dar raţionamentul avea mie!.

= $şti o persoană descurcăreaţă şi prudentă ca un *oţ, urmăel, dar ai ceva avere, din moment ce te"ai dus la un anc*erE

totuşi, nu eşti destul de ogată ca el să accepte să"5i dea unîmprumut pe încredere. -tii să mânuieşti armele şi să faci faţăprime#diei.

= e unde ştiiI N"am folosit armele de când sunt aici.= /a da, o dată. &m vrut să veri'c. &m aruncat o pietricică la

câţiva paşi de intrândul în care te ascunseseşi ca să dormi. <e"airidicat într"o clipă, scoţând pistolul.

ar% dădu din cap. )şi amintea, într"adevăr, că fusese tre!ită

rusc din somn de câteva ori.= Oicei de soldat, e2plică ea.

Cork o privi ţintă o clipă, mi#ind oc*ii. ar% îi !âmi cusinceritate.

= Cred că ai venit la 1eneţia într"un scop precis, pe care încănu l"am a(at şi pentru care e nevoie de discreţie şi de ani. -tiu,de asemenea, că până şi cel mai versat tâl*ar îşi poate pierde

capul în neunia carnavalului. Când te prin!i în tarantelă,mâinile nu mai pot scoate spada. <rupurile se rotesc, iar *oţii sepot apropia cu uşurinţă. <reuia cel puţin să"mi cer scu!e,înc*eie Cork.

= )n năde#dea de a"ţi satisface curio!itateaI= Nu sunt perfect.= +ecunosc că m"ai impresionat, mărturisi ar%. )ntr"adevăr,

am venit aici dintr"un anumit motiv, dar nu vreau să amestec penimeni în treurile mele. $ vora despre o c*estiune de onoare.-i de o ră!unare.

Cork clătină din cap.= Cu ce te pot a#utaI întreă el, simplu.= ă poţi învăţa italieneşteI= Nimic mai simplu.ClQment Cork se ţinu de cuvânt. e când lucra pe lângă

marc*i!ul /aletti, îşi sc*imase oiceiurile. Nu că ar ' revenit pecalea cea dreaptă@ rămăsese pirat, îi plăcea meseria asta şifolosea aceleaşi metode ca înainte pentru a"şi alege victimele./aletti îl a#uta şi el, încântat să"i *ărţuiască pe cei care seîmogăţeau prin comerţ cu sclavi şi prin contraandă. Kinta luipreferată ar ' fost 0enneLuin de C*armont, amasadorul>ranţei, pe care îl preocupau asemenea afaceriE dar, de când

acesta acceptase sa"i acorde protecţie lui Cork cu condiţia să 'elăsat în pace, ClQment nu voia să"l înfurie. /aletti îl înţelesese.1eneţia nu ducea lipsă de patricieni veroşi care puteau ' #efuiţipentru a se restaili ec*ilirul. )n acelaşi timp, /aletti îlînsărcinase pe Cork să veg*e!e ca săracii din 1eneţia să numoară de frig peste iarnă. ar Cork, care se ucura de liertate şide posiilitatea de a"şi face meseria, îndeplinea conştiincios şiaceastă misiune. &şa o remarcase şi pe ar% +ead.

Nu numai punga pe care o vă!use la râul ei când ar% sosiseîn oraş îl intrigase, ci şi um(ătura pe care aceasta o avea lanivelul pieptului. ClQment Cork trecea drept un tip cu oc*i ageri

şi pătrun!ători. )n timpul tarantelei, putuse constata ca *aina luiar% nu acoperea nişte simpli pectorali. Cork era genul deărat care ar ' putut recunoaşte o femeie c*iar su !ecerânduri de oarfe. nstinctul nu"l înşela niciodată.

Nu"i spuse însă nimic, ferm *otărât să n"o rusc*e!e. $ra clar

că ar% avea motive să se deg*i!e!e astfel, dar Cork era atâtde curios, încât se puse la dispo!iţia ei ca să"i a(e secretul.

upă cinci luni, ar% se e2prima ca un adevărat italian, râdeala fel de tare ca ei şi descoperea cu interes 1eneţia dintr"o altăperspectivă. Cork îi e2plicase rolul dogelui, al patricienilor, alarelui Consiliu şi"i povestise istoria monumentelor, începând

de la cea a isericii San arco până la cea a 3unţii Suspinelor.ClQment Cork se dovedea a ' un tovarăş discret şi plăcut.1orea puţin despre trecutul lui, iar ar% evita să"i punăîntreări ca să nu 'e nevoită apoi să"Bi evoce şi propriul trecut.ClQment i se părea uimitor@ vesel, vorăreţ, comic, priceput lamu!ică, *oţ, cerşetor şi aristocrat. )şi ătea #oc de toate, darfără răutate şi prefera să cucerească femeile decât să leameninţe, ca să le poată lua mai uşor anii. &desea, dispărea

!ile întregi, lăsând"o pe ar% să"Bi pună în aplicare cunoştinţeledoândite şi să aprecie!e această liertate regăsită.

Seara, momentele lor de complicitate îi alinau inima şisu(etul. Cu toate acestea, sentimentele ei faţă de ClQment Corkse limitau la recunoştinţă şi prietenie. +efu!ând să ia înconsideraţie vreo sc*imare a acestor sentimente, nu i sepăruse oportun să"i de!văluie ăratului tot adevărul.

&cum se simţea pregătită să înfăptuiască planul care oadusese la 1eneţia. 3ână atunci avusese gri#ă să nupomenească numele lui /aletti, ferindu"se de tot, de toţi,inclusiv de ClQment Cork. Su altruismul lui se ascundea,categoric, altceva. ar% nu"şi făcea ilu!ii, c*iar dacă pro'ta deacest altruism. Nu ţinea să"i a(e taina, nu voia ca atenţia să"i 'edistrasă de la prolema ei. $ra nerădătoare să termine cu asta,să se întoarcă la Junior. )i scria regulat lui >orin, trimiţând

scrisorile la arsenalul din <oulon 'indcă nu ştia e2act în ce locdin editerana se a(a Perla( aşa, era sigură măcar că, dacă nuse pierdeau pe drum, scrisorile vor a#unge la el. Nu voia în niciun

ca! că 'ul ei să se îngri#ore!e sau să se simtă aandonat. ar% îidăduse adresa acelei case părăsite în care se instalase, sperândcă, poate, >orin îi va răspunde.

= 3ăstrea!ă casa, îi spusese Cork. acă proprietarul s"arîntoarce, aş ' anunţat. $u pot dormi pe la iuitele mele,

întotdeauna se găseBte câte una dispusă să mă adăpostească şisă mă răsfeţe.

ar% nu folosea decât odaia aceea, singura care putea 'încăl!ită. Spre surprinderea ei, găsea mereu acolo lemne de foc.Când îl întrease pe Cork cine le aducea, acesta dusese undeget la u!e şi"i şoptise@ 6/iecare cu secretele lui7. ar%acceptase acest răspuns siilinic, ca pe o providenţă care"i

lumina, în sfârşit, destinul.&poi, într"o noapte, avu un coşmar înspăimântător care"o făcusă se ridice din aşternut, lac de transpiraţie. Se făcea că unărat rân#ea deasupra c*ipului vânăt al lui &nn. &veatrăsăturile lui ClQment Cork, iar $mma de ortefontaine i seadresa cu 6marc*i!e7.

nima lui ar% începu să ată neuneşte. acă /aletti şi Corkerau una şi aceeaşi persoanăI 3urtarea neoişnuită a acestuia

capătă atunci alt înţeles.Nu citise ea în scrisoarea adresată de /aletti lui umas că

marc*i!ul veg*ea asupra săracilor din 1eneţiaI Casa aceea,masa pusă în permanenţă, focul alimentat din elşug cu lemne,cunoştinţele lui Cork despre 1eneţia şi despre oiceiurilenoilimii locale toate acestea nu erau la îndemâna unui simplu*oţ. Cork avea prestanţă.

<reuia să ia în considerare şi ipote!a că el ştia cine era ar%.3oate că numele ei îi spusese ceva, şi acesta fusese motivulpentru care nu"i pusese niciodată vreo întreare despre trecutulei. ar% se felicită că"Bi luase de la gât oc*iul de #ad şi"lascunsese, prevă!ătoare, în ci!mă. acă într"adevăr Cork şi/aletti erau una şi aceeaşi persoană însemna că acest simplugest îi salvase, proail, viaţa.

0otărî să se lămurească.

Când ClQment Cork se înfăţişă, ca în 'ecare dimineaţă, ţinândîn mână un coş plin cu de"ale gurii, o găsi pe ar% încruntată şicu o sclipire arţăgoasă în privire.

= &i dormit prostI= >oarte prost, răspunse ea, ascun!ându"şi suspiciunea şi

amărăciunea.acă voia ca el să se dea de gol, era mai ine să nu"i

stârnească ănuieli.

= Nici nu"i de mirare, trăieşti ca un călugăr, în timp ce1eneţia deordea!ă de prea multă dragoste. <e iroseşti,prietene, adăugă el, aruncându"i o oc*eadă complice.

ClQment Cork se întinse, arătându"Bi rotun#imea musculoasă aanteraţelor.

= imineaţa asta de iunie cântă. &r treui să faci şi tu la fel./ucură"te, în loc să te consumi, înc*is aici. $u, unul, mă simt

uşor ca o pasăre.= &m ceva mai un de făcut.= 3ăcat, lăsă ClQment Cork să"i scape, cu un oftat.

<are i"ar mai ' plăcut s"o distre!e pe frumoasa aceea care seîncăpă5âna să mintă şi să #oace teatru. Oricât încercase, nui!utise încă să"i descopere taina. )şi amânase până atunciplecarea pe mare, dar nu mai putea rămâne la 1eneţia.0enneLuin de C*armont îl îndemnase de#a de câteva ori să"şi

reia activitatea şi să"i prote#e!e convoaiele.ar% mâncă în silă, cugetând, în tăcerea apăsătoare, cum să

formule!e întreările pe care voia să i le pună. Cork se plictisicurând.

= Ce"ar ' să"mi spui ce te supărăI= &m au!it vorindu"se mult prin oraş despre un oarecare

marc*i! /aletti. )l cunoştiI

= <oata lumea îl cunoaşte, ocoli Cork răspunsul. $ unpatrician foarte ogat, de meserie armator. Simpla lui pre!enţăle face fericite pe doamneE îi cucereşte c*iar şi pe ăraţi princinstea şi genero!itatea lui.

= 3rin urmare, seamănă puţin cu tine, accentuă ar%,'2ându"l cu o privire ănuitoare.

Cork rămase o clipă surprins, apoi i!ucni într"un râs nestăvilitcare"i aduse o lacrimă în colţul oc*iului.

= &sta era, aşadar, gri#a lui ar% Oliver +ead, articulă elprintre *o*ote. acă nu cumva eu sunt /aletti. ă (ate!i,prietene. )mi faci un mare compliment, într"adevăr, dar treuie

să te de!amăgesc. Cork este un nimeni în comparaţie cumarc*i!ul.

ar% se re!emă de spătarul scaunului. Se simţea uşurată.+eacţia lui ClQment nu lăsa nicio îndoială asupra sincerităţii lui.

= escrie"mi"l, îi ceru ea.

= ar de ce te interesea!ăI= in simplă curio!itate. isterele mă atrag.= $ şi 'resc din partea cuiva căruia îi place să le cultive,

răspunse ClQment.O privi insistent. ar% îşi plecă oc*ii.= Nu pricep ce vrei să spui.Cork suspină. 3oate că lui ar% Oliver +ead nu"i plăcea ideea

că e femeie. 0otărî să se împace o dată pentru totdeauna cuaceastă situaţie şi începu să"i vorească despre /aletti,pre!entându"l din perspectiva din care îl cunoştea toată lumea.&şa suna consemnul pe care îl primise. arc*i!ul nu ţinea să seducă vestea despre genero!itatea lui. Nici măcar cei careene'ciau de ea nu ştiau a cui era mâna aceea ocrotitoare.

= $2istă vreo cale de a a#unge în prea#ma luiI= 4a ce ţi"ar folosiI

= <reaa mea? se îmufnă ea.Cork nu insistă, dar îi trecu prin minte că poate marc*i!ul

/aletti avea un loc în preocupările lui ar%.= Se duce adesea la mănăstirea Santa aria della 1ergine.= &re acolo vreo rudă pe care o vi!itea!ăICork i!ucni iarăşi în râs.= Nu tocmai.

= -i ce e de râs în astaI se ofensa ar%.= ănăstirile veneţiene nu seamănă cu cele din restul$uropei. Să !icem, pe scurt, că aici sunt veneraţi mai curândsânii măicuţelor decât s'nţii din calendar.

= Nu pricep.= 1eneţia este liertină. ar în aceste mănăstiri transformate

în saloane mondene se voreşte despre iuire mai mult decât înpredicile din amvon.

= &*a, făcu ar% !âmind.Cork se întinse şi se ridică în picioare. 3rivirea lui ar% se

aprinse, întărindu"i ănuielile. Or, tot ce era mai mult sau mai

puţin legat de /aletti îl privea. )şi staili ca în termen de douăsăptămâni să veri'ce despre ce era vora, după care să seîmarce pe nava lui, pe care secundul o pregătise de#a deplecare.

= <e las. &m treaă în dimineaţa asta.

ar% dădu din cap şi"l lăsă să plece fără să mai spună nimic.N"avea să"l mai revadă pe ClQment Cork. Oţinuse de la el totce voia. )n ciuda prieteniei pe care o nutrea faţă de el, era*otărâtă să nu se mai ataşe!e de nimeni, şi cu atât mai puţinsă"l implice în ră!unarea ei.

mediat după plecarea lui, îşi făcu aga#ele şi porni prin1eneţia în căutarea acelei mănăstiri atât de neoişnuite.



0

Claude de >orin rămase cu stoicism la postul lui de

comandant, cu toate că aia se stăpânea să nu i!ucnească înrâs. )n faţa lui, la câţiva metri mai departe pe punte, Junior seînscrisese la concursul pentru cel mai un gaier şi se căţăra învelatură cu atâta îndâr#ire, vite!ă şi sprinteneală, încât toţimarinarii adunaţi la piciorul catargului principal rămăseserăuluiţi. )i adresau strigăte de încura#are, iar >orin fu cât pe"aci săcreadă că mateloţii aveau să"l lase să câştige.

ar nu se întâmplă aşa. Omul care câştigase titlul şi în anulprecedent a#unse sus înainte ca Junior să facă trei sferturi dindrum.

)n câteva luni, pa*arnicul comandantului >orin prinseseputere şi poftă de viaţă. 1ântul din larg îl înviorase, învingătorulîşi încasă prima, apoi se grăi să"l felicite pe ăieţelul care eraacum călare pe umerii lui Corneille şi sporovăia, um(ându"şipieptul ca un cocoş.

ar% ar ' fost mândră de el. area i se potrivea de minune luiJunior. 6&a şi mamei lui7 îşi spuse >orin.

>elicitat de mateloţi, Junior râdea. 4a un moment dat a#unse înfaţa căpitanului şi"i făcu semn cu mâna, la care >orin răspunsedând din cap.

)ntr"adevăr, Junior se sc*imase mult. atorită lui Corneille,care"l învăţase meseria lui. atorită lui Claude de >orin, care, în

timpul mesei, îl oliga să"şi îndeplinească oligaţiile depa*arnic, oişnuindu"l cu regulamentele şi cu rigoarea vieţii laord. Când adormea seara, în aterie, printre marinari, copilulera istovit, dar liniştit.

= 3oşta, căpitane?>orin luă plicurile şi, părăsind festivităţile, se retrase în

caina lui să citească scrisorile. 3e puntea centrală se au!eaude#a sunetele mu!icii, iar utoaiele cu rom aduse din cală erau

pregătite. Concursurile aveau să se desfăşoare în cursul întregii!ile, desemnându"i pe cei mai uni profesionişti în 'ecaremeserie.



>orin permisese această !i de sărătoare care marcaapropierea verii. Nava se a(a în siguranţă, într"un mic port dinSardinia, vremea era frumoasă, iar oamenii n"aveau cine ştie cetreuri la ord.

e când primise, în Spania, prima misivă a lui ar%, care

anunţa moartea 'icei ei şi *otărârea de a"i urmări pe ucigaşi la1eneţia, >orin îi aştepta cu nerădare scrisorile.

Junior nu plânsese atunci când căpitanul îi citise mesa#ul plinde durere al mamei sale în legătură cu &nn. )şi încleştase doarpumnii mici până ce i se aliseră articulaţiile, apoi întrease@

= 3ot să devin şi eu gaier, aşa cum sunt mama şi CorneilleI= e ceI

= Ca să 'u mai aproape de cer.>orin înţelesese@ 6"ai aproape de nn7. Nu oiectase. eatunci, copilul încerca din toate puterile să uite. Nu întreaniciodată de mama lui, dar când a(a că a sosit o scrisoare de laea se grăea să se ducă la căpitan, care i"o citea.

Cea pe care tocmai o primise >orin era mai veselă decâtcelelalte. eşi din caină şi trimise un matelot să"i c*eme peCorneille şi pe Junior.

upă câteva minute, cei doi intrau în caină. Aitând deregulament, Junior e2clamă@

= &i vă!ut, căpitaneI? &proape că am câştigat?= &m vă!ut, ăiete, şi te felicit. &m şi eu o veste ună,

anunţă >orin, arătându"i plicul.3rivirea lui Junior era de#a atât de luminoasă, încât mai mult

de atât n"ar ' putut străluci. >orin începu să citească.

6Dragă căpitane,În s#ârşit, l-am di$uit pe acel marc*iz aletti şi am a%at cum

pot a0unge până la el. 1 s-o #ac #ără întârziere. "ă doare #aptulcă nu am veşti de la voi şi, mai ales, că nu pot veni acolo, ca să'm împreună.

Durerea mea începe să pălească. 2eneţia este nespus de#rumoasă şi mi-am #ăcut un prieten care să mă a0ute să-mi duc

planul la îndeplinire. "-a învăţat să vor$esc italiana, precum şitot ceea ce tre$uia să ştiu despre no$ilimea locală şi despre celpe care-l urmăresc. )unt gata să acţionez În s#ârşit



&*iar dacă acest &l3ment &or4 nu e57

= ClQment CorkI îl întrerupse Corneille.= )ntocmai. )l cunoştiI= )l cunoşti şi tu, căpitane. 4"am aordat acum vreo câţiva

ani. $ra corsar, căpitan pe a6 Daniel.= An ticălos afurisit.= An prieten din copilărie.= Norocul mamei că l"a întâlnit, conc*ise Junior.Nu putea suferi să"i vadă pe cei doi înfruntându"se, 'e şi din

priviri.= 3ot să termin de cititI întreă >orin.

Corneille dădu din cap.7&*iar dacă acest &l3ment &or4 nu e decât un $andit notoriu,

accentuă /or$in, încântat că "ar6 îi con'rma vor$ele, a dat dovadă de multă generozitate şi sinceritate( şi asta, deşi *a$ar n-are că sunt #emeie.

i gri0ă de 8unior şi spune-i că-l iu$esc. &easul răz$unăriinoastre nu mai e departe. 1 voi #ace, indi#erent la ce mi0loace ar

tre$ui să recurg. voastră,"ar6 9ead:

= 3ot să mă întorc la #oacăI întreă pe dată Junior, ucurosde veştile primite.

= u"te, ăiete.

mediat ce copilul ieşi pe uşă, >orin îl privi drept în oc*i peCorneille.= Cork ăsta e de încredereI= acă ar% îi pomeneşte de mine, va '. $ un om de onoare,

căpitane.= ai mult decât ai fost tu, sper, îl ş'c*iui >orin.Corneille strânse pumnul.= Nu vreau să luăm de la capăt cearta asta. &şa ne"a dat la o

parte Niklaus Olgersen, căpitane.= ar recunoaşte că tare ai vrea s"o recucereşti.= 3e ar% n"o poţi recuceri. Nu poţi decât s"o aştepţi.



= &i dreptate, încuviinţă >orin. )nsă dacă"ţi vine vreo idee săte alie!i cu acest Cork ca să"ţi încerci norocul şi să o aaţi de lacalea cea dreaptă

Corneille rân#i.= e parcă ar% ar avea nevoie de cineva ca să"Bi *otărască

destinul? Nu aşa se pune prolema, căpitane. Nici ea nu ştie ce"şi va dori mâine. Nimeni nu poate spune spre cine îşi va întoarceprivirea după ce se va ră!una.

= Nu contea!ă, se încăpă5ână >orin. acă te duci la Cork şite faci pirat, am să te omor, Corneille.

= )nţelesesem de#a, căpitane. 3ot să mă retragI întreă el, cuo privire mândră şi îndărătnică.

rept răspuns, Claude de >orin se aşe!ă la iroul lui.Corneille considera că discuţia era înc*eiată.>orin se apucă să"i scrie lui ar% cum îşi petreceau timpul

atât el, cât şi Junior. Ca de oicei, nici nu pomeni numele luiCorneille şi"i recomandă să 'e foarte prudentă cu Cork. Sfârşirepetând cât de mult îi simţea lipsa şi ce fericit va ' s"o revadăşi să o îmrăţişe!e, de îndată ce va ' posiil.

ar% supraveg*e mănăstirea Santa aria della 1ergine aşacum supraveg*ease la 3aris *otelul Salamandrei. Când seconvinse că tot ce"i spusese ClQment Cork era adevărat, şterpeliun corset şi o fustă puse la uscat pe marginea unei ferestre, seascunse într"o 'ridă şi îşi sc*imă îmrăcămintea.

1ă!u o crăpătură adâncă într"un !id. $ra destul de lungă căsă"şi poată ascunde în ea saia şi destul de largă ca să încapă

acolo *ainele şi pistolul ei. 4e puse acolo pe toate, apoi astupăcrăpătura cu pământ frământat cu apă din lagună. oar dacă opriveai foarte atent puteai !ări diferenţa. )n afară de ospălătoreasă care ătea rufele în avalul canalului, în #ur nu eranici ţipenie de om. ar% se grăi să se îndepărte!e, simţindu"sedeodată mai de!răcată ca oricând. Nu păstrase decât celedouă pumnale al ei şi al lui Niklaus , pe care le ascunsese în#artiere.

aica superioara de la mănăstirea Santa aria della 1ergine oprimi cu toată unăvoinţa la care te puteai aştepta într"un loc cuasemenea nume. -tersese cu devotament lacrimile lui ar%, îi

mângâie părul, de pe care vopseaua se dusese de mult, *otărî că acesta avea o nuanţă destul de neoişnuită ca să atragăatenţia oaspeţilor ei şi acceptă ca ar% să se dedice cu trup şisu(et comunităţii lor, primind în sc*im un ine meritatadăpost.

&şa se născu aria Contini.O îmrăcară cu o roc*ie ală de lână, destul de scurtă ca să"i

lase gle!nele la vedereE roc*ia fu a#ustată, astfel încât să"i punăîn valoare talia, şi garnisită cu o andă neagră care contrasta cualeaţa decolteului. se mai dădu o mantie din lâna suţire, totală, pe care să şi"o pună când se ducea la cor. Celelaltecălugăriţe, ma#oritatea foste prostituate convertite, o primiră cu

căldură şi"i povestiră încă din primele !ile cum îşi doândisemănăstirea acea faimă neoişnuită. )ntemeiată în secolul al R"lea, fusese mereu victimă a unui lung şir de persecuţii. )n 8TUşi 8VVT, mai întâi, când călugării rătăcitori care locuiau acolo înarmonie şi de!onoare împreună cu surorile augustine au fostalungaţi. &poi în 8U:V, când !ece măicu5e au fost seduse de treinoili şi un preot. upă aceea în 8UW; şi în 8UT9 4ista eralungă, umplea un întreg volum, păstrat în iroul maicii

superioareE orice noil care se arăta generos faţă de mănăstireputea consulta respectivul volum, în scurt timp, ar% putu săconstate de visu ceea ce Cork îi dăduse a înţelege.

Nu trecea !i în care parloarele să nu 'e invadate de noili.nstalaţi în fotolii confortaile, oaspeţii discutau cu novicelecâte"n lună şi"n stele, dar mai ales despre dragoste, fără nicioreţinere, despărţiţi de ele printr"un grila# care nu oprea nici

cancanurile mondene, nici ârfele, nici ileţelele galantestrecurate printre gratii. <otul era #oc şi prete2t pentru liertina#.)n cutare după"amia!ă, era acolo o orc*estră care invita la alEîntr"alta, avea loc un anc*etE în !iua următoare, un concert sauo farsă. Oricine pătrundea în incinta mănăstirii nu putea ieşi fărăsă simtă dorinţa de a reveni, aducând cu el şi vreun prieten sauclient.

+olul novicelor era acela de a"i în'erânta pe patricieni, mai

cu seamă pe aceia care aveau posiilitatea de a contriui câtmai generos la în!estrarea locaşului. 3e ar% o interesa unsingur om@ marc*i!ul /aletti. <reui să recunoască încă de la

prima vedere că acesta era uimitor de atrăgător, tulurându"leprofund pe colegele ei care sperau, asolut toate, să"i oţinăfavorurile.

arc*i!ul părea că vine acolo doar ca să pună la cale afaceri,însoţit de un individ pe nume /oldoni, care"l urma pretutindeni

de parc"ar ' fost umra lui. egeaa se apropia ar% de ei, nuse alegea decât cu analităţi, în timp ce mulţi oaspeţi îi făceau ocurte insistentă. <rei luni se scurseră în acelaşi mod insipid şi,totuşi, colorat. 3ână într"o !i când, în cele din urmă, maicasuperioară trimise după ar%.

= Ce se petrece, copila meaI o întreă ea cu lândeţe.4umea solicită pre!enţa ta şi mă uimeşte faptul că nu te

grăeşti deloc să răspun!i acestor solicitări. $şti cumvaolnavăI= Nu"i vora de asta, mărturisi ar%, însă am rămas văduvă

de curând şi rana asta încă nu s"a înc*is. &m nevoie de timp.aica superioară suspină.= )nţeleg. ar să ştii, copila mea, că nicio oală nu se vindecă

dacă n"o trate!i. -i nimic nu e mai un decât iuirea ca să"ţilecuieşti o durere din iuire.

= Ce ine"ar ' dacă ar ' atât de uşor?= $ste, să nu te îndoieşti de asta. 4asă"ţi instinctele să

vorească, lasă"te îmlân!ită de viaţă şi"ţi vei recăpăta ucuriade a trăi. 1indecă"te, spre ucuria tuturor, iar eu mă voi rugapentru tine şi pentru soţul tău. Crede"mă, treuie să"l laşi să seodi*nească în pace. &ltfel, omnul nu va mai putea să te a#utecu nimic.

&lu!ia era limpede. &şa că ar% îndeplini dorinţa maiciisuperioare, spunându"şi că pe vremuri îi plăcuse să facădragoste, aşa că nu era imposiil să regăsească aceastăplăcere. ai ales că în discursul acela era şi o urmă de adevăr. Oparte din ea îşi întreţinea frustrarea ca să"Bi *rănească ura. Oparte din ea nu voia să trăde!e amintirea lui Niklaus luându"şiun amant. upă câteva !ile, găsi puterea de a depăşi acesteoprelişti şi făcu o alegere.

in moment ce /aletti nu căuta compania novicelor, treuiasă"l aorde!e altfel. $ra simplu să"l seducă pe domnul /oldoni,

care era un ărat arătos şi ine făcut, şi îi aruncase adesea luiar% priviri pline de interes.

)n parloarul mănăstirii, noilimea din 1eneţia, tolănită pesofale moi, îl asculta pe /aletti cântând la vioară. Când

marc*i!ul lăsă vioara din mână şi se pregăti să plece, în po'daovaţiilor auditorului, ar% se postă la capătul grila#ului, îndreptul coridorului pe unde se a#ungea la ieşire. &şa cum seaştepta, /oldoni se luă după marc*i!.

= omnule /oldoni, îl interpelă ea, m"ai putea învăţa să #oc$assetta;<

&cesta se apropie de ea, rămânând în urma prietenului sau.

= &cestui surâs fermecător nu i se poate refu!a nimic? &iciI= Sau la dumneata făcu ea, lăsând oc*ii în #os.= &ş ' fericit să te primesc, soră aria.= ar eu, nu mai puţin coc*etă ea, aruncându"i o oc*eadă

în(ăcărată.= >ii pregătită mâine, la ora două. O gondolă va veni să te ia.= Sper că mă vei învăţa tot ce treuie, domnule, insistă ea.= 3oţi avea încredere în mine, frumoaso, o asigură el, apoi

plecă.ar% îl au!i cerându"i o audienţă maicii superioare, însoţit de

/aletti, care găsea că ingenua aceea ascundea, cu siguranţă,nişte secrete încântătoare. 3ână a doua !i, ar% îşi tot înc*ipui!iua în care îl va face să le scuipe şi el pe ale lui, împungându"lcu vârful pumnalului în eregată.

4ocuinţa lui Diuseppe /oldoni era învecinată cu palatulmarc*i!ului /aletti. eşi era mai puţin lu2oasă, adăpostea şi eacâteva comori nepreţuite, printre care se număra o fântânăsuperă, împodoită cu mo!aicuri multicolore, a(ată în interiorulunui patio încărcat de (ori şi de portocali. An valet în livrea oconduse pe ar% în acel loc, unde o aştepta stăpânul casei.

= ntră, soră aria, o întâmpină politicos veneţianul. Simte"teca la tine acasă, adăugă el, arătându"i o ancă umrită de vi5ă"

de"vie.

8 Joc italienesc de cărţi (n.tr.)

= $u n"am altă casă în afară de cea a omnului, minţi ar%,sperând să"l măgulească astfel.

)şi plimă un deget de"a lungul decolteului, aşa cum vă!usecă făcea $mma, pe vremuri, şi gemu.

= Cu toate acestea, nu mai puteam suporta să stau înc*isă

acolo, căldura asta mă sufocă.= &tunci vino aici, îngeraşule, şopti el, luând mâna care îl

stârnea într"a lui.O conduse lângă fântână, luă apă în căuşul palmei şi i"o turnă,

picătură cu picătură, între sâni. 3ân!a roc*iei se udă, iar pe ar%o trecu un 'or.

= omnule, !ise ea, cu un aer vinovat, ce"o să creadă maica

superioară dacă mă întorc aşa, cu *ainele udeI= <e asigur că nu va a(a nimic, murmură el, cuprin!ându"imi#locul.

ar% dădu capul pe spate, în timp ce u!ele lui /oldoni serăcoreau în decolteul ei. )i scăpă un geamăt neprefăcut. aicasuperioară avusese dreptate. <recuse prea mult timp. /oldoniîncepu să"i de!lege şireturile corsa#ului.

= omnule, coc*etă ea, ca să"l întărâte şi mai mult, nu faceţi

asta? acă vine cinevaI= /a c*iar asta am să fac, aria. ar dacă vine cineva, ei

ine, se va desfăta privind mângâierile noastre.)n câteva minute, era su portocali, cu sânii de!goliţi,

îmătată de de!mierdările lui, alungându"şi din minte c*ipul luiNiklaus. -i el ar ' vrut ca ea să"Bi trăiască viaţa, nu să moară#elindu"l.

/oldoni îi ridică nerădător fusta, îi frământă şi îi sărută sânii,cu aceeaşi ardoare sen!uală. ar% se tre!i cu spatele lipit defântână. /oldoni o împinse până când apa care ţâşnea dinfântână îi udă fruntea şi umerii. ar% se aşe!ă pe margineaa!inului, se arcui şi se lăsă iuită.

)şi petrecură restul după"amie!ii aşteptând să se usuce *ainaei de novice, întinsă în ătaia vântului cald care începuse să

adie. /oldoni o drapase pe ar% într"o etolă de mătase care"iascundea într"un mod cât se poate de indecent amănunteleesenţiale. Satisfăcut de invidia #enată a valeţilor lui, o duse să"i

vi!ite!e apartamentul şi insistă asupra faptului că, deşirespingea ideea de căsătorie, era ucuros că se simţea atât deatras de ea, care se căsătorise mai întâi cu umne!eu.

= Singura mea gri#ă, mărturisi ar%, ar ' să mă dovedescnedemnă de acest sentiment.

= Scoate"ţi gândul ăsta din căpBorul tău frumos, şopti el,înainte de a o săruta. Cu mine nu e2istă niciun risc. 3rietenulmeu, marc*i!ul /aletti, mă a#ută să rămân steril.

ar% făcu oc*ii mari.= ar cum e posiilI= acă ţi"aş spune, ai crede că e lucrarea diavolului.= /a aş crede că e providenţa, care mă fereşte de păcat?

$l i!ucni în râs şi o îmrăţişă. ar% se simţea ine.3artida de amor o alinase mai mult decât şi"ar ' înc*ipuit.= omnul acesta, /aletti, pare să 'e plin de idei? &i să mi"l

pre!inţi şi mieI= Ki"ar plăceaI= O să"mi placă tot ce"ţi place ţie, încuviinţă ar%.= arc*i!ul /aletti are gusturi cam neoişnuite. ar, cine

ştie, s"ar putea să"i placi.

= Nu cre!i oare că sunt cam impertinentăI= /a da, mărturisi el. &sta m"a tulurat ieri. >aptul că tu m"ai

ales pe mine. $u te oc*isem de mult timp, dar aveai mulţipretendenţi, iar unii dintre ei erau de rang înalt &r ' fost logicsă"i preferi.

= Nu cumva regreţiI întreă ar%, lăsând ucata de mătasesă"i alunece de pe trup.

1aletul fu cât pe ce să se sufoce vă!ând"o.= <ot ce"aş ' putut regreta, îngeraş, ar ' fost să pierd aceastareplică care"ţi stă foarte ine, adăugă el, atingându"ipântecele cu ora!ul în timp ce se apleca să ridice etola de lapicioarele ei.

"o întinse, dar ar% nu se înfăşură în ea, ca înainte. Ca să"şiatingă scopul, treuia ca /oldoni s"o păstre!e. ar% îşi aruncănegli#ent etola pe umeri şi i"o luă înainte pe scări, a'şându"şi

goliciunea indecentă. aria Contini cute!a nişte lucruri la carear% +ead nici n"ar ' îndră!nit să se gândească. 1eneţia o



îndemna să renunţe astfel la pudoare. +âsul aţâţat al lui /oldonirăspunse neruşinării ei, iar roc*ia mai rămase o vreme la uscat.



1

4una septemrie a anului 8:;8 aduse doar puţină uşurare

oraşului. &rşiţa verii nu se mai sfârşea. acă n"ar ' fost uşoarari!ă marină care o răcorea puţin, 1eneţia s"ar ' sufocat decăldură.

Când îl primi pe Diuseppe /oldoni, 0enneLuin de C*armontavea fruntea asudată şi mâinile #ilave, ceea ce îl făcu pe musa'rsă nu se simtă în largul lui. Ca să acopere mirosul puternic detranspiraţie, amasadorul se dădea cu apă parfumată.

+e!ultatul acestei cominaţii era un i! cât se poate derespingător. &şa că /oldoni preferă să discute cu ga!da afară, laumra unui cireş, în ciuda e(uviilor duioase emanate de apele1eneţiei. Cu astea era mai deprins.

= Care este motivul vi!itei tale, dragul meuI se interesă0enneLuin de C*armont după ce porunci să li se aducă ocitronadă.

= Ce părere ai despre ră!oiul ăsta pentru succesiunea la

tronul SpanieiI întreă fără introducere /oldoni.= )n calitate de om sau în calitate de amasadorI= &mândouă.= Suveranul meu nu"şi poate renega descendenţa. Nepotul

lui este succesorul legitim la tronul vacant al Spaniei. $ste datorsă"l susţină. $vident, imperiul are şi el dreptate când pretindecă, în acest ca!, n"ar putea avea pretenţii şi la tronul >ranţei.

&ceste două ţări n"ar avea loc su aceeaşi coroană. $c*ilirulîntregii $urope s"ar clătina. Singura avanta#ată ar ' >ranţa.= ar dac"ai ' în locul unului 4udovic al >ranţeiI= &ş proceda întocmai ca el. &ş #uca amândouă cărţile şi aş

ţine piept restului lumii. ar pe noi nu ne afectea!ă nicicum,dragul meuE în acest con(ict, 1eneţia rămâne neutră, iar noiamândoi continuăm să ne ucurăm de această situaţieprivilegiată, c*iar dacă uneori, treuie să recunosc, afacerile ne

sunt tulurate de sporirea numărului navelor de ră!oi înapropierea apelor noastre teritoriale.

0enneLuin de C*armont pocni din degete. $ra lac de apă.mediat apărură doi sclavi negri, copii, aia cărând 'ecare câteun evantai mare de pene. Se aşe!ară de o parte şi de cealaltă aumrarului şi începură să le agite. &dierea salvatoare aduse unsurâs larg pe c*ipul amasadorului.

= N"aş vrea pentru nimic în lume să 'u lipsit de acesteafaceri, dragul meu. -tii că"mi plac sclavii, nuI

/oldoni însă nu ţinea să"i audă con'denţele. Ca să"i taiec*eful, răspunse pe un ton sec@

= /ucură"te cât vrei de ei, eu, unul, am alte vicii.= &, da, mi s"a spus că e vora despre călugăriţe. $ adevărat

că fata asta, aria Contini, e încântătoare. Sper că ne vei lăsa şi

pe noi să pro'tăm de farmecul ei./oldoni îşi înc*ipui o clipă mâinile acelea grosolane pe pieleamătăsoasă a ariei. &lungă însă imediat imaginea aceea,simţind un spasm de de!gust. Nici nu se gândea s"o împartă cucineva. Nu pentru moment, cel puţin. acă se plictisea de ea,era altceva. use la gură pa*arul cu limonadă. &dierea aceeaarti'cială de vânt îl răcorea, însă îi aducea în nări mirosulneplăcut emanat de ga!da lui. Nu voia să mai stea mult pe

acolo.= 1reau să"ţi fac o propunere, dragă prietene. ar treuie să

păstrăm discreţia şi mai mult decât de oicei.= <e ascult.= upă cum ai remarcat, ră!oiul acesta, c*iar dacă nu ne

atinge direct, ne afectea!ă tran!acţiile comerciale. )n loc deasta, am putea oţine avanta#e. Cu o condiţie însă@ să uiţi

pentru cine lucre!i, adăugă /oldoni.= Cum ar putea regele să mă #udece, când el însuşi îşiserveşte, înainte de toate, propriile intereseI

= &şadar, ne putem înţelege, se ucură /oldoni. in pricinaneutralităţii 1eneţiei, imperialii au greutăţi în aprovi!ionarea cuarme şi provi!ii. Noi le"am putea furni!a ceea ce le treuie. $i,ce părere aiI

= Cred, dragă prietene, că este o idee gro!avă, se

entu!iasmă amasadorul. $ evident că treuie să acţionăm cumultă prudenţă. acă s"ar a(a, 1eneţia ar putea ' acu!ată că nu

şi"a respectat neutralitatea, iar arele Consiliu ar căutavinovaţii.

= &şa că ne"ar treui o coraie străină, nu una dintre celecare ne aparţin. & vreunui pirat, pe care l"am plăti pentru asta.

= Cred că ştiu care ar ' omul potrivit, răspunse 0enneLuin de

C*armont. ClQment Cork, care ne pă!eşte de oicei convoaieleatât de ine, ar putea s"o facă fără proleme. $ isteţ şi nu selasă prins, iar în cel mai rău ca! îl putem sacri'ca. )ntoarce"teacum la iuirea ta, Diuseppe. ă ocup eu de toatearan#amentele.

/oldoni se ridică, îi mulţumi pentru ospitalitate şi îl părăsi fărăpăreri de rău. acă lucrurile luau o întorsătură proastă, se va

descurca în aşa fel încât doar amasadorul s"o păţească. Seurcă vesel în gondolă şi se grăi spre casă, unde, ca în 'ecare !ila ora aceea, îl aştepta aria, gata să"i satisfacă dorinţele.

ClQment Cork se a(a în largul coastelor altei când primiscrisoarea lui /aletti. <recuse de#a o săptămână de când aşteptaordinele marc*i!ului în legătură cu misiunea pe care i"oîncredinţase amasadorul.

6)erveşte interesele domnului =enne>uin de &*armont, scriaaletti, ca răspuns la in#ormaţiile pe care i le transmisesecăpitanul lui a6 Daniel. Dacă n-o #aci tu, va anga0a pe altcinevaşi vom ' mult mai puţin in#ormaţi. dună dovezi #ără să teimplici. ?i ai gri0ă ca piraţii pe care-i vei recruta în vedereaaprovizionării imperiului să 'e nişte ticăloşi din aceia care şi-ar

omorî tatăl şi mama mai degra$ă de plăcere decât de nevoie.st#el, nu voi avea remu@cări atunci când vor cădea, împreunăcu stăpânii lor. /iindcă atât =enne>uin de &*armont, cât şidomnul oldoni vor tre$ui sa 'e pedepsiţi, mai devreme saumai târziu, pentru îndrăzneala lor de a nesocoti autoritatea2eneţiei şi tratatele înc*eiate de ea.

/ii prudent, prietene. A-aş vrea să cadă şi capul tău.7

Cork era mulţumit. &mândoi gândeau la fel@ amasadorul şi/oldoni merseseră prea departe. Se strădui, aşadar, să"iservească, pentru a"i putea duce apoi la pier!anie, dar şi ca să"

/oldoni despre ele, lăsându"l s"o antrene!e în capriciile lui.&cesta avea destulă imaginaţie şi găsea neîncetat noi #ocuri şidistracţii ca s"o pună la încercare. 4a 1eneţia, căutarea plăceriiera ridicată la rang de artă, alături de pictură, sculptură, poe!ie,teatru sau mu!ică. >iecare îndrăgostit visa în taină să"l egale!e

pe <intoretto. 3e ar% o îmăta acest desfrâu ra'nat, care"iuluia simţurile.

/oldoni îi #ura că nu mai vă!use o femeie atât de 'erinte şide iuitoare ca ea. >ierinte era, 'reşte. uitoare însă, cusiguranţă, nu.

= )mi place tovărăşia ta, aria. )mi satisfaci toate pretenţiile

cu o unăvoinţă mişcătoare, îi mărturisi într"o seară /oldoni,de!mierdându"i pielea mătăsoasă. <e doresc din !i în !i maimult.

ar% nu"i răspunse. <recuseră de#a trei luni de când eraamanta lui /oldoni, iar acesta încă nu se a'şa cu ea. O primeadiscret, o iuea cu pasiune, dar n"o pre!enta nimănui,îndepărtând"o de orice manifestare mondenă, c*iar şi atuncicând 1eneţia era în carnaval. &ceastă relaţie, în loc s"o apropie

de /aletti, aşa cum sperase, o ţinea, dimpotrivă, la distanţă deorice.

= Nu spui nimic, dulceaţăIar% oftă.= $ra vora să mă înveţi o mulţime de lucruri, se plânse ea.

ar eu fac totul, 'ind dornică să învăţ. Or, aud întruna vorindu"se despre alte #ocuri, mai Cum să spunI făcu ea pe mironosiţa.

= ai îndră!neţeIar% dădu din cap. /oldoni o cuprinse în raţe.= $ adevărat că am fost tentat să te iniţie!.= &tunci de ce n"ai făcut"oI oar ţi"am spus că marc*i!ul

/aletti mă atrage, mărturisi ea. Nu"l vedem niciodată./oldoni suspină, enervat.= /aletti nu prea ia parte la aceste orgii. Nu"mi place gândul

că"l doreşti.

ar% se osum(ă.= -i tu te duci adesea pe la alte doamne. "am supărat eu

vreodată din cau!a astaI Niciodată.



= 4e doresc, dar nu le iuesc.= Ce să înţelegI/oldoni îi căută privirea.= Că nu vreau să te pierd, aria.= &tunci dă"mi motive să te iuesc. acă nu doreşti să mă iei

cu tine în e2cesele tale sen!uale, voreşte"mi despre cei careparticipă la ele. 1oreşte"mi despre 1eneţia aşa cum o ve!i tu.4asă"mă să gust lucrurile pe care mi le inter!ici.

= >oarte ine, draga mea. espre cine vrei să"5i vorescI= espre doamnele veneţiene, de e2emplu. Care este cea

mai frumoasă şi cea mai râvnităI= Signorina Scampi. $ o contesă tânără, de o frumuseţe rară.

3e cât de feciorelnică pare în timpul !ilei, pe"atât de îndră!neaţăşi versată se arată noaptea.= $ la fel de frumoasă ca $mma de ortefontaineI întreă

ar% luând un aer cât putea de nevinovat.âna care îi mângâia coapsa se opri, iar /oldoni spuse,

visător@= Nu. Nicio femeie nu e la fel de frumoasă ca ea. >rumoasă şi

perversă, adăugă el. ar n"a mai fost la 1eneţia de foarte mult

timp. e unde ştii numele eiI= Se pare că mulţi patricieni o regretă. i"a povestit despre

ea una dintre novice, mai demult.= -i ce !icea novicea aceeaI se miră /oldoni.= Că, daca $mma de ortefontaine s"ar întoarce, niciun

ărat n"ar mai veni să ne vadă la mănăstire. -i că numai undiavol ar avea puterea să"i supună în felul acesta pe toţi. Nici eu

nu vreau să te pierd pe tine, minţi ar%. aca s"ar întoarce, mi"ai spuneI/oldoni fu înduioşat.= &i a(a"o şi singură dacă ai vedea parloarele pustii. eci

asta era gri#a ta, aria.$a dădu din cap. /oldoni o sărută cu tandreţe.= Scumpa mea, iuita mea, nu te mai necă#i din cau!a

acestei $mma. &re de luptat cu mulţi demoni.

ar% îng*eţă, dar nu lăsă să se vadă nimic.= omnul /aletti a cedat şi el farmecelor $mmeiI= /alettiI într"un fel, da, însă ea n"a oţinut ce dorea de la el.

= -i ce anume doreaI= aria, aria? Ce curioasă eşti?= &şa mă placi, făcu ea, cu o privire ar!ătoare, adormindu"i

posiilele ănuieli.= &i dreptate, mărturisi el, îmi place când eşti curioasă şi

neruşinată. ar nu ştiu e2act despre ce era vora. $mma deortefontaine nu dă nimic, niciodată. Se mulţumeşte săfăgăduiască. <oţi ăraţii devin valeţii ei.

= ar tuI= $u, ceI= $şti şi tu valetul eiI$l o scrută cu privirea, dar ar% nu"şi plecă oc*ii, învăţase să

trişe!e. Oc*ii îi străluceau, dar nu de iuire şi nelinişte, aşa cumcredea el.= &i dreptate, aria, meriţi să guşti din ceea ce te sperie. <e

iuesc. -i, ca să ţi"o dovedesc, am să"ţi ofer 1eneţia. 1eneţia şitoate e2cesele ei.

= Nu"ţi ceream atât de mult, oiecta ar%, îngri#oratădeodată de implicaţiile vorelor lui.

= &i încredere în mine, murmură el. 1ei avea parte de toate,

pentru fericirea mea şi a ta. &poi, după ce te vei convinge căplăcerea dragostei nu este acelaşi lucru cu plăcerea de a iui,vei ' a mea şi nu te vei mai teme de nicio altă femeie.

ar% dădu din cap. Nu mai putea da înapoi. )l lăsă s"o ia înraţe şi se lăsă încă o dată în voia sărutărilor lui.

ClQment Cork grăi pasul spre locuinţa lui /aletti,

ascun!ându"şi identitatea su o pelerină largă de culoareînc*isă. &facerile lui /oldoni şi ale amasadorului erauîn(oritoare. 3atru piraţi se ocupau de aprovi!ionarea imperiuluişi înmânau anii oţinuţi din tran!acţii omului lui Cork care"irecrutase, în 'ecare lună, Cork lua anii şi"i dădea personalamasadorului, împreună cu raportul de activitate. &poi îl lăsasă se ucure de agoniseală şi se pierdea în oraş, străătând prinstrăduţele întortoc*eate şi pasa#ele secrete pe care le cunoştea

ca nimeni altul, pentru a"l deruta pe vreun eventual urmăritor, şia#ungând, în cele din urmă, la adevăratul lui stăpân şi prieten.



&tmosfera era insuportail de încărcată în acea !i de Vnoiemrie 8:;8. >ulgere demne de pana lui ante sfâşiau noriideşi de culoarea ron!ului, aătându"se cu violenţă în toatedirecţiile. 4ui Cork nu"i plăceau deloc aceste semne. Ca şi cumar ' vrut să"i con'rme temerile, o uuitură înfricoşătoare

cutremură 1eneţia. &proape imediat după aceea, se !ări lucireaunui incendiu. >ulgerul lovise o casă. )n câteva minute, totcartierul va ' în (ăcări. Cork se rugă să i!ucnească mai repedefurtuna, pentru ca ploaia să stingă focul înainte de e2tindereaincendiului. &lte fulgere ş'c*iuiră palatele. 1ântul puternic îiaruncă gluga pe spate. ClQment simţi pe ora! primele picături.$rau mari şi dese, dar se ucură de ele. acă ploaia se înteţea

şi nu se oprea prea repede, incendiul ar ' putut ' stins. Pări îndreapta lui casa în care se refugiase ar%, cu câteva luni înurmă. )i aparţinea lui /aletti.

Ca multe alte case sinistre din 1eneţia, părând aandonate, şiaceasta era folosită ca adăpost şi loc de adunare pentruprietenii sau cunoştinţele întâmplătoare ale marc*i!uluiE /alettinu dorea ca aceştia, care călătoreau prin lume răspândind ideilesale umaniste, sa 'e vă!uţi la el acasă. Cork avea întotdeauna

la el c*eile acestor locuinţe. 0otărî să se adăpostească acoloE înaceeaşi clipă, un adevărat potop se aătu asupra oraşului,clipocind în apele întunecate ale lagunei şi udându"l leoarcă.

Când intră, găsi în *ol, pe podea, o scrisoare. O ridică.estinatarul era ar% +ead. &r ' putut cu uşurinţă să i"otransmită. ar îl irui curio!itatea. esfăcu fără să e!ite plicul şio citi, uimit să vadă că e2peditorul era Claude de >orin. $ra clar

că ar% îl ţinea la curent cu viaţa ei de la 1eneţia, din momentce >orin o sfătuia sa 'e prudentă faţă de 6acel Cork7. )i maipovestea despre isprăvile 'ului ei, care se căţăra pe catarge caorice marinar, asigurând"o că, deşi ăiatul îi ducea dorul, îşiregăsise pofta de viaţă de când era la ordul Perlei.

&ceastă scrisoare lămurea o parte din misterul care"l rodeaatât de mult pe ClQment Cork. Altimele rânduri însă făcură să ise strângă inima@ 6?tiu că vei găsi puterea şi cura0ul să-Bi

vindeci su#erinţa. &*iar dacă mâna care te-a îndoliat n-a #ost aacestui aletti, el e amestecat în toată povestea şi merită

pedeapsa pe care i-ai #ăgăduit-o. )ă ştii că sunt alături de tinecu inima şi cu gândul7.

e data asta, nu mai era nicio îndoială. Nu pe /oldoni, ci pemarc*i! îl urmărea ar% la 1eneţia. <reuia să"l informe!eneîntâr!iat pe /aletti.

)ndată ce furtuna se potoli, Cork o luă către podul +ialto ca săa#ungă la *otelul particular al lui /aletti.

= &r ' treuit să"ţi spun mai demult, se scu!ă el, vă!ând că/aletti se încrunta la citirea scrisorii. Cre!i că ar% +ead a fosttrimisă de $mma de ortefontaine ca să"ţi fure craniul decristalI

/aletti îşi duse mâinile la spate şi se apropie de fereastra cuvitralii. $ra tulurat.= Nu, nu cred. incolo de aceste rânduri se ascunde altceva.

Nu este vora despre lăcomia $mmei, ci despre ceva dureros, odurere stârnită de o faptă cumplită şi #osnică. O disperare atâtde adâncă, încât o împinge pe femeia asta, pe care mi"ai!ugrăvit"o ca pe o persoană înc*isă în ea şi prudentă, să sepoarte ca o târfă, numai ca să se poată apropia de mine. $

nevoie de mult cura# pentru aşa ceva. Ca şi pentru ră!unare.Cura# sau inconştienţă. +ă!unarea e îngro!itor dedistrugătoare, Cork.

= Ce ai de gând să faciI întreă acesta, nemulţumit deîntorsătura pe care o luaseră lucrurile şi de faptul că /alettiintuise adevărul.

= S"o salve!, c*iar dacă ea nu vrea, şi să încerc să înţeleg

motivul urii pe care"o nutreşte faţă de mine.= Nu e cam periculos, domnuleI/aletti se întoarse spre el, cu un surâs straniu.= Ce înseamnă pericolul, atunci când ai în faţă un su(et

c*inuit, ClQmentI Ce fel de om aş ' dacă mi"aş întoarce privireaşi nu aş face nimicI Nu"ţi face gri#i. &m s"o smulg pe prietena tadin g*earele lui /oldoni. O să 'e greu, 'indcă mi"a spus că eîndrăgostit de ea. ar voi găsi eu un mi#loc. <u când îţi încete!i

activitateaI

= >urtuna asta prevesteşte că se strică vremea. ă întorc înmai puţin de două săptămâni, când îmi pun nava la adăpostpentru iernat.

= /ine. 3ână atunci, 'i prudent. -tii că mă a!e! pe tine.= 3oţi s"o faci, marc*i!e.

Cork se retrase, liniştit acum în privinţa lui ar%, lăsându"l pe/aletti cu gândurile lui negre.

6&ine eşti tu, "ar6 9ead< 1are ce ţi-am #ăcut, de vrei să măcondamni cu orice preţ<7 &urul răsu(ării lui !ugrăvi un cap cade maimuţă pe vitraliul colorat. /aletti oftă şi"l şterse cu un gestoosit.

1i!ita lui /aletti nu"l miră pe /oldoni, care devenise unuldintre apropiaţii marc*i!ului 'indcă aşa"i ceruse $mma,făgăduindu"i tot felul de răsplăţi în sc*imul acestui serviciu.

= ragă prietene, îl întâmpină el, îmră5iBându"l, iartă"mă căte"am cam negli#at de la un timp. ar sunt tot mai olnav dedragoste, şi ştii cum se întâmplă@ cu cât încerci să te vindeci, cuatât mai mult înaintea!ă oala.

= Nu treuie să te scu!i, Diuseppe, protestă /aletti, luând loc

pe scaunul oferit de ga!dă. ai ai vreo sticlă din vinul acelae2celent de porto pe care ţi"l trimite fratele tăuI

= Cum să nu? -tie că m"aş supăra foc dacă m"ar lăsa să duclipsă.

-i se grăi să umple două pa*are cu licoarea de nuanţaamrei.

/aletti luă pa*arul şi"şi muie u!ele în el, apreciind calitatea

ăuturii.= Categoric, e inegalail?= Sunt fericit că"5i place, răspunse /oldoni, instalându"se în

faţa lui, în salonaşul unde, cu câteva ceasuri mai devreme,făcuse dragoste cu ar%.

= upă ce"o să citeşti asta, n"o să mai 'i atât de fericit,declară /aletti, întin!ându"i o foaie de *ârtie.

= Ce"i astaI întreă /oldoni luând"o.

)şi aruncă oc*ii pe ea şi păli. 3rivirea îi deveni de g*eaţă.1ocea, la fel.

= Ce treuie să înţelegI

= 0aide, dragul meu, râse /aletti, spri#inindu"se comod deraţele fotoliului. >aci tra'c de cinci ani, iar în ultimele câtevaluni, într"un mod foarte neplăcut, folosindu"te de prietenia dintrenoi ca să"ţi prote#e!i interesele. Credeai că n"o să a(uI Ca să numai amintesc de scrisorile pe care i le trimiţi $mmei de

ortefontaine, informând"o regulat cu privire la toate mişcărilemele. Nu te osteni să negi, le"am interceptat.

= >ie, încuviinţă /oldoni. &tunci de ce mă denunţi aia astă!idogelui prin scrisoarea astaI

= 1rei să ştii de ceI întreă marc*i!ul, ridicându"se ca sa seapropie de fereastra.

&supra 1eneţiei se lăsa noaptea. &erul era călduţ. Cântecele

păsărilor începeau să se estompe!e. Cu un oftat, /aletti seîntoarse din nou spre vecinul lui.= Ca să nu poţi refu!a propunerea pe care vreau să ţi"o fac.= eci e vora despre un şanta#, marc*i!eI= Nu"mi place cum sună acest termen, dar se potriveşte.= &i tot ce"ţi doreşti. $ oare posiil ca eu să am ceva care să"

ţi placă atât de mult, încât să te în#oseşti astfelI <u, care îţiîmpărţi averea cu săraciiI <u, atât de îngăduitor faţă de oricineI

<u, pe care te credeam lipsit de slăiciuniI/aletti nu fu mirat că /oldoni descoperise o mică parte a

secretului lui. O ştia de#a din scrisorile adresate de acesta$mmei.

= Nimeni nu e lipsit de slăiciuni, Diuseppe. Nimeni. ar aidreptate. i"ai răpit ceva ce"mi doream. &m cre!ut că o să teplictisească la un moment dat, însă nu s"a întâmplat aşa, mi"ai

spus"o c*iar tu cu gura ta.= aria? înţelese imediat /oldoni.)şi încleştă degetele pe raţele fotoliului.= e ce tocmai ea, marc*i!eI Nu e2istă femeie în 1eneţia

care să nu se vise!e în raţele tale. O faci ca să mă pedepseştipentru trădarea meaI

/aletti oftă. Nu"i plăcea deloc ceea ce făcea în clipa aceea./oldoni era făţarnic, dar nu repre!enta niciun pericol.

= Nu sunt supărat pe tine, Diuseppe. &ş avea motive să 'u,desigur, dar nu"mi stă în 're. Nici nu vreau să"ţi fac rău doar ca

să te văd suferind@ dacă doream, aş ' făcut"o de mult. &devăruleste şi mai neplăcut. 4a fel ca tine, m"am îndrăgostit.

= <e"ai îndrăgostit de ariaI rân#i /oldoni. &veam dreptate s"o ţin departe de tine. nstinctul nu mă înşelase.

= )mi pare foarte rău, te rog să mă cre!i. ar n"am mai gustat

de foarte mult timp acest sentiment şi nu mă pot *otărî să"l lassă se piardă.

= Cre!i că e o sclavă pe care să ţi"o dau, pur şi simpluI 1arespinge acest târg de!gustător. ă iueşte.

= &m s"o fac să"i treacă./oldoni se ridică. 4uă sticla de porto şi"şi turnă încă un pa*ar.

âna îi tremura de mânie şi frustrare. ădu vinul peste cap.

= -i dacă aş refu!aI= Scrisoarea va pleca, iar 1eneţia va a(a că tu şi prietenultău, amasadorul, faceţi tra'c cu arme. Nu cred că asta va ' peplacul arelui Consiliu. 1eţi ' arestaţi, decă!uţi din drepturi şiaruncaţi în înc*isoare, după o #udecată pulică pe care o veisuporta greu, ca şi aria, de altfel. ar eu voi ' acolo şi o voiconsola.

= 3rin urmare, n"am de ales, scrâşni /oldoni.

= O să te vindeci. Ki s"a mai întâmplat. ie însă, nu. )nsc*im, accept să uit tot ce am a(at. Crede"mă că îmi e la fel degreu să trec cu vederea trădarea ta pe cât mi"ar ' s"o pierd pearia în favoarea ta.

= u"te dracului, /aletti? >ă"mi însă o favoare. Să nu a(e căm"ai constrâns la asta.

= 1oi face cum doreşti. )ţi dau o săptămână ca să pui la cale

#ocul care o va îndepărta de tine. &m să te anunţ mâine cumtreuie să procede!i./aletti plecăE nu voia să"l îndurere!e şi mai mult pe /oldoni.

-tia că durerea lui era sinceră.= /ună seara, !ise, ieşind din odaie ca să plece acasă.

/oldoni nu"i răspunse. 4uă sticla de porto şi o goli.

= )n sfârşit, aria? în sfârşit eşti aici, cu mine şopti /aletti

la urec*ea lui ar%.1ocea lui avea un timru special, pe care ar% l"ar '

recunoscut dintr"o mie.

= &m sperat asta de multe ori, marc*i!e, răspunse ea,încântată să constate că /oldoni se *otărâse până la urmă să"isatisfacă acest capriciu.

= >oarte rău ai făcut, ar% +ead, murmură /aletti.$a încremeni, simţind un sloi.

Se lăsase mascată şi legată, aşa cum dorise iuitul ei. $ragoală. Stătea în picioare. âinile împreunate deasupra capului îierau legate cu un şnur de mătase de un cârlig '2at în tavanulmicului udoar din casa lui /oldoni. e când ar% îi ceruse s"oiniţie!e în #ocurile sen!uale ale 1eneţiei, acesta o făcuse să leaprecie!e.

4a au!ul numelui ei pronunţat de /aletti îşi dădu seama că, de

data asta, greşise. O sudoare rece i se prelinse de"a lungul şireispinăriiE sen!aţia era la fel de e2citantă ca şi frica. in instinct,îşi regăsi starea pe care o avea, pe vremuri, înainte de aorda#e./u!ele marc*i!ului întâr!iară în scoitura şalelor ei, apoi urcarăîncet până la ceafă, savurând gustul sărat. &poi se întoarseră laurec*ea ei.

= aria, simt că te temi de mine. Cre!i că sunt un om crud.e ceI

= 3oate că am motivele mele, răspunse ea, cu un nod în gât.= i le spui şi mieI întreă el, lipindu"şi trupul gol de spatele

ei. ar% se în'oră din cap până în picioare la atingerea lui. )nciuda panicii şi a certitudinii că omul acesta era duşmanul ei, nuputea nega dorinţa pe care i"o tre!ea. O fascina într"un felciudat. 3oate sinucigaş. nconştient. <ulurător.

= "ai omorî dacă ţi le"aş spune, mărturisi ea.

= <e înşeli, aria. Nu vreau decât să te asolv.$a râse amar, în timp ce marc*i!ul o mângâia cu vârfuldegetelor.

= 3unem pariu, domnuleI= 3rea târ!iu, şopti el. Jocurile sunt făcute.= Ce înseamnă astaI= -tii ce stratagemă folosea marele inc*i!itor spaniol

<orLuemada ca să alunge demonii din trupurile celor posedaţiI

)n ciuda arsurii indecente a mângâierilor lui, spaima o făcu săse cutremure din nou.

/aletti se lipi şi mai strâns de şalele ei. ar%, şi mai tulurată,nu ştia ine dacă"şi dorea sa fugă sau să rămână locului.

3rinsă între aceste sen!aţii contradictorii, îl lăsă să"iîndepărte!e picioarele. +egretă însă imediat, dându"şi seama căgle!nele îi fuseseră încătuşate. Cineva se grăise s"o imoili!e!e

răstignită astfel. /oldoni, pesemne. $ra limpede că era şi elacolo. <imp de o clipă, uitase de pre!enţa lui. /oldoni au!isetotul. 4a gândul ăsta, se simţi şi mai prost.

Cu toate simţurile la pândă, surprinse mişcări în încăpere,!gomot înăuşit de paşi, fotolii târâte pe podea. )nţelese că/aletti se desfăta urmărindu"i neliniştea, spaima, prelungindsupliciul aşteptării.

= Ar!icile, îi murmură, în cele din urmă, la urec*e. Nimic nu emai un decât ele ca să e2orci!e!i un su(et deprins cu desfrâul.ar% simţi ciupitura uşoară a frun!elor între coapse. Strânse

dinţii, stăpânită de dorinţa sălatică, sen!uală care o cuprindea.= 3este câteva minute, mâncărimea va ' insuportailă. &i să"

5i doreşti să ai mâinile liere, ca s"o poţi alina, dar n"o vei puteaface. <e vei !vârcoli în faţa triunalului tău, pentru ca vreunuldintre #uraţi să"5i ierte păcatele. ar nu va veni nimeni, căci au

pariat o avere pe forţa lor de a"ţi re!ista. Nu vei putea facenimic, decât să"5i evalue!i viciile. &i vrut să te #oci cu focul,aria. & venit momentul să te ar!i, sfârşi marc*i!ul,îndepărtându"se de ea.

= 3entru ceI= 3entru că valore!i mai mult decât atât, ştiu asta. Oricine"ai

'.

= $şti şi tu unul dintre eiI întreă ea, începând de#a să simtăc*inurile despre care îi vorise /aletti.= Cine ştie, ariaI Cine ştieI4a un moment dat, femeia îşi pierdu stăpânirea de sine,

renunţând la orice noţiune de ine sau rău, de orgoliu sauvanitate. +espiraţia sacadată a spectatorilor nevă!uţi din #ur ourmărea pe a ei. Demetele lor se împleteau cu ţipetele şiinsultele ei, într"o saraandă înspăimântătoare în care nimic nu

mai avea sens.ar% n"ar ' putut spune cât timp trecuse. se păruse o

eternitate. Când în odaie se făcu linişte şi înţelese că rămăsese



acolo singură şi părăsită, începu să plângă. maginea lui Niklaus,răstignit şi el, o i!i ca o lovitură de pumnal drept în inimă.Scoase un urlet de ruşine şi de disperare.

>u de!legată după multe ore, timp în care veninul se distilase

de la sine. in dorinţa cumplită ce o copleşise nu mai rămăsesedecât o amintire. $ra epui!ată. Servitoarea care"i scoase mascade pe oc*i o spri#ini până la un fotoliu şi o a#ută să"Bi pună pe ea*ainele de călugăriţă.

= O să te conducă cineva, îi !ise apoi, fără pic decompătimire în glas.

ar% dădu din cap şi, învinsă, plecă.

arc*i!ul /aletti avea dreptate@ primise e2act ce merita.

2

& doua !i, maica superioara trimise o novice s"o c*eme. ar%

o urmă pe fatăE şi trupul, şi su(etul o dureau de parc"ar ' fostătută.

)şi petrecuse noaptea în stare de veg*e, plângând. <oatăsuferinţa adunată în ea se scursese încet prin acest şuvoicontinuu, care o c*inuia uneori cu imagini insuportaile.

Ceea ce se întâmplase n"avea niciun sens. ar% nu înţelegearegulile, legile. acă /aletti îi ştia numele, desigur că a(ase şi

motivul venirii ei la 1eneţia. &tunci care era rostul acestui #ocICa s"o încerceI S"o umilească după unul lui placI +euşise. arasta nu e2plica nimic. acă /aletti voia într"adevăr oc*iul de#ad, aşa cum cre!use ea, şi de aceea se aliase cu $mma, ar 'putut pro'ta de situaţie ca să a(e de la ea unde ascunsesei#uteria. Nu"i pusese însă nicio întreare. Cât despre /oldoni,proail că"şi dăduse seama că ar% şi /aletti erau interesaţiunul de celalalt.

acă ar ' iuit"o atât de mult cum spunea, n"ar ' pututadmite aşa ceva. 4ui ar% nu"i păsa dacă"l pierde. ar n"ar 'vrut să"l rănească fără motiv. &r ' treuit să aiă un su(et negruca al $mmei de ortefontaine ca să"şi ată #oc de el. 4uiDiuseppe îi datora faptul că"Bi regăsise ucuria de a trăi. 3oatec*iar prea multă, din moment ce"şi pierduse măsura. Oricum,/oldoni nu merita să 'e răsplătit printr"o trădare. 3roail că era

#ignit şi furios. ar% se simţea vulnerailă. 4uptase penumeroase fronturi, s'dase de nenumărate ori moartea fără să'e cu adevărat înspăimântată. ar toate acestea o speriau. Nuînţelegea nimic din ra'namentele amoroase care"i răvăşeausu(etul şi trupul. Nu cunoştea c*inurile, rănile, consecinţele lor.Cu o spadă în mână putea înfrunta orice prime#die. ar armelenu"i foloseau la nimic. -i nici ceea ce învăţase pe când se a(a lalad% +ead. 1enise s"o încolţească pe $mma, cre!ând că

e2perienţa în materie de intrigi şi dorinţa e2acerată deră!unare îi erau de a#uns ca să învingă. Ce"i mai rămăsesedupă seara aceeaI Sentimentul că i s"a luat totul. 3ână şi



acestea. ar misterul care"l încon#ura pe /aletti era şi maiprofund. ar% se gândi la 'ul ei, la scrisoarea lui >orin, pe careo primise la mănăstire cu câteva !ile în urmă. >orin o anunţa căavea ordin să supraveg*e!e corăiile imperiale din &driatica,ceea ce însemna că se va a(a mai aproape de ea. 3retindea că

Junior e fericit pe navă. &mândoi o încura#au.ar% !âmi cu amărăciune trecând pragul iroului maicii

superioare. )n loc să se liniştească, se simţea distrusă.= arc*i!ul /aletti a insistat să 'i e2clusă din acest

aşe!ământ, declară maica superioară fără nicio introducere, deîndată ce ar% înc*ise uşa.

)ncăperea era pe atât de austeră, pe cât erau de somptuoase

parloareleE tonul vocii maicii superioare pe atât de rece, pe câtde prietenos era c*ipul ei. Numai contraste. &parenţe. 1eneţiaera ca un şarpe de mare care"şi pândea victimele, lăsându"le să#oace pe urta lui ca să le poată îng*iţi mai uşor. )n #ocul acelade umre, /aletti nu era decât un îmlân!itor de şerpi.

= ar de ce a făcut"oI= O să"ţi spună personalE îţi acordă astfel un mare privilegiu.

arc*i!ul este un ărat e2trem de generos. Nu"l de!amăgi,

'ica mea?ecepţionată, ar% sc*iţă un surâs.= Dondolierul lui te aşteaptă, adăugă călugăriţa, însoţind"o

până la uşă. a"ţi lucrurile şi du"te cu umne!eu, 'ica mea. Celde Sus va şti să te îndrume.

4ui ar% îi veni să"i răspundă că, date 'ind lucrurile ruşinoasecare se petreceau în casa 4ui, proail că Cel de Sus avea un

somn foarte agitat, dar se aţinu. Ce"i putea reproşa acesteifemeiI Că o îndemnase să iueascăI $a însăşi era aceea caree2agerase. &cum însă se terminase. /aletti o lecuise. ată căgăsise un argument în favoarea lui. ar acum, ar% va treui să"lînfrunte, 'indcă şi el dorea acest lucru la fel de mult ca ea.

= &cesta este apartamentul dumneavoastră, doamnă, spuseun valet stilat, desc*i!ând o uşă.

ar% rămase cu gura căscată. Camera era lu2oasă,împodoită cu pân!e pictate de ic*elangelo. 3atul cu aldac*inpărea cioplit dintr"o singură ucată de aanos. 3e tălia lui era



sculptată o scenă galantă. raperiile aşe!ate de o parte şi dealta a ferestrelor largi îndulceau cu imprimeul lor discret luminacare pătrundea în valuri, inundând covorul persan, duşumeauadin lemn preţios, cuferele, dulapul şi masa de toaletă cu oglindăprinsă într"o ramă de aur ătută cu ruine. Ca şi restul locuinţei

lui /aletti, încăperea aceea o fascina prin somptuo!itatea ei.ar% uită pentru o clipă de rana din su(etul ei.

= )ţi placeINu"l au!ise pe marc*i!ul /aletti intrând, pierdută cum era în

admiraţie pentru tot ce"o încura#a, cu toate că"Bi înc*ipuise cănimic n"o mai putea impresiona.

ar% se întoarse spre el, cu inima ătându"i puternic,

temându"se să nu"l vadă dispreţuitor şi triumfător. ar nudescoperi în privirea lui decât o sclipire îngri#orată şiprotectoare.

= e ce îmi acor!i această onoare, marc*i!e, după tot ce mi"ai spus şi mi"ai făcutI Nu pricep. Ce vrei de la mineI

/aletti se apropie de ea. An val suit şi per'd de dorinţă oinundă, tre!it de parfumul lui în care stăruia o undă de mosc.+espiraţia lui ar% se accelera.

= Nu e nimic de priceput, aria. Sau poate preferi să"ţi spun6ar%7I

= Cum doreşti, răspunse ea, din ce în ce mai de!orientată.3rivirea lui /aletti era plină de lândeţe. /lândeţe şi rădare.

ar% se întreă dacă nu cumva se înşelase. 3oate că el nu ştianimic în afară de numele ei adevărat. ClQment Cork ar ' pututprea ine sa i"l spună dacă, aşa cum îşi înc*ipuise ea, între ei

doi e2ista o legătură. /aletti îi ridică uşor ăria cu un deget şi"icăuta privirea, care"l evita.= Ki"am mai spus, aria, că nu vreau decât să te asolv. Să

te cură5 de murdăria în care te"a târât /oldoni. e acum înainteîmi aparţii mie şi numai mie.

= ar elI Nu s"a simţit rănitI ă iuea.= )n ca!ul acesta înseamnă că părerea lui despre iuire nu

seamănă deloc cu a mea. >ii liniştită. Se plictiseşte întotdeauna

de orice. -i de dragoste, şi de prietenie. N"ai ' făcut nici tue2cepţie. )l regreţiI

= Nu, spuse ea fără să e!ite.

= 3oţi să pleci dacă vrei, dar asta m"ar întrista foarte mult. Săştii că eşti lieră. &solut lieră să te duci unde vrei, să teîntorci, fără să treuiască să"mi dai socoteală. 3oţi circula în voieprin tot palatul, îi poţi cerceta toate ung*erele, mai puţin osingură cameră, a cărei c*eie se a(ă la mine. Nimeni nu te va

supraveg*ea, aria. Nu"ţi cer în sc*im decât un lucru. Să numă trăde!i niciodată. 3ot să înţeleg şi să iert orice, în afara deasta.

Se îndepărtă de ea şi o salută curtenitor.= )ncă un lucru. +ămâi îmrăcată în *ainele astea, îmi plac.

ulapurile tale sunt pline cu astfel de roc*ii, ca să te poţisc*ima. -i nu mă provoca. $u singur voi *otărî !iua şi ora când

voi face dragoste cu tine. acă asta se va întâmpla vreodată. &isă oservi că sunt altfel decât ceilalţi ăraţi. Sper că atunci veiavea destulă încredere în mine ca să"mi de!vălui secretele tale.3ână atunci, ele îţi aparţin şi nu doresc să ştiu nimic.

= )ţi mulţumesc, marc*i!e.= )ncrederea este o (oare rară, aria. $ nevoie de timp şi de

multă anegaţie ca s"o găseşti. Aneori, nu"i de a#uns o viaţăîntreagă. <otuşi, mă voi strădui să cuceresc încrederea ta. 3oate

că atunci n"o să te mai temi de mine.ar% fu tulurată, însă nu rupse liniştea care se lăsase. Ce i"ar

' putut răspundeI Cu un surâs trist, /aletti continuă@= 1ei avea la dispo!iţie o camerista şi un valet. >oloseşte"i

cum cre!i de cuviinţă. C*eltuieşte cât vrei. <ot ce se a(ă aici îţiaparţine. &solut totul. nclusiv timpul pe care vei accepta sămi"l dedici. O !i ună, sfârşi el, înclinându"se, după care se

retrase la fel de discret cum venise.ar% rămase tăcută. $ra descumpănită. Se lăsă să cadă pe unscaun. isterul era tot mai de nepătruns. Nu şi"l înc*ipuiseniciodată pe /aletti în lumina aceea. 3ână atunci, nu vă!use înparloarele mănăstirii decât un ărat monden, uşuratic, amailşi inconsecvent, care nu o ăga în seamă. Ce se petrecuse oareICu el. Cu ea. Nu mai dorea altceva decât să"l descopere. Nunumai din pricina acelei scrisori găsite la maestrul umas sau

din cau!a $mmei, ci doar pentru ea însăşi. Ca să înţeleagă.>iindcă purtarea marc*i!ului părea lipsită de orice logică. ar%se gândi la enigma ătrânului maestru umas, la vecinii lui care

pretindeau că are legături cu diavolul. Nu era superstiţioasăE cutoate acestea, treuia să admită ca marc*i!ul era la fel deuimitor şi misterios ca şi tatăl lui. $2ercita asupra ei o puterecare"o înspăimânta. Suspină şi alungă aceste osesii. )şiatinsese ţelul iniţial. /aletti o instalase în casa lui şi pretindea că

era pe deplin lieră. &vea de gând să veri'ce dacă era c*iar aşa.ai devreme sau mai târ!iu, urma să vină acolo şi $mma.&tunci, po!iţia lui ar% avea să 'e destul de puternică încât s"oînfrunte şi să se ră!une. )ntre timp, unicul ei oiectiv treuia să'e descoperirea legăturii dintre $mma şi /aletti. -i să nu uite,când vor ' fa5ă"n faţă, că toţi cei de aici purtau măşti. Simţi căprinde forţe noi.

Se ridică şi privi pe fereastră grădina de la picioarele ei. )nciuda iernii mo*orâte, îi puteai g*ici simetria. &(ase de la/oldoni că marc*i!ului îi plăceau (orile ale.

&lul. Simolul purităţii.6&ine eşti, de #apt, marc*ize aletti< gândi ea, când îl !ări

plimându"se pe o alee mărginită de măslini. ?i ce se ascundeîn camera unde n-am voie să intru<7

Ca şi cum i"ar ' g*icit nedumeririle, /aletti privi spre ea şi"i

făcu, !âmind, semn cu capul. ar% îi răspunse în acelaşi fel,apoi se îndepărtă de fereastră.

61are ce este craniul acela de cristal< 2reun nume de cod,vreun o$iect<7 &lungă însă din minte întreările acestea care"oosedaseră neîncetat încă înainte de a se lăsa cucerită dedestinul din 1eneţia.

3ână la urmă, mai devreme sau mai târ!iu, va a(a ea

răspunsurile.Diuseppe /oldoni suferea. Suferea şi era furios. Jucase şipierduse. ăsura cu paşii în lung şi"n lat grădina interioară alocuinţei sale, în ciuda frigului tăios care domnea la sfârşitul luniidecemrie 8:;8, refu!ând să recunoască faptul că încerca s"o!ărească ar% la ferestrele lui /aletti. 4e purta pică şi lui, şi ei.

ar% nu"l iuise. Se folosise de el ca să se apropie de /aletti.&r ' treuit să 'e or şi surd ca să nu"şi dea seama de asta.

<otul fusese doar un #oc. An #oc a cărui victimă fusese el. >iindcăşi /aletti îl minţise. Nu era îndrăgostit de aria. Nu voise decâts"o aiă la c*eremul lui pe această ar% +ead. aria nu negase

că ea era ar% +ead. &cceptase să 'e pedepsită, acceptase să"lpărăsească şi să se mute la călăul ei. &sta era o dovadă certă afaptului că, în po'da aparenţelor, se înţelegeau ine. ar/oldoni nu înţelegea în ruptul capului din ce motiv. Ce seascundea în spatele acestei istoriiI

3rin faţa oc*ilor îi trecu o clipă c*ipul $mmei deortefontaine. aria pomenise de ea. An val de mânie îl făcu săsimtă picături mari de sudoare şiroindu"i pe spate. Nu cumvaasta era legăturaI Nu cumva ar% era doar o spioană trimisa de$mmaI 3oate că aceasta din urmă voia să teste!e 'delitateavaletului ei.

Simţi că turea!ă. Nimeni n"o să"Bi ată #oc de Diuseppe

/oldoni fără să 'e apoi pedepsit? egeaa se lăuda /aletti căştie tot, /oldoni avea mi#loacele lui de a trimite scrisori care sănu poată ' interceptate. ntră cu paşi *otărâţi în casă, urcăscara, intră în cainetul lui şi se aşe!ă la irou. Cu mânatremurând, înmuie pana în călimară.

= -i acum, $mma de ortefontaine, scrâşni el, valetul tău îţiva spune ce părere are despre toate astea?

ar% îşi petrecu restul !ilei vi!itându"şi noul domeniu. Credea

că n"o să"i ia decât vreo câteva minute, dar orele trecură fără caea să"Bi dea măcar seama.

4ocuinţa era imensă, având diverse saloane de recepţie, delectură, de mu!ică. )n 'ecare erau moile, vase şi ielouri dinopal, din 'ldeş, din comalină, din lemn de esenţe rare, oiecteîmpodoite cu pietre preţioase sau din cristal şlefuit. Sulime înatmosfera pe care"o creau, fermecătoare în detaliile lor. <alouri

cu scene galante, peisa#e veneţiene, naturi moarte, portrete.3rivirile lui ar% se pierdeau printre toate acestea, atrase cândde detaliile unei scene de luptă, când de gingăşia unui voal. $radin ce în ce mai încântată. Scaunele şi sofalele, pendulele şimesele, irourile şi călimările, cuferele şi dulapurile toate erauo desfătare pentru oc*i. ar% nu mai vă!use niciodată atâteaogăţii la un loc, nici măcar la curtea regelui Jaco. &nsamlulera fără cusur şi atât de ec*ilirat încât însenina su(etul.

3retutindeni plutea o mireasmă de coa#ă de portocală şi de lemnparfumat, foarte diferită de mirosul de ceară de parc*et alcaselor oişnuite. Cât despre numeroasele cărţi a(ate acolo,



ar% remarcă frumuseţea ilustraţiilor, a caracterelor tipogra'ceşi a legăturii volumelor. Sofocle şi &ristotel se învecinau cuCorneille, +acine şi oliere, +aelais stătea lângă $rasmus, şi3aracelsus lângă S*akespeare. 3e o eta#eră, o lucrare anatomicăîşi e2punea planşele amănunţiteE pe alta se a(a un estiar

mitologic ilustrat artisticE pe a treia, un vas cu ooci detranda'r aia desc*işi.

Când veni ora cinei, nu reuşise încă să termine de e2plorat totparterul.

= i s"a părut că multe dintre statuete sunt foarte vec*i,remarcă ar% în timpul mesei.

Nu"l mai revă!use deloc pe marc*i! în cursul !ilei.

= &i dreptate. Anele provin din 3ersia, altele din C*ina saudin &sia. )ţi vor treui câteva !ile, dacă nu c*iar câtevasăptămâni, ca să descoperi toate comorile a(ate în acest palat.>amilia mea a avut nevoie de două secole ca să le adune, iar euvoi petrece, proail, tot atâta vreme ca să le admir şi să măucur în voie de ele.

ar% !âmi ironic.= oar dacă ai ' din neamul !eilor ai putea a#unge la o

asemenea vârstă.= $2istă unele adevăruri care depăşesc înţelegerea

oamenilor.= &devărul este, marc*i!e, că suntem cu toţii muritori,

oricare ne"ar ' soarta, a'rmă ea, refu!ând să se gândească lamaestrul umas şi la longevitatea uimitoare a acestuia.

= $şti lieră să cre!i asta, aria. eocamdată.

= &scun!i oare nemurirea în odaia aceea unde n"am voie saintruI întreă ea.= 3oate că da. &i găsit"oI= &m dat de o uşă încuiată, presupun că aceea este. &r ' de

a#uns un singur ielou dintre cele de aici ca să"l îmogăţeascăpe orice *oţ. 3ari sa 'i incrediil de ogat. Ceea ce ascun!i să 'eoare şi mai preţios decât toate acesteaI

3rivirea lui deveni tristă.

= Nu ascund nimic, dragă prietenă. 3ur şi simplu te ţindeparte de singurul lucru pe care ar ' prea periculos să"l priveştisau să"l atingi.

= Să 'm serioşi? întreţii misterul numai ca să mă facicurioasă, îl stârni ea, vrând să"l facă să se dea de gol.

= +ămâi departe de uşa aceea, aria. Sper că în curând îţivoi de!vălui ceea ce ştiu despre lucrul a(at acolo. &cum însă eprea devreme.

= Nu"mi plac c*inurile lui <antal, mărturisi ea, privindu"l dreptîn oc*ii negri.

= /a eu cred că da, altfel ai ' rămas la mănăstire în loc să temuţi aici?

ar% simţi din nou o arsură în #osul pântecelui şi regretă că l"aprovocat pe marc*i!.

*3

<enul marcat de cupero!ă al domnului 0enneLuin de

C*armont se înroşi tot de ciudă.= $ foarte neplăcută povestea asta, dragul meu. -i !ici că

/aletti ar avea dove!i ale vinovăţiei noastreI= C*iar a doua !i după acea discuţie peniilă i"am cerut să mi

le arate.= >ireşte, aproă amasadorul, care adăugă imediat@ O să"ţi

treacă. eşi treuie să recunosc faptul că aria ta

3rivirea cruntă a lui /oldoni îl făcu să lase fra!a în aer.= /aletti c*iar are lista tuturor activităţilor noastre, precum şia sumelor pe care le"am doândit în urma lor.

= Nu este su'cient ca să ne acu!e. "ar mai treui şi mărturialui Cork.

= Să"l eliminăm, sugeră /oldoni.= Nu încă. &tâta timp cât eliminarea lui nu devine neapărat

necesară, prefer să ne apere în continuare interesele. 1om avea

timp să acţionăm dacă /aletti revine asupra promisiunii pe careţi"a făcut"o.

= Cum doreşti. )ncă un lucru@ îţi aduci aminte de $mma deortefontaineI

&masadorul oftă din rărunc*i.= Cum aş putea s"o uitI $ cea mai frumoasă femeie pe care

mi"a fost dat s"o întâlnesc vreodată.

= arc*i!e, marc*i!e, se topeau ele de încântare, eştisingurul om care ne înţelege?

&r ' putut pro'ta de acest avanta# ca să se ucure de oricâteamante ar ' vrutE cu toate acestea, se ferea de orice gest, deorice fra!ă care le"ar ' putut lega de el. 4a fel proceda şi faţă dear%. Când privirile li se întâlneau, erau încărcate de aceeaşitulurare, de aceeaşi atracţie, dar niciunul dintre ei nu cute!a sa

se lase în voia sentimentelor şi să renunţe la neîncrederea care"istăpânea. 3referau să pălăvrăgească despre toate şi desprenimic.



ar% îşi ţinea cu greu în frâu dorinţa de a forţa uşa care"i erainter!isă. Se mulţumea să !ăovească în dreptul ei, aşteptând oclipă de cura#, care nu venea. e câte ori era pe punctul de aforţa încuietoarea, îşi amintea unda aceea de suferinţă care seaşternuse pe c*ipul lui /aletti atunci când îi ceruse să nu"l

trăde!e. &vea o mie de motive s"o facă. ar totul în ea seîmpotrivea.

4a doar câteva !ile de la venirea în casa lui /aletti, sepierduse prin 1eneţia, ca să veri'ce spusele ga!dei în privinţapretinsei liertăţi de care urma să se ucure. +epetase de maimulte ori e2perienţa. /aletti n"o minţise. Nimeni n"o urmărea.arc*i!ul n"o întrea niciodată cum îşi petrece !ilele,

povestindu"i în sc*im ce făcea el. 3ărea asorit de ocupaţialui de armator, căreia îi consacra mult timp. ar% voia săveri'ce dacă era c*iar aşa. 3entru asta, pro'tând de încredereape care i"o acorda el, se duse să"Bi ia straiele ărăteşti de undele ascunsese.

>u însă decepţionată. Cu e2cepţia spadei, care, deşi ruginise,era recuperailă, toate celelalte lucruri prinseseră mucegai dincau!a umidităţii din aerul 1eneţiei. Se dusese imediat la

anc*erul ei, să"Bi ia anii, şi folosise o parte din ei ca să"Bicumpere de la un armurier un pistol, iar de la un croitor o livreade valet. O pelerină de culoare înc*isă o făcea de nerecunoscut.4e pusese pe toate în dulapul din camera ei, împreună cu oc*iulde #ad pe care nu putea risca să"l poarte la gât. eşi faptul căavea din nou arme o îmărăta, şi"şi tot lustruia saia, ceva sesc*imase în ea. Cum şi de ce, n"ar ' putut spune.

orea în continuare să se ră!une pe $mma. ai mult decâtoricând. /aletti însă nu semăna cu $mma.escoperea în el o 'inţă diferită de ceilalţi oameni, din !i în !i

mai fascinantă. 3icta minunat, compunea arcarole, cânta divinla clavecin, la mandolină şi la vioară, avea cunoştinţe uluitoareîn diverse domenii@ otanică, geogra'e, istorie, politică,alc*imie, astrologie, literatură Nu e2ista întreare al căreirăspuns să nu"l cunoască, înfrumuseţându"l cu anecdote

savuroase.&vea un deoseit talent de povestitor, împănându"Bi

povestirile cu detalii personale, de parcă le"ar ' trăit c*iar el, 'e

că se petreceau pe timpul lui &le2andru cel are, 'e seîntâmplaseră cu o săptămână în urmă. Celor care se mirau deasta, le răspundea@ 6! uşor să povesteşti lucrurile care ţi-aurămas în amintire7

3ână şi ar% a#ungea uneori să se întree dacă nu cumva

nemurirea avea vreun rol în această memorie uimitoare. ar, catoţi veneţienii, îşi spunea până la urmă că asta ar ' imposiil.

Căci se simţea din ce în ce mai ine în tovărăşia lui. Nu"lregreta pe /oldoni, cu care se întâlniseră de câteva ori la serate.Când îl salutaseră, acesta le întorsese cu dispreţ spatele,a'şându"se cu noua lui iuita.

= Nu te necă#i draga mea, o sfătuise /aletti. /oldoni este

orgolios, ca ma#oritatea ăraţilor. O să"i treacă. &morul propriurănit doare multă vreme, dar, până la urmă, se vindecă.ar% îi dăduse dreptate, deşi îşi spunea că $mma făcea

e2cepţie de la această regulă. /aletti o învăţa o sumedenie delucruri, o oliga să re(ecte!e la sensul faptelor şi alevenimentelor.

3e măsură ce treceau săptămânile, ar% se întrea tot maides cum de se asociase /aletti cu $mma de ortefontaine. $ra

din ce în ce mai sceptică.

)n !iua de 9 ianuarie 8:;, ar% desc*ise feril plicul pecare"l găsise în casa părăsită. <recea pe acolo în 'ecaresăptămână, în speranţa că va găsi scrisori de la >orin, dar şi cudorinţa de a"l revedea pe Cork. Se mulţumi cu ucuria de a 'primit veşti, oservând cu regret că în vatră cenuşa era rece, iar

păian#enii începuseră să"şi ţeasă pân!ele.Se apropie de o fereastră cu oloanele scoase din ţâţâni, princare intra su'cientă lumină ca să"şi poată citi scrisoarea. Oparcurse cu nerădare.

6Draga mea "ar6, scria /or$in, am ancorat la rindisi, undetocmai am sosit. Iată-mă din nou aproape de tine. tât deaproape, încât tare aş avea c*e# să vin la 2eneţia, mai ales că

nu-mi place deloc gândul că locuieşti la marc*izul acela.Intenţiile lui nu pot ' alt#el decât du$ioase, iar tu nu tre$uie sauiţi motivele care te-au adus la 2eneţia.7



ar% ştia să citească printre rânduri. 3recis că arătase preamult interes faţă de /aletti în scrisoarea pe care le"o trimisese.$ra clar ca >orin era gelos. 4a fel de evident era şi faptul cărivalitatea dintre el şi Corneille reapăruse. ar% îi cerea adesea

căpitanului veşti despre Corneille, dar >orin nici nu se gândeasă"i dea ascultare. )i vorea pe larg despre Perla, despre Junior,despre el însuşi, şi sfârşea totdeauna cu un 6salutari de laCorneille7 care era, cu siguranţă, departe de a re(ectarealitatea.

Continuă să citească, !âmind.

6 8unior a crescut şi, nu eCagerez, arată de parc-ar avea dedouă ori vârsta lui. "-a asigurat că Ai4laus era un adevărat uriaş, şi, când văd ce repede creşte, mai că-mi vine să-l cred.2or$eşte puţin despre tatăl lui, ca şi despre nn, şi e şmec*er,vesel şi descurcăreţ. Au trece zi în care să nu mulţumescprieteniei noastre că mi-a îngăduit să-l am alături de mine.

!u, care nu m-am văzut niciodată în postura de tată, tre$uiesă recunosc cinstit că de un an de când mă tot împiedic de el,

ca de o g*iulea pe care mă temeam să nu tre$uiască să otârăsc după mine, mi-a o#erit mai multe $ucurii decât am avut până acum în toţi anii cât am #ost navigator. A-am pretenţia să-iiau locul lui Ai4laus în inima 'ului tău, el însă ţine locul copiluluipe care nu-l voi avea niciodată.7

ar% îşi ridică din nou privirea, revă!ând în minte c*ipul

(amandului ei. Junior îi va semăna întru totul, cu siguranţă.efunctul ei soţ îi lipsea mai puţin, cu toate că uneori încă setre!ea rusc din somn şi pipăia aşternutul, în căutarea lui. +ananu se înc*isese, dar o durea tot mai rar. Suspină. Nu era greu deg*icit ce"i ascundea >orin, care nu"şi dorea altceva decât s"opăstre!e alături de el. ar% ar ' treuit să se ucure. Cât demult şi"o dorise pe vremuri? /ănuia că el era gata să facă oricepentru a o recâştiga şi, mai ales, pentru a"l îndepărta pe

Corneille. Cu toate că ar% încercase să"i dea de înţeles lui>orin că avea alte planuri, ca să nu înrăutăţească relaţiiledintre cei doi, era sigură că şi Corneille încercase să"i scrie, însă



>orin îi reţinuse scrisorile. upă ce totul se va sfârşi, iar ea seva întoarce să"l ia pe Junior, vor discuta toţi trei şi vor lămurisituaţia.

ar% continuă să citească.

6 m #ost nevoit să-mi las nava la oulon, 'indcă su#erisemulte avarii în timpul unei #urtuni. r ' tre$uit sa-ţi vor$escdespre evenimentul acesta, să-Bi spun că am lăsat acolo câţivaoameni, dar te-ai ' îngri0orat, poate, din cauza 'ului tău, iar el ainsistat să nu-ţi scriu că şi-a scrântit mâna. ! cura0os şi tenace.Peste câţiva ani va deveni, #ără eCagerare, cel mai $un ga$ier pe care l-am avut vreodată.7

ar% dădu din cap. Ceea ce gândea ea se con'rma mereu

6 st#el că acum navigăm pe Ealateea, un vas cu FG de tunuri,mare şi di'cil de diri0at. &red că Perla mă #ăcuse să capăt niştenăravuri de prinţ şi a$ia aştept s-o recapăt, de îndată ce va 'reparată. Pentru moment, n-am alte îndatoriri decât săcontrolez navele. 8unior e în siguranţă. i gri0ă să 'i şi tu în

siguranţă. &u riscul de a mă repeta, îţi recomand să 'i prudentăcu aletti. Italienii promit multe, dar nu se ţin niciodată decuvânt. "ai devreme sau mai târziu, adevărata lui 're va ieşi laiveală şi o să te #eliciţi că n-ai cedat.

În s#ârşit, 8unior şi cu mine te sărutăm, iar &orneille57

ar% împături scrisoarea şi o strecură su *aina de valet, în

dreptul inimii. eşi din casă şi se ascunse într"un intrând al unui!id pe lângă care trecea /aletti în drum spre port. $ra a treia !icând îi pierdea urma în dreptul unei case cu faţada la fel deponosită ca faţada clădirii din care ieşise ea. /aletti intra acoloşi nu mai ieşea până seara. 3rin oloane nu ră!ătea niciun 'rde lumină. e data asta însă, ar% era *otărâtă să"Bi astâmperecurio!itatea.

4a fel ca în !iua precedentă, îl vă!u strecurându"se în grădină,

descuind uşa şi intrând. ar% se asigurase din timp că poatepătrunde în pivniţă, aşa că sări sprintenă înăuntru, de îndată ce

/aletti fu în casă. ar% nu treui să aştepte prea mult ca să"Bidea seama că presupunerile ei erau întemeiate.

Kinând un sfeşnic în mână, marc*i!ul coorî scările, şi intră însala oltită şi umedă în care se a(a ar%, care se ascunserepede. )n ci!me îi mustea apa ver!uie şi murdară, dar nici nu se

clinti. /aletti n"avea cum să intuiască pre!enţa ei. $ra ascunsă şide întuneric, şi de utoiul masiv şi urât mirositor în spatelecăruia se pitise. /aletti manevra un mecanism situat pe pereteledin faţa ascun!ătorii ei, făcând ca întregul !id să pivote!e. ar%îl vă!u intrând în coridorul acela secret şi luând de acolo nişte*aine asemănătoare cu veşmintele pe care le purtau oameniisăraci din 1eneţia. 4a numai câţiva paşi de ea, /aletti se

de!răcă şi"şi puse *ainele acelea, îşi acoperi faţa cu o mască,apoi intră din nou în pasa#. <ulurată la vederea goliciunii lui aproape totale, ca şi de

toată mascarada aceasta ciudată, ar% aşteptă câteva secunde,apoi se strecură la rândul ei în pasa#ul pe care /aletti nu se maiostenise să"l înc*idă în urma lui. <unelul suteran era întunecos,îngust şi mirosea puternic a mucegai. ar% urmări luminasfeşnicului din faţa ei, potrivindu"şi paşii după ai lui /aletti, ca să

nu"şi de!văluie pre!enţa.upă un timp, se tre!i în altă pivniţă, întru totul

asemănătoare cu cea din care porniseră, şi ieşi dintr"o casă lafel de dărăpănată, nu departe de arsenal.

)n pragul unui vec*i antrepo!it de!afectat recunoscu o siluetăfamiliară şi se apropie ca să veri'ce dacă nu se înşela. /aletti seduse direct la ClQment Cork şi"i făcu semn cu capul. &cesta se

dădu imediat la o parte, lăsându"l să treacă. Complicitatea lor ofăcu pe ar% să se simtă mai uşurată. ăcar desluşise o parte aenigmei. Ceea ce urmă însă o lăsă cu gura căscată. ntră şi ea înclădire, unde mai erau şi alţi oameni, ţinând capul în #os şitrăgându"Bi pălăria pe oc*i ca să nu 'e identi'cată. 4a îndemnullui Cork, cei vreo cinci!eci de !drenţăroşi dinăuntru se aşe!ară#os, c*iar pe podeaua care fusese măturată. /aletti se urcă pe oladă.

= &ici va ' casa voastră, declară, cu vocea lui profunda. 3ânăla sfârşitul iernii veţi avea adăpost, *rană, apă şi mâncare. Nuva treui nici să furaţi, nici să cerşiţi. Cork se va îngri#i de toate.

= OmuM ăsta nu minte, întări unul dintre cei pre!enţi spuselelui /aletti. &nuM trecut m"a lecuit de vărsat.

= )mi aduc aminte de tine. Soţia ta era însărcinată atunciE ce"a născut, ăiat sau fatăI

/ăratul ridică în raţe un ăieţel pirpiriu şi i"l arătă.

= i"am pierdut slu#a, iar nevastă"mea a murit acum douăsăptămâni. Oricine"ai ', a#ută"mă, dacă mi"ai salvat viaţa?

= O să capeţi tot ce"ţi treuie, prietene, până când o să te puidin nou pe picioare. <otuşi, să ştiţi că nu din milă sunteţi a#utaţi.Cork v"a ales pentru că aveţi voinţa să luptaţi ca să ieşiţi dinsărăcie. Cei care în loc sa se !ată se lasă duşi de val, ucid şiviolea!ă mai mult din plăcere decât de nevoie, nu sunt ine"

veniţi aici. acă vreunul dintre voi îşi trădea!ă #urământul de apăstra acest secret, va ' pedepsit fără milă. Cork şi oamenii luivă vor învăţa ce treuie să faceţi ca să vă apăraţi de epidemii şisă scăpaţi de neca!urile care vă copleşesc. Să"i ascultaţi.

= -i după aiaI întreă o femeie. upă ce se termină iarnaI/aletti !âmi.= 3ână atunci o să ştii să citeşti şi sa scrii cât de cât, vei

învăţa să"5i ocroteşti copiii şi să le asiguri e2istenţa. 1ei avea o

slu#ă ca să"i poţi întreţine şi o re!ervă de ani, să"i foloseşti înca! de nevoie.

= >ii inecuvântat? e2clamă femeia.= Nu inecuvânta decât cerul, răspunse /aletti, şi cura#ul cu

care înfrunţi 'ecare !i. Sărăcia e o oală care poate ' vindecată.<e"ai născut ca o 'inţă demnă, femeie, înalţă"ţi fruntea şiacceptă s'darea pe care ţi"a aruncat"o viaţa. $u nu vă ofer

decât învăţăminte. $ treaa 'ecăruia dintre voi să le foloseascăaşa cum treuie.= ar soarta n"o pui la socotealăI întreă altă femeie.= -i g*inionulI adăugă altcineva.= 4uptaţi"vă cu ele. 4uptaţi"vă, în loc să vă resemnaţi.= <u eşti ogat, îţi convine să voreşti, râse ironic un altul.ulţimea începu să murmure. /aletti nu se sinc*isi.= Ce ştii tu despre mineI Nu"mi poţi vedea decât masca şi

veşmintele peticite. Oare sunt un stăpân sau un simplu slu#itorISunt c*ipeş sau des'guratI Cine sunt eu, de faptI -i ce drum alcrucii am străătut înainte de a veni astă!i la această triunăI

&ş putea răspunde tuturor acestor întreări, dar acesta e oarelucrul cel mai importantI acă nu v"aş cunoaşte suferinţele, aşdori eu oare să vi le alinI acă n"aş şti care sunt temerilevoastre, credeţi că aş îndră!ni să vă cer să le acceptaţiI acă num"aş teme de rău, aş veni oare să vă salve! de elI Nu, prieteni.

Suntem egali în faţa slăiciunilor noastre şi singuri, adesea preasinguri ca să cute!ăm să le înfruntam. Numai fraternitatea văpoate reda liertatea şi egalitatea în această lume. ată de cevin la voi ca un frate. Nu ca un ogătaş, nu ca un creştin. oarca un om. 3entru că poţi reali!a orice dacă"5i oferi singurmi#loacele s"o faci, dacă începe să"5i placă ideea că o poţi face.

/aletti sări #os de pe estrada lui şi"şi desfăcu larg raţele.

1ocea îi vira de convingere şi de altruism. O tăcere adâncăluase locul murmurelor. -i ar% era su#ugată de c*arisma lui, lafel ca toţi ceilalţi.

= )naintea voastră au mai fost şi alţii care m"au au!it, m"auînţeles şi m"au ascultat. Nu aştept nimic în sc*im. >ac ceea cetreuie să fac. >iecare dintre voi, în felul lui şi cu mi#loacele decare dispune, poate deveni c*eia de oltă a unui întreg edi'ciu.Crede5i"mă? 1eţi pleca de aici mai puternici şi cu su(etele

înălţate. Credeţi"mă, şi voi ' mulţumit./aletti îşi împreună mâinile şi"i salută, apoi se îndepărtă aşa

cum venise, încon#urat de o tăcere religioasă, în semn derespect.

Neputând să"l urmărească fără să se dea de gol, ar% mai!ăovi printre ceilalţi până când putu să iasă neoservată. N"omai luă prin suterană ca să a#ungă la +ialto. Simţea nevoia să

se plime puţin ca să"şi pună ordine în gânduri. &poi treui să iao gondolă şi a#unse în faţa somptuoasei reşedinţe a marc*i!ului/aletti mult după ora cinei. Noaptea era senină şi rece, dar ar%simţea că arde. )şi scosese straiele ărăteşti, luându"şi din nouînfăţişarea ariei Contini. ar% +ead însă era răvăşită.

/aletti nu"i făcu niciun reproş.= Sunt fericit să văd că nu ţi s"a întâmplat nimic rău, îi spuse

el. <e"am aşteptat cu masa.

= Nu treuia, marc*i!e.= Nu aveam nimic de făcut mai important decât asta, aria,

o asigură el, surâ!ând.

ar% îi aruncă o privire plină de lândeţe.= inţi, marc*i!e. ar minciuna asta îmi place. Nespus de

mult.3rivirile li se întâlniră pentru o clipă, iar inima lui ar% începu

să ată mai tare şi mai repede. e data asta nu încercă să

reprime dorinţa care o su#uga, lăsând"o să"i aprindă privirea, şicre!u în momentul acela că şi /aletti se va lăsa în voia dorinţeilui. $l se mulţumi însă să"i ia mâna şi să i"o sărute cu tristeţe.

= Nu vreau să am secrete faţă de tine, aria. 0ai să cinăm,ineI

$a dădu aproator din cap, simţind şi frustrare, şi speranţă.Se aşe!ă la masă şi, după ce fu adus primul fel, îi mărturisi@

= <e"am urmărit astă!i./aletti ridică spre ea o privire plină de recunoştinţă şi spusesimplu@

= -tiu.ar% rămase fără grai. /aletti îi !âmi.= &m avut de ieri sentimentul că sunt urmărit. >ii liniştită,

aria, nu m"am supărat pe tine. acă n"aş ' sperat că vei 'curioasă, aş ' înc*is la loc pasa#ul suteran. Sau, şi mai ine, aş

' luat"o pe alt drum, ca să te rătăceşti. Nu sunt cel care pretindcă aş ', dar în lumea asta nu te poţi arăta aşa cum eşti.

= $ adevărat, !ise ea. upă cum spuneai, încrederea secâştigă cu greu.

= Nu mă grăesc. Sper ca într"o !i să 'u demn de încredereata. )ntreaă"mă orice doreşti, 'indcă, repet, n"am nimic deascuns faţă de tine.

= )n afară de camera aceea înc*isă.= O să vină şi vremea ei. Ki"am făgăduit, iar eu îmi ţinîntotdeauna promisiunile.

= CândI= Când vei înceta să te mai îndoieşti de mine. Când mă vei

iui.= -i dacă asta n"o să se întâmple niciodatăI= &tunci nimic n"ar mai avea sens, dar nici nu vreau să mă

gândesc la o asemenea posiilitate, răspunse el.= Ce se ascunde în spatele acestui 6nimic7, marc*i!eI

= 1iaţa, dragostea, speranţa. +enaşterea. ar *ai săsc*imăm suiectul, vreiI )nţeleg să"5i voresc despre ceea cesunt acum, nu despre rănile mele, nu despre ceea ce am fost.

= ată deci încă un mister.= &tâta timp cât vei dori să"l de!legi, vei rămâne aici. 1e!i,

aria, totul este ilu!ie. "ai vă!ut generos, acum mă arătegoist. Ne dedulăm în permanenţă. -i, în mod parado2al, înaceastă dualitate suntem stăpâni pe noi.

= ar CorkI $l ţi"a vorit despre ar% +ead, nu"i aşaI= )ntr"adevăr. <e"a remarcat când ai sosit la 1eneţia, mirat să

g*icească o femeie su *ainele acelea de ărat. &r ' treuit săte îndrume către adăpostul pe care l"ai vă!ut a!i, dar a preferat

să te păstre!e numai pentru el, sperând că"ţi va câştigaîncrederea. Kinea la tine şi m"a rugat să te scot din g*earele lui/oldoni, care te ducea la pier!anie.

= e ceI= Să !icem că nici Diuseppe /oldoni nu este cel care se

pretinde a '. +ămânând alături de el, mai devreme sau maitâr!iu ai ' fost în pericol.

= &cesta a fost singurul motivI

3rivirea lui /aletti se aprinse.= Nu, recunoscu el. "ai cucerit, aria.= &tunci de ce nu vrei să te apropii de mineI oar m"ai supus

unei încercări atât de crude şi de sen!uale= Ki"am spus că nu sunt ca alţi ăraţi. acă tu ai nevoie de

timp ca să îndră!neşti să"mi de!vălui secretele tale, acordă"mi şimie timp destul ca lucrurile să se aşe!e de la sine.

ar% nu răspunse. /aletti avea dreptate. ualitatea su(etuluiducea la singurătate. arc*i!ul o !guduise. ar asta era oare dea#uns ca să i se poată încredinţa, de!văluindu"i totulI Nu cumvaalături de umne!eu se aţinea şi diavolulI 6A-am altă soluţiedecât să cola$orez cu ea7, îi scrisese /aletti maestrului umasvorind despre $mma, pe care o considera diaolică. ar% citeaşi recitea în 'ecare seară scrisoarea aceea, ca să nu se laseînvinsă de lândeţea şi de delicateţea marc*i!ului. )i era prieten

sau duşmanI )ncă nu ştia. ar această nesiguranţă îi sfâşiainima. Se înc*ise în tăcere.

/aletti vori din nou.



= ulte dintre corăiile mele trec pe la /rindisi. acă vrei, te"ar putea duce acolo.

ar% păli şi îng*iţi în sec.= Ce treuie să înţelegI= Nimic, aria, îi răspunse /aletti cu un surâs plin de tristeţe.

1reau doar să ştii că eşti lieră să pleci sau să rămâi. Clădirea încare v"aţi adăpostit tu şi Cork e a mea. &m trecut nu de mult peacolo şi am descoperit că domnul de >orin îţi trimite scrisori laaceastă adresă. Nu mă interesea!ă motivul, din moment ce n"aicre!ut de cuviinţă să"mi voreşti despre asta.

= &tunci de ce mi"ai de!văluit că ştiaiI întreă ea, îndefensiva.

$l se ridică şi se înclină în faţa ei.= Ki"am spus. 3entru că nu mai vreau să"ţi ascund nimic.&cum, te rog să mă scu!i. Sunt foarte oosit în seara asta.

ar% dădu din cap şi îl privi depărtându"se, cu umerii aduşi,el, a cărui ţinută era de oicei atât de dreaptă şi de mândră.3lecă şi ea pe urmele lui, urcând scara care ducea laapartamentul ei. Se simţea la fel de istovită. e pe palier îl vă!upe /aletti înc*i!ând după el uşa camerei inter!ise. O luă pe

coridor şi se opri în faţa uşii, e!itând între dorinţa de a mărturisitotul şi cea de a tăcea, între atracţia pe care"o simţea faţă de elşi dorinţa de a"l respingeE între ispita de a da u!na înăuntru şicea de a se îndepărta. )şi încordă au!ul, apoi se răsuci pe călcâieşi plecă. &r ' putut #ura ca"l au!ise pe /aletti plângând înăuntru.ar, cu siguranţă, se înşela. Nici umne!eu, nici diavolul nuplâng niciodată.

**

>orin era cât se poate de prost dispus când îi restitui actele

veneţianului pe care"l acostase.= -i, ineînţeles, n"ai întâlnit în drum niciun vas de"al

imperiului, scrâşni el.= Niciunul, domnule, îi răspunse veneţianul, cu un aer atât de

s'dător, încât lui >orin îi veni să"l treacă prin ascuţişul spadei.= 3esemne că nici pe căpitanul Cork nu"l cunoşti, aşa"iI= 3e piratul acelaI Să mă ferească umne!eu să"i ies în cale,

îşi făcu omul cruce.>uria lui >orin spori. Se stăpâni, totuşi. Celălalt îşi ătea #ocde el, se vedea asta după privirea şi e2presia lui. Căpitanultura de mânie că nu"l poate face să"Bi îng*ită vorele. &şaîncât se mulţumi să mârâie@

= /ine, poţi pleca.1eneţianul îşi scoase pălăria cu panaş şi"l salută cu o

plecăciune ironică. &poi se întoarse spre locotenentul lui şi"i

dădu ordin ca nava să se îndepărte!e de Ealateea. Cu pumniistrânşi, >orin privi cum virea!ă coraia.

= Ce părere ai despre ăştia, căpitaneI îl întreă secundul lui.= )şi at #oc de noi? &solut toţi? -i doar a trecut o lună de

când stăm aici, ce dracuM? Ce cred ei, că sunt orI &*? Ce n"aşda să pot veri'ca încărcătura trădătorilor ăstora.

= &masadorul ce !iceI

= omnul 0enneLuin de C*armont mă asigură că tratatul deneutralitate n"a fost încălcat şi că însuşi dogele garantea!ăpentru asta. $ limpede totuşi că duşmanul e aprovi!ionat cuarme şi cu provi!ii. -i cine"ar putea s"o facă, în afară deveneţieniI

= 3iraţii. ar omul ăsta e şi el pirat, după cum ştim.= ar *ârtiile lui sunt în regulă. <ocmai asta mă înneuneşte.

&stfel, ne pot da cu ti(a fără niciun risc. ă frustrea!ă cumplit?

)ntoarse capul, privind puntea superioară a Ealateei. )ndimineaţa aceea, nimic nu"i era pe plac. Carena vasului,greementul greoi, (ancurile prea late. ăcar dacă 3ontc*artrain

s"ar *otărî odată să"i trimită înapoi Perla, ca să"Bi complete!eescadra. ar nu, în locul navei lui i"o reparti!aseră pe Drăguţa,comandată de Clairon, şi un rulot care se plictisise de atâtastat la /rindisi. 4"ar ' lansat cu plăcere asupra portului 1eneţiei,ca să"i înveţe pe oamenii aceia ce înseamnă sinceritatea şi

respectarea regulamentelor. <reuia să"şi descarce cumva furia.ai ales că nu mai primise de ceva timp veşti de la ar% şi"şiînc*ipuia că aceasta era atrasă de /aletti. Nici nu ştia ce"lenerva mai mult@ faptul că se culcase cu /oldoni sau că încă n"ofăcuse cu lestematul de marc*i!?

>orin ştia ine că frustrarea întreţinea dorinţa, pe când

fantasma îşi pierdea din actualitate de îndată ce se îndeplinea./aletti era şmec*er. acă voia s"o supună pe ar% şi s"o facă sădevină dependentă de el, asta era cea mai ună metodă. e lamoartea lui Niklaus, ar% era vulnerailă. >orin nu mai ştiacare era acum temperamentul amoros al lui ar%, dar, din ceeace cunoscuse el, putea să"Bi înc*ipuie în(ăcărarea de care eaera în stare. )şi încleştă şi mai tare pumnii. -i el, care"şiînc*ipuise că pericolul era Corneille? +ân#i. &cum, nici nu mai

putea ' vora să concure!e. )n ciuda faptului ca Junior seataşase de el. ar şi gândul acesta îl enervă. Junior prefera să'e cu Corneille mai degraă decât cu el, dar era ceva normal.eşi ţinea la ăiat, >orin era comandantul escadrei şi treuiasă"Bi impună autoritatea în faţa tuturor. nclusiv a lui Junior.

/ăiatul dormea în aterie, se urca pe catarge şi manevrapân!ele, râdea împreună cu mateloţiiE cum să nu prefere

tovărăşia lor celei a căpitanuluiI0otărât, !iua aceea se anunţa mi!erailă. C*iar atunci îi vă!upe Junior şi pe Corneille ocupaţi să veri'ce legăturile odgoanelorde la arorele artimon. $rau u!ate. Daierii îi raportaseră de#asituaţia. Nici Ealateea, nici Drăguţa nu se potriveau cutemperamentul lui. Se gândi la Cork şi la a6 Daniel. Dro!avăfregata? 4uă portavocea şi urlă@

= Corneille? )n caina mea, imediat?

Corneille îi aruncă o privire uimită, iar >orin îl aţinti încruntatînainte de a intra în caina lui.

Brulot, vas care incendiază navele inamice, (n.tr.)

3ână la sosirea marinarului, golise de#a unul după altul douăpa*are cu rom.

= 1oiai să mă ve!i, căpitaneI= &i idee cum îl putem găsi pe amicul tău CorkI atacă >orin.-tia ine că nici acesta nu avea cum să dea de Cork, aşa cum

nu putea nici el, dar treuia să"şi verse neca!ul asupra cuiva.= Ce ţi"a făcutI $ vora despre ar%I cute!ă Corneille, care"l

cunoştea ine.>orin se proţăpi în faţa lui. Corneille nu"şi pleca însă privirea.= e unde şi până unde ar%? oamna a găsit ceva mai un

decât afurisiţii ăBtia de piraţi, se înfurie el, dorind să"l răneascăşi pe Corneille aşa cum fusese rănit el însuşi. & terminat şi cu

tine, şi cu mine, Corneille. $ moartă după /aletti.Corneille însă nu vru să"i facă #ocul lui >orin.= ar% nu mi s"a părut gata să"l uite pe (amandul ei atât de

repede.= & uitat şi de copilul ei?= Căpitane, ştii ine că nu"i adevărat, răspunse Corneille.= Se poate, dar asta nu sc*imă cu nimic faptul că veneţienii

ăBtia sunt trădători, sper#uri şi ticăloşi. nclusiv /aletti ăla?

= &ici ai dreptate. ar ce legătura au toate acestea cu CorkI= Nu cumva, după ce că eşti ciung, mai eşti şi or, mărginit şi

tont, scrâşni cu răutate >orin.4ui Corneille îi sări muştarul. $ra prima dată când >orin se

referea astfel la in'rmitatea lui.= Căpitane, îţi amintesc că mi"am pierdut raţul salvându"te

pe tine?

= &i cura# să a'rmi că nu regreţiI îl s'dă >orin.= <e respect prea mult ca s"o fac, căpitane, dar daca veicontinua să mă urăBti la fel de mult cât ţineai la mine pevremuri, s"ar putea întâmpla şi asta.

= Nu treuia să mi"o iei?= Nu treuia s"o părăseşti? urla Corneille, scos de"a inelea

din 're. $i, drăcie, >orin, nu cre!i că întin!i prea mult coardaI&m plătit şi eu din greu, la fel ca tine?

>orin se duse la o măsuţă şi"şi turnă din nou rom în pa*ar,dându"l pe gât dintr"o singură îng*iţitură.

= 3rietenul tău Cork face afaceri cu imperialii.

= &i vreo dovadăI= Anul dintre oamenii din ec*ipa#ul lui Clairon a surprins o

discuţie într"o cârciumă din &ncona. Cork recrutea!ă piraţipentru afacerile lui.

= N"ar avea nimic de câştigat, îl asigură Corneille, calmându"

se. 3iraţii n"au nevoie de intermediari ca să"Bi facă treurile.= 4ucrea!ă pentru amasadorul >ranţei, făcu >orin.= &sta"i o acu!aţie gravă, oiectă Corneille, surprins.= $2act, oftă >orin, care începuse şi el să se liniştească.Scenele pe care le făcea când îl apucă pandaliile nu durau

niciodată prea mult. Continuă@= N"am dove!i nici împotriva unuia, nici împotriva celuilalt.

)nsă am impresia că întreările pe care i le pun şi acu!aţiilemele la adresa 1eneţiei îl fac pe 0enneLuin de C*armont să sesimtă #enat în loc să 'e revoltat, aşa cum ar ' normal.

= Nu pot să te a#ut în niciun fel, căpitane, dar, dacă eadevărat, ar ' ine s"o prevenim pe ar%. acă Cork lucrea!ăpentru /aletti, aşa cum ne"a spus ea, şi, în acelaşi timp, şipentru amasador, avem toate motivele să credem că /aletti şiamasadorul sunt complici. &r ' mai ine pentru ar% să se

ferească de ei.>orin îl privi scrutător. >uria i se domolise în faţa calmului lui

Corneille. &şa se întâmpla, adesea, şi pe vremuri.= Credeam că vei ' de partea lui Cork.= N"am avut decât un prieten adevărat, declară Corneille,

privindu"şi căpitanul în oc*i. )mi pare rău că l"am pierdut, însăpentru ar% a meritat. -i acela nu era Cork.

= &i dreptate, se dumiri >orin. a, ai dreptate. <oarnă"ţi unpa*ar de rom, făcu el, lăsându"Bi trupul masiv şi ciolănos săcadă într"un fotoliu.

Corneille se supuse şi umplu şi pa*arul lui >orin, care îi făcusemn să se aşe!e pe fotoliul din faţa lui. +ămaseră o clipătăcuţi.

= &ş ' făcut şi eu acelaşi lucru, mărturisi deodată >orin.acă eram în locul tău, aş ' procedat la fel ca tine cu ar%. Nici

nu ştiu pe care dintre noi trei sunt mai supărat@ pe tine, 'indcăai sedus"o, pe mine, pentru că n"am oprit"o să plece, sau pe ea,pentru că ne"a despărţit pe noi doi.

= $a n"are nicio vină. $ra tânără, n"avea destulă e2perienţăîn dragoste şi dorea să oţină o po!iţie care s"o salve!e dinmi!eria din care ieşise.

= &i înţeles"o mai ine decât mine, constată înciudat >orin.-i e uşor de g*icit că ai şi iuit"o mai ine. ă consideri orgolios

şi prost, nu"i aşaICorneille !âmi. iscuţia aceasta începea să"Bi regăsească

tonul cald de pe vremuri.= Aneori, răspunse el fără să e!ite.= e multe ori, recti'că, lucid, >orin. <e"ai ' ataşat atât de

mult de <om dacă n"aş ' renegat prietenia noastrăI= Nu ştiu, minţi Corneille.

>orin g*ici. Scoase un oftat.= "am arătat nedrept şi dispreţuitor faţă de tine, şi totuşi nuvrei sa mă faci să mă simt şi mai vinovat. ar nu sunt prost,Corneille. $u sunt cau!a nenorocirii lui ar%.

= /a $mma e cau!a nenorocirii lui ar%. -i ea, ca şi noi, arefu!at să recunoască adevărul.

= Ce adevărI se miră >orin.= &cela că ar% e o făptură pe care e cu neputinţă s"o

iueşti. $a aparţine vântului din larg, oceanului, !ării. Se opreşteşi se dăruieBte, căpitane, oferă tot ce e mai un în ea, dar astanu este decât o ilu!ie. O clipă trecătoare în care ar% e întreagă.)ntreagă, dar nu completă. Niklaus stăpânea ceva ce noi nuavem. Nu ştiu despre ce anume este vora, însă este ceva ce ae2istat, a dispărut şi nu se va mai întoarce niciodată. ar% nuputea trăi altfel decât în liertate. $ o c*estiune de

supravieţuire, pentru ea.= <otuşi, mai este şi Junior.= a. Junior este, fără îndoiala, singura legătură pe care ar%

n"o va rupe niciodatăE cu toate acestea, într"un fel, o încurcă,deşi ea nu vrea s"o recunoască nici măcar în sinea ei.

= e ce spui astaI se miră >orin.= -tim sigur că $mma nu se a(a la 1eneţia. <reuie să e2iste

ceva ce o reţine acolo pe ar%. Ceva mai puternic decât dorul de

ră!unare care o macină.= /alettiI scrâşni >orin.



= acă ar% vrea să creadă aşa ar nici el n"o va puteasc*ima. Nu, e altceva. Ceva ce nici ea însăşi nu ştie.

= Ce anumeI făcu >orin, fascinat acum, când descopereaceea ce refu!ase să vadă şi să audă.

= Se teme, căpitane, murmură Corneille, rănit şi el de acest

adevăr. Se teme să iuească. Se teme să se aandone!e în voiaiuirii şi să 'e apoi aandonată. &şa că"i iueşte pe cei pe care"iîntâlneşte în calea ei şi care îi oferă un răga!, dar nu iueşte aşacum ar treui, nu aşa cum l"a iuit pe Niklaus. ar% fuge. $puternică, stăruitoare, încăpăţânată, reelă, ră!unătoare şinemiloasăE totuşi, fuge. -i preferă să"l ştie pe Junior cu noi maidegraă decât alături de ea, orice"ar spune şi cu toate că"i simte

lipsa.)ntre ei se lăsă o tăcere grea. >orin înţelegea că marinarulavea dreptate, foarte multă dreptate.

= Ce cre!i că se va întâmplaI întreă el în cele din urmă.= O să"l lase pe /aletti s"o domesticească şi, dacă el i"o va

cere, se va mărita cu el. Omul acela are tot ce"i treuie ei ca săse simtă în siguranţă.

= Nu cre!i că e complicele $mmeiI

= /a da, ca şi al amasadorului. ar o va iui şi din cau!aasta o va a#uta să se ră!une. /a c*iar va ' gata să ucidă ca săn"o piardă. Cred că ar% ştie ce se ur!eşte acolo. 1a şti cum săse folosească de situaţie, dar pentru noi lucrurile rămânnesc*imate. &m pierdut"o, căpitane. &mândoi.

= &m rupt toate scrisorile pe care i le"ai scris, mărturisi>orin.

= /ănuiam eu. 4e"ai cititI= Nu.= &r ' treuit. )n toate, îi spuneam lui ar% acelaşi lucru@ că,

orice"ar face, vom ' întotdeauna alături de ea.>orin lăsă oc*ii în #os, mişcat de anegaţia lui Corneille. Se

simţea #alnic.= 0ai să uităm toate astea, căpitane, propuse Corneille, o

dată pentru totdeauna. ar% ne"a dat un 'u. Să"l iuim amândoi

aşa cum am iuit"o pe ea.>orin dădu din cap şi strânse pumnii.= acă /aletti ăsta o va face vreodată să sufere

= ar% va şti să se apere. 3rieteniI întreă el, ridicându"se.>orin făcu la fel şi se îmrăţişară.= 3rieteni, #ură >orin, dacă mă poţi ierta.= $i, !ise Corneille, desprin!ându"se din strânsoarea

îmrăţişării lui ărăteşti, şi dragostea, şi prietenia au nevoie de

certuri ca să se călească. <reuie să intru de cart. Junior o să seucure că ne"am împăcat.

= $ra neliniştitI= -tii doar că are multă intuiţie.= 4inişteşte"l, dar nu"i vori despre ănuielile noastre în

legătură cu Cork. N"aş vrea să creadă că mama lui e în pericol.Corneille plecă mulţumit.

Junior îl întâmpină arătându"i crestele valurilor.= a uită"te?Ealateea alerga mânată de vânt, cu Drăguţa pe urmele ei.

Cele două nave erau escortate de vreo cinci!eci de del'ni alecăror strigăte răspundeau celor ale cormoranilor. Se !enguiauprintre valurile agitate, fără să le pese de norii care se adunaudinspre est.

Junior nu se mai sătura să"i admire.= $i, musule, glumi Corneille, te laşi distras de la îndatoririle

taleI Junior începu să râdă şi"şi îngroşă vocea@= a, căpitane. ar dă"mi de făcut o corvoadă pe punte, ca

să 'u pedepsit fără să mă lipseşti de distracţie.= e acord, şmec*ere, răspunse Corneille, intrând în #ocul

copilului. -i când o să ca!i peste ord, vom vedea dacă înoţi totaşa de ine ca ei. Junior râse şi mai cu poftă, apoi se urcă pe odgoane până la

cafasul catargului, unde erau şi ceilalţi gaieri. )şi făcu mâinilepâlnie şi strigă@

= Navă la ori!ont, căpitane?Corneille se urcă şi el în cafas, sprinten în ciuda in'rmităţii lui.= Cre!i că e o navă de"a imperialilorI întreă Junior.

= 3are mai degraă veneţiană.= Of? e2clamă Junior. omnului >orin n"o să"i placă deloc

treaa asta?



Corneille îi ciufuli pârul negru, care nu semăna deloc cu celroşcat al mamei lui.

= >orin are multe motive să nu"i placă, !ise el, făcându"i cuoc*iul.

Junior !âmi, întorcându"i gestul.

= ar tu nu i"ai spus că mama vrea să pună mâna c*iar pecomoara lui /aletti.

Corneille nu răspunse, mulţumindu"se să !âmească, în timpce Junior se lipea de el, înfruntând vântul care se înteţea.

Nu"l minţise pe >orin în legătură cu 'rea lui ar% şi nici înlegătură cu ceea ce aştepta ea de la /aletti. ar în rest 4ară!oi, ca la ră!oi. Nici nu"i trecea prin cap să se resemne!e. )l

iuea prea mult pe Junior ca să accepte să se îndepărte!e dear%, aşa cum pretinsese.upă comoara lui /aletti, ar% avea să se îndrepte spre

comoara $mmei, era inevitail, iar el era cât se poate de *otărâtsă 'e acolo, ca să"i prote#e!e şi pe ea, şi pe ăiat.



*+

Carnavalul era pe sfârşite, iar această perspectivă îi îndemna

pe veneţieni să se lase şi mai mult în voia simţurilor, de parcă n"ar ' vrut să irosească nicio clipă din aceste ultime ore. )nsaloane, aproape că nu se mai discuta despre nimic în afară dedragoste. Cu oarecare reţinere în alegerea cuvintelor, căci uniipatricieni care făceau parte din arele Consiliu, adepţi ai ideilorpuritane ale dogelui, se scandali!au în faţa acestei imaginiliertine.

= Onoarea 1eneţiei se a(a în altă parte şi presupune multmai multă omenie, îi replicase /aletti unuia dintre aceştia.Onoarea 1eneţiei constă în neutralitatea ei şi în refu!ul de a luaparte la con(icte. $u, unul, prefer să văd oamenii murind diniuire decât de setea cuceririlor.

Cu părere de rău, patricianul îi dăduse dreptate, decretândtotuşi că onoarei i"ar sta mai ine dacă ar ' împodoită cu unpic de reţinere. /aletti fusese de acord cu el, aşa că nimeni nu

se supărase.+emarca lui îi plăcuse lui ar%. Cu o !i înainte primise o

scrisoare în care >orin îi relata ănuielile lui în legătură cu uneventual tra'c.

$a îi răspunse imediat, ca să"i spulere îndoielile, povestindu"ice a(ase despre activităţile lui Cork şi ale lui /aletti. $raconvinsă că, dacă într"adevăr Cork se ocupa cu contraanda, o

făcea doar ca să"i a#ute pe săraci, nu pe imperiali. /aletti îiarătase de la o ferestruică a podului casei şirul lung de gondolecare se perindau pe la poarta lui de cum se lăsa noaptea.

= e ce o salamandrăI întrease ea, mirându"se la vedereaneoişnuitului la!on de pe frontonul porţii palatului.

= 3entru că se regenerea!ă la soare. 3entru că înfruntă foculşi supravieţuieşteE pentru că nu dă înapoi niciodată din faţagreutăţilor. $ste un simol. $ra şi emlema regelui >rancisc .

= ar c*ipul acela de cristal pe care e aşe!ată are şi el vreosemni'caţieI continuase ea, dându"şi seama deodată că poateera vora despre ceea ce /aletti numea 6craniul de cristal7.

= Cristalul atrage şi re(ectă lumina. 3roail că ai oservatasta în seara aceea în care te"ai întors târ!iu. 3rinde viaţă la ceamai mică ra!ă şi"i conduce pe oamenii ăştia până la poarta mea,fără să ştie că în spatele ei mă a(u eu. 3entru ei, nu e decât unpunct de reper şi nimic mai mult.

ar% nu insistase.>orin nu treuia să"Bi facă gri#i din cau!a ei. $ra stăpână pe

situaţie, deşi îşi menţinea atenţia trea!ă, îi scrisese ea, ca să"lliniştească. )i mulţumise şi pentru sinceritate, ucurându"se căprimise veşti de la Corneille, ale cărui scrisori >orin îimărturisise că le reţinuse până atunci. )i spusese ce mult oucura împăcarea lor şi"l anunţase că va aştepta până în vară

sosirea $mmei. acă aceasta nu venea până atunci, ar% urmasă părăsească 1eneţia, întâlnindu"se cu ei la ordul Perlei.Nu minţise, deşi, de când descoperise adevărata 're a lui

/aletti, pre!enţa lui o tulura şi mai mult. >iecare privire a lui oardea, orice atingere îi transforma trupul în #ăratic. <otuşi, nucute!a să"l provoace. &r ' fost de"a#uns să"i vorească, ştiaasta, dar ce să"i spunăI 6e-am $ănuit, #ără niciun temei, că eştiucigaş< &ă ai *otărât asasinarea #amiliei mele, că eşti aliatul

celei mai mari duşmance pe care o am< e-am urât şi n-amrămas în casa ta decât ca să mă răz$un<7 N"avea cura# s"o facă.Nu voia să"l de!amăgească şi, cu atât mai puţin, să"l rănească.

/aletti era altfel decât toţi ceilalţi. erita respect şi încredere.&şteptarea era, fără îndoială, singurul fel în care ea îi puteamulţumi pentru că era astfel. )şi aminti de discuţia avută pevremuri, la over, cu $mma. ar% se revoltase la gândul că

oamenii nu erau preocupaţi decât de propriile interese, dar erasigură că treuie să e2iste măcar o singură 'inţă diferită deaceştia, pe care nici anii, nici puterea să n"o atragă. $mmarâsese de ea, asigurând"o că acea 'inţă nu putea ' decât unneun sau un sărac cu du*ul. /aletti nu era nici una, nici alta.3oate din cau!ă că ogăţiile lui depăşeau cu mult ceea ce"şiînc*ipuia ea.

O parte tot mai mare din ea era su#ugată de el, acceptând

acea dependenţă carnală pe care i"o inducea frustrarea. Ca şicum ar ' simţit acest lucru, /aletti pro'tase de ultimele !ile alecarnavalului ca s"o ducă, mascată şi deg*i!ată, la fel ca el, prin

ca!inourile cele mai frecventate, timp de câteva nopţi la rând.e 'ecare dată se repeta acelaşi scenariu. ntrau discret şi seascundeau în dosul unui paravan a#urat care le servea dreptmască. $l se aşe!a în spatele lui ar% şi"i inter!icea să se mişte,pentru ca pre!enţa lor să nu 'e descoperită. ar% simţea un val

de căldură în pântece la vederea îmrăţişărilor care aveau locsu oc*ii ei, iar inima îi ătea cu putere 'indcă el era atât deaproape şi la fel de plin de dorinţă ca şi ea.

6 minteşte-ţi, şoptea el. minteşte-ţi ca să poţi uita maiuşor.7

N"o atingea. Când neunia amoroasă se potolea, se întorceaula palat. <ensiunea ei a#ungea la paro2ism. ar /aletti o lăsa în

faţa uşii şi pleca, recomandându"i doar să se roage ca păcatelesă"i 'e iertate. ar ar% se supunea şi adormea păstrând însu(et dorinţa de a iui.

= Nu"mi place domnul 0enneLuin de C*armont, mărturisiar%.

= 4asă, râse /aletti, nu e mai rău decât alţii.= ar de ce"i accepţi invitaţiile când ai putea să mergi la alţii,

care"ţi plac mai multI oar primeşti !eci de invitaţii în 'ecare !i,marc*i!e.

= &şa e, aria, consimţi el, luând de pe un suport o mantieîmpodoită cu lană de *ermină, pe care i"o puse pe umeri.

Se duceau la amasador. 3entru a treia oară în săptămânaaceea.

= Ce interes ai să te duci la el, marc*i!eI îl întreă.

= $şti mulţumită dacă"5i spun că astfel pot să"l supraveg*e!I= /ănuieBti că se ocupă cu nişte treuri duioaseI= a. -i /oldoni, la fel.= e asta m"ai îndepărtat de lângă DiuseppeI= )n parte, da, admise /aletti, luând de pe o eta#eră un

aston cu măciulie de argint. ar mai e2istă un motiv.= Care anumeI întreă ar%, a cărei inimă ătea de parcă ar

' vrut să"i sară din piept.

/aletti se apropie de ea, îi luă cu un gest nespus de lândmâna şi"i atinse înc*eietura cu u!ele, cum îi plăcea să facăadesea. $a se în'oră din nou.

= ai târ!iu, făgădui el. Când va veni vremea. &i încredere înmine.

$a dădu din cap, dar se saturase de atâta aşteptare. -i totuşi,în acelaşi timp, o savura ca pe o delicatesă delicios şiinsuportail de inaccesiilă.

O oră mai târ!iu, se a(au în fumoarul amasadorului >ranţei,alături de patricieni şi de soţiile acestora.

Con'denţele lui /aletti îi tre!iseră lui ar% interesul, aşa că, înloc să stea tolănită pe o canapea, cum făcea de oicei, trase cuurec*ea la toate discuţiile din #ur. &şa cum se întâmpla adesea,înainte de a se vori despre dragoste, se discuta politică. <oatălumea vorea despre manevrele lui >orin în area &driatică.

/aletti revenea mereu la acest suiect, cu o plăcererăutăcioasă, tulurându"l pe amasador. 1aluri de căldură lăsauîn urma lor pe c*ipul acestuia dâre sărate, contra!icând tonulmieros pe care"l adopta în discuţiile despre >orin. electându"se în faţa acestei priveliBti, ar% îl provocă şi ea pe 0enneLuinde C*armont. Cu un aer inocent, spuse@

= &m au!it că domnul >orin este impetuos şi irasciil. Slavăomnului că 1eneţia nu"i dă motive să"şi iasă din 're. &sta ar

treui să vă ucure, domnule amasador, pentru că văsimpli'că munca.

= >ireşte, 'reşte. omnul >orin este, cu siguranţă, priceputîn meseria lui.

= 3riceput, dar arţăgos, mârâi unul dintre patricieni. 0aide,dragă domnule amasador, recunoaşte că acest compatriot aldumitale îi stârneşte pe cei din arele Consiliu cu acu!aţiile lui

carag*ioase.= Ce acu!aţiiI întreă ar%, făcându"se că nu oservăprivirea insistentă pe care i"o aruncase /aletti.

= omnul >orin are vedenii, continuă patricianul. se parecă 1eneţia pacti!ea!ă cu împăratul.

/ătu cu pumnul în masă şi"l luă ca martor pe /aletti.= $ intolerail? Nu te revoltă acest lucru, marc*i!eI= /a da, într"adevăr, consimţi /aletti.

nima lui ar% se strânse la gândul că poate ceea ce"i spusese>orin era adevărat.

= Sunt revoltat, urmă /aletti, de parca i"ar ' simţit temerile.<otuşi, domnul >orin n"are reputaţia de a ' un mincinos. acăa'rmă că navele imperiale sunt aprovi!ionate înseamnă că aşaeste.

= &i îndră!ni să pretin!i că 1eneţia se aprinse la faţă

patricianul, ridicându"se rusc, de parcă ar ' fost insultat elînsuşi.

$ra destul de vârstnic şi apropiat de doge.= Calmea!ă"te, dragul meu. +espect prea mult serenissima

+epulică a 1eneţiei ca să"i aduc un asemenea afront. Sunt însăo mulţime de oameni care ar putea ' interesaţi să facă tra'c înapele noastre. Convingerea mea este că printre aceştia ar treui

să"i caute pe vinovaţi domnul >orin. ar arele Consiliu ar facemai ine să"l a#ute, decât să stea cu mâinile în sân.3atricianul se linişti numaidecât şi"şi trecu o mână oosită

prin părul cărunt.= $şti un om cu mult un"simţ, marc*i!e. )i voi repeta şi

dogelui argumentele tale./aletti îi mulţumi printr"o înclinare a capului. ar% oservă că,

atunci când îşi înălţă din nou fruntea, marc*i!ul aruncă o privire

atentă către amasador. 0enneLuin de C*armont era livid şifăcea eforturi să"Bi păstre!e cumpătul. ar% i se adresă@

= $şti al ca varul, domnule amasador, ai cumva o migrenăI&masadorul îndreptă spre ea o privire întunecată. /aletti

interveni@= upă câte văd, ve!ica te supără din nou. &r treui să nu

mai faci e2cese. )n perioada carnavalului, e2agerăm cu toţii. &m

să"5i trimit unul dintre eli2irurile mele tămăduitoare.= $şti prea un, se strâmă amasadorul.= Nu"ţi mai face sânge rău din pricina poveştii ăsteia, !ise şi

patricianul. omnul /aletti are dreptate. >ranţa şi 1eneţia n"aunimic una împotriva celeilalte. acă >orin stăruie în acu!aţiilelui, vom face noi ordine. 4a urma urmei, s"ar putea ca lucrurilesă se re!olve de la sine. )nţeleg însă că această situaţie teîntristea!ă. 3o!iţia ta nu e deloc de invidiat.

= )ntr"adevăr, încuviinţă amasadorul, începând să prindă dinnou culoare.



ar% nu mai insistă, vă!ând privirea pie!işă, plină de ură, pecare i"o arunca acesta.

= 1ă las, domnilor, *otărî patricianul, ridicându"se. &mîntâr!iat de#a prea mult, iar soţia mea şi"ar putea înc*ipui că"mifac de cap în vreun ca!inou.

Se înclină şi"şi luă un"rămas. 0enneLuin de C*armont seîntoarse către /aletti şi murmură@

= &propo, dragul meu, vei veni în seara asta la palatul>oscari, pentru înc*iderea carnavaluluiI Sunt sigur că pre!enţata şi a ariei vor ' foarte apreciate. Ne plac atât de mult micile#ocuri pe care le organi!e!i?

>u rândul lui ar% să pălească şi să lase oc*ii în #os su

privirea carnivoră a amasadorului.= Cine ştie, răspunse marc*i!ul, sporind şi mai multtulurarea lui ar%. Cine ştie

&poi se ridică şi"şi luă rămas"un de la ceilalţi. ar% făcu lafel. $ra indispusă.

= Pâmeşte şi mergi cu fruntea sus, îi porunci la urec*e/aletti.

$a se supuse, #ignită. Nu"şi voriră tot drumul. ar% ar ' vrut

să rupă tăcerea, dar nu se simţea în stare. /aletti părea asoritde gândurile lui. 3roail că amândoi se gândeau la acelaşilucru. Nu era nevoie de un rug, în seara aceea, ca ar% să sesimtă condamnată.

= &m nişte treuri, !ise el, când a#unseră la palat. Ne vedemla cină, ineI

ar% îl aşteptă să plece, apoi urcă scara, cu toata demnitatea

care"i mai rămăsese, şi înc*ise uşa odăii ei, ca nimeni să nu"ivadă tulurarea.4uă un sfeşnic şi se duse la măsuţa de toaleta ca să se mai

aran#e!e puţin înainte de cină. eodată, începu să tremuretoată, gata să scape sfeşnicul din mâna. )l aşe!ă pe măsuţă,lângă un uc*et care se a(a acolo.

$ra un uc*et de ur!ici, având în mi#loc un tranda'r al dinmătase. e el era prins un ilet.

ar% îl desfăcu şi citi@ 6Poartă-l. În seara asta. Aumai pentrumine7. ai #os, era semnătura marc*i!ului. &lături era o invitaţie

la o petrecere. Cea de la palatul >oscari, despre care voriseamasadorul.

ar% se lăsă să cadă pe pat, prada demonilor ei. )mpărţităîntre dorinţă şi teamă. )ntre c*eful de a re!ista şi cel de a sesupune. +ămase nemişcată, ne*otărâtă, cu oc*ii ţintă la uc*et,

până la ora mesei.)n timpul mesei, /aletti nu făcu nicio alu!ie la petrecere.

&ordă diverse suiecte, oligând"o să vorească despre orice,în afară de singurul suiect care"o ţinea ca pe g*impi. Ca deoicei, o făcu să râdă şi fu amail şi curtenitor cum numai el ştiasă 'e.

4a sfârşit, când el se ridică să"i ţină scaunul, ar% întreă cu o

de!involtură prefăcută@= 4a ce oră vrei să mergem la palatul >osariI= >ii gata la ora T. An gondolier te va duce acolo.nima lui ar% se strânse.= Nu mă însoţeştiI3rivirea lui /aletti se în(ăcără.= 1oi veni şi eu, mai târ!iu.= ar cum o să te recunosc, marc*i!eI se sperie ea.

= <e voi recunoaşte eu pe tine. Nu e de a#unsIar% dădu din cap. $l se aplecă şi"i atinse gâtul cu u!ele,

alunecând până la urec*ea ei.= Să nu întâr!ii? îl imploră. N"aş putea suporta. Nu de data

asta.= Sst? o linişti el.Se îndreptă apoi şi ieşi.

4a ora stailită, ar%, învinsă, coorî scările, cu tranda'rul alde mătase prins la corsa#, acoperindu"şi c*ipul răvăşit cumorettaH.

Când gondolierul o lăsă în faţa palatului >oscari, petrecereaera în toi, într"o e2plo!ie de mu!ică şi culori. C*iar dacă nu"irecunoştea, ar% ştia ca toţi patricienii se adunaseră acolo,îmătaţi de vin şi de femei. <oată lumea se agita, în *o*ote

necontenite de râs, în iureşul farandolelor, al tarantelelor,printre glume fără perdea şi mâini impertinente. oamnele nu

Mască tradiţionala purtata în timpul carnavalului de la Veneţia (n.red.)

se puteau apăra prin vore, căci şi"ar ' trădat identitatea.>emeia serioasă se confunda cu cea uşuratică, soţia cu amanta,ingenua cu îndră!nea5a. ar% umla de colo"colo prin mulţime,lovind cu evantaiul degetele care se agăţau de fusta ei, căutândcu disperare să"l găsească su o mască pe el şi numai pe el.

Nu e2ista niciun cotlon care să nu adăpostească scene dedesfrâu, nicio sofa fără un trup tolănit pe ea, niciun pa*ar caresă nu 'e plin cu vin tare. <oţi dansau, iueau, se îmătau fărănicio reţinere. Carnavalul era pe sfârşite, şi veg*ea aceeafuneră îi smulgea lui ar% lacrimi pe su catifeaua neagră amăştii.

Jenată de neunia şi de #osniciile ei, se îndreptă spre o

fereastră mare, pe perva!ul căreia erau aşe!ate candelareaprinse. 3rivirea îi fu atrasă de un arlec*in. ar% începu sătremure, convinsă că su masca aceea se ascundea /aletti. ararlec*inul dispăru din faţa ei, îng*iţit de vârte#ul dansatorilor.

)l căută din oc*i cu înfrigurare, fără a îndră!ni să se mişte dinloc, pentru ca el s"o poată găsi, şi"l regăsi, în sfârşit, ceva maideparte, sărutând un sân de!golit. &poi îl !ări în altă parte,lăsându"se călărit, în timp ce de!mierda două talii a(ate alături.

$rau acolo atâtea costume de arlec*in, încât ar% nu maiputu suporta. /aletti n"avea să vină. O păcălise. Niciun om cumintea întreagă n"ar ' c*inuit în acest fel pe cineva. Nu maiavea încredere. >orin avea dreptate, aşadar, indiferent cevă!use şi au!ise ea. Se terminase. &vântul ră!oinic alră!unării o cuprinse salvator, alungându"i durerea. ar%cunoştea ine acest avânt. intotdeauna fusese complicele ei.

Nu se temea de el. Nu atât de mult ca de supunerea aceea pecare începu, dintr"odată, s"o urască. 1ă!u o scară care ducea laeta#. )şi săltă fustele şi începu sa urce în goană treptele. $ra*otărâtă să părăsească 1eneţia, să se întoarcă la >orin şi să seducă după $mma la over, aşa cum ar ' treuit să facă de mult.

1ă!ând un udoar gol, aia luminat de o lumânare, intră şi seduse la fereastra cu oloanele trase, ca să se liniştească. Omână îi prinse înc*eietura şi"i răsuci raţul la spate. ar% lăsă

să"i scape un geamăt şi moretta îi că!u pe covor.= &şa!ă"te în genunc*i pe fotoliu, pretinse marc*i!ul, dintr"o

răsu(are.

Nu"l au!ise intrând.= <e urăsc, gemu ea, supunându"se totuşi.= $u te iuesc pe tine, ar%. <e iuesc aşa cum n"am iuit

niciodată.)i ridică fustele, apoi o penetră cu o încetineală e2asperantă,

care"i smulse un *o*ot de plâns înainte de a o face să ţipe. ar şiiar.

iavolul învinsese.$ra a lui.

*,

ClQment Cork intră în silă, ca de oicei în cainetul lui

0enneLuin de C*armont. &masadorul stătea în faţa ferestreicare dădea spre grădină.

= 1oiaţi să mă vedeţi, !ise Cork, cu o umilinţă prefăcută.&masadorul îşi întoarse privirea de la sclavii lui, care se

#ucau prin grădină, spre el. 3ărea aătut şi nervos. Kinea înraţe un căţeluş pe care"l mângâia apatic.

= &vem o prolemă, spuse el. O prolemă mare, pe care va

treui s"o re!olvăm.= e asta am venit, domnule, îl asigură Cork.= >orin s"a plâns regelui >ranţei şi dogelui. &ici, la 1eneţia, a

fost desc*isă o anc*etă. e data asta, nu mai pot controlasituaţia.

= oriţi să încete! comerţulI= Nu, scrâşni amasadorul. Nu vreau să mă împiedice nimeni

să mă ucur de distracţiile mele, nu vreau să 'u deran#at, nu

vreau să 'u #udecat?= &tunci, ce doriţiI= oresc ca domnul >orin să moară? e2plodă amasadorul,

ătând din picior.acă nu l"ar ' vă!ut atât de îndâr#it, Cork ar ' râs în faţa

imaginii straturilor de grăsime care, tresăltând, prinseseră întreele căţelulE animalul începuse să latre, !ătându"se să scape din

strânsoare.= Numai atâtI !ise, lăsându"se să cadă într"un fotoliu. -i cumveţi procedaI oar ştiţi că e greu de a#uns la el.

= 3rin viclenie, scrâşni amasadorul, lăsând #os animalul,care"l muşcase. Numai prin viclenie îl putem doorî.

+ân#i, se apropie de Cork şi, cu oc*ii ieşiţi din orite, îl luă deguler ca să"l ridice. <rimiţându"i drept în faţă răsu(area lui acră,îi spuse ce plănuia să facă.

a#unge mai departe, dar asta nu s"a întâmplat. Sunt ucuros căte înţelegi ine cu ea.

= e mult timp n"am mai fost atât de atent şi de apropiat decineva, mărturisi /aletti. Nu vreau să mai sufere.

= &i încredere în mine, marc*i!e. 1oi face în aşa fel încât să

nu se întâmple una ca asta.= &tunci, grăeBte"te? Pvonurile se răspândesc repede, ar

putea să ţi"o ia înainte.

ClQment Cork se grăi şi a#unse la &ncona în !iua următoare,spre seară. Nu"i treui prea mult timp ca să"i găsească pemateloţii de pe Ealateea. 4ocul lor de adunare era o tavernă,

unde #ucau !aruri, râdeau tare, adulmecând mirosul de ăuturăşi de tutun, iar fetele de acolo aveau o reputaţie inemeritată.-tiau să numere monedele strecurate în corsa#ul lor, dar tot atâtde ine ştiau şi să satisfacă poftele marinarilor care stătuserăprea mult timp pe mare.

<recu pragul cârciumii, unde sunetele mu!icii şi vocilealcătuiau o *ărmălaie veselă, şi"şi croi drum printre norii de fumsloo!iţi de pipe. )l !ări pe Corneille făcând un skandereg cu alt

marinar. )n #urul mesei, pariurile erau în toi, iar Corneille, carepărea că suportă cu greu presiunea raţului adversarului său,era departe de a ' favorit.

Cork îşi făcu loc şi a#unse în primul rând. Oamenii pariaua#utaţi de unul dintre ei, care vorea cu un pronunţat accentmarsilie!. <oate privirile erau pironite asupra muşc*ilor încordaţiai luptătorilor. 1inele um(ate care le ră!dau raţele păreau

gata să plesnească din cau!a efortului.= O să plesneşti? îi strigă lui Corneille un marinar. +enunţă, cenaia?

Cei doi adversari icneau şi asudau, însă Cork nu se puteaînşela. )nviora pariurile care cam încetaseră, spre marea ucuriea marsilie!ului. Suma pusa la ătaie era considerailă şi"iîndemnă şi pe alţii să"i urme!e e2emplul. Corneille ridică oc*ii şi"i !ări !âmetul şuguăţ. )ntr"o clipă, îşi regăsiră complicitatea de

odinioară.= $ timpul să terminăm. &m oosit, declară Corneille, dând în

sfârşit frâu lier forţei singurului său raţ.

Cel al adversarului se îndoi şi se aătu asupra mesei, carepârâi sinistru.

= &oleu, măiculi5ă? &sta da trânteală? e2clamă marsilie!ul.&dună rapid anii, îşi luă partea, le plăti învingătorilor, în timp

ce păguaşii se îndepărtau comentându"şi g*inionul.

= >ără supărareI îl întreă Corneille pe adversarul lui,întin!ându"i mâna înroşită de efort.

Omul i"o strânse cu sinceritate.= <e"am suestimat. Niciodată nu treuie să suestime!i un

ciung? spuse el şi se ridică. Cork se aşe!ă imediat în locul lui.= Ca pe vremuri, remarcă el !âmind. oar raţul ţi s"a

sc*imat.

= in coc*etărie, râse Corneille. Ce vânt te aduce, CorkI= An vânt rău.= &oleu, măiculi5ă? O să mă îmogăţesc cu tine? îi întrerupse

marsilie!ul, care venise la masa lor să"i dea lui Corneille aniicare i se cuveneau.

= Nu ' prea sigur, îi răspunse acesta. arinarii n"o să se lasepăcăliţi şi a doua oară.

= 3ăcat? e mult timp nu m"am mai distrat aşa de ine,

măiculi5ă, de tare mult timp, repetă marsilie!ul îndepărtându"se.Corneille îşi numără anii, îi împărţi pe din două şi"i întinse

#umătate lui Cork.= 3ăstrea!ă"i pe toţi, refu!ă acesta. & fost amu!ant.= Nici voră? decretă Corneille. icul nostru aran#ament

funcţiona ine pe vremuri, nu treuie să stricăm amintirea lui.Cork ăgă anii în u!unar.

= Să ne întoarcem la vi!ita ta. -tii că >orin n"are o părereprea ună despre tine. acă ar şti că eşti aici, nu cred că arsimţi nevoia să te salute. 3e toţi dracii, Cork, de astă dată credcă te"ai ăgat într"o situaţie delicată.

= Nici gând de una ca asta. -i c*iar treuie să discut cu>orin.

= 1rei să pună să 'i spân!uratI= Nu"ţi pot spune nimic aici, e prea riscant. 0ai să ne întâlnim

la mie!ul nopţii în iserică. C*iar în spatele ag*easmatarului eun intrând care duce la o criptă. &m să vă aştept acolo pe tine şipe >orin.

Corneille dădu din cap, cu o privire neliniştită. Cork se ridicăsă plece. Nu ţinea să 'e vă!uţi împreună.

= Pici că vrea să discute cu mine, deşi ştie că aş dori să"l vădspân!urat, se miră >orin.

= S"ar putea să 'e vora despre ar%, răspunse Corneille,care se grăise să a#ungă la căpitanul lui, rămas la ordulEalateei.

= Nu i"am spus niciodată lui ar% că"l cunoşteai pe Cork,mărturisi >orin, şi atunci cum ar ' putut să a(e el desprelegătura dintre noiI

= Nu ştiu, dar Cork n"ar ' venit aici decât pentru un lucru

important.= )n afară de ca!ul în care ar vrea să ne întindă o capcană.Nu uita că"l sting*eresc în activităţile lui. &r putea dori să măelimine.

Corneille că!u pe gânduri. O asemenea ipote!ă nici nu"itrecuse prin cap. C*iar dacă i se părea de neconceput, treuiatotuşi luată în consideraţie.

= /ine, *otărî el. O să mă duc singur, e mai prudent aşa. &m

să"mi dau seama ce urmăreşte.= )n acest ca!, eu o să trec drept un laş. -i nu vreau să se

poată spune despre cavalerul de >orin că a dat înapoi în faţaprime#diei.

= <otuşi, treuie să rămâi aici, căpitane. S"ar putea să aidreptate. Cork poate că nu mai este cel pe care l"am cunoscuteu. -i dacă am cădea amândoi, cine ar mai avea gri#ă de JuniorI

>orin îşi trecu o mână oosită prin pârul care începea săîncărunţească.= & dracului încurcătură?= &m să"5i transmit întocmai despre ce e vora. Ca pe

vremuri.= Ca pe vremuri, acceptă >orin.

Când clopotele isericii ătură de douăspre!ece ori, Corneille

coorî treptele scării acoperite cu muşc*i care ducea sprecriptă. >ără Bovăire, se apropie de lumânarea aşe!ată lângă un

altar. Cork era aşe!at şi"şi legăna picioarele. Sări de pe scaunulimprovi!at şi înaintă către Corneille.

= 1ăd că eşti singur, prietene. 3roail că >orin n"are pic deîncredere în mine.

= a, însă nu cre!i că e2istă nişte motiveI

= ar tuI întreă Cork, aşe!ându"se din nou pe piatră.Corneille se cocoţă lângă elE lumânarea se a(a între ei.= )ţi aduci aminte, la /rest, cum ne căuta preotul ca să"l

a#utăm la slu#ă, când eram copii de corI= Cum naia să nu"mi amintesc? <remuram de frică la

vederea gisanţilorV, dar preferam să ne strecurăm pe lângă eidecât să stăm la slu#ă.

= &colo am luat prima pradă.= -i acolo am #urat să ne facem piraţi.Corneille oftă. 3rin minte i se perindau aceleaşi imagini pe

care le revedea şi ClQment Cork. Scara secretă din naos, criptaîngustă şi caseta. Caseta plină cu duloni spanioli, c*iar lângăsc*eletul înarmat cu o lance. Kipaseră şi se strânseră unul încelălalt înainte de a face din locul acela ascun!ătoarea lor. Corkdevenise pirat. Corneille îl întâlnise pe >orin pentru că tatăl lui,

matelot la ord, intervenise să 'e anga#at şi el pe aceeaşicoraie. rumurile lor, care fuseseră atâta vreme convergente,se despărţiseră până la Calais

= )ţi aduci aminte de femeia aceea şi de comoara desprecare"ţi vorisem înainte să pleci în editeranaI întreă în celedin urmă Corneille, rupând tăcerea.

= Netrenica aia care te"a părăsit şi a plecat singură după

comoară, lăsându"te descumpănit şi cu u!a um(atăI a, îmiamintesc. Se pare că te"ai vindecat. &mintirea aceea de demultte"a făcut să te gândeşti la eaI

= )n parte, răspunse Corneille.>u ispitit să"i spună tot, dar treuia mai întâi să a(e dacă

putea avea încredere în el sau nu. Continuă@= $ adevărat că lucre!i pentru amasadorI= a şi nu. Sunt raţul lui, într"adevăr, dar numai ca să"l pot

nimici mai uşor. Sunt în slu#a unui patrician care vrea sădenunţe acest comerţ şi care are nevoie de dove!i.

VGisant, efigie funerara aflata în poziţie orizontala (n.tr.)

viceversa. &u făcut un armistiţiu ca să pună laolaltă oiectelerespective, dar /aletti nu s"ar asocia niciodată cu o asemenea'inţă. $ de o frumuseţe diaolică şi e întruc*iparea răului. $i,drăcie? pricepu el deodată. Să nu"mi spui, Corneille, că tot cecaută ea e aceeaşi comoară despre care voreai tu? Nu cumva

din cau!a $mmei sufereai tu când ne"am întâlnit la CalaisI= &i dreptate doar într"o privinţă, răspunse Corneille, convins

acum de sinceritatea prietenului său. )ntr"adevăr, comoaraaceea o căutam şi eu, dar de plâns o plângeam pe ar% +ead.

= ar%I întreă Cork, cu vocea întretăiată.ar Corneille începu să"i istorisească totul.

$mma de ortefontaine aruncă o va!a de cristal care nimeriîn fereastra uriaşă a cainetului ei de la over, spărgând"o.<oate oiectele a(ate pe iroul ei călimara, vasele, dosarele luară acelaşi drum. Dariel, omul ei de încredere, care"i luaselocul lui Deorge, dădu u!na în încăpere, cu pistolul în mână,au!ind tărăoiul. &ia avu timp să se aplece ca să se fereascăde statueta din ron! pe care $mma, întorcându"se rusc, i"oaruncase drept în faţă. 3rudent, se retrase, având gri#ă să

înc*idă uşa după el. O altă statuetă se lovi cu !gomot de toculuşii.

Când nu mai avu la îndemână nimic care să poată ' rupt,aruncat sau spart, $mma scoase un urlet sălatic de durere şidisperare în acelaşi timp. O adiere #ilavă de vânt pătrunse înodaie prin geamul spart, răvăşind 'lele scrisorii primite de la/oldoni. Ana dintre ele se agă5ă în spinii tranda'rilor roşii care

fuseseră în va!ă, înainte ca aceasta să sfârşească pe podeauacernită.$mma se repe!i într"acolo, o smulse şi o rupse în ucăţele,

apoi o călcă frenetic în picioare lângă covorul pe care făcuse, pevremuri, dragoste cu ar% Oliver, timidul şi fermecătorul eisecretar particular. !ucni în *o*ote furioase de plâns şi seprăuşi, în sfârşit, într"un fotoliu, istovită după acest acces demânie, cu oc*ii rătăciţi şi cu părul în de!ordine. /aletti şi ar%?

ar% şi /aletti? C*ipurile lor i se învârteau prin minte, dansau şise îmrăţişau rân#ind, făcându"i în ciudă. Nu putea îngădui aşaceva. /ătu din picior, agitându"şi pumnii, de parcă ar ' vrut să"i



strivească iar şi iar, urlând de durere în faţa imaginii alianţei deneconceput dintre ei. & acestei trădări.

>aptul că ar% voia să se ră!une era 'resc. $mma aştepta,spera să se întâmple acest lucru. )i făcea plăcere să şi"oînc*ipuie răvăBită, c*inuită, distrusă de pierderea familiei ei. e

altfel, ar% dovedise că numai la asta se gândea, din momentce"i eliminase pe Deorge şi pe maestrul umas. $mma rân#i.Oare /aletti ştia că ar% îi ucisese tatălI e ună seamă că nu,doar nu era să se laude cu asta? )ntorcându"se în casa fostuluiprocuror, după moartea lui Deorge, Dariel îl descoperise!ăcând în cripta lui secretă. $mma îi poruncise lui Dariel săscoată discret comoara de acolo. $l o făcuse folosind un vec*i

tunel suteran care pornea din criptă şi pe care îl !idise apoi,după ce încuiase mai întâi pe dinăuntru camera maestruluiumas, ca să nu 'e deran#at de cineva. An val de satisfacţie oînvioră pe $mma. /aletti va a(a. O să"l anunţe şi o să pretindăcă ar% îl omorâse pe umas din lăcomie. Că şi pe el îlsedusese din acelaşi motiv. )i va privi sfâşiindu"se reciproc. Seva ucura a#utându"l pe /aletti s"o pedepsească pe ar%. &poi îiva nimici, o dată pentru totdeauna. 3e ea 'indcă o lăsase s"o

aştepte timp de optspre!ece luni la over, pe el 'indcăîndră!nise să facă dragoste cu ar% în timp ce pe ea orespinsese cu atâta cru!ime. &veau să plătească scump aceastăalianţă.

$mma cre!use că moartea lui Niklaus şi răpirea lui &nn eraude a#uns ca s"o dooare pe netrenica asta mică, dar seînşelase. O suestimase. ar% era plămădită din acelaşi aluat ca

ea însăşi, voia să aiă totul şi încă ceva pe deasupra.Scoase încă un urlet. Neomenesc, ascuţit, rupând tăcereaapăsătoare în care furia ei cufundase toată casă.

ai mult decât oricând, ar% era dulura ei. ai mult decâtoricând, $mma o ura 'indcă o iuea atât de mult. ai multdecât oricând voia să"i facă rău. S"o facă să sufere tot atât demult cât suferea ea.

Cât despre /aletti, acesta treuia să plângă cu lacrimi de

sânge înainte de a muri.$mma se ridică dintr"un salt, ca o *ienă, râ!ând de disperare,

şi strigă@



= Dariel? /aga#ele, imediat? 3lecăm la 1eneţia.

6 m a%at de la &orneille tot adevărul în legătura cu "ar6 9ead. e va răscoli, aşa cum m-a răscolit şi pe mine. Au-ţi pot spune în câteva cuvinte despre ce este vor$a. i mare gri0ă deea, marc*ize. /ără să ştii şi #ără să vrei, ai dezlănţuit împotrivaei cea mai rea pedeapsă posi$ilă. 2ei a%a totul în curând. e

rog, n-o $rusca. În ceea ce-l priveşte pe /or$in, lucrurile s-auaran0at aşa cum doreai.7

/aletti o citise şi o recitise de !eci de ori, încât o ştia pedinafară. &ceste adevăruri, aceste con'denţe pe care lerefu!ase de atâtea ori, îl c*inuiau cumplit acum.

Se aplecă şi o sărută.

= ar%, dragostea mea, şopti el, oricine"ai ', luptă"te. /u!elelui ar% !vâcniră şi pe ora#i îi alunecară lacrimi sărate. /alettise aplecă să"i audă şoaptele.

= Niklaus, gemu ea. <e iuesc, Niklaus. Nu pleca. <e rog, nupleca.

nima ăratului se strânse. Se stăpâni însă. 6"ai târziu,răspunsurile vor veni mai târziu.7 O lăsă pe ar% pe patul ei desuferinţă şi ieşi în fugă să"i pregătească un leac împotriva ferei.

>orin îi transferase pe Corneille şi pe Junior la ordulDrăguţei, a(ata într"un port veneţian, în apropiere de 3otree.&colo nu mai erau decât o mână de oameni. Ceilalţi veniseră peEalateea, ca să le poată ţine piept imperialilor.

upă raportul lui Corneille, prima reacţie a lui >orin fusese sănu dea importanţă !vonurilor referitoare la 3otree. )nsă aceste

!vonuri luaseră o asemenea amploare, încât ministrul ar ' intratla ănuieli daca nu le veri'ca. eşi îl credea pe Cork, *otărâsesă se ducă, totuşi, acolo. Clairon, care preluase comanda unuirulot, lăsându"şi secundul la conducerea Drăguţei, era lângă>orin. &cesta puse deoparte luneta.

6&eva nu e în regulă7, îşi spuse el, neliniştit.&vea de gând să lase navele imperiale să se apropie, în timp

ce el ar ' omardat fortăreaţa înălţată pe fale!ă. Clairon şi"ar '

lansat apoi rulotul, iar el s"ar ' ocupat de celălalt rulot.namicul ar ' că!ut în propria capcană. /ateria de pe mal,

c*iar dacă era slaă, ar ' fost distrusă, şi nimic nu l"ar mai '

împiedicat pe >orin să le dea o lecţie ună făţarnicilor acelora.ar navele imperialilor întâr!iau să se arate, contra!icânda'rmaţiile lui Cork.

= Să dau ordin să se desc*idă foculI întreă locotenentul.= a, *otărî >orin.

Se întoarse către Clairon, care era în picioare pe puntearulotului, la o distanţă de la care"l putea au!i, scrutândîncruntat ori!ontul, cum făcuse mai înainte şi >orin.

<unurile de la castelul 3otree începură să uuie, luându"le"oînainte celor de pe Ealateea. <irul fusese însă prea scurt, iarg*iulelele nu reuşiră decât să stropească, în cădere, (ancurileEalateei.

= Să dărâmăm !idurile astea? ordonă >orin, încrucişându"şimâinile la spate.3rivi concentrat ucăţile de !id care cădeau, agasat de o

presimţire ciudată. eodată, înţelese.= )ncetaţi focul? porunci el.Când uuitul tunurilor încetă, putu să"Bi dea seama că

intuiţia nu"l înşelase.= 3e toţi dracii? &tacă Drăguţa

Drăguţa urlă ca un ecou Clairon, prin portavoce. &mândoireacţionaseră în acelaşi timp. >orin nu şovăi nicio secundă.

= 1iraţi? striga el. <reuie să"i a#utăm?4ocotenentul n"avu însă timp să transmită ordinul. O g*iulea

lovi în plin etamoul, care se sparse cu un trosnet sinistru.= Cârma e atinsă? se au!i strigătul cârmaciului.= &sta mai lipsea? tună >orin, vă!ând ca vântul începea să

împingă nava spre ţărm.= 1reau raportul tâmplarului. Să estime!e stricăciunile.>regata, care nu mai putea ' controlata, îşi urma calea.

= Jos pân!ele? ordonă >orin.4uă portavocea şi i se adresă lui Clairon@= 3leacă spre DrăguţaClairon se conformă imediat. Ealateea nu se mai putea mişca

aşa cum ar ' vrut el. 4ăsă la apă o arcă şi coorî în ea,

împreună cu două!eci de oameni, lăsând rulotul să urme!eEalateea.

usă de vâslele mânuite energic, amarcaţiunea se îndepărtăîn vite!ă.

3e Ealateea, activitatea era în toi. 4a pupă răsunau de#aprimele lovituri de ciocan.

>orin tura de furie că treuie sa rămână ţintuit locului, fără

să"i poată a#uta pe ai lui. <ura de furie că se lăsase dus de nasşi"l ascultase pe trădătorul acela de Cork? eodată, încremeni,străfulgerat de un gând.

Corneille îi de!văluise lui Cork intenţiile lor. Care din eiminţiseI Sau poate că se aliaserăI e un lucru însă era sigur@piratul nu venise acolo să"l prindă pe >orin. 3e Junior îl voia.&ltfel, ce motiv ar ' avut să atace Drăguţa<

Se întoarse, livid, spre tâmplar, care se apropia de el.= Cârma e ruptă, căpitane.= Cât timp îţi treuie ca s"o repariI= &ş !ice că vreo trei ceasuri.= >ă tot ce poţi, oftă >orin.Se îndreptă către secund.= /rulotul să remorc*e!e Ealateea. <reuie să a#ungem la

oamenii noştri.

)n timp ce ordinul era dus la îndeplinire, >orin, mânios şiîngri#orat, duse din nou luneta la oc*i. /arca lui Clairon înaintarepede. Nu"i va treui mult timp ca să a#ungă la Drăguţa. )nsă>orin ştia că va ' !adarnic. Nici tunurile de acolo nu se maiau!eau. $ra clar că fregata fusese de#a capturată.

= earcarea? ordonă căpitanul Drăguţei.

Nava eşuase pe pla#ă.&variile erau consideraile. +etrăgându"se cu toată vite!a dinfaţa corăiilor imperiale, fregata se refugiase într"un golfuleţ.Căpitanul preferase această soluţie, vă!ând că nava lua apă. 3einsulă, mai avea şanse să"şi salve!e oamenii.

&celaşi lucru era valail şi pentru coraie. mperialii nu se vorosteni s"o ran(ue!e.

<otuşi, treuia să se grăească. Drăguţa se a(a încă în ătaia

tunurilor, iar o g*iulea ine ţintită ar ' putut face să e2plode!emaga!ia cu praf de puşcă.

Cu Junior în cârcă, Corneille se îndreptă împreună cu ceilalţispre pla#ă. &pa"i a#ungea până la coapse, iar valurile agitate îiiciuiau coastele. Junior era livid, însă nu scotea nicio voră. aiîntâi refu!ase să 'e dus pe sus, dar Corneille mârâise@

= Nu acum? >ă ce"ţi spun? Curentul e prea puternic.

Junior îl ascultase. &cum privea spre şirul de măslini caremărgineau pla#a şi se gândea la mama lui. Cunoştea acum şi elmirosul ră!oiului. Se străduia să stea cât mai lipit de Corneille,ca să nu"l de!ec*ilire!e.

Când a#unseră la mal, coorî şi o luă la fugă, depăBindu"l peCorneille, până la copacii cu ramuri strânse şi înfrun!ite. 3rimiimarinari erau de#a acolo, privind în larg, spre corăiile

imperiului.= Se îndepărtea!ă, constată căpitanul. Junior scoase un oftat de uşurare. Se întoarse către Corneille,

al cărui c*ip era neoişnuit de crispat.= <e simţi ineICorneille se mulţumi să dea din cap. N"avea rost să sperie

copilul.= Nu treuie sa rămânem aici, *otărî căpitanul. 4a !ece

minute de aici e un sat. &colo vom ' în siguranţă.= 3ot merge pe #os până acolo, îl asigură Junior.Corneille nu insistă. 3rin minte îi treceau tot felul de gânduri

negre. Cork îl minţise, era evident. Corneille refu!a să creadă căo făcuse din cau!a destăinuirilor sale în legătura cu ar%. Oftăşi"şi scoase pistolul de la râu ca să"l încarce. acă /aletti voia,din cine ştie ce motiv, să"l aiă pe Junior, treuia să treacă peste

cadavrul lui mai întâi. 6Dar, înainte de asta, &or4 tre$uia să-@iprimească răsplata pentru trădarea lui7, îşi făgădui Corneille.ntrară în sat tocmai când clopotul isericii îi c*ema pe

credincioşi la slu#ă. Oamenii se îndreptau spre iserică,îngânduraţi, neliniştiţi după ce au!iseră !gomotele luptei,purtate de vânt până la ei. Anii mai îndră!neţi sau mai curioşi seduseseră pe malul mării ca să vadă ce se întâmplă. Nu se mirarăcând îi vă!ură pe france!i dearcând.

Cei mai mulţi dintre marinari o luară pe urmele lor, vrând să"imulţumească lui umne!eu pentru că fuseseră cruţaţi.

= Nu vrei să te rogi şi tuI îl întreă Junior pe Corneille.

= 3refer să supraveg*e! împre#urimile, răspunse acesta,oprindu"se lângă iserică.

= Cre!i că au capturat Ealateea<= Nu, minţi Corneille.&devărul era că nicio eventualitate nu putea ' e2clusă.

= &tunci, căpitanul o să vină să ne ia, conc*ise cu seninătateJunior.

Se întinse, apoi se instală lângă unul dintre stâlpii edi'ciuluiconstruit în stil roman. Corneille se aşe!ă alături, direct pepământul calcaros. Se scurseră astfel câteva minute. Corneille,cu simţurile încordate, pândea cărarea care ducea spre pla#ă.acă imperialii se ră!gândeau şi se întorceau să"i ia prin

surprindere, i"ar ' !ărit venind.)n locul acestora însă, apărură siluetele masive ale lui Claironşi ale oamenilor lui. )i vă!use şi Junior, care întinse degetul spreei.

= &colo?-i, înainte ca marinarul să"l poată opri, sări în picioare şi o luă

la goană să le iasă înainte.6La #el de impetuos ca maică-sa7 remarcă din nou Corneille.

&poi se ridică şi porni şi el într"acolo.= ă ucur că te văd, căpitane, îl salută Corneille pe Clairon.= >orin n"a păţit nimic, anunţă Junior, fericit că"i dă el

vestea. Soseşte şi el?= Ande sunt ceilalţiI întreă Clairon.= )n iserică.= /ine. $ un adăpost unde vom ' în siguranţă până când

a#unge >orin. /enoât, arlin şi fraţii +a%mond îl veţi însoţi peCorneille. aţi un ocol prin sat şi faceţi rost de *rană şi deăutură.

= 3ot să merg cu ei, căpitaneI întreă Junior.= 3oţi. Ealateea are o avarie la cârmă. 1om avea de aşteptat.

$ mai ine s"o facem cu urta plină.= Nu vă temeţi de o întoarcere a imperialilorI se miră

Corneille.

= N"am vă!ut pe drum nici urmă de ei. 3ericolul a trecut. ar,pentru orice eventualitate, vom rămâne în iserică dupăterminarea slu#ei. Să veniţi aici cu provi!iile.



= 4a ordin, căpitane, răspunse Junior, cu un salut ca la carte,care"l făcu pe Clairon să !âmească.

&poi, căpitanul şi oamenii lui se îndreptară către sfântul lăcaş.Corneille îşi păstră atenţia trea!ă. &şa"i dicta instinctul, iarCorneille avea încredere în instinctul lui, care"l a#utase de multe

ori în situaţii di'cile. )şi începură raidul îndepărtându"se deiserică printr"o ulicioară care urca în pantă lină printre case.Cele mai multe erau locuinţe modeste, dar amailitateaveneţienilor nu se de!minţea.

3retutindeni, oamenii le dădeau ceea ce doreau.Se a(au lângă o femeie încântătoare, de cel mult ; de ani, în

clădirea care adăpostea rutăria satului, când au!iră focuri de

armă.= $i, mama mă"sii? în#ura Corneille, alergând afară.)nţelesese încă înainte de a vedea. mperialii împresuraseră

iserica, iar france!ii erau scoşi de acolo. &r ' fost inutil să serepeadă într"acolo. >emeia le adresă câteva cuvinte în italiană,arătându"le cu degetul uşa cuptorului.

= &u să facă perc*e!iţie în tot satul, înţelese Corneille.= &i încredere în eaI Căţeaua asta ar putea foarte ine să ne

dea pe mâna lor, spuse erlin.= N"avem de ales, i"o rete!ă /enoât. acă ieşim, precis ne

prind.= ă între pe unde au venit. Presto, presto, insistă femeia.

= )n regulă, frumoaso, se *otărî unul din fraţii +a%mond,

desc*i!ând uşa cuptorului. 0ai, musule, fă onorurile, îi spuse ellui Junior, care sări în cuptor.&ia intraseră, când uşa se înc*ise şi rămaseră în e!nă. elissima, decretă unul din gemeni. mediat ce ieşim de

aici, i"o trag, în semn de mulţumire.= Kine"ţi gura? îl mustră Corneille.$ra însă prea târ!iu. Junior îl întreă în şoaptă@= Ce vrea să"i tragăI

+âsul înfundat al marinarilor răspunse oftatului încurcat al luiCorneille.



arc*i!ul /aletti vedea cum se scurg orele, interminaile.ecocturile lui se răciseră şi ume!ea cu ele trupul de!golit al luiar%, veg*ind"o fără încetare. >era însă nu ceda. /aletti ştiacare era pricina, şi asta îl înspăimânta. ar% se dusese la unuldintre spitalele construite de el în afara oraşului, condusă acolo

de un valet.3ietro, ma#ordomul, îi mărturisise marc*i!ului acest lucru, cu

un aer încurcat.= "a pus să"i promit că o să păstre! secretul, domnule.

oamna ar% voia să"şi dea seama de întreaga genero!itate ainefacerilor pe care le acordaţi, ca să poată ' demnă de ele.Săptămâna trecută s"a dus la lepro!erie, iar duminică, la ospiciu.

$ra foarte impresionată de cele vă!ute acolo./aletti ar ' treuit să"l sancţione!e pentru că"i încălcaseconsemnele, dar n"avu cura#ul s"o facă. ar% dorise să"iaprecie!e genero!itatea. Oare ca să"i găsească nod în papurăsau ca să"l iuească şi mai multI

Oricum ar ' fost, locuinţa lui treuia pusă urgent în carantină.)şi anunţase de#a oamenii că puteau ' şi ei contaminaţi,inter!icându"le să iasă din casă ori să se apropie de ar% până

la vindecarea ei.)i pusese să ia o poţiune, e2plicându"le@= $li2irul acesta o să vă ferească să vă molipsiţi, dacă încă n"

aţi luat oala.$ra un leac pe care"l distriuia tuturor celor care aveau de"a

face cu olnavii, precum şi olnavilor înşişi. e cele mai multeori, era de"a#uns. Cu toate acestea, patru dintre olnavi

muriseră în săptămâna precedentă. Orele următoare eraudecisive pentru ar%. arc*i!ul dulase do!ele, dar ea continuasă transpire aundent, âiguind cuvinte de neînţeles, întretăiatede lacrimi şi de ţipete, iar /aletti o liniştea mângâind"o. ar% îlc*ema fără încetare pe acel NiklausE dacă nu s"ar ' temut atâtde mult că o pierde, marc*i!ul ar ' fost gelos pe el.

)nmuie din nou compresa în lig*ean şi repetă gestul pe care"lfăcuse de#a de sute de ori. $a !âmi şi gemu de plăcere. /aletti

se aplecă s"o sărute.= )ncă o dată, !ise ea. )ncă o dată, Niklaus. )mi place atât de

mult când mă speli?



/aletti se opri înainte de"a o atinge cu u!ele. ai ales căar% se încorda de#a, scoţând un urlet care"i îng*eţă sângele învine.

= Nu? imploră ea, agitându"se. 4asă"mi"l, marc*i!e, lasă"mi"l?&m să fac tot ce vrei?

Se îndepărtă de ea, ca ars de fera care"o făcea să delire!e.= oamne, ar%, gemu el. Oare ce ţi"am putut face, ce i"am

putut face, de te c*inuieşti aşaI

Aşa se desc*ise şi lumina pie!işă a amurgului aduse o undăde viaţă în cuptor.

= )n sfârşit, mormăi /enoât, credeam că nu mai ieşim.

Se strecură primul afară, urmat îndată de Junior, care sesăturase să stea în locul acela nu prea confortail. eşiră apoifraţii +a%mond şi Corneille, care e2plodă de furie vă!ându"l înfaţa lui pe ClQment Cork, încon#urat de patru marinari cu armeleîndreptate spre ei.

= Jigodie netrenică, scrâşni el, împingându"l pe Junior înspatele lui, ceea ce"l făcu pe copil să scoată un strigăt desurprindere.

= -i mie"mi pare ine că te văd, îl salută Cork, cu c*ipulmo*orât.

-edea pe un colţ de masă, de care se spri#inea numai pe#umătate.

= 4e"aş spune oamenilor mei să lase în #os armele, urm el,dar n"aş vrea s"o scoţi tu pe a ta şi să mă împuşti înainte de amă lăsa să"5i e2plic.

= educţia e corectă, rân#i Corneille.= Nu te"am trădat, !ise Cork, eu însumi am fost trădat.= Nu !ău? Cum de nu mi"am dat seamaI= &scultă"mă, ţeastă de catâr, ridică vocea Cork. &m făcut ce

mi s"a spus şi i"am condus pe imperiali către capcana pe care le"aţi pregătit"o. ar ei, încălcând înţelegerea, au refu!at ca a6 Daniel să intervină şi, ca să 'e siguri de asta, ne"au pus susupraveg*erea unei corăii.

= e care ai scăpat printr"o vra#ă, râse amar Corneille.= 4e"am tras o canonadă pe cinste, recti'că unul dintre

mateloţii lui Cork. "am lovit în plin.

= N"au avut timp să reacţione!e. Corveta lor a fostsfârtecată. 1rei să"5i mai dau amănunteI

= Nu. <reci mai departe, e interesant.= &m plecat şi am !ărit Ealateea, care era ancorată în

golfuleţ, lângă Drăguţa şi un rulot. &m vrut să mă apropii, dar

nici scumpul tău căpitan nu părea dispus să asculte ce aveamde spus. <unurile lui au început să uuie. &şa că am acostat decealaltă parte a insulei, ca să culeg informaţii. <oată lumea măcunoaşte. N"a fost greu. Dariela ştia că poate avea încredere înmine şi mi"a de!văluit că ascunsese nişte marinari france!i.

= Ce s"a întâmplat cu Clairon şi cu tovarăşii noştriI întreăerlin, scuipând tutunul pe care"l mesteca de ore întregi.

= &u fost ucişi, în afară de câţiva pe care imperialii i"au luatcu ei, după câte mi s"a spus. >orin şi oamenii lui au dearcatacum o oră şi au a(at ce s"a întâmplat. N"au mai rămas în sat.Dariela era cu alte femei la i!vor, aşa că n"a putut să"i anunţeunde sunteţi. )mi pare nespus de rău, Corneille. >orin ar 'treuit să"mi urme!e sfatul şi să nu se apropie de 3otree.

Corneille treui să recunoască la sfârşitul discuţiei lor de la&ncona, Cork insistase în mod deoseit asupra acestui punct,

pentru ca Junior să nu 'e pus prosteşte în pericol. &cesta fusese,de altfel, şi motivul pentru care >orin îl mutase pe Drăguţa.

= Ce ai de gând să faci cu noiI întreă C*ristop*e +a%mond,care, ca şi fratele său, nu era decât pe #umătate convins.

= Nimic, îl asigură Cork. Sunt de partea voastră, nu de parteaimperialilor. $i au plecat de pe insulă, iar nava lui >orin e încăancorată acolo. Ki"am spus, Corneille, vreau doar să 'u sigur că

nu încerci nimic împotriva mea. Nu vreau ca vreunul dintre noisă 'e rănit. Junior şi Dariela n"au nicio legătură cu certurilenoastre.

= $ în regulă, făcu /enoât.= &şa cred şi eu, *otărî erlin, iar gemenii fură şi ei de acord.Corneille şi Cork se înfruntară din priviri aşa cum făceau şi pe

vremuri, când aveau dispute. 3rietenia lor învingea totdeauna înaceste con(icte. e astă dată însă, lui Corneille îi venea greu să

se *otărască. Junior decise în locul lui@ înaintă şi"i întinse mâna lui Cork.= $u te cred. 3entru că ai a#utat"o pe mama la 1eneţia.



Cork se ridică de pe colţul mesei şi"i strânse mâna întinsă.= 3oţi avea încredere în mine, cum a avut şi ea, ăiete.= Niklaus, recti'că Junior. ă numesc Niklaus Olgersen Junior.= )ncântat de cunoştinţă, Niklaus Olgersen Junior, îl salută cu

toata serio!itatea Cork, în timp ce tovarăşii lui îşi puneau

pistoalele în râu.Corneille făcu un pas către ei şi"l trase pe Junior lângă el.

Copilul îi !âmi lui Cork şi rămase lângă protectorul său.= ClQment, să ştii că voi veri'ca spusele tale.= N"ai decât, replică acesta, cu o privire mândră. 1ei vedea

că nu m"am sc*imat.eşiră împreună din clădire, în timp ce C*ristop*e +a%mond,

care nu"şi uitase intenţiile, o sărută pe Dariela uşor pe gât. -icum ea c*icotea, fără să opună re!istenţă, deveni şi maiîndră!neţ.

Corneille înc*ise uşa, ca Junior să nu vadă prea multe. /ăiatulscoase un suspin prelung şi dădu cu piciorul într"o piatră,stârnind râsul celor doi.

)n faţa lor, mateloţii lui Cork îi încadrau pe arlin, pe /enoâtşi pe &ntoine +a%mond care, în sfârşit liniştiţi, îi ascultau

povestind cum fusese omardată nava imperială.= Ce vei face acumI îl întreă Corneille pe Cork.= ă întorc la 1eneţia ca să a(u care sunt ordinele lui /aletti.

1ino cu mine pe a6 Daniel, Corneille. &cum e cel mai unmoment s"o faci. >orin te crede mort sau pri!onier alimperialilor.

Corneille îl măsură lung cu privirea. Cork avea dreptate@

lucrurile s"ar ' re!olvat cum nu se poate mai ine şi pentruar%, şi pentru Junior. &r ' fost simplu. 3rivi spre copil, care seapropiase de fereastră şi trăgea cu oc*iul la partida de amor dinspatele geamurilor. Se gândi la >orin. Soluţia aceasta ar 're!olvat de'nitiv rivalitatea dintre ei. ar i"ar ' apăsat conştiinţaca o trădare.

= Nu pot, Cork. Nu i"l pot răpi lui >orin pe Junior. Nu aşa.= -i totuşi, mai devreme sau mai târ!iu, se va întâmpla.

Dândeşte"te, Corneille, gândeşte"te ine înainte să a#ungem la5ărm.

Sosirea lui Junior îi împiedică să continue discuţia. Se strecurăîntre ei în clipa când C*ristop*e ieşea din casă, întin!ându"sesatisfăcut.

= 3e toţi s'nţii din cer, făcu el, mulţumit, tipa asta e plină dedraci?

Junior îşi luă o mutră veselă şi"i făcu cu oc*iul lui Corneille.= &sta înseamnă să i"o tragăI= Nu cred că maică"ta s"ar ucura dacă ar şti cum ai a(at

c*estia asta, suspina Corneille.= O*? făcu Junior, ridicând din umeri, să ştii că şi mama făcea

asta cu tata?Cork i!ucni în râs şi"l săltă pe Junior pe umeri, ca să nu"l lase

să evoce alte amintiri, mai triste. Coorâră cu toţii stradaprincipală a satului, apoi o luară pe cărare, spre pla#a. <ovarăşiilor erau de#a acolo şi priveau cum se îndepărtau Ealateea,Drăguţă şi rulotul, care se îndreptau, proail, spre &ncona,unde puteau să"şi repare avariile.

Corneille scoase un oftat. Ca şi cum i"ar ' g*icit gândurile,Cork îi şopti la urec*e@

= Se pare că soarta a *otărât în locul tău, frate. 0aide, !ise el

cu voce tare. a6 Daniel e de cealaltă parte a insulei. <reuie săne grăim dacă vrem să a#ungem la el înainte de lăsareaîntunericului.

= i"e foame, anunţă Junior.= &u!iţi, domnilorI usul nostru e (ămând? 3rin urmare, să

grăim pasul?)ncepu să alerge, făcându"l pe Junior să râdă în *o*ote.

ar% deliră două !ile şi două nopţi. /aletti era epui!at, nu"şiîngăduia să aţipească puţin decât atunci când ea se mai liniştea.>era nu ceda, iar cearcănele viorii se tot adânceau pe ora#ii luiar%. /aletti îi sc*ima mereu compresele reci, îi ume!ea guraîn permanenţă, oligând"o să ea când părea mai calmă, dartoată 'inţa ei suferea, ca într"un coşmar, de parcă oala ar 'smuls tot ce ascunsese ea în adâncul inimii şi al memoriei sale.

/aletti nu o părăsea decât pentru a"şi satisface nevoilenaturale. 4e inter!isese servitorilor să urce la eta#, cerând catava cu mâncare să"i 'e lăsată în capul scării. 3ână atunci,



nimeni din palat nu se îmolnăvise. 4ui nu"i păsa. )şi punea fărăîncetare aceleaşi întreări, torturat de aceeaşi evidenţădureroasă. ar% +ead nu"l iuea. Singurul care conta pentru eaera acel Niklaus. /aletti presupunea că acesta era tatăl copiluluilăsat în gri#a lui >orin. 3roail că nu mai trăia, din moment ce

nu era nici alături de ea, nici alături de ăiat, însă /aletti selovea mereu de acelaşi semn de întreare. e ce anume îl acu!aar%I

Neărierit, cu părul în de!ordine, stătea la căpătâiul ei ca uncerşetor, rugându"se pentru viaţa ei, rugându"se ca ea să"l audăşi să"l ierte. )ngri#indu"i trupul c*inuit ca să"i redea o fărâmă dinfericirea pe care"şi înc*ipuise că i"o oferă în ultimele câteva luni.

&cum însă ştia că nu fusese decât o amăgire şi suporta cu greuacest adevăr. ar apoi, deodată, avu o revelaţie, au!ind strigătulei, care"l smulse din somnul care"l iruise după două nopţi deveg*e.

= $mma? urlase ar%. &m să te omor pentru asta?ar% avea oc*ii larg desc*işi şi atât de încărcaţi de ură, încât

inima lui /aletti se frânse. upă o clipă însă, ea gemu şi înc*isedin nou oc*ii, respirând sacadat, cu inima ătându"i neregulat.

/aletti sări în picioare şi"şi trecu mâinile prin pletele ondulate,umede şi năclăite de sudoarea lui ar%. &r ' treuit să ştie. arnu putea admite asta. ar% n"avea cum să"l urască atât demult. 3e el şi pe $mma de ortefontaine?

esc*ise dulapul şi făcu ceea ce nu"şi îngăduise să facă pânăatunci. Scotoci în căutarea adevărului. egetele lui întâlniră înci!ma lui ar% un oiect pe care"l scoase cu ferilitate.

+ecunoscu fără greutate oc*iul de #ad pe care i"l descrisese$mma.= O, oamne, nu? imploră el. >ă să nu 'e ceea ce cred eu?Se răsuci spre pat, cu i#uteria între degete, iar privirea lui

ar% îl fulgeră din nou. Se ridicase în capul oaselor în aşternut,în sfârşit, conştientă, şi îl '2a cu o privire îndurerată, plângândîncet. /aletti că!u în genunc*i şi scoase un urlet.

*

ar% încercă să"şi adune gândurile şi amintirile, dar migrena

era atât de c*inuitoare, încât nu reuşi. &vea în faţa oc*ilor oimagine înceţoşată. Omul acela care stătea în genunc*i nu eraNiklaus, încăperea unde se a(a nu era odaia ei din /reda şi eralimpede că ea însăşi nu se c*inuia în clipa aceea s"o nască pe&nn ar%, aşa cum cre!use înainte ca $mma, lipindu"şi ţeavapistolului de fruntea soţului ei, să"i curme rusc delirul.

ar% scrută privirea aceea care o căuta cu disperare pe a eiE

vaietul celuilalt îi străpungea timpanele. Nu"şi putea da seamadacă era real sau o simplă reminiscenţă a coşmarului ei. <reuia să veri'ce, din moment ce confu!ia o împiedica să

înţeleagă. Se întoarse încet ca să se aşe!e pe marginea patuluişi, agăţându"se de perdelele aldac*inului, care fuseserăînălţate şi legate, se ridică în picioare, cu un efortsupraomenesc.

Silueta îngenunc*eată se ridică şi ea, dar ar% se prăuşi.

Simţea su pântece, su ora! şi su degete mângâierea 'relormoi de caşmir ale covorului. Simţi mirosul lor de portocală şi devanilie. )şi amintea această mireasmă. )i surâse ăratului carese aplecase şi o ridicase în raţe.

= at*ieu, spuse ea. $şti at*ieu umas.&poi, totul se întunecă. se făcu frig. )ng*eţase toată, începu

să dârdâie şi îşi pierdu cunoştinţa.

/aletti o duse pe ar% în odaia inter!isă, pe sofaua pe caredormea el în ultima vreme, în faţa craniului de cristal. $aleşinase din nou, însă scurtul ei moment de luciditate dovedeacă fera începea să cede!e. >aptul că ea se ridicase ca să seapropie de el îl făcuse să reacţione!e, scoţându"l din durerea lui.Nu ştia nici acum cine era ar% +ead şi cum se făcea că aveaoc*iul de #ad al $mmei de ortefontaine, însă un lucru era de#a

evident@ ar% +ead nu pe el îl voia, ci craniul de cristal. Craniulşi o ră!unare fără nume. Sau, mai ine !is, legată de numelepe care"l repeta fără încetare@ Niklaus.

/aletti se întoarse apoi să"şi ia uleiurile şi poţiunile cu care otrata, precum şi oc*iul de #ad, pe care"l lăsase să cadă când ovă!use pe ar% prăuBindu"se.

Când se întoarse, constată că ar% nu se mişcase, dar păreamai senină. Pâmea, ca atunci când, cu câteva clipe înainte, îi

pronunţase numele. e multa vreme nu"l mai c*emase nimeniastfel. 4a 1eneţia, el era pentru toată lumea marc*i!ul /aletti.Oare ar% îi smulsese acest secret $mmei, înainte de"a o ucideI$mma se descotorosise oare de NiklausI ar toate acestea n"aveau importanţă. -i"ar ' dat pe loc viaţa ca s"o poată vindecape ar%.

Se apropie de craniul de cristal şi mângâie ovalul perfect.

= Salvea!"o? îl imploră. Numai de data asta?1eni lângă ar%, după ce aran#ase perdelele în aşa fel încâtre(e2ia luminii care trecea prin oritele craniului să cadă asuprasofalei.

An curcueu multicolor începu să #oace pe trupul transpirat allui ar%, transformându"l într"o minunată auroră. /alettiîngenunc*e tăcut lângă ea.

Armă o aşteptare îndelungată.

Claude de >orin tura de furie. <otuşi, ar ' treuit să seucure descoperind că Perla îl aştepta la &ncona. e câteva luniune visa la acest moment. &cum însă nu se gândea decât lară!unare. 1oia să se ră!une pe Cork, pe veneţienii aceiacreduli, pe /aletti, pe amasador, pe imperiali

4ăsându"Bi cele două corăii la şantier pentru reparaţii, se

îmarcase imediat pe Perla, împreună cu o'ţerii lui. >urios,începuse să controle!e la sânge navele veneţiene, să le con'şteîncărcăturile şi să le ardă su prete2tul că nu aveau autori!aţii înregulă. upă şase !ile, încă nu se calmase. Ordonase caDrăguţa şi Ealateea să"l urme!e la <riest, unde, potrivit!vonurilor, fuseseră aduşi pri!onierii.

&sedia portul de două !ile când a(ă că nava a6 Daniel şicăpitanul ei, ClQment Cork, erau căutaţi pentru că scufundaseră

o coraie a imperiului, care"i supraveg*ea. 1estea, c*iar dacă"ilinişti puţin sentimentele faţă de Cork, nu"l făcu să"şi sc*imeplanurile. Andeva în <riest erau înc*işi mai mulţi oameni de"ai



lui, printre care se numărau Corneille şi Junior. >orin nu eranaiv. -tia ine ce soartă îi aştepta. Simţea că i se face rău doarla gândul că Junior ar ' putut ' vândut ca sclav.

= Niciodată? tună el, refu!ând să asculte ordineleamasadorului. C*iar de"ar ' să dau foc oraşului? Niciodată nu

voi îngădui să se întâmple aşa ceva?

= Ce"i astaI întreă ar% cu o voce pierită, mi#ind oc*ii şiacoperindu"i cu raţul.

= Ce anumeI tresări /aletti, ridicându"se.Se împlinise o săptămână de când ar% nu mai rostise nicio

fra!ă cu mie!.

= 4umina asta, ce eI ă oreşte.= Stai o clipă, răspunse /aletti, ducându"se repede lafereastră şi trăgând perdelele.

Odaia se întunecă, iar ar% avu impresia că i se face din noufrig. O trecu un 'or.

/aletti îşi dădu seama şi o acoperi cu o pătură. )i atinsefruntea şi scoase un suspin de uşurare. ar% era salvată. $a îi!âmi cu recunoştinţă.

= S"a terminat, o asigură /aletti, mângâindu"i ucleleîncâlcite. /oala a ieşit din trupul tău, iuirea mea. &ş vrea să 'ieşit şi din su(etul tău, adăugă el, fără să"Bi mai ascundădurerea.

$a nu răspunse. )nc*ise oc*ii, legănată de lândeţeamângâierii. upă un moment de tăcere, ar% întreă, în sfârşit@

= &m dormit multI

= Opt !ile.)l privi cu uimire.= Ce mi s"a întâmplatI= &i avut feră mare.$l însă era nerădător să a(e alte răspunsuri, c*iar dacă era

conştient că ar% era încă prea slăită ca să i le dea.= )mi aduc aminte de nişte visuri ciudate, făcu ea. O piramidă

de cristal şi nişte case ale încon#urate de grădini şi fântâni. ă

simţeam ine acolo, uşoară şi lieră. etaşată de orice altceva./aletti dădu din cap. &celaşi vis îl avea şi el, în 'ecare noapte,

de aproape ; de ani. )i făcea ine să audă că îl visase şi ar%.

&cest fapt conferea realitate unui fapt care ar ' putut ' doar oînc*ipuire de"a lui.

= )ţi mai aminteşti şi altcevaIar% negă, scuturând din cap, dar, după felul cum i se

crispase c*ipul, marc*i!ul înţelese ca nu era adevărat. Nu mai

putea suporta.= 3riveşte"mă, ar% +ead.$a se supuse, tulurată de timrul vocii lui.$l scoase din u!unar oc*iul de #ad şi i"l arătă.= &şadar, ştii, spuse ea, simplu.= Nu. Nu ştiu nimic, ar%. ă c*inuieşte tăcerea aceasta,

presupunerile pe care le fac fără să am nicio dovadă. ă

c*inuiesc pentru că te iuesc, în timp ce tu nu mă vei iuiniciodată.$a nu"i răspunse. 3rin minte îi treceau din nou imagini. Silueta

îngenunc*eată care urla. Niklaus cruci'cat. &nn. $mma. $raprea oosită ca să vorească.

= Cine e Niklaus, ar%I <atăl copilului tău, pe care l"ai lăsat îngri#a lui >orinI &i ucis"o pe $mma ca să"i iei oc*iul de #adI Cumse face că"mi ştii numele pe care doar tatăl meu adoptiv îl

cunoşteaI Ce ţi"am făcut, ar%, de ce mă urăştiI Comoaraaceea a fost singurul lucru important pentru tineI acă e aşa,poţi lua totul. 3ână şi craniul acesta, pe care i l"am refu!at$mmei. a tot, dacă asta e de a#uns ca să ieşi din tăcerea ta şisă"5i găseşti liniştea.

ar% îl privi cu atenţie. >u răscolită vă!ându"l cât suferea, îşiridică mâna, care i se păru tare grea, şi"i mângâie ara

crescută, ridurile adâncite între sprâncenele dese. Se simţi şi eaîndurerată.= Nu mi"ai făcut nimic, murmură ea. Nu mi"ai făcut nimic,

marc*i!e. &cum o ştiu.= Cum poţi ' sigură, după ce te"ai îndoit atâta vremeI= Niklaus era soţul meu, !ise ea, oosită de#a, iar $mma l"a

omorât. Credeam că eşti complicele ei. 3e ea o urmăream cândam sosit la 1eneţia.

= e ce l"a omorâtI >iindcă îi furaseşi oc*iul de #adI insistăel, deşi ştia că ar% era la capătul puterilor.

<otuşi, în mod egoist, nu voia să se mulţumească doar cu'rimituri.

= Nu i l"am furat $mmei. $2istă doi astfel de oc*i. e acestanu m"am despărţit niciodată. $a a venit la mine ca să mi"l ia.

O lacrimă se strecură pe su pleoapele ei înc*ise. oorâtă

de oală, ar% nu mai putea înfrunta ceea ce negase atâtavreme.

= Sunt oosită, marc*i!e. &şa de oosită, murmură ea cuvoce stinsă. ai târ!iu. ai târ!iu, repetă ea, lăsându"se săalunece în somn.

/aletti nu insistă. )n minte îi revenea scena care avusese locc*iar în acea încăpere. Se au!ea cerându"i $mmei de

ortefontaine să"i aducă al doilea oc*i, cu orice preţ. 3reţulfusese moartea. -i el fusese cel care, cu nevinovăţie, '2aseacest preţ. Simţi un gust amar, de 'ere, urcându"i în gât şi ieşiclătinându"se din încăpere, ca să se ducă să"şi vomite de!gustulfaţă de sine care"l copleşea.

Nu se întoarse decât peste câteva ore. Se dusese în cameralui, se îmăiase, se ărierise şi se îmrăcase cu *aine curate.1oia s"o înfrunte pe ar% cu demnitate, nu ca un cerşetor. Nu"i

treuia mila ei. Nu era genul de om care să se esc*ive!e de laresponsailităţile lui. Nu"i va ascunde nimic. $a va face tot ce va' necesar ca să"Bi revină pe deplin din acest *aos creat de el.Ceru un platou cu mâncare şi"şi anunţă personalul că ar% eraîn afara pericolului, dar carantina va mai ' menţinută osăptămână.

&poi trecu pragul camerei, învăluit de aurii supei de carne

din castronul de pe tavă.ar% nu"şi mai lua oc*ii de la craniul de cristal. Se tre!ise cusen!aţia că era privită. )n locul lui /aletti o salutară oriteleacelea scânteietoare. Se ridicase în capul oaselor şi seînfăBurase în pătură, uimită, apoi fascinată.

/aletti puse tava pe o masa, apoi apropie masa de patul luiar%.

= "am gândit că o să"ţi 'e foame, spuse el, pe tonul

ceremonios pe care"l păstra întotdeauna, în afara momentelorde intimitate.

= Ce"i ăsta, marc*i!eI întreă ar%, asorită în continuarede contemplarea craniului.

= Nu ştiiI$a îşi luă, în sfârşit, oc*ii de la craniu, întorcându"se spre el.= Ne a(ăm în camera inter!isă, iar oiectul acesta este ceea

ce numeai, într"o scrisoare adresată maestrului umas, craniulde cristal. ai mult de atât nu ştiu, mărturisi ea. Nu mai vreausă trişe!. Cred că te iuesc.

= &ş vrea să 'e adevărat, însă ar ' doar o amăgire, ar%. iica mea. >etiţa mea cea mică. $mma a ucis"o după ce mi"

a răpit"o./aletti suspină. ar% +ead avea un motiv în plus să"l

condamne. 1oia să a(e tot. Ca să se poată urî pe sine însuşi lafel de mult cum îl urâse ea.

= 3ovesteşte"mi, ar%. Spune"mi tot. <reuie să ştiu. upă

aceea spuse el, aşe!ând între ei pumnalul lui Niklaus, pe care"lgăsise tot în dulapul lui ar%, după aceea, vei face ce vei credede cuviinţă. &m lăsat dispo!iţii ma#ordomului meu. Când eu nuvoi mai ', totul îţi va rămâne ţie. <ot. C*iar şi el, cu secretele lui,adăugă el, arătând spre craniu.

ar% dădu din cap, mişcată de gestul lui. 6Dacă aş ' ca!mma, poate7, îşi spuse, dar ea era altfel. N"avea să se sc*ime

niciodată. 3e vremuri, >orin îşi dăduse seama imediat de asta.ar% îşi mâncă mai întâi supa, ca să prindă puteri şi să"şiume!ească gâtle#ul uscat, apoi dădu frâu lier valului de amintiricare"l răvăBi pe /aletti. )ncepu cu copilăria ei de la 4ondra şisfârşi cu momentul acela, când, în sfârşit, dăduseră cărţile pefaţă.

= &sta"i tot, marc*i!e, înc*eie ar%, întorcându"se către/aletti ca să"şi strecoare mâna într"a lui. &sta e povestea mea.

Niklaus e mort, iar eu sunt vie. atorită ţie. Nu vreau să te pierd.C*iar dacă ai dreptate spunând că încrederea se câştigă greu.Ca şi dragostea. Sinceritatea ta mă va a#uta să reuşesc.



= Sinceritatea mea mă osândeşte, ar%. Nu eu am fost mânacare loveşte, dar >orin avea dreptate. Cau!a nenorocirii talesunt eu, şi treuie să 'u #udecat pentru asta.

= 4asă"mă pe mine să *otărăsc, marc*i!e. )n sc*imulspovedaniei mele o aştept acum pe a ta.

/aletti se conformă fără să se lase rugat.$ra 'ul unei prinţese rusoaice şi al unui demnitar italian. An

copil al păcatului. ama lui fusese făgăduită altuia. estinul eiera să domnească. >amilia regală preferase să sacri'ce mama,copilul şi tatăl, care"i incomoda, decât să accepte de!onoarea.3resimţind ce avea să se întâmple, prinţesa îşi sc*imaseeeluşul cu un altul, care"i fusese adus, şi o rugase pe

cameristă să aiă gri#ă de 'ul ei. Cei doi amanţi fuseserăasasinaţi, iar at*ieu ote!at la naştere Stanislas fusesecrescut la 3aris de femeia aceea devotată şi sinceră, care,înainte de a se stinge, îi povestise totul la rândul ei. &tunci,Stanislas se îndreptase către omul pe care mama lui adoptivă îlpomenea mereu ca e2emplu de corectitudine şi simţ al dreptăţii.aestrul umas era procuror. Stanislas dorise să devină şi elprocuror, ca să înveţe ce înseamnă ec*itatea. ar alc*imia şi

descoperirea craniului îi dăduseră peste cap toate planurile.= 4ui îi datore! faptul că am devenit ceea ce sunt, înc*eie

/aletti. Se ridică, luă craniul de pe suportul lui şi i"l întinse luiar%. Nimeni în afară de mine nu l"a atins până acum. a"l, !iseel. e acum înainte e al tău.

= -i ce să fac cu elI se miră ar%, lăsându"l totuşi pe /alettisă i"l aşe!e pe genunc*i.

= Să găseşti comoara aceea pe care o vrea $mma.= Nu pricep. Ce legătură are craniul cu comoaraI/aletti luă oc*iul de #ad şi"l potrivi fără greutate într"una din

orite.ar% făcu oc*ii mari, iar /aletti îşi continuă istorisirea,

povestindu"i ce a(ase de la $mma în legătura cu fauloasacomoară a lui onte!uma şi despre pactul pe care"l înc*eiase cuea. Nu"i ascunse nimic. Când, în cele din urmă, tăcu, ar% nu

spuse nimic, pierdută în gândurile ei, fără să"Bi poată lua oc*iide la craniu. in cau!a lui pierduse totul. 1iaţa ei, speranţele,su(etul ei. Nu putea să"i reproşe!e asta marc*i!ului. C*iar dacă

se simţea vinovat, cru!imea $mmei n"avea nicio legătură cu el.ar% cunoştea acum toate răspunsurile, în afară de unul singur.

= e ce ai acceptat să te asocie!i cu $mmaI &i totul. -i pânăşi acest cuvânt totul mi se pare un eufemism. Nu"ţi doreştiputerea şi eşti 'inţa cea mai lipsită de răutate pe care am

cunoscut"oE atunci, de ce vrei comoara astaI= )ţi aminteşti cetatea de cristal care ţi"a apărut în vis, ar%I$a dădu din cap.= $ una dintre amintirile lui.= &mintirile cuiI/aletti mângâie cu o mână lândă craniul.= &mintirile lui.

= artă"mă, însă tot nu înţeleg. oar voreşti despre unoiect, marc*i!e, n"are nimic omenesc în afară de dimensiuni şide aspect.

= )ntr"adevăr, n"are nimic omenesc, oftă /aletti. ată, pescurt, toate întreările care mă osedea!ă de când îl am. Cine l"a făcutI e ceI CumI & fost e2aminat de cei mai pricepuţii#utieri ai vremurilor noastre. <oţi au rămas perplecşi. Craniuleste alcătuit dintr"un cuarţ natural e2trem de pur, iar cele două

păr5i ale ma2ilarului fac parte din acelaşi loc. & fost făuritîmpotriva tuturor regulilor 'reşti. Cristalul are o structurădeoseită. 3are în!estrat cu o mulţime de prisme care"i permitluminii să se re(ecte şi să se refracte trecând prin el. $fecteleproduse sunt neoişnuite şi uimitoare, imposiil de reprodus cute*nicile pe care le cunoaştem. ai mult, emite c*iar el ra!e şisunete dacă stă, noaptea, su cerul înstelat. Nu întotdeauna, ci

doar când anumite planete sunt aliniate./aletti îngenunc*e în faţa ei şi"i luă mâinile, cu în(ăcărare.= ar%, acest craniu nici nu ar treui să e2iste, ca oiect? -i

totuşi, nu ăsta e aspectul cel mai ciudat din tot acest mister.-tiu că tot ce"ţi voi spune o să ţi se pară de neconceputE veicrede, poate, că sunt neun, dar acest oiect e viu? Nu în sensulpe care"l dăm noi acestui cuvânt, 'reşte, dar el deţinecunoştinţe uluitoare pe care mi le de!văluie în vis. $li2irele

mele, secretul arii Opere, toate i le datore! lui. 3uţin îmi pasăde comoara aceea, nu vreau altceva decât să"l duc la locul lui,să"l complete! şi să"i de!leg misterul. 1reau să a#ung la cetatea



de cristal, dacă e2istă. Nu pentru ogăţiile pe care le"ar puteaadăposti, ci ca să"i implor pe stăpânii ei să mă eliere!e depovara acestor cunoştinţe inter!ise.

= Ce povară, marc*i!eI se miră ar%, tulurată demărturisirea lui.

= Nemurirea, ar%, gemu /aletti, ridicând craniul.ar% păru şi mai tulurată.= Nimeni nu este nemuritor, !ise ea, refu!ând să creadă

spusele lui.= Cu toate astea, eu nu mai îmătrânesc. $a mă regenerea!ă

în 'ecare noapte.= e ce 6ea7I e ce 6ea7, şi nu 6el7I

= Nu înţelegi, murmură /aletti, punând craniul pe suportullui. Nu ştiu prin ce minune şi în ce scop a fost creat, dar su(etulînc*is în el e al unei femei. O femeie care m"a ales să rămânalături de ea. in cau!a ei, ar%, din cau!a ei n"am putut săiuesc niciodată.

)şi pironi privirea într"a ei, iar c*inul lui fu ca o lovitură depumnal pentru ar%, care se ridică în picioare, clătinându"se,dar se strădui să a#ungă lângă el ca să i se cuiărească în raţe.

= -i totuşi, marc*i!e, eu sunt aici.= a, pentru prima oară am s'dat"o, pentru prima oara am

respins imaginile despre tine trimise de ea.= Ce imaginiI Cele ale ră!unării meleI= Cele ale ătrâne5ii tale, în timp ce eu nu voi îmătrâni. Ce

poate ' mai rău decât ine2orailul, ar%I Ce poate ' mai răudecât să le supravieţuieşti celor pe care i"ai iuitI

ar% se îndepărtă de el şi"l privi în oc*i.= Să trăieşti fără să iueşti, marc*i!e. &ceasta estemoştenirea pe care mi"a lăsat"o Niklaus. &i făcut ine că aiînfruntat"o.

/u!ele lor se căutară cu aceeaşi lăcomie, iar covorul gros leprimi îmrăţişarea disperată. easupra lor, nemişcat, craniul decristal părea să"i s'de!e din înaltul eternităţii sale.

*/

Corneille pătrunse în tunelul suteran, urmându"l pe ClQment.

)naintau încet, încovoiaţi, iar murmurul apei, care şiroia pepereţi ca nişte lacrimi, le răsuna în urec*i. <unelul n"avea maimult de o sută de metri, dar înăuntru mirosea atât de tare amucegai, încât Corneille se aţinea cu greu să nu strănute. Seconcentră asupra luminii şovăielnice a lanternei pe care o ţineaCork, îndreptând"o către solul pe care păşeau.

= &m a#uns, anunţă acesta, când a#unseră la picioarele unei

scări de piatră.Cork urcă cele trei trepte, apoi împinse o piatră din !id.3eretele se dădu într"o parte, lăsând să treacă lumina. arc*i!ul/aletti îi aştepta în cainetul lui.

Când ieşi din tunel, Corneille îi vă!u pe cei doi îmră5iBându"se. /aletti se îndepărtă de Cork şi"i ieşi în întâmpinare.

= >ii ine"venit, Corneille? ar% va ' fericită să te vadă. )ncănu i"am spus nimic despre treaa asta, 'indcă preferam să

discut cu voi mai întâi. Ande este copilulI Credeam că"l veţiaduce şi pe el.

= $ pe insula 3antelleria, anunţă Cork. N"am vrut să"l e2punmâniei imperialilor, care cutreieră &driatica, în timp ce >orin îşicontinuă asediul asupra portului <riest. Nu mi"a fost uşor să trecneoservat. ă urmăresc fără încetare.

= &scun!ătoarea ta e sigurăI întreă marc*i!ul.

= $i vor coraia a6 Daniel, nu pe Junior. $ în siguranţă peinsulă. acă l"aş ' luat cu mine şi aş ' fost capturat, ar ' avutaceeaşi soartă ca oamenii lui Clairon.

= &i a(at pe ce vas au fost îmarcaţiI întreă neliniştit/aletti.

= &u plecat din <riest pe uscat ca să a#ungă la un alt loc deancorare, dar nu mai am destulă liertate de mişcare cât săoţin informaţii şi să acţione!. &masadorul e pornit împotriva

mea, iar /oldoni oferă o primă celui care mă va captura. -tiumulte despre ei. Capcana asta n"a făcut decât să sporească



furia lui >orin, care şi"a înteţit atacurile împotriva lui 0enneLuinde C*armont. 1or ' mereu pe urmele mele.

= Ce părere ai, CorneilleI întreă /aletti, întorcându"se însfârşit spre el.

3ână atunci, Corneille se mulţumise să"l oserve, să"l

cântărească, iritat de faptul că"l găsea arătos şi cinstit, corect,aşa cum îi garantase şi Cork că era. Se felicită că nu"l adusese şipe Junior. arc*i!ul l"ar ' cucerit repede, aşa cum o sedusese şipe ar%.

= upă părerea mea, ClQment ar treui să se ţină la distanţă,pentru moment, declară el. a6 Daniel poate să rămână ascunsîntr"un golfuleţ până când imperialii vor uita de el. 3este câteva

săptămâni, vor avea alte motive de îngri#orare. >orin nu"i vaierta că nu i"au elierat pe pri!onieri. )l cunosc. 1a continua sănimicească tot ce"i iese în cale.

/aletti se încruntă. Nu"i plăcea această perspectivă.= e ce e atât de înverşunatI= Crede că Junior a fost şi el prins, a'rmă Corneille.= )nţeleg. Cred că a sosit momentul să"i e2plicăm situaţia lui

ar%. $ vora despre 'ul ei. 1a şti cum e mai ine să procedăm,

conc*ise /aletti.= ai întâi treuie să"ţi de!vălui secretul ei, interveni

nemulţumit Cork./aletti le aruncă o privire senină care"i displăcu şi mai mult lui

Corneille.= Nu e ca!ul. i"a spus tot. ar% se simte ine, Corneille. 1ei

vedea cu oc*ii tăi. Să mergem.

eşiră din cainetul lui /aletti şi o luară pe un coridor.Somptuo!itatea palatului îl tulură pe Corneille. Complicitatealui cu Junior era neînsemnată faţă de ceea ce"i putea oferimarc*i!ul lui ar%.

3ătrunseră în grădină printr"o poartă oltită. O e2plo!ie demiresme îi gâdilă nasul, alungând de'nitiv miasmele persistentedin tunelul suteran. 4ocul acela, lu2uriant datorită diversităţiide (ori ale pe care le adăpostea, părea un paradis ilic.

&poi Corneille o !ări pe ar%. nima i se strânse ca pe vremuri,la Saint"Dermain"en"4a%e, când o vedea în acele ţinute de lad%pe care nu le putea suferi. 3urta o roc*ie elegantă, dar nu



ătătoare la oc*i, avea părul strâns la ceafă, stătea cu spatele laei şi fredona, culegând (ori, la capătul aleii presărate cu pietriş.

= ar%? o strigă /aletti.Corneille era pregătit să urască aerele ei de noilă, când ar%

se întoarse spre ei. +ămase încremenit în faţa surâsului ei, a

lândeţii şi a seninătăţii întipărite pe c*ipul ei, şi în ciudagelo!iei, treui să accepte evidenţa. ar% era mai strălucitoaredecât oricând.

= Corneille? strigă ea, ucuroasă.4ăsând (orile să cadă, ar% îşi ridică poalele roc*iei şi alergă

în întâmpinare. Corneille îşi desc*ise raţele, cu inima frântă.ar% i se aruncă în raţe, lăsându"se strânsă la piept o clipă şi

sărutându"i ora!ul aspru.= Sunt atât de fericită să te regăsesc?&poi se retrase, dându"şi seama că dorinţa lui Corneille faţă

de ea era nesc*imată. Se întoarse spre Cork, a cărui faţă eraluminată de un surâs uşor.

= ă ucur să te văd şi pe tine, ClQment.ClQment Cork se înclină în faţa ei.= Nu la fel de mult ca mine, *oţ al inimii mele.

ar% făcu un pas şi"l sărută şi pe el pe ora!. &ia când/aletti veni în spatele ei, prin!ând"o de umeri cu palmele"i marişi calde, reali!ă cât de surprinsă era de pre!enţa celor doi.

= &m impresia, !ise ea, că nu e ceva în ordine.= Con'denţele încă nu s"au sfârşit, iuirea mea, spuse

/aletti. Să mergem su olta aceea de vi5ă"de"vie. 3ietro ne vaaduce nişte ăuturi răcoritoare.

ar% dădu din cap şi se desprinse din îmrăţişarea lui /aletti,strecurându"şi mâna su ciotul lui Corneille.= Ce face JuniorI= 4a fel de ine ca tine, prinţeso, o asigură Corneille. Nici n"o

să"l recunoşti, atât de mult a crescut. area îi prieşte. Ca şi ţie,de altfel, adăugă el cu o umră de regret.

ar% se prefăcu a nu au!i. 3ietro se apropia de#a, aducând otavă cu pa*are şi o carafă cu vin de 3orto. Se aşe!ară su olta

de viţă sălatică şi caprifoi. 3e deasupra (orilor înmiresmateroiau aline. ar% se aşe!ă pe o ancă.

= &m putea pleca din 1eneţia la ordul uneia dintre corăiiletale, marc*i!e. Ne"am duce la over, unde se a(ă, cu siguranţă,$mma, am recupera oc*iul de #ad care ne lipseşte şi am lăsară!oiul acesta să se sfârşească fără noi, sugeră ea.

= &r ' şi asta o soluţie, ar%, însă nu mă satisface, !ise

/aletti, mo*orât. <reuie să pun capăt acestui tra'c. uesc preamult 1eneţia ca să nu mă implic. )n plus, mai devreme sau maitâr!iu, se va a(a că l"am prote#at pe Cork. -i aş risca să 'uamestecat în afacerea asta fără ca măcar să mă pot apăra. 4aîntoarcere, n"am mai putea trăi liniştiţi.

= Ce cre!i că ar treui să facemI întreă Cork.= Să"l liniştiţi pe >orin. Cea mai ună soluţie ca să"5i păstre!i

liertatea este să"l faci să te creadă mort, îi spuse marc*i!ul luiCorneille. Scrie"i, ar%. -i dă"i o versiune trunc*iată aadevărului@ şi Cork a fost prins în capcană. & a#uns prea târ!iu casă mai împiedice capturarea oamenilor lui Clairon. Corneille,grav rănit, s"a refugiat împreună cu Junior în casa unei femeicare i"a ocrotit. Cork l"a luat cu el pe Junior, 'indcă aceasta afost ultima dorinţă a lui Corneille. ar voi o să vă ascundeţi aici,la 1eneţia, *otărî el. )ntr"una din casele ale căror c*ei sunt la

tine, ClQment.= ar nu"l pot părăsi pe Junior pe 3antelleria, oiectă

Corneille. Cork, rămâi tu la 1eneţia. $u mă duc la el.= +ădare, Corneille, rădare, insistă /aletti. Să vedem mai

întâi cum va reacţiona >orin la scrisoarea lui ar%. Nu ştim ceva *otărî. 3ână atunci, nu treuie să riscăm.

= &re dreptate. $şti sigur de femeia aceea la care l"ai lăsat pe

ăiatul meuI îl întreă ar% pe Cork.= Ca de mine însumi. "am făgăduit s"o iau de soţie. &şa cănu va face nimic ce ar putea să nu"mi 'e pe plac. &re şi ea uncopil, ceva mai mic decât JuniorE ăieţii s"au împrietenit imediat.N"ai motive să te îngri#ore!i.

ar% dădu din cap. Conversaţia devie apoi spre alte suiecte,dar numele $mmei de ortefontaine nici nu fu pronunţat, deparcă ar ' vrut cu toţii să uite de pericolul pe care"l repre!enta

ea.

3arcurgând scrisoarea trimisă de ar%, >orin se înfuria din ceîn ce mai mult. Simţea furie şi tristeţe. e parcă n"ar ' avutdestule neca!uri în !iua aceea?

$scadra lui era oligată să oprească asediul asupra portului<riest, fără să ' reuşit să recupere!e captivii.

6aletti are încredere în &or4, iar eu, de asemenea, scriaar%. Deplâng moartea lui &orneille, dar sunt liniştită, pentru că'ul meu este în siguranţă.:

= /un? a să vedem, scrâşni el. /aletti spune cutare lucru, iarar% e de acord. -i cel tras pe sfoară ar treui să 'e Claude de>orinI >ir"ar să 'e, de data asta e prea mult? acă acest Cork eatât de cinstit cum spun ei, va treui s"o dovedească? >iindcă

atâta timp cât eu, Claude, cavaler de >orin, da, eu, voi ' înviaţă, 'ul lui ar% +ead nu va creşte ca un pirat?Se repe!i la irou, ca să"i scrie acesteia pretenţiile lui. &poi,

după ce"i trecu accesul de mânie, goli o sticlă întreagă de rom însănătatea lui Corneille, #urând pe toţi dumne!eii că acesta numerita să"l ' scăpat pe Junior de roie numai pentru ca el,>orin, să"l lase să 'e spân!urat ca orice andit?

= )ţi datore! asta, conc*ise el, ridicând pa*arul în amintirea

marinarului. Odi*neşte"te în pace, Corneille. ar să te ia naiadacă, în pragul morţii, m"ai trădat din nou?

-i simţi deodată că singurătatea îl apasă de parcă ar ' purtatpe umeri povara întregii lumi.

ar% asculta picurând sunetul viorii. /aletti cânta o arcarolă,iar melodia era frumoasă. Se simţea mai ine, se restailise pe

deplin după oală şi era mai apropiată ca oricând de marc*i!.&rdea de nerădare să"l ia înapoi pe Junior, de care"i era taredor, însă recunoştea că argumentele lui Cork erauconvingătoare. &tâta timp cât afacerea asta nu era dusă la unsfârşit, ar ' fost mai ine să nu e2pună copilul. N"ar ' suportatsă"l piardă, cu toate că stătuse departe de el timp deoptspre!ece luni. maginea lui îi vira permanent în su(et. -tiaine, totuşi, că această contradicţie era amiguă. )nainte de a i"l

încredinţa lui >orin, fusese convinsă că nu s"ar ' putut despărţide el nici măcar un minut.

>ireşte, i"ar ' fost imposiil să se apropie de /aletti aşa cum ofăcuse, dacă l"ar ' avut cu ea pe JuniorE 'reşte că ăiatului îi eramai ine pe mare. ar ce o oprea acum să plece de la 1eneţia la3antelleria şi să aştepte, alături de el, ceasul ră!unăriiI

Nimic. Nimic din ce s"ar ' putut mărturisi. Nimic care să n"o

doară. $ra conştientă că se minţea singură. &"l revedea peJunior însemna a trăi !i de !i cu amintirea lui &nn. ar% n"aveasă"l uite pe Niklaus, dar, în timp, cu rădare, credea că"i vaputea apar5ine lui /aletti cu trup şi su(et. Nimeni însă nu"i valua locul 'icei ei. ar% înc*ise oc*ii. >ără îndoială că atunci cândîl au!ise pe Deorge spunând că $mma se descotorosise defetiţă, ceva se rupsese în ea.

3referase să se despartă de Junior mai degraă decât să riştesă"i 'e şi el luat. Să se deprindă cu lipsa lui ca să se poatădetaşa treptat. Ca să scape de această dependenţă. )şi doreaceva, după care se ră!gândea, se temea că nu"l va mai revedea,dar la fel de mult se temea să nu"l regăsească sc*imat. Setemea că nu va mai şti ce să"i spună, cum să i se adrese!e, cumsă"l sărute şi să"l îmrăţişe!e. <recuseră optspre!ece luni, ceeace, la vârsta lui Junior, însemna aproape o treime din viaţa

ăiatului. Complicitatea lor n"avea să mai 'e aceeaşi, şi nicidiscuţiile lor. 1a putea oare să îndure acea prăpastie căscatăîntre ei, pentru care numai ea era responsailăI >ireşte, era şiavea să rămână pentru totdeauna mama lui. >ireşte, ştia de cese îndepărtase de el, iar Junior înţelegea asta, aşa o asiguraseCorneille în !iua precedentă, dar golul rămânea. Nu poţi umplegolul cu vore. ar% ştia. Niciunul dintre ei nu se va putea

comporta ca şi cum ar ' trecut doar două !ile.= egeaa îţi faci gri#i, ar%, spusese Corneille. Junior îţiseamănă, are toate calităţile tale, a şi ceva în plus. &i încredereîn instinctul tău de mamă.

ar ar% tocmai de asta se temea@ că, pentru a se prote#a câtmai ine, îşi pierduse instinctul matern. Nu împărtăşise nimănuiacest lucru. ar ştia ine că, dacă încerca să întâr!ie oraregăsirii, o făcea în speranţa că acest instinct va renaşte în

su(etul ei, pentru ca Junior sa nu"şi dea seama că o parte din ea poate fără ca ar% să ' ştiut sau s"o ' dorit îl renegase. &cea

parte din ea care se străduise să uite /reda, ca să poatăsupravieţui.

/arcarola cântată de /aletti se întrerupse. ntrase 3ietro,aducând pe o tavă corespondenţa. ar% se ridică şi se apropiesă ia plicurile. Dăsi, ca de oicei, vreo cincispre!ece invitaţii la

tot felul de evenimente mondene.= oriţi o ceaşcă de ciocolată, doamnă ar%I o întreă cu

amailitate 3ietro.= Cu plăcere, 3ietro.Nu se spunea oare că această ăutură alunga supărările şi

gândurile negreI )n clipa aceea, ar% c*iar avea nevoie de aşaceva.

= oriţi şi dumneavoastră, domnuleI/aletti refu!ă şi, după ce puse vioara şi arcuşul pe o măsuţă,luă scrisorile pe care i le întindea ar%. $a desfăcu în graă unplic şi păli, citind mesa#ul pe care"l conţinea.

= e la >orin, ar%I întreă marc*i!ul, care, după o răsfoirerapidă, le pusese deoparte pe ale lui.

)n loc de răspuns, ar% i"l citi cu voce tare.

6iletul tău mă întristează, "ar6. e îndoieşti de a#ecţiuneamea, din moment ce pre#eri să-l încredinţezi pe 8unior unui pirat,în loc să-l laşi su$ protecţia mea< 1are prietenia noastră nu maiînseamnă nimic pentru tine din moment ce, apelând laaltcineva, cutezi s-o calci în picioare şi să mă lipseşti de singura#ericire care mi-a rămas< &âtă ingratitudine, să mă trimiţi laplim$are în #elul acesta /ireşte, am comis greşeala de neiertat

şi insuporta$ilă de a-l ' pus în pericol pe 8unior, însă &or4, căruiai-l încredinţezi 'indcă e $un de gură şi ştie să se pună învaloare, este mai vinovat decât mine pentru acest lucru. /ărăintervenţia lui, &orneille şi 8unior nu s-ar ' despărţit de mine.

Desigur că eşti li$eră să te încrezi în acest individ, dacă-lconsideri mai $un decât mine, aşa cum eşti li$eră şi să iu$eştipe altcineva. e-am pierdut de0a o dată. 2oi supravieţui şi dedata asta. Dar nu voi îngădui ca 8unior sa 'e o$ligat să se

supună legii lor. Au voi îngădui ca educaţia lui, cu care m-aiînsărcinat în ultimii doi ani, să 'e pervertită în $ârlogul unor

= Când va sosi !iua aceea, ai s"o faci, ar% +ead, iar >orinva înţelege. &stă!i însă îl înţeleg foarte ine pe el. >ără îndoialăcă şi eu aş ' procedat la fel dacă m"aş ' temut pentru tine.

= ar dacă Cork o să refu!eI= Cork n"are niciun motiv s"o facă. <reuie ca oamenii ăştia

să se înfrunte în cele din urmă faţă"n faţă. -i apoi, Claude de>orin îmi va ' de a#utor ca să"i înc*id de'nitiv gura lui0enneLuin de C*armont. Cât despre $mma, nu"ţi face gri#i, nişteoameni de"ai mei supraveg*ea!ă reşedinţa ei din 1eneţia. acă"Bi face apariţia, voi a(a la câteva minute după aceea. Cât timpeşti lângă mine nu te paşte nicio prime#die. Să re!olvăm şiprolema asta. upă aceea, nimic pe lume nu te mai poate

atinge.= &i dreptate, recunoscu ea, lăsându"Bi capul pe umărul lui.ar Corneille o să se înfurie când o să"i spunem.

= O să"i treacă. N"are de ales, ar%. N"am să te împart,adăugă el, căutându"i drăgăstos u!ele.

ar% se lăsă sărutată, întreându"se ce avea ea atât dedeoseit, încât îi făcea pe ăraţi s"o iuească atât de pătimaş.Oricum, prolema ei cea mai urgentă fusese re!olvată.

Junior va ' mai fericit la ordul Perlei decât în orice alt loc. )nde'nitiv, asta era cea mai ună soluţie.



*0

= /ună !iua, căpitane? strigă vesel Junior, de îndată ce a#unse

la ord, după ce urcase scara de frâng*ie.Perla ancorase în largul altei, unde Cork îi dăduse întâlnire

lui >orin, în ciuda împotrivirii lui Corneille, care se înfuriase şicare era departe de a se calma.

>orin avu gri#ă să"Bi stăpânească ucuria, deşi fu în culmeafericirii când îl vă!u pe copil alergând spre el şi salutându"i îndrum pe marinari. Cork venea în urma lui, cu o atitudine

mândră, însă nu arogantăE pe u!e îi #uca un !âmet uşor, iar>orin, oservându"l, simţi că"l mănâncă pumnii. )ncercă săignore adevăratul motiv.

Junior se pro5ăpi în faţa lui şi"l salută conform regulamentului,de astă dată.

= Sunt gaierul Niklaus Olgersen #unior şi raporte! că m"amîntors la ord, căpitane.

Oc*ii copilului străluceau ca stelele unei nopţi de august.

= Cam târ!iu, ăiete, mârâi >orin pe un ton care voia săpară morocănos, mi s"a acrit vinul cât timp am fost silit să mălipsesc de tine.

acă nu s"ar ' a(at în mi#locul întregului său stat"ma#or şi lacâţiva paşi de Cork, l"ar ' strâns în raţe.

= /una !iua, domnule comandant, îl salută şi Cork, venind înfaţa lui.

= Ne vedem mai târ!iu, Junior, spuse >orin, am ceva dere!olvat.= 4a ordin, căpitane. 4a revedere, ClQment, adăugă ăiatul,

iar pumnii lui >orin se crispară din nou.Cork, cedând impulsului sau, se aplecase să primească pe

ora! sărutul !gomotos al lui Junior.= N"o să stau la dispo!iţia ta toată !iua, Cork, se !ârli

>orin.

)nainte de a"i răspunde, Cork aşteptă ca Junior să seîndepărte!e.



= Cu atât mai ine, asta înseamnă că nu treuie să măconsider pri!onier.

>orin nu"i răspunse.= 1ino în caina mea, căpitane Cork.= 4a ordin, se înclină acesta, înainte de a"l urma.

4a sfârşitul celor două ore, cât dură discuţia lor, >orin funevoit să admită că nu"l apreciase pe Cork la #usta valoare.C*iar dacă privirea acestuia era plină de mândrie, ea sedovedea mai plină de admiraţie şi de respect la adresa lui decâtar ' cre!ut. Cork nu"l înfruntă, îşi mărturisi cu sinceritate şiumilinţa tâl*ăriile, a c*iar şi înţelegerile făcute cu amasadorulîmpotriva lui >orin. 1ori cu căldură despre /aletti, răspun!ând

fără ocolişuri la întreări, fără să"i evite privirea, iar >orin a(ătot ce nu"i povestise Corneille despre copilăria lor. Cork îşi plecăoc*ii o singură data@ când îi vori despre moartea prietenuluisău, fără prea multe amănunte. >orin nu insistă, dându"şiseama mai ine ca oricine cât de greu îi venea.

)nvăluiţi în norii de fum ai pipelor, cei doi ăraţi descoperirăcă aveau multe lucruri în comun şi, când Cork îi garantă că ar%era lieră şi că va pleca împreună cu /aletti să de!lege misterul

craniului de cristal de îndată ce prolema aceasta va 're!olvată, >orin nu avu nicio oiecţie. Cu toate că vestea îlîntrista. ar înţelegea.

a6 Daniel e ancorat într"un golfuleţ. &cestea suntcoordonatele lui, sfârşi Cork, întin!ându"i o foaie.

= )n area $geeI se miră >orin când îşi aruncă oc*ii pesteea. e ce atât de departeI

= 3e aici îl cunoaşte prea multă lume. nsula asta e una dintreascun!ătorile mele.>orin îl privi cu uimire.= Ce"ai vrea să fac cu această informaţie, CorkI= Nimic, căpitane. Cel puţin aşa sper. 3entru mine, nava mea

este ceea ce este Perla pentru tine. $ toată viaţa mea. 1oiai ogaranţie a sincerităţii mele. Ki"am oferit"o.

>orin dădu din cap, mişcat şi învins de data asta.

= Cred că"5i datore! scu!e, domnule Cork.= 4e accept cu plăcere.

= 3e a!a argumentelor pe care mi le"ai adus, îmi voi înteţiatacurile împotriva lui C*armont. Ordinele pe care le"am primitnu mai sunt valaile. inistrul meu mă susţine şi măautori!ea!ă să incendie! corăiile inamice. O voi face cuucurie. &sta o să le distragă imperialilor atenţia de la urmărirea

navei tale.= &m să"ţi dau numele câtorva corăii veneţiene care"i

aprovi!ionea!ă. 4e vei putea adăuga pe listă dacă, din purăîntâmplare, ţi"ar ieşi în cale.

>orin era mulţumit. Se ridică.= Cred că ne"am spus tot ce era de spus.= Nu încă, răspunse Cork.

Se scotoci prin u!unare, de unde scoase oc*iul de #ad pecare ar% îl purtase la gât şi o scrisoare sigilată.= ar% mi"a spus să ţi"l dau împreună cu acest ilet. <e las

să"l citeşti şi, dacă vrei, îi pot duce răspunsul.Se înclină cu respect şi ieşi, lăsându"l pe >orin să"Bi satisfacă

curio!itatea. &cesta desfăcu nerădător scrisoarea.

6&ăpitane, îţi cer iertare dacă te-am rănit. ot ce-mi reproşezi

este adevărat şi mă simt ruşinată de asta. &redeam că nu măvoi vindeca niciodată de Ai4laus, dar aletti mi-a demonstrat contrariul. "i-ar plăcea să ' #ost tu acela, şi nu el, dar eu sunt aceeaşi "ar6 9ead de pe vremuri. &a şi atunci, sunt o 'inţaduală. "otivele care te îndepărtează de mine sunt şi astăziaceleaşi. 1ceanul mă c*eamă, iar la $ordul Perlei n-aş putea 'soţia ta. Au ştiu ce se va întâmpla mâine, însă tu nu vei a0unge

să 'i doar o amintire sau un aliat. Prietenia pe care ţi-o port este plină de iu$ire. Păstrează-mi-o şi tu pe a ta, &laude de/or$in. ceastă $i0uterie te va asigura că sunt li$eră. Împreunăcu ea, pe care voi veni s-o iau înapoi odată cu 'ul meu, pe caremi-e dor să-l ţin în $raţe, îţi rămâne şi încrederea mea, pe caren-o vei pierde niciodată. !şti mai demn de ea decât oricinealtcineva. )per să nu te mai îndoieşti niciodată de asta,căpitane.7



)mpături la loc scrisoarea, stăpânindu"Bi emoţia care"lcopleşea, luă o pană şi o înmuie în călimară. +ăspunsul lui erascurt@

6/ii #ericită, "ar6 9ead.7

&propie o ucată de ceară de (acăra unei lumânări, lăsândapoi ceara topită să picure pe *ârtie.

= >ii fericită, ar% +ead şi pentru mine, căci eu nu voi 'niciodată.

&poi apăsă cu *otărâre sigiliul, pecetluind scrisoarea.

$mma de ortefontaine sosi la 0enneLuin de C*armont fărăsă se anunţe în prealailE după ce 'ersese de furie tot drumul,nu era dispusă să mai piardă nicio clipă.

)l găsi pipăind sânii de!goliţi ai unei slu#nice aşe!ate pegenunc*ii lui şi"l privi cu un surâs îng*eţat. $l fu cât pe"aci să seînece de surprindere.

= 4asă"ne singuri? porunci el, împingându"şi mândra, fărămena#amente.

&ceasta se osum(ă şi"i aruncă din mers $mmei o priviresupărată, legându"şi şireturile corsetului.

= upă câte văd, făcu $mma, oiceiurile din 1eneţia nu s"ausc*imat deloc.

&masadorul nu se osteni să"i răspundă, cu atât mai puţin săse #usti'ce. $mma de ortefontaine era la fel de strălucitoarecum şi"o amintea.

= &i călătorit ine, draga meaI o întreă, ridicându"se s"oîntâmpine.= Niciodată nu călătoresc ine. ă"mi un pa*ar de 3orto, !ise

ea, instalându"se într"un fotoliu, fără să"l lase să"i sărute mâna.)ncepu să ată daraana cu degetele pe raţele fotoliului.

0enneLuin de C*armont se grăi să"i satisfacă dorinţa.= Ce pot face pentru tineI întreă apoi, aşe!ându"se şi el pe

un fotoliu.

$mma îl studie preţ de o clipă. $ra parcă şi mai gras, şi mailiidinos decât îl ţinea minte. &#ect. ar avea nevoie de el ca săse ră!une.

= ai întâi, nimeni nu treuie să a(e că sunt la 1eneţia. $ştisingurul care ştie. acă se răspândeBte vestea, tu vei ' celpedepsit pentru că ai vorit.

= Nu"mi făgădui astfel de plăceri, draga mea, se e2cită pedată amasadorul, 'indcă te voi trăda numai ca să am parte de

ele?= Ceea ce"ţi făgăduiesc nu va ' deloc plăcut, îl asigură

$mma, cu o privire plină de cru!ime. ă îndoiesc că te"arîncânta să 'i tăiat de viu în ucăţi, înainte de"a a#unge *ranăpentru rec*ini.

0enneLuin de C*armont îng*iţi în sec, reali!ând, cu uimire şiplăcere în acelaşi timp, că $mma de ortefontaine ar ' putut

prea ine să 'e capailă de aşa ceva. 3rivirea şi atitudinea ei odovedeau.= Nu te ştiam atât de *otărâtă, doamnă. )mi tre!eşti atenţia,

discreţia şi admiraţia, adăugă el.$mma se însenină şi"l privi languros.= +ăsplata mea însă va ', în mod sigur, pe placul tău. Cu atât

mai mult cu cât serviciul pe care mi"l vei face va slu#i şiinteresele tale.

= Sunt numai urec*i.= )ncredinţându"ţi spre e2pediere scrisoarea lui, /oldoni m"a

asigurat că"i eşti loial. <reuie să mă întâlnesc cu el. ar nuacasă la el şi cu atât mai puţin la mine, căci, dacă aş trage la*otelul meu particular, s"ar a(a imediat că am sosit.

= &m un cuiuşor discret pe insula 4ido. Nu e demn de tine,dar

= ă voi mulţumi cu el, îl asigură $mma. &du"mi"l acolo pe/oldoni. ar nu"i spune nimic.= Nu"mi poţi da nişte e2plicaţiiI= )n curând, promise ea. &cum condu"mă. Sunt oosită.$l se frânse de mi#loc într"o plecăciune care $mmei i se păru

grotescă şi se oferi să c*eme un gondolier.Când ieşi din *otelul lui particular, $mma îşi mască faţa şi,

a#utată de Dariel, coorî fără întâr!iere în gondolă.

/iletul era concis@6Domnule, te aştept la această adresă. re$uie să discutăm

urgent în legătură cu o pro$lemă personală.7

/oldoni nu !ăovi, ştiind că 0enneLuin de C*armont nu şi"ar 'dat osteneala să 'e atât de prudent dacă prudenţa aceea n"ar 'fost strict necesară.

e la evenimentele din 3otree, Cork parcă intrase în pământ,cu toate că pentru prinderea lui se oferise o sumă de"a dreptul

indecentă. &tacurile lui >orin erau tot mai precise şi maivirulente. 3entru prima dată, numele lui /oldoni fusese amintitîntr"una dintre scrisorile trimise de >orin amasadorului, faptcare"i oligase să"Bi încete!e activităţile. 4aţul se strângea în#urul lor. &cum avea gri#ă să nu 'e vă!uţi împreună, ca să nu deaapă la moara !vonurilor. Orice (eac putea duce la i!ucnireascandalului. /oldoni ar ' putut fugi, dar fuga lui ar ' ec*ivalat cu

recunoaşterea vinovăţiei. &şa că, deocamdată, se mulţumea săînlăture minuţios toate dove!ile care mai rămăseseră, pentru canumai amasadorul să 'e acu!at atunci când totul avea să iasăla iveală.

earcă discret la adresa indicată şi ceru să"l vadă peamasador. >u condus într"un mic salon, în care focul dinşemineu răspândea o căldură plăcută. )ncremeni în prag, uluit şifascinat.

= <uI făcu el, vă!ând"o pe $mma, care îl aştepta.$mma se odi*nea, aşe!ată pe un covor gros, în faţa (ăcărilor

din vatră. $ra mai încântătoare ca oricând. /oldoni g*ici că eragoală su pelerina neagră care"i acoperea umerii. 3rivirea luiîntâr!ie asupra pulpei şi a piciorului al care ieşeau graţios desu veşmânt.

= 1ino şi stai lângă mine, ăiat rău ce eşti? porunci ea,

făcând otişor.= educ, doamnă, că ai primit mesa#ul meu, declară el,grăindu"se să"i îndeplinească ordinul, gâtuit de#a de dorinţă.

3ărul lond, lăsat să cadă lier pe umerii $mmei, o făcea săsemene cu o madonă, contrastând cu veşmântul negru şi sumar.

= )ntr"adevăr. -i m"a contrariat. "a contrariat foarte mult.ar nu din motivele din care"ţi înc*ipui tu.

$mma îi întinse mâna să i"o sărute, de!golindu"şi, prin

această mişcare anală, picioarele până la #umătatea coapselor./oldoni îşi opri sărutul pe înc*eietura mâinii ei, pe care oîntorsese spontan cu palma în sus. $mma îşi muşcă u!a,

simţea mai aproape de 'ul ei. -i de Corneille, deşi refu!a sărecunoască.

= 4ui Junior îi merge ine, îl anunţă ar% pe Corneille, >orin!ice că e vesel şi pus pe şotii.

= &u trecut aproape trei luni, mormăi acesta, drept răspuns.

<rei luni de când !ac între pereţii ăştia. Cât timp îi mai treuiemarc*i!ului până când o să putem ieşi de aiciI

ar% oftă. )i înţelegea frustrarea şi se ucura că erau singuri,ca să poată vori desc*is. Cork ieşise, încălcând consemnul, îispusese Corneille de cum intrase pe uşă. -i el se săturase săstea înc*is.

= &masadorul şi"a încetat toate activităţile de tra'c, iar

anc*eta dogelui ate pasul pe loc. >orin nu mai are argumentepe care să i le aducă regelui. /aletti nu poate acţiona direct.mperialii cred ca nava lui Cork e departe şi, oricum, au acumalte proleme, mai importante. $scadra lui >orin nu le dă nicioclipă de răga!. Cu siguranţă că în curând toată lumea va uita detreaa asta. /oldoni nu mai supraveg*ea!ă cu atâta străşniciepalatul nostru, semn că nu se mai simte ameninţat. 3rin urmare,nici tu nu vei mai ' ameninţat.

= &i spus 6palatul nostru7, îi atrase atenţia Corneille, cutristeţe.

ar% se apropie de el. Se a(au în odaia în care ClQment Corko invitase pentru prima dată la masă. Păduful începutului deaugust nu a#ungea până la ei, însă ar% simţi că privirea luiCorneille o arde ca o (acără.

= )mi pare rău, spuse ea, mângâindu"i lând ara, îmi pare

nespus de rău că eşti acum în situaţia asta. Nu voiam nici eu să'e aşa.= ar ce voiai, ar% +eadI întreă Corneille, sărutându"i

mâna care întâr!ia pe ora!ul lui. Cine ai ' preferat să ia locullui NiklausI $u sau >orinI

= Nimeni n"a luat locul lui Niklaus.= Nici măcar /alettiI$a scutură din cap, tulurată fără voia ei de acea complicitate

a epidermei pe care"o regăsea simţind nete!imea u!elor lui.1ru să"Bi tragă mâna, ca să"Bi păstre!e controlul, dar Corneilleproail că înţelesese. O cuprinse cu raţul.

= Nu face asta, Corneille, murmură ea, vulnerailă dintr"odată din cau!a acestui contact care"i tre!ea amintirile.

= e ceI -i tu mă doreşti, aşa cum te doresc eu. ărită"te cu/aletti. a"l de ărat, ar% +ead, dacă ai c*ef, dar 'i a mea,gemu el, căutându"i u!ele.

$a nu"l respinse.Corneille o ridică în raţe, ca să nu rupă vra#a. $a vru să

spună ceva, dar privirea lui rugătoare o opri. )nc*ise oc*ii şi selăsă dusă până în camera lui, recunoscându"i mirosul pielii, pecare"l simţea prin desc*i!ătura cămăşiiE era uimită că simţurileei îşi aminteau şi se tre!eau la viaţă.

Când o întinse pe pat, după ce înc*isese uşa după el cu

piciorul, ar% înţelese că era prea târ!iu ca să dea înapoi.Corneille o de!răcă fără graă, cu singura lui mână, de carese folosea cu atâta pricepere, şi aceeaşi emoţie o cuprinse şi peea. 0aar n"avea de ce se aandona astfel c*iar atunci când secre!use îndrăgostită de /aletti. 6Pentru că el te-a învăţat căiu$irea nu are stăpân sau legi7, şopti o voce în mintea ei.

Se mulţumi cu această e2plicaţie şi se arcui, copleşită deplăcerea intensă şi in'nit de sen!uală pe care i"o oferi Corneille.

O tăcere stân#enită se lăsă între ei. $pui!aţi, erau cuiăriţiîncă în aceeaşi căldură. Corneille rupse liniştea.

= Junior îmi lipseşte, spuse el, simplu. Nu mi"l lua.= N"o voi face. Nu după ce mi"ai povestit cât de ine vă

simţiţi împreună. &r ' nedrept şi faţă de el, şi faţă de tine.$l îşi puse u!ele pe gâtul ei, iar ar% se camră, lipindu"se

de coapsele lui. Corneille râse.= )ntotdeauna ai avut reacţia asta. C*iar şi prima dată. )ţiaduci aminteI

$a dădu din cap.= Niklaus nu voia să"ţi scriu, să iau legătura cu tine, !ise ea.

<imp de o clipă, imaginea lui Niklaus ducând"o în gra#d sesuprapusese celei evocate de Corneille. Se întâmplase în !iuacând 1anderluck şi soţia sa plecaseră, iar ea făcuse aceeaşi

asociere.

Corneille se de!lipi de ea, ca s"o facă să alunece întinsă pespate. Se spri#ini în ciotul raţului şi se aplecă peste ea, să"ivadă oc*ii. Nu găsi în ei durerea pe care o desluşise la <oulon.

= Niklaus era gelos din pricina complicităţii noastre. &mtrimis scrisoarea aceea fără ştirea lui, continuă ar%.

= e ce ai făcut"o, dacă"l iueai atât de multI= 0aar n"am. ar ai dreptate, n"am iuit niciodată pe cineva

aşa cum l"am iuit pe el. Suspină. 1a treui să trăiesc tot restulvieţii cu gândul acestei trădări, Corneille. O trădare care l"acostat viaţa şi care mi"a răpit"o pe &nn. )ntre tine şi mine va stamereu acest lucru.

= &şadar, de asta te"ai lăsat sedusă de /aletti, înţelese

Corneille.= 3oate că da. Sau poate că nu. -tiu că nu"l placi, dar este unom e2traordinar şi ţin mult la el.

Corneille se aplecă spre u!ele ei şi întâr!ie o clipă, ca să"isimtă freamătul în aşteptarea sărutului. Se opri şi se ridică,satisfăcut să"i vadă sclipirea fugitivă de frustrare din privire.

= <e"am mai vă!ut în *aine de doamnă noilă, ar% +ead.C*iar dacă de data asta, treuie să recunosc, le porţi cu

seninătate şi strălucire, în ciuda lor, te cunosc ine.= & trecut mult timp, se apără ea.Corneille îi mângâie ora!ul cu un deget uşor.= ar tu nu te"ai sc*imat, ar%. Când vii la noi, porţi *aine

ărăteşti.= $ practic şi discret.= Nu mai spune, râse Corneille. <e"ai măritat cu (amandul

tău, i"ai născut copii şi, cu toate astea, mi"ai scris. 3oate că tunu ştii de ce"ai făcut"o, eu însă ştiu.= Cum ai putea ştiI spuse ea tulurată, simţind cum i se

clatină certitudinile.= ireasma pe care o căutai pe pielea mea adineaori,

lacrimile pe care mi le"a dăruit plăcerea ta, scrisoarea prin care"mi cereai a#utorul, toate poartă acelaşi nume. Oricare ar 'dorinţa pe care o simţi, ea are gustul oceanului. ar Junior e la fel

ca tine. &colo e locul nostru al tău, al lui şi al meu. N"ai decâtsă te mai amăgeşti încă o dată alături de /aletti, e doar unrăga! oferit su(etului tău c*inuit. ai devreme sau mai târ!iu, ai



a face dragoste cu ea pe îndelete, aşa cum se #oacă oceanul cuo navă, iarăşi şi iarăşi, până când o scufunda în adâncurile lui.

*1

O încordare olnăvicioasă o făcea pe $mma de ortefontaine

să dârdâie când a#unse în faţa locuinţei marc*i!ului /aletti.Diuseppe /oldoni îi plasase de#a pe oamenii ei în locuri

strategice şi, pentru această oca!ie, redesc*isese o portiţă carelega grădina lui de cea a marc*i!ului. Cei doi amanţi aveau săcadă, fără greş, în capcană. $mma îşi petrecuse mult timppregătind"o şi şlefuind"o împreună cu /oldoni şi cuamasadorul. <otuşi, voia să se ucure de confruntare mai

înainte de a o preda pe ar% +ead în mâinile repulicii. )narmatăcu ceea ce ştia despre relaţiile dintre ar% şi >orin, faricasedove!i false care arătau că cei doi se aliaseră ca să aducăpre#udicii 1eneţiei. )n scrisoarea pe care o pregătise, totul erade!văluit@ numele lui Cork, faptul că"i aduna pe săraci dinordinul lui /aletti, care"i punea să facă afaceri cu imperialii,aruncând apoi ănuielile asupra amasadorului >ranţei.

ogele era încurcat. )l admira şi"l respecta pe marc*i!, dar nu

putea respinge aceste acu!aţii fără să le aducă la cunoştinţaarelui Consiliu.

= &scultaţi"mă pe mine, îi şoptise $mma. arc*i!ul a că!ut înmre#ele acestei aventuriere, care s"a folosit de el, sunt convinsăde asta. 1eneţiei i"ar ' de a#uns un singur nume, cel alticăloasei. acă /aletti mi"o predă, onoarea lui va ' salvată. Nutrimiteţi găr!ile la el până mâine"dimineaţă. Sunt sigură că voi

putea să"l conving.ogele fusese de acord. /aletti era iuit, foarte iuit la1eneţia. &restarea lui ar ' produs un efect cum nu se poate maineplăcut. $mma plecase liniştită, dar plină de *otărâre. N"aveasă repete greşeala făcută la /reda. Dariel veri'case personalcă porumeii erau acasă, ca ea să"i poată surprinde fără să deagreş.

= arc*i!ul mă aşteaptă, îi spuse ea graţioasă lac*eului care"

i desc*ise poarta.$ra singură. >u lăsată să intre. mediat ce a#unse în patio, se

au!i un şuierat pătrun!ător. 4ac*eul se prăuşi, lovit de un

pumnal, iar trupul fu ascuns într"un osc*et. $mma deortefontaine luă pistolul pe care i"l întindea Dariel.

= Suntem pregătiţi, spuse acesta./aletti avea în casă şase servitori. /oldoni dăduse toate

amănuntele necesare pentru ca aceştia să 'e eliminaţi cu

uşurinţă.= Sa mergem, *otărî $mma. e data asta, ticăloasa aia mică

n"o să"mi mai scape.$mma ătu la uşă. 3ietro desc*ise. <re!indu"se cu ţeava unui

pistol în faţă, n"avu de ales şi se dădu la o parte, lăsându"i sătreacă.

= Ande suntI şopti $mma la urec*ea lui.

= )n salon, răspunse pe acelaşi ton 3ietro.= ă duc singură, spuse $mma, dându"i astfel lui Darielsemnalul pe care"l aştepta.

&coperind cu o mână gura lui 3ietro ca să"l împiedice săscoată vreun sunet, Dariel îi în'pse cu cealaltă mână unpumnal între coaste. a#ordomul se prăuşi fără !gomot lapicioarele ucigaşului său. Oamenii $mmei se îndreptară apoicătre uşile odăilor indicate de /oldoni, ca să lic*ide!e şi restul

personalului.$mma îl reţinu pe Dariel şi încă doi oameni ca s"o escorte!e

şi porni, călău!ită de sunetele unei melodii lânde şi armonioasecare a#ungea până la ei.

ar% aia dacă au!ea sonata pe care /aletti o cânta pentruea la clavecin. e când se despărţise de Corneille, tot încerca să

aată atenţia marc*i!ului. $ra răscolită nu atât de mângâierilemarinarului, cât de vorele acestuia. Nu putea nega faptul căera mult adevăr în ele. ai mult decât era ea dispusă să admită.

esc*isese ferestrele dinspre canal ca să se desfete cuultimele licăriri ale apusului, aşa cum făcea adesea.

1ocea în falset a unui gondolier însoţită de acordurile neclareale unei mandoline îi !gârie au!ul, amestecându"se în modneplăcut cu timrul perfect al vocii iuitului ei. 4a fel ca

gândurile ei învălmăşite, această asociere era disonantă, înc*isefereastra. <oată plăcerea acelei seri era, indiscutail, pierdută.Se întoarse spre /aletti, ca să se ucure de pre!enţa lui

reconfortantă, cu un suspin de regret. -i încremeni, cu respiraţiatăiată.

$mma de ortefontaine, cu pistolul în mână, #uila în faţaspectacolului oferit de acea scena senină.

= <u? e2plodă ar%, lividă de ura care"i rodea măruntaiele.

Surprins, /aletti îşi ridică mâinile de pe clape, o privi osecundă, apoi se întoarse să vadă cu oc*ii lui ceea ce, instinctiv,de#a g*icise.

= Sunteţi #alnic de înduioşători amândoi, îi salută $mma, înloc de 6ună seara7. )mi vine să vărs?

/aletti se ridică dintr"o săritură, vrând să se poste!e întrearma femeii şi ar%. $mma trase fără să e!ite un foc în

genunc*iul lui. arc*i!ul scoase un urlet de durere şi că!u, curotula !droită. ar% se repe!i spre el, cu inima uuindu"i înpiept de furie, fără să poată articula niciun cuvânt.

= >ugi, ar%, îi şopti /aletti, pe când ea îl a#uta să a#ungăpână la sofa. &rma ei e descărcată, fugi?

ar ar% n"avea c*ef să fugă. -i, cu atât mai puţin, să"lpărăsească. <recuse prea mult timp de când aştepta să 'e iarfaţă în faţă cu $mma. Oricum, Dariel, anticipând această

eventualitate, se instalase în faţa ferestrei. <oate ieşirile eraupă!ite. upă ce /aletti se aşe!ă, ar% rămase în picioare între elşi $mma, care o aţinti cu o privire plină de dispreţ.

= +epede te"ai mai consolat, ar% +ead? -tii cât te"am urâtpentru această nouă trădareI 3ână în clipa asta. 3ână v"amvă!ut prostiţi de plictiseală şi de dulcegării.

= Scuteşte"mă de sarcasmele tale, $mma? $u sunt ca un

g*impe în inima ta, iar tu eşti ca un pumnal într"a mea. Săterminăm odată?$mma rân#i.= -i să pierd plăcerea de a te vedea implorându"măI Când

numai la asta vise! de când m"ai părăsit, la overI )ţi poţiimagina cât de frustrată mă simt.

= Niciodată. Niciodată n"am să te implor.= 3oate că n"ai face"o pentru el, fu de acord $mma. ar

pentru ea, ar%I Crede"mă, pentru &nn o vei face.ar% strânse pumnii de furie. Nu răspunse.

= 3are"se că, într"adevăr, te"am suestimat. Niklaus,frumosul tău Niklaus, avea dreptate, la /reda. Nu"l cre!usemcând mi"a spus că"i părăsiseşi, pe el şi pe 'ica ta, ca să pleci laCorneille.

ar% încercă să alunge imaginile care"i veneau în minte@

Niklaus rănit de scrisoarea pe care $mma proail că i"oaruncase în faţă. )n ciuda trădării ei, Niklaus găsise cura#ul să sefolosească de aceasta ca să încerce să"Bi salve!e întreagafamilie.

/aletti îşi îndreptă spatele, stăpânindu"şi durerea care îlparali!ase.

= &#unge, $mma, scrâşni el. a craniul, dacă de asta ai venit.

a de aici tot ce vrei şi cară"te?= 3e vremuri, m"aş ' putut mulţumi şi cu atât, marc*i!e.&stă!i însă nu. +epulica 1eneţiei are nevoie de vinovaţi ca săpoată îndepărta ănuielile lui >orin. 1oi sunteţi vinovaţii ideali.

= $ o înscenare grosolană, nimeni nu"i va da cre!are?= >orin este un individ orgolios, toată lumea o ştie. $ uşor

să"ţi imagine!i că el a pus în circulaţie toate !vonurile astea casă"Bi reali!e!e amiţiile. ove!ile complicităţii dintre tine şi ar%

se a(ă în mâinile dogelui. Câteva mărturii mincinoase, oscrisoare 1eneţia şi"a dat repede seama de interesele ei.

= <icăloaso? scrâşni /aletti.= "ai umilit, marc*i!e, iar tu, ar%, la fel. Numai voi doi

sunteţi de vină pentru toate astea. &mândoi m"aţi respins atuncicând voiam să vă ofer totul.

= 4as"o altă, eşti mult prea egoistă ca să poţi oferi ceva, îi

aruncă ar%.= <e înşeli. acă nu te"aş ' iuit atât de mult, nu te"aşpersecuta acum.

= $ vora despre orgoliu, replică /aletti. Nu e iuire, ci doarorgoliu.

= )n ceea ce te priveşte, dragul meu= 4"am luat, doamnă, o întrerupse unul dintre oamenii ei,

arătându"i o pungă mare din piele.

upă forma oiectului din interior, /aletti şi ar% înţeleserăcă în pungă se a(a craniul de cristal.

An surâs triumfător #uca diaolic pe u!ele $mmei.

= ar restulI= <otul va ' mistuit de (ăcări, o asigură omul.= Ce câştigi făcând asta, $mmaI încercă să intervină ar%,

ştiind cât de detaşat de lucrurile materiale era marc*i!ul.$mma le făcu un semn oamenilor ei, care se apropiară de

ar%. $ra *otărâtă să nu se lase ucisă ori luată de acolo fără săse lupte. 4ovi cu pumnii şi cu picioarele cât putu, ştiind că erainutil, dar această de!lănţuire de violenţă îi făcu ine. +euşi săpună mâna pe un pumnal şi"i tăie gâtul unui agresor. Ceilalţipatru se înfuriară şi, cu toate că doi dintre ei se aleseră cu răni,ar% fu de!armată şi imoili!ată.

/aletti avu parte de acelaşi tratament.

$mma se propti în faţa lui ar%.= -i &nn, micuţa şi scumpa ta &nn, a moştenit instinctul tăude supravieţuire, îi şopti. )n curând, ar% +ead, în curând mă veiimplora, crede"mă.

= &nn nu mai trăieşte, scrâşni printre dinţi ar%, refu!ând săse lase impresionată. Deorge mi"a spus ca te"ai descotorosit deea.

= "am descotorosit, într"adevăr, admise $mma. &m

încredinţat"o cuiva. $ departe, foarte departe de tine. ar e înviaţă, ar%. -i dacă tu nu eşti a mea, ea va '.

= &m să te sfârtec pentru asta, aia reuşi să articule!e,furioasă şi plină de ură, ar%.

= Nu numai pentru asta, scumpo, o asigură $mma sărutând"ouşor. i"am făgăduit să nu mai permit nimănui să stea între noidouă.

Se îndepărtă, rân#ind, şi"l întreă pe Dariel@= &i găsit ce ţi"am cerutI= )n încăperea de alături, a'rmă acesta. >ereastra este prea

sus ca să se poată urca pe perva!.$mma făcu un semn cu capul. ar% şi /aletti fură târâţi spre

cainetul marc*i!ului, unde unul dintre mercenari împrăBtiasepe #os cărţile şi documentele şi le stropea cu ulei. ar% păli.

/aletti fu îmrâncit înăuntru şi se prăuşi în mi#locul *ârtiilor

a!vârlite în de!ordine pe podea. )nţelesese şi el, ca şi ar%. Setârî spre iliotecă. $mma luă alt pistol şi"i trase un glonţ în



celălalt picior, imoili!ându"l de'nitiv. ar% îşi muşcă u!ele casă nu urle.

$mma veni lângă ea şi o apucă de păr. ar% îi înfruntă cumândrie privirea. Nu voia să"i ofere $mmei ceea ce spera.&ceasta se înfurie la culme.

= Cu (amandul tău am terminat prea repede, dar pe el vreausă"l au!i ţipând. 1reau să simţi până"n adâncul su(etului ce"aifăcut din mine, ar% +ead. 1reau ca mirosul ăsta să"5i rămână înnări şi să nu"l mai poţi uita niciodată. upă aceea, ai să tegândeşti la &nn. 4a scumpa, dulcea, micuţa &nn, cu care pot săfac orice mi"ar trece prin cap, dacă te încăpă5âne!i în continuaresă mă respingi.

rept răspuns, ar% o scuipă în ora!. $mma se îndepărtă deea, iar ar% căută privirea lui /aletti, care, luptând cu durerea,încercă să se ridice. 3ână la pasa#ul secret avea de făcut doarcâţiva paşi. &mândoi ştiau că pasa#ul era unica lui şansă. 1oindparcă să"i oprească, $mma luă o sticlă cu ulei şi o aruncă lapicioarele marc*i!ului, unde aceasta se sparse, stropindu"l cuconţinutul ei.

= $şti cura#os, marc*i!e, iar cura#ul e o calitate pe care o

preţuiesc. Nu vrei să ne împărtăşeşti o ultimă dorinţăI= racul să te ia, mârâi el, al ca varul la faţă, dar mândru.= /un venit în iad? râse ea, luând o lumânare ca să dea foc

*ârtiilor de lângă ea.>lăcările se aprinseră, înăl5ându"se rusc, aţâţate de

comustiil. Pidul de dogoare o forţă pe $mma să seîndepărte!e de spectacol, ieşind din cameră împreună cu

oamenii ei şi cu ar%. Arletul lui /aletti a#unse prin uşa înc*isăpână la ar%.= 4uaţi"o? ordonă $mma, în timp ce incendiul cuprindea şi

camerele învecinate.ar% nu"i oferi satisfacţia de"a o vedea plângând. )şi stăpâni

lacrimile strângându"şi pumnii până i se aliră înc*eieturiledegetelor. /aletti n"avea cum să mai scape cu viaţă.

= Aite"i? $i sunt, îi spuse ClQment lui Corneille.egetul întins al lui Cork arăta spre amarcaţiunea care pleca

de la palatul lui /aletti. Cu mâinile legate la spate, încadrată de

doi oameni, ar% +ead privea '2 în faţa ei, spre ori!ontulîntunecat. 3e când gondola se îndepărta de mal, geamurilecainetului marc*i!ului se sparseră su presiunea căldurii.

= race? e2clamă Cork.eşind de astă dată din umra în care se ascunseseră, se

repe!iră amândoi spre palat. Cork îşi petrecuse !iua *oinărindprin 1eneţia, deg*i!at aşa cum ştia el să se deg*i!e!e. Sătul săstea ascuns, *otărâse să dea o raită prin cârciumi şi prin taverneca să audă ce se vorea despre el. Spre seară, vă!use intrând înlocalul în care se a(a un om de"al lui /oldoni, însoţit de unnecunoscut. Se aşe!aseră într"un loc mai ferit, dar în apropierealui. Se prefăcuse că moţăie, cu faţa întoarsă către perete,

spri#inindu"şi raţele pe masă, în faţa *alei cu ere.= -i cum rămâne cu stăpânul meuI întrease omul lui/oldoni, după ce ăuse o gură de vin.

= e acum înainte, ea e stăpânul tău, decretasenecunoscutul. /oldoni începe să ne deran#e!e. mediat ce portiţagrădinii va ' descuiată, tu şi oamenii tăi îl veţi elimina.

= >emeia asta e dracul în persoană? Nu"mi place felul ei de a'.

= $ corectă cu cei care o slu#esc fără să crâcnească. ar nute"aş sfătui să"i încalci ordinele. 0ai să mergem. &m pierdut de#aprea mult timp.

)şi goliseră pa*arele şi ieşiseră. Cork se luase după ei,păstrând distanţa. Spera acum să oţină alte informaţii, nu celepe care le urmărise iniţial. Cei doi a#unseră până la insula 4ido şiintraseră într"o clădire care proail că era adăpostul lor.

= -tii cumva cine locuieşte acoloI o întrease Cork pe ofemeie care spală rufe pe mal, nu departe de acolo.= &cum stă o doamna. e oicei se perindă când unii, când

alţii.= oamna aceea e londă şi foarte frumoasăI= O, da, ca un înger, încuviinţase spălătoreasă, apucându"se

din nou de lucru.Cork nu insistase. )nger şi diavol în acelaşi timp nu putea '

decât $mma de ortefontaine.Casa în care se ascundeau el şi Corneille era pe drumul către

palatul lui /aletti. <recuse mai întâi pe acasă, ca să"i

împărtăşească tovarăşului său ceea ce ănuia. Sosise c*iar înclipa când ar% ieşea din odaia lui Corneille, aşa că seascunsese, ca să nu"i deran#e!e. Nu voia să se amestece întreaa asta, aşa că aşteptase ca ar% să plece şi aia dupăaceea îi povestise totul lui Corneille. &cum îi părea rău. acă ar

' intervenit mai devreme, poate că nenorocirea nu s"ar 'întâmplat.

+ămaseră încremeniţi vă!ând furia (ăcărilor. $ra prea târ!iu.Nimeni nu s"ar ' putut apropia. ncendiul cuprindea de#a şiclădirile învecinate. 4umea se agita, încercând imposiilul.

= Cred că treuie să ne resemnăm, ClQment, !ise Corneille.acă au luat"o pe ar% înseamnă că marc*i!ul e mort.

Cork refu!ă să"l asculte.= $u mă duc să veri'c în tunelul suteran. <u urmăreBte"i, casă ştim unde o vor duce. Ne întâlnim acasă, de îndată ce voi a(aadevărul.

= &m nevoie de tine, Cork, stărui Corneille.= 3oţi să te a!e!i pe a#utorul meu. ar mai întâi treuie să

ştiu precis cum stau lucrurile, înc*eie el, luând"o la fugă.Corneille nu mai insistă. e!legă o gondolă, c*iar su nasul

proprietarului ei, asorit de priveliştea incendiului.3retutindeni, ăraţi, femei şi copii alergau să scoată apă dinlagună şi o aruncau peste (ăcări, încercând să"Bi salve!e casele.Corneille se îndepărta. acă nu i!ucnea vreo furtunăsalvatoare, focul avea să ucidă şi să rănească !eci de oameni,îndoliind întreaga 1eneţie. >ără să"i pese însă de soarta lor, şi cuatât mai puţin de cea a marc*i!ului /aletti, Corneille nu se mai

gândea decât la amarcaţiunea care înainta spre piaţa Sanarco. $ra însoţită de încă două, pe care se a(au mai mulţiăraţi care prote#au o siluetă ascunsă de un văl negru. $mma,desigur. )l cuprinse o dorinţă nestăvilită să"Bi arme!e pistolul şis"o dooare. Se stăpâni cu greu. Singur, nu putea face nimic.

Cork ocoli mănăstirea şi, trecând printr"o portiţă ascunsă,pătrunse în susol, gâfâind din cau!a graei şi a fumului greu

care se lăsase asupra 1eneţiei. 4uă lanterna de la intrareatunelului, o aprinse şi înaintă. upă câţiva paşi, simţi o dogoareinsuportailă. 3roail că ilioteca arsese ca o torţă. Corneille

avea dreptate@ ceea ce făcea el acum era o neunie. $raimposiil ca /aletti să ' supravieţuit. Ame!eala care domneamereu în tunel se evapora, formând o ceaţă caldă şi urâtmirositoare.

)nvins de această evidenţă, se pregăti să se întoarcă din

drum, când i se păru că aude un vaiet. An vaiet aia şoptit.+ămase nemişcat, trăgând cu urec*ea@ nimic.

>usese proail o ilu!ie sau poate ecoul !gomotelor infernalecare ră!ăteau, înăuşite, de la suprafaţă. >ăcu vreo câţiva paşicătre ieşire, grăit să respire un aer mai proaspăt, în urec*i îirăsună o voce care implora@ 6 0ută-mă7

e astă dată vru să 'e sigur şi se întoarse în tunel.

Se împiedica de ceva şi apropie lanterna, încercând să vadăprin norul de auri. eşi era departe de"a ' sla de înger,ClQment Cork aia îşi reţinu un strigăt de groa!a. /aletti n"ar 'putut c*ema pe nimeni în a#utor. $ra ars din cap până"npicioare. <ot trupul lui era o rană. Se târa cu greutate, în'gându"şi ung*iile în pământ, pe #umătate inconştient.

Cork nu stătu pe gânduri. <reuia să"l scoată de acolo. 4uă cugri#ă în raţe trupul acela c*inuit.

= O să 'e ine, murmură el, vrând să se convingă mai alespe sine.

Numai oc*ii larg desc*işi ai lui /aletti e2primară prin lacrimiceea ce gâtul pâr#olit şi u!ele tume'ate nu"i îngăduiau săspună.

*2

e îndată ce uşa celulei se înc*ise în urma ei, ar% se

prăuşi, g*emuindu"se lângă perete, nemişcată, cu genunc*ii lapiept. Se simţea învinsă. >usese condusă la 3alatul ogilor, underămăsese înc*isă ore întregi într"o mansardă. -tia că nimeni n"ova interoga pentru a veri'ca denunţul $mmei. Cel care senumea Dariel o informase, cu o plăcere sadică, asupra sorţiicare"o aştepta, pe când navigau prin laguna întunecată. 4a1eneţia, incendiatorii erau consideraţi cei mai periculoşi

criminali.$mma avea să a'rme că ar%, vă!ându"se dată de gol, nunumai că"l ucisese pe /aletti, ci spărsese o lampă, voind săprovoace o diversiune şi să fugă, dar reuşiseră s"o prindă.ndiferent ce"ar ' făcut, ar% era pierdută. 3rin aceastăstratagemă ailă, duşmanca ei prevă!use totul. ar% urma sa'e #udecată şi condamnată la moarte. )n !ori, traversase 3unteaSuspinelor şi fusese a!vârlită, fără mena#amente, în temniţă.

<otuşi, părăsită în celula aceea de doi metri pe doi, în care nuputea sta decât cu capul aplecat, într"o e!nă totală, încă nuînţelegea motivul pentru care $mma de ortefontaine o dădusepe mâna arelui Consiliu. )n mod normal, $mma ar ' treuit săprefere s"o aiă la dispo!iţia ei, înc*isă în vreo pivniţă.)ntrearea aceasta o oseda. >aţă de cele petrecute în ultimelecâteva ore, nu era o c*estiune esenţială, iar ar% ştia ine că

preocuparea ei n"avea alt rost decât să"i aată gândurile de latot ceea ce se întâmplase. e la sfârşitul oriil al lui /aletti. ela îndoielile în privinţa morţii lui &nn.

)şi pusese ultima speranţa în Cork şi în Corneille. ar era osperanţă in'mă. Păvorând uşa, gardienii spuseseră ca nimeni nureuşise vreodată să evade!e din înc*isorile 1eneţiei. Orăsu(ătoare îngustă lăsa să intre doar atâta aer cât era necesarpentru ca pri!onierii să supravieţuiască. 4a dreapta ei, printr"un

şanţ, se scurgea apă într"o adâncitură săpată direct în podea.acă"i era sete, treuia să ea de acolo, ca un animal. Nu voiasă vadă nimic, aşa că se concentra asupra aceleiaşi întreări.

= ar >orinI= Ce"i cu >orinI Nici el nu poate face minuni? oiectă

Corneille.= inuni, poate că nu. ar precis că poate crea o diversiune.

&m să fac cumva sa a#ung până la Ealateea. Oriunde s"ar a(a

ea acum. )n timpul ăsta, tu o să cauţi, în mod discret, nişteoameni de încredere. ercenarii $mmei au pornit din nou lavânătoare, 'indcă sunt siguri că evenimentele care s"aupetrecut ne vor scoate din ascun!ătoare. acă vrem să avemvreo şansă de reuşită, treuie să acţionam într"un fel la care eisă nu se aştepte.

= 4a ce ne"ar folosi o diversiune dacă nu putem pătrunde în

înc*isoareI= &i încredere în mine, Corneille, răspunse ClQment,punându"şi mâinile pe umerii lui. -tiu ce înseamnă ar% pentrutine. )nc*isoarea Suspinelor nu este de nepătruns. $ de a#uns săa#ungem în ea printr"un loc prin care nu se aşteaptă nimeni. Săne întâlnim aici peste trei !ile. 3ână atunci, roagă"te ca procesulei să nu 'e grăit pentru a se calma spiritele. -i, dacă"5i mairămâne ceva credinţă, roagă"te şi pentru el.

Corneille dădu din cap. C*iar dacă /aletti era rivalul lui, numerita o astfel de soartă.

ar% pierduse noţiunea timpului. &dormise, se tre!ise,adormise din nou. &desea, prin minte îi treceau gânduri fugarecare o copleşeau, apoi dispăreau, învinse de voinţa neclintită aorgoliului ei. 3rivea ţintă la uşa din faţa ei, fără s"o vadă. $ra

întuneric e!nă. )ntuneric şi frig, pe când afară, 1eneţia sufereadin cau!a caniculei.)n cele din urmă, ume!eala pietrelor de la malul lagunei o

cuprinse, începând cu fesele, urcând pe coapse, prin fuste, pânăcând frigul îi parali!a tot trupul. )ncepu să dârdâie. Nişte lovituriîn lemnul uşii o făcură să"Bi ridice capul greu. Nu se clintise dinloc de când fusese adusă acolo.

= <erciul? mugi pa!nicul, desc*i!ând o vi!etă îngustă din uşă,

prin care pătrunse o ra!ă slaă de lumină, urmată de ostrac*ină din lut, plină cu un amestec urât mirositor. ar% nu seosteni să se de!lipească de !id ca s"o ia. Sătul s"o aştepte,

pa!nicul răsturnă strac*ina. âncarea că!u pe #os. ar%întoarse capul. Nu voia nimic. Nici mâncare, nici ăutură. Ci doarsă aştepte. S"o aştepte pe $mma. S"o s'de!e şi să moară. Câtmai repede.

)şi re!emă capul de !id şi rămase aşa, cu picioarele întinse ca

să scape de furnicături, regretând pumnalul care"i fusese luat dela #artieră în timpul perc*e!iţiei. Dariel, cunoscând oiceiurilestăpânei sale, se grăise să"i ia pumnalul lui ar%. An surâs seaşternu pe u!ele ei uscate. Cu puţin noroc, poate că $mma vaavea la ea pumnalul ei 3erspectiva aceasta o făcu să scoatăun oftat de satisfacţie. 3oate că lupta dintre ele încă nu sesfârşise.

<impul se scurgea la nesfârşit, după acelaşi tipic. e 'ecaredată, porţia ei de mâncare a#ungea pe podea, lângă celelalte.C*i5ăitul unui şoolan o făcu să"Bi spună că, poate, cineva seucura totuşi de ea. )i era foame, dar până şi mirosul mâncăriiaceleia îi întorcea stomacul pe dos. &vusese parte şi de *ranămai proastă sau cel puţin la fel de scâroasă. )ndoiala însăîncepea să"i dea g*es. ar dacă, până la urmă, $mma nu

veneaI acă acesta era motivul încarcerării ei la 1eneţiaIAltima ră!unare. &şteptarea. ar% ştia că nu e2ista tortură maicumplită decât aceasta. &şteptarea !adarnică. Speranţa caredevine tot mai 'ravă pe măsura ce orele trec. 3ână laresemnarea 'nală. Se resemnase la ideea morţii. ar numaiteoretic, nu şi în 'inţa ei. acă e2ista vreun mi#loc oarecare s"oia pe $mma cu ea, n"ar ' şovăit nicio clipă. &ltfel, de cum îi

trecea prin minte câte o imagine plăcută, o alunga cu îndâr#ire,suprapunând"o peste altele. oartea lui Cecil%, sărăcia de pevremuri, timpul petrecut la ordul Perlei sau în armata. ar%îndepărta tot ce nu era violenţă, luptă, ătălie, amintindu"şiîmpre#urările în care rămăsese cu fruntea sus. $mma n"o puteaînvinge la acest #oc. oar ea era ar% +ead. ar ar% +ead seînclina doar în faţa iuirii, nu a urii.

Când uşa se desc*ise, în sfârşit, un !âmet uşor se ivi pe

u!ele ei crăpate. ar nu intră $mma, ci doi dintre pa!nici, careînc*iseră uşa după ei. Anul ridică o lanternă, iar lumina o făcupe ar% să"Bi strângă pleoapele.



= 1e!i că n"a muritI făcu el.ar% îşi înc*ipui că îşi făcuseră gri#i în privinţa ei, dar constată

imediat că se înşela.= Cu atât mai ine. Nu"mi place carnea rece.nima lui ar% începu să ată mai repede. )ncercă să se ridice,

ca să se apere de ceea ce presimţea că va urma, însă trupul eiîndurerat şi anc*ilo!at refu!ă s"o asculte.

= &şa, frumoaso, e2cită"te, avem tot ce ne treuie ca să tepotolim, rân#i celălalt, apropiindu"se, pe când primul punea #oslanterna.

ar% căută cu privirea o armă pe care ar ' putut să le"o ia. Nu!ări niciuna. )şi aminti de !iua când, prin viclenie, se salvase, pe

nava lui S*ovel. &şteptă ca pa!nicii să îngenunc*e!e lângă ea.N"aveau arme, aveau însă c*eile. 1ă!ând că nu reacţiona, celdintâi îi săltă fustele peste coapse. ar% îşi adună toată energiaşi se destinse rusc, lovindu"l cu genunc*iul între picioare.4ovitura îi taie rusc ăratului răsu(area şi pofta de se2. ar%încasă o palmă şi o în#urătură. Celălalt, mai prudent decâttovarăşul lui, se grăi s"o imoili!e!e, ridicând de pe #oscătuşele cu care nu li se păruse necesar s"o lege.

Padarnic se strădui ar% să se !ată, să se răsucească, sălovească. Dâfâind din cau!a lipsei aerului, fu legată şiimoili!ată.

= O să plăteşti pentru asta, frumoaso, scrâşni ăratul, acărui răsu(are mirosea a ăutură, întin!ându"se peste ea.

ar n"avu timp să o viole!e, căci uşa scârţâi din nou.= $i, domnilor, protestă o voce de femeie, nu aşa procede!i

când vrei să te ucuri de o femeie. 4a o parte? porunci ea,împingându"l cu piciorul pe gardian.$l se supuse. 3rea repede îşi spuse ar% ca să nu ' fost

plătit. Coincidenţa aceea era evidentă.= -tiam ine că"mi vei simţi lipsa, !ise sarcastic ar%.= e!răcaţi"o, !ise $mma de ortefontaine. e!răcaţi"o şi

ieşiţi.Cei doi ăra5i îi smulseră fără mena#amente *ainele, apoi

ieşiră, luându"le cu ei şi înc*i!ând uşa în urma lor. Doală, întinsăpe solul rece, cu raţele întinse şi legate la înc*eieturi, ar%simţi că"i pulsea!ă tâmplele de furie, în timp ce $mma se



de!răca, la rândul ei, fără graă, în lumina pâlpâitoare alanternei.

= Ande este oc*iul de #adI murmura ea îngenunc*ind,superă, alături de ar% şi mângâindu"i pielea străătută de'ori.

= )ntreaă"l pe /aletti, rân#i ar%, i l"am dat lui.= inţi, iuirea mea. -tiu ca minţi. ar n"are importanţă,

gemu $mma, aplecându"se deasupra ei. O să te fac eu să spuiadevărul. upă aceea, vei ' a mea.

= Niciodată. Nu simt pentru tine decât de!gust şi ură, spusear% întorcând capul şi refu!ându"i sărutarea.

$mma îşi trecu mâna prin uclele roşcate ale lui ar%, le

mângâie o clipă, apoi încleştă pumnul.= &sta"mi va ' de a#uns ca să mă ucur de tine. O dată şiîncă o dată, până când vei ' a mea, desfătându"te saulăcrimând. &ia după aceea voi *otărî dacă să te eliere! şi săţi"o redau pe &nn sau dacă e mai ine să te las să crapi aici, întimp ce eu mă voi desfăta cu ea.

= &nn a murit, repetă ar%.= &nn trăieşte în Carolina de Sud, şopti $mma. Ki"o #ur pe

toate vieţile pe care le"am curmat ca să te pot iui. ă"mi ceeace aştept de la tine, ar%, şi ţi"o voi dovedi. mploră"mă, gemuea, e2citată de prada ei, e2citată de trupul acela care seîmpotrivea su degetele ei lacome.

= Niciodată? îi aruncă ar%.Strânse din dinţi şi din pumni, dar n"avu de ales@ gândindu"se

doar la fruntea lui Niklaus, găurită de glonţ, ca să nu cede!e

acestui şanta#, suportă ca $mma să se distre!e cu ea.upă două ore, nu scosese niciun geamăt, nu lăcrimase, iar$mma de ortefontaine rămase frustrată, în ciuda plăcerii pecare"o resimţise. Se îmrăcă în tăcere.

= )n 'ecare !i, spuse ea, o să mă întorc, încercând #ocuri noi,dar, din moment ce nu"ţi mai sunt de a#uns, am să"5i restituiceea ce ţi"am luat.

/ătu în uşă, iar cei doi pa!nici se grăiră să"Bi facă apariţia.

= 1reau s"o faceţi să ţipe. ult timp, porunci ea, plină decru!ime.

Se re!emă cu spatele de uşă, ca să se ucure de spectacol,iar ar% înţelese repede că $mma va oţine ceea ce le cerusepa!nicilor.

$mma se întoarse în următoarele trei !ile, umilind"o, lăsând"o

pradă gardienilor după unul ei plac, ca s"o înfrângă. ar% însănu cedă. )ndură totul, c*iar şi ceea ce depăşea suportailul,'indcă $mma învinsese, dar nici măcar o dată nu"şi îngădui s"oimplore. )nţelesese că doar prin îndâr#ire şi cura# îşi va putearecapătă liertatea. $mma n"ar ' îngăduit ca procesul s"olipsească de plăcerea de care se ucura, în sfârşit. C*iar prin#ocul pe care i"l impunea, se prindea în propriul laţ. $mma era

cuprinsă de o frustrare tot mai accentuată. ai devreme saumai târ!iu, avea să 'e oligată s"o a#ute să evade!e, ca să n"opiardă. nstinctul de supravieţuire al lui ar% +ead o îndemna săse supună, pasivă, înfruntând fantasmele $mmei cu !âmetulat#ocoritor pe care şi"l întipărise pe c*ip.

)n noaptea celei de"a patra !ile, ar% fu tre!ită de uuitultunurilor. $ra epui!ată, slăită, olnavă din cau!a apei stătutepe care treuia s"o ea şi nu se putea mişca, atât de tare o

durea trupul c*inuit şi !droit. <otuşi, se simţea puternică. $raceva parado2al. e parcă situaţia ei disperată i"ar ' insu(at şimai puternic dorinţa de a trăi. $ra toată numai durere, dar numai suferea, de parcă tot trupul ei ar ' acceptat povara aceastaca să"Bi facă din ea un aliat. An aliat care s"o ducă pe $mma lapier!anie c*iar prin e2agerările ei. ar% g*icea acest lucruvă!ând sfâşierea din privirea $mmei atunci când ieşea din

celulă. $ra ca şi cum $mma de ortefontaine nu mai e2ista, numai trăia decât pentru orele acelea petrecute împreună cu ea.+ă!unarea lui ar% lua o înfăţişare nouă, pe care $mma nici n"ar ' putut s"o ănuiască.

Se au!i o e2plo!ie, iar podeaua i se cutremură su picioare.Când uşa celulei se desc*ise, ar% se încordă instinctiv. ar serela2ă şi !âmi recunoscându"l pe cel care intrase, având înmână c*eile cătuşelor ei.

= 3e toţi dracii, prinţeso, dar ce ţi"au făcutI întreă tuluratCorneille, grăindu"se s"o de!lege.



$a nu răspunse. )nţelegând că era salvată, se agă5ă de gâtullui şi, elierându"se în sfârşit de tot ce refu!ase să vadă, săsimtă şi să audă, începu să plângă.

+3

= +epede? porunci Cork.

Cei doi temniceri !ăceau la pământ, cu carotidele rete!ate.Corneille şi Cork îi luaseră prin surprindere. )n sala pa!nicilor,lupta încă nu se terminase. <ovarăşii lor se străduiau să leacopere retragerea. )i iruiră curând pe cei care mairămăseseră. &tacul fusese rutal şi imprevi!iil. 3ână să"şi deaseama ce se întâmplă, gardienii erau aproape neutrali!aţi.

Cork o luă înainte, acoperind pudic cu mantia lui trupul gol al

lui ar%. Când lumina dădu la iveală urmele c*inurilor pe care lesuferise aceasta, în oc*ii celor doi ăraţi străluci aceeaşi furie.Cork coorî scara care ducea spre 3untea Suspinelor. <reuia sătreacă puntea ca să a#ungă la pasa#ul secret. &colo îi aşteptaualţi oameni, rămaşi să le asigure spatele. 3retutindeni domnealiniştea. &tenţia celor din palat era îndreptată către atacul dinport.

= &dună"i pe ai noştri? îi ordonă Cork unuia dintre oamenii lui.

&poi se repe!i pe coridorul a(at deasupra lagunei ca săacţione!e mecanismul de desc*idere a ieşirii din partea cealaltă.

= <unurile, şopti ar%, poticnindu"se, spri#inită de Corneille,care o urma.

= Sunt ale lui >orin, e în regulă, o încura#ă el.ar i se rupea inima simţind cât de slăită era ar%.

<otuşi, până atunci totul mersese ca pe roate. >orin aruncase

în aer un vas engle!esc în rada portului 1eneţiei, în timp ce Corkîşi călău!ea oamenii prin pasa#ele secrete ale 3alatului ogilor./aletti, care avea planurile originale ale clădirii, îi arătase'ecare detaliu.

in unele pasa#e putea privi direct în săli, prin interstiţii lăsateîn tapiseriile gigantice care le împodoeau. Cine ar ' pututoserva că oc*ii unora dintre persona#e începuseră săclipeascăI

Cork ştia cum să se oriente!e. )i conduse pe ar% şi peCorneille prin lairintul de coridoare şi scări până când a#unseră,

în sfârşit, la un ponton de lemn unde îi aşteptau două ărci,legănate de valuri.

Cork se urcă în prima, o luă pe ar% din raţele lui Corneille şio întinse, între anc*etele vâslaşilor. ar% se g*emui suprelata cu care o acoperiră ca s"o prote#e!e.

= Ne întâlnim la 3antelleria, îi !ise lui Corneille, în timp ce înarcă se urcau încă trei oameni.

Corneille încuviinţă printr"un semn şi se îmarcă, la rândul lui.Drila#ul care despărţea laguna de mare fu ridicat, iar cele douăamarcaţiuni se despărţiră. )n timp ce ar% dârdâia în arca eidin cau!a ferei care o cuprinsese imediat ce tensiunea în carestătuse atâta timp i se risipise, Corneille, resemnat şi trist că

treuie să o părăsească, îndeplinea ordinele lui ClQment Cork.-tia că >orin nu l"ar ' iertat pentru că îl minţise. ClQment îispusese să se îmarce pe una dintre corăiile lui /aletti caretocmai pleca în area $gee. &colo avea să preia comanda luia6 Daniel, conform ordinului scris al lui Cork pe care treuia săi"l înmâne!e şefului de ec*ipa#, până când aveau să seîntâlnească din nou.

Corneille îşi acceptase e2ilul punând o singură condiţie@ ca

ar% să nu a(e nimic în legătură cu starea lui /aletti.Cork acceptase. Călugării încă nu se puteau pronunţa. &rsurile

marc*i!ului erau grave, rănile îi supurau şi fera nu"i scădea.Cu oc*ii pierduţi în !are, Corneille fu asaltat de gânduri

sumre. in moment ce /aletti fusese îndepărtat, iar el însuşitrecea drept mort, >orin avea să încerce, folosind oricemi#loace, s"o reţină pe ar% lângă el. Oftă şi alungă gelo!ia pe

care i"o inspira această perspectivă. <reuia mai degraă să seucure decât să se lamente!e@ ar% fusese salvată. Numai astaconta.

ClQment Cork, în sc*im, îşi îndreptă amarcaţiunea directcătre teatrul de luptă. -tia că era riscant, însă nu putea a#ungela Ealateea decât făcând slalom printre navele imperialecuprinse de (ăcări. Când a#unseră la doar câţiva metri deEalateea, o coraie inamică, atinsă de o g*iulea în maga!ia cu

praf de puşcă, e2plodă, agitând apele lagunei. Cork îşi aplecăinstinctiv capul, ca şi ceilalţi vâslaşi, ca să se ferească de ploaiade oiecte care fuseseră proiectate spre cerul negru de fum.

Nu simţi decât o uşoară gâdilătură la tâmplă. upă o clipă,privirea i se înceţoşă, în timp ce arca se oprea în dreptul scăriide frâng*ie lăsate de"a lungul copastiei navei. 1ru să punămâna pe ea ca să se urce, însă aceasta îi scăpă pe neaşteptatedintre degete. )n #urul lui şi pe punte erau oameni care se

agitau, dar toate !gomotele a#ungeau până la el înfundate. Ciuliurec*ile, fără a reuşi să înţeleagă ce i se întâmplă. ar nu maiavu timp să se mire.

ateloţii care se ridicaseră în picioare ca să lege arca aiaavură timp să"l prindă înainte să cadă în apă.

= Ce s"a întâmplatI se miră >orin, care apăruse pe punte,urmat de Junior, supraveg*ind apropierea ărcii.

= Cork e mort, căpitane, răspunse unul dintre vâslaşi, aplecatasupra trupului acestuia.3e c*ipul lui ClQment stăruia încă un surâs.= ar eaI se alarmă >orin.3e fundul ărcii nicio mişcare. &lt marinar dădu la o parte

prelata şi îi luă lui ar% pulsul.= 4eşinată.-i >orin, şi Junior scoaseră în acelaşi timp un suspin de

uşurare. 6Pierderea lui &or4, pe care a$ia dacă avusese vremesă-l aprecieze, nu era mare pagu$ă, îşi spuse căpitanul,răvăşind părul copilului care stătea călare pe astinga#.Importantă era numai "ar6, "ar6 a lor.7

= Arcaţi"i la ord, ordonă el, ca să ne putem îndepărta deviesparul asta?

ar% avu nevoie de ceva vreme ca să"Bi dea seama unde sea(a. $ra întuneric, iar ea se odi*nea, g*emuită, pe o suprafaţămoale şi netedă, care nu semăna cu podeaua din piatră a celuleiei. <otuşi, ultimul lucru de care"şi amintea era că aştepta acolososirea $mmei. Sau poate că acela fusese doar un coşmar.irosul oceanului îi înţepă nările. )l aspiră îndelung. ai simţeaşi alte mirosuri, care"i tre!eau amintiri nelămurite. An lucru însăera sigur@ parfumul $mmei nu se regăsea printre ele. Se cuiări

în căldura aceea. Se simţea ine, legănată uşor de valuri. -i,deodată, îşi aminti@ Corneille. Corneille venise şi o luase dincelulă. Se ridică în capul oaselor şi !âmi.

Perla, şopti ea.= $şti în siguranţă, ar%, murmură o voce la urec*ea ei.$a recunoscu pe dată vocea aceea.= >orin, !ise, lăsându"l s"o îmrăţişe!e.-i aia acum îşi dădu seama că suprafaţa moale de su ea

era o saltea şi că era de!răcată, în raţele căpitanului ei.+espiraţia i se acceleră. Cu oc*ii desc*işi, rămase nemişcată,lipită de trupul lui musculos şi încordat.

= >ii liniştită, !ise el, simţindu"i reticenţa, n"am de gând să teolig să faci nimic din ce nu doreşti.

= Nu mă temeam de asta. &tâta doar că sunt uimită să teregăsesc astfel, aici, după tot ce s"a întâmplat.

= edicul navei a considerat necesar să stea cineva lângătine până când îţi revii. -i n"ar ' fost potrivit să te las lain'rmerie, su privirile lacome ale mateloţilor mei. 4ui Junior nui"ar ' plăcut deloc asta.

= Junior, murmură ea, simţindu"şi inima cuprinsă de un val decăldură. Junior e aici

= oarme în aterie, împreună cu ec*ipa#ul. <otul este înordine, ar%. &cum, totul e ine. O să"l ve!i mâine"dimineaţă.

&ia aşteaptă şi el să te revadă.= Ande suntemI= )n larg. O săptămână întreagă ai delirat. e şapte !ile ne

facem gri#i pentru tine. <e doare cevaI= 3uţin. ă doare tot trupul. $ram într"o stare #alnică, nu"i

aşaI întreă ea, aducându"şi aminte de e2clamaţia pe care oscosese Corneille când o vă!use.

>orin nu"i răspunse, dar o strânse şi mai tare în raţe.+ămaseră tăcu5i câteva clipe, lăsându"se legănaţi de tanga#ulnavei. area era liniştită, iar ar% se simţea împăcată. )şistrecură degetele su mâna căpitanului, lipită de pântecele ei,regăsind instinctiv complicitatea îmrăţişărilor lor de pe vremuri.

= <reuie să uiţi, ar%, şopti el, sărutându"i uşor ceafa.= Nu vreau. $mma treuie să plătească şi pentru asta. /aletti

e mort, ea a luat craniul de cristal şi, dacă a spus adevărul, a

dus"o pe &nn în Carolina de Sud.= $şti sigură de astaI



= Nu voi ' sigură decât dacă merg acolo. Cork e dispus să măducă.

Armă o tăcere, apoi un oftat.= Cork a murit.ar%, surprinsă, se întoarse rusc cu faţa spre el.

= 3e când te aducea la ord, a fost lovit la cap de o ucată demetal. )mi pare foarte rău.

$a nu răspunse. upă /aletti, Cork. O cuprinse o tristeţenesfârşită. >orin o strânse în raţe. ar% îşi lipi fără Bovăireora!ul de el, îmătându"se de miresmele mării care adiau dinpielea lui şi din 'rele încărunţite de păr de pe pieptul lui.

= N"am mai rămas decât noi doi, spuse el, sărutându"i părul.

oar eu şi cu tine.ar% îşi muşcă u!ele ca să nu pomenească de Corneille.>orin nu treuia să a(e. +ivalitatea dintre ei s"ar ' aprins dinnou, agravată de trădare. 3oate că >orin ar ' acceptat ca easă"l părăsească pentru a"şi regăsi 'ica, dar în niciun ca! ca să seducă la Corneille. )şi aminti că"l au!ise pe Cork dându"i întâlnireacestuia la 3antelleria. Suspină.

= O să mai vorim altă dată despre toate astea, şopti el.

Odi*neşte"te. e îndată ce te vei putea ridica din pat, Junior n"osă se mai de!lipească de tine.

>orin se ridică.= Ande te duciI= 3e punte, la aer. Nu mai ai nevoie de cineva care să te

veg*e!e, iar eu nu sunt făcut din lemn.ar% ar ' vrut să"Bi alunge de pe piele amintirea temnicerilor

şi cea a $mmei, dar pentru Claude de >orin era mai ine ca easă nu cede!e acestei ispite. &şa că îl lăsă să se îmrace şi săiasă din caină. )n !iua următoare, ar% avea să"şi discuteplanurile cu 'ul ei. eocamdată, îi era foame. Se aşe!ă pe pat,puse piciorul pe podea şi se strâmă. O dureau toateînc*eieturile. &meţi şi aia reuşi să"şi revină la timp ca să nucadă. Se controlă, apoi îşi adună amintirile ca să se poatăorienta. $ra atât de slăită, încât îi treui ceva vreme ca să

reuşească. Când i!uti, în sfârşit, să se ridice în picioare şi săgăsească prin întuneric tava cu fructe pe care o căuta, mâncătotul cu lăcomie, inecuvântându"l pe Claude de >orin pentru

că nu"şi sc*imase oiceiurile, fapt care o încânta şi totodată oîmărăta. N"ar ' putut trăi încătuşată astfel.

= DăseBte"o? mugi $mma. +ăscoleşte toată 1eneţia, toată&driatica, lumea întreagă, dacă treuie, dar găseBte"o?

= Nu e nevoie, o asigură Dariel. Cu siguranţă că este penava lui >orin.

= <âmpitule? Nea#utoratule? îl insultă $mma, pălmuindu"lfurioasă şi frustrată.

$mma de ortefontaine era ală ca varul la faţă. Sescurseseră trei !ile de când, descoperind că ar% evadase, numai dormea, nu mai mânca, nu mai trăia. 4ipsa victimei ei îi

sfâşia inima şi pântecele, aşa cum nu i se mai întâmplaseniciodată.= Jigodie? urlă ea în culmea furiei. >ă ce ştii, anga#ea!ă

mercenari, urmăreşte"l pe corsarul acela, scufundă"i nava şiadu"mi"o pe ar% înapoi? &u!iI O vreau pe ar% +ead?

= ar eu vreau să te linişteşti, se enervă Dariel,nemaiputând să rade, şi ştiu ce treuie să fac pentru asta?

O smuci violent spre el şi o sărută. $mma îl respinse la fel de

rutal.= Cu ce drept? tună ea, copleşindu"l cu lovituri.= &#unge, *otărî el, e timpul să te înveţi cu alte reguli.egeaa se !ătu $mma de ortefontaine, căci mercenarul ei

o întinse pe divanul din apartamentul amasadorului şi o violă.= &i să plăteşti cu viaţa îndră!neala asta, făcu ea, în sfârşit,

cu u!ele tume'ate din cau!a rutalităţii sărutărilor lui Dariel.

= N"aş prea crede, râse acesta, înc*eindu"şi pantalonii.= -i de ce, mă rogI scrâşni ea.$l o apucă strâns de raţ, ridicând"o şi lipind"o de el.= 3entru că ţi"a plăcut, şefa. O să văd ce pot face în legătură

cu ar% a ta, adăugă el, împingând"o fără mena#amente.$mma că!u pe divan, cu simţurile tulurate şi cu trupul în

(ăcări. Niciun ărat n"o mai tratase astfel până atunci.Dariel o măsură din cap până în picioare, cu un !âmet care

i se părea insuportail, dar care o tulură tot atât de mult cât oenervă.

= Când te întorciI îl întreă.



$l nu răspunse.mediat ce ăratul ieşi din odaie, $mma se întinse, rela2ată.

Dariel avea dreptate. )i plăcuse.

= amă?

ar% se ridică în pat dintr"o săritură. 3rin fereastra largă de lapupa intra în valuri lumina soarelui, inundând caina. ar%, cuinima !vâcnindu"i în piept, se mulţumi să desfacă larg raţele.)ntr"o fracţiune de secundă, toate îndoielile şi temerile eidispăruseră. Junior, Junior al ei era acolo. Se îmrăţişară cunesaţ.

= Căpitanul a spus că te"ai vindecat, !ise copilul.

Se desprinse din raţele ei şi rămase încremenit în faţalacrimilor ei tăcute.= 3lângiI= 3lâng de ucurie că te"am regăsit.Nu minţea. /ucuria aceea imensă o copleşise. )n oc*ii lui

Junior sclipeau mii de stele. ar% recunoştea fără greş 'ecareconstelaţie, deşi 'ul ei se sc*imase, crescuse, acum purtaplete, iar vocea îi era mai puternică. egetele ei, trupul ei,

su(etul ei îl recunoşteau. )l cuprinse din nou în raţe,strângându"l din răsputeri.

= -i mie mi"a fost dor de tine, spuse el, sărutând"o. e acumînainte n"o să ne mai despărţim, nu"i aşa, mamăI

Nu mai voia şi n"ar ' putut să se despartă de el. 1ru să"ivorească despre &nn, să"i împărtăşească speranţele ei. ar seaţinu. Junior îşi revenise după pierderea ei, la ce un să"i

redesc*idă rana din moment ce nu avea nicio dovadăI C*iar şiea se ferea să creadă cu adevărat că &nn trăia. $ra convinsă că$mma îi întinsese doar o nouă capcană ca s"o lege de mâini şide picioare.

= 3lecăm să căutăm comoaraI întreă Junior, cu o sclipiremaliţioasă în privire.

= Nu ştiu, dragule.= Corneille unde eI

= 4a 3antelleria. Ne aşteaptă acolo. Junior dădu din cap, că!ând deodată pe gânduri. ar% nu

reuşea să se de!lipească de el. >usese de"a#uns să"l atingă



pentru ca în ea să se tre!ească toate amintirile de care voise săfugă. ar% înţelegea că, oricât de departe ar ' de el, vorrămâne mereu legaţi. $ra carne din carnea ei, sânge din sângeleei. 3unctul ei vulnerail. )ncercase să se convingă de contrariu.N"avea să mai repete această greşeală.

= &r putea să se întoarcă pe vas, sugeră el.= arina france!ă nu"mi va permite să rămân pe una dintre

navele ei. ndiferent dacă e sau nu Corneille aici.= Nici dacă te"ai căsători cu căpitanulI= ai ales dacă m"aş căsători cu el. &sta ai dori tuI Să mă

mărit cu >orinI Junior ridică din umeri.

= Nu doresc nimic mai mult decât să 'u gaier împreună cutine.= Cork i l"a lăsat pe a6 Daniel lui Corneille.3rivirea lui Junior se lumină.= &devăratI Căpitanul !ice că e cea mai gro!avă fregată pe

care a întâlnit"o vreodată, în afară de Perla. -i c*iar aşa e.ar% îl privi în oc*i.= acă ai ' în locul meu, ce ai face, JuniorI

= 4"aş prefera pe Corneille, o asigură copilul.= e ceI= Kin foarte mult la domnul >orin, dar îmi lipseşte Corneille.

)i simt lipsa aşa cum simt şi lipsa tatei.= e acord, îl alegem pe Corneille. 4asă"mă să aran#e! eu

lucrurile. 3ână atunci, acesta treuie să rămână secretul nostru.JuriI

= Jur, !ise el, scuipându"şi în palmă.upă vreo oră, sosi şi >orin. )i găsi râ!ând amândoi în

*o*ote. Junior se grăise să"i povestească mamei lui po!nele pecare le făcuse de când se îmarcase pe Ealateea şi toateamănuntele care fuseseră omise în scrisorile trimise de >orin.Căpitanul fu mişcat vă!ându"i îmrăţişaţi şi fericiţi, dar inima ise strânse. -tia că, mai devreme sau mai târ!iu, va rămâne doar

cu amintirea lor. ar% +ead era ar% +ead, după cum îi scrisese.+ivalii lui dispăruseră, însă ceea ce îi despărţea rămăsese.

= eci lumea se distrea!ă în caina mea, matelot? Să 'e oareconform regulamentuluiI !ise el cu o severitate prefăcută.

= ar să ai o femeie în patul tău o ' oare conform curegulamentul, căpitaneI râse ar%.

ar Junior se grăi să repete ca un papagal, îngroşându"şi

vocea@= S"o ai pe mama în patul tău o ' oare conform cu

regulamentulI= ă predau, i!ucni în râs şi >orin. ar revolta aceasta la

ord va ' aspru pedepsită. a să vedem, ce pedeapsă ar ' maipotrivită, !ise el scărpinându"se în ară şi aşe!ându"se pe pat.

Junior nu"i lăsă timp să mai spună ceva. Se năpusti asupra lui

ca un matelot la aorda#. >orin se lăsă pe spate, pestepicioarele lui ar%, care protestă.= /rutelor? &şa vă purtaţiI>orin nu se dădu ătut. )ncepu să"l gâdile pe Junior, care,

râ!ând în *o*ote, se refugiase la pieptul mamei lui.= <e mai poţi plângeI o întreă >orin. oi ăraţi se luptă

pentru tine.= ar eu sunt învingătorul? îl asigură cu nevinovăţie Junior.

An văl de tristeţe umri pentru o clipă privirea lui >orin. Seaplecă şi o sărută pe ar% pe ora!, şi ciufuli c*ica de!ordonatăa lui Junior.

= &sta o ştiam de#a, răspunse >orin. <e simţi în stare să vii lamasă sau vrei să trimit pe cineva să"ţi aducă aici mâncareaI oîntreă pe ar%.

= Sigur că mă simt în stare să mă ridic din pat, răspunse ea,

ucuroasă că pe >orin nu"l supărase gafa lui Junior, dar n"amnimic elegant să pun pe mine, dragă domnule.= $u, unul, m"aş mulţumi cu ce ai pe tine acum, îi şopti el la

urec*e, dar o să văd totuşi ce pot face. 1rei *aine ărăteşti saufemeieştiI

= orin. Nu era

cea pe care"ar ' făcut"o ea. Se înfăţişă la masa o'ţerilor cu taliastrânsă coc*et într"o fustă şi cu pieptul pus în valoare de undecolteu garnisit cu perle.

= 3radă de ră!oi, îi e2plicase el. N"am găsit nimic altceva pemăsura ta.

$ra o minciună. ar% ştia. >orin ţinuse s"o pre!inte astfelstatului său ma#or, inter!icându"i prin acest simplu gest oriceviitor pe fregată ca matelot. >ără îndoială că era mai ine aşa.

Junior, oişnuit cu rolul de pa*arnic pe care continua să"lîndeplinească la masă, n"o pierdu din oc*i toată seara, după ceo asigurase că era cea mai frumoasă dintre mame.

$a se lăsa îmătată de tandreţea lui, încântată că totul eraatât de simplu, atât de evident. ar% nu voia să se gândească lace"o aştepta a doua !i, preferând să se ucure de clipa aceea casă uite imaginile de la 1eneţia. <oate imaginile. -i cele

minunate, şi cele cumplite. Se mira şi ea de ve*emenţa cu careşi le alunga din minte. Ca şi cum evenimentele de la /reda i"ar 'făurit pe nesimţite o carapace solidă care o apăra de altesuferinţe.

$mma le e2orci!ase din trupul ei. )ntr"un fel, îi făcuse un ine.ar% era sigură că $mma răscolea acum toată 1eneţia ca s"o

regăsească. ar n"avea să se ucure de această satisfacţie. Sesfârşise. ar% se ră!unase. Nu aşa cum credea că o va face,

într"adevăr. Ci altfel. )ntr"un fel care o va oseda pe $mma pânăcând o va distruge. S"o urmărească şi s"o ucidă ar ' fost opedeapsă prea lândă. $mma o dorea prea mult. ar%înţelesese în cele din urmă acest lucru. $mma se desfătase preamult cu ea, se plânsese de orele în care aşteptase venirea ei,furia ei. ndiferenţa era o tortură fără leac. e data asta, ar%avea să dispară de'nitiv. ar $mma de ortefontaine se va o'li

până ce nu va mai rămâne nimic din ea.= Pâmeşti, draga mea, remarcă unul dintre locotenenţii lui>orin la masa unde, indiferentă la discuţii, se mulţumea săpară mai interesată de mâncare decât de palavre, pierdută îngândurile ei.

= 1iaţa merită osteneala să"i !âmeşti, răspunse ea,punându"şi în farfurie un al treilea pui.

Se părea că n"o să se sature niciodată.

= &şa este, încuviinţă galant ăratul. $ adevărat că te"aiîntors de departe.

= in fericire ai putut să scapi, adăugă un altul, strâmându"se, însă escadrei noastre îi poartă pică veneţienii.

e astă dată, ar% nu se putu stăpâni să nu reacţione!e. Nudevenise insensiilă la orice.

= +egret pesimismul dumitale, domnule, !ise ea. >aptul că

1eneţia e supărată pentru că m"a pierdut e mai puţin grav decâtacela că se pregătea să"l declare pe comandantul nostrumincinos şi trădător.

= Cum adicăI se alarmă >orin.= 1eneţia refu!ă să"Bi inculpe patricienii şi să"şi întine!e

reputaţia. acă te"ar ' acu!at pe tine, Claude de >orin, că aiadus dove!i false, ar ' scăpat de un scandal. $vadarea mea însă

îi împiedică să se folosească de aceste false acu!aţii împotrivata.O tăcere grea se lăsă asupra mesei. ar% continuă@= <e vor învinui, căpitane, că ai incendiat portul 1eneţieiE fără

îndoială că şi ministrul va ' oligat să"ţi ceară e2plicaţii pentrufelul cum ai acţionat, din pricina ănuielilor pe care le vorarunca asupra ta amasadorul şi dogele, însă nici cariera, nicionoarea ta nu vor ' afectate.

= )nţeleg, făcu el, stăpânindu"şi mânia. Javra aia râioasă deamasador n"o să scape atât de uşor.

= Nu te"aş sfătui să te înverşune!i asupra lui, replică ar%./oldoni împreună cu el

= omnul /oldoni a murit, ca şi marc*i!ul /aletti, în incendiulcare le"a mistuit casele, o întrerupse alt o'ţer, care tăcuse pânăatunci.

= Cel puţin aşa se !voneşte, adăugă un al treilea.= &sta dovedeşte că domnul 0enneLuin de C*armont n"arede gând să lase nicio dovadă a vinovăţiei sale. &cum nu mai poţidovedi nimic, căpitane. Cork nu mai poate depune mărturie, iareu nu repre!int nimic ca să mă opun puterii acestor oameni.)nverşunarea ta n"ar face decât să le ofere un suiect de ârfă.

= Cu asta sunt şi eu de acord, cute!ă să intervină secundullui >orin, un ărat mai tânăr decât comandantul său, care

vorea cu o voce calmă şi sigură.Se uitase în tot acest timp la ea cu o privire pe care ar% o

simţea curioasă şi inevoitoare, fără pic de răutate.



Pâmi, desc*i!ând raţele ca să cuprindă ploaia de stele carecoora lent asupra mării. Nu"i mai treuiau curţile mondene, numai voia să se prefacăE dorea aurul de pe navele pe care le vasupune unului ei plac. Nu comoara $mmei de ortefontaine şinici pe cea a lui /aletti. 1oia doar ceea ce"i puteau oferi oceanul

şi aorda#ele. 1oia să vire!e desc*i!ând cuferele de pe corăii,să se înfurie sau să se minune!e în faţa pră!ii. 1oia să"l audă peJunior râ!ând din înaltul catargelor şi să"l strângă încă mult timpde"atunci înainte în raţe. 1oia să simtă gustul sării de pe pielealui Corneille şi să aiă parte din plin de ceea ce trădase adesea.

6A-ai să 'i niciodată o lad6 7, îi spusese el într"o !i.Se înşela. ar% avea să"Bi cucerească titlurile de noleţe cu

saia în mână.a, ar% +ead era pe cale să renască. Sau, mai degraă, săse nască, în cele din urmă, dincolo de legi, de ră!unare şi decredinţă.

>emeia pirat va ' o lad%.

+*

= 1ino la mine după ce mănânci, murmură ea la urec*ea lui

>orin, pe când o altă seară de septemrie se lăsa asupraediteranei.

$l dădu din cap şi se concentră din nou asupra compasului casă stailească po!iţia navei. Perla gonea cu douăspre!ecenoduri, iar Drăguţa şi Ealateea veneau grupate în urma ei.ergeau spre /rindisi, de unde >orin treuia să primească noiordine. ar% aprecia că în !ori se vor a(a în apropierea altei.

4uase o *otărâre. ai treuia să i"o comunice şi lui >orin.Sperase s"o poată face într"una din nopţile precedente, dar elrămăsese la distanţă, reluându"şi atriuţiile de comandant alnavei, de parcă ar ' presimţit că momentul despărţirii lor seapropia.

upă cină, ar% îl sărută discret pe Junior şi se întoarse încaina ei. >orin nu întâr!ie să apară. ar% aprinsese lămpile şipregătise două pa*are cu porto, care îi aşteptau pe noptiera de

lângă pat. >orin veni să se aşe!e lângă ar%, care stătea înpat, re!emată de perne.

= 3entru ce ciocnimI întreă el, !âmind, când vă!upa*arele.

<otuşi, când îl luă pe al lui, privirea îi era trista.= 3entru tine, pentru mine, pentru noi.= ă părăseşti, nu"i aşaI

$a dădu din cap. Oc*ii li se întâlniră. ar% regăsi deodată înprivirea lui amintirea unei alte despărţiri. $l îi luă mâna ală şi"isărută cu gingăşie palma.

= Când te"am întins, c*inuită şi fără cunoştinţă, aici, pe patulăsta, pentru o secundă am vrut să sper. ar apoi, Junior, cu oc*iiplini de lacrimi, te"a sărutat şi te"a rugat să te faci ine, ca săputeţi vedea de pe catargul de mi!enă cum dansea!ă del'nii.1oi doi, împreună. ar% îi luă mâna. <e iuesc, ar% +ead,

continuă el, la fel ca odinioară, poate c*iar mai mult, dar nu eştifăcută pentru mine. <e"am vă!ut într"o seară, după cină, cumsurâdeai privind spre ori!ont. Nu l"am lăsat pe Junior să alerge

spre tine. Cred că prin el am început sa învăţ să te cunosc maiine. -i să te pierd.

= N"am să te uit, Claude.= -tiu. >ă ceea ce treuie să faci, ar% +ead. 3e tine nimeni

nu te poate opri. Nu poţi reţine vântul care ate.

= /a îl poţi prinde în pân!e.= 3oţi să"l reţii o clipă, ca să înainte!i cu a#utorul lui, dar el nu

poate ' oprit din cale. -i eu am acum mai mulţi ani şi mai multede!amăgiri, dar cele mai frumoase curse pe care le"am făcutpoartă numele tău, urmăresc su(area ta. N"am dreptul s"oînăuş. Junior are nevoie de tine. -i amândoi aveţi nevoie deliertate. Nu de mine.

= $u voi avea întotdeauna nevoie de tine.= ă vei găsi mereu oricând vei căuta spri#inul meu, atâtatimp cât voi ' în viaţă. Ki"am mai spus"o, ţi"am dovedit"o şi ţi"orepet. Nu treuie să"ţi faci gri#i în privinţa mea. Scrie"mi doar, casă ştiu că pleci. Nu"mi pasă unde anume, atâta timp cât cârma eîn mâinile tale, ar% +ead.

= )ţi făgăduiesc.= Ande treuie să"i duc pe doamna şi pe 'ul eiI glumi el cu

un surâs trist, ca să îndepărte!e emoţia care îi gâtuia peamândoi.

= 4a alta. /aletti armase o navă cu care urma să plecăm încăutarea comorii. Căpitanul mă va duce până la a6 Daniel.

= 1rei să iei comanda lui a6 Daniel<= &şa ar ' dorit Cork.$l dădu din cap.

= $ o coraie frumoasă. O să ţi se potrivească de minune.ar n"ar treui să se ştie că eşti femeie.= Claude, asta e ultima !i în care am mai purtat roc*iile

astea. 3entru tine.= &i gri#ă de tine, ar% +ead. -i de Junior, adăugă el,

aplecându"se şi sărutând"o pe frunte.$a înc*ise oc*ii ca să păstre!e în memorie c*ipul acela, care

se îndepărta de#a.

= >ă"mă s"o uit pe $mma, şopti ea.Când desc*ise oc*ii, Claude de >orin o sărută.



= Corneille? strigă Junior agitându"şi raţele.= 3otoleşte"te, îl certă ar%, o să răstorni arca.= /ine, mamă, răspunse copilul, continuând să facă semne

spre a6 Daniel, care se apropia.ar% nu voise să rişte ca >orin să"l !ărească pe Corneille.

earcase de pe Perla la alta, luându"şi cu ea oc*iul de #ad,copilul şi o pungă plină cu (orini, pe care căpitanul ţinuse morţişsă i"o dea. espărţirea fusese soră pe punte, dar îşi luaserăîndelung un"rămas în caina care le adăpostise toată noapteaefu!iunile.

= )ţi mulţumesc, îi spusese el când o au!ise gemând deplăcere, îţi mulţumesc pentru că eşti din nou femeie şi pentru că

mi"ai oferit tocmai mie această înviere.ar% i"o datora. eşi se cre!use vindecată după violurile de la1eneţia, trupul ei le păstrase amintirea. >orin treuise să deadovadă de rădare şi înţelegere pentru a"i reda gustul plăcerii.ar şi unul, şi celălalt se ucuraseră de acest dar, care oferea oveşnicie complicităţii lor.

= Junior? ridică ar% tonul.e data asta, copilul se aşe!ă pe anc*etă, îmu#orat şi cu

oc*ii strălucind de emoţie. /arca se clătinase atât de puternic,încât Junior fusese gata să cadă în apă.

= An pic de rădare, musule, îi ceru matelotul care vâslea înfaţa lui ar%.

Junior dădu din cap şi suspină. se părea că arca alunecăprea încet pe apă şi încercă s"o grăească, ăgându"Bi mâna înapa sărată.

4a alta, o navă cu destinaţia Sicilia acceptase să"i ia la ordşi să"i lase în faţa insuliţei 3antelleria. Junior recunoscuseimediat coraia lui Cork, ancorată acolo, spre care îi ducea unuldintre marinarii de pe nava comercială cu care veniseră.

Ca să"şi mai potolească nerădarea, Junior începu să cântecât îl ţinea gura, sperând că vocea lui va a#unge până la a6 Daniel.

remură, matelot, vântul su%ă şi la $ord,remură, matelot, tunurile-s la sa$ord,1 să-ţi s#ârtec $urta, o să îţi iau tot,

?i cu $anii tăi o să-mi #ac un port remură, matelot5

Când a#unseră la câţiva coţi de a6 Daniel, vocea aspră a luiCorneille îi răspunse. Junior se ridică, iar ar% i!ucni în râs. An

râs care pornea din pântecele ei de mamă. )n picioare pe punteadin faţă, Corneille îi privea sosind, pe c*ipul lui vesel a'şând unsurâs copilăresc. Coorî repede scara ca să a#ungă pe punteacentrală şi să"i întâmpine. /arca se lipi de (ancul navei. Juniorse repe!i de îndată să escalade!e scara de frâng*ie.

Când, după ce"i mulţumise vâslaşului, care se îndepărta de#a,a#unse şi ar% pe puntea lui a6 Daniel, îi găsi pe Junior şi pe

Corneille îmrăţişaţi, ca şi cum ar ' fost tată şi 'u, cu oc*iiscânteind de ucurie. Se apropie de ei, convinsă până"n adânculsu(etului că alegerea ei fusese ună.

= Ande e ClQmentI întreă Corneille, aţinându"se cu greu săn"o strângă la piept su privirile marinarilor care se adunaserăîn #urul lor.

$i îl aşteptau pe Cork. ar% oftă şi îi povesti ce se întâmplase.1estea morţii căpitanului îi mâ*ni pe memrii ec*ipa#ului, iar

Corneille fu şi mai afectat decât ei.= An moment de reculegere? ceru el, urcând cu ar% şi cu

Junior pe puntea din spate.omentul de tăcere fu respectat cu tristeţe, apoi, spontan, se

înălţă sunetul unei vioriE instrumentul plânse pentru toţimarinarii care nu"şi arătau durerea.

= 4a dorinţa lui Cork am devenit căpitanul vostru, anunţă

Corneille când ultimele acorduri se stinseră, deci aş puteapretinde ca lucrurile să rămână astfel. ar voi sunteţi pe navaasta de mai mult timp decât mine. acă se împotriveşte cineva,să spună.

= $u, unul, nu sunt de acord, se ridică şeful de ec*ipa#.Comanda lui a6 Daniel mi se cuvine de drept.

= acă ar ' fost aşa, Cork nu mi"ar ' încredinţat mie navapână la întoarcerea lui, sulinie Corneille cu glas destul de

puternic pentru a ' au!it de toţi. <otuşi, consider îndreptăţităcererea ta. 1ino aici?

&cesta se conformă şi, um(ându"se în pene, urcă cele patrutrepte care"i despărţeau pe Corneille, pe ar% şi pe Junior derestul ec*ipa#ului, în total de trei!eci de oameni. <oţi aveauprivirile aţintite asupra lor. Corneille n"avea de ales. 3reluareaputerii era o c*estiune delicată. <reuia sa le dovedească pe loc

oamenilor că puteau avea tot atât de multă încredere în el ca şiîn Cork.

= Nava este a mea, #uilă şeful de ec*ipa#, proptindu"se înfaţa lui Corneille.

= )ncă nu. $ clar că o vrem şi tu, şi eu. 1a treui să nemăsurăm puterile. &ccepţi o luptă între noi doiI

-eful de ec*ipa# rân#i cu răutate.

= Să mă lupt cu tineI 3ăi, nu ve!i că"5i lipseşte un raţINumai vreo doi"trei marinari din ec*ipa# c*icotiră, dar sepotoliră imediat vă!ând privirile întunecate ale celorlalţi aţintiteasupra lor. 3iraţii nu luau în râs in'rmităţile, căci ele erauadesea semne ale cura#ului.

= Cel pe care"l mai am ştie să mânuiască o saie,învingătorul va câştiga coraia şi va impune regulile.

= &tunci am să te omor, *otărî şeful de ec*ipa#, smulgându"şi

saia de la râu, şi după aceea o să"ţi iau şi curva? O ' eaîmrăcată ărăteBte, dar pe mine nu mă poate păcăli.

= 6Curva7 asta e nevasta mea, de!vălui Corneille cu vocetare şi limpede, şi o să"5i vină ea de *ac dacă eu nu voi reuşi s"ofac.

+idicând spada, îi porunci lui ar%@= a"l de aici pe Junior?

Nu voia ca şeful de ec*ipa# să se poată folosi de pre!enţacopilului ca să"l învingă. <reuia să aiă mintea limpede. 3entru că în #oc nu era numai

viaţa lui. )n #oc era şi ea. $a, Junior şi a6 Daniel. Când îi vă!u laadăpost de orice ameninţare, retraşi pe palierul scării carecoora spre puntea centrală, îşi îndreptă toată atenţia asupraşefului de ec*ipa#.

<imp de câteva secunde lamele se ciocniră violent, oligându"

i pe cei doi la un alet macaruE 'ecare căuta fenta, greşealacare să atragă un de!nodământ al luptei.



)n #osul scării se făceau pariuri. arinarii se că5ăraseră pecaluri şi pe odgoane, stând agăţaţi de ele ca nişte păian#eni.>iecare îşi încura#a preferatul. Corneille îi au!ea vociferând şiputea să"Bi dea astfel seama de simpatia pe care le"o inspira. >ufericit constatând că era mult mai popular decât adversarul său.

Nu"şi făcea gri#i în privinţa acestuia. $ra îndră!neţ şi ail, darsuestima forţa acelei singure mâini care"l înfrunta. )n astfel desituaţii, Corneille avea un avanta# sigur.

Se lăsă încolţit la parapetul punţii şi esc*ivă lovitura de saiea celuilalt printr"o mişcare ageră a ustului. Ceea ce prevă!usese întâmplă. 4ama adversarului se în'pse adânc în lemn şi acolorămase. O lovitură cu capul a lui Corneille nimeri ăria şefului

de ec*ipa#, împiedicându"l pe acesta să"Bi recupere!e spada.&poi, cu o lovitură de picior, îl împinse cât colo, de!armat. 1ârfulspadei lui Corneille atinse eregata celuilalt, care scuipa sânge,cu u!a despicată.

Se înfruntară violent din priviri.= Omoară"mă, !ise şeful de ec*ipa#, scuipând saliva

însângerată, am pierdut, a6 Daniel este al tău.= &r treui s"o fac, cu siguranţăE însă, ca şi ClQment Cork, nu

ucid niciodată de plăcere. acă el te"a anga#at înseamnă cănava are nevoie de tine, *otărî el, aplecând spada.

Omul dădu din cap, dar nu era mulţumit. Corneille se întoarsecu spatele la el şi se adresă celorlalţi@

= ai vrea şi altcineva să se ată cu mineI)i răspunse un ţipăt. Corneille se răsuci rusc pe călcâie ca să

vadă ceea ce desluşise fulgerător pe c*ipurile oamenilor lui.

-eful de ec*ipa# îşi scosese pumnalul, voind să se repeadăasupra lui. ar% însă nu"i lăsase timpul s"o facă. )şi aruncaseîntr"o clipă pumnalul ei, mânată de o intuiţie fără greş. 4ama îlnimerise pe trădător su urec*e, în'gându"i"se cu preci!ie îngât. Omul se prăuşi mort.

Corneille se îndreptă spre ea şi o îmră5iBă acolo, pe palier,unde rămăsese nemişcată, uimită şi ea de rapiditatea cu care semişcase. &poi ridică în vă!ul ec*ipa#ului mâna care"i salvase

viaţa.= $a este ar% +ead, spuse el cu mândrie. Soţia mea şi al

doilea raţ al meu. )mi aparţine mie, ca şi coraia asta.

)ndră!niţi numai s"o ciupiţi de fese, ăieţi, şi aţi vă!ut ce vi s"arputea întâmplă.

upă care o sărută pătimaş, în uralele ec*ipa#ului său.

= $u nu"ţi pot oferi o caină, ca >orin, se scu!ă Corneille,

arătându"i *amacul lui, despărţit doar printr"o perdea de cel alsecundului. ar% ceruse să doarmă ea în locul secundului, şinimeni n"avusese nimic de oiectat. <otuşi, ştia ine că ec*ipa#ulnu era încântat de pre!enţa ei. <reuia să"i facă pe marinari săuite că era femeie, iar pentru asta, să"i olige încă de pe acumsă o respecte.

Corneille îl mutase pe secund în locul şefului de ec*ipa#, iar

acesta, poreclit 6Cleştele7, nu se supărase. Cei doi se înţelegeauine. Cleştele descoperise calităţile lui Corneille, în afară deasta, îl apreciase pe ClQment Cork destul de mult ca să nu seopună voinţei lui. /a c*iar ca să aiă încredere în el.

= <e voi urma cu oc*ii înc*işi, căpitane, îi făgăduise el luiCorneille. acă aşa a spus Cork şi te"a lăsat în locul lui înseamnăcă ştia el ce face.

)n aceeaşi ordine de idei, Corneille *otărâse ca Junior să"Bi

păstre!e locul în aterie, astfel că, în ciuda lipsei de spaţiu,Corneille şi ar% se ucurau de un cotlon i!olat de restulec*ipa#ului.

a6 Daniel era o coraie suplă, uşoară, uimitor demanevrailă. 3e puntea inferioară adăpostea două!eci şi patrude culevrine. &lte patru culevrine erau '2ate de o parte şi dealta a punţii centrale. a6 Daniel fusese proiectată ca să 'e

e'cace. &vea alură, iar ar% fu mândră la gândul că o vaconduce împreună cu Corneille.Se lăsă luată în raţe lângă depo!itul de g*iulele, c*iar alături

de utoiul cu vin. &colo era locul lor. )n 'ecare dimineaţă dădeau#os *amacurile şi înlăturau perdelele, pentru ca vasul să 'e dinnou gata de luptă. Corneille o re!emă pe ar% de perete şi osărută cu pasiune. O dorea neuneşte.

= i"a fost frică, mărturisi el în şoaptă. "am temut că n"o să

te mai văd niciodată. N"aş ' suportat să te pierd din nou. Nudupă ceea ce se petrecuse între noi în !iua aceea. )i căută

neliniştit privirea. Cred că vei avea nevoie de timp ca să uiţi. Casă uiţi totul.

= Nu"mi va treui c*iar atât de mult timp cât cre!i, îl asigurăea, petrecându"şi raţele pe după gâtul lui puternic. )mi pare răude marc*i!, nu de ceea ce"mi oferea el.

= Credeam că"l iueai.= &şa e, recunoscu ar%. ar nu"i simt lipsa aşa cum i"o

simţeam lui Niklaus. e fapt, am o sen!aţie ciudată. i se parecă femeia pe care a cucerit"o /aletti era aria Contini, nu ar%+ead. ar aria Contini a rămas la 1eneţia.

= -i, cu toate acestea, amândouă se contopeau într"o singurăpersoană.

= $ complicat, Corneille, oftă ea. Nici măcar eu nu"mi înţelegpropriile trăiri. &r ' treuit să urlu, să mă sfârşesc în urma morţiilui, să mă ră!un pe $mma. &m făcut"o după moartea luiNiklaus, dar nu"mi vine s"o fac şi pentru marc*i!. Suferinţa lacare m"a supus $mma mi"a fost de folos. Cum să"5i e2plicIadăugă ea, muşcându"şi u!ele.

= 3rin urmare, ţi"a plăcut suferinţa aceeaI se neliniştiCorneille.

= )ntr"un fel, da. urerea '!ică mi"a făcut ine. i"a alungatdurerea din su(et. Cu cât voia $mma sa mă rănească mai mult,cu atât mă simţeam mai vie şi mai puternică. 3roail că măcre!i neună, râse ea.

= /a nu. )nţeleg.= i"ar plăcea şi mie să înţeleg. eşi am fost victima ei, nu

mă simt nici murdărită, nici umilită, nici învinsă. &r treui s"o

urăsc mai mult. 3entru Niklaus, pentru &nn, ca şi pentru Junior.ar am impresia că nu mai reuşesc.= 4asă, o încura#a Corneille, !âmind. O urăşti, ştiu, simt,

vă!ând cum îţi ate inima, cum ţi se aprinde privirea. <e cunosc,ar%. O urăşti dincolo de limitele urii.

= &sta nu înseamnă nimic.= &sta înseamnă totul. S"a terminat, ar%. Cred că te"ai

ră!unat cât ai stat în celula aceea. acă nu ai avut sentimentul

că eşti o victimă înseamnă că victima a fost $mma, nu tu.= N"o să"Bi revină niciodată, răspunse ar%, cu o lucire sadică

în oc*i.

= 0ei, oameni uni, îi întrerupse Junior, nu credeţi că ar 'timpul să plecăm în căutarea comorii meleI

ar% începu să râdă, în timp ce Corneille se îndepărta de ea.Junior îi aţintea, proptindu"şi pumnii în şolduri, cu o privireîncărcată de reproşuri, ătând nerădător din picior.

= a ascultă, matelot, replică pe acelaşi ton Corneille, nu cre!ică ar treui să aţi la uşă înainte de a intra la căpitanul tăuI

= ai întâi, n"ai uşă, sulinie Junior ridicând un deget, şiapoi

= &poi, ceI insista Corneille, care se apropiase cu paşi maride el şi"l domina cu statura lui impunătoare.

= &poi, începu Junior, deloc impresionat de privirea

ameninţătoare a lui Corneille, al cărui #oc îl g*icea, la naia?e2clamă el, îndepărtându"se de acesta ca să o ia drept martorpe maică"sa. oar n"ai părăsit Perla ca să încremeneşti aici, nuI

= <u ce !ici de asta, ar%I= Pic s"o luăm spre Caraie, căpitane. ergem în Carolina de

Sud.= e ceI oamna visea!ă să aiă o plantaţie de cafeaIar% !âmi.

= oamna vrea să"şi ia adio. Să"şi ia adio pentru totdeaunade la trecut.

= -i comoara meaI insistă Junior, ignorând cu nepăsaresc*imul lor de replici.

ar% se apropie de el şi se lăsă în genunc*i.= 4umea e plină de comori, dragule. ar cel mai un mi#loc de

a le transporta rămâne cala unei corăii, spuse ea, făcându"i cu

oc*iul. -i 'reşte că am de gând să le iau. Junior i se aruncă în raţe, cu oc*ii strălucindu"i.= &tunci când plecăm, mamăI= )n doua !ile, răspunse Corneille. &tâta ne treuie ca să ne

aprovi!ionăm. O traversare atât de lungă treuie pregătită cugri#ă. N"o să putem face escale decât în Canare şi pe nsula/roaştei Kestoase.

= 3e nsula KestoaseiI făcu Junior cu glasul întretăiat de

emoţie şi cu oc*ii mari, îndepărtându"se de mama lui.= e unde ai au!it despre insula asta, şmec*ereI îl întreă

ar% surâ!ând.



= ilia spunea că e ascun!ătoarea preferată a piraţilor.= Nu se înşela, îl asigură Corneille.= &sta înseamnă că şi noi suntem piraţiI= da, în curând vom ' consideraţi astfel.

Junior i!ucni fericit în râs şi"şi îmrăţişă mama.

= 4ui >orin n"o să"i placă deloc treaa asta?+âsul lui Corneille se împleti cu al copilului.= Cred că nu"i vom spune ce avem de gând să facem,

conc*ise ar%, strângându"i la piept pe amândoi deodată.

$mma de ortefontaine îşi privea cu amărăciune aga#eleîngrămădindu"se în amarcaţiunea care urma s"o transporte la

nava ei. 3ărăsea 1eneţia aşa cum părăsise, pe vremuri, Saint"Dermain"en"4a%e. -tiind că nu se va mai întoarce aici niciodată.&cum însă era distrusă. ânată din interior de o suferinţă carenu"şi mai găsea nicio alinare. Pi şi noapte vedea acelaşi imagini@ar% încătuşată, supusă unului ei plac, ar% care nu o implora,acceptându"şi dependenţa. $mma era c*inuită de tot ceea cenu"i mai putea impune lui ar%. /rutalitatea lui Dariel o linişteapentru câteva ore, atunci când el inevoia să se folosească de

ea. $mma nu s"ar ' în#osit pentru nimic în lume să ceară ceva.3endula permanent între apatie şi furie. ai ales de cândînţelesese că se sfârşise, că ar% n"avea să se mai întoarcă.Orice"ar ' făcut. Orice i"ar ' poruncit. Orice i"ar ' promis.

= & dearcat la alta şi a urcat la ordul lui a6 Daniel,care oaştepta la 3antelleria, îi spuse Dariel ceea ce a(ase de lainformatorii lui.

e trei luni pusese să 'e cercetate editerana şi &driatica,fără să se sinc*isească de manevrele lui >orin, dar în !adar.a6 Daniel nu era de găsit. $mma nu"l mai revă!use peamasador, nu"i mai păsa de nimic. -i de nimeni.

= &i craniul de cristal, mulţumeşte"te cu el, o luase pestepicior Dariel, înainte de"a o supune încă o dată dorinţelor lui.

$a aia dacă îşi satisfăcuse poftele cu el. se dăruise cusălăticie.

$mma acceptă mâna întinsă de el ca să se urce în arcă şi săse aşe!e. &erul era răcoros. 4a 1eneţia, carnavalul reîncepea,



oferindu"le uitarea locuitorilor tuluraţi de incendiu şi deră!unarea lui >orin.

in nou măştile aveau să şteargă c*ipurile şi numele. $mmanu mai purta decât o mască. Cea a furiei şi a durerii ei.

3entru prima oară, această mască o urâţea.

= Ce destinaţie avem, doamnăI întreă căpitanul, salutând"o,de îndată ce urcă la ordul navei.

= C*arleston, !ise ea. C*arleston, în Carolina de Sud.= $ un drum lung.$a dădu din cap.= Ne vom aprovi!iona pe drum. DrăeBte"te, căpitane,

adăugă ea, apăsându"Bi cu palmele tâmplele c*inuite demigrenă. DrăeBte"te, 'ica mea mă aşteaptă.Se retrase în caina ei singură, cumplit de singură, fără să"i

pese de încruntarea lui Dariel. N"o interesa ce gândea el. 3oatecă ar% *otărâse să plece cine ştie unde, din moment ce nici dedata asta nu catadicsise să se ră!une pentru tot ce suportase.a, cine ştie unde. ar de ce nu acolo unde $mma îi spusese căo ţine pe &nnI )ncerca, deşi fără prea multe speranţe, să"i

anticipe!e acţiunile. 3entru că nu putea face altceva. $ra prinsăîn propria plasă. e astă dată însă, din păcate, nu mai credea căva reuşi. ar% refu!ase, cu egoism, să accepte adevărul. >iica ein"o mai interesa.

6A-am s-o aştept , îşi făgădui $mma. A-am s-o mai aştept.7&vea să facă tot ce"i promisese lui ar% înainte de a se

desfăta cu trupul ei. O va transforma pe &nn ar% în dulura ei.

&nn ar% va ' viaţa ei.Se întinse în cuşetă, g*emuindu"se în aşternut, şi, c*inuită dinnou de demonii pe care i"i tre!ise în pântece nepăsarea lui ar%,începu sa plângă cu *o*ote, strângând perna în raţe.

++

3rimăvara răspândea o căldură plăcută pe nsula Kestoasei. )n

toamna precedentă, un ciclon o devastase, ca şi pe vecina ei,nsula 0ispaniola, iar urmele trecerii lui persistau. 3e pla#ă!ăceau o mulţime de palmieri rupţi sau smulşi de vânt. Craiipustnici se adăposteau la umra frun!elor lor veşte#ite.

+econstrucţia fortului care apăra oraşul de pe 5ărm era pesfârşite. -i fortul fusese afectat de ciclon. Comunitatea piraţilorcare"şi stailiseră acolo cartierul general pusese mână de la

mână, înălţând în doar câteva luni un întreg oraş alcătuit dinarăci, antrepo!ite, maga!ii, cârciumi şi *anuri. <oate eraufăcute din lemn sau din frun!e de palmier împletite. Numaiiserica era din piatra. &ici, toţi erau oişnuiţi cu furia naturii.&ici, viaţa vira de violenţa. +âsul ăraţilor răsuna vulgar şitare, romul era folosit ca medicament pentru durerile de dinţi,pentru feră sau di!enterie. &ici, toţi se ucurau de viaţă ca săaiă o moarte veselă.

/urta lui ar% +ead era încordată şi o durea. Copilul pe care"lpurta de trei luni în pântece nu i se părea prea vioi. Cu toateacestea, Corneille era de#a înneunit după el. ar% îşi luăprivirea de la şantierul pe care se agitau ăraţi şi adolescenţi,în'gând cu a#utorul aroaselor trunc*iuri întregi de copaci înnisip, unul lângă altul, şi legându"i apoi cu frâng*ii. Dardul careprote#a oraşul creştea vă!ând cu oc*ii.

<oţi o salutau. $ra cunoscută aici. Cunoscută şi respectatăpentru ceea ce era şi recunoştea desc*is că este@ o femeie pirat.Nu soţia unui pirat, ci ea însăşi pirat.

C*iar în dreptul drumului pe care mergea era ancorat, alăturide alte nave, a6 Daniel, legănat uşor de marea liniştita.Sosiseră în port la începutul săptămânii, ca să se aprovi!ione!eînainte de a pleca din nou pe mare. ar% nu mai trăia decâtpentru aceste călătorii. Ascatul o deprima. Ca şi pe Junior, de

altfel. ări pasul, refu!ând să age în seamă durerea dinperineu. e mult timp nu mai dădea atenţie unor astfel de

'ecare !i. $ra tot copilul ei iuit, Junior al ei, şi în acelaşi timpera altul. An alt Niklaus, pe care continua să"l iuească prin 'ulsău. )n alt fel. >ără regrete. <otuşi, un alt Niklaus, care încă nu"ipermitea să"l iuească pe Corneille la fel de mult cum o iueael.

Pări o ancă la umra unui anan şi se aşe!ă să"Bi mai tragăsu(etul. in când în când, durerea o străfulgera. Suspină.esigur că nu era pe cale să facă o insolaţie, ci un avort. 6 &uatât mai rău, îşi spuse. )au cu atât mai $ine.7 Nu acceptaseideea de a avea un copil decât la insistenţele lui Corneille.

= <e simţi ine, doamnă ar%I întreă o mulatră care"şi!gâlţâia unul dintre mulţii ei copii, promiţându"i o ătaie

!dravănă de îndată ce tatăl lui avea să sosească de pe mare.= a, foarte ine, răspunse ea fără şovăire, stau puţin laumră.

= /lestematul ăsta de soare arde tot. 3tiu?= Ce"a făcutI întreă ar%, arătând către ţâncul care"şi

vârâse degetul în nas.3e cât de curată era maică"sa, pe atât de #egos şi de

păduc*ios era el.

= & aruncat săpunul la porci să"l mănânce. Cu ce"o să se maispele acum amisaI răspunse femeia.

ar% se scotoci prin u!unare şi scoase o ucată de săpun pecare"o avea întotdeauna la ea.

= a"l, amisa $donie? !ise, aruncându"i"l.ulatra îi dădu drumul plodului ca să prindă săpunul.= 1ino"ncoace? urlă ea, vă!ând că ăiatul pro'tase de

situaţie ca s"o şteargă.egeaa. 3uştiul dispăruse de#a.= &furisiţi mai sunt deredeii ăştia mici, omăni mulatra.= 4asă"l în pace? -i când dai de el, spală"l ine pe picioare şi

pe urec*i. $ important.= a, ar%, da, ştiu. urdăria nu treuie să"i intre în piele.= &şa"i.= ulţumesc, mulţumesc pentru săpun, !ise femeia,

îndreptându"se spre casa din partea opusă a piaţetei.ar% nu"şi putu reţine un !âmet. 3erioada în care /aletti

fusese alături de ea lăsase urme@ nu refu!a niciodată a#utorul

care i se cerea şi"i sfătuia de câte ori avea oca!ia pe cei din #ursă respecte regulile de igienă pe care i le împărtăşise marc*i!ul.-tia că, de multe ori, îşi răcea gura degeaa, dar puţinul pe careîl făcea perpetua opera lui /aletti şi îndepărta spectrulepidemiilor. ar% însă nu făcea din asta o misiune sau un

sacerdoţiu. Nu ţinea predici nimănui. Se mulţumea să dea câteun sfat atunci când se ivea prile#ul.

O nouă contracţie îi străătu pântecele. $ra *otărâtă să nu ianicio măsură. $ra mai ine aşa. Nu prea se vedea având gri#ă deun eeluş la ord şi lipsindu"se de plăcerea unei urmăriri.

<imp de o clipă, prin minte îi trecu imaginea lui &nn. seîntâmpla adesea. ar amintirea aceasta n"o mai durea.

+enunţase să mai veri'ce tot ce"i spusese $mma deortefontaine imediat ce capturase prima pradă o corvetăîncărcată cu cafea şi cu vanilieE îşi amintea de parcă s"ar 'întâmplat cu o !i în urmă.

)n faţa lă!ilor, Junior făcuse oc*ii mari, trăgând adânc în pieptmiresmele.

= &sta e prima noastră comoară? e2clamase el.1ân!area produselor le adusese un mic pro't pe care îl

împărţiseră cu memrii ec*ipa#ului.= O să mai luăm şi altele, mamă, nu"i aşaI adăugase el cu

oc*ii aprinşi de pasiune.= /ineînţeles, răspunsese ea cu sinceritate.)n seara aceea, Corneille făcuse dragoste cu ea în(ăcărat şi

de ea, şi de prada ei.= Să rămânem aici, spuse ea, mângâind oc*iul de #ad pe care

îl purta la gât.= -i &nnI Nu vrei să a(iI= S"a terminat, Corneille. -tiu de#a. Aită"te la Junior@ e fericit.

Nu l"am mai vă!ut niciodată aşa. S"a vindecat. ar eu, la fel. &r 'crud şi inutil sa redesc*id rana.

= <e iuesc, ar% +ead, îi mărturisise Corneille. &i făcut ceamai ună alegere.

e atunci, nu mai desc*iseseră niciodată acest suiect.

<eritoriul lor de vânătoare era imens, iar ar% descoperiserepede un univers foarte îndepărtat de regulile marinei.+enunţase să"i mai scrie lui >orin, 'indcă era sigur că el nu va

înţelege. nsula Kestoasei era i!olată de restul lumii. &colo nuveneau scrisori. -i nicio scrisoare nu pleca. 4ocuitorii, dacă nuerau acasă, erau la vânătoare. Aneori aveau succes, alteori a.Corneille, credincios principiilor sale, ştiuse să cucereascăinimile oamenilor lui. <oţi îl respectau, şi o respectau şi pe ar%.

)ncă de la primul aorda#, ea regăsise plăcerea şi furia luptei.)i inter!isese lui Junior să se amestece, dar îi arătase calea. inînaltul cuiului corului, unde se refugiase ca să nu piardă nimicdin spectacol, copilul învăţase adevăratul gust la sângelui. Ca şipărinţii lui, moştenise înclinaţia pentru luptă. upă ce coraiafusese cucerită şi #efuită, iar ec*ipa#ul dearcat, Junior venisesă"i povestească lui ar% comentariile pe care le surprinsese.

= &u !is că eşti o ucăţică ună? turuise el. Ce înseamnăastaI= Că le"a plăcut cum lupt, declarase ar%.Corneille c*icotise, iar Junior se încruntase cu un aer gânditor.

)l poftise pe marinar să se aplece şi"i şoptise ceva la urec*e.Corneille îi răspunsese în acelaşi fel.

= Ce te întreaseI voise să ştie ar%, intrigată.= acă e2presia 6o ucăţică ună7 avea vreo legătură cu 6să

i"o trag7.ar% pălise şi se repe!ise către puntea centrală, urmărită de

râsul lui Corneille. )şi găsise 'ul proţăpit în faţa unuia dintremateloţi, în timp ce alţii, adunaţi în #urul lor, se distrau pe seamafuriei lui.

= ama mea e piratul ar%, şi nu 6ucăţică ună7. -i o să văarate ea, dacă uitaţi lucrul ăsta?

= Nu"ţi face gri#i, ăiete, răspunse râ!ând Cleştele, niciunuldintre noi n"are de gând să se lege de ea.Când marinarii o vă!ură, râsul le îng*eţă pe u!e.= Nu s"a întâmplat nimic, o liniştise Cleştele, venind lângă ea.

3uştiul are sângele 'erinte. <ot ec*ipa#ul ţine la el. -i ţine şi lacăpitan, doamnă.

= 3e nava asta nu e2istă nicio doamnă, răspunsese cu glasrăsunător ar%. Nu e decât ar%. -i raţul ăsta, pe care voi toţi

vă puteţi i!ui, adăugase ea, ridicându"şi saia care mai aveaîncă urme de sânge.

= <răiască ar%? urlase şeful de ec*ipa#, înăl5ându"Bi raţul.

= <reuie să"5i voresc, şopti ar%, aplecându"se cătreurec*ea lui Corneille.

= espre ce anumeI o întreă el, atent la #oc.ar% murmură@= espre eeluş.

e astă dată, Corneille uită de cărţi.= <erminaţi fără mine.= ar%, se enervă uncan, nu se poate să ni"l iei tocmai

acum, când începeam şi eu să câştig?= $ o urgenţă, se scu!ă ea.= 3entru femei, toate sunt urgenţe. ai puţin când vrei să te

culci cu ele, declară solemn /arks.

Aitătura crâncenă a lui ar% îl făcu să"Bi plece privirea.= >ireşte că nu mă refeream la tine, tu eşti altfel, nu eşti ofemeie. )n sfârşit, nu eşti c*iar femeie, adică da, dar nu cafemeile oişnuite se încurcă el în e2plicaţii.

= 4as"o altă, făcu ea, cu vocea sugrumată de durere.Corneille nu"i mai puse nicio întreare. $ra ală ca varul şi

treui să se spri#ine de perete ca să nu se clatine pe picioare. Eoddamn în#ură uncan, aruncând cărţile pe masă.

Cleştele se ridicase de#a în picioare.= u"te să cauţi un doctor, porunci Corneille, conducând"o pe

ar% spre scară.$a urcă treptele, ţinându"se dreaptă dintr"o mândrie

prostească nu voia ca şi ceilalţi piraţi s"o vadă învinsă dedurere. Nu le câştigase ea respectul tocmai arătându"se la fel dedură ca şi eiI

4a #umătatea scării, întoarse capul spre *angiu şi strigă@= 0ei, Ample"/urtă, adu"mi nişte rom, sa înec în el mâncareata împuţită.

= )mpuţită, mâncarea meaI îşi ieşi acesta din 're, grăindu"se totuşi s"o asculte. 3e dracu, împuţită? Nicăieri n"o să găseştimâncare mai ună ca a mea.

)ndată ce a#unse în cameră, ar% se lăsă să cada pe pat.= 3ierd sarcina.

= )nţelesesem. Ce pot face ca să te a#utI= Nimic. Natura va re!olva totul. 1oiam doar să te anunţ. ar

nu în felul ăsta, se strâmă ea de durere.

Corneille îşi lipi u!ele de fruntea ei.= &r!i toată.= O să"mi treacă dacă eau nişte rom.= <ermină cu orgoliul asta prostesc, o sfătui el. O să 'u mai

liniştit când o să vină doctorul.

ar% sc*iţă un !âmet şi se pregăti să"i răspundă, când seau!iră ătăi în uşă. Corneille se repe!i să desc*idă.

= aca mai vreţi şi altceva începu *angiul, întin!ându"i unurcior şi un pa*ar.

= Să"5i ţii dracului gura, ceru ar%.= e parcă aş avea oiceiul să pălăvrăgesc, scrâşni acesta.4ui ar% îi veni să râdă, în ciuda durerilor. Ample"/urtă, cum

era poreclit *angiul, era un prieten de năde#de. Se tac*inau tottimpul, prefăcându"se că se duşmănesc, ca să ascundă astfeldragostea frăţească pe care şi"o purtau. &şa făceau din !iua încare se cunoscuseră. Ample"/urtă n"ar ' recunoscut pentrunimic în lume slăiciunea lui faţă de ea. ar #ocul lui ar% îl a#utasă n"o arate, c*iar dacă, la urma urmei, nimeni nu lua în serios*ărţuielile lor. <oată lumea ştia că *angiul nimerise pe insulă maimult din întâmplare decât cu intenţie.

Contracţiile deveniră şi mai puternice. N"aveau cum să maidure!e prea mult.

= u"te la ucătărie. <reuie să 'e acolo apă pusă la 'ertpentru prân!. &du"mi o găleată cu apă 'erinte şi nişteprosoape.

= $şti sigurăI= &sculta, Corneille, am mai născut de două ori?

= ar acum e altceva, oiectă el.= Aite ce"i, du"te şi fă ce"ţi spun. N"am nevoie de vreunşarlatan care să"Bi age nasul între picioarele mele şi să"mispună ceva ce ştiu de#a.

Corneille dădu din cap. $ra un idiot? 3rivirea lui ar% îiamintise dintr"odată cu cine avea de"a face. e când rămăseseînsărcinată, Corneille începuse să cam uite.

<otul se re!olvase după mai puţin de o oră. ar% ău tot

romul, ca să se vindece mai uşor, iar apoi adormi, eată criţă,lângă Corneille, care era mult mai deprimat decât ea.

= Sunt gata să plec pe mare, !ise ea în dimineaţa următoare,în sala comuna a *anului, muşcând cu poftă dintr"o felie deslănină afumată.

&doptase oiceiurile locului, iar acest mic de#un aveasavoarea sălatică a noii ei vieţi.

= ă ucur să văd că ţi"a revenit pofta de mâncare, spuseAmple"/urtă, turnându"i un pa*ar din vinul pe care îlcomandase.

= N"am de ales, răspunse ea cu o privire ironică. 3ână şiromul tău era prost, m"a apucat migrena după ce l"am ăut.

= Cu atât mai ine, !ise el îndepărtându"se. O să voreşti maipuţin.

Corneille oftă.= N"o să încete!i niciodată să"l provociI= -tii ine că, dacă n"aş mai face"o, i"ar lipsi.ar% se re!emă de spetea!a scaunului. Nu erau prea multe

scaune în local, ma#oritatea piraţilor mulţumindu"se cu nişteănci cioplite rudimentar, dar *angiul se îngri#ea întotdeauna caea să aiă un scaun.

ar% îşi scoase pipa din u!unar, o umplu cu tutun şi o

aprinse. <rase adânc un fum şi suspină de plăcere.= Credeam că asta o să te întriste!e, îi scăpă lui Corneille.= Ce anumeIar vă!ându"i c*ipul crispat, ar% înţelese imediat că se

referea la avortul ei.= &şa a fost dat să se întâmple, Corneille, îi răspunse,

ridicând din umeri.

)n cei cincispre!ece ani petrecuţi în Caraie avusese destultimp să devină fatalistă, vindecându"şi su(etul de tot ceea ce seîntâmplase înainte. &ici, curgerea neîntreruptă a !ilelor spre liniaori!ontului îţi dădea sentimentul propriei nimicnicii.

ar ar% se simţea mai puternică la 'ecare furtună pe carea6 Daniel o înfrunta cu vite#ie, mai împlinită cu 'ecare clipă încare gusta viaţa aceea pe care i"o ofereau Corneille şi 'ul ei.

= -tiu, ai dreptate, fu el de acord, totuşi, mi"ar ' plăcut

= -i mie, minţi ea ca să"l liniştească.



Nu fusese primul ei avort, celelalte însă surveniseră în primelesăptămâni de sarcină, iar ar% nu"i spusese niciodată nimic luiCorneille.

= Când o să 'm gata să ridicăm ancoraI sc*imă ea vora.= oamnei îi sfârâie de#a călcâieleI

Corneille înţelesese că suiectul era înc*is. Când era voradespre ar% +ead, n"avea rost să insişti.

= e parca n"ai şti, îi !âmi ea.&poi se întoarse către *angiu, care ştergea nişte pa*are ca să

le pună la locul lor. )n ciuda celor V; de ani ai lui, era încă unărat c*ipeş. 3ărul începea să i se rărească, dar avea un c*ipdesc*is şi un !âmet energic. acă n"ar ' avut urta speci'că

celor din ranşa lui, ar% l"ar ' putut găsi pe gustul ei. Kinea,oricum, la el pentru că era un tip de treaă.= &du"mi şi nişte tocană din aia de porc, dacă e gata, îi ceru.= oar să"i adaug nişte şoricioaică şi ţi"o pun în farfurie,

replică *angiul, râ!ând.Corneille oftă, amu!at şi el de complicitatea lor. 6 Jştia doi n-

au să termine niciodată7, îşi spuse. Ample"/urtă se şi întoarse,cu paşi grăiţi, ucuros s"o mulţumească pe ar%. Nu e2ista pe

insulă ărat care să nu vise!e la o tovarăşă ca ea. Niciunul caresă n"o dorească. Corneille era iritat şi, în acelaşi timp, mândrude asta. Nu însă neliniştit.

= "am asociat cu /arks şi uncan, spuse el, pe când ar%vâra cu lăcomie furculiţa în mâncarea pe care i"o pusese în faţa*angiul.

&urul care se ridica din farfurie împrăştia aroma

condimentelor. >elii de anane şi ananas con'ate îndulceauucata de carne, iar Corneille, nemaire!istând ispitei, dădu să"Biîn'gă degetele în farfurie. ar% îl înţepă însă cu furculiţa.

= Nu te atinge?= 1reau doar să gust, insistă el.C*iar începuse să"i lase gura apă vă!ând"o cum se ospătea!ă.= Ample"/urtă, îl c*emă ar%, mai mult amu!ată decât

supărată, dar fără să cede!e, Corneille e gelos.

= -i ce"mi pasă mieI mârâi acesta.= Delos din cau!a farfuriei mele, recti'că ea.Ample"/urtă nu răspunse, dar se grăi să îndrepte lucrurile.



= /ună idee, spuse ar%, urmându"şi 'rul gândurilor.= -i mie mi se pare ună, răspunse Corneille, gustând din

farfuria pe care i"o adusese *angiul.= ă refeream la engle!i, sulinie ar%, nu la lăcomia ta. Cu

trei corăii, o să ne putem permite capturi mai importante.

= &sta e şi părerea lui Junior. & luat anvergură anul asta. S"asăturat să treuiască sa se mulţumească doar cu arca!uri.Cred că visea!ă încă, în taină, la comoara ta.

= Singura comoară pentru care merită să te lupţi e liertatea,Corneille, ştii ine, doar tu m"ai învăţat lucrul ăsta.

= Junior are impetuo!itatea vârstei lui. 1rea mai mult decâtliertate. ă tem că, în curând, liertatea n"o să"i mai 'e de

a#uns.= Ce"am putea să facem noi cu o comoarăI O comoarăadevărată, vreau să spun, ca aceea pe care i"am lăsat"o $mmeide ortefontaine. &m ' mai fericiţi dacă am avea"oI 3ră!ilenoastre sunt su'ciente ca să ne asigure traiul. Ce altceva mi"aşmai putea dori de la viaţăI &vem tot ce ne treuie, a c*iar maimult de atât.

= $ adevărat. ar aş vrea să"ţi dai seama ce se petrece în

mintea şi în inima lui Junior. ai devreme sau mai târ!iu, dacăne mulţumim cu pră!i mediocre

= ediocreI & folosit el cuvântul acestaI= a.ar% suspină. Nu putea nega evidenţa. Junior nu mai era

puştiul neastâmpărat de pe vremuri. -i ea visase munţi de aur şide pietre preţioase, le visase în amintirea lui Cecil%, ca pe o

revanşă. )nţelegea că şi Junior avea astfel de visuri. e multeori, îl vă!use încleştându"şi pumnii cu mânie şi cu regret atuncicând în larg apărea o navă comercială de mare tona#. 3ânăatunci nu dăduse importanţă acestui fapt. ar încercase şi ea unsentiment de frustrare, mult timp, înainte de a"şi da seama canu va simţi mai multă plăcere urmărind un vânat mai mare.

&cesta era lucrul cel mai important. Să"ţi trăieşti viaţa intens,total şi din plin. Nu conta ce anume luau, atâta vreme cât îşi

asigurau necesarul. &tâta cât le treuia ca să se poată ucura în'ecare dimineaţă de ceea ce se a(a în #urul lor.

= 4a ce te gândeştiI întrea Corneille.

ar% strivea maşinal cu furculiţa ananele din farfurie.= 4a ce mi"ai spus. &socierea aceasta îmi place, însă mă şi

nelinişteşte. -tim amândoi ca liertatea noastră se datorea!ă şiînţelepciunii pe care o avem, şi tu, şi eu. &tacarea navelorCompaniei ndiilor Occidentale este riscantă. 3entru moment,

corsarii nu"şi pun mintea cu noi, dar situaţia nu se va sc*imaoareI

Corneille oftă.= -tii că întotdeauna am ţinut cont de părerile tale. Singurii

oameni importanţi pentru mine sunteţi tu şi Junior.= <ocmai despre Junior este vora. Cunosc furia aceea care

sporeşte mereu atunci când nu poţi doândi ceea ce"ţi doreşti.

Nu vreau ca şi Junior să 'e sclavul ei şi să sufere din cau!a asta.-tiu mai ine ca oricine că nu poţi apăra pe cineva de el însuşidecât dacă acceptă şi el s"o faci. 3rintre îndatoririle mele demamă se numără şi aceea de a"i oferi posiilitatea să crească,să se maturi!e!e. <reuie să guste viaţa aşa cum am gustat"o şieu. &ia atunci va ' în stare să aprecie!e ceea ce are acum.acă n"o face, va avea su(etul plin de amărăciune, şi, maidevreme sau mai târ!iu, cum spuneai tu

= ă ucur că ai a#uns la aceeaşi conclu!ie ca mine.= ar eu mă ucur că am pierdut copilul ăsta, mărturisi ea,

privindu"l drept în oc*i. )n condiţiile astea, ar ' fost o neuniesă"l aduc pe lume.

Corneille lăsă capul în #os. >oamea îi pierise deodată.3resimţise şi acest adevăr.

= ă duc la uncan să"i dau răspunsul, !ise el ridicându"se

de la masă. O sărută pe păr. &m de#a un 'u, ar%, îi şopti.Numai de el treuie să ţinem seama.upă plecarea lui Corneille, ar% îl c*emă pe *angiu, care

mătura podeaua, mai mult stârnind praful decât înlăturându"l.= 1ino"ncoace, Ample"/urtă, stai #os şi gustă"5i poşirca.= Nu mi"ar prii, mârâi el, lăsând totuşi mătura din mână.= 0ai odată, repetă ea, că mă faci să strănut.$l scoase un suspin #alnic, dar se aşe!ă în locul lui Corneille.

ar% umplu pa*arul golit de marinar. Ample"/urtă înc*ină însănătatea ei şi ău o duşcă.



= $şti îngri#orată, ar% +ead, oservă el, uitând de #ocul lorfavorit când îi !ări privirea întunecată.

= &i copiiI= 3e ici, pe colo. ar la niciunul din ei nu ţin cum ţin la Junior

al tău.

= Să nu te legi prea mult de ei niciodată, şopti ea, golindu"şipa*arul dintr"o îng*iţitură.

Ample"/urtă o urmări cu oc*ii plini de tandreţe.= Nu"ţi termini pa*arulI îl întreă ea.$l !âmi trist.= ai ine crăp, !ise el. &i dreptate. $ poşircă.ar ar%, în loc să râdă la vorele lui, aşa cum sperase el, nu

răspunse, se ridică de pe scaun şi"l lăsă să"Bi vadă de măturat.

+,

Cele trei fregate înaintau repede, micşorând distanţa care le

despărţea de greoiul galion spaniol. Nu prea mai vedeainavigând astfel de corăii. $rau foarte puţine, 'ind o pradăuşoară pentru piraţi. eşi aveau ec*ipa#e numeroase şi erauine înarmate, dacă aveai o (otilă era uşor să le cucereşti.Junior, care visa de mult să"i iasă în cale o asemenea navă, eraîncântat de oca!ia care i se oferise.

ar% şi Corneille acceptaseră imediat. Cu o tactică ună,

galionul putea ' capturat înainte de lăsarea nopţii.Nu puteau folosi metodele de până atunci, când aveau de"aface cu şalupe sau cu ărci, eventual cu ricuri sau cu corăii decaota#. $c*ipa#ul adora aceste #ocuri ră!oinice, inventate pevremuri de Cork, care prefera să determine navele să se predeadecât să recurgă la aorda#, pentru a nu pune în pericol vieţileoamenilor lui.

arinarii îşi lăsau pletele în vânt, ciufulindu"şi c*icile. /ăteau

în toe, vioara începea să scârţâie insuportail. )ncepeau cu toţiisă danse!e pe punte, ciocnindu"şi săiile, în#urând şiameninţându"şi cu cele mai cumplite torturi viitoarele victimecare, invariail, îng*eţau de spaima. e multe ori, era su'cientpentru ca nava respectivă să se predea.

Câteodată, era nevoie şi de o g*iulea trimisă în prova, darfoarte rar se a#ungea la lupta corp la corp.

ar ar% nu"şi făcea ilu!ii. 3e galion erau prea mulţi oameni.3rea mulţi ca să se lase intimidaţi.>iecare dintre cei trei căpitani ştia ce are de făcut, indiferent

cum ar ' evoluat situaţia. iscutaseră ore întregi înainte de a sepune de acord. ar% nu se amestecaseE c*iar dacă învăţasemulte în aceşti ani, nu avea destulă e2perienţă în domeniu.Corneille, uncan şi /arks foloseau aceleaşi procedee. 3evremuri, în timpul ră!oiului arii &lianţe, făcuseră parte din

taere opuse, dar nu a#unseseră niciodată faţă în faţă. <oţi treicunoşteau manevrele luptelor pe mare şi"şi păstraseră semeţiaşi oiceiurile de ră!oinici.

Armăriră şi *ărţuiră galionul timp de o oră, împroşcându"l cu oploaie de g*iulele. &lastrul cerului era întunecat de fum, iaraerul era înăuşitor, iritând nările din cau!a mirosului de praf depuşcă. Dalionul era avariat de loviturile celor trei fregate. Cândarorele artimon că!u secerat de g*iulele, focul încetă, iar piraţii

se pregătiră pentru aorda#.a6 Daniel şi 2ictor6 a lui uncan o încadrară, perfect

sincroni!ate, în timp ce !leganţa lui /arks îi tăia retragerea.e pe cele trei nave fură aruncate cârlige care se agă5ară de

caluri şi de astinga#. upă câteva minute, ţâşnind din toatepărţile ca nişte furnici organi!ate, cu săiile, toporiştile şipistoalele încărcate prinse la râu şi cu pumnale între dinţi,

mateloţii luară cu asalt galionul, că5ărându"se pe aceste punţide frâng*ie ca să a#ungă la ord.ar% şi Junior se repe!iseră cu acelaşi elan. 3rimul ei instinct

fu să"şi reţină 'ul, aşa cum, pe vremuri, Corneille încercase s"oîmpiedice pe ea să simtă gustul luptei. ar renunţase, vă!ându"iprivirea rugătoare. Junior avea nevoie să lupte, ca şi ea, ca şitatăl lui. N"ar ' servit la nimic să încerce să"l împiedice. )şiînăuşi neliniştea de mamă şi se amestecă în încăierare.

4upta era înverşunată.)n #ur, doar moarte şi furie. C*iar dacă ar ' vrut să se mintă

pe ea însăşi, ar% vedea că pe Junior asta îl ucura. )i plăcea săse ată, aşa cum îi plăcuse şi ei.

<rei ore mai târ!iu, punţile galionului erau scăldate în sânge.Că!useră şi câ5iva dintre oamenii lor. Junior era rănit la umăr. Nuera decât o !gârietură, dar el o arăta cu mândrie.

= $rau trei, ai vă!ut, /aretteI ar tu, CamilI <rei careîncercau să mă prindă? e2agera el, mimând cum se apărase.= e ce nu !eceI îl luă peste picior ar%. u"te să"5i panse!i

tăietura asta. O să"5i rămână o cicatrice cu care te vei putealăuda.

= Sper să"mi rămână, ar%? făcu Junior, repe!indu"se spreCorneille, şi nu spre c*irurg.

ar% suspină, regretând o clipă vremurile când Junior îi !icea

6mamă7. Corneille avea dreptate, 'ul ei era acum ărat. )ntr"unfel îl pierduse, treuia să se resemne!e.

dar Junior se lăsa amăgit. Oc*ii îi scăpărau şi aproape că smulse*arta din mâna lui Corneille ca să descifre!e scrisul.

= Sunt nişte coordonate, #uilă el. -i aici scrie@ 6rei paşi lavest şi doi la nord, şi iar doi la vest 7. )ncepând de undeI

<recu din nou foaia pe deasupra (ăcării.

= 4ipseşte o ucată.= )n ca!ul ăsta, o să ne treuiască însă ceva timp ca să găsim

insula, mormăi Corneille.= Nu contea!ă. N"o să lăsăm comoara asta să ne scape, nu"i

aşa, mamăI= Sigur că nu, îl asigură ar%. ar până una"alta avem de

#efuit un galion.

= &m fugit? e2clamă Junior, strecurându"şi preţioasa *artă înu!unarul vestei.= Să nu"ţi treacă prin cap să ne"o iei înainte, ăiete, scrâşni

uncan, apucându"l de raţ în clipa când dădea să iasă pe uşă.= Nici gând, căpitane. 0arta e mai în siguranţă la mine decât

dacă ar pă!i"o un regiment întreg. Junior o şterse.= Dro!avă farsă, pufni în râs ar%, dar nu prea cred că o să

guste poanta când o să a(e că nu e decât o păcăleală.= O păcălealăI se miră uncan. Nici voră, ar%. 0arta asta e

autentică.ar% încremeni. )l privi ănuitor pe Corneille.= Credeam că tu ai făcut"o?= "am mulţumit doar să o pun pe iroul ăsta.= 0arta mi"a că!ut în mână acum două săptămâni, mărturisi

uncan. 3ierdusem mult la cărţi. 4a ultima partidă mi"am mi!atcoraia, sperând să mă refac. 3iratul cu care #ucam n"avea nimicde valoare să pună la ătaie, în afară de asta. &m acceptat. &mcâştigat.

= $ra a luiI= Nu. O furase de la un oarecare artin. e fapt, era în

căutarea unei nave care să"l ducă acolo. e aceea şi #ucase, casă câştige coraia mea.

= e ce te"ai asociat cu noiI= 3entru că ai dreptate într"o privinţă, e2plică uncan. &ceste

coordonate sunt ale insulei 3ort"+o%al, care s"a scufundat acum



şaptespre!ece ani. Comoara este acum pe fundul apei şi va 'foarte greu de găsit. Când Corneille mi"a vorit despre gri#ile luiîn legătură cu Junior, mi"am spus că ar ' o idee ună să"i dau*arta.

= $ de"a dreptul mişcător gestul tău, uncan. Serios, !ise

ar%. ar aţi ' putut să"mi spuneţi şi mie.= -i să"5i stricăm plăcereaI #uilă Corneille. )n niciun ca!,

prinţesă? 0ai să plecăm, e mai ine să nu !ăovim prea mult penava asta.

ar% dădu din cap şi"l urmă pe Corneille, lăsându"l pe uncansă scotocească prin caină, în năde#dea vreunei capturisuplimentare.

3e punte se muncea de !or. Dalionul era încărcat cu mirodeniişi cu păstăi de cafea provenind din e2ic. 1remurile în careaceste nave transportau spre Spania comorile a!tecilorapuseseră de mult. )n lipsă de aur, se aleseră cu o cantitateserioasă de vin, apă şi provi!ii, tutun şi cafea, fără să maivorim de re!erva de vele, lemnărie şi piese de sc*im.

&mele taere pierduseră mulţi oameni. ar% păşi pestetrupuri mutilate. Caestanul fusese rete!at de g*iulele. 3e

puntea din faţă, /arks gesticula, ordonând ca pri!onierii să 'etransferaţi pe nava lui.

ar% se despărţi de Corneille. 1oia să se întoarcă pe a6 Daniel. >era îi înceţoşa din nou gândurile. Se simţea istovită.3use piciorul pe pasarela care lega cele două corăii, luând"oc*iar pe margine, ca să le facă loc marinarilor care cărau saciigrei, când începu să ameţească. Se clătină, nu găsi nimic de

care să se agaţe şi"şi pierdu cunoştinţa înainte de a atinge apaînvolurată dintre cele două carene.Corneille întoarse capul au!ind strigătele marinarilor@= Om la apă? ar% a că!ut în apă?Nu pierdu vremea cu întreări. Se repe!i spre oamenii care

începuseră de#a să acţione!e. 1eni în fugă şi Junior, anunţat pecând aducea, împreună cu un alt marinar, un utoi din cală pepunte. )nainte ca vreunul din ei să a#ungă la locul dramei, unul

dintre fraţii +a%mond, care fusese de faţă când că!use ar%, selegase cu o frâng*ie şi plon#ase.

Spaţiul dintre cele două nave era îngust, iar legănarea lorstârnea vârte#uri care se întâlneau cu *ula, făcând locul şi maipericulos. <rasă la fund de curenţi, ar% nu se vedea. Oriceîncercare de a o salva era aproape o sinucidere. -i totuşi,&ntoine +a%mond nu e!itase nicio secundă.

= Sar şi eu, *otărî Junior, al ca varul la faţă.Corneille îl opri însă.= acă nu poate &ntoine s"o salve!e, atunci nimeni nu poate,

conc*ise el cu o voce pierduta.&mândoi îşi ţinură răsu(area.>râng*ia ţinută de patru marinari puternici tresări de două ori,

iar oamenii începură să tragă, a#utaţi de Junior, care nu mai

putea suporta să stea deoparte. 4a suprafaţă apăru &ntoine,susţinând capul inert al lui ar%. 1alurile îi loveau, împingându"ispre carenele navelor. )n ciuda tala!urilor, o ţinea strâns demi#loc. 1ântul devenise mai puternic, iar cele două corăiiputeau să"i strivească între ele. 3ericolul îi pândea la oricemişcare. Conştienţi de pericol, mateloţii se grăeau să"i ridice,deşi pasarela nu le oferea su'cient spaţiu.

3e amele nave, marinarii se adunaseră lângă astinga#,

lăsându"Bi treurile altă. Ceea ce multora li se păruse laînceput doar un incident amu!ant se prefăcuse, la au!ul numeluilui ar%, în nelinişte. $ra în 'rea lucrurilor să"şi piardă uneoricâte un tovarăş. ar nu s"o piardă pe ea?

<recură câteva minute nesfârşite. Nu se au!eau decâtscârţâitul catargelor, foşnetul velelor şi clipocitul valurilor carei!eau navele. O tăcere de moarte se lăsase asupra tuturor.

e pe pasarelă, Corneille şi /arks o apucară de susuori pear% şi o ridicară. Corneille o ridică în raţe şi o duse pe a6 Daniel, cu inima sfâşiată la vederea c*ipului ei palid, cu nărilestrânse şi cu capul atârnând neputincios. +efu!a să creadă căar% putea ' moartă. &r ' vrut să veri'ce dacă era în viaţă c*iaracolo, pe pasarelă, dar spaţiul era prea mic şi aglomerat, maiales că tocmai ieşea din apă, la rândul lui, şi &ntoine +a%mond,în aclamaţiile tovarăşilor săi. $ra e2tenuat şi plin de sânge.

Junior îi mulţumi cu căldură, apoi fugi să"l a#ungă din urmă peCorneille, care tocmai o întindea pe ar% pe punte. 3icior"

Strâm, c*irurgul, care fusese prevenit şi se a(a de#a acolo, seaplecă deasupra ei.

= 3e toţi dracii, daţi"vă la o parte, să aiă aer? !ieră el. <oţi marinarii se adunaseră în #urul lor.Corneille şi Junior rămaseră alături, în timp ce 3icior"Strâm

încerca s"o readucă la viaţa pe ar% apăsându"i pieptul laintervale regulate şi su(ându"i aer în plămâni.

)n cele din urmă, ar% tuşiE se întoarse pe o parte şi începu sădea afară apa pe care o îng*iţise. Junior se apropie instinctiv deCorneille când descoperi rana de pe ceafa ei, care sângeraaundent. )ntre timp, !vonul trecea din gură"n gură@ ar% +eadtrăia? 3icior"Strâm îşi îndreptă spinarea.

= u"o #os, Junior? ordonă el. ar voi, duceţi"vă să vă vedeţi detreuri.&ia după ce marinarii se risipiră, iar Junior coorî, cu ar% în

raţe, medicul se apropie de Corneille, care nu se mişcase dinloc.

= &sta nu"mi place, îi spuse. )ntoarce, căpitane, cu vânt un,putem a#unge pe Kestoasă în două !ile. &r ' mai ine să neîntoarcem.

C*ipul lui Corneille căpătă o e2presie aspră. 3rivirile li seîntâlniră, oglindind aceeaşi îngri#orare.

= e ce anume te temiI întreă Corneille.= e cau!a căderii ei.= & fost un accident.= ar% +ead să cadă de pe o pasarelăI făcu 3icior"Strâm,

înainte de a coorî spre in'rmerie.

nima lui Corneille se strânse. )ntr"adevăr, aşa ceva era greude cre!ut. ar% avea piciorul mai sigur decât oricare alt marinarde pe a6 Daniel şi cunoştea pericolul. Arcă pe puntea din faţăşi se duse spre Cleşte.

= +idicăm ancora? îi ordonă. uncan şi /aks vor lua ce"a mairămas.

= Ande mergem, căpitaneI= Ne întoarcem acasă, spuse Corneille. >ii gata de plecare. $u

mă duc la căpătâiul ei.Cleşte dădu din cap, iar Corneille coorî su punte, unde era

in'rmeria. ar% stătea în capul oaselor. $ra conştientă şi



dârdâia, înfăşurată într"o pătură, sorind cu recunoştinţă romulpe care i"l adusese 'ul ei. 3icior"Strâm îi pansa rana urâtă de laceafă. /u!ele lui ar% erau încă vinete, iar oc*ii îi sticleau. )n#urul lor erau pansaţi şi ceilalţi răniţi.

= aM ştiu că ne"ai speriat, prinţesa, !ise Corneille, încântat s"

o vadă astfel.= )mi pare rău.= Ande"i ar%I se au!i vocea salvatorului ei.= &ici, &ntoine.&cesta apăru în capul scărilor şi se re!emă de alustradă, la

câţiva paşi de masa pe care şedea ar%, în timp ce doctorul îicosea rana.

= &ltădată să mă anunţi când ai de gând să te scal!i, spuseel, făcându"i cu oc*iul, ca să aleg eu locul.= )ţi mulţumesc, îi răspunse ea cu simplitate.= N"ai pentru ce.arinarul plecă. )n clipa aceea, ar% simţi din nou că

ameţeşte. Scăpă din mână pa*arul, care se rostogoli pe podea.Junior aia avu timp să întindă raţul ca s"o împiedice să seprăuşească şi ea.

3rivirea lui Corneille se întâlni iarăşi cu a lui 3icior"Strâm. Nufăcură niciun comentariu, ca să nu"l alarme!e pe Junior.

= Ce"i cu mamaI întreă acesta, surprins.= &şa se întâmplă adesea la genul ăsta de răni. Nu te speria,

ăiete. )ntoarce"o pe urtă, ca să termin de cusut.= u"te să supraveg*e!i manevrele, îi ordonă Corneille, de

îndată ce Junior o aşe!ase pe ar% în po!iţia cerută. Nu are

niciun rost să stai la căpătâiul ei. Nu mai e la vârsta la care săaiă nevoie de cineva s"o veg*e!e.= ar tuI= $u treuie să discut cu 3icior"Strâm despre

medicamentele pe care le"am luat de pe galion. Junior nu era uşor de păcălit. Se supuse, totuşi, 'indcă avea

încredere în Corneille.ar% gemu simţind arsura alcoolului pe care medicul îl turnă

pe rană. esc*ise din nou oc*ii şi strânse din dinţi când acul oînţepă.

= &m terminat, poţi să te întorci.

upă câteva clipe, ar% se întoarse cu faţa în sus. 3icior"Strâm îi puse mâna pe frunte şi o întreă de"a dreptul@

= e cândI= e când, ce anumeI= e când faci ferăI repetă el cu un suspin de iritare.

= e când am pierdut sarcina. /a nu, îşi aminti ea, dinainte.$2act dinainte de a avorta.

= -i leşinurileI= &m leşinatI= -i mai înainte, pe pasarelă, şi adineaori.ar% îşi aminti vag de prăpastia de întuneric în care că!use.= & fost pentru prima oară, spuse ea.

3icior"Strâm începu să o palpe!e cu degetele, prin pătură.Când a#unse în dreptul puisului, ar% făcu o strâmătură.= <rage perdelele şi fă"mi lumina aici, îi porunci 3icior"Strâm

lui Corneille, care se grăi să asculte.= )mi pare rău, ar%, dar treuie să"ţi fac un e2amen

complet.= Nicio prolemă, răspunse ea sc*iţând un !âmet.Se simţea, în mod ine2plicail, din ce în ce mai oosită.

3icior"Strâm dădu pătura la o parte. Nu"i fu greu săstailească diagnosticul. O acoperi la loc pe ar%, apoi îi făcusemn lui Corneille să"l urme!e, pentru ca ea să nu le poată au!idiscuţia. Se opriră su scară.

= &re o infecţie uterină, declară #enat medicul.= Ce înseamnă astaI= in cau!a avortului. An fragment din placentă a rămas

înăuntru.= $ gravI întreă Corneille, de parcă e2presia lui 3icior"Strâm n"ar ' fost destul de grăitoare.

= <reuie să opresc e2tinderea infecţiei. &m s"o opere!, ca săcurăţ locul. ar treuie să ştii ceva. C*iar dacă scapă, suntpuţine şanse să mai poată avea vreodată copii.

Corneille clătină îndurerat capul.= Salvea!"o. Nimic altceva nu contea!ă.

= N"am la ord destul 6praf ie!uit7 ca să reuşesc.= Ne îndreptăm spre vest. âine"seară o să 'm în largul

nsulei Kestoasei, îl asigură Corneille.

3icior"Strâm îi strânse frăţeşte ciotul raţului.= 1oi face tot ce pot, dar nu"mi place cum merg lucrurile. &

pierdut mult sânge din cau!a rănii de la cap. $ riscant s"o opere!în starea asta. ar nici nu mai pot aştepta.

= &m toată încrederea în tine. Ce pot face ca să te a#utI

= +oagă"te, spuse 3icior"Strâm. +oagă"te ca vântul să atăîn continuare.

Norocul fu de partea lor şi a doua !i. 1ântul ătea constant,iar nava înainta rapid pe o mare calmă. 3icior"Strâm urcase pepunte ca să"l anunţe pe Corneille că era pregătit s"o opere!e pear% şi că dorea să nu 'e deran#at. Consemnul fusese dat. 3e

navă domnea o linişte de moarte, tulurată doar de un glas carecânta însoţit de sunetul unei viori.Corneille trecuse la cârmă, ca să"Bi concentre!e toată atenţia

doar asupra usolei şi a ori!ontului. Oamenii îşi făceau cartulaătuţi, în timp ce restul ec*ipa#ului asculta, împreuna cu Junior,cântecul acela care vorea despre ar%. ar% a lor. ar% a lui.

Aăscută li$eră şi #ără nume

Lovită de soartă, $ătută de vânt,Plecat-a să-@i a%e comoara în lumeEăsit-a doar sânge pe mări, pe pământPavilionul negru înălBaBi-lPeste surâsul şi lacrimile ei.&ine ar crede că-s ale unei #emei<

>raţii +a%mond aveau darul minunat de a înduioşa su(etele.ar% o ştia, îi plăcea să cânte împreună cu ei, uimită că ledevenise mu!ă, dar, în acelaşi timp, ucurându"se de acestlucru.

Junior se apropie de Corneille. 1ioara răsuna în continuare,sperând să străată până la ar%, ca să"i împrumute puterea decare ea avea atâta nevoie. Cât despre glas, el nu mai era decâtun murmur dus de vânt.

= urea!ă mult, !ise ăiatul, luând luneta ca să scrute!e!area.

= &i rădare, îl sfătui Corneille. O să 'e ine.

= Ce"o să facem după aceeaI întreă Junior cu o voce pierită.= O să mergem să căutăm comoara ta, răspunse marinarul.

&i găsit coordonatele insulei aceleiaI= Nu e o insulă, ci un oraş, oftă Junior, acceptând discuţia ca

să"Bi mai uite de îngri#orare.

= An oraşI $şti sigur că n"ai făcut vreo greşealăI= 3ort"+o%al, !ise Junior. i"am veri'cat de trei ori calculele.

/enoât pretinde ca oraşul ăsta a fost îng*iţit de pământ în urmaunui cutremur puternic în 89T, a fost reconstruit în amonte,apoi a fost distrus din nou de un incendiu, acum şase ani. )ncondiţiile astea, cum să mai locali!e!i comoaraI

= 3ort +o%al era un adăpost al piraţilor, la fel de cunoscut ca

Kestoasa, îi e2plică marinarul.-i pe el, discuţia cu Junior îl a#uta să nu se mai gândească laar%.

= $ limpede că *arta aceea este vec*e. Cel mai un lucru ar' să ne ducem acolo.

<ăcu, vă!ându"l pe asistentul lui 3icior"Strâm, care seapropia de ei cu un aer întunecat.

= Kine cârma? îi ordona Cleştelui, care scruta cerul alături de

ei.-i, împreuna cu Junior, se repe!i să a(e ce veşti aducea nou"

venitul. upă câteva clipe, a#unseră la in'rmerie, unde 3icior"Strâm îşi ştergea de *alat mâinile murdare de sânge. An rid deîngri#orare îi ră!da fruntea.

= & supravieţuit. ar e foarte slăită. )ncă nu se poate spunecă a scăpat, mărturisi el, pesimist. nfecţia e foarte puternică. $

de mirare că a reuşit s"o ducă pe picioare până acum. &re ore!istenţă uimitoare.= <otul e uimitor la ea. Nava merge cu doispre!ece noduri pe

oră. âine suntem pe insulă.3icior"Strâm dădu din cap. Junior ţinea capul plecat.= O poţi vedea, ăiete, dar numai câteva minute. oarme.

Junior se apropie de patul unde !ăcea ar%.= Ce şanse areI murmură Corneille.

<reuia să ştie.



3e c*ipul lui 3icior"Strâm se aşternu un !âmet trist. 4uiCorneille i se păru că tocmai fusese lovit în plin de un glonţ.C*irurgul îl ătu uşor pe umăr.

= ă cep utoiaşelor cu rom, !ise el, şi lasă"i pe oameni să seîmete în noaptea asta. âine"dimineaţă, tu şi Junior veţi ' mai

pregătiţi să înfruntaţi realitatea.upă câteva minute, când Junior ieşi, Corneille strânse pumnii

ca să"şi stăpânească durerea. Cu privirea rătăcită, Juniorplângea.

+

$mma de ortefontaine înfrunta, fără să clipească, privirea

întunecată a lui Hilliam Cormac. -tia că el nu va face scandal.Nu acolo. Nu c*iar atunci.

)n iserica din C*arleston, Carolina de Sud, niciun murmur nutulura slu#a mortuară ţinuta de preot. in când în când,plânsete stăpânite întrerupeau predica. eşi se străduia sapăstre!e o atitudine demnă, &nn Cormac nu reuşea să"Biascundă #alea în faţa sicriului mamei ei.

Stăteau în picioare de o parte şi de alta a preotului. <atăl şi'ica. Sau, cel puţin, aşa îi considerau toţi cei care erau de faţă.arie /renan murise cu trei !ile în urma, iar $mma deortefontaine n"avea remuBcări pentru că o a#utase să se ducăpe lumea cealaltă.

= Cum îndră!neştiI scrâşni Cormac, trăgând"o la un loc maiferit, după ce ultima lopată de pământ fusese aruncată peste

sicriu.= 4inişteşte"te, îl sfătui cu răceală $mma. 4umea ne vede. Nu

e ca!ul să creadă cineva că suntem amanţi. &stă!i, mai ales.= 3leacă, insistă el. 3leacă sau #ur pe unul umne!eu= Nu #ura, Hilliam. -tii foarte ine că n"ai mi#loacele necesare

ca să"5i duci la un sfârşit planurile.= iica ta se apropie de noi.= )ţi inter!ic începu Cormac, înainte de a"şi muşca u!ele

de furie.$mma de ortefontaine îi întâmpină vorele cu un surâs

cinic, apoi se îndepărtă s"o întâmpine pe &nn.Cu uclele ei roşcate şi cu oc*ii negri, cute!ători, &nn

devenise o adolescentă încântătoare.

= &nn, draga mea &nn, !ise $mma cu o voce îndurerată,tristeţea ta mă tulură profund.

= Sunt doorâtă de durere, doamnă, mărturisi &nn. ama erao 'inţă atât de generoasă, cu adevărat e2emplară. <otul s"aîntâmplat atât de rusc?

= )ntr"adevăr, atât de rusc, repetă $mma. Să ştii, copilădragă, că poţi conta oricând pe afecţiunea mea, orice neca!uri

ai avea. Să nu uiţi niciodată acest lucru.&nn încuviinţă. Hilliam Cormac îşi petrecu un raţ protector

pe su cel al 'icei lui.= 0ai să mergem, draga mea.&nn dădu din cap, tulurată.$mma se dădu la o parte şi"i lăsă să treacă, ascun!ându"şi un

!âmet de satisfacţie. Spre deoseire de cei care, pentru a se

simţi cu conştiinţa împăcată, întâr!iau lângă mormântul luiarie /renan, $mma ieşi din cimitir şi se urcă în trăsura.= Ne întoarcem acasă, îi spuse lui Dariel, care îndeplinea

rolul de vi!itiu.&cesta înc*ise portiera în urma ei şi, urcându"se la loc pe

capră, scutura *ăţurile şi puse în mişcare atela#ul.Se împliniseră patru ani de când $mma de ortefontaine

părăsise $uropa.

)n câteva luni îşi lic*idase afacerile, adunând o avere care i"ar' fost de a#uns până la sfârşitul !ilelor. Cum nu"i plăcea ideea dea ' încolţită de piraţii din Caraie, nu păstrase decât patrufregate înarmate. &ceste nave transportau şi acum mărfuri în$uropa. $mma cumpărase mai multe dintre plantaţiileînvecinate cu a eiE la fel procedase şi Hilliam Cormac. &cum, eierau cei mai ogaţi dintre proprietarii din !ona. $rau respectaţi

şi simpati!aţi.)n primii ani, $mma fusese discretă, ca să n"o rusc*e!e pe

&nn şi să nu"i tre!ească amintirea şocului suferit. Copilultulurat pe care"l încredinţase familiei Cormac îşi revenise. upăspusele lui arie /renan, singurele urme rămase eraucoşmarurile pe care le avea uneori, nişte sen!aţii, amintirea unuifoc de armă. Cormac îi spusese că fuseseră atacaţi de niBte

tâl*ari la sosirea în C*arleston, iar &nn acceptase până la urmăaceastă versiune. C*ipul $mmei i se ştersese din minte, ca şi celal lui Niklaus. $mma îşi dăduse seama de acest lucru vă!ând că,



numai la trei ani de la moartea lui Niklaus, fetiţa îi !âmea şi nuse mai temea să se aşe!e pe genunc*ii ei.

ragostea cu care o încon#uraseră arie /renan şi HilliamCormac o vindecase. e atunci, nu trecea o !i fără ca $mma,deşi nu venea să vi!ite!e familia Cormac, să nu stea de voră cu

&nn.3e măsură ce anii treceau, afecţiunea ei faţă de copilă

creştea, sporită de frustrarea lăsată în urmă de ar% +ead, dincau!a căreia $mma fusese la un pas de moarte. acă nu l"ar 'avut pe Dariel s"o scoată din apatia ei moridă, ar ' înneunitde disperare şi de frustrare. Dariel îi devenise indispensail,ucurându"se de tot ce avea ea fără să"Bi piardă propria

liertate. &cum era mai degraă stăpânul decât slu#itorul ei.3e de altă parte, nevinovăţia şi iuirea micuţei &nn îi redaseră$mmei, prin simpla ei pre!enţă, o urmă de omenie.

$mme îşi regăsise liniştea. &sta se datora, într"o oarecaremăsură, şi secretelor marc*i!ului /aletti. )nainte de a incendialocuinţa acestuia de la 1eneţia, oamenii ei luaseră de acolo omulţime de recipiente cu diferite sustanţe, precum şidocumente în care marc*i!ul îşi notase pe scurt cunoştinţele.

$mmei îi fusese de a#uns să le studie!e ca să le poatăreproduce. Nu reuşise, totuşi, să reali!e!e area Operă, iarDariel o convinsese până la urmă că aceasta nu era decât oînşelătorie inventată de marc*i!. $li2irurile lui, în sc*im, erauautentice şi o a#utau pe $mma să"şi păstre!e un ora! neted, pecare vârsta nu reuşea să"l altere!e.

Când o pierduse pe ar% +ead, renunţase şi la ideea de a

regăsi al doilea oc*i de #ad. &şa că înc*isese craniul de cristalîntr"un cufărE nu putuse suporta pre!enţa lui, care"i provocamigrene îngro!itoare. )i era greu sa înţeleagă cum putuse /alettisă se piardă atât de mult timp în contemplarea lui. $a, una,renunţase după numai câteva săptămâni. $mma îl dorise aşacum dorea tot ceea ce nu putea oţine, dar în momentul când îlavusese la dispo!iţie, misteriosul craniu n"o mai interesase.

$mma dansa cu graţie, 'e la C*arleston, 'e în Cua. Se ducea

măcar o dată pe an la 0avana ca să"Bi inspecte!e plantaţia detutun.

+estul timpului şi"l petrecea făcând afaceri sau distrându"se.

&tât urg*e!ii, cât şi noilii erau dornici de distracţii lairourile 'rmelor ei engle!eşti. &lcătuiau acolo replici înminiatură ale curţii reginei &nne. Centrul politic şi monden alacestora se a(a în casele guvernatorilor. $mma era poftită latoate dineurile, concertele, alurile sau #ocurile organi!ate de ei.

>amilia Cormac, care era foarte simpati!ată, era, de asemenea,invitată la aceste evenimente mondene.

)n ultimul timp însă, toate acestea nu"i mai erau de a#uns.&sta din cau!a lui &nn, care începea să 'e o femeie adevărată şisă aiă un temperament în care $mma îl recunoştea din ce în cemai limpede pe cel al lui ar% +ead.

&pucăturile 'icei lui îl supăraseră adesea pe Cormac. &cesta,

deşi drept, era autoritar şi nu tolera nicio aatere de la disciplinape care i"o impunea. &nn primise cea mai ună educaţie şiînvăţăturăE $mma veg*ease asupra ei, veri'cându"i personaltemele, în ciuda enervării pe care o manifestase Cormac faţă deaceasta supraveg*ere.

= Cre!i că nu sunt în stare să"mi cresc 'icaI răufnise elodată.

= $ 'ica ta numai pentru că aşa am vrut eu. Să nu uiţi

niciodată, ripostase $mma, ca să"l reducă la tăcere.ar el nu"şi mai permisese de atunci nicio oservaţie.

)n săptămâna precedentă însă, lucrurile scăpaseră de sucontrol. in cau!a unei scene. 1enind să ia masa la Cormac,$mma a#unsese prea devreme. $ra invitată acolo în 'ecaremiercuri. >usese introdusă în salonaş. &u!ind urletele furioase

ale lui Cormac, $mma nu re!istase curio!ităţii şi desc*isese uşacainetului acestuia.e surprindere, i se tăiase respiraţia. Cu atât mai mult cu cât

Cormac, vă!ând"o, rămăsese încremenit, întrerupt rusc dinmânia lui. <imp de o clipă, $mmei i se păruse că o are în faţă pear% Oliver de pe vremea când aceasta era secretarul eiparticular.

Cu pletele lungi strânse cu un şiret din piele, cu privirea

sălatică, &nn, îmrăcată în *aine de valet, înfrunta fără săclipească furia tatălui ei. 3răuşită pe o sofa, răvăşită,tremurând, arie /renan plângea înăuşit.

= $i ine, dragă Hilliam, reacţionase în sfârşit $mma, cu unnod în gât, ce"i cu i!ucnirea asta care !guduia casaI

= Nu ştii să aţi la uşaI îi răspunsese dur Cormac.$mma nu ripostase. Se mulţumise doar să înc*idă uşa, ca

privirile iscoditoare ale servitorilor să nu surprindă cearta.

= Ce îmrăcăminte neoişnuită? se adresase ea lui &nn. -idoar nu suntem în perioada carnavalului.

&ceasta alu!ie adusese o nouă i!ucnire de furie pe u!ele luiCormac.

= /ine !is? se răstise iarăşi la 'ica lui. $ grotesc? eg*i!areaasta este nu numai grotescă, ci şi nedemnă de rangul tău?

= Hilliam, ce"ar ' dacă în loc să vocifere!i, ai lăsa"o să se

e2pliceI îl întrerupsese $mma, cu un surâs at#ocoritor pe u!e.= e parcă ar e2ista vreo e2plicaţie pentru aşa ceva, mârâiseel.

$mma se apropiase de &nn, care se retrăsese într"o muţenieprudentă, deşi s'dătoare.

= Ce ai de spus în apărarea ta, &nnI o întrease, ridicându"iăria.

3entru o secundă, privirea ei îi amintise atât de mult de

privirea lui ar%, încât şi"ar ' putut astâmpăra dorul, cu acelaşinesaţ, pe u!ele fetei.

= &veam c*ef să văd corăiile, mărturisise &nn. <ata nu vreaniciodată să mă ducă acolo.

= Nu e un loc potrivit pentru o fată de rangul tău? tunaseCormac.

= Ce"mi pasă de rangul meu, dacă mă împiedică să fac ce

doresc?$mma fusese aceea care"i arsese o palmă, 'indcă se a(a celmai aproape de ea.

= 3ot să"ţi înţeleg frustrarea, nu însă şi impertinenţa, omustrase.

= Ce ştii tu despre frustrările meleI o s'dase, #ignită, fata.O a doua palmă îi înroşise ora!ulE $mma fusese însă mai

mult tulurată decât ofensată de riposta ei.

= <reci în camera ta, scrâşnise Cormac, şi întoarce"te într"oţinută decentă la masă.

&nn n"aşteptase să i"o mai spună încă o dată.

mediat ce uşa se înc*ise în urma ei, Hilliam se îndreptăameninţător către $mma.

= Să nu te mai agi niciodată între mine şi ea, ţipase el, roşude furie.

= acă nu erai atât de intransigent, n"ar ' fost nevoie s"o fac.

Ce te costa s"o laşi să se distre!eI= Să se distre!e după ce"o să se mărite? N"o s"o las să

mân#ească numele pe care i l"am dat.= ar tu îţi înc*ipui că eşti demn de elI <u, care"ai ' putre!it

în temniţă dacă nu te"aş ' scos de acolo.= upă ce tot tu ai avut gri#ă să a#ung în temniţă?arie /renan sărise în picioare, înlăcrimată şi răvăBită.

= &#unge? urlase ea. &#unge?Când îşi vă!use soţia în starea aceea, Cormac se calmase caprin minune. upă toţi acei ani, încă o mai iuea la neunie.

= 4inişteşte"te, îi murmurase la urec*e, a#utând"o să se aşe!ela loc pe sofa.

$a îi că!use în raţe, plângând în *o*ote.= Nu mai pot îndura toate întreările pe care mi le pune,

sug*iţase ea, maniile astea ale ei din ultima vreme. N"o mai

înţeleg.= Ce întreări, ce maniiI se mirase $mma.= e câteva săptămâni o ţine aşa. <otul a început din cau!a

unui pandantiv. Cel pe care"l avea la gât când ne"ai adus"o.= <aci, porunci Cormac pe un ton sec, făcând"o pe iata

femeie să tremure şi mai tare.Cuprinsă de un val de mânie, $mma îşi încleştase pumnii.

= Să tacăI 1ise!i, scumpule? 1reau să ştiu. &m dreptul săştiu.= Ki"ai pierdut de mult acest drept.= <e înşeli. Oricând pot de!vălui adevărul.= Care adevărI rân#ise Cormac.= &nn nu mi"a fost încredinţată, urmă $mma, a fost răpită şi

nu mi"ar ' greu să susţin că voi aţi fost cei care au răpit"o.arie /renan o privise îngro!ită, de parcă l"ar ' vă!ut în faţa

ei pe diavol în persoană. Cormac pălise.= &cum, dacă v"aţi calmat, spusese $mma cu răutate,

povestiţi"mi tot ce mi"aţi ascuns până acum.

= -i după aceea o să ne laşi în paceI gemuse arie /renan.$mma se aplecase spre ea.= &tâta vreme cât mă veţi servi. -i cu singura condiţie să nu

uitaţi, nici tu, nici el, că"mi datoraţi recunoştinţă.arie /renan se făcuse mică în raţele soţului ei, în timp ce

$mma îşi turna un pa*ar cu rom. &poi mai umplu un pa*ar pecare i"l întinse lui arie.

= Nu vreau să va fac niciun rău, arie, şoptise ea culândeţe. )mi apăr doar interesele, precum şi pe cele ale lui &nn.Kin la ea tot atât de mult ca şi voi.

arie /renan clătinase din cap, iar $mma înfruntase privireaînvinsă a lui Cormac fără pic de îngăduinţă, după care se aşe!ă

în faţa lor, într"un fotoliu.= <e ascult, arie. 1oreai despre pandantivul acela.= l"am luat la puţină vreme după ce am sosit aici, când mi"

am dat seama că &nn îl ţinea strâns în mânuţă tot timpul, !i şinoapte. l"am scos de la gât în timp ce dormea. Câteva !iledupă aceea a fost o adevărată dramă, apoi, puţin câte puţin, s"aliniştit şi a acceptat pandantivul pe care i l"am dăruit în loculceluilalt. &cum vreo câteva săptămâni, ne pregăteam amândouă

să mergem la alul amasadorului. Hilliam voia s"o introducăo'cial în societate şi să"Bi dea astfel seama ce partide unepentru ea e2istă prin partea locului.

= )mi amintesc. &nn a fost remarcată de toată lumea la alulacela.

= <ocmai ne pregăteam, deci, iar &nn a intrat în camera meaşi m"a întreat dacă pot să"i împrumut o i#uterie. Aitasem de

pandantivul acela, era printre celelalte i#uterii. Când am ieşitdin cainetul de toaletă, &nn îl avea în mână. Se uita la el cu unaer trist şi îndepărtat. &m făcut greşeala să i"l smulg din mână şii"am dat altul, spunându"i că acela îi punea mai ine în valoareafrumuseţea.

arie /renan îşi su(ă nasul, apoi continuă.= )ncepând din !iua următoare, a început să mă *ăr5uiască

neîncetat cu întreări. 1oia să ştie unde locuisem înainte, cu ce

ne ocupam acolo şi de ce părăsisem rlanda.= -i ce i"ai spusI



= Nimic, mărturisi arie /renan. Nimic în afară de ce ne"airecomandat să"i spunem. ar nu mai pot suporta. e atunci,face numai prostii. Cred că face eforturi să"Bi amintească.

$mmei îi îng*eţase sângele în vine.= Nu treuie să ştie nimic, au!iI

= e ce a fost răpită de la familia eiI întrease Cormac.= otivele nu mă privesc decât pe mine, răspunsese sec

$mma. $ su'cient să ştiţi că aţi pierde tot dacă v"aţi apuca să"ide!văluiţi adevărul.

= &nn este şi va rămâne 'ica noastră, o asigurase Cormac.An *o*ot de plâns o aruncase din nou pe arie /renan la

pieptul soţului ei.

$mma înţelesese imediat că, mai devreme sau mai târ!iu,femeia avea să cede!e presiunilor. >ără să"şi dea încă seama,&nn se apropia de adevăr, dovadă interesul ei faţă de ocean şifaptul că se dusese pe ţărm să"l vadă. Nimic nu era pierdut însă,atâta timp cât fata nu manifesta reţinere sau suspiciuni faţă deea. ar dacă arie /renan vorea $mma nu voia să rişte s"opiardă pe &nn aşa cum o pierduse odinioară pe ar%.

4uase *otărârea care se impunea. âncase împreună cu ei,

sc*imând vora ca să nu agrave!e frământările lui arie/renan, dar se întorsese s"o vi!ite!e a doua !i, prete2tând căvoia să vadă dacă se simte mai ine. Cormac era plecat să"Biinspecte!e plantaţia. &nn era împreună cu profesorul ei de unemaniere.

Servitoarea le adusese câte o cană cu ciocolată. 4ocuinţa luiCormac se asemăna cu cea a $mmei şi cu multe altele@ o clădire

dreptung*iulară din lemn vopsit în al, împodoită cu alcoanecu alustrade sculptate, năpădite de plante agăţătoare.Colonada de la parter, care susţinea alcoanele, alcătuia oterasă foarte plăcută, folosită adesea ca salon de ceai. 4ocul eradestul de răcoros ca să te ferească de căldura înăuşitoare alunii iulie, iar un paravan de lemn lăsat su copaci oprea ra!elear!ătoare ale soarelui. &colo o primise arie /renan.

$ra un loc agreail, decorat cu gust. arie /renan se

adaptase repede şi, din servitoarea care fusese, se transformaseîn cea mai simpati!ată lad% din C*arleston.

= &stă"noapte &nn a avut iarăşi coşmarul acela, gemu ea deîndată ce slu#nica se îndepărtase.

= Ce coşmarI insistase $mma.arie /renan clătinase din cap.= ereu acelaşi. Confu!. Arlete, plânsete, miros de praf de

puşcă şi o altă de sânge, totul într"un vacarm asur!itor. S"atre!it ţipând. ar dimineaţă, la micul de#un, a început din nou să"mi pună întreări.

= Sper că nu i"ai spus nimic.Oc*ii lui ariei /renan se umplură de lacrimi, pe care şi le

stăpânise până atunci.= "am repetat că acel coşmar e amprenta pe care a lăsat"o

asupra ei atacul căruia i"am că!ut victime. &şa cum îi spuneamde 'ecare dată. ar am avut impresia că nu mă mai crede. infericire, c*iar atunci a sosit profesorul de france!ă şi am scăpatde situaţia aceea neplăcută. ar o să insiste, $mma. &nn eîncăpăţânată. Oţine întotdeauna ceea ce vrea.

6&a şi mama ei7, îşi spusese $mma oftând.= oamnă, le întrerupse slu#nica, iertaţi"mă că vă deran#e!,

dar preotul doreşte să vă înmâne!e personal c*itanţele pentru

sumele donate în scop de inefacere.$mma pro'tă de această diversiune şi, prefăcându"se că"şi ia

ceaşca de pe tavă, răsturnă pe neoservate praful din monturapietrei de #ad a inelului ei în ceaşca doamnei Cormac.

= <e deran#ea!ă dacă"l invit pe părinte să stea cu noiI întreăaceasta.

= &solut deloc. Ne vom continua mai târ!iu discuţia.

3reotul se apropia de#a de ele.= ragele mele, le salutase el, sărutându"le mâinile.Conversaţia i se păruse $mmei plicticoasă de"a dreptul.Ca toţi notailii din C*arleston, aloca paro*iei o parte din

veniturile ei şi era răsplătită cu indulgenţe cu care n"avea ce săfacă. Su(etul ei aparţinea de mult timp diavolului şi nuîntreţinea relaţii cu Cel de Sus decât ca să"şi păstre!e reputaţia.

3entru ea, pre!enţa preotului alături de ele nu avusese alt

rost decât să"i furni!e!e un alii. Sporovăiseră toţi trei, sorindu"şi ciocolata. arie /renan o ăuse pe a ei până la ultimapicătură. 4a mai puţin de o oră după plecarea $mmei, începuse



să aiă spasme. 3ână la venirea medicului, arie /renan sestinsese. $mma nu putea ' suspectată. 3ro'tase de eli2irurile lui/aletti. Ceea ce putea vindeca, putea să şi ucidă. &cum aveadovada.

acă nu voia să"Bi piardă 'ica şi întregul avut, Hilliam Cormac

treuia din nou să se supună întru totul voinţei ei.



+

= $ o fregată, preci!ă Corneille.

N"avea nevoie de lunetă ca sa facă astfel de a'rmaţii.Conturul navei i"o spunea limpede.

= 4a naia, ai dreptate, căpitane, con'rmă Cleştele, lăsând lao parte instrumentul prin care privise. Ce facemI

= O urmărim, am nevoie de acţiune ca să"mi calme! nervii,*otărî el.

Cleştele se conformă.

= 4uăm vântul din travers? urlă el.ateloţii începură imediat sa manevre!e velele.Corneille îşi scoase pipa din u!unar şi o umplu cu tutun, fără

să"Bi ia oc*ii de la fregată. eşise din nou în larg. $ra mai ine şipentru ec*ipa#, şi pentru el. ar% trăia, dar era prea slăită casă poată naviga. 3icior"Strâm o lăsase în gri#a lui Ample"/urtăşi a doctorului de pe insulă, recomandându"le să"i administre!edo!e mari din 6praful ie!uiţilor7 ca s"o pună pe picioare. C*iar

dacă fera nu mai era atât de mare, o epui!a.upă o săptămână, se părea că ar% nu mai era în pericol, cu

condiţia să rămână pe uscat. Junior nu voise s"o lase singură,nici măcar ca să plece în căutarea comorii.

= Nu foloseşte la nimic să rămâi aici şi să te consumiveg*indu"mă, se înfuriase ar%. +idică pân!ele, Corneille. +idicăpân!ele şi navig*ea!ă pentru mine.

3entru ea, ar ' făcut orice.= $, într"adevăr, o navă comercială, con'rma Cleştele după

câteva ore.= $i ine, o s"o cucerim. 3rin viclenie, din moment ce are

aceleaşi dimensiuni ca nava noastră. N"are rost să ne punemvieţile în pericol.

Cleştele dădu aproator din cap. &veau cu toţii nevoie de

acţiune. e când ieşiseră în larg, lăsându"i pe ar% şi pe Juniorpe insula, ec*ipa#ul era aătut. 3ână şi fraţii +a%mond seopriseră din cântat.

Oamenilor le"ar ' făcut ine puţină activitate.= ă #os 6Joll% +oger7U de pe catarg şi pune în locul lui un

pavilion de asistenţă. &şa ne vom putea apropia fără ca ei săănuiască nimic.

Corneille se spri#ini de astinga#ul punţii din spate şi urlă@

= 3regătiţi"vă de luptă?An strigăt de ucurie îi răspunse pe loc.)n câteva minute, totul fu organi!at. 3uştile fură duse în

cafasul catargelor, culevrinele de pe punte fură veri'cate,pungile cu praf de puşcă fură aduse la îndemână şi ascunse suprelate. Corneille coorî în aterie.

= Curăţaţi g*iulele, stărui el, vreau să !oare departe şi în

linie dreaptă, şi înlocuiţi cremenea. Nu ne putem permite nicicea mai mică greşeală. /enoât, continuă el, asigură tunurile şipune"le la saorduri. Oloanele să 'e înc*ise. &şa!ă şi roţileafeturilor.

= 4a ordin, căpitane.Dresia se învârtea, ascuţind rând pe rând lamele săiilor.

Corneille veri'că grenadele dintr"o ladă.= <otul e pregătit, căpitane, îi !ise &ntoine.

= Oamenii să se adune peste 8U minute, ordonă Corneilleînainte de a ieşi pe punte, unde îl aştepta Cleştele.

= Ne"au vă!ut, căpitane. &u sc*imat direcţia.= 3erfect. )n curând vor ' în ra!a noastră de tir.Constată de la prima vedere că oamenii erau pregătiţi. 3e

punte, înfăşurate în pături, puştile încărcate erau la îndemână,iar săiile şi grenadele, la fel.

= Nu treuie să ănuiască nimic.= Nicio gri#ă, răspunse Cleştele.Corneille luă luneta. )ntr"adevăr, nava comercială nu părea

îngri#orată de apropierea lor. Se întoarse în aterie ca să deaultimele ordine. $c*ipa#ul era adunat acolo.

= Nu vreau să văd la voi nicio armă, niciun semn că aţi 'pregătiţi de luptă. Nu uitaţi, suntem nişte comercianţi care auproleme cu nava. N"o să"i cucerim fără luptă, declară el. $ o

pradă considerailă pentru a6 Daniel. &vem acelaşi tona#, dar

U , Joll !oger", drapelul piraţilor, cu cap de mort #i două oase încruci#ate (n.tr.)

avanta#ul nostru constă în viclenie şi în comativitate. <otuşi,dacă aveţi oiecţii şi consideraţi că nu"l putem lua

= Niciuna, căpitane, îl asigură o voce. Suntem gata să facemasta pentru ar%. Nu"i aşa, ăieţiI

= 3entru ar%, se au!i strigătul lor de ră!oi.

= &tunci va treui să ne atem. 3ână la sânge. 0ai,gaierilor, manevraţi, nu treuie să ratăm apropierea. mediatce ne vom lipi de ei, întoarceţi pân!ele contra vântului, aşa nevom opri imediat. Servanţii de la tunuri, va treui să pregătiţicât mai repede ateriile. Nu uitaţi, că fără roţi, aveţi un avanta#la înălţimea tirului, dar un de!avanta# la recul. N"o să puteţiîncărca din nou tunurile. Nu veţi avea decât o salvă de tras la

aord. Oc*iţi catargele.= $ păcat s"o stricăm, se strâmă /enoât.= -tiu, dar nu vreau să"mi asum niciun risc. 3oate că au

mercenari la ord. 1reau să văd mitraliind odgoanele.= O s"o luăm, căpitane, !ise C*ristop*e +a%mond.= -tiu că sunteţi cura#oşi şi plini de *otărâre. ar nu treuie

să vă a!aţi prea mult pe superioritatea voastră. uncan m"aprevenit că pa!a navelor Companiei ndiilor Occidentale a fost

întărită.= Cu toate acestea, am reuşit să cucerim şi galionul?= a, dar nu uitaţi că aveam trei nave. $c*ipa#ul fregatei e la

fel de numeros ca al nostru. N"o să"i putem intimida. >aceţi ceeace treuie şi vom învinge. 3entru toţi cei care vor cădea în luptăşi pentru ea? 3entru ar%, adăugă el ridicând saia.

= 3entru piratul ar%? răspunseră toţi în cor.

$rau gata. Cu toţii. Nava comercială se apropia. Corneille, lacârmă, îşi luase un aer inofensiv, iar marinarii îşi vedeau detreurile lor oişnuite. Cei din aterie însă, lipiţi de tunuri,aşteptau tăcuţi, ţinându"şi răsu(area. &lţii, în dreptulodgoanelor, neputând ' oservaţi prin lunete, erau gata sătragă.

= 0ei, a6 Daniel, li se adresă comandantul fregatei. &veţi

prolemeI= &vem ca!uri de di!enterie. Ne"ar treui nişte apă. Ne puteţi

daI

$rau aproape de fregată, dar nu su'cient ca să"Bi poată puneplanurile în aplicare. +ăspunsul întâr!ie o clipă. Nu destul demult cât să dea naştere la ănuieli. <otuşi, instinctul lui Corneilleîi semnală pericolul. Cele două nave pluteau perfect paralel.

= 4a dracuM, înţelese el. Ne"au păcălit.

N"avu timp să dea ordinele necesare, pentru că saordulfregatei se desc*ise, anticipând cu o secundă gestul proprieiaterii. D*iulele începură să cadă pe punte, găurind"o şi ar!ând"o. >ocul i!ucni de amele părţi.

= Câinii ăştia? urlă Corneille.+ăspun!ând provocării, /enoât dega#ase saordurile şi

ripostase, încercând să dooare catargul de mi!enă al

adversarilor.= Daieri, daţi"i drumul? strigă Corneille.-i aceştia înţeleseseră. in cală, ieşiseră oameni în uniforme

engle!eşti. &spectul de navă comercială era o păcăleală. $ravora despre un vas de corsari deg*i!at.

)ntr"o clipă, Corneille fu prins în propria capcană. <unurilefregatei uuiau. &erul de aia dacă mai putea ' respirat dincau!a fumului gros. <răgătorii nu mai vedeau ţintele. eodată,

se au!i un urlet urmat de un trosnet sinistru. Corneille înălţăcapul şi vă!u, prin fumul incendiilor şi al canonadei, catargulartimon prăuşindu"se, atins de g*iulele inamicului, şi că!ând,cu vele cu tot, în valuri, ceea ce făcu nava să se încline spretriord înainte de a"şi înceta de'nitiv înaintarea.

= 3iraţi de pe a6 Daniel, în numele aiestăţii Sale, vă cer săvă predaţi? urlă o voce de pe fregată.

= ai ine crăp? scrâşni Corneille.Nu mai avea de ales. Strigă@= 4a aorda#, mateloţi?Se avântă primul, în timp ce pe catarge erau aruncate

cârligele. in moment ce nu puteau fugi, nu voiau să se laseîncolţiţi.

Năvăliră pe nava engle!easca ţinându"şi cuţitele între dinţi,spada într"o mână şi pistolul sau securea în cealaltă, riscându"şi

liertatea şi viaţa într"o înfruntare sălatică, trăgând în plin,duelându"se necruţător. 3rimul care se prăuşi fu &ntoine, în



ciuda spri#inului fratelui său geamăn, care, de!lănţuit, că!u larândul lui secerat de un glonţ primit drept în frunte.

Cleştele, înverşunat, îşi în'gea saia în tunicile roşii careieşeau neîncetat din pântecele fregatei. )n scurt timp, în ciudacura#ului şi a furiei sale, ec*ipa#ul de pe a6 Daniel fu depăşit de

situaţie, iar Corneille şi tovarăşii săi, ultimii cincispre!ece rămaşiîn viaţă, fură nevoiţi să"şi arunce armele şi să capitule!e.

Singura lui satisfacţie, după ce porţile calei se înc*iseră înurma lor, fu gândul că ar% şi Junior nu fuseseră prinşi înaceastă capcană.

ar% şi Junior #ucau cărţi în sala mare a *anului. ar% îşi

revenea după operaţie, după rana de la cap, şi mai ales dupăsupărarea pe care i"o provocase faptul că îl oligase pe Corneillesă iasă în larg. O deran#a faptul că ea treuia să rămână peuscat. Nici pentru Junior nu era uşor, deşi nu arăta în niciun felacest lucru. /ăiatul puse din nou cărţile pe masă şi ar% oftă@

= $ clar ca nu mai ai nimic de învăţat, ai devenit la fel deşmec*er ca tatăl tău.

= Să înţeleg că e un complimentI

= a, soi rău ce eşti, e un compliment, se înduioşă ar%. a6 Daniel a6 Daniel a fost prins? urlă un marinar,

împingând cu violenţă uşa *anului.Dâfâia.ar% şi Junior îng*eţară. intr"o singură mişcare, împingându"

şi la o parte scaunele, se repe!iră spre el. Ample"/urtă, caretocmai urca din pivniţă, încremeni pe scară cu urcioarele în

mână. )n sala unde mai rămăseseră câteva prostituate şi niştemarinari care nu se tre!eau din eţie, se lăsase o linişte demoarte.

= Ce tot spui, încornoratuleI întreă ar%.&cesta pălise vă!ându"i c*ipul descompus.= $ adevărul adevărat, ar%. in păcate, engle!ii au capturat

nava a6 Daniel.ar% simţi că ameţeşte. se întâmpla încă adesea.

= An scaun? strigă Junior, livid.Ample"/urtă se grăise de#a să aducă unul. ar% se lăsă să

cadă pe el.

= e unde ştiiI= i"a spus /arks. 1ine şi el. $u am a#uns înaintea lui.Nici n"apucă să"Bi termine vora, când intră /arks, cu c*ipul

întunecat, însoţit de uncan. )i aruncară marinarului o privireîng*eţată, iar acesta, reali!ând efectul graei sale prosteşti, se

retrase într"un colţ, încercând să treacă neoservat.ar% luă pa*arul cu rom pe care i"l întindea Ample"/urtă şi"l

dădu peste cap.= Cum s"a întâmplatI= &u vrut să aorde!e o navă comercială, e2plică /arks. Noi

eram la câteva mile distanţă când am au!it salvele de tun. Seridica un nor gros de fum şi ne"am îndreptat într"acolo. oar ne

cunoşti, ar%, niciodată nu pregetăm să dăm o mână de a#utor,dacă e ca!ul. &m vă!ut prin lunetă numele navei şi ne"am grăitcât am putut. ar am a#uns prea târ!iu.

= -i nu"i puteaţi ataca pe engle!iI se sufocă de indignarear%.

= 3rimul nostru re(e2 a fost să ne ducem pe a6 Daniel săvedem dacă mai e2istă supravieţuitori, mărturisi uncan.

= An marinar muriund ne"a spus ce se petrecuse. $ra vora

despre o navă de corsari deg*i!ată. &u fost învinşi prin viclenie.= CorneilleI întreă Junior, luându"i"o înainte lui ar%.= Nu se ştie. ort sau pri!onier. Nu se a(a la ordul lui a6

Daniel.= &m început să"i urmărim imediat pe engle!i. <imp de trei

!ile. &m ' putut captura nava aceea, 'indcă aveam avanta#ulnumărului, dar a a#uns la escadră înainte ca noi să 'm destul de

aproape, astfel că, din vânători, am devenit deodată vânat.= -i atunci ne"am despărţit ca să putem scăpa. Ne"au pierduturma când ne"am ascuns printre caice la intrarea în port. Anadintre navele lor a eşuat pe nisip şi a treuit s"o ran(ue!eremorcând"o. &şa că au renunţat la urmărire. $ra prea riscantpentru ei s"o continue.

ar% sări în picioare.= $u, în locul vostru, n"aş ' renunţat, se răsti ea. "aş '

elierat, cu sau fără escadră?= &veau şase corăii, ar%. 3ână şi tu te"ai ' resemnat în faţa

evidenţei.

ar% îşi a!vârli pa*arul, care se i!i de perete, făcându"seţăndări. )şi înălţă capul, cu oc*ii plini de furie.

= &ici te înşeli, scrâşni ea. &sta e deoseirea dintre mine şivoi toţi, #avre râioase ce sunteţi? $u aş ' preferat să crăp acolo,cu saia în mână, decât să"mi părăsesc tovarăşii.

<oţi îşi lăsară capetele în #os cu umilinţă, în ciuda mândriei lor.ar% îi făcu vânt şi scaunului pe urmele pa*arului. An marinarcare stătea la o masă fu cât pe"aci să"l primească drept în piept.

= eritaţi să atârnaţi în ştreang? urlă în continuare ar%, fărăsă se poată stăpâni. 1oi toţi? Arniţi"vă fundurile, pe toţi dracii?işcaţi"vă şi aduceţi"mi"l înapoi, au!iţiI

/arks o apucă de raţ.

= &#unge, ar%? N"are rost. &u fost duşi la Fingston, unde vor' #udecaţi.= uceţi"vă dracului cu toţii?

Junior încercă s"o calme!e îmră5iBând"o. $a îl îmrânci însăcu rutalitate, înşfăcă de pe o masă o sticlă şi urcă scara,lăsându"Bi 'ul tulurat şi descumpănit.

= $ încă slăită şi de aceea e atât de vulnerailă şi decăpoasă, îl consolă /arks, ătându"l pe umăr. )mi pare rău,

Junior. Noi am făcut tot ce se putea face.= -tiu, /arks. -i a6 Daniel<= )n cele din urmă l"am regăsit şi l"am remorcat. 1ino, îi

spuse uncan. eocamdată, n"o poţi a#uta cu nimic pe ar%. 1eiînţelege mai ine când vei vedea stricăciunile navei.

Junior dădu din cap şi ieşi din *an împreună cu ei. 3ierdusedin nou un tată. e data asta însă mama lui nu se gândea să"l

console!e.ar% îşi păcăli furia golind sticla cu rom, pe care"o ţinea de

gât. Cu cealaltă mână se re!ema de perva!ul ferestrei. eparte,în port, printre celelalte nave, g*icise silueta lui a6 Daniel,avariat în urma luptei. >usese nedreaptă cu /arks şi cu uncan,nedreaptă faţa de piraţii care stăteau la mese în sala *anului,nedreaptă faţă de Junior. O cuprinse ameţeala, dar o s'dă

rămânând în picioare.$ra tot ce putea face în semn de omagiu pentru ei. 3entru toţi

cei că!uţi în luptă, pentru toţi cei care aveau să 'e spân!uraţi de

îndată ce li se aducea acu!aţia de piraterie. $i erau familia ei.Singura ei familie. )i revedea în amintire, unul câte unul.ouglas, /enoât, fraţii +a%mond, 3icior"Strâm, Cleştele.Nădă#duia că iuitul ei Corneille murise cu spada în mână.+efu!a să şi"l înc*ipuie legănându"se atârnat în ştreang. Nu

putea suporta gândul acesta. &#unsese să"l iuească sincer pecorsarul ei. $l fusese singurul, da, singurul om care"o înţelesesevreodată atât de ine, încât să accepte orice, până şi faptul căea se ucurase de pierderea sarcinii care"ar ' putut să"iîngrădească liertatea. Numai Corneille îi putea tolera egoismul,deşi era mai orgolios decât oricine altcineva.

ar% îi datora totul. /a c*iar mai mult decât atât. atorită lui,

ştia acum cine era ea cu adevărat.)şi înăuşi un *o*ot de plâns cu încă o gură de ăutura. N"avea să mai plângă. Niciodată? &vusese de#a parte de preamulte lacrimi în viaţa ei. <oţi piraţii coc*etau cu moartea. aidevreme sau mai târ!iu, ar ' pierit unul din ei Corneille, Juniorsau ea însăşi. &şa era regula #ocului. ar% se simţea vinovată.1inovată pentru că ea şi Junior nu se a(aseră la ordul lui a6 Daniel. 1inovată 'indcă îl îndemnase pe Corneille să iasă în larg,

în loc să se frământe. acă i"ar ' avut şi pe ei doi pe navă,Corneille nu ar ' vânat o pradă atât de mare. $ra sigură de asta.N"ar ' riscat vieţile lor ca să"şi satisfacă orgoliul. ar ec*ipa#ul ar' procedat la fel. $a era pavă!a lor, steaua lor ocrotitoare.&cum, când îşi acceptase slăiciunea, încetase de a mai străluciEar% +ead nu putea, n"avea dreptul să se lase învinsă şi să sesupună aşa cum făcuse.

)şi termină cu îng*iţituri mari sticla de rom. O dogoareputernică îi cuprinse trupul îng*eţat.)i trecură o clipă prin faţa oc*ilor c*ipul lui Niklaus şi cel al lui

/aletti. )i mai rămânea 'ul ei. Numai el.)şi înălţă ăria, reproşându"şi reacţia imecilă care"o făcuse

să"l respingă şi refu!ând să 'e eată, aşa cum refu!ase săplângă, se strădui să meargă drept, să desc*idă uşa, să cooarescara şi să se ducă în port, respirând adânc.

&vea de gând să continue să ră!de!e apele din prea#maCaraielor, împreună cu Junior, până în clipa când o lovitură de

spadă va înc*eia, o dată pentru totdeauna, lungul capitol aldestinului ei. >emeia pirat nu va mai coorî pavilionul. Niciodată.

Scăpând de su supraveg*erea lui Nani, guvernanta ei, &nnalergă până la arorele de cuişoare ale cărui ramuri dominau

proprietatea, convinsă că din vârful lui va !ări oceanul, dincolode marginile oraşului. Se miră singură de agilitatea cu care secăţăra. <reuia să a#ungă cu orice preţ în vârful lui, din momentce tatăl ei refu!a să"i răspundă la întreări. &celeaşi întreări cucare o necă#ise pe defuncta ei mamă. 1oia să ştie, să înţeleagăde ce o ântuia visul acela, de ce o atrăgea atât de multoceanul, de ce simţise nevoia să ia pandantivul acela de

smarald şi să"l poarte, de parcă ar ' fost cel mai preţios lucrudin lume. Cormac nici nu voise să audă, mulţumindu"se săa'rme că treuia să facă astracţie de suferinţele din trecut şisă trăiască în pre!ent.

&celaşi lucru i"l spusese şi $mma de ortefontaine. <otuşi,&nn nu reuşea să se convingă că aveau dreptate, ca şi cum oparte din ea ar ' intuit undeva, în memoria care"i scăpa, ominciună. O minciună care, de la moartea mamei ei, o ţinea

instinctiv la distanţă de femeia atât de generoasă şi deîncântătoare care era $mma.

&ceasta o vi!ita în 'ecare !i, iar &nn avea impresia că $mmaspera să oţină ceva de la ea. Nu ştia ce anume.

= Simt pentru tine o afecţiune profundă, o asigurase $mma.>ireşte că nu pot s"o înlocuiesc pe mama ta, dar i!uie"te pemine cum te i!uiai pe ea. Ki"aş rămâne îndatorată dacă ai face"

o, &nn.&nn îi mulţumise, dar, deşi n"avea niciun motiv concret,rămăsese înc*isă în ea. eşi tare ar ' avut nevoie de un umărpe care să"Bi plângă durerea.

ama ei îi lipsea îngro!itor. Cu atât mai mult cu cât HilliamCormac o ţinea la distanţă. Nu era supărată pe el din pricinaasta, cre!ând că nenorocirea care"i lovise era de vină, dar înultimele luni situaţia se înrăutăţise. &nn îşi ascundea tristeţea,

însă nu pierdea nicio oca!ie de a"l provoca, vrând să"iamintească de e2istenţa ei, şi continua să se îmrace cu *aineărăteşti, ca să înşele vigilenţa lui Nani şi a sclavilor.

Nu suporta să 'e atinsă de mâinile lor negre. âinile acestease ocupaseră de defuncta ei mamă. Cu timpul, începuse să leconsidere vinovate de moartea lui arie, mai ales că presimţeaun mister legat de această moarte. <atăl îi cunoştea aversiuneafaţă de negri, iar &nn era convinsă că lui Hilliam îi făcea plăcere

să"i lase pe aceştia să"i aplice pedepsele pe care i le dădeapentru nesupunerea ei.

&nn au!i strigăte venind de #os. >usese vă!ută. )ncă nua#unsese nici la #umătatea trunc*iului. Se agăţă mai strâns decrengi, !drenţuindu"şi fusta şi !gâriindu"şi raţele şi picioareleca să urce cât mai repede. )n curând, acestor oameni caregesticulau avea să li se alăture şi Hilliam Cormac. Nani urlă@

= Cooară, &nn, te rog să coori?= 1ino să mă dai #os, rân#i ea.Nu"i era teamă că o să cadă. Nu ameţea, iar mâinile şi

picioarele ei găseau, în mod uimitor, fără e!itare, puncte despri#in. )şi înc*ipui că se a(ă pe o coraie, urcând pe catarge aşacum făceau marinarii, şi se simţi mândră de isprava ei.

= )ţi poruncesc să coori? mugi tatăl ei.= ar eu, să mă laşi în pace, îi răspunse ea s'dător, scoţând

lima la el.e data asta măcar avea să"şi merite pedeapsa. )nţelesese

totuşi că nu va merge mai departe de atât. Se opri, gata săcapitule!e.

<atăl ei ordonase unui servitor să se ducă s"o dea #os. ulatrulîncepuse să se caţere.

&nn îng*eţă. Nu voia să"l lase s"o atingă. &şteptă până când

omul a#unse la înălţimea ei şi"l lovi cu piciorul drept în faţă. 4uatprin surprindere, sclavul îşi descleştă mâinile de pe crengi,alunecă, de!ec*ilirat, se lovi de o cracă şi că!u grămadă lapicioarele asistenţei încremenite, fără să mai mişte. &nn nu păruimpresionată. Se mulţumi să cooare, în liniştea mormântalăcare domnea. ersese prea departe. -tia asta. Sări în iaradeasă şi"i s'dă cu privirea pe cei de faţă. eşi n"avea dreptate.

= oar nu era să"l las să mă atingă?

= Ca şi cum n"ar ' de"a#uns că ţi"ai omorât mama? !ierăCormac, eat de furie, târând"o de păr până în cainetul lui.

&nn se !ătu, dar nu putu scăpa din mâna lui. Când uşa seînc*ise în urma lor, se înc*ise într"o demnitate rece. Nu i"ar mai' servit la nimic să se lupte. <reuia să"Bi primească pedeapsa.Cormac luă nuiauaE avea u!ele strânse şi oc*ii plini de furie. )iceru să"Bi ridice fustele şi să se aplece. 4ovi. ult timp. &nn nici

nu crâcni. +efu!ă să"Bi ceară scu!e. Orgoliul o făcu să"Bistăpânească orice geamăt, orice lacrimă. Se mulţumi să"Biîncleşte!e mâinile pe gle!ne şi să"Bi privească tatăl de #os în sus.ai degraă cu mânie decât cu remuBcări.

Când loviturile conteniră, &nn se îndreptă. &tât de repede,încât simţi sângele pulsându"i puternic în tâmple. Simţi că seînvârteşte pământul cu ea şi se prăuşi leşinată.

Când îşi reveni, se a(a în aceeaşi po!iţie, fesele o usturaupuţin, iar partea de #os a pântecelui o durea. 6Idioato7 îşi spuseîn sinea ei şi se ridică în picioare ca să se ducă în camera ei,unde era consemnată până seara. Nu dădu cu oc*ii de nimeni,nici măcar de Nani, şi un 'or o străătu când au!i de pe coridormelodia funeră pe care o cântau sclavii, ale căror vocipătrundeau prin ferestrele desc*ise. )şi astupă urec*ile, ca să nuse lase cuprinsă de un sentiment de vinovăţie.

4a cină, tatăl ei o anunţă că Nani fusese concediată.= C*iar mâine vei părăsi plantaţia, adăugă el cu o voce

ine2presivă. 4a mănăstirea unde te trimit ai să înveţi lucrurile pecare e limpede că eu n"am reuşit să te fac să le înveţi. 1eirămâne acolo până la căsătoria cu ăratul pe care"l voi alegepentru tine.

= Niciodată? răspunse ea, sărind în picioare.

egeaa făgădui că n"o să"i mai iasă din cuvânt. <atăl eirămase neînduplecat. Anul dintre servitori o însoţi până lacamera ei şi încuie uşa. &nn se gândi, 'reşte, să iasă pefereastră, dar avu surpri!a neplăcută de a constata că Hilliamanticipase această posiilitate. Oloanele fuseseră locate pedinafară şi nu reuşi să le forţe!e. & doua !i, dis"de"dimineaţă,fără să"i pese de disperarea ei, Hilliam Cormac o condusepersonal la mănăstire singura mănăstire din toată Carolina de

Sud despăr5indu"se de ea fără o voră, fără o sărutare.



+/

&şe!at la iroul lui, Hilliam Cormac îşi re!emă capul în mâini.

Se simţea istovit, groa!nic de istovit. -tia ine că luase cea maiună *otărâre, şi, cu toate acestea, avea su(etul greu. &nnconsidera că aceea era o pedeapsă, dar se înşela. &ccidentul cucopacul nu fusese pentru Cormac decât un prete2t.

$mma plecase din Carolina de Sud ca să"şi vi!ite!e plantaţiadin Cua. Cormac nu mai suporta s"o vadă dându"i târcoale lui&nn, cu interesul ei pervers. Cunoştea prea ine intensitatea

privirilor cu care o urmărea $mma. 3e vremuri, arsese şi el sudogoarea acelor priviri. &cum o ura din tot su(etul, dar nu puteasă i se împotrivească pe faţă.

= &păr"o pe &nn? îl implorase arie, înainte de a muri.)n primele luni, răvăşit şi îndurerat, nu ştiuse ce să facă,

lăsând"o pe $mma să se amestece în viaţa lor. acă n"ar ' fostDariel, ar ' ucis"o cu plăcere. ar nu se putea măsura cuacesta. e altfel, nici n"ar ' avut destul cura# s"o omoare. N"

avea un su(et de ucigaş.Ca şi soţia lui, o vedea pe &nn crescând şi nescăpând nicio

oca!ie de a"l provoca. )nţelegea motivul. &nn avea o nevoiedisperată de a#utorul lui şi, mai ales, de nişte răspunsuri. ai cuseamă de răspunsuri. ar, dacă i le"ar ' dat, ar ' însemnat s"opiardă, a mai mult, s"o pună în prime#die. 3ână şi gândulacesta îl făcea să se în'oare.

Se ridică şi se duse la fereastră. Noaptea era întunecată, fărălună. O adiere caldă de vânt pătrundea în încăpere, aia reuşindsă aducă puţină răcoare în arşiţa !ilei. )n depărtare, se au!eauvocile sclavilor cântând un imn liertăţii. 3utea oare să le"oreproşe!eI

e atâtea ori greşise? Oftă. e data asta, se *otărâse@ o vascoate pe &nn din g*earele pofticioase ale $mmei. &ceasta seva înfuria la întoarcere, dar el nu va ceda. Nimeni în afara lui nu

ştia unde fusese dusă &nn. &solut nimeni. Călugăriţeleprimiseră ordin să nu de!văluie pre!enţa fetei, indiferent cine ar



întrea de ea sau cine le"ar porunci s"o facă. Numai el putearidica această interdicţie.

O va ţine ascunsă până când îi va găsi un pretendent. upăcăsătorie, $mma nu se va mai putea apropia de ea.

$ra *otărât să păstre!e taina c*iar dacă ar ' fost torturat

până la moarte. 3e c*ip i se aşternu o umra de surâs. arie/renan se putea odi*ni în pace. )ntr"un fel, era ră!unată.

Corneille privi ivirea !orilor asupra orăşelului Fingston. -tia căera ultima lui !i. Judecata fusese rapidă. Secundul galionului, pecare făcuseră prostia să"l cruţe, depusese mărturie împotriva luia6 Daniel. Corneille şi tovarăşii lui fuseseră declaraţi vinovaţi.

4a câteva sute de metri de înc*isoarea unde !ăceau se înălţaeşafodul. )n cele două !ile anterioare fuseseră de#a spân!uraţioamenii din ec*ipa#. &cum era rândul lui Corneille.

= &i o vi!ită, anunţă gardianul desc*i!ând uşa.Corneille încremeni. +efu!ase să i se aducă un preot şi nu

suporta gândul că va ' oligat să primească vi!ita acestuia. 1oiasă se ucure de priveliştea !orilor singur şi în linişte, nu în!um!etul unei rugăciuni. /alamalele ruginite ale uşii scrâşniră.

4umina unei lanterne de!vălui mişcarea unei fuste.Dluga pelerinei negre a vi!itatoarei lunecă pe spate, ridicată

de o mână tremurândă. ar el nu avea nevoie s"o vadă ca s"orecunoască. Se repe!i s"o îmrăţişe!e.

= N"ar ' treuit să vii, prinţesă, murmură el, după ce"osărutase cu nesaţ. O să 'e şi mai greu după aceea.

ar% se uită peste umăr ca să se asigure că gardianul ieşise,

înc*i!ând uşa după el.= N"o să e2iste niciun 6după aceea7, !ise ea, ridicându"şi#uponul.

Scoase pumnalul ascuns în #artieră. >usese perc*e!iţionată laintrare, dar nu c*iar atât de amănunţit.

= $şti neună, spuse el, îmră5iBând"o din nou, apoi ascunsepumnalul în mânecă.

= N"am putut, Corneille, n"am putut să mă resemne!,

mărturisi ea, adulmecând mirosul pielii lui asudate. >aptul că aifost prins mi"a stârnit o furie neună împotriva ta, împotrivamea, împotriva tuturor. upă aceea m"am dus la Junior, pe a6



Daniel, pe care /arks îl adusese acasă. Stătea pe punteacentrală, în mi#locul de!ordinii, şi plângea.

Corneille o strânse şi mai tare la piept.= 4acrimile lui m"au durut, Corneille, curgeau şuvoi în timp ce

eu le reţineam pe ale mele, şi am făcut o promisiune. &m promis

că, dacă eşti capturat de engle!i, nu"i voi lăsa să te spân!urefără să încerc să fac ceva. &m sosit ieri la Fingston cu /arks şicu uncan, pe o fregată deg*i!ată în navă a Companiei ndiilorOccidentale. Nu te putem scoate din celula asta. )nsă peestradă

= Care e planul vostruI întreă Corneille, recunoscând"o încuvintele ei pe acea ar% +ead pe care o iuea.

= 3ăstrea!ă pumnalul în mânecă, n"au să te mai controle!e.4a momentul potrivit, taie"ţi legăturile. Noi vom crea odiversiune. C*iar în spatele eşafodului vei găsi un cal. Nu treuiedecât să"l încaleci. $u voi ' acolo, pregătită. 1a ' şi Junior.&şteaptă semnalul nostru ca să acţione!i.

= Care va ' semnalulI= Cel pe care l"am învăţat de la tine, făcu ea, căutându"i

u!ele.

= &#unge, porumeilor, îi întrerupse gardianul, desc*i!ânduşa. a"ţi adio de la el, frumoaso.

Se mulţumiră să sc*ime o privire complice.

4umea se îmul!ea în piaţa din Fingston. ulţimea era la felde numeroasă la 'ecare e2ecuţie. 3riveliştea gâturilor care sefrângeau li se părea distractivă. Călăul aştepta căruţa cu

condamnatul.ar% ştia că nu vor putea acţiona înainte ca acesta să urce peeşafod până la spân!urătoare. $ra însoţit de mulţi pa!nici, caresupraveg*eau cu atenţie împre#urimile. &veau ordin să"l ucidăpe osândit la cea mai mică altercaţie care ar surveni în timpultransportului.

ar% îşi plasase oamenii. Junior stătea la colţul unei clădiri,călare pe un cal şi ţinând de frâu încă unul.

3iraţii, dic*isiţi şi proaspăt ărieriţi, se amestecaseră printrelocalnicii care priveau spre strada principală. Căldura era de#aînăuşitoare, deşi soarele încă nu a#unsese la !enit.

ar% se strecură în primul rând, c*iar în faţa eşafodului, şitrecu în revistă, cu o privire circulară, po!iţiile oamenilor ei. <oţierau pregătiţi. Simţi un nod în stomac. Nu putuse face nimicpentru Niklaus sau pentru /aletti, dar pe Corneille n"avea să"llase să se legene la capătul unei funii.

= Sosesc? strigă o femeie a(ată în dreapta ei.nima lui ar% începu să ată de două ori mai repede.Corneille stătea în picioare, cu singura"i mână legată de

coapsă, în mi#locul temnicerilor, păstrându"Bi ec*ilirul în căruţacare se clătina de parcă ar ' fost pe puntea unei nave.

= Ce c*ip frumos are, au!i ar% o voce în dreapta ei.= are păcat că treuie să 'e spân!urat, se văită alta.

= 0aide, *aide, c*icoti un vlă#gan, ce vrei tu să ve!i nu emutra lui, şmec*ero, ci cum o să i se scoale sula când o să"lspân!ure.

An râs oscen se răspândi ca un val de coastă prin mulţimeade gură"cască. 4ui ar% îi veni greaţă au!indu"l.

1oia ca ăratul ei s"o vadă, să"i simtă pre!enţa. 1oia ca elsă"i şi g*icească semnalul, nu numai să"l audă.

)ntr"un cor de *uiduieli, căru5a se opri. Corneille coorî cu

atâta demnitate încât *uiduielile se prefăcură în murmure deadmiraţie. Arcă pe estradă şi refu!ă cagula pe care voia să i"opună pe cap călăul. 3rivirea lui o întâlni pe cea a lui ar%. Se ferisă"i !âmească, dar trecu tăişul pumnalului peste legături, întimp ce călăul se pregătea să"i pună laţul de gât. 3a!nicii, cuarmele în mâna, încadrau podiumul de care oamenii căutau săse apropie cât mai mult, ca să vadă mai ine.

ar% îl privi ţintă pe Corneille şi (uieră. O singură dată. &tâtde strident, încât copilul care se a(ă lângă ea tresari.)n mulţime se iscă un tumult care le atrase atenţia pa!nicilor.

<otuşi, doi dintre ei, mai prudenţi, se apropiară de condamnat.>ură seceraţi de câteva gloanţe ine ţintite. Călăul seîndepărtase ca să"Bi facă meseria şi să desc*idă trapa.

Corneille îşi elierase mâna. )şi scoase laţul de la gât în clipacând călăul împingea pârg*ia, apoi sări în gol. ar% se grăi şi

ea să plece pe drumul desc*is de oamenii ei.

Calul o aştepta la un colţ de stradă. ar% ştia că în clipaaceea, călare pe caii lor, Corneille şi Junior erau departe,pro'tând de panica pe care o stârniseră focurile de armă.

An al doilea (uierat îi făcu pe piraţi să se împrăştie, înainte dea încăleca, ar% se mai uită o dată în urmă. 3anica luase locul

spectacolului. ulţimea fugea în toate părţile.Cele două nave aşteptau în port, gata să ridice ancora.

>regata lui /arks avea să 'e departe înainte ca vasele corsariloraiestăţii Sale să ridice pân!ele şi să plece în urmărire. Cea a luiuncan treuia să"i aştepte pe cei care se amestecaseră înmulţime, iar a doua !i să ridice şi ea ancora. Cu inima uşoară,ar% dădu pinteni calului şi se îndreptă către port. <otul se

petrecuse aşa cum dorise ea.)i a#unse din urmă pe fugari la intrarea în port şi înţelese pedată că lucrurile nu stăteau deloc aşa cum îşi înc*ipuise.Corneille era prăuşit pe gâtul animalului, iar Junior îi conduceacalul ţinându"l de frâu. ar% a#unse în dreptul lor. Se opriră, iarea scoase un urlet când îl vă!u pe Corneille prăvălindu"se lapicioarele ei.

Dlonţul îi străpunsese pieptul. $ra pe moarte. )l puseră totuşi

în ărcuţa care urma să"i ducă pe vas. arinarii vâsleau dinrăsputeri ca să se îndepărte!e cât mai repede de ţărm. <ăcereacare se lăsase era ca un ultim omagiu. Junior, al ca varul,spri#inea capul lui Corneille, care devenea tot mai palid.1ă!ându"l că încearcă să spună ceva, ar% se aplecă spre el.

= <e iuesc, murmură el.= -i eu te iuesc, gemu ea cu un surâs plin de disperare.

Corneille i"l întoarse.= <reuia să mor ca să mi"o spuiI= Niciodată nu mă gândesc la lucrurile evidente, şopti ea

dintr"o su(are.egetele lui Corneille le strânseră pentru ultima oară pe ale ei

şi mâna lui Junior înainte de a se destinde.

&nn lovi cu pumnul în peretele dat cu var al celulei ei. -i încă

o dată. 3ână când îşi însângeră mâna. Se aşe!ă pe pat. egeteleîi tremurau. -tia că, dacă o ţine tot aşa, are să şi le rupă. 3e de oparte, ar ' vrut să se întâmple aşa ca să"l olige pe tatăl ei să



vină, să se e2plice, să o scoată din temniţa aceea. Nu mai puteasuporta slu#ele, rugăciunile de iertare a păcatelor, #urământulde tăcere la care era oligată, cărţile s'nte singurele pe careavea voie să le citească şi *rana prea soră, fără niciun gust,menită să"i puri'ce trupul şi su(etul. &cesta îi provoca o grea5ă

persistentă, iar uricul i se um(a din cau!a fermentaţiei. )şi dusemâna la gură ca să aline durerea #uliturii. Oare ce se petrecuseîn rlanda, făcându"i pe părinţii ei să părăsească acelemeleaguriI Credea din ce în ce mai puţin versiunea tatălui ei. ece îi lăsaseră în viaţă tâl*arii care"i atacaserăI egeaa îşiscotocea cu disperare memoria, nu reuşea să găseascărăspunsuri. -i cu toate acestea, ştia ine că toate erau acolo, în

spatele unei uşi pe care conştiinţa ei o !ăvorâse. Oare ce lucruatât de îngro!itor încât să"i provoace coşmarul acela seascundea acoloI e ce nu avea decât sen!aţii, şi nu imaginiclareI -i pandantivul acestaI îl strânse în mâna teafără. $raconvinsă de însemnătatea lui. Simpla lui atingere o linişteaconsiderail. Ce secret aveaI Ce repre!entaI

e când era înc*isă acolo, fără veşti din e2terior, fără săpoată primi sau trimite scrisori, astfel de gânduri o c*inuiau fără

încetare. Nu erau întrerupte decât de ritualurile şi de slu#elereligioase.

&nn îşi îng*iţi lacrimile. e la moartea mamei sale, în su(etulei se rupsese ceva. Ceva care, în loc să o lase pradă tristeţii, nuînceta să mârâie, să încerce să iasă la lumină. e unde apăruseviolenţa asta, când până atunci fusese mereu veselă şi lândăIin cau!a vorelor spuse de tatăl eiI &vea ea vreo vină pentru

moartea mamei eiI C*iar dacă ănuia că i se ascunsese ceva înlegătură cu asta, c*iar dacă g*icise ura pe care o nutrea tatăl eifaţă de $mma de ortefontaine, ce amestec avea ea, &nn, întoată povesteaI

Scoase un suspin de frustrare. 4uase în consideraţie mii deipote!e. nclusiv pe aceea că mama ei ar ' fost martoră avreunei crime, motiv pentru care ar ' fugit din rlanda. &stfel,refu!ul ei de a vori despre acele evenimente ar ' avut o

e2plicaţie, ca şi coşmarul care o urmărea pe &nn. 1ă!use doarcât de mult o înspăimântau pe arie insistenţele ei de a a(aadevărul. Oare nu mai suportase această perspectivăI &nn păli.

-i dacă, mai degraă decât să"i de!văluie totul, mama eipreferase să se sinucidăI acă acesta era adevăratul motivpentru care o pedepsise tatăl eiI )şi puse mâna pe urtă, iritatăcă e atât de alonată, iritată de freamătul intestinelor ei, iritatămai ales că se frământa atâta din cau!a unor simple umre.

Se ridică şi ieşi pe coridor. O va sili pe maica superioară să oasculte, c*iar dacă va ' pedepsită pentru că i"a forţat uşa. upăcâte îndurase de#a

= 1reau să"mi văd tatăl, se răsti &nn, dând cu pumnul îniroul maicii superioare.

&ceasta, a'şând o răceală insuportailă, o privea cu

indiferenţă, re!emată de spătarul scaunului, cu mâinileîncrucişate.= Nu"ţi va folosi la nimic să te răneşti, &nn, îi spuse ea fără

pic de lândeţe în glas. +egulile acestei comunităţi sunt stricte.<atăl tău a avut motivele lui să te constrângă să te supui acestorreguli, iar mie puţin îmi pasă dacă"5i place sau nu. ă conforme!dispo!iţiilor pe care mi le"a lăsat. Cu timpul, te vei oişnui, aşacum au făcut şi colegele tale.

= Niciodată? tună ea. Cum îţi înc*ipui ca aş putea să mă simtine în înc*isoarea astaI

= 1oreşte despre asta cu surorile. 4ui umne!eu îi place săpună la încercare credinţa supuşilor Săi. Crede"mă, în curând veiinecuvânta şi tu marea Sa unătate.

= Cum aş putea, când nu mai suport mâncarea asta infectăcare mă face să vomit după 'ecare masă şi mă alonea!ă atât

de multI3rivirea maicii se opri asupra rotun#imii pe care i"o de!vălui&nn întin!ându"şi fusta pe urtă. Se ali la faţă. &nn #uilă.

= Aite în ce stare m"a adus regimul vostru? 3retind ca tatălmeu să 'e anunţat? 3retind să ies de aici?

= )ntr"adevăr, văd, constată maica, întunecată. u"te înapoiîn c*ilia ta, şi n"avea gri#ă, 'ica mea, îl voi informa c*iar acumpe tatăl tău cât de mult ai păcătuit.

&nn ieşi triumfătoare, fără să"Bi pună alte întreări. )nmănăstirea aceea, până şi cel mai mic surâs era un păcat,darămite nesupunerea ei?

Cu toate acestea, trecură două săptămâni fără să a(e vreoveste. Se pregătea să se plângă din nou, când, printr"una dinferestruicile mănăstirii îl vă!u pe tatăl ei ieşind din iroul maiciisuperioare. &runcând cât colo lucrul de mână care"i fuseseîncredinţat, îşi ridică poalele fustei ca să cooare cât mai repede

scările.= <ată? strigă ea a#ungând în curte, vă!ându"l gata să iasă pe

poartă.$l întoarse capul, iar &nn o luă la fugă să"l a#ungă din urmă.

ar Hilliam Cormac ieşi fără s"o age în seamă. &nn se opri înmi#locul aleii, de!amăgită şi #ignită. &lergă să se înc*idă încamera ei, clocotind de furie, dar refu!ând să verse vreo

lacrimă. ar n"avu timp să se frământe prea mult. upă maipuţin de o oră, veniră la ea două călugăriţe.= & venit o trăsură să te ia, spuse una din ele, pe care &nn nu

putea să o sufere, pentru că îi raporta sistematic maiciisuperioare tot ce făceau sau spuneau surorile.

= O clipă, să"mi adun lucrurile.= Nu e nevoie, vino, îi porunci călugăriţa.&nn #uila. <atăl ei cedase. Oricum, în afara pandantivului n"

avea de luat cine ştie ce. <oate aga#ele îi fuseseră con'scate lavenire.

= Ande e tataI îl întreă pe ăratul care"i desc*iseseportiera trăsurii.

)l cunoştea ine. $ra administratorul proprietăţii lor.= & treuit să plece la C*arleston, domnişoară &nn, are o

treaă acolo. Arcă.Nu se lăsă rugată. Se miră când vă!u că în trăsură se mai a(ăun individ discret şi somnolent. ar, ucuroasă cum era că şi"aregăsit liertatea, nu"i dădu atenţie şi se apucă să"i spunădomnului /lood tot felul de întreări. $l îi vori despre toate@afacerile mergeau ine, iapa fătase un mân!

Când trăsura se opri, &nn nu fu prea mirată că drumul fuseseatât de scurtE se gândi că nu simţise timpul trecând.

e îndată ce vi!itiul desc*ise portiera, sări #os, dar îng*eţăvă!ând locul în care se a(a. )nainte de"a apuca să se întoarcă



spre domnul /lood ca să"i ceară e2plicaţii, celălalt ărat oapucă rutal de raţ.

= 0aide? porunci el.nima fetei începu să ată cu putere.= Ce vrei de la mineI omnule /lood? striga ea întorcând

capul şi !ătându"se ca să se eliere!e.Omul de încredere al tatălui ei dispăru în umra trăsurii, iar

&nn fu cuprinsă de o panică animalică. )ncercă să scape,refu!ând să se lase târâtă către colia din uşteni şi ferigi în faţacăreia, la marginea unei culturi de tutun, o aştepta o mulatră.

egeaa se strădui. Ariaşul o săltă pe umăr şi intră cu ea încoliă.

+0

ar% îşi şterse mâinile pe pantaloni, apoi scoase pumnalul de

la râu. Suspină, crestându"şi palma ătătorită. &şc*ia care"iintrase în piele ieşi imediat. 6Încă una7, îşi spuse ea, însă meritaosteneala. $ra mândră de re!ultat. Se împliniseră patru luni decând ea, Junior şi încă opt marinari munceau să reparestricăciunile lui a6 Daniel. $ra singura soluţie pe care o găsiseca să lupte cu tristeţea.

Junior ţinuse să coasă cu mâna lui linţoliul lui Corneille, de

îndată ce a#unseră în larg. )n dreptul insulei 3ort +o%al, înaintede a face ultima cusătură, încon#urat de uncan şi de ec*ipa#,vârâse *arta comorii în vesta mortului. ar% îşi încleştasepumnii. -tia ce semni'caţie avea acest gest. Junior renunţase lavisurile lui. 4a copilăria lui.

<rupul lunecase pe scândura înclinată, dar niciun sunet devioară nu"l însoţise. >ără un cuvânt, Junior urcase în vârfulcatargului ca să s'de!e marea, aşa cum oişnuia şi Corneille.

Niciun marinar de pe fregata lui uncan nu cute!ase să"lderan#e!e. Nici ar%. Se mulţumise să se spri#ine cu coatele deastinga#, cu luleaua între dinţi, cu oc*ii uscaţi. >ăcuse ceea cetreuia să facă. ar Corneille avusese parte de o moarteonorailă şi acesta era singurul lucru important. <risteţea aveasă treacă. ar% era oişnuită cu valurile ei.

Se întorseseră pe nsula Kestoasei. upă semnarea păcii de la

Atrec*t, care marca sfârşitul ostilităţilor în $uropa, mulţi corsarifuseseră nevoiţi să devină piraţi, iar locuitorii de pe insulă îşidulaseră numărul în câteva luni.

Ample"/urtă îi acordase credit până când a6 Daniel avea să'e ran(uat. ar% ştia că el nu"i va cere niciodată anii aceia,c*iar dacă ea ţinea să"Bi plătească datoria. Destul ei disperat dela Fingston îi făcuse pe toţi s"o respecte şi mai mult decât pânăatunci. ar nu simţea nicio ucurie la acest gând. Singura ei

ucurie adevărată era să"l vadă pe Junior muncind cot la cot cutâmplarii.

&cum, nava era de drept a lui. ar% i"o spusese în clipa când,întorcându"se pe puntea devastată, îşi dăduseră seama cât dedi'cilă avea să 'e sarcina lor.

= &şa ar ' dorit Corneille, îl asigurase ea. Ki"ar ' lăsat"omoştenire, aşa cum Cork i"a lăsat"o lui, pe vremuri. Coraia asta

va ieşi din nou în larg. Odată cu ea, vom reînvia şi su(etul luiCorneille.

= 3entru mine, spusese Junior, el nu va muri niciodată.Se îmrăţişaseră aşa cum făcuseră după moartea lui Niklaus.

&poi se apucaseră de treaă.

ar% îşi su(ecă mânecile, ău o gură de rom şi, fără să se

sinc*isească de frigul care se lăsase, continuă săşmirg*eluiască. Odată cu iarna acelui an 8:8W aveau să înceapăfurtunile, poate c*iar vreun ciclon, care să le îngreune!e munca.ar era convinsă că în primăvară, datorită îmunătăţirilor pecare le adusese navei, amintindu"şi de cele ale Perlei, a6 Daniel avea să iasă din nou pe mare, mai falnic şi mairă!unător ca oricând.

$mma de ortefontaine fu cât pe"aci să se sufoce de furie încainetul lui Hilliam Cormac.

= &nn nu se mai a(ă în Carolina de Sud, îi declarase acesta,pe un ton rece şi *otărât. N"ai s"o mai ve!i, $mma.

$a sări în picioare, lovind iroul cu pumnii. Hilliam, re!ematde spătarul fotoliului, nici nu tresări.

= )ndră!neşti să mă s'de!i pe mine, $mma de ortefontaine?

= <reuia s"o fac cu mult timp înainte, spuse el cu o umrăde regret. &cum nu mai ai nicio putere asupra mea. )mi poţi luatotul, $mma, poţi c*iar să mă omori. Onoarea mea, averea meaşi"au pierdut rostul de la moartea soţiei mele. Numai &nn mi"amai rămas.

= &nn îmi aparţine mie? se răsti ea.= <e înşeli, răspunse Cormac. Nimeni în afară de mine nu ştie

unde se a(ă ea. Nu poţi face nimic.

= &m să te ucid în c*inuri. Nimeni, au!i, nimeni, nici tu, niciumne!eu, nici diavolul nu mi"o vor putea lua pe &nn.



= 3oţi face cu mine ce vrei, rân#i Cormac. Nu mă mai tem detine. Să ştii însă că am depus la loc sigur o scrisoare în care suntmenţionate toate amănuntele înţelegerii dintre noi şi care te vaacu!a pulic dacă mi se întâmplă vreun accident.

O durere puternică în piept o fulgeră pe $mma, oligând"o să

se aşe!e, cu c*ipul descompus de ură. Cormac se ridică şi ocoliiroul. Se aplecă, la rândul său, asupra $mmei, care respira cugreutate, satisfăcut de prăuşirea ei. )n sfârşit?

= Nimic pe lume, să ştii, nu mă va face să voresc. Dândul dea te vedea înfrântă mă va a#uta să merg până la capăt. Orice aiface, moartea mă va eliera, mai devreme sau mai târ!iu. N"aidecât să te înverşune!i împotriva mea, dacă"5i face plăcere, văd

că te ucuri de pe acum la gândul ăsta, însă de data asta veicădea şi tu odată cu mine, iar &nn va ' salvată. Orice le"ai 'făcut pe vremuri părinţilor ei şi indiferent cine au fost aceştia, n"am s"o las pradă perversităţii tale.

$mma se sufocă. Hilliam Cormac se duse să"i toarne un pa*arde rom pe care i"l oferi cu mărinimie.

= &şteaptă să"5i revină culoarea în ora#i, milad%, şi dupăaceea ieşi afară din casa mea. Nu vreau să te mai văd sau să te

mai aud niciodată.>urioasă, $mma îi smulse pa*arul cu rom din mână şi dădu cu

el de pământ. Se aruncă apoi asupra lui, dar Hilliam Cormac,agil şi prevă!ător, evită atacul şi o pălmui din !or. O apucăenergic de cot şi o conduse până la uşa de la intrare, unde oaştepta Dariel. Cormac i"o aruncă în raţe fără mena#amente.

= u"o acasă, porunci el, şi sfătuieşte"o să uite de mine dacă

vrei să te mai ucuri de ea?4e trânti uşa în nas şi se spri#ini de perete. e mult timp nu"şimai simţise su(etul atât de uşor. )n ciuda a ceea ce fusesenevoit să"i facă lui &nn ca să"Bi spele onoarea terfelită.

&nn se tre!i în celula ei după opt !ile. 1oi să se ridice din pat,dar o mână o reţinu.

= $şti prea slăită încă.

Se încruntă, încercând să"Bi limpe!ească vederea tulure, şi orecunoscu pe sora /enedicte, care avea gri#ă de olnavi. Demu.

= Nu mai ai temperatură, eşti salvată, dar treuie să mai staiîntinsă.

= Ande e tatăl meuI întreă &nn, care nu reuşea să"şi punăgândurile în ordine.

= Nu"ţi face gri#i, răspunse, încurcată, /enedicte. Dândeşte"te

doar să"ţi recapeţi puterile. ă duc să"ţi aduc ceva de mâncare.6De mâncare< Precis că tot nenorocitul ăla de terci7, îşi spuse

&nn când au!i uşa înc*i!ându"se.eodată se ridică în capul oaselor, cu oc*ii larg desc*işi, şi"şi

pipai urta.&cum îşi amintea.Colia, mulatra, omul care o legase răstignită pe masă, acul

înroşit în foc şi durerea, ca răspuns la strigătele şi rugăminţile ei.Nu"şi dăduse seama ce voiau să"i facă.&cum nu mai avea nevoie de e2plicaţii. )nţelegea. <otul. )ntr"o

clipă îl revă!u cu oc*ii minţii pe tatăl ei, ătând"o, apoi coapseleei umede şi lipicioase când se tre!ise din leşin şi felul cumCormac îşi întorsese faţa de la ea în !iua aceea, la mănăstire.<atăl ei, propriul tată o violase? )şi strânse genunc*ii la piept şiîncepu să se legene, i!ucnind în plâns. $ra imposiil,

insuportail, de necre!ut? +efu!a să accepte aşa ceva, deşi astae2plica totul@ faptul că fusese înc*isă acolo, care îi permitea luiCormac să"şi ascundă greşeala, supliciul prin care trecuse ea,riscând să"Bi piardă viaţa, şi e2ilarea între !idurile aceleamo*orâte, ca să nu"l poată acu!a.

= Junior, Junior, vino să mă salve!i, murmură ea.+amase rusc nemişcată, cu *o*otele de plâns oprite de

geamătul acela care reuşise să iasă la suprafaţă din memoria ei.Se concentră asupra lui, fără să"l poată forţa, strângând în mânăpandantivul de smarald. )ncepu din nou să se legene, lăsândlacrimile să"i curgă în voie, mai disperată ca oricând.

Oricine"ar ' fost Junior acela, n"avea să vină niciodată.

$mma de ortefontaine îşi petrecu săptămâna care urmăînc*isă în casă, refu!ând să vadă pe cineva. Nici măcar pe

Dariel. )ntorcea pe toate părţile argumentele lui Cormac,ar!ând de dorinţă să"l tragă în ţeapă, să"l în#ung*ie, să"i smulgăung*iile şi oc*ii şi, în acelaşi timp, simţindu"se neputincioasă.

Nu ştia cum să evite acea saie a lui amocles pe care el i"oatârnase deasupra capului. Nu"şi putea asuma riscul să 'eacu!ată de moartea lui şi ştia că, fără tortură, nu putea scoatenimic de la el. Curând, a#unse în aceeaşi stare de nervo!itate şinelinişte ca la plecarea din 1eneţiaE avea c*ef să facă dragoste

cu Dariel ca să se liniştească, dar acesta dispăruse. <urând defurie, $mma cumpără un sclav nou pe care"l încuie în pivniţă şi"liciui până la moarte ca să se calme!e.

= Ki"am lipsitI1ocea at#ocoritoare a lui Dariel o făcu să se întoarcă. $mma

era în faţa şemineului, privind (ăcările, fără să se poată încăl!i.= Ande ai fostI scrâşni ea e2asperată şi, în acelaşi timp,

ucuroasă.Dariel se apropie şi"şi trecu un deget prin uclele $mmei,ignorând raţele ei desc*ise. $mma simţi un 'or în pântece.&vea nevoie de #ocul lui mai mult decât oricând.

= a, mi"ai lipsit, mărturisi ea./u!ele lui sc*iţară un !âmet orgolios şi satisfăcut.= Se vede. &i slăit şi eşti descumpănită, ca de 'ecare dată

când se întorc demonii tai.

= 4inişteşte"i.= &ş putea, 'reşte, răspunse Dariel îndepărtându"se de ea.

&ş putea, dar n"am c*ef. Nu în seara asta.= e ceI oar ţi"am inter!is să ai vreo amantă?Dariel începu să râdă cu poftă şi"i trimise o sărutare înainte

de a ieşi, lăsând"o şi mai frustrată. $mma ătu înciudată dinpicior, apoi începu să plângă ca un copil căruia i s"a luat #ucăria.

& doua !i, îl aşteptă până seara. )n !iua următoare, la fel.$mma nu mai putea suporta lipsa şi nesupunerea lui e2act înmomentul când avea cel mai mult nevoie să 'e posedată, să 'estăpânită, ca să n"o mai doară lipsa lui &nn, care o c*inuia aşacum o c*inuise, pe vremuri, lipsa lui ar%. Simţea aceeaşisfâşiere, aceeaşi suferinţă. &vea acelaşi sentiment de neputinţă.Nu mai putea nici să mănânce, nici să ea, nici să doarmă.

Se întoarse în pivniţă. Sclavul, legat încă în lanţuri, murise din

cau!a rănilor, în #urul cărora roiau muştele. e îndată ce furia ise calmase, $mma încuiase uşa, inter!icând personalului săintre acolo, ca să nu"i a(e năravurile.

= /ună treaă, o surprinse vocea lui Dariel.$mma tresări.= Cum ai intratI se miră ea, amintindu"şi că învârtise c*eia în

roască înainte de a coorî treptele.= Nicio uşă nu"mi re!istă, declară el liniştit, coorând dintr"un

salt ultimele trepte.nima $mmei începu să ată mai repede, iar mâinile prinseră

să"i tremure în timp ce el se apropia mai"mai s"o atingă.= -i nicio femeie? continua el cu un surâs crud.O cuprinse în raţe ca s"o sărute, iar $mma simţi că i se taie

picioarele su impulsul dorinţei. )nsă el se îndepărtă din nou deea.

= &cum întoarce"te sus. O să mă ocup eu de el. <oţi cei dincasă dorm, aşa că va ' uşor.= 1ino la mine? îl imploră ea.$l râse fără să"i răspundă şi se apucă să scoată lanţurile

sclavului.$mma plecă suspinând. $ra vulnerailă şi epui!ată. acă n"ar

' fost dependentă de plăcerea pe care i"o oferea Dariel, s"ar 'descotorosit de el fără păreri de rău. ar Dariel ştia foarte ine

ce face. -i tocmai de asta îl şi iuea ea.

$l apăru în pragul uşii în momentul în care $mma sfârşise prina se resemna. )şi muşcă u!ele ca să nu"i spună cât era desupărată pe el. Sau cât era de ucuroasă.

Dariel se aşe!ă pe pat, lângă ea, şi dădu la o parte cearşaful.$mma se în'oră când el îi desfăcu şireturile cămăşii de noapte

şi"şi vârî mâna prin desc*i!ătură.)i mângâie un sân, al cărui sfârc se întări, iar când simţi trupulfemeii carându"se, îşi luă mâna de pe ea.

= "am săturat de tine, declară el cu un !âmet de!olat.An *o*ot de plâns urcă din rărunc*ii $mmei până în gât.= Nimeni nu se satură de mine?$l rân#i.= /iata de tine, iata $mma care"şi vede întregul imperiu

prăuşindu"se?

$a îşi muşcă u!ele ca să nu plângă şi, cu o urmă de mândrie,înc*ise oc*ii. Dariel îi mângâie ora!ul, culese o lacrimă şi îşiume!i u!ele cu ea.

= >ata asta îţi lipseşte mai mult decât mine, făcu el amu!at.O ai în sânge, aşa cum o aveai, pe timpuri, pe maică"sa.

= Să nu"mi spui că eşti gelos pe ea.= 3oate că da. 3oate că nu.$mma desc*ise oc*ii. &i lui Dariel ardeau.= Ce vreiI !ise ea în cele din urmă. Nu mă pot lipsi de tine.= &m făcut totul pentru asta, stăpână, şopti el, mângâindu"i

din nou pieptul, care palpita. &!i vreau să"mi primesc răsplata.= oar ştii că"mi poţi cere orice.

= -i pot face cu tine tot ce vreau. a, ştiu. ar, după cumspuneam, m"am săturat. &m nevoie de nişte argumente ca să teplac din nou.

= Ce fel de argumenteI= &verea ta. <oată averea ta, gemu el, aplecându"se peste

decolteul ei şi sărutând"o.$mma se sufoca de dorinţă şi de furie.= Nu sunt atât de disperată încât s"o fac, scrâşni ea,

carându"se totuşi su mângâiere.Dariel se ridică şi"i trase cearşaful peste umeri înainte de a

se îndepărta de ea.= /a da, eşti. C*eamă"5i mâine notarul şi donea!ă"mi tot ce

ai. &solut tot ce ai. 1reau să nu"ţi mai rămână nimic, au!iI1reau să depin!i cu totul de mine.

= Niciodată? îşi ieşi ea din 're, în ciuda (ăcării care"i mistuia

trupul.in pragul uşii, Dariel se întoarse spre ea şi"i aruncă o privireautoritară.

= &verea şi supunerea ta, ca să"ţi spun unde este ascunsă&nn.

$mma de ortefontaine i!ucni într"un *o*ot devastator deplâns. )nBfăcă o va!ă plină cu tranda'ri roşii aşe!ată la căpătâiulpatului şi i"o aruncă în faţă servitorului ei. 1a!a se sparse de

tocul uşii, în timp ce râsul diaolic al lui Dariel se au!ea tot maideparte.



upă două !ile, învinsă, acceptă #ugul, săracă aşa cum nu maifusese niciodată, şi se ucură că nu mai însemna nimic. >iindcăastfel putea s"o caute pe ea. 3e &nn Cormac.

&nn se resemnase. Sau, cel puţin, aşa părea. )şi ţinea capul

plecat, nu mai răspundea, cânta, se ruga, îndeplinea canoanele,roda, făcea ce şi când i se cerea. aica superioara o primise îniroul ei şi o felicitase pentru supunerea ei@

= 1ăd, 'ica mea, că ţi"ai a(at în sfârşit liniştea şi sunt fericităpentru tine. umne!eu te va răsplăti după merit.

= ulţumesc, maică, pentru rădarea şi unătatea pe caremi le"ai arătat, îi răspunse, deşi îi venea mai degraă s"o

omoare decât s"o îmrăţişe!e.)nsă avusese gri#ă ca privirea ei să e2prime o credinţăe2emplară, ştiind că în acel moment era singurul mi#loc pe care"lmai avea la dispo!iţie ca să înşele supraveg*erea strictă sucare se a(a. Se strădui, deci, timp de trei luni să satisfacă toatee2igenţele mănăstirii.

Când o vă!u pe $mma de ortefontaine ieşind din acelaşiirou, cu un aer mânios, se retrase în umra unei ferestre.

nstinctiv. 3esemne că maica superioara nu voise să aproevi!ita pe care o dorea $mma. &nn se ucurase de asta, cu toatecă n"ar ' putut spune de ce. e la avort, se sc*imase mult. Nureuşise să lege vreun c*ip sau vreo amintire de numele acela pecare"l pronunţase. Junior îşi păstra secretul, dar dorinţa de a fugide acolo o stăpânea în continuare. Sa fugă departe de HilliamCormac. eparte de C*arleston. eparte de $mma de

ortefontaine. eparte de tot ce îi amintea, mai mult sau maipuţin, de trecutul ei. Nu voia sa"l ierte pe tatăl ei pentru răul pecare i"l făcuse. &vea ea un plan care ar ' a#utat"o şi să seră!une, şi să scape de su autoritatea lui.

)n timp ce se conforma conştiincios regulilor monastice, seinteresă în amănunt de toate detaliile vieţii cotidiene@ plecareaşi sosirea căruţelor care aduceau provi!iile, orele şi !ilele cândse făceau livrările, negustorii care"şi însoţeau mărfurile. &(ă tot

ce i"ar ' putut folosi ca să"Bi ducă planurile la un sfârşit.

-i, pe când vocea ei se împletea cu vocile celorlalte novice, segândea la oceanul acela pe care"l visa adesea. $l era pentru&nn, şi mai mult decât înainte, simolul liertăţii.

= $u n"am nicio vină, $mma, râse Dariel, când ea i se plânse

că nu reuşise să a#ungă până la &nn. $u ţi"am spus doar unde eascunsă, nu şi cum să o scoţi de acolo.

= <e urăsc, îi aruncă ea, pro5ăpindu"se în faţa lui.$l o seceră cu un raţ ră!unător şi o sărută pătimaş.= ai ţine"ţi gura, îi spuse, altfel s"ar putea să te dau afară

din casa asta.= <e"aş omorî dacă ai face"o.

= ar nici aşa nu ţi"ai mai putea recăpăta unurile, frumoaso.Nu suntem căsătoriţi. Sunt de acord să"ţi păstre!i în continuarerangul. Nimeni nu ştie că acum, eu sunt de fapt stăpânul tău.ar niciun fel de scrupule nu mă vor împiedica să încete! să mai#oc acest rol de valet.

= >oarte ine, oftă ea. Ce"mi sugere!i, din moment ce aipretenţia să *otărăşti în locul meuI

= Să"l ameninţi pe Cormac, ca să"ţi permită să"i vi!ite!i 'ica.

= O să refu!e.= 1ei şti tu să"l convingi când va ' convins că ai găsit"o.$a dădu din cap. Simplul fapt că se a(ase în apropierea lui

&nn, c*iar dacă n"o vă!use, îi făcu ine. -i uimitor era că şisituaţia ei precară îi făcea ine. 4uându"i totul şi călcându"iorgoliul în picioare, Dariel o făcuse să"şi redoândească dorinţade a cuceri, pe care $mma cre!use că a pierdut"o. ai avea încă

mi#loace să se refacă, dacă omul ei de încredere *otăra cuadevărat că s"a săturat de ea. ar $mma nu credea că asta s"ar' putut întâmpla vreodată.

Orice"ar ' spus Dariel, $mma era sigură că lui îi plăcea şi îlfascina puterea ei. Se de!lipi cu părere de rău de el.

= 3oţi să mă conduci până la CormacI întreă ea, care, pânănu de mult, i"ar ' poruncit.

= S"ar !ice că începi să înţelegi, răspunse Dariel, grăindu"

se să"i desc*idă, servil, uşa.

+1

<oate novicele se adunaseră pentru serviciul religios de la ora

.&nn făcuse în aşa fel încât să întâr!ie la procesiune, ca şi în

!ilele precedente. Se scu!ă în faţa surorii $lisaet* cu o privireplină de teamă. $ra sigură că aceasta o va pârî maiciisuperioare, dar puţin îi păsa. mportant era să intre ultima în corca să poată rămâne într"un loc retras, lângă uşă.

Nimeni nu"i dădu atenţie, 'indcă se oişnuiseră cu întâr!ierile

ei. C*ipul ei smerit era de a#uns ca să"i dovedească supunerea.-tia e2act ce treuie să facă. <impul pe care"l avea la dispo!iţiepentru a înşela atenţia maicii superioare era cam scurt, dar numai voia să aştepte.

Cu o !i înainte, aceasta o anunţase că tatăl ei o va lua acasăca s"o mărite. Căsătoria, consemnată printr"o ceremoniediscretă, urma să aiă loc pe data de 8U. )i rămâneau deci doar!ece !ile înainte de"a se tre!i în patul unui soţ despre care nu

ştia nimic, 'indcă maica nu considerase că e ca!ul să"i de!văluienici măcar numele lui. Nu se punea prolema să accepte aşaceva. -i, culmea, c*iar în dimineaţa aceea venise s"o vi!ite!e$mma de ortefontaine. &nn refu!ase s"o vadă, prete2tând cănu se simţea ine. N"avea niciun c*ef s"o audă ridicând în slăvimeritele căsătoriei şi ale devotamentului.

)şi va câştiga liertatea c*iar în seara aceea.

Cu inima ătându"i puternic, îngenunc*e, prefăcându"se că seroagă, ca şi celelalte. &ceastă constrângere îi lua minute lungi.4e numărase, aşa cum socotise şi paşii cailor, şi timpul cât duraîncărcarea utoaielor în căruţă.

nima îi ătea să"i spargă pieptul. )ncepu din nou să numere,apoi se dădu înapoi până la uşă, pe care o lăsase întredesc*isă,şi se furişă fără !gomot afară.

upă ce ieşi îşi scoase panto'i, continuând să numere, ca să

nu 'e surprinsă. Se strecură până la ucătărie fără să seîntâlnească cu nimeni. <oată lumea era la slu#ă.

<oată lumea, în afară de negustorul care venise să iautoaiele goale lăsându"le în loc pe cele pline. &şteptă pânăcând acesta se apucă să urce un utoi în căruţă împreună cua#utorul lui şi intră în încăpere, apoi ridică un capac. &ia apucăsă"l aşe!e la loc, deasupra capului ei, când cei doi ăraţi se

întoarseră.= ai sunt doar astea două şi gata, au!i ea.&nn se opri din numărat şi începu să se roage. Negustorul lovi

capacul utoiului ca să"l '2e!e ine, făcând"o să tresară. <reuisă"Bi înăuşe un strigăt când utoiul atinse pământul. Cu toatecă po!iţia în care stătea ar ' treuit s"o prote#e!e, se lovi cufruntea de lemn.

-i celălalt utoi fu răsturnat. &nn se rostogoli până la căruţă,alegându"se cu lovituri de câte ori utoiul sălta peste câte opiatră.

Cei doi oameni împinseră utoiul pe un plan înclinat până lacăruţă. acă lucrurile se petreceau ca de oicei, aveau să pleceînainte de sfârşitul slu#ei. &nn îşi ţinu răsu(area, încercă să"Bialunge spaima spunându"şi că prima reacţie a maicii superioareva ' să o caute prin incinta mănăstirii, nu în utoaie, dar

neliniştea îi sporea cu 'ecare clipă care trecea. &ia când căruţaporni începu să"şi vină în 're. ar numai după ce au!i porţilemănăstirii desc*i!ându"se şi apoi înc*i!ându"se la loc scoase unsuspin de uşurare. Căruţa lua vite!ă, iar &nn îşi re!emă, însfârşit, capul de doage, fără să lase din mână pandantivul desmarald.

O oră mai târ!iu, se a(au în centrul C*arlestonului. C*iar

înainte de a intra în cor, îi au!ise pe cei doi discutând şiînţelesese că utoaiele treuiau lăsate la câteva *anuri, pentruca *angiii să"Bi păstre!e în ele oţetul.

&ia aştepta să iasă din ascun!ătoarea ei. !ul de vin careintrase în doage îi întorcea stomacul pe dos. >u din nourostogolită. e data asta ameţi şi îşi dădu seama că era eată.Constatarea îi stârni un !âmet, apoi o făcu să"Bi astupe gura cupalma ca să"şi stăpânească un sug*iţ.

= 0ei, *angiule? au!i ea.= <e salut, cumetre? u"te în pivniţă, ştii drumul.

= acă nu mă mai întorc, înseamnă că m"am rostogolit şi eu,însă su unul plin.

= N"ai decât, râse celălalt.+ostogoliră din nou, iar &nn îşi încleştă şi mai tare fălcile.= &furisitul ăsta de utoi îmi pare mai greu decât celelalte,

oservă deodată unul dintre ei, în timp ce ridicau utoiul.= 0aide, *aide, ţi se pare din cau!a ooselii sau poate a

vârstei= a ţine"ţi gura, se ur!ului primul. Sunt încă în putere. acă

nu cre!i, întrea"o pe nevastă"mea&nn nu au!i sfârşitul fra!ei, din cau!a unei uşi trântite. Cei doi

ieşiseră. ai aşteptă câteva clipe, apoi împinse cu umerii ca să

ridice capacul. upă încă o tentativă, reuşi. Se ridică în picioare,răsturnă utoiul şi ieşi din el.3rimul lucru pe care"l făcu fu să se aplece şi să vomite, îşi

plătise scump liertatea@ stomacul şi gândurile i"o luaseră ra!na.Culmea g*inionului, uşa se desc*ise şi (acăra unei lumânăriapăru, tresăltând în ritmul paşilor celui care o ducea.

&nn se ridică în faţa lui şi"şi şterse u!ele cu mâneca.= 4a naia? e2clamă el, de!amăgit.

&vea cam două!eci de ani, era frumuşel, dar părea camprostuţ.

= Nu te mai uita de parc"aş ' ieşit din iad, spuse ea. C*iardacă ăsta e adevărul.

= )ntr"un iad ca ăsta, soră, aş intra ucuros.&nn !âmi. 3ână la urmă nu era c*iar atât de prost cum

părea. +evenindu"şi din surprindere, ăiatul puse #os lanterna şi

se apropie de un utoiaş ca să"Bi umple urciorul.= <u eşti *angiulIOmul se întoarse spre ea şi i!ucni în râs.= Nu? Slavă omnului? 3orcul ăla gras se iueşte cu

servitoarea lui, care l"a momit, aşa că cine vrea să ea treuiesă"Bi ia singur. Noroc că eu ştiu unde"şi ascunde cele mai unevinuri. &m lucrat pentru el înainte de a mă anga#a.

= $şti marinarI întreă &nn, a cărei inimă începuse să ată

cu putere.= C*iar aşa, frumoaso. ar tu semeni a călugăriţă cum semăn

eu a popă. )n ciuda veşmântului, nu te porţi deloc ca o

călugărită. ar asta nu mă priveşte pe mine. N"ai decât să rămâiascunsă aici, dacă ai c*ef. $u n"am să spun nimic.

Se pregăti să plece. &nn îl prinse de raţ.= $şti însuratIarinarul fu atât de uimit de întrearea ei, încât fu cât pe"aci

să scape din mână urciorul cu vin.= $şti cam neruşinată.= +ăspunde"mi.= Nu, şi nici n"am de gând să mă însor.= Nici măcar ca să salve!i o femeie disperatăI= )n niciun ca! ca să salve! o femeie disperată.= C*iar dacă ar dispărea imediat după căsătorieI

$l se proţăpi în faţa lui &nn.= $i, drăcie, dar cine mai eşti şi tuI <e"a trimis Satana să"ifaci rost de su(eteI

= &m fost violată de tatăl meu, care m"a trimis la mănăstireca să"Bi ascundă fapta. &m fugit de acolo şi vreau să mă eliere!de su autoritatea lui. ar nu cu soţul pe care mi l"a ales el. Nuvreau să cad în lanţurile unui soţ.

= ar cine e tatăl tău, care are atâta putereI

= Hilliam Cormac.e data asta, ăratul scăpă urciorul din mână.= $şti 'ica lui Cormac, stăpânul plantaţieiI&nn dădu din cap. 3rivirile li se întâlniră. Omul dădu înapoi.= Aite ce"i, eşti frumuşică şi îl urăşti, dar asta nu"i treaa

mea. N"am niciun c*ef să am de"a face cu un persona# atât deputernic. 1asul meu ridică ancora peste două ore. Caută"5i altă

victimă, domnişoară Cormac.&nn se repe!i să"i ţină calea. &r ' putut căuta alt ărat, darăsta c*iar îi plăcea. )n plus, ştia că dispariţia ei fusesesemnalată şi că, în curând, negustorul urma să 'e întreat undeîşi descărcase utoaiele. ar &nn n"avea cum să treacăneoservată în veşmintele pe care le purta.

= acă nu vrei să te căsătoreşti cu mine, măcar a#ută"mă.= -i ce aş avea de câştigatI

= O sărutare, încercă ea.$l o împinse cu un raţ, oftând.

= Nu"i de a#uns. N"ar răscumpăra nici măcar vinul pe care l"am vărsat.

&nn fu cuprinsă de un val de nelinişte. Strânse maşinal înmână pandantivul de smarald.

= Aite, !ise ea, îndurerată, îţi dau asta dacă eşti de acord să

mă a#uţi.$l îndreptă lumina lanternei asupra i#uteriei pe care i"o arăta

femeia şi o privi cu atenţie.= )nseamnă că eşti într"adevăr disperată, îşi dădu el seama,

vă!ând mărimea smaraldului.= Nici nu"ţi înc*ipui cât de mult.= e acord. -i ce vrei de la mineI )n afară de căsătorie.

= 0aine ărăteşti ca să mă sc*im. Nu pot rămâne aici.= Sper că nu le vrei pe ale mele râse el.= 3uţin îmi pasă, atâta timp cât te grăeşti. !ul asta de vin

îmi întoarce stomacul pe dos.= 3e legea mea, c*iar că nu eşti prea ispititoare. &şteaptă"

mă, miss Cormac, o să văd ce pot face.$a îl privi ţintă în oc*i.= $ în regulă, o asigură el. i"am dat cuvântul.

$a se dădu într"o parte, lăsându"l să treacă. /ăratul seîntoarse după !ece minute.

= )ţi cerusem *aine ărăteşti, se plânse ea, vă!ând o fustăşi un corset.

= N"am 'rea unui ucigaş. ar tovarăşii mei n"ar ' de acord săse de!race ca să"ţi satisfacă ţie capriciile.

&nn nu pierdu vremea. Se îndepărtă şi, la adăpostul unor

utoaie, îşi sc*ima veşmintele.= <e"ai orientat ine, !ise ea. Sunt aproape pe măsura mea.= saella e cam de statura ta.= Cine e saellaI= Curva de la care a treuit să le împrumut.&nn tresări. 1ocea se apropiase, era c*iar în spatele ei, iar

corsetul ei era încă de!legat.= +etrage"te, porunci ea cu o voce slaă.

$l nu se mişcă.= 4inişteşte"te, vreau să te a#ut, nu să te viole!.= e ce te"aş credeI



= James /onn% preferă doamnele care acceptă de unăvoie.&nn îl lăsă să"i lege şireturile corsetului.= &şa te c*eamăI= a, domnişoara Cormac.= Ce destinaţie are coraia taI

= NeG 3rovidence.= -i cum se numeşteI &*arleston a6. 1rei să"5i spun şi tona#ul sau numele

căpitanuluiIegetele îi lunecară în sus, spre ceafa ei, iar &nn se în'oră.= Ce faciI întreă ea, tulurată.= )mi iau răsplata, !ise el cu simplitate.

&nn apucă în mână pandantivul pe care şi"l desprinsese de lagât. Aşa se desc*ise, iar *angiul coorî scările înainte ca James/onn% să aiă timp să i"l ia.

&nn pro'tă de împre#urare şi"i scăpă printre degete. eşi îngoană, îmrâncindu"l pe *angiu, la fel de surprins de aceste#ocuri din pivniţa lui pe cât fusese şi marinarul.

6Două ore, îşi spuse ea, străătând repede ulicioarele. m

două ore ca să găsesc o soluţie.73rima ei reacţie la ieşirea din *an fusese să se oprească

locului ca să admire portul. ar nu se ucură prea mult deaceastă privelişte, gândindu"se că, după ce îşi va reveni dinsurprindere, James /onn% va ieşi, cu siguranţă, ca s"ourmărească.

1ă!u nişte veşminte ărăteşti agăţate la uscat pe o

fereastră. $rau încă umede. Se urcă pe o ladă, rugându"se camatelotul ei să se rătăcească pe o alta străduţă, şi, descoperindun cotlon în !id, îşi scoase repede *ainele aduse de el. Cele pecare le şterpelise aveau să"i 'e mult mai folositoare, date 'indintenţiile ei.

)şi legă părul cu o fâşie de dantelă smulsă din corset şi ieşi pestradă, luându"şi un aer dega#at. James /onn% n"o vă!use destulde ine la lumina lanternei ca s"o poată recunoaşte din mulţime.

O luă de"a lungul c*eiului plin de lume, de trăsuri şi demărfuri, în căutarea navei &*arleston a6, *otărâtă să se urce laordul ei şi să se ascundă acolo. +eacţia lui James /onn% o



făcuse să"Bi dea seama că planul pe care şi"l făcuse nu era un.Cine ar ' vrut să"şi ia pe cap o nevastă şi toate neca!urile pecare i le"ar ' făcut rudele eiI $ra mai ine să fugă. e ce nu s"ar' dus în NeG 3rovidenceI Se gândea de vreun sfert de oră cumsă a#ungă pe navă fără să atragă atenţia, cântărind în minte

toate ipote!ele, când o mână o înBfăcă de guler.= Să nu cre!i că eşti mai şmec*eră decât mine, îi şopti la

urec*e vocea lui James /onn%.&nn începu să tremure şi strânse cu putere în mâna

pandantivul. intr"o singură mişcare, James /onn% o întoarse cufaţa spre el şi o lipi de !id. &nn încleştă şi mai mult pumnul şi"iînfruntă privirea întunecată.

Oc*ii lui James /onn% se aprinseră. O scrută îndelung. Oftă cu!gomot şi o luă fără lândeţe de mână.= Ande mă duciI întreă &nn, descumpănită.$l nu"i răspunse, dar o trase după el mergând atât de repede

încât fata începu să gâfâie. Nu se opriră până în faţa isericii dinC*arleston, iserica în care &nn îşi plânsese mama şi în caretoată viaţa ei se dusese de râpă.

= 1ino, îi spuse el, simplu.

= e ceI= &sta voiai, nuI oftă James /onn%.nima lui &nn îşi înteţi ătăile, iar oc*ii începură să"i

strălucească. )l lăsă s"o cuprindă în raţe.= e ceI repetă ea.= 3entru că"mi placi, miss Cormac, răspunse James /onn%. -i

cred că eşti dracul gol din moment ce m"ai făcut să te doresc

atât de mult.&nn îşi încolăci raţele pe după gâtul lui puternic şi îirăspunse la sărut cu aceeaşi patimă.



+2

a6 Daniel trecu prin strâmtoarea Silver /anks cu toate

pân!ele sus. Coraia de transport pe care o urmăreau era doarla câteva noduri distanţă. ar% surâse, în ătaia vântului care"irăvăşea părul. e patru luni, de când ieşiseră din nou pe mare,nu se mai sătura să admire mersul navei lor, care dansa pevaluri ca o adolescentă.

Junior era la cârmă, alături de Constant, noul şef de ec*ipa#.$c*ipa#ul era pe măsura căpitanului său. )i recrutase c*iar el.

$rau tineri, puternici, cura#oşi şi respectuoşi. Niciunul dintre einu era însetat de sânge, niciunul nu s"ar ' ridicat împotriva lui.Junior îi cunoştea pe cei mai mulţi dintre ei. e îndată ce ar%anunţase că. a6 Daniel era gata sa iasă în larg, mulţi seoferiseră să facă parte din ec*ipa#. ar% refu!ase să ia vreo*otărâre. Nu era treaa ei.

$ra mândră să"Bi vadă 'ul dând ordine ca un marinar cue2perienţă, ca un pirat în toată puterea cuvântului.

Se duse pe puntea din spate. Oamenii erau pregătiţi pentruaorda#, dar ar% ştia din instinct că nu va ' ca!ul. Navacomercială nu era un vas de luptă.

= 0ei, voi, de pe coraie? 3redaţi"vă, altfel vom ' necruţători. Joll% +oger fâlfâia în vânt. Căpitanul vasului "aria ştia ce se

va întâmpla. N"avea cum să le scape.= Coorâţi velele? mai ordonă Junior.

ar% scoase un suspin de satisfacţie. Nava comercialăcoorâse pân!ele.a6 Daniel se lipi de ordul celeilalte nave. )ntr"o clipă,

cârligele de aorda# !urară agă5ându"se de astinga#ul "ariei şipasarela fu instalată. ateloţii de pe a6 Daniel se repe!iră cuarmele în mână.

= Ce simplu a fost, regretă Junior. )mi place mai mult cândîncearcă să se apere cât de cât.

ar% i!ucni în râs şi"l ătu pe umăr.= &i c*ef să te #oci iarăşi de"a tâmplarulI

)i făcu şmec*ereşte cu oc*iul, sări pe puntea centrala şi urcăpe pasarelă. in trei sărituri, o a#unse din urmă şi Junior. &cumera cu un cap mai înalt decât ea.

= Căpitan Calvi, se pre!entă ăratul care îi aştepta pepuntea din spate.

arinarii din ec*ipa#ul acestuia erau liniştiţi. 6Prea liniştiţi7, îşispuse ar%, lăsându"i su supraveg*erea piraţilor ei şi urcândpe punte.

= Căpitan Olgersen, răspunse politicos Junior. Nu vrem decâtîncărcătura voastrăE imediat ce"o luăm, veţi ' lieri să plecaţi.

= N"aş crede că o să vă interese!e. Nu e ceva uşor decomerciali!at.

= e unde veniţiI întreă ar%, fără să lase din mână pistolulîndreptat spre el.= in Yucatan, răspunse din spatele ei o voce răguşită,

spartă, care"i !gârie au!ul.Se întoarse şi vă!u o făptură mascată, ascunsă în întregime

de o pelerină care"i a#ungea până la gle!ne. 3roail că ieşisedin caina pe care încă n"apucaseră s"o scotocească. eşi omulurcă sprinten scările care duceau spre platforma punţii, ar%

oservă că şc*iopăta puţin. &lura misterioasă, ca şi prestanţa luiîi descumpăni o clipă şi pe ea, şi pe Junior.

3rivirea din spatele măştii scânteia. ar% simţi un g*impe îninimă. )şi aminti o altă privire la fel de intensă, dar goni imediatregretul.

= 1asul acesta transportă mate, e2plică necunoscutul. $ste oplantă medicinală. a%aşii o foloseau în cursul ceremoniilor lor

religioase.= Cine eştiI întreă Junior, sting*erit. -i de ce porţi costumulăstaI Suntem cumva în carnavalI adaugă, încercând să"şiascundă stân#eneala în spatele unei glume.

An adevărat pirat nu treuia să simtă compătimire.= Sunt armatorul acestei nave, răspunse persona#ul. asca

mea ţi se pare şocantă, dar rănile pe care le ascunde ea ţi s"arpărea şi mai şocante, căpitane.

= 3ăstrea!"o, dacă"i aşa, conc*ise Junior.Se aplecă peste ord şi"i strigă şefului său de ec*ipa#.= <ransordea!ă cât mai repede încărcătura?



= Ce"o să faci cu eaI râse necunoscutul.= &sta mă priveşte pe mine.Necunoscutul lăsă capul în #os. Junior coorî scara.= Să 'i atentă la ei, îi recomandă el în şoaptă lui ar%,

individul ăsta nu"mi place.

$a nu"i răspunse. 3rivirea oc*ilor negri continua s"oaţintească, străpungându"i su(etul.

= &m cunoscut, pe vremuri, un vas care se numea la fel. $raal căpitanului Cork, spuse pe un ton liniştit necunoscutul, atuncicând Junior a#unsese destul de departe ca să nu"i mai audăvocea.

/ătăile inimii lui ar% se înteţiră.

= ClQment Cork a murit, spuse ea. Cu mult timp în urmă,când 1eneţia a fost omardată de Claude de >orin.= )ntr"adevăr, e mult de atunci. Nu"mi amintesc evenimentele

acelea. Nici altele. in !ilele acelea nu mi"au rămas alte amintiriîn afară de masca pe care o port şi o durere nesfârşită. 3ricinuităde o femeie. O femeie care m"a părăsit. Sau, cel puţin, aşa amcre!ut.

âna lui ar% tremură. )ncercă să se stăpânească şi se

întoarse cu uşurare spre Junior, care o c*ema, dornică să fugăde privirea aceea sfâşietoare, insuportailă.

= $ra adevărat ce"a spus. )n cală nu sunt decât ieruri. )nafară de provi!ii şi de apă, n"avem ce lua.

= Călătoria noastră până la 1eneţia va ' lungă, continuănecunoscutul, răspun!ând parcă gândurilor ei. Ki"a mai rămasvreo fărâmă de omenie, aria, sau ai pierdut"o când m"ai

părăsitIin adâncul su(etului lui ar% urcă un *o*ot de plâns. )lînăuşi, apoi se întoarse către necunoscut ca să înfrunte acestadevăr pe care"l presimţise de cum îl !ărise, deşi nu voia să"laccepte.

= An singur om mă numea astfel, iar el a murit într"unincendiu, murmură ea cu o voce stinsă.

= $şti sigurăI &i veri'catI scrâşni vocea, ca un acord fals.

= &m cre!ut ceea ce mi s"a spus. Nimeni n"ar ' putut scăpadin (ăcările acelea. oar dacă ar ' fost

= Nemuritor, ariaI

$a dădu din cap şi se spri#ini de alustradă, lăsând în #ospistolul.

3e puntea centrală, marinarii se grăeau să transorde!eutoaiele. Junior dădea ordine, fără să"Bi dea seama de c*inul ei.Căpitanul Calvi se retrăsese câţiva paşi, discret.

= 3riveşte"mă, aria, ceru vocea. 3riveşte preţul pe care l"amplătit şi reneagă"mă. +eneagă"mă, ca să pot, în sfârşit, să te uit.

)şi scoase masca. )nsă, în loc să dea înapoi la vedereacicatricelor monstruoase care"l des'gurau pe marc*i!ul /aletti,ar% lăsă să"i scape arma din mână şi începu să plângă.

Hilliam Cormac se simţi nespus de uşurat vă!ând furia

$mmei. e când fusese anunţat că &nn a dispărut, se temuse detot ce putea ' mai rău. &vea astfel de temeri încă de când$mma dăduse de urma fetei. -tia cum îl mituise Dariel pe/lood, omul lui de încredere, punându"l într"o situaţie di'cilă.<âmpitul de /lood făcuse datorii mari la #oc. Dariel se oferise săi le ac*ite contra acestui mic serviciu. /lood fusese ameninţatcă, dacă nu acceptă, familia lui va avea de suferit, în faţaacestei perspective, /lood sacri'case cincispre!ece ani de

loialitate. Hilliam Cormac nici nu voise să"i asculte scu!ele. )lconcediase pe loc, furios că pierduse din nou controlul asuprasituaţiei. Cu atât mai mult cu cât se simţea, într"o măsură,vinovat. Se lestemase în sinea lui că nu oservase furia frateluiacelui sclav pe care &nn îl făcuse să cadă din copac. 3ro'tândde leşinul ei, omul au!ase de ea ca s"o mân#ească, s"opedepsească. Hilliam Cormac îl făcuse să mărturisească totul.

&nn fusese la un pas de moarte, iar el fusese pe punctul de ase sinucide. $ra încă deprimat când $mma venise la el să selaude cu descoperirea ei şi"l oligase să"i semne!e un ordin devi!itare.

= N"ai de ales, Cormac. &ş putea pretinde s"o scoţi dinmănăstire, dar prefer să"i poarte de gri#ă maicile în locul tău.

= -i dacă refu!I= Pidurile acelea nu sunt nici atât de înalte, nici atât de ine

pă!ite încât să mă oprească s"o iau de acolo. ar atunci, dragulmeu, orice"ai face şi oricât ai plânge, n"ai mai revedea"oniciodată. Consideră"te fericit că ţi"am iertat infatuarea?

= acă"l elimin, ai ' condamnată, iar eu, împreună cu tine.Nu"s tâmpit, $mma. Cormac nu e periculos, ci doar incomod.4asă"l să se agite. O s"o regăsim pe &nn şi fără a#utorul lui.

= 1reau să moară şi să sufere, i!ucni ea. estul m"a umilit.= Nu vei avea această plăcere, o ironi!ă Dariel.

$mma îşi încleştă dinţii şi pumnii, stăpânindu"şi mânia. )iadresă un !âmet ipocrit, spunându"şi că într"o ună !i, dacă&nn va reveni în viaţa ei, se va eliera de această dependenţăşi"şi va ucide fără pic de milă călăul.

)ntr"o fracţiune de secundă, situaţia de pe vasul "ariacunoscuse o răsturnare spectaculoasă.

Căpitanul Calvi se apropie de Junior, care se ocupa detransordarea încărcăturii.= Căpitane Olgersen, cred că ar treui să te uiţi puţin în sus,

şopti veneţianul, cu un surâs enigmatic. <emându"se de vreo trădare, Junior îşi ridică privirea spre

dunetă, surprin!ând"o pe mama lui în raţele omului aceluia, acărui mască dispăruse.

3entru o clipă, se temu de tot ce putea ' mai rău. An alt leşin,

o lovitură de spadă sau de pumnal, care ar ' e2plicat faptul cămaică"sa se lăsase astfel cuprinsă în raţe de străin. Se repe!iîntr"acolo, cu arma în mână, urlând@

= amă?&tunci, ea se desprinse din raţele ăratului şi se întorsese

spre el. Junior lăsă în #os ţeava pistolului îndreptat cătrenecunoscut. 3e c*ipul lui ar%, lacrimile se împleteau cu

surâsul.= Junior, ţi"l pre!int pe marc*i!ul /aletti, murmură ea, simplu.= 3e toţi dracii? în#ură, uluit, ăiatul. ar erai mort, după câte

ştiu eu?= $ram, într"adevăr, răspunse marc*i!ul. $ram mort, ăiete,

dar tocmai am înviat. Junior rămase cu gura căscată, iar arma se alansă în mâna

care"i atârna pe lângă trup. <imp de o fracţiune de secundă, nu

mai mult. &poi, c*ipul i se lumină. Se repe!i spre astinga#, luăportavocea şi urlă spre ec*ipa#ul lui.

= )ncetaţi încărcarea până la noi ordine?

1eni în faţa lui /aletti.= 3resupun, marc*i!e, că eşti dispus să colaore!i.= Să colaore!, nu. Să vă urme! însă, da. &colo unde va

*otărî ar%. Cred că avem multe să ne povestim.= ar%I

= ergem la nsula Kestoasei, decise ea. $u rămân la ordulnavei lui. orin numenţionau. /aletti şi ar% se iuiseră. C*iar dacă ar% îşiconstruise visele împreună cu Corneille, legătura aceasta

s'dase timpul.)şi c*emă oamenii, refu!ând să răspundă la vreo întreareatâta timp cât "aria nu era elierată. &poi porunci să se ridicepân!ele şi, pe când căpitanul Calvi făcea acelaşi lucru, e2plicăec*ipa#ului său că marc*i!ul o salvase pe ar%, pe vremuri, la1eneţia şi că, din această cau!ă, îi datora respect. Onoarea erala piraţi un lucru sfânt. Niciunul dintre ei nu oiectă.

upă ce rămaseră singuri pe "aria, ar% îl urmă pe /aletti pescări. $l voi să"Bi pună la loc masca, să n"o indispună. $a îlîmpiedică.

= 1reau să te văd aşa cum eşti.$l nu"i răspunse şi"i desc*ise uşa ca să intre în caina lui, care

era soră. Coraia era o navă olande!ă mare, cu trei catarge,concepută special pentru comerţ. Nu strălucea prin confort, fapt

pentru care /aletti se scu!ă, trăgând perdeaua ca să opreascălumina care pătrundea prin ferestrele largi ale punţii din spate.$ra un mod elegant de a se masca.

= 1rei să ei cevaI ie mi s"a uscat gâtul. $moţia acesteiîntâlniri neaşteptate. Nesperate, adăugă el. An portoI

$a dădu din cap. Nu mai gustase de mult aşa ceva. $l îiîntinse un pa*ar. /rusc, amândoi se simţiră #enaţi de aceastăpromiscuitate, de tot acest timp care trecuse. -aispre!ece ani.

= artă"mă, se scu!ă ea. ă simt proastă şi stângace. Nu ştiuce să"5i spun.

= &i spus de#a totul, aria, !âmi cu tristeţe /aletti,apropiindu"se de ea. &i #usti'cat tot, aruncându"te în raţelemele în ciuda înfăţişării mele monstruoase.

= Nu mă sperie decât c*inurile pe care le g*icesc dincolo deea.

-i, ca să"l convingă, îşi trecu un deget peste um(ăturile de peora!ul lui. arc*i!ul era plin de tandreţe. ar% nu"şi puteae2plica de ce fusese atât de tulurată la revederea lui. )şiaducea aminte că se împăcase repede cu pierderea lui /aletti,găsindu"Bi alinare în raţele lui Corneille. Oare moartea acestuiadin urmă o făcuse să devină atât de vulnerailă şi de fragilăISau apariţia fantomatică a marc*i!ului îi reînviase aceste

imagini, durerea căreia refu!ase să i se lase pradă atunci, la1eneţia, ca să nu sufere din cau!a pierderii luiI= Cum ai putut ieşi din (ăcările aceleaI întrea ea. Kipătul

tău mi"a rămas în amintire, c*iar dacă torturile la care m"asupus $mma l"au strivit.

= $mma te"a torturatI= )n temniţa din 1eneţia. 3ână când Cork şi Corneille au reuşit

să mă eliere!e. Cork a că!ut pe când se îndreptau către nava

lui >orin.ar% suspină şi se lăsă să cadă într"un fotoliu.= <oate acestea sunt atât de îndepărtate, marc*i!e. <e"am

cre!ut pierdut. Nu mai voiam să aud nici de $mma, nici decomoară. 1oiam doar să"mi regăsesc 'ul şi să"mi iau viaţa de laînceput. Corneille m"a a#utat s"o fac.

= $l unde eI

= & murit. &cum câteva luni l"au capturat nişte corsari. Juniorşi cu mine ne"am continuat viaţa. ar să lăsăm asta, !ise ea,alungând cu un gest oosit imaginile pe care le evocase. )ţivoresc despre mine, când tu eşti singura persoană care artreui să conte!e. "am sc*imat, marc*i!e. Nu mai sunt aceeacare eram la 1eneţia. &stă!i sunt o femeie pirat, foarte diferităde aceea pe care ai iuit"o.

= /a nu, nu cred. 3rivirea ta a rămas aceeaşi, ar%. -tie şi

acum să vadă dincolo de aparenţe. ueşti liertatea şi marea.-tiam asta. &m ştiut"o întotdeauna. & fost de a#uns să"l întâlnesc

pe Corneille la 1eneţia ca să înţeleg. Nu te"aş ' lipsit de ele.1oiam să te a#ut să te reali!e!i, nu să te înstrăine! de tine însăţi.

$a sc*iţă un !âmet trist.= Cum se face că ai supravieţuitI îl întreă.= Cork m"a găsit în suterană. &şa mi"au spus călugării, când

mi"am revenit.= &şadar, Cork te"a scos de acolo, repetă ea.)nc*ise oc*ii, străfulgerată de o evidenţă.= )nseamnă că ştia şi Corneille. Cu siguranţă ştia. ar nu mi"a

spus nimic, marc*i!e.= <e iuea. 4a fel de mult ca mine. 4a fel de mult ca >orin.ar% îi scrută privirea. acă ar ' a(at de la Corneille

adevărul, destinul ei ar ' fost altulI &r ' preferat oare sărămână alături de marc*i! în loc să"l urme!e pe CorneilleI Nuştia. Se întâmplase ceea ce treuia să se întâmple.

= i"au treuit aproape !ece ani ca să mă refac complet,continuă /aletti cu vocea lui voalată. )n tot acest timp am rămasla mănăstire. Casa mea arsese, nu mai aveam craniul de cristal,care mi"ar ' grăit vindecarea, dar nu rămăsesem sărac lipit.Comerţul meu maritim era în(oritor şi cunoşteam secretul arii

Opere. &verea mea nu se găsea în întregime în palatul acela. i"am folosit unurile ca să încerc să vă regăsesc, pe tine şi pe$mma. "am scris c*iar şi lui >orin.

= Nu mai avea veşti de la mine de ani de !ile, mărturisi ar%.= &şa mi"a spus şi el. S"a retras din marină şi s"a stailit la

Saint"arcel. Credea că te"ai prăpădit din moment ce n"ai maidat niciun semn de viaţă. "am resemnat, la fel ca el. &m

căutat"o pe $mma la 4ondra, la over, dar a fost în !adar. )şilic*idase toate afacerile, aia dacă îşi mai aduceau câte uniiaminte de ea.

= e ce voiai s"o găseştiI= Ca să"mi recupere! craniul de cristal. &veam mare nevoie

de el. Nu numai c*ipul mi"a fost distrus, ci tot trupul. Nici nu ştiucum am ieşit din încăperea aceea. i s"a părut că o mânănevă!ută îndepărta de mine (ăcările, desc*idea panoul şi mă

ducea în suterană. Nu"mi aduc aminte să ' avut puterea şicura#ul s"o fac singur. )n tot timpul cât am fost între viaţă şimoarte, o voce cânta în capul meu şi eram ântuit de vi!iunea



cetăţii de cristal. $ram atât de pătruns de toate acestea, încât,împotriva oricărei logici, am supravieţuit. -tiu că ar ' de a#unssă ating craniul ca să mă vindec complet.

)şi trecu o mână oosită pe frunte. ar% nu vru să"l întreruptă.Simţea suferinţele lui ca tot atâtea împunsături de ac pe propria

piele.= )n cele din urmă, mi"am înc*ipuit că ră!unarea ta fusese

dusă la îndeplinire, că o omorâseşi pe $mma şi luaseşi craniul,împreună cu Cork, după care plecaseşi la 4uaantun ca sărecupere!i comoara şi pieriseşi pe mare. Nu te credeam în staresă"l laşi pe >orin cu tristeţea şi cu incertitudinile acestea.

= &m considerat că pentru el era mai ine aşa. N"ar '

suportat ideea că i l"am preferat pe Corneille./aletti dădu din cap.= >ireşte. &r ' treuit să"mi dau seama de asta. "am dus în

Yucatan, adăugă el după câteva clipe de tăcere. N"am găsitnimic, nici măcar cetatea 4uaantun. Jungla a acoperit totul.>ără *arta pe care o avea $mma, mi"a fost imposiil s"olocali!e!. a%aşii pe care i"am întâlnit nu au putut să"mi deadecât informaţii vagi. Centrul vital al acestei părţi a coastei este

astă!i oraşul Santa +ita. )n portul lui se poate face orice fel decomerţ. &m cunoscut puterile unei plante rare, numita mate, din!ona respectivă a ndiilor Occidentale. $ mai uşor de găsit însud. "am gândit că iara mate avea o legătură cu craniul şi că,poate, m"ar ' a#utat.

= eci de acolo te întorceai acumI= Numai întâmplarea a făcut să ne întâlnim. )ntâmplarea sau

destinul, adăugă el. Căpitanul Calvin a oservat că eramurmăriţi şi i"am ordonat să fugă. &poi, vă!ând că eraţi pepunctul să ne a#ungeţi din urmă, am luat luneta ca să"mi dauseama cât de puternic ec*ipa# aveţi. )nc*ipuie"5i uimirea,ucuria şi temerile mele când am citit numele fregatei. "amspus lui Calvin să accepte tot ce"i va cere căpitanul acesteia,gândindu"mă să nu mă arăt înainte de a mă lămuri cum staulucrurile. eşi nava arăta e2act ca fregata lui Cork, au trecut de

atunci, totuşi, şaispre!ece ani, după cum ine spuneai şi tu.

Se lăsă tăcerea. ar% ău o gură din vinul de porto pe care îltot agitase în pa*ar până atunci, încăl!indu"l în palme, aşa cumfăcea şi pe vremuri.

= 1"am privit prin fereastra asta apropiindu"vă, continuămarc*i!ul, arătând spre fereastra din stânga.

3e anc*etă se a(a şi acum luneta.= <e"am recunoscut imediat. Nu te"ai sc*imat. 3oate doar

câteva 're ale în păr, o cută 'nă la colţul gurii, alta lângă oc*i.)mi amintesc 'ecare por al pielii tale, mărturisi el în şoaptă.Nicio altă femeie nu ţi"a luat locul, aria.

/aletti se ridică şi se spri#ini cu o mână de perva!ul ferestrei,ridicând perdeaua pentru ca lumina pie!işă a serii să"i mângâie

rănile. ar% nu îndră!ni să"i tulure tăcerea, care o durea, ca şimărturisirea lui.= Cine ar ' vrut să"Bi lege viaţa de un in'rmI spuse el apoi.ar% se ridică, lăsă pa*arul din mână şi se apropie de el, dar

nu cute!ă să"l atingă, de frică să nu tre!ească dureri încicatricele lui.

Se mulţumi să"i caute mâna.= Nu vreau mila ta, aria. i s"ar părea mai greu de îndurat

decât tot restul.= Cum poţi crede că mi"ar ' milă de tineI$l nu răspunse şi"şi continuă destăinuirea, ca şi cum ar '

aşteptat dintotdeauna această clipă.= &m fugit din 1eneţia. &m refu!at să mai primesc vi!ite.

+arele mele ieşiri în pulic au fost făcute la adăpostul acesteimăşti. i"am încetat toate activităţile legate de săraci, am

renunţat la visurile mele ca să"mi ascund nefericirea.= ar de ceI 4ucrurile acestea erau raţiunea ta de a trăi,marc*i!e. Ca şi craniul de cristal.

$l râse amar.= lu!ii. $ra o ilu!ie, ar%. & treuit să te pierd ca să"mi dau

seama de asta. ar acum, că te"am găsit, o simt şi mai puternic.= arc*i!e$l se întoarse cu faţa spre ea.

= &ş ' preferat moartea suferinţei că nu te"am scăpat de$mma. +ănile mele '!ice n"au însemnat nimic faţă de cele din

su(etul meu. Orice"ai face, nu poţi uita. Nu poţi uita o parte dintine care ţi"a fost amputată.

= Nu sunt vrednică murmură ea, lăsând capul în #os.= /a nu"i aşa, aria. &ltfel, n"ai ' fost atât de iuită.)i ridică ăria şi o privi în oc*i.

= -tii cumva unde s"ar ' putut ascunde $mmaI= -i dac"aş şti, ce"ai faceI= "aş duce să"i iau ceea ce mi"a furat. 1iaţa, înfăţişarea,

visurile. Odată cu craniul de cristal.= 3e când eram pri!oniera ei, mi"a vorit despre Carolina de

Sud.ar% fu pe punctul de"a pomeni de &nn, dar se aţinu. $ra o

rană care se înc*isese. Nu voia s"o redesc*idă.= $ un ţinut întins, se strâmă el.= C*arleston e un oraş cunoscut. &m putea începe de acolo.= 6Aoi7, ariaI se miră /aletti.= N"am să te las s"o înfrunţi de unul singur pe $mma.= +ă!oiul tău s"a terminat. N"are rost s"o negi.= &şa era.= Ki"am mai spus că nu vreau mila ta.

= &cceptă atunci dragostea mea. +ă!oiul acesta a fost almeu înainte de"a ' al tău. Nu mă poţi împiedica să iau parte lael. acă nu eram eu, $mma nu te"ar ' mutilat. &sta mi"a tre!itdorul de ră!unare. Nu"l mai pot înăuşi.

= <u speri să"ţi uşure!i conştiinţa, aria, cu toate că nu teacu! de nimic. $ asurd.

= 3e vremuri, marc*i!e, mi"ai salvat su(etul. 4asă"mă acum

să"l salve! şi eu pe al tău. 4asă"mă să răscumpăr tot răul pecare ţi l"am făcut.= <u n"ai nicio vină. $mma e singura vinovată. Nu vei putea

şterge toţi aceşti ani (uturându"ţi saia, piratule ar%.= &i dreptate, murmură ea, apoi îşi petrecu raţele pe după

gâtul lui şi"l privi drept în oc*i.= Cum poţi, când sunt atât de urâtI gemu el.= Arâţenia nu este decât o mască. <u m"ai învăţat să văd

dincolo de ea.$l o strânse în raţe, refu!ându"i însă u!ele care"i cereau o

sărutare.



= +egăsirea ta m"a tulurat, mărturisi marc*i!ul, dar voi maiavea nevoie de timp ca să pot

= Ca să poţi avea încredere în mineI 3e vremuri, mi"a acordattot timpul de care am avut nevoie.

$l nu răspunse. 3reţ de o clipă, ar% avu sen!aţia că leagănă

un nou"născut.

,3

<receau pe lângă ar*ipelagul Camague% când marinarul de

cart semnală o pân!ă în spate, la triord.Armând e2emplul lui /aletti, ar% luă o lunetă.= Ce părere aiI se interesă marc*i!ul, vă!ând că ea tăcea.= &rorea!ă Joll% +oger, e un vas de piraţi, oftă ea, fără să

lase luneta de la oc*i.= >regatăI= /rigantină. &sta nu e ine pentru noi, marc*i!e.

= $ rapidăI= -i agilă. $ şi mai uşor de manevrat decât o fregată. N"avemcum să scăpăm. "aria nu se poate măsura cu vasul ăsta. &r 'mai ine să ne predăm.

= Cum vrei tu, încuviinţă /aletti. Ce !ici, CalviI= Sunt de aceeaşi părere, domnule, răspunse acesta, în timp

ce ar% îi înmâna luneta.3e când ea se pregătea să ordone ca velele să 'e coorâte,

/aletti, care încă mai scruta !area, o întreă@= &u aşe!at su Joll% +oger un pavilion roşu. Ce înseamnă

astaI4ui ar% îi scăpă o sudalmă. &mândoi ăraţii se întoarseră în

acelaşi timp spre ea.= &sta înseamnă că nu ne vor cruţa, e2plică ea, cu fruntea

ră!dată de o cută de îngri#orare. Nu"mi place deloc ce anunţă.

= Ce sugere!iI= Să ne strecurăm printre insule şi să găsim vreun golfuleţferit în care să ne adăpostim. acă nu cumva ne vor a#unge dinurmă înainte de"a apuca s"o facem. Să întindem pân!ele,căpitane, toate pân!ele. O să luăm vântul în travers şi vomfolosi curenţii de coastă ca să ne sporim vite!a.

= /ună idee, miss ar%, aproă Calvi.= Cre!i că avem vreo şansăI o întreă marc*i!ul, pe când

Calvi dădea ordine ec*ipa#ului.= Nu ştiuE oricum, n"o să le 'e uşor să ne prindă, îl asigură

ea.



&poi se întoarse şi"şi c*emă piraţii prin portavoce@= 3regăti5i"vă de luptă, domnilor. Daieri, ridicaţi pavilionul

negru.)i spuse lui /aletti@= $ mai ine să 'm gata de atac. 3oate că Joll% +oger o să"i

pună pe gânduri. 3e mare, piraţii treuie să aiă respect uniifaţă de alţii. &sta e tot ce putem face.

= ă îndoiesc că va ' de a#uns, conc*ise /aletti.ar% nu răspunse şi se întoarse la cârmă.3ărăsiseră nsula Kestoasei la doar !ece !ile după ce

acostaseră acolo. ar% îi povestise totul lui Junior. Se temea cael să nu se supere pentru că ea se aătea încă o dată din

drumul său. Junior însă, dimpotrivă, o încura#ase.= amă, eu nu cred în *a!ard. acă /aletti s"a ivit din nou încalea ta înseamnă că a sosit momentul să termini ceea ce aiînceput. $u nu ţi"am vorit despre asta niciodată şi nu ţi"amreproşat asolut nimic, mărturisise el. Ca şi Corneille, eramconvins că treuia să uităm totul, dar n"am reuşit nicio clipă s"ofac. Setea mea de luptă şi de sânge nu este decât un fel deră!unare. Ca şi tine, sunt sigur de asta. Nu mai sunt un copil.

= &i putea să mă însoţeşti cu a6 Daniel. Junior lăsase oc*ii în #os.= a, aş putea, dar mai e un lucru pe care nu ţi l"am spus

până acum. Nu prea ştiam cum să începar% se încruntase. Se a(au în *anul lui Ample"/urtă. /aletti

refu!ase să cooare pe uscat, în ciuda insistenţelor lui ar%. )iera greu să se suporte. )n cele din urmă, ar% renunţase.

= 1ino, îi spusese Junior.Se crăpă de !iuă. /ăiatul o condusese spre celălalt capăt aloraşului, până la o căsuţă. ar% o ştia. &colo locuia nevastaCleştelui împreuna cu ăieţelul ei. $ra o sclavă de vreo două!ecide ani pe care şeful de ec*ipa# al lui Corneille o elierase şi opăstrase alături de el. ar% înţelesese încă înainte ca Junior săată la uşă, iar Dalia să desc*idă, dând la iveală un pânteceproeminent. Junior era îndrăgostit. ar% remarcase că, începând

de câteva luni, ăiatul lipsea cam des de acasă. ar Juniorfusese dintotdeauna discret în legătura cu aventurile luiamoroase.



= Ne"am consolat reciproc, îi mărturisise el, îmrăţişându"şiiuita. &ş vrea s"o iau de nevastă înainte de naşterea copiluluimeu. aca n"ai nimic împotrivă

ar% îi strânse la piept pe amândoi. Se despărţise de ei înpragul uşii. Nu mai avea ce face acolo, decât să"i iuească de la

depărtare. &şa mergeau lucrurile. ar% se întorsese la /aletti,având acum un motiv în plus să"l urme!e@ acela de a"şi ţinefăgăduiala de a o ucide pe $mma de ortefontaine, făcută pevremuri 'ului ei. 3umnalul lui Niklaus îi fusese tovarăşnedespărţit.

estinul lui treuia să se îndeplinească străpungând inima$mmei. ar% +ead n"ar ' treuit să uite nicicând acest lucru.

Cu toate că nava comercială a lui /aletti nu era ideală pentrue2pediţia lor ră!oinică, ar% n"avusese de ales. )ncărcase încală re!erve consideraile de *rană şi apă, astfel că nu aveau să'e nevoiţi să facă prea multe escale. Căpitanul Calvi se arătaseînţelegător. Câteva !ile petrecute pe uscat îi fuseseră su'cienteca să înţeleagă ce mult ţineau piraţii la ar% +ead. )n semn deprofund respect, îi oferise comanda navei sale, dar ea semulţumise cu locul de secund.

a6 Daniel îi escortase timp de trei !ile, salutându"i ladespărţire cu salve de tun.

ar% nu simţise decât o uşoară strângere de inimă. >iul eiiuit naviga pe cont propriu. e acum înainte nu mai aveanevoie de ea. Se consolase încercând să"l 6îmlân!ească7 pemarc*i!. Cu aceeaşi rădare şi anegaţie pe care le avusese el,odinioară, pentru ea. C*iar dacă nu mai era povestitorul plin de

vervă, inefăcătorul idealist pe care"l cunoscuse ea, spiritul îiera la fel de trea!, iar dialogurile lor îşi regăsiseră vioiciunea dealtădată. Când el îşi lua vioara, ar% înc*idea oc*ii, iar imaginiledin 1eneţia se contopeau cu cele de pe a6 Daniel. /aletti şiC*ristop*e +a%mond. &mândoi ştiuseră să vorească su(etuluiei. ar% se simţea liniştită.

3ână când apăruse la ori!ont pân!a aceea.= Se apropie, strigă ea.

nsuliţele se vedeau, dar nu se ivea niciun golf în care să sepoată ascunde.

ar% scutură din cap, strângând din dinţi. Nu se temea pentruea, ci pentru el. Corneille îi dovedise că puteai lupta c*iar dacăaveai un *andicap, dar ar% nu era convinsă că şi /aletti ar 'fost în stare s"o facă.

3rivirea îi fu umrită o clipă la gândul că l"ar putea pierde

când aia îl regăsise. &lungă cu violenţă acest gând. upă avortşi după moartea lui Corneille începuse să reacţione!e e2ageratla emoţii. Se scutură ca să"şi îndepărte!e slăiciunea aşa cum îşiscutură o pasăre penele îngreunate de ploaie. Ce dracuM, doarera femeia pirat? -i trecuse de vârsta mofturilor adolescentine?

+espiră adânc, ca să"şi regăsească *otărârea. Nu era primaoara când treuia să se lupte pentru doi.

= <oata lumea la posturi? &şteptaţi"i să urce la ord, şi aiaatunci scoateţi armele. Numai luându"i prin surprindere îi putemînvinge. Nu"i cruţaţi, domnilor, adăugă ea după ce adună totec*ipa#ul. /rigantina lor ar ' minunată ca să ne sfârşim călătoriacu ea.

An murmur de aproare se răspândi pe punte. ar% ştia că sepoate i!ui pe oamenii ei. Cât despre marinarii veneţieni, ştiacă"Bi vând scump pielea, dar nu"i vă!use până atunci luptând.

<reuia să se descurce cu ei.Când se întoarse la postul ei de cârmaci, înlocuindu"l pe Calvi,

ştia că n"ar mai servi la nimic să fugă, riscând o canonadă./aletti apăru în faţa ei fără pelerină şi fără mască. &vea douăpistoale la râu, spada la şold, iar c*ipul lui e2prima o *otărâreînverşunată.

= $c*ipa#ul să cooare pân!ele şi să aşteptam, căpitane,

ordonă simplu ar%. 1om lupta, dacă treuie, până la ultimulom."aria începu, aşadar, să"i aştepte la triord pe cei care

veneau s"o cucerească.

= $i, drăcie, dar ce fac ăia acoloI se miră Jo*n +ack*am.Secundul căpitanului C*arles 1ane îşi mângâie ara.= Ciudat, într"adevăr, întări acesta. 1or să ne înşele, sperând

că ne vom ră!gândi, aşa presupun. 3avilionul negru nu ne"aconvins, aşa că încearcă altceva.



= Se vede că au o încărcătură de preţ, din moment ce nu vors"o e2pună salvelor de tun.

= &şa cred şi eu. -i, cu toate acestea, n"au aterie care s"oapere.

= &u, în sc*im, mulţi oameni. ult prea mulţi oameni,

repetă el, e2aminând prin luneta punţile "ariei. -i aş pune pariucă sunt înarmaţi. Căpitanul ăsta pare să 'e uns cu toate ali'ile.& mai păţit"o şi cunoaşte oiceiurile piraţilor.

= O ' vreun corsar convertit, sugeră 1ane.= Sau un corsar, pur şi simplu, căpitane.1ane dădu din cap. )i trecuse şi lui prin minte ceea ce spusese

secundul său. 3oate ca "aria era o capcană. An vas de ră!oi

deg*i!at ca să"i prindă. nspectă cu atenţie saordurile, mainedumerit ca oricând. )n câteva clipe aveau să a#ungă în ra!a detir.

= 3regătiţi ateria? ordonă el. aţi"le #os catargele fărăsomaţie şi oc*iţi la pupa ca să le rupem cârma. )n !ona astasunt curenţi de coastă. O să"i forţăm să eşue!e pe cel maiapropiat mal.

+ack*am încuviinţă printr"un semn. e multe ori, căpitanul lui

i se părea e2cesiv de prudentE de astă dată însă era de acord cuel.

Coorî în aterie să transmită ordinele primite.

nstinctul n"o înşela pe ar%. )i fu de a#uns să"l vadă prinlunetă pe omul acela îmrăcat în culori vii coorând de pe punteca să înţeleagă pe loc intenţiile căpitanului.

Se repe!i spre parapet şi urlă@= +idicaţi velele, vira aord?Nava viră imediat.= Ce se petreceI întrea /aletti, surprins de aceasta

manevră ruscă.ar% n"apucă să"i răspundă, căci tunurile din saordurile

navei duşmane începură să uuie.= umne!eii în#ură el, vă!ând ploaia de g*iulele care se

aătea asupra lor. 1or să ne lase fără catarge.= N"o să le oferim plăcerea asta, scrâşni ar%, cârmind din

toate puterile spre vest.



O a doua rafală dădu #os vergile mi!enei. /rigantina seapropia pe la triord.

= >oarte ine, tună ar%, dacă asta vrei, o să"ţi arăt eu ţie,#igodie râioasă?

/aletti lăsă luneta şi o privi o clipă pe ar%. Niciodată n"o

vă!use atât de *otărâtă şi de încrâncenată. )mpărţea ordinegaierilor, *unienilor, piraţilor, care nu mai căutau să"şi ascundăarmele.

ar% mână coraia direct spre pla#ă, cu toate pân!ele sus, carigantina să nu"i scufunde în larg. $ra dispusă să se lupte pânăla moarte, dacă treuia, dar nu voia să"l lase pe ticălosul acelasă"i trimită vasul pe fundul mării fără să"i dea prile#ul să scoată

saia din teacă.Căpitanul Calvi se retrăsese în spatele lui /aletti, conştient căn"ar ' putut face mai mult decât ar% şi că numai e2perienţa eiîi mai putea salva.

Carena se înfundă în nisip. "aria eşuase la câţiva metri depla#ă.

= 4a aorda#? urlă ar% când rigantina se apropie de (anculde la aord al navei.

Nu mai trăgeau în ei cu tunurile. &sta şi voia ar%.in gaiile pe care ea le amena#ase în acest scop ţâşniră

cârligele de aorda#, luând"o înaintea celor ale duşmanilor lor, întimp ce piraţii lui ar% trăgeau de !or cu puştile.

>ără să mai aştepte, ar% se aruncă în luptă, strigând@= 4a mine, piraţi? 3e ei?

= 3e toţi dracii din iad, se sufocă 1ane. Ce mama mă"sii sepetrece aiciI= Ne"am lăsat păcăliţi, tună Jo*n +ack*am, care înţelesese

aia acum că nava aceea nu era ceea ce cre!use el.= N"o să"l las pe câinele ăsta să scape atât de uşor? se înfurie

1ane, care îşi dăduse la rândul lui seama că era vora despre onavă de comerţ care că!use, proail, în mâinile unui pirat. N"am să"l las să"mi ia 9evanşa mugi el, scoţându"şi saia din

teacă.+ack*am o (utura de#a pe a lui. Se aruncară în mi#locul

încăierării.

3e amele vase lupta se desfăşura cu aceeaşi încrâncenare şiferocitate. ar% în'pse spada într"un piept, trase un glonţ înaltul. $ra de!lănţuită, cu atât mai mult cu cât /aletti venisealături de ea şi mânuia saia cu o îndemânare care o uluia. $ra

aproape la fel de îndâr#it şi de priceput ca, pe vremuri Corneille.&cum, că nu mai avea motive de îngri#orare în ceea ce"l privea,ar% nu se mai gândea decât să dooare tot ce"i stătea în cale,luând pistoalele piraţilor pe care"i ucidea ca să tragă în alţii.

)n aer plutea i!ul acela de praf de puşcă şi de sânge care, caîntotdeauna, îi în!ecea furia. Nu mai vedea şi nu mai au!eanimic, concentrată asupra unui singur ţel@ să înainte!e, nimicind

tot ce era viu în calea ei.C*arles 1ane nu reuşea să"şi revină vă!ând furia aceea carese de!lănţuise pe nava lui. <otuşi, avanta#ul era de parteaoamenilor lui. 4upta continua, însă n"avea să mai dure!e mult.3e puntea 9evanşei mai rămăseseră doar individul acelades'gurat şi căpitanul, care loveau în dreapta şi"n stânga. eşierau ei doi contra !ece, nici nu se gândeau să se predea.eritau clemenţa lui.

= +ack*am? !ieră el. a"i pri!onieri?ar% au!i ordinul şi reali!ă suit în ce situaţie se a(au, îşi

vă!u oamenii murind, copleşiţi de numărul inamicilor. )l vă!u pe/aletti epui!at. Se apropie de el, spulerând doi marinari carevoiau s"o oprească, refu!ând sa"l lase singur, încolţit, cu spatelespri#init de puntea din faţă. )n câteva minute, amândoi furăîncon#uraţi.

= )ncetaţi lupta? ordonă o voce.&sediatorii dădură înapoi, ameninţători, formând un semicercde mutre furioase, cu pistoalele în mâini. Se traseră la o parte,făcându"le loc lui 1ane şi secundului său să treacă.

= &runcaţi armele? ordonă primul.ar% îl străfulgeră cu o privire duşmănoasă şi"şi aruncă saia

la picioarele lui. /aletti îşi desprinse şi el degetele de pe armalui, lăsând"o să cadă.

= &şa mai merge, declară căpitanul. Ne"aţi pricinuit pierderimari pentru

ar nu apucă să"şi termine fra!a. An marinar a(at pe "arialuase portavocea şi strigă@

= )n calele lor nu e nimic, căpitane, în afară de provi!ii?Ceilalţi scoaseră un murmur de indignare.= $i ine, asta con'rmă ceea ce credeam eu. Joll% +oger de

pe pavilionul vostru nu era o păcăleală, nu"i aşaI întreă 1anecu un surâs răutăcios.

= Nu, mărturisi ar%. ar nu era vora despre ce"ţi înc*ipuitu, căpitane. 1asul vostru nu m"a interesat decât începând dinclipa când aţi vrut să ne scufundaţi.

= Ca să ve!i? rân#i secundul. eci piraţii se plimă cu nave decomerţ doar aşa, de plăcere.

= Crede ce vrei, făcu ea, dar ar% +ead nu minte niciodată.C*arles 1ane se încruntă.= ar% +ead, ai spusI &m au!it vorindu"se despre tine, dar

îmi venea greu să cred că e2istă într"adevăr o femeie pirat.ar% îşi înălţă cu mândrie ăria.= $şti femeieI se sufocă de uimire +ack*am.= Nu te"aş sfătui să încerci să veri'ci, replică ea, cu o privire

cruntă.

in rândurile ec*ipa#ului se au!iră c*icoteli pe care o privirefurioasă a lui +ack*am le curmă suit.

= Ce ai de gând să faci cu noi, căpitaneI întrea marc*i!ul,care nu scosese nicio voră până atunci.

= <u cine eştiI= i se spune arc*i!ul. Sunt secundul lui ar% +ead.= l"am lăsat pe a6 Daniel 'ului meu, e2plică ar%.

arc*i!ul şi cu mine aveam o treaă de re!olvat în Carolina deSud.= Pi mai ine că voiai să faci rost de o navă, râgâi +ack*am,

şi ai cre!ut că o poţi lua printr"un vicleşug.ar% înţelese că nu va reuşi să"i convingă. >aptele erau

împotriva ei şi n"avea niciun c*ef să"i povestească individuluiăluia toată viaţa ei.

= Să terminăm odată, făcu ea. Omoară"ne, dacă nu vrei să ne

înrole!i.= Nu mi"ar plăcea să vă am la ord, scrâşni +ack*am.



= 1a treui totuşi să te oişnuieşti cu gândul ăsta. Jos armele?4e ordonă căpitanul 1ane piraţilor lui.

>ără să dea atenţie privirii furioase a lui +ack*am, luă de #ossaia lui ar% şi se apropie ca să i"o dea înapoi.

= $ram la Fingston când căpitanul lui a6 Daniel a evadat de

pe eşafod. $a dădu din cap. &i onoarea în vârful spadei, ar%+ead. Nu"mi pasă care erau motivele pre!enţei tale la ordul"ariei. Oricare ar ' ele, cred ceea ce"mi spui.

= )ţi mulţumesc, căpitane.= /un venit pe 9evanşa. $u sunt C*arles 1ane, iar impetuosul

meu secund se numeşte Jo*n +ack*am.= Nu vom rămâne pe nava ta, spuse ar%.

= O să vă lăsăm la NeG 3rovidence, *otărî 1ane, dacă îţiconvine. ar% încuviinţă. 3ână atunci, veţi ' la ordinele mele şila cele ale lui +ack*am.

= &sta doream şi noi, îl asigură ar%.1ane se îndepărtă de ea, întorcându"se lângă +ack*am, şi îi

şopti acestuia@= Nu mai face mutra asta şi scufundă"le coraia, după ce iei

încărcătura. ar% +ead este o ac*i!iţie e2celentă şi n"am de

gând să renunţ la ea.



,*

&nn dădu cu piciorul într"o piatră de la capătul aleii înainte de

a contempla cu o privire tristă pla#a. Se împliniseră şapte luni decând era soţia lui James /onn% şi şase de când erau în NeG3rovidence. Nimeni de acolo n"ar ' putut ănui că &nn /onn%era, de fapt, miss Cormac. &sta ar ' treuit s"o mulţumească,mai ales că James era, împotriva oricăror aşteptări, foarteîndrăgostit de ea şi nu înceta să"i repete că fusese e2trem denorocos şi foarte inspirat să rămână cu ea.

&nn ar ' putut spune acelaşi lucru dacă privirea ei n"ar 'întâlnit, cu o lună mai înainte, privirea piratului aceluia. )n doarcâteva secunde, privirea aceea o străpunsese ca un pumnal. $lplecase din nou pe mare. e atunci, &nn aştepta cu nerădareîntoarcerea lui.

James /onn% era un soţ un. O învăţase tot ce treuia să ştie,inclusiv să se reîmpace cu trupul ei traumati!at de avortul acela.>ăcuse din ea o femeie adevărată, îi dăduse un nume şi spera că

vor avea un cămin. An cămin. Nu pe mare. 3ărăsise marea ca sărămână cu &nn, fapt care ar ' treuit s"o măgulească.

James /onn% devenise informator al guvernatorului Hoodes+ogers. 3rimea un salariu frumos ca să"i denunţe pe piraţii carea#ungeau în NeG 3rovidence. 3e insulă erau mulţi piraţi. &proapedouă mii, alcătuind un clan. Cei mai mulţi dintre ei erau foşticorsari care deveniseră piraţi ca să poată supravieţui. Cu

mărfurile care proveneau din &nglia, singurele autori!ate pecoastele ndiilor Occidentale, se putea face o contraandăpro'tailă. 3iraţii le revindeau plantatorilor din +*ode sland, din/oston sau c*iar din NeG York. 3irateria nu fusese niciodată atâtde în(oritoare, iar faptul acesta îl aducea la e2asperare peregele Deorge la &ngliei.

/onn% îşi petrecea timpul prin taverne, alături de ei,sfătuindu"i să se întoarcă la o viaţă cinstită şi să"i ceară iertare

regelui. acă refu!au, îi denunţa guvernatorului Hoodes +ogers,care îi punea su urmărire.



&nn îi făcuse reproşuri, 'indcă delaţiunea nu"i plăcea. Secertaseră din cau!a asta. &nn cedase în faţa argumentelor lui.Conştiinţa ei însă nu. James /onn% îi plăcea mai puţin de cândîşi sacri'case onoarea. $a prefera onoarea piraţilor. )i propusesesă"l însoţească prin cârciumi, prete2tând că astfel, popularitatea

lui ar avea de câştigat, dar şi ca să mai iasă din casă, unde eraoligată să"Bi #oace rolul insipid de soţie. 4a început, mândru deimportanţa pe care o căpătase, James /onn% nu se gândise lanimic rău. 3ână când descoperise că &nn petrecea acolo multmai mult timp decât îi spunea lui şi că atunci când era printremarinari râdea cu poftă, pe când în raţele lui ofta.

)ntr"o !i, după ce un marinar o salutase pe stradă făcându"i cu

oc*iul, James /onn% îi făcuse o scenă de gelo!ie.= N"am să"mi las nevasta să se poarte ca o curvă? uriaşe el.= Sunt lieră să fac tot ce"mi place, replicase ea.= /a nu, &nn, nu de când te"ai căsătorit cu mine.= -tii ine pentru ce am făcut"o. N"ai dreptul să te plângi. >ii

fericit că mai sunt încă alături de tine.= >ericitI Când mă faci de râsI Să nu"ţi treacă prin minte să

mă înşeli, ameninţase el, 'indcă o să am gri#ă ca amantul tău să

'e spân!urat.= N"am niciun amant, James /onn%, însă dacă mai continui să

mă acu!i în felul ăsta, poţi ' sigur că o să"mi iau unul?eşise apoi din casă, trântindu"i uşa în nas. +ătăcise toată !iua

prin oraşul cu case de lemn sufocate de vegetaţia lu2uriantă,viu colorată, pier!ându"se pe ulicioare, apoi se adăpostise laumra unei stânci, pe pla#ă, la capătul c*eiului, ascun!ându"se

acolo, înciudată. 1enea adesea în locul acela ca să se ucure depriveliştea corăiilor. Singura ei dorinţă era să urce la ordulunei nave şi să se anga#e!e ca marinar. etesta superstiţiileacelea stupide care pretindeau că meseriile legate de mare nuerau pentru femei. S"ar ' putut deg*i!a în ărat ca să le înşelevigilenţa, şi c*iar ar ' făcut"o dacă n"ar ' cunoscut"o atâta lumedin oraş sau dacă James /onn% ar ' fost marinar din pasiune, nude nevoie. &r ' făcut"o dacă nu s"ar ' măritat cu el. Oftă din nou

şi începu să arunce pietricele în valurile care veneau să moară,cuminţi, la picioarele ei.



&nn scăpase din lanţurile unei temniţe ca să nimerească înalta. ai veselă, 'reşte, dar nu atât de interesantă cât speraseea. Nu"l va lasă pe James /onn% s"o împiedice să discute cupiraţii, să se desfete cu amianţa tavernelor, să simtă mirosulde tutun amestecat cu cel de vin şi de mare, să vadă mâinile lor

ătătorite rătăcind prin fustele femeilor uşoare. âinile soţuluiei, prea ale, prea îngri#ite, n"o mai impresionau când îi atingeautrupul. )n ciuda mângâierilor, erau prea cuminţi. 3rea lânde.&nn visa la violenţa îmrăţişărilor acelor lupi de mare, deprinşicu oceanul.

-i asta din cau!a unui singur ărat, pe care"l vă!use ieşinddintr"o cameră, într"o dimineaţă, pe când venise să"i aducă nişte

medicamente uneia dintre fete. Operele de caritate îi ofereau unprete2t ca să se apropie de cârciumile rău famate, deprostituatele pe care James /onn% le renega, deşi îi plăceau atâtde mult la C*arleston.

&nn rămăsese nemişcată pe coridor, în faţa ăratului careînc*idea uşa după el, înc*eindu"şi nasturii vestei. 3rivirile lor seîntâlniseră şi se aprinseseră.

= O !i ună, madam /onn%, o salutase el înainte de a pleca

grăit.$a, cu un nod în gât şi cu inima gata să"i sară din piept, nici

nu"i putuse răspunde la salut. $l îi ştia numele. Nu era greu,toată lumea o cunoştea. )n ceea ce o privea însă, era sigură cănu"l mai întâlnise până atunci. saella, îmrăcată doar pe#umătate, ţâşnise din aceeaşi cameră şi se repe!ise să"l a#ungădin urmă.

= )ţi mulţumesc, Jo*n? e2clamase ea de pe palier, trimiţându"isărutări.&nn rămăsese în mi#locul coridorului, urmărind geloasă

complicitatea lor. Ca o idioată. saella se întorsese spre ea, cuoc*ii sclipitori, strângând în mână o monedă de aur.

= +ack*am ăsta nu numai că e gro!av la pat, dar ştie şi cumsă"i vorească unei femei, îi spusese ea lui &nn, suspinând dinrărunc*i.

&nn simţise că roşeşte din cap până în picioare, dar saella,fericită cum era, nu păruse să oserve. &poi intrase, fredonând,

Secundul se temea ca ar% să nu"i ia funcţia, deşi ea repetamereu că va părăsi vasul de îndată ce va ' posiil. +ack*am eraconvins că ea visa să aiă o navă, mai precis, nava 9evanşa. $iîi era greu să se de!vinovăţească, 'indcă rigantina lui 1aneavea multe calităţi.

= ă tem că se va isca o revoltă, îi şoptise discret /aletti înseara precedentă.

ar% încuviinţase dând din cap. $vitau să discute, ca să nu le'e descoperite intenţiile. Se simţeau spionaţi în permanenţă. )nafară de vreo cincispre!ece oameni care"i erau devotaţi cu trupşi su(et căpitanului 1ane, ceilalţi erau de partea lui +ack*am.ar% şi /aletti a#unseseră pe 9evanşa într"un moment

nepotrivit.= Doeletă în faţă, la triord? urlă marinarul de cart.= )l vreau, îi spuse +ack*am lui 1ane, care e2amina prada

prin luneta.1ane se strâmă, iar +ack*am strânse pumnii de furie, ştiind

ce însemna asta. )i făcu un semn cu capul lui >ert*erston, şefulde ec*ipa#, care îi răspunse în acelaşi fel.

= Doeletele sunt păduc*ioase, +ack*am, ca şi tine, oftă 1ane.

= Nici nu ştii ce ine ai nimerit"o, căpitane, făcu acesta,proptindu"i ţeava pistolului în şale.

= Ce înseamnă astaI păli 1ane.= Că eşti suspendat din funcţie, căpitane.>ert*erston scoase un şuierat prelung, strident.)n câteva clipe, ec*ipa#ul îi imoili!ă pe toţi cei care erau

cunoscuţi ca 'ind oamenii lui 1ane. )mpreună cu ei, ar% şi

/aletti se tre!iră împinşi fără mena#amente către cală. N"avearost să încerce să se apere.= <reci, îi porunci +ack*am lui 1ane.1ă!ând cât de mulţi erau răsculaţi, acesta capitulă fără alte

comentarii. Strânse din dinţi şi, trecând prin mi#locul ec*ipa#uluităcut, intră în cală.

= )mi pare rău, căpitane, nu ne aşteptam la una ca asta, sescu!ă ucătarul"Bef, în timp ce trapa se înc*idea, lăsându"i în

e!na.

= Nu face nimic, organ, oftă 1ane. +ack*am are de partealui elanul tinereţii. 3e timpuri, eram la fel de temerar ca el. Nu i"o pot reproşa. 1ârsta nu iartă, domnilor.

ar% şi /aletti se feriră să comente!e. 3e punte se făceaupregătiri pentru aorda#.

= ulţumesc că m"ai susţinut, +ead.= N"am avut de ales.3ro'tând de semiîntuneric, ar% îşi lăsă capul pe umărul lui

/aletti. e când se reîntâlniseră, simţise de multe ori nevoia s"ofacă. Se pare că şi el, 'indcă tâmpla lui căută mângâiereapărului ei. ar% înc*ise oc*ii.

ntuiţia o sfătuia să 'e prudentă. +ack*am avea vârsta lui

Junior. $ra repe!it şi arţăgos, dar ştia să se arate drept şiapropiat. $a îl citise repede. )n ciuda animo!ităţii faţă de ea, eraimpresionat de *otărârea ei. Nu"i va ucide din plăcere sau dinorgoliu. Nu"i stătea în caracter. ai degraă îi va dearca pe ceamai apropiată insulă şi le va lăsa apă şi mâncare, cât să sedescurce până se vor organi!a. N"avea de ce să 'e neliniştită.$ra oişnuită cu asemenea întâr!ieri, iar aceasta o lăsaindiferentă. Ce mai conta o săptămână sau o lună, când

aşteptase ani întregiISe ucură de apropierea lor fragilă, ca de o făgăduială pentru

viitor, când ea îi va ' redat liniştea. ndiferent dacă acel craniude cristal l"ar ' vindecat sau nu, nimic nu s"ar ' sc*imat./aletti avea să"şi găsească oricum locul printre piraţiE aici, spredeoseire de lumea lui, în care doar aparenţele contau, 'ecarecicatrice stârnea respectul celor din #ur.

upă un timp, fură elieraţi. upă !ăngănitul armelor şi dupămişcările navei ştiau de#a că goeleta fusese cucerită fărăgreutate.

Când ieşi din cală, ar% fu orită de soarele strălucitor deaprilie.

= 1ăd, căpitane +ack*am, că ai avut dreptate şi că eu amgreşit, se înclină 1ane, cu un surâs fatalist şi amar.

= <impul tău a trecut, 1ane, îl s'dă +ack*am, mai mult ca să"

Bi arate superioritatea în faţa ec*ipa#ului.

3rivirea lui trăda un respect sincer. $ra clar că ar% nu seînşelase. +ack*am era un ărat arătos, îndră!neţ şi temerar.&vea să 'e un căpitan un pentru 9evanşa.

Ca şi cum ar ' vrut să"i dea dreptate, acesta arătă spregoeleta legată încă de rigantină.

= $ a ta, 1ane. $u păstre! 9evanşa.= 1ăd că n"ai uitat cu desăvârBire ceea ce te"am învăţat.

0aideţi, mateloţi. Să mergem la ordul navei noastre, *otărî acesta, cu o cută de ciudă pe frunte, adresându"se oamenilorsăi.

3omana lui +ack*am lăsa un gust amar orgoliului său rănit.

&nn au!i !vonul în clipa când desc*idea oloanele. &ia seîmrăcase, iar James /onn% tocmai îşi punea vesta. 9evanşa a ancorat? nu se putu stăpâni să e2clame cu un

surâs de încântare care"l făcu pe soţul ei să se încrunte.)şi stăpâni ucuria.= 1ei putea să îndeplineşti ordinele lui Hoodes +ogers. $rai

furios că nu"l poţi mulţumi.= &i dreptate, consimţi James, rămânând însă în continuare

ănuitor. Să"l lăsăm pe 1ane să cooare la ţărm. -tiu unde să"lgăsesc.

&nn îşi muşcă u!a. )i venea s"o ia la fugă spre c*ei. )nsă,dacă ar ' făcut"o, i"ar ' con'rmat soţului ei ceea ce încercase cuatâta stângăcie să"i ascundă.

= ă duc să văd dacă e gata micul de#un, spuse, şi ocolipatul ca să a#ungă la uşă.

James /onn% o reţinu.= ie de tine mi"e foame, murmură el cuprin!ând"o în raţe,e2citat de gelo!ia aceea care sporea tot mai mult.

)ncurcată, &nn îl respinse.= 4asă"mă, James, nu poţi aştepta până disearăI$l o strânse şi mai tare.= Nu, te vreau c*iar acum, insista el cu voce aspră. Sau

poate ai prefera vreun matelot de pe 9evanşa<

= <ermină cu prostiile astea, şopti ea, lăsându"l să"i gâdilegâtul cu sărutări.

= Nu poate ' vora despre 1ane, continuă el însă. $ preaătrân.

= &#unge, îl rugă &nn, speriată deodată de rutalitateagesturilor lui, de respiraţia lui neregulată.

= +ack*am, *otărî el, trăgând"o spre pat. esigur că

+ack*am e cel pe care"l doreşti.= 4asă"mă, îşi ieşi din 're &nn. $şti neun?= a, sunt neun, a'rmă el trântind"o în aşternut. Neun

după tine. ă înneuneşte gândul că pielea ta ar putea ' atinsăde alte mâini. <u m"ai vrut la C*arleston, &nn Cormac. )nsă num"ai despăguit destul pentru asta.

orinţa sălatică îl făcea să gâfâie. &nn simţi *o*ote de plâns

ar!ându"i gâtul. )ncetă să se mai !ată.= )n sfârşit, !ise el, scoţându"şi încălţările. Credeam cămanierele de curte îţi vor plăcea mai mult decât celemarinăreşti, dar, din moment ce m"am înşelat

)i ridică fustele şi o pătrunse cu rutalitate. &nn îşi încleştădinţii, spunându"şi că James /onn% avea să plătească scumpgestul acesta necugetat.

upă"amia!ă, pro'tând de lipsa soţului ei, &nn îndră!ni săintre în taverna /alancine, unde +ack*am şi oamenii luioişnuiau să se ducă ca să"Bi c*eltuiască anii la #ocuri denoroc.

&cesta tocmai se delecta sorind vin din decolteul uneiadintre fete, care, cu capul dat pe spate, îşi oferea sânii pe carecurgea vinul turnat direct din urcior.

)n #urul mesei lor răsunau râsete vulgare. &nn se opri locului,iritată. +ack*am o apucă pe femeie de talie, o aşe!ă pe masă,ridicându"i şi depărtându"i cu amândouă mâinile coapsele ca să"i pună picioarele pe tălia mesei.

= 3e toţi dumne!eii, drăcoaico? e2clamă el. acă n"aş 'păstrat un dram de educaţie, ţi"aş trage"o c*iar aici.

4uă încă un urcior şi începu să"Bi toarne pe gât vinul, cuîng*iţituri !gomotoase care o făceau pe femeie să râdă cu

sug*iţuri. &nn simţi un nod în stomac. Se pregăti să plece, darprivirea lui +ack*am o întâlni pe a ei. 4ăsă #os urciorul şi împinse



la o parte coapsele prostituatei, făcându"i loc altui marinar, carese aplecă s"o sărute.

&nn merse cu spatele până la uşă. nima i"o luase ra!na cândîl vă!use pe +ack*am plecând de lângă tovarăşii lui, prea eţi casă se sinc*isească de el. Se opri în prag, sfâşiată între dorinţa

de a fugi de acolo şi cea de a rămâne. )nspăimântată de valulsălatic de dorinţă care o stăpânea.

+ack*am era acum în faţa ei. )n #ur, oamenii se duceau şiveneau, fără să"i pese cuiva de tulurarea lor.

= 1ino, porunci el.Se strecură printr"o desc*i!ătură din dreapta intrării, iar &nn îl

urmă. &#unseră într"un cotlon întunecos în care patronul

depo!ita re!ervele. +ack*am o îmrăţişă şi o sărută pătimaş. Seiuiră grăiţi, în picioare, fără ca vreunul din ei sa spună ceva.

upă opt !ile, +ack*am ceru clemenţa regelui şi renunţă lapiraterie, pentru ca James /onn% să nu se poată ră!una pe el.&nn se refugiase la ordul 9evanşei ca să scape de furia soţuluiei. )n caina căpitanului ei, privind spre pla#ă, descopereaiuirea. &devărata iuire. -i #ură că nu se va sătura niciodată de

ea.

)ndată ce arca atinse malul, ar% şi /aletti coorâră. )nsfârşit, aveau în faţă NeG 3rovidence.

incolo de fâşia litoralului se aliniau ordonat clădiri din lemnal. ar% îşi înc*ipuise că va descoperi acolo un loc asemănătorcu nsula Kestoasei. ar se înşela. eşi erau la fel de multe

cârciumi, caarete şi *anuri ca la ea acasă, in(uenţaengle!ească era evidentă. >rance!ii de pe nsula Kestoasei eraumult mai de!organi!aţi.

= Să mergem, !ise 1ane, mi"e dor de civili!aţie.1oia să recrute!e aici un nou ec*ipa#. Doeleta lor nu re!istase

prea mult pe mare după ce fuseseră dearcaţi de pe 9evanşa. Ofurtună de primăvară îl pusese la grea încercare. $şuaseră pe oinsuliţă apropiată de Dreat Duana Ca% şi timp de patru luni

trăiseră de pe o !i pe alta, pătrun!ând în #ungla ostilă de peinsula principală ca să găsească *rană şi apă potailă. Catargelefuseseră avariate, velele sfâşiate. Cu toate că era mică, goeleta

era un vas nervos. &r ' putut scăpa fără stricăciuni dacă ar 'găsit adăpost în vreun golf. ar vântul încetase deodată să su(eîn timp ce oc*iul negru al furtunii se învârte#ea în #urul lor, în plinocean. Când se de!lăn5uise, fuseseră măturaţi de valuri înaltede opt metri. Niciodată până atunci ar% nu mai vă!use o

asemenea furie a elementelor. <imp de mai multe ore seluptaseră toţi, cu disperare, ca să nu se scufunde.

imineaţa, epui!aţi, îşi inecuvântaseră norocul. Nupierduseră niciun om, ceea ce era o adevărată minune.

<recuseră patru luni. 3atru luni în care se străduiseră săsupravieţuiască şi să repare nava cu mi#loace improvi!ate.Colmataseră găurile prin care goeleta lua apă, carenându"l cu

frun!e de palmier împletite şi cu clei de peşte, tăind copaci cucuţitele şi făcând din ei pari şi scânduri, cârpind velele şiîmprietenindu"se aşa cum numai naufragiaţii o pot face.

1ane era un om care respecta legea, regretându"şi meseria decorsar. &r ' vrut din tot su(etul să 'e iertat de rege.

= )nsă #avra asta râioasă nu"i aprecia!ă pe cei care l"au servitpe vremuri. Ceea ce ne revine nouă din pră!i nu ne"ar a#ungeacum nici pentru *rană. ar dacă mai ai şi familie odogăni el.

= ai devreme sau mai târ!iu vei ' prins, oiectase /aletti.= Nu e totuna dacă mor pe eşafod sau mor de foameI acă

am de ales, prefer să trăiesc puţin, dar să mă simt lier.)ncetul cu încetul a#unseseră să"şi facă unul altuia con'denţe.

arc*i!ul îi de!văluise cum se alesese cu rănile acelea şi undese duceau ca să se ră!une. <otuşi, nu"i spusese ce rang şi cepo!iţie ocupa la 1eneţia. 1ane părea să aiă onoare, dar tot atât

de ine putea să uite de ea, să"i facă pri!onieri şi să ceară orăscumpărare. 1ane voia să se pună din nou pe picioare, ca să"şifacă rost de o mică amarcaţiune.

ată de ce pe frunte îi apăru o cută amară când, intrând înportul NeG 3rovidence, vă!u 9evanşa ancorată în apropierealocului lor de ancorare. Nu spusese nimic, dar ar% era convinsăca 1ane avea mare c*ef să"l încolţească pe +ack*am şi să"ispună tot ce avea de spus între patru oc*i. ar ştia, de

asemenea, că n"o va face, că îşi va îng*iţi furia şi se va mulţumisă"l privească dispreţuitor, ca orice engle! veritail.



Se despărţiră în faţa localului /alancine. 1ane era nerădătorsă"Bi revadă soţia şi 'ul, iar marinarii, să depărte!e coapseleprostituatelor.

= O să"mi lipsiţi, le spuse căpitanul în loc de un"rămas.= -i tu nouă, căpitane 1ane, îl salută ar%.

$ra adevărat. )n timpul petrecut pe insulă învăţaseră să"laprecie!e.

4e întoarse spatele şi se îndepărtă.= )mi aduce aminte de >orin, spuse ar%. )ntr"o versiune mai

ştearsă.= Ce vrei să spuiI3rivirea lui ar% scânteie întâlnind"o pe a lui /aletti.

= >orin şi"ar ' strâns pumnii şi i"ar ' dat lui +ack*am olecţie pe care n"ar ' uitat"o prea uşor.= )nţeleg 0aide, !ise el, treuie să ne interesăm. N"am

vă!ut printre navele ancorate niciuna dintr"ale mele.= &sta speraiI întreă ar%, desc*i!ând uşa ca să intre în

tavernă.4ocalul era plin de !gomot şi fum. &r ' treuit să strige ca să

se poată înţelege. 1ă!ură o masă dreptung*iulară la care se

instalaseră marinarii lui 1ane. )şi goleau pa*arele, pipăindşoldurile fetelor. 4a capătul mesei mai erau două locuri, unul înfaţa celuilalt. )n ciuda orei matinale, cârciuma era plină oc*i.

Se aşe!ară. /aletti îl c*emă pe cârciumar, care tocmai discutacu un vlă#gan la fel de ponosit şi de neărierit ca şi ceilalţi, dar,care, spre deoseire de ei, nu părea că se distrea!ă cu adevărat.Stătea i!olat la o masă şi avea o privire de!ilu!ionată.

Cârciumarul se îndepărtă de el ca să vina la masa lor. 4a fel catoţi cei cu care se întâlniseră până atunci, nici acesta nu păru sădea atenţie c*ipului des'gurat al lui /aletti. 3uţin câte puţin,marc*i!ul încetase să mai 'e preocupat de înfăţişarea lui, ceeace o ucura pe ar%.

= Ce să 'eI întreă cârciumarul.= /ere şi nişte informaţii. 1rem să a#ungem în Carolina de

Sud. -tii vreun vas care pleacă într"acoloI

Celălalt se scărpină în ărie, se gândi o clipă, apoi !ise@= /lackeard !icea că vrea să dea o raită până acolo, dar nu

v"aş sfătui să vă urcaţi pe nava lui, se strâmă el.

= e ceIOmul se aplecă spre ei şi le arătă un ărat solid, încon#urat

de trei prostituate şi de alţi câţiva indivi!i, care stătea într"uncolţ al sălii. $ra înspăimântător de #egos, cu părul creţ împletit încodiţe, cu ara slinoasă şi cu ung*iile la fel de negre ca şi

dinţii. Pdrenţele de pe el se ţineau în ace cu gămălie şi erauscorţoase din cau!a petelor de sânge şi de mâncare.

= $ neun. Cel puţin aşa se spune. 3e vremuri, căpitanul<eac* era un corsar c*ipeş, dar şi"a sc*imat şi numele, şi 'rea.Când ea face urât.

= -i altcevaI întreă ar%, căreia, c*iar de la distanţa aceea,omul i se părea respingător.

Nu"şi înc*ipuia că ar putea călători cu nava acelui individ, pecare ar ' fost la discreţia lui.= )ntr"o !i, în larg, pe când era eat, povesti cârciumarul, a

coorât în cală luând cu el trei marinari cu care se certase. 6)ă#acem noi înşine un in#ern şi să vedem cine va putea rezista celmai mult timp înăuntru7 a !is el, adăugând că oricine vaîncerca să"l oprească va ' ucis. & astupat toate gurile deaerisire, a umplut nişte vase cu sulf şi alte materiale

comustiile şi le"a dat foc. Cârciumarul se întrerupse şi aruncăo oc*eadă peste umăr ca să veri'ce dacă /lackeard era totacolo, şi continuă@ Curând, fumul înţepător se răspândi în toateung*erele navei. Se au!iră ţipete şi rugăminţi. $c*ipa#ul eraînspăimântat, temându"se ca vasul să nu sară în aer. )n cele dinurmă, căpitanul a ieşit râ!ând şi ătându"şi #oc de marinarii lui,care plângeau ca nişte copii, tuşind şi c*inuindu"se să tragă în

piept aerul de care fuseseră lipsiţi. /lackeard şi"a scos apoipistoalele de la râu şi, cu un *o*ot drăcesc de râs, i"a omorâtpe doi dintre ei. 3e cel de"al treilea l"a cruţat, sfătuindu"l să aiăgri#ă să nu mai dea niciodată vreun semn de slăiciune, sfârşicârciumarul, cutremurându"se.

/aletti şi ar% sc*imară o privire complice. $ra clar că acest/lackeard îşi cultiva legenda.

= i"e sete? $i, *angiule? >ă"te"ncoa sau îţi demole!

şandramaua?= 1in, /lackeard, vin, se grăi să"i răspundă acesta. Se

întoarse către ei, suspinând. $ mai ine să nu te pui cu el.

= Nu ne poţi da niciun sfat mai un decât ăstaI întreămarc*i!ul, prin!ându"l de raţ.

= >ăceţi"vă corsari, !ise el. <eac* 'gurea!ă pe lista neagră alui Hoodes +ogers. )n curând va începe să"l urmărească. 1oriţicu James /onn%.

= Xsta cine mai eICârciumarul arătă spre tipul cel trist cu care vorea înainte de

a veni să le ia comanda, apoi se îndreptă spre piratul care"şipierduse rădarea.

= Ce părere aiI întreă ar%.= N"am niciun c*ef să"l văd atingându"te, scrâşni /aletti, cu o

e2presie de de!gust. &ici nu te cunoaşte nimeni. &r ' mai

prudent să nu se ştie că eşti femeie. )n afară de asta, date 'indîmpre#urările, am ' mai în siguranţă alături de corsari decât cupiraţii.

ar% încuviinţă. -i ea credea la fel. Se ridicară în acelaşi timpşi se apropiară de James /onn%. &cesta nici nu se uită la ei,făcându"Bi de lucru cu pa*arul cu rom.

= &m au!it că anga#e!i corsari, !ise /aletti./onn% oftă, aşe!ă pa*arul pe masă şi"l privi în oc*i.

= &i o coraieI= Nu, făceam parte din ec*ipa#ul lui 1ane.

<răsăturile celuilalt se contractară într"un rictus plin derăutate, iar ar% vă!u că degetele lui strângeau pa*arul deparcă ar ' vrut să"l sfărâme.

= in ec*ipa#ul lui 1ane sau al lui +ack*amI= +ack*am a pus stăpânire pe 9evanşa şi ne"a aandonat, pe

noi şi pe 1ane, la ordul unei goelete. James /onn% rân#i şi dădu pa*arul peste cap.= +ack*am pune stăpânire pe tot, aruncă el. ân#eşte totul.

3ână şi iuirea.ar% şi /aletti nici n"avură timp să se întree ce sens avea

tirada lui, când râsul lui +ack*am i!ucni ca un tunet la intrare,c*iar în faţa lui ar%. 3rivirea ei trecu de la trăsăturile crispateale lui /onn%, pe a cărui frunte începuseră să se prelingă

picături mari de sudoare, la e2presia satisfăcută a piratului care"şi făcuse apariţia, ţinând de talia rotun#ită o roşcată vi!iilfericită.

$manând ură prin toţi porii, /onn% se ferecase într"o tăceregrea, pe care /aletti şi ar% nu cute!ară s"o tulure. 3roail căfemeia aceea era motivul duşmăniei dintre cei doi. $ra mai inesă nu se amestece.

+ack*am trecu pe lângă masa lor, aparent netulurat, însă

ar% oservă ca degetele lui cuprinseseră şi mai strâns şoldulfetei.

3rivirea ei o întâlni pe cea a roşcatei. oar pentru o clipă. >atase îndepărtă, alături de +ack*am, dar ar% se întoarse şi privi înurma ei. &r ' vrut să"i mai vadă o dată c*ipul.

Se vede că şi roşcata simţise aceeaşi curio!itate, căci, înmomentul când +ack*am îşi desprinse raţul din #urul mi#locului

ei, întoarse capul şi o privi cu interes pe ar%.= N"are rost să te uiţi după ea, scrâşni /onn%. &furisita şi"agăsit stăpânul?

= Cine eI întreă ar%, care nu"şi putea e2plica atracţiastranie pe care o simţea.

= Nevastă"mea, rân#i James /onn%.)ntoarse capul şi scuipă pe podea, cu o privire plină de ură.= )mi pare rău, făcu /aletti.

= -i mie, reluă /onn%. 3ur şi simplu, n"ar ' treuit s"o las penetrenica asta să"mi ia minţile. 1oia un marinar, l"a găsit. ar osă"mi iau revanşa, făgădui el. +ack*am a oţinut iertarearegelui, dar ei n"o să"i 'e de a#uns solda lui de corsar ca să"Bicrească astardul. oamnei îi place lu2ul, deşi se poartă ca ocurvă. ai devreme sau mai târ!iu, +ack*am se va întoarce deunde a plecat.

+ân#i din nou şi"şi umplu pa*arul. Nu era ine să mai rămânăîn prea#ma lui. acă ar mai ' ăut, cu siguranţă că le"ar ' căutatpricina.

= Cum putem să ne anga#ămI întreă /aletti, revenind laprolemele lor.

= acă n"aveţi coraie, nu vă pot a#uta cu nimic, făcu /onn%.Hoodes +ogers o să facă ordine aici. <oţi cei care se vorîncăpăţâna să rămână piraţi vor ' spân!uraţi. 1ă sfătuiesc să nu

uitaţi asta, adaugă el ridicându"se, 'indcă nu suporta să mairămână acolo.



)n faţa lui /onn%, nevastă"sa râdea cu gura până la urec*i, înmi#locul marinarilor. Se întoarse pe călcâie şi ieşi, cu pumniistrânşi.

= Nu ne"a mai rămas decât /lackeard, oftă ar%.= )n niciun ca!. &i au!it ce spunea omul ăstaI Con'rmă

spusele cârciumarului. Hoodes +ogers treuie să 'e vreunul dintipii amiţioşi ca nişte cocoşi, gata de orice ca să"Bi marc*e!eteritoriul. )n /a*amas nu e prudent să te apropii prea mult depiraţi.

arc*i!ul se întinse şi contemplă c*ipul lui &nn /onn%, carese întorcea mereu să"i privească. 1ă!ându"i !âmetul, /alettirămase o clipă încremenit. ar% se întoarse şi ea într"acolo, iar

inima începu din nou să"i ată cu putere.= $ frumoasă, tare frumoasă, spuse ea./aletti dădu din cap.= Seamănă cu tine, remarcă el.ar% fu tulurată au!indu"l.= ie nu mi se pare.= e cât timp n"a mai avut ar% +ead o oglindă în faţăI= Cred că de la 1eneţia, mărturisi ea !âmind.

= 0ai să mergem, doamnă pirat, spuse /aletti vesel,ridicându"se. Nu putem ' corsari, marinari însă putem ' oricând.Colindând cârciumile, vom găsi noi vreun ec*ipa# care să ne ia.

ar% dădu din cap şi"l urmă. Nu însă înainte de a mai priviîncă o dată înapoi. C*ipul însoţitoarei lui +ack*am i se păreacunoscut. +idică din umeri, spunându"şi că remarca lui /aletti sedatora culorii uclelor fetei şi frumuseţii ei, care"l impresionase.

Oftă şi"şi mi#i oc*ii ca să atenue!e lumina strălucitoare a !ilei.C*iar că era timpul să"Bi vină în 're?

,+

$mma îşi omora vremea contemplând #ocul copiilor în

grădină. 4ocuinţa din Fingston a lui Nicolas 4aGes erasomptuoasă, dar ea nici nu oservase acest lucru, captivată defetiţele care râdeau #ucând şotron, nu departe de masa pe careaştepta gustarea pregătită în cinstea evenimentului. <oată casaavea un aer sărătoresc, 'indcă astă!i Natalia, unica şi iuita'ică a guvernatorului insulei Jamaica, împlinea opt ani.

= artă"mă, dragă prietenă, că te"am lăsat să mă aştepţi?

e2clamă acesta intrând în salonul unde un slu#itor o rugase pe$mma să aştepte puţin.$a se întoarse şi"i întinse mâna, pe care guvernatorul o

sărută.= Să tân#esc, mai degraă, dragul meu, îl tac*ină ea,

aruncându"i o privire languroasă.4aGes clătină din cap şi re!istă impulsului de"a o cuprinde în

raţe, ceea ce o amu!ă pe $mma. -tia că stăpânirea lui de sine

nu va dura prea mult, că era su'cient să pocnească din degete,pentru ca el să cede!e, aşa cum se mai întâmplase o dată, osingurZ dată, când ea îl provocase ca să oţină un act careîntâr!ia să"i 'e elierat. 4aGes fusese încântat să i"l oţină. &stase întâmplase la începutul e2ilului ei, pe când se a(a în Cua.

$ra clar că în ciuda celor !ece ani care trecuseră de atunci şi acăsătoriei lui, n"o uitase.

= Natalia ta e fermecătoare. +egret că am apărut aici într"unmoment atât de nepotrivit. Cred că mama ei se va supăra pemine pentru că te"am luat de la acest ospăţ.

= ama ei a murit de di!enterie anul trecut, declară soruNicolas 4aGes.

$mma îl învălui într"o privire compătimitoare.= Sunt de!olată, nu ştiam, minţi ea.4aGes îi luă mâna care se apropiase de ora!ul lui şi o sărută

trist.= Nu"ţi reproşa nimic, draga mea. 1i!ita aceasta îmi face o

plăcere nespusă, c*iar dacă ştiu că este interesată, adăugă el.

= &şa e, într"adevăr, mărturisi $mma.= Cu ce să te servescI 3oate vrei o ceaşcă de ciocolată.= Nu, lasă"ţi servitorii să se ocupe de 'ica ta. &ş vrea să pot

face şi eu acelaşi lucru pentru 'ica mea. Surprins, 4aGes nuspuse nimic. $mma pro'tă şi continuă@ ai precis, 'na mea, dar

o iuesc din tot su(etul, mai ales că, din nefericire, eu n"amavut copii. espre ea voiam să"5i voresc.

= Cu ce te pot a#utaI= )l cunoşti pe Hilliam CormacI= Cine nu"l cunoaşteI= $l e tatăl acestei copile încântătoare. &cum câteva luni,

trăsura care o aducea de la mănăstire, 'indcă urma să se

mărite, a fost atacată de nişte tâl*ari. 1i!itiul, care a fost gravrânit, a a'rmat că aceştia au răpit"o, urmărind, proail, săoţină o răscumpărare. Pile în şir, disperat, Cormac a aşteptatvreun semn de la răpitori, răscolind tot ţinutul ca s"o găsească.$u, pe de alta parte, am făcut acelaşi lucru, dar, din păcate, fărăsucces. N"a fost cerută nicio răscumpărare.

= 3ricep, se înduioşă 4aGes. 3esemne că a fost ucisă.= Sau vândută ca sclavă, suspină $mma. &nn Cormac este

foarte frumoasă. <atăl ei a renunţat să mai facă cercetări. $uînsă nu mă pot resemna. ată portretul ei, adăugă ea desc*i!ândun medalion în care un artist priceput !ugrăvise c*ipul lui &nn.acă e2istă vreo şansă ca ea să mai 'e în viaţă, poate căinformatorii tăi din Caraie au cum să"i dea de urmă. Sunt gatasă fac orice ca ea să"şi recapete rangul şi familia. &solut orice,Nicolas.

isperarea ei neprefăcută îl mişcă.= ă îndoiesc că voi putea a(a ceva, $mma. oar printr"unnoroc neaşteptat însă voi transmite informaţia tuturorguvernatorilor cu care sunt prieten.

= )n aşteptarea veştilor mă voi instala în 0avana. Cunoştiadresa mea de acolo.

= N"am uitat"o?= <reci pe la mine dacă se întâmplă ca afacerile tale să te

aducă în Cua. ndiferent dacă ai sau nu vreo veste să"mi dai.= 1oi veni neapărat.Se apropie şi mai mult de ea.



= 1ei mai dori sărutările mele, $mmaI murmură el.= ai mult decât îţi înc*ipui, şopti ea, cuprin!ându"i gâtul cu

raţele.)n afară de faptul c"o putea a#uta s"o caute pe &nn, $mma

simţise că revederea lor era utilă şi din alt punct de vedere.

acă Dariel o respingea, 4aGes ar ' fost un soţ perfect şiogat. )n ciuda celor VU de ani ai ei, $mma mai avea încă şarmulcu care să supună un ărat. 1rând parcă să"i con'rme gândul,guvernatorul Jamaicăi o sărută cu patimă pe u!e.

ar% şi /aletti părăsiră înot ordul vasului "a0est6. Noapteaera întunecată, valurile calme. 4a triordul vasului ancorat se

vedeau luminile oraşului C*arleston, după care se puteauorienta marinarii. )n depărtare, luminile lanternelor preluauştafeta, pâlpâind sla ca nişte licurici suspendaţi în e!nă.

)n acea lună de mai, apa era rece, dar ar% şi marc*i!ul nusimţiră muşcătura frigului. &#unseră gâfâind la c*ei.

Cele opt luni petrecute la ord li se păruseră nesfârşite.Căpitanul nu mai termina de cercetat 'ecare golf, !ăovea în'ecare port, *ăituia piraţii, oprea nave ca să le veri'ce

documentele. 4a puţinele aorda#e cu care căpitanul fusese deacord, ar% nu luase parte, 'ind nevoită să le urmărească de pecatarg. /aletti o uluise prin îndemânarea de care dădea dovadă.)nvăţase foarte repede, însuşindu"şi sfaturile şi lecţiile ei,reuşind să evite activităţile care i"ar ' îndepărtat pe unul decelălalt. ar traversarea aceea fusese o corvoadă pentru ei.

Se ucurau că, în sfârşit, scăpaseră, în ciuda frigului care"i

cuprinsese când ieşiră din apă. /ri!a mării le ş'c*iuia trupurile,trecând prin veşmintele ude.O luară la fugă pe pla#ă ca să se încăl!ească, până când se

lăsară să cadă între două stânci destul de mari şi de înalte casă"i apere, râ!ând ca nişte copii.

= Nu mai pot, spuse /aletti gâfâind.= Nici eu, mărturisi ar%, îngenunc*ind alături de el.)şi desc*eie fără fasoane cămaşa şi trase de ea ca să o scoată

din pantaloni.= Ce faciI

= Nu se vede, marc*i!eI ă de!rac. -i te sfătuiesc să faci lafel dacă nu vrei să îng*eţi până dimineaţă. Ne vom pune *ainelepe stânci, iar ri!a o să le usuce.

$l dădu din cap, impresionat la vederea trupului ei gol înpenumră, neputând să"Bi ia oc*ii de la el.

3rivirea lui o îmăta pe ar%. Nu voi, totuşi, să"l provoace. )şiîntinse *ainele la uscat, aşa cum spusese, şi se lungi pe nisip,înc*i!ând oc*ii, cu inima ătându"i să"i spargă pieptul. <ăcea. se oferea.

<recură câteva minute pe care ea nu vru să le tulure, apoimarc*i!ul făcu o mişcare, iar ea îndră!ni să"i arunce o privire.1ă!ând că şi el îi urmă e2emplul, înc*ise din nou oc*ii şi aşteptă

ca marc*i!ul să se întindă lângă ea.Stâncile îi adăposteau ca un cufăr, clipocitul navelor din radarăspundea murmurului vântului în pân!e. ar% se simţea înlargul ei.

= Cre!i că ne vor urmăriI )ntreă marc*i!ul.= Nu, au alte treuri, mai importante. Oraşul e mare. Singurul

risc ar ' să dăm nas în nas cu vreunul dintre memrii statului"ma#or. âine, o să ne interesăm dacă numele $mmei este

cunoscut prin ţinut.= Ce mi"ai spus în !iua când ne"am reîntâlnit era adevărat,

şopti marc*i!ul, după un moment de linişte. <e"ai sc*imat,aria.

$a surâse uşorE avea un c*ef neun să se lipească de el, careera atât de aproape. )i !ărea cotul lipit de tâmpla ei, capul, cevamai sus decât al ei. Se temea, de asemenea, că nu va putea

suporta îmrăţişările lui. Nu voia să forţe!e lucrurile.= ă temeam să descopăr lumea ta, mă temeam de limitelemele, continua /aletti. <u mi le"ai lărgit în 'ecare !i, învă5ându"mă tot ce ştiai, ca să"mi alungi îndoielile, temerile, groa!a pecare o simt când îmi văd c*ipul.

= &sta ai făcut şi tu pentru mine la 1eneţia. $ram la fel devulnerailă şi de rănită.

= Nu contea!ă, aria. >ără tine n"aş ' putut a#unge în

C*arleston.= &i a#uns tu şi în Yucatan.

= &m avut noroc. ar norocul m"ar ' părăsit dacă ar ' treuitsă străat insulele /a*amas şi să a#ung aici. ulţumită ţie mi"am regăsit puterea şi siguranţa pe care le pierdusem. Simt cărevin la viaţă, aria. in toate punctele de vedere, adăugă el,trecându"şi o mână lândă, deşi timidă, peste pântecele ei.

ar% îi !âmi desc*i!ând oc*ii şi privindu"l.= ueşte"mă, şopti ea.= Oare aş mai şti s"o facI & trecut atâta vreme= 1ei şti, marc*i!e. ar dacă ai uitat, te voi învăţa)l trase cu lândeţe spre ea şi i se oferi cu toată dragostea pe

care o mai avea.

Se îmrăcară la ivirea !orilor, cu oc*ii încercănaţi dupănoaptea nedormită, însă ameţiţi de fericire. >ăcuseră dragoste,dar nu ca pe vremuri, ci cu lândeţe, cu rădare, cu gri#ă faţă derănile amândurora. ar% urmărise cu degetul um(ăturile de petrupul lui, dungile acelea tari şi neregulate, atât de sensiile laatingere, încât îl făceau să se în'oare. Odgoanele i le #uliserăadesea când se urca pe catarge, dar el nu se plânsese niciodată,împingând cât mai departe limitele cura#ului său, ca s"o merite

pe ea.= )ţi datore! tot, murmurase el înainte ca ea să se

de!lipească, în cele din urmă, de el. +enaşterea aceasta în carenu mai credeam, plăcerea de a trăi, pe care o pierdusem <eiuesc, aria. -i mai mult decât ieri. &şa cum eşti.

= -i eu la fel, marc*i!e. <ocmai de asta vom duce la unsfârşit ceea ce am început.

3e când se ridicau ca să se ducă în port, unde activitatea erade#a în toi, /aletti întinse degetul spre o navă olande!ă ancoratăla c*ei.

= &sta e )ergent 8ames e2clamă el.= O cunoştiI= Cum să nu? "am vândut vasul ăsta unui (amand, acum

patru ani. Se săturase de viaţa pe uscat şi voia să facă avere înndiile Occidentale.

= An (amand, la 1eneţiaI se miră ar%.= Nu, la Ostende.= ar ce căutai la OstendeI

= &colo, nimic, mărturisi marc*i!ul. ă duceam la /reda.ar% făcu oc*ii mari de uimire.= 0anul La trei potcoave este şi acum aşa cum mi l"ai descris

tu. )n curte, înc*i!ând oc*ii, mi s"a părut c*iar, o clipă, că audrâsetele copiilor.

= e ce ai făcut acest pelerina#, marc*i!eI Ce aşteptai de laelI

= Nimic. <otul. &m simţit nevoia să"l fac. O să ţi se pară oprostie, însă, de îndată ce m"am pus pe picioare, am străătuttoate locurile pe unde ai fost tu, i"am căutat pe toţi cei careînsemnaseră ceva pentru tine. &m vă!ut mormântul lui Niklaus,l"am cunoscut pe notarul tău, sperând că poate el avea veşti

despre tine, dacă >orin nu avea.= ă căutai= N"am încetat niciodată să te caut, în talourile pe care le

pictam, în visurile mele, în 'ecare pas făcut spre vindecare. )mispuneam că, dacă mai erai în viaţă, după ce te"ai ' ră!unat pe$mma, te"ai ' întors la /reda. &colo fuseseşi fericită. &colo l"ai 'dus, desigur, pe 'ul tău. Oricum, nu"mi înc*ipuiam că voi da detine în largul mării, adăugă el sărutând"o uşor, cu o privire

veselă.= 0ai să mergem, altfel o să cred că dragostea nu te

înviorea!ă deloc, în timp ce pe mine mă readuce la viaţă.Căpitanul navei o să"5i placă, o asigură /aletti.

= Cu condiţia ca el să ' rămas acelaşi, !ise ar%. )n patru animulte lucruri se pot sc*ima.

= 1anderluck ăsta nu părea un tip (uşturatic, o asigură

/aletti râ!ând, plin de viaţă cum rar i se întâmplase sa 'e.Se întoarse către ar%, care rămăsese ţintuită locului.= 0ans 1anderluckI întreă ea neîncre!ătoare.= Se poate, nu"mi amintesc prenumele lui, mărturisi

marc*i!ul. )l cunoştiI$a nu răspunse, dar fu prima care a#unse la c*ei şi căută o

amarcaţiune care să"i ducă la ord.= 0ei, voi de pe coraie? strigă marc*i!ul, când a#unseră

lângă navă. 3utem urca la ordI= e ceI se interesă un matelot.

= Ca să vorim cu căpitanul 1anderluck. Sunt marc*i!ul/aletti.

atelotul plecă şi se întoarse după câteva minute.= 3uteţi urca, anunţă el, aruncându"le scara de frâng*ie.= <reuie să 'u gelos pe 1anderluck ăstaI şopti /aletti la

urec*ea lui ar%, pe când ea se grăea să urce scara.$a îi răspunse printr"o privire drăgăstoasă şi continuă să urce

sprintenă.-ansele să"l regăsească pe 0ans 1anderluck la C*arleston

erau la fel de mici ca şi acelea de a"l întâlni pe /aletti în largularii Caraielor. ar% nu"şi făcea prea multe ilu!ii. ar simplulfapt că au!ise numele naşului lui Junior îi stârnise dorinţa de a

veri'ca dacă era vora c*iar despre acesta./aletti era lângă ea când căpitanul ieşi din caină, cu c*ica luigri!onată ciufulită, ca şi ara deasă, cu oc*ii cârpiţi de somn.

= arc*i!e, spuse acesta, apropiindu"se. Ce surpri!ă plăcută?4a un metru de ei rămase nemişcat, iar privirea lui se aprinse

de uimire.= 4a naia? făcu el. /lestemat să 'u dacă asta nu"i ar%

Olgersen?

= ă ucur să te revăd, 0ans? e2clama ar%, aruncându"seîn raţele lui desc*ise.

= aud a murit în urma pierderii unei sarcini, povesti 0ans,pe când luau micul de#un la ordul navei )ergent 8ames.&gonisisem o avere frumuşică, iar James, 'ul meu, era mus peun vas de corsari, aşa cum fusesem şi eu, şi tatăl meu înainte

de ră!oiul arii &lianţe. )n timpul unei escale, i"am spus căintenţionam să arme! o navă şi să plec spre ndiile Occidentale.& fost entu!iasmat. <atăl vitreg al lui aud, care îmi acordaseîncrederea lui luându"mă ca asociat după căsătoria noastră, afost de acord cu plecarea mea şi mi"a împrumutat anii de careaveam nevoie. $ram în port, în căutarea unei nave pe care s"ocumpăr, şi am a(at că aceasta era de vân!are.

= e ce ai vândut"oI se miră ar%, întorcând capul spre

/aletti.= Credeam că n"o să mai am nevoie de ea.= ar treuia să a#ungi la 1eneţia



= &tunci, nu aveam această intenţie. e fapt, încă nu ţi"amspus totul în legătură cu /reda.

ar% oftă, iar 1anderluck i!ucni în râsul acela tunător care îistrânse inima, dar în acelaşi timp o umplu de ucurie. 0ansvoise să a(e tot ce se întâmplase cu Niklaus, cu Junior, cu &nn şi

cu ea însăşi. 4ui ar% îi venise greu să"Bi răscolească din nouamintirile. Cu toate că trecuseră atâţia ani de atunci. 4eferecase într"un cotlon al memoriei, însă nu uitase nimic.evenind o femeie pirat, se grăise să nimiceascăvulnerailitatea aceea, pe care o ura. -i acum, toate lucrurile decare voise să fugă o a#ungeau din urmă cu vite!a fulgeruluii!ind"o drept în inimă.

= Convins că te a(ai la /reda, *otărâsem să mă stailesc prinîmpre#urimi. $ra posiil orice, continuă /aletti, inclusiv ca tu săte ' recăsătorit. Nu voiam să te olig la nimic, ci doar să te văd.>irma *anului se scoro#ea atârnată de lanţul ei, totul era pustiu,părăsit de ani de !ile, după ce trecuse prin mâna mai multorproprietari. Nu voiam ca tu să"l ve!i în *alul acela.

= Să nu"mi spui că te"ai făcut *angiu? se sperie ar%.= Nu. ar am cumpărat *anul, am anga#at personal care să

se ocupe de el şi am pus să se facă reparaţiile necesare. &poiam plecat din /reda, lăsând voră oamenilor mei să mă anunţedacă ai ' apărut pe"acolo.

ar% nu ştia ce să spună. uirea lui /aletti pentru ea eranemărginită. in !i în !i, descoperea noi dove!i. 1anderluckrupse tăcerea.

= arc*i!ul şi cu mine am devenit apropiaţi în timp ce ne

perfectam tran!acţia. C*iar i"am spus pe unde treuia să o ia casă a#ungă la /reda, însă nu l"am întreat ce treuri avea acolo.evenind anc*er, am învăţat să 'u discret, adăuga el, de parcăvoia să se scu!e.

= 4ucrurile nu s"ar ' sc*imat nici dacă ai ' ştiut, declară/aletti. ar am avut mare noroc să te găsesc acum aici.

= &ş ' şi mai ucuros să vă pot a#uta, replică 0ans1anderluck. James începea să creadă că viaţa de armator nu e

nici pe departe atât de interesantă ca viaţa de corsar. 1a 'încântat de prile#ul care i se oferă.

= $ şi el aiciI se miră ar%.

= >ireşte, James e căpitanul meu, i!ucni în râs 0ans.Se ridică şi din doi paşi a#unse la uşă, pe care o desc*ise larg.

gnorând total unele maniere, scoase un şuierat strident, ca pevremea când el şi ar% făceau parte din armata guvernatoruluiolande!.

= Ce"i, tatăI au!i, aproape instantaneu, ar%.= )ţi aduci aminte de femeia aceea care a luptat alături de

mine, deg*i!ată în ărat, pe timpul ră!oiului, şi de isprăvileei, pe care ţi le"am povestitI

= Cum să uit, când mi"ai împuiat urec*ile cu ele ani de !ile?răspunse o voce de stentor care trăda statura impunătoare aposesorului ei.

= &tunci, intră, îi porunci, inedispus 1anderluck. & sositmomentul să ţi"o pre!int.

in clădire nu ră!ătea niciun !gomot. )n afară de câinii dincurte, care mârâiră la apropierea lor, toată lumea dormea laacea ora târ!ie din noapte. 4a câteva sute de metri de casa înstil colonial, unde se a(au camerele sclavilor, încă mai ardea unfoc ale cărui (ăcări se înălţau către cerul negru.

= James la stânga, 0ans la dreapta, *otărî ar% când maiaveau de urcat doar câteva trepte până la peron.

)şi lăsaseră caii la poartă şi înaintaseră discret până lamarginea grădinii, fără să le pese de pietrişul care îi înţepa printălpile din sfoară ale încălţărilor.

$rau în total doispre!ece oameni doi pă!eau caii, şaseîncercuiseră casa şi supraveg*eau împre#urimile, iar ei patru

erau *otărâ5i să forţe!e uşile şi ferestrele, dacă treuia, ca săa#ungă la $mma de ortefontaine./aletti şi ar% voiau s"o surprindă în pat.Aşa nu le re!istă şi nici fereastra, ale cărei geamuri le

sparseră cu o lovitură precisă de piatră. Pgomotul nu"i tre!i pecei din casă.

ar% şi /aletti se furişară la eta#, pe când 0ans şi 1anderluck,identici ca statură şi înfăţişare, controlau parterul.

4a C*arleston oţinuseră cu uşurinţă informaţiile de careaveau nevoie. <oată lumea cunoştea plantaţia ortefontaine.Cei pe care 0ans îi întrease cum să a#ungă acolo îi arătaseră

drumul fără să se mire, din moment ce avea o coraie şi oîncărcătură de livrat. >usese simplu. 3rea simplu. ar% ştia dine2perienţă că dincolo de ceea ce părea prea simplu se ascundeaadesea o prime#die. $ra cu oc*ii"n patru şi le recomandasetuturor să 'e prudenţi lumânarea într"o mână, pistolul în

cealaltă./aletti apăsă clanţa unei uşi, o desc*ise cu gri#ă, înaintară

amândoi spre aldac*in, 'ecare de câte o parte a patului, apoi,cu o mişcare rapidă, ridicară perdelele.

3atul era gol şi nedesfăcut. <recură în odaia următoare.Scotociră astfel prin toate încăperile, înciudaţi că nu găseau penimeni, când se au!i un strigăt. Se grăiră într"acolo şi vă!ură o

slu#nică pe care James o ameninţa cu pistolul, în timp ce cumâna cealaltă îi astupase gura.= 4inişteşte"te, !ise el, nu vrem să"ţi facem niciun rău.

4inişteşte"te, repetă, retrăgându"Bi mâna şi vă!ând c*ipulînspăimântat.

ar% se apropie de pat. /iata femeie, în cămaşa ei de noapte,tremura de spaimă.

= Ande se ascunde stăpâna taI

)nsă dinţii nefericitei clănţăneau în aşa *al încât sug*iţă fărăsă poată articula vreun cuvânt. James îşi puse pistolul la râu,apoi se aşe!ă la căpătâiul ei.

= Calmea!ă"te, o îndemnă el cu voce lândă. )ţi dau cuvântulmeu că n"ai de ce să te temi.

ar statura lui de uriaş nu inspira prea multă siguranţă.<otuşi, vă!ând că nimeni n"o rusca, femeia reuşi să articule!e@

= )n Cua. oamna a plecat să"Bi inspecte!e plantaţia din 4a0avana. 4ipseşte de câteva luni.= Când se întoarceI întreă /aletti, care rămăsese în umră

ca să n"o înspăimânte şi mai mult cu înfăţişarea luimonstruoasă.

= Nu ştiu. oamna n"a spus.= Ande"şi ţine oiectele de valoareI reveni /aletti.= )ntr"un cufăr din cainetul ei. Nu am c*eia. Numai ea o are.

= O să ne descurcam noi, !ise /aletti. James, 'i cu oc*ii peea?

eşi, înainte ca acesta să încuviinţe!e. ar% continuă s"odescoase pe slu#nică. 1oia să a(e cât mai multe lucruri înlegătură cu oiceiurile $mmei, ca să"i 'e mai uşor s"ourmărească. >emeia îi spuse tot ce ştia fără să se lase prea multrugată.

ar% coorî tulurată scara. /aletti găsise cufărul şi tocmaiturna praf de puşcă în gaura c*eii. 1ârî apoi un 'til scurt şi"laprinse. Se au!i o detunătura slaă. arc*i!ul apucă mânerul şidesc*ise fără greutate cufărul. $ra mare, plin cu documente, totfelul de i#uterii şi mult aur, în lingouri şi monede.

= 4uaţi tot, !ise el, de!amăgit că oiectul pe care"l căuta nu

se a(a acolo.Se întoarse şi !ări c*ipul palid şi îngri#orat al lui ar%.= O să ne ducem după ea în Cua, !ise el ca să înşele

decepţia amândurora.= &nn trăieşte, se mulţumi să spună ar%.= $şti sigură de astaI insistă /aletti, în timp ce trei dintre

oamenii lui îi înc*ideau pe servitori în pivniţă, iar 1anderluck şiîncă doi oameni puneau într"un sac de pân!ă toate oiectele de

valoare, pe care puteau oţine cu uşurinţa ani uni.= Nu c*iar sigură. upă spusele cameristei ei, de câteva luni

$mma era întoarsă pe dos din cau!a dispariţiei 'nei ei, carefusese răpită dintr"o mănăstire. Se pare că a făcut tot ce eraomeneşte posiil ca s"o regăsească. Nici eu nu ţi"am spusasolut tot, marc*i!e, suspină ar%, ducându"se la fereastră.

&fară era linişte. Câinii nu mai lătrau. Norii care acopereau

luna aveau să"i a#ute să plece neoservaţi.= $mma m"a torturat mult timp, în înc*isoare. 1oia să măfacă s"o implor să mi"o redea pe &nn, #urând că o încredinţaseunei familii de aici, din Carolina de Sud. 3rimul meu gând a fostsă veri'c dacă era adevărat, însă n"am avut cura#ul s"o fac. Nicinu i"am spus lui Junior. Ca să nu sufere din nou. )ndoiala e unsentiment care te macină, marc*i!e. Nu i"am cedat $mmei, amrefu!at să cred vorele ei şi am preferat să devin pirat decât să

'u nevoită să"mi îndolie! încă o dată su(etul.= <e înţeleg.

= <atăl lui &nn se numeşte Hilliam Cormac. 4ocuieşte foarteaproape de aici. Soţia lui a murit acum câţiva ani. N"am să plecînainte de a sta de voră cu el, *otărî ea, cu o voce ine2presivă.

= <e însoţesc.= Nu, marc*i!e, de data asta nu. 1reau să înfrunt singură

adevărul.$l îşi lăsă oc*ii în #os, rănit de refu!ul ei, dar nu insistă.Se despăr5iseră la poarta proprietăţii, iar ar% se desprinse

dintre ei, îndemnându"şi calul în direcţia oraşului.upă câţiva paşi, şi /aletti, şi 0ans se opriră în acelaşi timp.= $ şi lupta mea, declară 0ans. Niklaus era prietenul meu./aletti dădu din cap şi, părăsind restul grupului, îşi întoarseră

caii ca s"o urme!e de la distanţă. 4a nevoie, ar% putea contape spri#inul lor.

3ână la ivirea !orilor mai rămăseseră trei ceasuri. ar% aveadestul timp. Nu intenţiona să"i facă vreun rău lui HilliamCormac, voia doar nişte răspunsuri. Casa lui era învăluită întăcere, ca şi a $mmei. $ra limpede că oamenii de va!ă dinC*arleston nu se temeau de *oţi. 1ă!ând o fereastră desc*isă la

eta#, ar% renunţă să mai forţe!e uşa. O tufă de caprifoiacoperea faţada şi se încolăcea pe o colonetă care a#ungea pânăla alcon. ar% se că5ără cu sprinteneală, legându"şi calul sualcon.

)mpinse canaturile ferestrei şi pătrunse într"un cainetîntunecos. )naintă pe â#âite, cu prudenţă, ca să nu răstoarneceva. egetele ei întâlniră un sfeşnic. )şi scoase ric*eta şi

aprinse lumânarea.)ncăperea era opulentă. $ra limpede că Hilliam Cormac eraun persona# ogat şi puternic. Cel puţin, îşi spuse ar%, 'ica ei,dacă într"adevăr era vora despre 'ica ei, nu dusese lipsă denimic.

Cu inima ătându"i puternic, desc*ise uşa şi se lăsă condusăde instinct spre încăperea din care venea un i! de tutun, împinseo uşă întredesc*isă, se enervă au!indu"i scârţâitul şi se strecură

înăuntru, cu arma în mână.N"avu însă timp s"o folosească, 'indcă o lovitură de picior îi

nimeri în plin raţul, făcând"o să scape pistolul.



= Nu te mişca, porunci o voce de ărat, nu te mişca sautrag.

ar% se mulţumi să întoarcă doar capul în direcţia lui şi ridicăsfeşnicul ca să"i vadă c*ipul.

= Hilliam Cormac, presupun.

= 3resupui ine.= &m venit să"ţi voresc despre &nn, declară simplu ar%.Hilliam Cormac lăsă în #os pistolul îndreptat spre ea.

4umina !ilei se revărsa asupra plantaţiei. +ăsunau cântecelesclavilor. Hilliam Cormac o însoţi pe ar% +ead spre ieşire şi oprivi plecând în galop. 3entru prima oară după mult timp se

simţea împăcat, în po'da destăinuirilor pe care i le făcusefemeia aceea uimitoare. )n po'da durerii pe care o citise în oc*iiei când, la rândul său, i se destăinuise. )n sfârşit, ştia. )n sfârşit,avea o aliată.

4a despărţire, îşi făgăduiră unul celuilalt că o vor împiedica pe$mma să mai facă rău cuiva. ndiferent cu care din ei s"ar 'întâlnit mai întâi, $mma de ortefontaine era condamnată.

)n pragul uşii, ar% +ead îi întinse mâna.

= ulţumesc, spuse. 1ă mulţumesc, ţie şi soţiei tale, pentrucă aţi iuit"o.

= Nu am niciun merit, milad%. &nn a fost cel mai frumos lucrudin viaţa noastră. eşi am suferit mult din pricina ei. +egăseBte"o. -i spune"i cât de mult o iuesc. $a tot 'ica mea rămâne. &stadacă n"ai nimic împotrivă.

ar% +ead dădu din cap. $ra tulurată. Ceea ce se întâmplase

nu putea ' sc*imat.>emeia încălecă şi, fără să se mai uite înapoi, plecă.= ar de ce v"aţi sculat la ora astaI se minună servitoarea

care coorâse scara ca să"Bi ia în primire treurile.Hilliam Cormac înc*ise poarta şi"şi stăpâni un căscat.= &m ieşit să iau aer, argaret, îi răspunse el !âmind, dar n"

avea gri#ă, mă duc să mă culc la loc.$a rămase uimită, mai ales că stăpânul ei se întindea în timp

ce urca scara, apoi simţi o undă de gelo!ie, înc*ipuindu"şi căpoate condusese o nouă iuită. Oftă, îndreptându"se cătreucătărie. An ărat ca el nu s"ar ' lăsat niciodată cucerit de o

slu#nică, dar ea îşi puse în minte să încerce şi se grăi să"iprepare şi să"i ducă micul de#un.

4a prova 9evanşei, &nn s'da vântul. )mrăcată ca un ărat,cu pantalonii vârâţi în ci!me, purtând peste cămaşa ală o vestă

roşie, ca a lui +ack*am, era mândră de i!ânda ei.Se îndepărtau de nsula 3inilor, unde"l lăsaseră pe micul Jack

în gri#a unei doici, în caana în care locuia împreună cu piratulei.

Nu voia să se mai întoarcă în NeG 3rovidence, nu voia să"lmai vadă vreodată pe James /onn%. Nu"i reproşa că se înverşunaastfel împotriva ei, insultând"o mereu. <ot ce spunea el era

adevărat. $a îl alesese, ţinuse la el şi"l respectase până când elînsuşi încetase să se respecte, dar nu"l iuise. )ntoarse capul casă"l admire pe căpitanul ei, a(at la cârmă. 3entru el, ar ' fost înstare de orice. C*iar şi să ucidă.

= Să ne întoarcem la piraterie, Jo*n, îi ceruse ea într"o !i.= Soţul tău ne va trimite la spân!urătoare.= ar tu nu te mai supui ordinelor lui, insistase ea. ar eu, cu

atât mai puţin. 3refer să mor mai degraă decât să 'u din nou

constrânsă.+ack*am cedase. $ra neun după ea, cu pântecele ei tot mai

rotund. Se mutaseră în alt ţinut, ca să scape de represiuneaguvernatorului, care, deîndată ce a#unsese să ocupe acest post,se arătase nemilos. ulţi piraţi refu!aseră să se convertească,'indcă li se păreau inacceptaile condiţiile puse de rege. Să sepredea ar ' însemnat să se transforme în cerşetori. Cei care se

împotriviseră cu îndâr#ire, ca 1ane, de e2emplu, fuseseră vânaţifără milă şi spân!uraţi.)n ar*ipelagul /a*amas domnea teroarea. Simţindu"se stăpân

pe situaţie în pre!enţa lui Hoodes +ogers, James /onn% îl*ărţuia pe +ack*am, cerându"i capturi mai importante, dinvaloarea cărora guvernatorul prelua trei sferturi. &nn eraconvinsă că reuşise să"l atragă pe acesta de partea lui,împotriva ei. $ra un adevărat ră!oi. -i ea ar ' dovedit aceeaşi

îndâr#ire dacă o altă femeie ar ' încercat să i"l ia pe +ack*am.



&colo, în largul oceanului, se simţea, în sfârşit, la locul ei.Cuvintele 6comoară7, 6pradă7, 6piraţi7 o stimulau şi oinedispuneau.

1oia să"Bi trăiască 'ecare clipă alături de căpitanul ei. Cutoate că îi fusese greu să"l convingă să o ia cu el la ord.

= 3ân!ă la aord, căpitane. $ o navă a companiei, anunţămarinarul de cart.

in câţiva paşi, &nn a#unse lângă +ack*am. Secundul>ert*erston, şeful de ec*ipa# +ic*ard Corner şi Jo*n avisscrutau de#a ori!ontul prin lunete.

= )l luămI întreă &nn, cu inima ătându"i puternic.

= 3oate spuse +ack*am, care era încă furios că mândra luiîl făcuse de râs în faţa ec*ipa#ului.)şi mesteca nervos tutunul. Nu voia să provoace un nou

scandal în faţa oamenilor lui, dar era ferm *otărât s"o ţinădeparte de aorda#. O femeie n"avea ce căuta acolo. C*iar dacăacea ar% +ead îi demonstrase contrariul, cu un an în urmă.$2traordinară muiere? &nn voia doar să"şi dea aere, ca să poatărămâne lângă el. >ăcu o strâmătură, amintindu"şi scenele ei.

= Ce părere aveţi, domnilorI îi întreă +ack*am.Simţea de#a că"l mănâncă palma. Stătuseră prea mult pe

uscat, iar oamenii lui râvneau la o pradă. )nsă, ca să nu repetegreşelile lui 1ane, +ack*am luase oiceiul de a supune la vot'ecare deci!ie.

= 3arcă simt de#a mireasma mirodeniilor pe care letransportă? răspunse avis, lingându"şi pofticios u!ele.

= ar eu, pe cea a romului.Oc*ii lui &nn începură să strălucească.6Kie, #rumoaso, o să-ţi arăt eu cine e stăpân la $ord7, îşi spuse

+ack*am.= 1ino, îi spuse, lăsând cârma în seama lui >ert*erston.&nn îl urmă fără să oiecte!e. Când a#unseră în caina lui, o

sărută cu nesaţ.= Dândul la aorda# te e2cită aşa, +ack*amI

= O ' şi asta.= -i pe mine mă e2cită, mărturisi ea. & trecut prea mult timp

de când aştept să iau parte la aşa ceva. -i acum nu mai am

urta mare, care mă împiedica înainte. Sunt pregătită, îl asigurăea, căutându"i u!ele.

+ack*am îşi plimă mâinile pe şoldurile ei.1ocea lui avis îl făcu să se întrerupă@= 3oţi veni, căpitaneI

= 1in acum.&nn suspină şi vru să"l urme!e.= &Bteaptă"mă, îi spuse el. ă duc doar să dau ordinele

necesare. <e doresc. C*iar acum.$a dădu din cap. 3rivirea lui ardea. Dândul de a face dragoste

înainte de luptă o încânta pe &nn. $l ieşi şi înc*ise uşa. &nnînţelese aia când au!i c*eia răsucindu"se în roască, începu să

ată în uşă. Nu"i răspunseră decât râsetele marinarilor, în timpce +ack*am le striga de#a să se pregătească pentru aorda#.&nn începu să plângă de ciudă. upă care o cuprinse dorinţa

de ră!unare. acă +ack*am îşi înc*ipuia că o poate supune, seînşela. $a voia să simtă mirosul prafului de puşcă şi atingereasângelui.

e când era la ord, asistase de două ori la aorda#e, darsarcina o împiedicase să ia parte la acţiune altfel decât ca

spectator neputincios. 3riveliştea o fascinase atât de mult, încâtîi răscolise măruntaiele, stârnindu"i o furie de care nu se credeaîn stare. in cau!a copilului, se stăpânise. ar tocmai de asta îşipărăsise 'ul pe uscat, nu ca să 'e acum lipsită de aceastăplăcere. -tia că setea ei de luptă era o reminiscenţă a vec*iuluiei coşmar, pe care renunţase să"l înţeleagă, dar nu şi să"le2orci!e!e.

4ăsă, aşadar, 9evanşa să se pregătească de aorda# şi sălupte, cultivându"şi mânia ca pe o armă prime#dioasă. $ra*otărâtă să câştige respectul tuturor sau să moară, c*iar în acea!i.

4ustrui saia pe care o purta la centură şi veri'că pistolul, aşacum vă!use că făceau piraţii, rugându"se ca nava Companieindiilor Occidentale să opună re!istenţă.

Când îşi dădu seama că dorinţa i se îndeplinise, desc*ise

fereastra care dădea spre puntea din spate şi, riscând să cadă înmare, escaladă carena ca sa urce pe dunetă, aşa cum făcuse cutrei !ile mai înainte.



Când a#unse sus, ătălia era în toi pe puntea superioară anavei comerciale. Simţi cum un val de furie pune stăpânire peea. )şi duse maşinal mâna la pandantiv. &poi, cu un urletră!oinic, se aruncă în iureş.

Nava )ergent 8ames se apropia în vite!ă de 0avana, dupădouă săptămâni în care marea fusese liniştită. +e!ervele de apăpotailă erau cam pe sfârşite. $rau cu toţii nerădători săa#ungă la destinaţie, ar% în primul rând.

Când ieşise de pe proprietatea lui Hilliam Cormac, se întâlnisecu /aletti şi cu 1anderluck, cărora le povestise totul. Nupierduseră timpul. & doua !i, cei doi 1anderluck, tatăl şi 'ul, le

propuneau să meargă cu nava lor în căutarea $mmei şi a lui&nn. ar% presimţea că $mma rămăsese în Cua pentru 'ica ei.Ceva violent se tre!ise în ea. Ceva e2trem de violent. 4a asta

contriuise şi pre!enţa lui 0ans. )ntâlnirea lor îi elierase din nouamintirile. 4e evocaseră, voriseră despre Niklaus, poate tocmaica să"Bi consolide!e ura. /aletti îi ascultase în tăcere, ştiind, însfârşit, tot ceea ce ar% nu fusese în stare să"i mărturisească la1eneţia.

e la întâlnirea cu Cormac o durere în plus îi ră!da c*ipul.&ceasta era dulată de una şi mai c*inuitoare, cea a vinovăţieisale. +efu!ând să i se supună $mmei, refu!ând s"o creadă, îşiaandonase propria 'ică, sânge din sângele ei, carne din carneaei. )i venea greu să"Bi ierte asta.

= egeaa te c*inuieşti singură, nu poţi sc*ima lucrurile, îispusese /aletti, vă!ând"o cum se !ătea în aceasta capcană.

= -tiu, marc*i!e. ar mă gândesc la Junior, la făgăduiala pecare i"am făcut"o şi pe care am nesocotit"o din egoism.= Nu din egoism. e nevoie.= -i care"i diferenţaI Nu pot da timpul înapoi. C*iar dacă aş

regăsi"o pe &nn, nu ştiu dacă aş avea cura#ul să"i mărturisescadevărul. Să o privesc în oc*i. Să"i cer iertare pentru că ampărăsit"o.

= N"a fost nefericită. 1a înţelege.

ar% suspinase.= Sau o voi pierde pentru totdeauna, ceea ce n"aş putea

suporta. Nu voi ' niciodată mama lui &nn. ragostea nu se

naşte la simpla a(are a unui adevăr, ci din încredere şi dinapropiere.

= Se naşte din pântecele care a ocrotit"o. )ncrede"te îninstinctul tău.

= nstinctul meu mă îndeamnă s"o ucid pe $mma, oftase

ar%. -i să mă oişnuiesc cu pierderea copilului pe care l"ampurtat în pântece.

= Nu te mai c*inui. >iecare lucru la timpul său. &cum e timpulră!unării, iar cel al iertării va veni şi el.

= 3iraţi în spate, triord? urlă marinarul de cart.ar%, care se că5ărase în velatură, oservase şi ea coraia

aceea. )şi duse mâna streaşină la oc*i, ca să se apere de soarelecare o orea. /ătăile inimii i se înteţiră.= $i, drăcie? &ş pune rămăşag că asta e 9evanşaCoorî în graă de pe catarg şi se repe!i spre James, care

scruta ori!ontul. O emoţie ine2plicailă o făcuse să seîmu#ore!e la faţă. 4uă o lunetă, ca să veri'ce.

&poi coorî repede de pe punte şi intră valvârte# în cainaunde 1anderluck şi /aletti tocmai staileau po!iţia navei.

= +ack*am? e2clamă ea.Cei doi încremeniră. 3rivirea lui ar% avea o sclipire de

neunie pe care nu i"o mai vă!useră niciodată.= +ack*am? <averna? NeG 3rovidence? înşiră ea cu o voce

întretăiată. $a este?= Care eaI= Soţia lui /onn%. $a e? &nn?

1anderluck privi spre /aletti, care pălise.= <u ai spus că seamănă cu mine, insistă ar%, cu sângelepulsându"i puternic în tâmple.

= &şa e, ar%, dar= $a e, marc*i!e?)şi trecu peste frunte o mână tremurândă. )n priviri i se citea

disperarea. /aletti încercă să"şi amintească imaginile de atunci.$rau vagi. <recuse multă vreme. Se apropie s"o îmrăţişe!e.

= 4inişteşte"te.= )mi cereai să mă încred în instinctul meu, îi spuse, în timp

ce el o strângea la piept. <ocmai m"a anunţat. 1ă!ând 9evanşa

apropiindu"se de noi, imaginea aceasta m"a străfulgerat, deparcă ar ' rămas ascunsă în mintea mea, aşteptând clipa în careaş ' acceptat, în sfârşit, s"o văd cu adevărat.

= <ot ce se poate, admise /aletti.1anderluck îi întinse lui ar% un pa*ar cu rom, pe care

aceasta îl ău dintr"o îng*iţitura.= &m încredere în intuiţia ta, o asigură el. Ne"am a!at pe ea

de atâtea ori pe câmpul de luptă.)n clipa aceea intra pe uşă James.= Se apropie, !ise el, ne vor a#unge din urmă în mai puţin de

doua ore. &ţi vă!ut vreun golf în care să ne ascundemI= Nu vreau să mă ascund, declară cu *otărâre ar%. &nn era

însărcinată cu +ack*am. esigur că a lăsat"o la ţărm, cu copilul.<reuie să a(u, 0ans.= -i cum ai de gând să procede!iI oftă /aletti.= Arcând la ordul navei lui. ar după ce mă voi lămuri, o să

de!erte!.= Nici nu se pune prolema să ne despărţim?= ar nu putem risca să ne scape $mma.= &m eu gri#ă de ea, se oferi 1anderluck. Ce !ici, JamesI

= Cu mare plăcere, tată. 1oi ocupaţi"vă de &nn. 3unctul deîntâlnire va ' 0avana.

ar% dădu din cap, încântată de aceasta soluţie, deşi simţeaoarecare nelinişte.

= Nu prea cred ca +ack*am va ' încântat să ne recrute!e?oftă ea.

= S"au oprit, căpitane, !ise >ert*erston. 3arcă ne"ar aştepta.+ack*am îşi luă luneta de la oc*i.= 1ăd şi eu.nspecţia lui nu dăduse niciun re!ultat. $ra o navă de comerţ

ca oricare alta.= Să 'm prudenţi, totuşi, *otărî el. <unurile să 'e pregătite de

tragere. N"aş vrea să cădem în vreo cursă de"a #avrei ăleia deHoodes +ogers.

= 4a ordin, căpitane.-i avis ordonă de îndată ca ec*ipa#ul să se pregătească de

luptă.

ar% privea 9evanşa care se apropia. )şi încleştase pumnii şiera tot mai agitată. Niciodată n"ar ' cre!ut că ideea de a orevedea pe &nn o va răscoli atât de mult, după ce se străduiseatât s"o uite. /aletti avea dreptate. An mădular amputat nu

înseamnă că e vindecat.= <e simţi ine, ar%I o întreă 0ans, venind lângă ea.$a încuviinţă.= e ce nu mi"ai cerut a#utorul după moartea lui NiklausI

întreă el deodată, re!emându"se de un colac de parâme.= 0aar n"am. N"aveam c*ef să voresc cu nimeni, şi cu atât

mai puţin să pierd vremea ducându"mă la Ostende.

= &i ' putut să"l laşi la mine pe Junior. $ra 'nul meu.$a oftă.= Nu ştiu ce să"5i spun, 0ans. &m acţionat fără să mă

gândesc.= in instinctI= Cu siguranţă. )mi pare rău.= Să nu"ţi pară, ar% Olgersen. Odată cu trecerea anilor am

devenit fatalist. acă iuita lui +ack*am este într"adevăr &nn

înseamnă că instinctul nu te"a înşelat.= Ce vrei să spuiI= >ără Junior, poate că n"ai ' devenit niciodată pirat, n"ai '

eşuat niciodată în Caraie şi poate că nu ne"am a(a acum aici,atât de aproape de ea.

= >ără Junior aş ' cedat în faţa $mmei şi aş ' recăpătat"o pe&nn.

= C*iar cre!i astaI$a dădu din cap.= &tunci te minţi singură.= e ceI= 3entru că l"ai iuit prea mult pe Niklaus ca să pacti!e!i cu

ucigaşul lui.= Cred că ar treui să arunci o privire, ar%, i se adresă

/aletti, care se apropiase de ei cu o lunetă în mână.

/rigantina lui +ack*am era doar la câteva caluri de ei şi sepregătea să vire!e ca să"i ia din travers. irată de !âmetul lui,ar% puse instrumentul la oc*i. nima îi tresări de ucurie.

)mrăcată ca un pirat, &nn /onn% stătea la prova 9evanşei, înătaia vântului.

= >iica vântului, îi şopti la urec*e /aletti, cuprin!ând"o demi#loc.

= >iica mea, murmură ar% desluşindu"i trăsăturile,

studiindu"le cu atenţie, ca să se convingă.)i întinse luneta lui 1anderluck, care o luă emoţionat.= nstinctul nu te"a înşelat, ar%, a'rmă el. &l dracului să 'u

dacă fătuca asta nu"i c*iar &nn Olgersen.

= <uI se sufocă de uimire +ack*am când o vă!u pe ar% lacelălalt capăt al pasarelei coorâte ca să"i permită accesul la

ordul lui )ergent 8ames.1anderluck îi îndeplinise ordinele fără să crâcnească.= $u? replică ar%, care se străduise să"Bi recapete

stăpânirea de sine înainte de a"l înfrunta, dar nu reuşea să"şireţină ătăile năvalnice ale inimii la vederea lui &nn, care sestrecurase lângă el.

= &r ' treuit să"mi dau seama, când v"am vă!ut manevrele?Se apropie şi /aletti, iar +ack*am rân#i.

= &şadar, n"ai fost spân!urat odată cu 1ane.= upă cum se vede, nu, spuse /aletti.= eci sunteţi şi acum în căutarea unei nave, #udecând după

vec*itura asta a voastră. Se pare că ar% +ead decade din ce înce mai mult.

= $şti femeieI interveni &nn.= Sunt pirat, recti'ca ar%. e fapt, pe tine te căutam,

+ack*am.= Ca să te ră!uni că nu te"am vrut la ordI= Ca să mă înrole! pe nava ta.= ai ine crăp? scrâşni el, scuipând cu năduf.= Nicio prolemă, declară cu răceală ar%, îndreptându"şi

pistolul spre el.Cocoşul era tras. +ack*am se sc*imă la faţă, mai ales că şi

/aletti îşi scosese arma, pe care o aţintise drept către &nn.

= <icăloaso? eci era adevărat că râvneai la 9evanşa.



ar% !âmi. )ntr"adevăr, se gândise să ia şi coraia odată cu'ica ei, dar privirea îndâr#ită şi furioasă a acesteia o făcuse sărenunţe. &nn îl iuea pe +ack*am.

= acă aş vrea s"o iau, ar ' de a#uns să trag în tine, !ise ea.ar n"am de gând s"o fac. Cu copoii lui Hoodes +ogers prin

prea#mă, e mai ine să te alături cui treuie. ar tu eşti cel maiun pirat din apele astea.

+ack*am nu se aştepta la astfel de laudă. 0olă oc*ii, uimit.ar% îi întinse pistolul pe care cu o clipă mai înainte îl îndreptaspre el.

= &nga#ea!ă"mă, îi spuse. Nu vei regreta.&nn fu aceea care îi lua arma din mână, în timp ce /aletti lăsa

şi el în #os ţeava pistolului.= /un venit la ordul 9evanşei, *otărî ea în locul iuitului ei,cu un surâs plin de încântare. $u sunt &nn /onn%.

nima lui ar% îşi acceleră ritmul.= ar% +ead, se pre!entă ea cu simplitate, întin!ându"i

mâna.&nn i"o strânse, apoi se întoarse spre +ack*am, căruia nu"i

plăcuse deloc s"o vadă încălcându"i autoritatea.

= Să nu"ţi treacă prin minte să"mi faci vreo 'gură, +ead?= i"am dat cuvântul, căpitane.&nn /onn% i!ucni într"un râs cristalin care"i mergea drept la

inimă lui ar%. &tenţia femeii pirat fusese captată depandantivul de smarald pe care &nn îl purta la gât.

,,

e îndată de )ergent 8ames se îndepărtă, ar% putu să"Bi dea

seama ce po!iţie ocupa &nn la ordul 9evanşei.)n primele săptămâni după ce o luase pe vas, +ack*am

potolise nemulţumirea ec*ipa#ului e2plicând că ea avea sădearce în Cua şi să rămână acolo cu copilul lor.

= ar căpoasa asta avea alte planuri, îi povesti 0arGood luiar%, cu o voce care trăda ceva respect şi simpatie.

Cum nu reuşea să înc*idă un oc*i, ar% urcase pe punte, la

aer, unde se întâlnise cu marinarul. Nimeni dintre cei carefăcuseră parte din vec*iul ec*ipa# al lui 1ane nu se opuseseînrolării lor, 'indcă toţi îşi aminteau de !elul de care dădeaudovadă în luptă. 0arGood avea c*ef de voră. Continuă@

= &nn s"a lăsat dusă pe nsula 3inilor, 'indcă era gata sănască, şi"i tot reproşa lui +ack*am că"i făcuse una ca asta. $lvoise să plece imediat, dar ea atâta l"a dus cu vora, încât amrămas ancoraţi acolo o lună de !ile. )n timpul ăsta, câţiva dintre

ai noştri s"au făcut ucanieri şi n"au plecat de pe insulă.= iecare cu vânatul lui. Anii preferă mistreţii. &ltora le plac

metisele acă pricepi ce vreau să !ic.= 3ricep -i copilulI= icul JackI Pdravăn şi gălăgios ca şi taică"su. +ack*am era

neun după el, ca şi după femeia lui, de altfel. )n 'ecare !iamâna plecarea. >ireşte că pe noi nu ne putea păcăli. -tiam inecă"l #oacă pe degete. ar era căpitanul nostru şi"l cunoşteamdestul de ine ca să ne dăm seama că, până la urmă, o să sesature. )ntre timp am pus la uscat carne şi peşte, am conservatfructe, i"am tratat pe tovarăşii noştri care se îmolnăviseră descorut, am umplut utoaiele cu apă şi am cumpărat făină demanioc. 3e scurt, ne"am aprovi!ionat pentru o campanie

îndelungată. Ne !iceam că, odată a#unşi în larg, era ine să neîntoarcem cât mai rar acolo, ca să nu ni"l sc*ime de tot pecăpitan. 0arGood se întinse, trase un fum din pipă, apoi



continuă@ într"o dimineaţă, +ack*am a apărut şi i"a ordonat lui>ert*erston să adune ec*ipa#ul şi să pregătească 9evanşa deplecare pentru noaptea următoare. Ne"am prins imediat că voias"o şteargă pe şest. &m făcut ce ne"a !is şi l"am aşteptat laord. acă vrei să mă cre!i, +ead, după ce a urcat din arcă

scara de frâng*ie şi a a#uns pe punte, +ack*am a rămas cu guracăscată, iar noi, la fel.

= e ceI&mintindu"şi scena, 0arGood începu să râdă.= &nn sosise în acelaşi timp cu el, dar pe la aord, se

că5ărase pe ancoră şi a#unse înaintea lui pe dunetă. 3urta *aineărăteşti şi era înarmată. Când a tras în aer cu amândouă

pistoalele deodată, ni s"a părut că dracul în persoană apărusepe vas?ar% i!ucni şi ea în râs. Nu"i era greu să"şi înc*ipuie ce

mutră făcuse +ack*am în faţa acestei apariţii.= 6itaţi-vă $ine la mine, 0egoşilor ne"a strigat ea, continuă

0arGood. ?i tu la #el, 9a4*am Dacă mai încearcă vreunul dintrevoi să mă ducă cu preşul, îi retez coaiele şi i le $ag pe gât &ât despre tine, căpitane, dacă-mi mai torni gogoşi, o să ţi le

servesc la prânz în vâr#ul #rigării a adăugat ea, scuipând pestealustradă. Au pentru asta l-am lăsat pe onn6 i gri0ă să nuuiţi.7 upă care a încălecat grila#ul, şi"a depărtat raţele şi asărit în mi#locul nostru. )ncremeniserăm cu toţii, nimeni n"asc*iţat nici cel mai mic gest. & ateri!at printr"o rostogolire, s"aridicat, i"a dat pistoalele lui +ack*am, care era roşu ca racul defurie, şi a adăugat@ 6Pedepseşte-mă, dacă vrei, dar dacă mă

de$arci, să ştii că n-ai să mă mai vezi niciodată7.= &şa că +ak*am a cedat= "a ars o palmă şi a ţinut"o la carceră două !ile. )n cea de"a

treia !i ea a urcat din nou pe punte, cu oc*iul învineţit, a supt opintă de ta'a şi a mârâit că, dacă întinde vreunul o mână s"opipăie, n"o să mai aiă după aia cu ce face laa. 4a aorda#, sede!lănţuie la fel ca tine. oar că are mai puţină e2perienţă. >ataasta e dracul gol. -i cel mai un camarad pe care ţi l"ai putea

dori, conc*ise el căscând.)n clipa următoare, 0arGood adormi, legănat de mişcarea

navei şi de romul pe care"l ăuse.

ar% +ead rămase mult timp su mantia cerului înstelat, cupipa în gură, înveselită gândindu"se la temperamentul lui &nn,în care se recunoştea, încântată să o ştie, în sfârşit, atât deaproape, ucurându"se că, de data asta, soarta voia s"o împacecu trecutul ei. Ca să"Bi regăsească 'ica şi să"i de!văluie

adevărul, treuia mai întâi să şi"o apropie. &sta avea să"i ia cevatimp, dar, în cele din urmă, &nn o va iui.

/aletti îi dădu dreptate câteva !ile mai târ!iu, atunci când9evanşa, a#ungându"şi din urmă prada, lansă cârligele deaorda#. )mătată la gândul măcelului, &nn spumega alături dear%. Se năpustiră fără milă asupra acelor ăraţi căliţi, căutândciocnirea săiilor, cu forţele în!ecite la apropierea pericolului,

trecând pe lângă moarte cu aceeaşi eleganţă. Altimele îndoieliale lui /aletti se spulerară. $ra clar că amândouă aveau acelaşisânge. Cel pe care"l făceau să curgă.

<recuseră două luni de când 9evanşa se a(ă în larg. +ack*am*otărî să se întoarcă în Cua. 3ră!ile nu fuseseră cine ştie ce,doar câteva ărci de pescuit. Căldura era apăsătoare. +e!ervelede *rană şi apă se terminau. acă vântul se oprea, foamea şisetea, aceşti inamici nevă!uţi, aveau să le rărească rândurile.

$ra o *otărâre înţeleaptă, care fu votată în unanimitate, spremarea ucurie a lui /aletti, care voia să discute cu 0ans şi să"lîndemne să aiă rădare.

Complicitatea dintre &nn şi ar% sporea pe nesimţite. /alettirămânea în mod intenţionat la distanţă, ştiind că o asemenealegătură era greu de în'ripat şi cu atât mai preţioasă. ar% nuvoia să forţe!e lucrurile. -i nici marc*i!ul. 1iaţa aceasta

aventuroasă, în care nu mai treuia să"Bi ascundă rănile, îiplăcea din ce în ce mai mult.

<imp de patru !ile, la ori!ont nu se ivi nicio pân!ă. Oceanulera calm, iar !ăpuşeala de peste !i era ucigătoare. Nava păstradirecţia, dar aia dacă mai înainta su impulsul palelor suite devânt care um(au timid pân!ele înainte de a le lăsa să atârne dinnou ca nişte cârpe.

= Nenorocită vreme? mormăi &nn, care stătea alături dear%, mestecând tutun ca să"Bi mai înmoaie gâtul uscat.

&şe!ată pe astinga#, cu picioarele încolăcite în #urul uneiparâme, ar% îşi privea 'rul undiţei care se mişca în valuri,sperând, ca şi alţii, că va reuşi să îmunătăţească meniul cunişte peşte. in ţestoasa pe care o adusese +ack*am cândancoraseră ultima dată nu mai rămăsese mare lucru în afară de

carapace.= 1oreşte"mi despre tine, ceru deodată &nn, vă!ând că ar%

rămăsese tăcută.>iica ei îi căuta din ce în ce mai des tovărăşia. <otuşi, ar% se

simţi încurcată. &vea atâtea să"i spună? ar nu se simţea încăpregătită. O iuea de#a prea mult pe &nn ca să rişte s"o piardăprin mărturisiri premature.

= &i fost întotdeauna marinarI insistă &nn, pe care muţenialui ar% n"o intimida.= a, răspunse eaE nu era c*iar o minciună. ar tu, &nn, de

ce n"ai rămas pe uscat ca să"l creşti pe micul JackI= e când mă ştiu am iuit marea. $ ca o osesie.= Cum adicăI întrea ar%, pro'tând de portiţa care i se

desc*idea.&nn privi în !are. 3e frunte i se adânci o cută.

= irosul de sânge şi de praf de puşcă mi"a ântuitcoşmarurile încă din copilărie. <ata mi"a spus că, la vremeaaceea, am fost atacaţi de nişte andiţi şi că acest eveniment m"a şocat profund.

= Cine e tatăl tăuI insista ar%, de parcă ar mai ' avutnevoie de încă o con'rmare.

= $ plantator în Carolina de Sud. Se numeşte Hilliam Cormac.

&nn oftă, pe când ar% !âmea senină. <reuia sa a(e ce mairămăsese în memoria lui &nn din viaţa de la /reda, din momentce nu"şi amintise de ea, de c*ipul sau de vocea ei.

= $ ciudat, continuă &nn, urmându"şi 'rul gândurilor. e cândsunt cu +ack*am, o parte din mine parcă înneuneşte înainte deaorda#e. oar violenţa luptei mă linişteşte. 3oate că asta seîntâmplă pentru că"l urăsc.

= 3e cineI

= 3e Cormac. <ăcură amândouă. C*ipul lui &nn era înc*is, crispat în #urul

unei amintiri dureroase.

= Nimeni nu"şi urăşte tatăl fără motiv= &m unul, +ead. Cel mai temeinic din lume, crede"mă. a.

Cel mai întemeiat motiv.Strânse din dinţi, iar ar% nu putu scoate de la ea nimic mai

mult, furioasă că Hilliam Cormac nu"i de!văluise tot.

& doua !i, o furtună se apropie dinspre est şi se grăiră săscoată pe punte utoaiele goale din cală. Când norii se rupseră,&nn fu prima care începu să danse!e pe punte, învârtindu"se şirâ!ând, cu gura desc*isă, pentru a se ucura de picăturilesalvatoare.

ar% g*icea nerădarea lui &nn după timpul pe care"l

petrecea fata scrutând ori!ontul, în timp ce !ilele treceau,apropiindu"i tot mai mult de Cua. Nu reuşiseră să mai prăde!edecât un arca!, în !iua precedentă, dar fără cine ştie ce pro't.)i era dor de 'ul ei. Se apropie din nou de &nn, după ce ieşisedin cart, lăsându"l iar singur pe /aletti, pe care acest lucru nupărea să"l deran#e!e

= <e gândeşti la micul Jack, nu"i aşaI&nn încuviinţă.

= ar%, tu ai copiiI= oi.= -i nu"ţi e niciodată dor de eiI= )n 'ecare clipă, mărturisi ar%. ar acum sunt adulţi şi

amândoi şi"au ales destinul. S"au făcut piraţi, ca şi mine.&nn !âmi.= -i au propria coraieI

= a, răspunse ar%, şi nu minţea.C*iar dacă +ack*am era căpitanul 9evanşei, aceea care oconducea era, de fapt, &nn.

= i"e frică, făcu &nn, după o clipă de tăcere. &rd denerădare să"l strâng în raţe pe micul Jack, dar mi"e frică.

= e ce ţi"e fricăI= i"e frică să"l iuesc. N"aş putea să"ţi e2plic. i"e frică să

nu"mi 'e răpit. deea aceasta mă înspăimântă.

ar% o vă!u ducându"şi mâna la lănţişorul pe care"l purta lagât.

= e unde ai i#uteria astaI o întreă.

= e la mama. in trecutul meu, recti'că ea. ar nu vreau săvoresc despre asta.

&nn oftă şi întoarse capul spre ea. 3rivirile li se întâlniră. $rauîncărcate de tandreţe. <ulurată, &nn îşi plecă oc*ii.

= Ki s"a întâmplat vreodată să te simţi atrasă de o femeieI

întreă ea apoi.= a. &veam pe atunci vârsta ta. ar nu mi"a adus decât

nefericire.= )mi place tovărăşia ta, ar%. ă linişteşte şi, în acelaşi

timp, mă sperie. &ş vrea să mă îndepărte! de tine şi, în acelaşitimp

= Să mă cuprin!i în raţeI

&nn dădu din cap.= -i eu simt la fel, &nn.= 3ământ? urlă santinela, în clipa când ar% atingea degetele

fetei.&nn şi le retrase rusc şi plecă, de parca ar ' ars"o cineva cu

'erul roşu.

= Spune"i, ar%, insistă /aletti, mângâindu"i lând şoldurile.

$ra pentru prima dată, după mult timp, când se regăseauastfel. Nici nu se punea prolema să facă dragoste atâta timpcât se a(au la ordul 9evanşei. N"aveau intimitate, iar /aletti n"ar ' riscat să stârnească gelo!ia celorlalţi. 3entru ec*ipa# era dea#uns că o au!ea pe &nn gemând de cum se lăsa întunericul.3rivilegiul de care se ucura +ack*am ar ' putut să le dea idei

+ack*am avea o caană din trunc*iuri de copaci pe nsula

3inilor, în faţa căreia ancoraseră. e cum pusese piciorul pepla#ă, &nn alergase la copilaşul ei. ar% n"o mai vă!use de opt!ile. Ca să compense!e această lipsă care sfâşia inima lui ar%,/aletti făcea dragoste cu ea.

= $ greu să găsesc momentul potrivit. 3e navă, se găseşteîntotdeauna cineva care ne întrerupe discuţiile. )n afară de asta,&nn e încă reţinută.

= Olig"o să ţi se destăinuie.

= Nu îndră!nesc.



= 0aide, ar%, e ca un aorda#. 3oţi să învingi sau să pier!i,dar nu mai poţi continua să te lupţi cu fantomele. O terori!ea!ăşi pe ea, nu numai pe tine. $lierea!"o de ele sau părăseşte"o.

ar% se întoarse cu faţa în sus, privind '2 în tavan,dedesutul căruia !urătăceau tot felul de gângănii. $ra

transpirată 'indcă făcuseră dragoste, dar şi din cau!a căldurii.= >ără îndoială că ai dreptate. &şa am să fac. ă duc s"o văd

şi să discut cu ea.= ai târ!iu, *otărî /aletti, mângâindu"i pântecele. ai

târ!iu.ar% îl trase mai aproape. -i ea avea nevoie de dragoste. Se

lăsă cu totul în voia lui.

= &nn, treuie să"ţi voresc. )ntre patru oc*i, declară ar%înfăţişându"se la uşa ei după câteva ore, la lăsarea serii.

= ntră, spuse &nn, vi!iil încântată de vi!ită. +ack*am nu"iacasă şi tocmai l"am culcat pe micul Jack. 1rei să"l ve!iI

ar% dădu din cap şi o urmă. &nn dădu în lături o draperie.4ângă pat se a(a un leagăn. &nn apropie de el lanterna pe careo luase de pe moilă. Casa lui +ack*am era decorată cu tot felul

de oiecte, provenind din numeroasele sale capturi.= 3are fericit, murmură ar%, vă!ând că eeluşul surâdea.= ă simt atât de vulnerailă alături de el, murmură &nn.= -tiu. Simt.ar% se îndepărtă puţin, pentru ca discuţia lor să nu"l

tre!ească pe micul Jack. &nn lăsa #os lanterna şi o urmă. Stăteaufaţă în faţă, atrase una către cealaltă de o nesfârşită tandreţe.

= )n !iua aceea, pe navă începu ar%.= -i mie mi"a fost dor de tine, şopti &nn, luând"o de mână. $ceva rău în astaI

= Nu, nu e nimic rău.ar% îng*iţi în sec şi începu.= &m o 'ică, &nn. O 'ică de vârsta ta>ata se lipi de ea şi"şi ascunse ora!ul în scoitura umărului

ei. /raţele lui ar% o cuprinseră.

= -tiiI

= -tiu, dar puţin îmi pasă. Nu"mi pasă nici de vârsta sau dese2ul tău, ar% +ead, nu vreau decât să mă ucur demângâierile tale.

ar% simţi că i se opreşte răsu(area. N"avu timp să"şi vină în're, căci o mână rutală o trase înapoi.

= $i, drăcie? <u eşti, +eadI urlă +ack*am.ar% îşi înăuşi un suspin de uşurare, deşi se a(a într"o

postura destul de incomoda.= Nu e vora de ceea ce cre!i, se apără ea.= /a da, e2act despre asta e vora, de!minţi &nn, stând

dreaptă în faţa lui. O doresc, aşa cum tu le doreşti pe curvele cucare te culci pe la spatele meu. $u de ce m"aş lipsi de plăcerea

astaIar% simţi o sudoare îng*eţată la tâmple.= Nu, &nn, gemu ea. Nu mă poţi dori pe mine. Nu se poate?= -i de ce, mă rogI mârâi +ack*am, apucând"o de înc*eieturi

şi trăgând"o spre el. -i dacă, până la urmă, mi"ar plăcea şi mieideea astaI

escumpănită, ar% nu mai avu putere să se apere. Dura lui+ack*am se lipi lacomă de a ei. Destul lui o forţă să reacţione!e.

Ca să scape de acest coşmar. e privirea ar!ătoare a lui &nn, întimp ce oc*ii i se umplură de lacrimi.

)şi ridică genunc*iul şi"l i!i violent pe +ack*am între picioare./ăratul îi dădu drumul, în#urând.

= Nu pleca, ar%, gemu &nn, în timp ce +ack*am se încovoiade durere. Ne va lăsa să ne iuim.

= Nu înţelegi. Nu te pot iui. Nu în felul ăsta.

= /ine, dar de ceI scrâşni &nn, frustrată că o vede atât derăvăşită şi de indignată.= >iindcă sunt mama ta, spuse ar%.+âsul lui &nn îi spuleră ilu!iile. 3e când se îndepărta în

graă, o mai au!i aruncându"i, înciudată@= 1a treui să născoceşti altceva dacă vrei să te iert?

ar% rămase mult timp în faţa oceanului şi a lunii imense care

parcă"şi ătea #oc de disperarea ei. Nu ănuise nimic. Nuînţelesese nimic din purtarea lui &nn. 3ierdută cu totul în

dragostea ei de mamă, nici măcar nu"şi imaginase că 'ica ei s"ar ' putut simţi atrasă de ea în cu totul alt fel.

Cu toate acestea, ar ' treuit să"şi dea seama vă!ând privireaşi atitudinea lui &nn. ar apropierea dintre ele o ucurase atâtde mult, încât nu mai stătuse s"o anali!e!e. Stricase tot. &nn n"o

cre!use. /ineînţeles că n"o cre!use. Cum s"o creadă înasemenea împre#urări, în lipsa oricăror amintiri din trecutul eiICum să n"o urască acum, când fusese respinsăI

ar% descoperea cu spaimă că 'ica ei era şi mai violentă, maicarnală şi mai pasională decât fusese ea. escoperea în &nnavânturile ră!oinice ale lui Niklaus. ar% o suestimase. &nn n"avea nevoie de o mamă, ci de o prietenă, o prietenă care s"o

iuească. Cum s"o mai facă acum să înţeleagă că, de fapt, căutaceea ce"i fusese luatI Că atracţia '!ică nu era decât o aparenţăînşelătoareI &r ' vrut să renunţe. /aletti voia să de!erte!e depe coraia lui +ack*am ca să a#ungă în Cua, a cărei coastă sepro'la în !are. Să"l găsească pe 0ans, să recupere!e craniul decristal şi s"o omoare pe $mma.

ar% putea foarte ine să"l urme!e, s"o uite pe &nn. )i veneasă urle. Nu putea să plece, nu aşa, nu după ceea ce se

petrecuse. Nu voia să rupă legătura aceea fragilă. -i ce"i vaspune lui Junior când se va întoarce pe nsula KestoaseiI

<răsăturile i se contractară într"un rictus amar. <reuia să tacăşi să ată în retragere, să înfrunte şi iritarea lui &nn, şi pe cea alui +ack*am. Să"şi păstre!e demnitatea. Să redevină ar% +eadşi să se roage ca, într"o !i, &nn să simtă nevoia de a căutaadevărul. Cu paşi şovăitori, ascun!ându"şi descumpănirea în

spatele mândriei, ar% se îndreptă spre *anul unde, cusiguranţă, /aletti era aşe!at la o masă.Când fură singuri în cămăruţa pe care o înc*iriaseră în *an, se

prăuşi plângând în raţele lui, ca să"şi aline durerea stârnită deprivirea lui &nn.

= Ande"i marc*i!ulI scrâşni +ack*am după o săptămână, pecând ridicau ancora.

ar% îl anunţase pe Corner că /aletti nu se a(a la ord.= Nu ştiu, !ise ea cu răceală.= Sper, pentru inele tău, că n"are de gând să ne vândă?



= Darante! pentru el, spuse ar%, înfruntând privireaîncruntată a lui +ack*am.

Nu"şi mai voriseră de la incidentul de pe insulă. Cât despre&nn, aceasta îi întorcea ostentativ spatele.

= 3uteai să te duci şi tu cu el.

ar% nu ripostă, grăită să plece.= Sunt de cart, căpitane. 3ot să mă retragIrept răspuns, +ack*am se întoarse şi se îndepărtă. ar% îşi

încleşta dinţii şi pumnii, spunându"şi că, într"adevăr, ar ' făcutmai ine să de!erte!e şi ea.

= ai dă"5i răga! o lună, ar%, îi spusese /aletti. acă nureuşeşti s"o convingi pe &nn până la următoarea escală pe

nsula 3inilor, atunci o vei putea lăsa să"Bi urme!e calea ei. arte cunosc, ştiu că n"ai să 'i împăcată decât după ce o să faci totce"ţi stă în putere. &şa că du"te cu ea. -i gândeşte"te că, aşacum ai reuşit tu, s"ar putea întâmpla foarte ine s"o găsească şi$mma. $u şi 0ans o vom supraveg*ea.

)nsă acum, printre marinarii de pe 9evanşa, nevoită săînfrunte furia mocnită a lui &nn, îşi spuse că luna aceea avea să'e foarte agitată.

= ă plictisesc, suspină &nn, privindu"i pe gaierii care"şivedeau de treaă în înaltul catargelor. N"am avut decât niştepră!i neînsemnate. i"aş dori un aorda#.

+ack*am, care stătea la cârmă, îi urmări privirea. ar% +eadera sus, în velatură. $l şi cu &nn erau singuri pe puntea dinspate.

= i"ar plăcea să"i încerc şi eu funduleţul, spuse el.&nn întoarse capul, plină de gelo!ie.= Să nu care cumva? mârâi ea.+ack*am i!ucni în râs.= 3rin urmare, am g*icit ine la ce te gândeai.&nn nu răspunse, ridicându"şi din nou oc*ii către catarge.= Nu ştiam că"5i plac femeile.= Nu"mi plac femeile, recti'că &nn. )mi place ea.

= acă vrei, o pot oliga.&nn îl înfruntă.= Niciodată. &ltfel, te omor.



= Cum vrei. ar nu"mi place să văd ca dorinţele tale nu seîndeplinesc.

= &tunci, dă"mi un vas.Cu vocea gâtuită de uimire, +ack*am o întreă@= An vasI Ce să faci cu elI

= 1reau să am vasul meu.= N"ai şti nici măcar să"l conduci, râse +ack*am.= Nu"mi pasă dacă îl conduce altcineva, din moment ce este

al meu.= >oarte ine. acă asta îţi face plăcere, vom lua primul vas

cu care o să ne întâlnim.= &stfel, vom putea face şi capturi mai importante, pledă

&nn.= -i vom avea parte de mai multe aorda#e 4a naia, &nn,n"am vă!ut în viaţa mea pe cineva mai însetat de sânge ca tine.

= /a da, pe ea.-i &nn lăsă o tăcere îndurerată să"i sfâşie pântecele.= i"ar ' plăcut, murmură ea. i"ar ' plăcut să 'e adevărat

ceea ce spune ea.= Ce anumeI

= i"ar ' plăcut ca ea să 'e într"adevăr mama mea. $a nu m"ar ' renegat acum.

upă două !ile, o goeletă se pro'lă grăit la ori!ont. Se a(aulângă insula &ndros, iar &nn nu se gândi toată !iua decât lacapturarea lui. 3e seară, îşi ascunse de!amăgirea golind unurcior de ill-DevilG. Doeleta se refugiase în portul NeG

3rovidence, iar ea îl făcuse cu ou şi oţet pe +ack*am 'indcă n"oatacase, cu toate că"i promisese să i"o dea ei. &dormi, eatacriţă, re!emata de mi!enă, lângă 0arGGod, care era în aceeaşistare.

= &m nevoie de tine, +ead, îi şopti +ack*am, tre!ind"o pecând dormea liniştită în *amacul ei. 1ino pe punte.

ar% dădu din cap, lestemându"l în sinea ei.3e punte îl găsi pe +ack*am încon#urat de vreo !ece marinari

care se întindeau de căscat.

9 $nul dintre numele su% care e cunoscut romul, %ăutura piraţilor (într&o traducere apro'imativa din lim%a engleza, Moartea

diavolului"), (n.red.)



= &nn vrea goeleta asta, !ise +ack*am. &m de gând să o iau.ar% făcu oc*ii mari.= &cum, când e la ancorăI+ack*am încuviinţă.= 3un rămăBag că e pă!ită doar de câţiva oameni, pe când

ceilalţi c*efuiesc pe ţărm.= $ foarte posiil, într"adevăr, admise >ert*erston.= Cine vrea să meargă cu mineIar% ridică mâna fără e!itare. Se săturase să 'e ţinută la

distanţă de &nn, care tot osum(ată era. &rgumentul acesta ar' a#utat"o, poate, să"i învingă orgoliul prostesc de care seîncăpă5âna să dea dovadă. ai ales că ar% nu se lăsase

păcălită. 3rivirea o trăda pe 'ica ei.Coorâră la apă o arcă şi se strecurară tăcuţi în ea, în timpce &nn sforăia doorâtă de ăutură. 3resupunerea lui +ack*amse adeverise. 4a ord nu se a(au decât opt oameni.esfundaseră un utoiaş cu rom şi în clipa aceea nu erau cunimic mai periculoşi decât ar ' fost &nn. &ia dacă desc*iseră,surprinşi, câte un oc*i, când simţiră vârful spadelor pe gât.

+ack*am se întoarse cu ărcuţa cu care veniseră la ord. $arl

şi ar% ridicară pân!ele, pe când ceilalţi învârteau manivelacaestanului ca să ridice ancora. Doeleta ieşi neoservată dinport.

)n dimineaţa următoare, 9evanşa şi Milliam se îndepărtaserăde coastă şi navigau alături, purtate de o ri!ă uşoară.

&nn se tre!i cu gura încleiată şi cu mintea înceţoşată. Sări în

picioare !ărind în spatele lor, la aord, velele goeletei.= Ce dumne!eii în#ură ea.4ângă ea, râsul lui ar% se contopi cu al lui +ack*am.

Câteva ore mai târ!iu, după ce"şi inspectase vasul, lăsat sucomanda lui >ert*erston, &nn se duse pe puntea 9evanşei, undestătea ar%, cu inima uşoară.

= ai eşti supăratăI

= Nici n"am fost.= &veam nevoie de tine. N"am putut accepta gândul că mă

respingi, mărturisi &nn.



= N"am făcut aşa ceva. Kin sincer la tine, &nn. &r treui să temulţumeşti cu atât.

= )mi e de a#uns. ar cu o condiţie.= Care anumeI întreă ar% trăgând din pipă.= Să nu mă părăseşti niciodată, murmură &nn. N"aş putea

suporta.= Niciodată, repetă cu inima strânsă ar%, gândindu"se la tot

ce implica făgăduiala aceea.

/aletti lăsă arca!ul care"l adusese în Cua lângă )ergent 8ames. &şa cum promiseseră, cei doi 1anderluck îl aşteptau înport.

= Ande"i ar%I întreă 0ans, vă!ându"l singur.= & preferat să rămână cu &nn.= 1ino, îi spuse 0ans. 3ari istovit.)ntr"adevăr, aşa şi era. )şi recăpăta puterile înfulecând cina

care tocmai fusese servită şi le povesti tot ce li se întâmplase întimpul petrecut la ordul 9evanşei.

= &nn va ' greu de îmlân!it, înc*eie el. ă tem cărecuperarea ei va depăşi puterile lui ar%.

= O singură persoană ar putea să"i tre!ească memoria,declară 0ans, scărpinându"se în ară.

= JuniorI= Junior. &cum, când suntem siguri de adevărata identitate a

lui &nn /onn%, cred că am putea încerca să"i spunem şi lui.= -i $mmaI întreă /aletti.= -i"a luat !orul, a dispărut, se plânse James.

/aletti păli.= Cum adică 6a dispărut7I= & părăsit Cua înainte de sosirea noastră. Servitorii ei n"au

putut să ne spună mai multe. Sunt de!olat, marc*i!e.= 4ogic era să se întoarcă în Carolina de Sud. 3rin urmare,

treuie sa mă resemne!, oftă acesta.= Să ne ocupăm deocamdată de &nn şi de ar%. e data

asta, $mma n"o să mai dispară. )i ştim toate vi!uinile, spuse

0ans.= &şa e. ai ales că nu"mi place s"o ştiu pe ar% la c*eremul

lui +ack*am ăsta.

1anderluck i!ucni în râs.= >ii serios, marc*i!e. ar% se apără mai ine decât !ece

ăraţi. $şti gelos, asta"i tot.= ar în niciun ca! pe +ack*am, oiectă /aletti.= &tunci pe &nnI

/aletti se încruntă.= Nu spune tâmpenii, 1anderluck.= <e temi ca nu cumva ar% să prefere să rămână cu ea, şi

nu alături de tine. N"am dreptateI/aletti îşi cuprinse tâmplele în palme. )i uuia capul.= &ş vrea ca toate astea să se sfârşească, 0ans. >ără ea, o

parte din mine încetea!ă să mai e2iste.

= Se va întoarce, n"avea gri#ă./aletti se re!emă de spătarul fotoliului şi îşi puse şervetul pemasă.

= Cât timp ne treuie ca să a#ungem la nsula KestoaseiIîntreă.

Cearta dintre &nn şi +ack*am trecea prin pereţii de lemn airigantinei, iar marinarii care erau de cart nu scăpau niciun

amănunt. ar% tocmai ieşise din cart. /roGn, >enis şi 0arGood#ucau cărţi cu ea, pe când ceilalţi dormeau. O ploaie deasă spălapuntea.

Piua aceea de ; august 8:; era friguroasă.= &tâta o să insiste, până când el o să cede!e, râse 0arGood

arătându"Bi cărţile.Câştigase din nou.

= $l cedea!ă întotdeauna la insistenţele ei, recti'că /roGn.= -i nu numai la insistenţe, rân#i >enis. &re #ăratic întrepicioare fata asta.

ar% îşi aruncă mi!a în mi#locul cercului, apoi se ridică, seîntinse şi se duse, istovită, la culcare. N"avea niciun c*ef să leasculte ironiile.

& doua !i, ar% o găsi pe &nn dând ordin ca 9evanşa să i sealăture lui Milliam.

= Ce faciI o întreă, a#ungând lângă ea.= Ne mutăm pe cealaltă navă.= Ce facemI se sufocă ar%.



= "am spus lui +ack*am că vreau să stau pe goeletăîmpreună cu tine.

= -i a fost de acordI= Oarecum, strâmă ea din u!e. $l va ' la comandă în locul

lui >ert*erston. Nici nu se gândeşte să ne lase singure?

ar% i!ucni într"un râs sănătos.= Cred că n"o să se poată mulţumi prea mult cu o goeletă. Se

va întoarce pe 9evanşa.= &sta sper şi eu, conc*ise &nn, făcându"i cu oc*iul.)i mergea mintea afurisitei?)nsă n"avură timp să"şi pună în aplicare proiectul, pentru că

sentinela semnală o navă. Aitând de goeleta, &nn se repe!i să"Bi

ia luneta, în timp ce +ack*am ţâşni afară din caină.Cele două vase prinseră fregata ca într"un cleşte, trăgând

neîntrerupt salve de tun. Când catargul de mi!enă al lui Lad6 )ara* se prăuşi, mateloţii lui +ack*am i!ucniră în urale.&orda#ul îi aruncă pe punte, în acelaşi avânt ucigaş.

)n ciuda îndâr#irii cu care mercenarii de pe Lad6 )ara* îşiapărară coraia, în curând re!istenţa lor fu înfrântă. 4upta

fusese înverşunată, cei de pe 9evanşa pierduseră trei oameni,dar învinseseră. Cu *ainele mân#ite de sângele vărsat, cele douăfemei se apropiară de +ack*am, care"şi încolţise duşmanii îndreptul cainelor de pe dunetă.

= 3redaţi"vă, domnilor, s"a terminat? ceru el, ameninţându"icu pistolul.

ai rămăseseră patru o'ţeri, care luptaseră vite#eşte.

= &m #urat să servim cau!a regelui, oiectă căpitanul, şi săapărăm vieţile pasagerilor noştri. Nu vom renunţa la arme.= )n ca!ul acesta spuse +ack*am şi trase un foc.Oamenii se prăuşiră.= +ead, Cart% şi /onn%, cu mine, *otărî +ack*am. Corner şi

0oGel, scăpaţi de tâmpiţii ăBtia.&ccesul spre caine fu elierat imediat. +ack*am şi Cart% se

îndreptară spre cea din dreapta, desc*i!ând uşa cu o lovitură de

picior, ca să n"aiă vreo surpri!ă.Cât despre &nn /onn%, aceasta se tre!i în faţa unui persona#

pudrat, purtând perucă, gata să apese pe trăgaciul celor două

pistoale pe care le avea în mână. 3rimul era lipit de tâmpla lui,celălalt de cea a unei fetiţe care părea să aiă în #ur de !eceani.

&nn rămase încremenită, impresionată de *otărâreaneînduplecată a ăratului. Copila tremura, înspăimântată. ar%

năvăli şi ea în caină, ca s"o anunţe ca +ack*am capturase treifrance!i, şi se opri vă!ând duelul tăcut dintre &nn şi omul acela,care era, fără îndoială, un noil.

= 4asă"ţi armele, messire, spuse ea. Nu vi se va face niciunrău.

= Cum îmi poţi dovediI= ar% +ead nu minte niciodată.

$l nici nu se clinti.= Cine eştiI întreă &nn, lăsându"Bi în #os pistolul.= Nicolas 4aGes, guvernatorul insulei Jamaica. ar ea e 'ica

mea. Nu voi permite să cadă în mâinile voastre.= 3redaţi"vă, insistă ea. Darante!, în numele căpitanului, că

nu i se va întâmpla nimic rău.= e ce ar treui să cred în vorele unei femei piratI spuse

dispreţuitor Nicolas 4aGes.

= 3entru că această femeie n"a fost întotdeauna pirat,domnule. aca înfăţişarea mea nu vă poate convinge deonoarea pe care o am, poate că numele meu o va face. <atălmeu este foarte cunoscut în societate, c*iar dacă un con(ict m"a îndepărtat de el. Sunt &nn Cormac, din Carolina de Sud.

Nicolas 4aGes îşi încruntă sprâncenele în faţa femeii aceleianeîngri#ite, care nu arăta nici pe departe ca în portretul din

medalionul $mmei de ortefontaine.= >oarte ine, *otărî el, lăsând în #os pistoalele. <e cred. )nsădacă minţi, n"o să mai e2iste niciun loc pe pământ în care să 'iîn siguranţă.

= i"am dat cuvântul, căpitane, se înfurie &nn. earcă"i.>ără să se sinc*isească de cearta lor, ceilalţi oameni din

ec*ipa# îşi vedeau de treaă, #efuind nava, după ce"i înc*iseseră

pe pri!onieri în caină.= ar răscumpărarea lor ne"ar aduce o adevărată avere,

oiectă +ack*am.



= )nsă te"ar trimite direct la eşafod? ă"le drumul,necondiţionat.

= &m putea reţine măcar fetiţa şi i"am da"o înapoi după cene"ar plăti.

&nn simţi cum îi urcă în tâmple un val de sânge.

= )ţi inter!ic? scrâşni ea. )ţi inter!ic s"o desparţi pe copila astade tatăl ei?

ar%, a(ată la câţiva paşi de ei, simţi cum inima i"o lua ra!na.+eacţia lui &nn dovedea ceea de presimţise ea. 1ederea fetiţeiînspăimântate o !guduise. $ra un semn un. Se apropia, cusiguranţă, şi clipa în care, su presiunea evenimentelor,amintirile lui &nn aveau să reînvie.

= 0ai, linişteşte"te, răspunse +ack*am. >ie, renunţ, dar epentru ultima oară când o fac, &nn /onn%. &m început să măsatur de capriciile tale?

-i se îndepărtă cu paşi mari, iritat. Ca să se calme!e, &nn seapropie instinctiv de ar%.

= acă se atinge de copila asta, îl omor, mormăi ea.= &m să veg*e! să nu i se întâmple nimic, o încura#ă ar%.

1oi ' aici.

&nn ridică spre ea o privire recunoscătoare. Oc*ii lui ar% seumplură de tandreţe. Se apropie şi o sărută pe frunte.

= e data asta, murmură ea, voi ' aici.-i plecă, la rândul ei, lăsând"o pe &nn nedumerită şi

descumpănită.

upă două !ile, mânia lui +ack*am se stinse. 4a vreo

unspre!ece kilometri de insula 0arour se refăcu #efuind şaptenave de pescuit, de pe care luă încărcătură şi materiale învaloare de !ece livre #amaicane. )n aceeaşi seară atacară încăun vas, însuşindu"şi unurile unui armator engle!.

Noaptea, întins alături de &nn, care, după ce se iuiseră,adormise cu un !âmet pe u!e, +ack*am recunoscu în sinea luică ideea iuitei sale de a lua goeleta aceea fusese gro!avă. 3epuntea ei se simţea mult mai în largul lui decât pe 9evanşa şi

avea mai multă intimitate când făcea dragoste cu &nn.

<otuşi, ei îi era tare dor de micul Jack. Sătulă de aorda#e,dorea să"l vadă, iar a doua !i, +ack*am sc*imă direcţia cătrensula 3inilor, ca s"o mulţumească.

)n ciuda vorelor lui, încă nu se saturase de capriciile iuiteilui.

,

)ergent 8ames staţiona de trei săptămâni în faţa nsulei

Kestoasei, când se anunţă sosirea lui a6 Daniel. 0ans îl pândeacu nerădare, întreându"se dacă Junior îl va recunoaşte, aşacum îl recunoscuse mama lui. Ample"/urtă le făcuse o primirefără cusur, încântat să a(e de la ei că ar% era ine sănătoasă.Nu"i dăduseră prea multe amănunte, e2plicându"i doar că ea seocupa de re!olvarea unei proleme de familie. /aletti plătisedinainte pentru casă şi masă, iar mateloţii de pe )ergent 8ames

se împrieteniseră repede cu piraţii de pe insulă, omorându"şitimpul în felul cel mai plăcut cu putinţă.1anderluck şi /aletti aşteptară ca Junior să se ducă să"i vadă

pe ai lui înainte de a o lua, a doua !i, de dimineaţă, pe străduţacare ducea la casa lui.

)l găsiră ocupat să taie lemne lângă casa pe care o mărise şi oreamena#ase după căsătorie şi după naşterea 'ului său. Cel

puţin aşa le spusese Ample"/urtă, încântat că are cui povesti. <oporul pătrundea adânc în uştenii pe care"i despica Junior,

care"şi etala astfel cu mândrie musculatura. 4ui 1anderluck i setăie respiraţia vă!ând cât de mult semăna 'nul lui cu Niklaus. se părea că"l are în faţă pe prietenul lui, aşa cum arăta acesta înurmă cu două!eci de ani, când se vă!useră pentru ultima dată.

<oporul rămase o clipă în aer înainte de a coorî pentru a se

în'ge adânc în uştean. Junior îi vă!use. Surprins şi radios, îşiîntrerupse munca şi le ieşi în întâmpinare.= arc*i!e, îl salută el, întin!ându"i mâna.= ă ucur să te revăd întreg şi nevătămat, Junior.= &celaşi lucru pot să"l spun şi eu. Ande e ar%I= $ o poveste lungă, puştiule, dar maică"ta e ine, cât se

poate de ine, răspunse 1anderluck, ieşind din tăcerea lui. Junior întoarse oc*ii spre el.

= Ne cunoaştem de undevaI= C*ipul meu nu ţi se pare cunoscutI

Junior îl scrută cu privirea.

= 1ag, mărturisi el.= <u, dimpotrivă, eşti leit taică"tău, făcu 0ans, i!ucnind în

râs la vederea mutrei uluite a 'nului său.= $i, drăcia naiii? în#ură Junior făcând oc*ii mari.)ntr"adevăr, de râsul acela îşi amintea?

= 0ans 1anderluck? C*iar tu eştiI= )n carne şi oase, ăieţaş, îl asigură acesta, întin!ându"i

mâna. Junior fu cuprins într"o îmrăţişare care"i merse drept la inimă.= ntraţi? *otărî el, făcându"le loc să treacă. D*icesc după

feţele voastre că aveţi o groa!ă de lucruri de istorisit. -i suntnerădător să le aud. răcia naiii, repetă el, ătându"l pe umăr

pe 1anderluck, ce fericit sunt că vă văd?)i pre!entă pe soţia şi 'ul său celor doi, apoi, în timp cefemeia se întorcea în ucătărie, Junior îi pofti să ia loc la masă şisă ea ceva. Nu voi să audă nimic altceva înainte de a a(a carefusese viaţa lui 0ans după ce părăsise /reda.

&şe!at pe genunc*ii lui Junior, micul ark îşi sugea degetulprivindu"i curios cu oc*ii lui mari.

= -i ne"am întâlnit la C*arleston, înc*eie /aletti, care,

completând istorisirea lui 1anderluck, povestise despretraversarea lor agitată.

= &ţi dat de $mma şi de craniuI întreă Junior.= Nu. 3ărăsise Carolina de Sud în Cua. &m plecat după ea

împreună cu mama ta, continuă /aletti. &colo însă ordineapriorităţilor s"a sc*imat.

Junior se crispă vă!ând privirea complice pe care o

sc*imaseră cei doi. $ra clar că voiau să"i spună ceva, dar nuştiau cum s"o facă.= <reci la oiect, marc*i!e, spuse el. Nu mai sunt un copilaş

care treuie mena#at.= &nn trăieşte, Junior, anunţă 1anderluck.= ar ar% este alături de ea, adăugă /aletti.

Junior se sc*imă la faţă. Nu"i venea să creadă.= &nnI mposiil?

= $2act aşa am reacţionat şi noi, mărturisi 0ans. Junior le ascultă istorisirea fără să scoată vreun cuvânt.



= ar cum de sunteţi atât de siguri că era vora c*iar despre&nnI

= )ţi aduci aminte de un pandantiv cu smaraldI= SalamandraI Sigur, &nn îl considera cea mai preţioasă

comoară a ei.

= )l are şi acum la gât.= $ste în viaţă? $i, drăcia naiii, nici nu"mi vine să cred? &nn

trăieşte? repetă Junior, neştiind dacă să râdă sau să plângă deucurie. e ce nu le"aţi adus şi pe ele aici, pe KestoasăI

= 3entru că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par, Junior.&nn a crescut în altă parte. Nu"şi aminteşte nimic. ar ar% n"avrut să"i provoace vreun şoc.

= "a uitat &nnI Nu se poate, se revolta Junior. $ imposiil,marc*i!e. $ram mult prea apropiaţi.= e asta am şi venit aici. Ca să te luăm cu noi şi să"i forţăm

memoria. Sunt convins că numai tu vei reuşi s"o faci. 3ânăatunci, ar% nu poate decât să rămână lângă ea şi s"o iuească.

Junior sări în picioare.= )n trei !ile, a6 Daniel va ' gata de plecare, spuse el, cu un

!âmet larg pe c*ip.

Sfârşitul lunii octomrie părea favorail pentru interesele luiJo*n +ack*am şi ale oamenilor lui, după ce părăsiseră din nounsula 3inilor.

= >iecare escală petrecută cu 'ul nostru ne poartă noroc, îişoptise la urec*e &nn.

-i c*iar aşa era.

3e întâi octomrie aordaseră două vase comerciale, luându"le velele şi încărcătura, în valoare totală de o mie de livre#amaicane. e foarte mult timp nu mai făcuseră o captură atâtde considerailă, iar &nn ceruse să"şi c*eltuiască partea ei înCua. Nimeni n"avusese nimic împotrivă. 4upta fuseseînverşunată şi se soldase cu rănirea a trei marinari de"ai lor. Celmai un lucru era să 'e duşi pe uscat ca să primească îngri#irimedicale. upă două săptămâni, ieşiseră din nou în larg.

3e ; octomrie 8:;, #efuiseră o goeletă comercială numită"ar6, de pe care luaseră vele şi mărfuri în valoare de trei sute

de livre #amaicane, la vreo cinci kilometri de r% 0arour /a%,rotun#ind astfel prada de pe s*oonerul atacat cu o !i în urmă.

&nn şi ar% erau tot mai înverşunate, atât înainte de luptă,cât şi în timpul ei, în#urând mai ceva decât ăraţii, insultândec*ipa#ele navelor încolţite şi aşteptând cu aceeaşi aviditate

ivirea unei pân!e la ori!ont. &mândouă luptau ca un singur raţ,deşi făceau cât !ece şi se completau atât de ine în timpulaorda#elor, de parc"ar ' fost gemene.

&lături de ar%, &nn în(orise. +ack*am era gelos şi regreta cănu se putea ucura şi el de aceeaşi complicitate. Se consolaspunându"şi că mângâierile tot mai sen!uale şi mai (ămândeale lui &nn se datorau dorinţei ei pe care ar% n"o satisfăcea.

&veau acum o astfel de faimă, încât toate vasele care treceauprin prea#ma lor tremurau când !ăreau în depărtare 9evanşacondusă de >ert*erston şi goeleta lui +ack*am.

& doua !i, întâlniră la nord de insula Jamaica o arcă. )n ea sea(a o femeie care pescuia. arinarii începură s"o (uiere de pecatarge şi de la astinga#. )nspăimântată, iata femeie vâslea de!or, încercând să se îndepărte!e de goeletă.

= Ne"ar prinde ine, nuI i se adresă >enis lui /roGn, care oprivea asorit.

Sc*imară o privire lurică şi se îndreptară spre cârmă, sădiscute cu căpitanul.

&plecată pe geamul cainei ei, &nn vomita. e câteva !ile, îşivărsa şi maţele din ea.

= Ca să scapi de ma*mureală, ai mâncat prea mult paNpaN

O

constatase c*irurgul.$ra adevărat că au!ase de paNpaN, 'indcă ura migrenele

care urmau după serile de eţie şi era necă#ită că lui ar% nu ise întâmpla aşa, cu toate că ţinea la ăutură mai ine caoricine. <reuia totuşi să privească realitatea în faţă.

Starea aceea proastă se prelungea şi &nn înţelegea că puteasă e2iste şi alt motiv, care o deran#a mult mai mult.

3e când se ştergea la gură au!i pe punte urlete. $ra o voce defemeie.

: ruct comesti%il originar din *merica de +ord, avnd un gust asemănător cu cel al %ananei #i al mangoului (n.red.)

6ar%?7 îşi spuse imediat, repe!indu"se afară din caină.)şi croi drum printre marinarii care râdeau, e2citaţi, şi se opri

locului, şocată la vederea spectacolului. &colo, în faţa ei, fărămena#amente şi fără ruşine, >enis se agita între coapsele uneinecunoscute pe care /roGn o ţinea, împiedicând"o să se !ată.

= &#unge? urlă &nn. 4ăsaţi"o în pace?Cei din #ur râseră şi mai tare. O mână o apucă de raţ şi o

trase înapoi. Se întoarse, nervoasă, iar privirea ei întunecată oîntâlni pe a lui +ack*am.

= Opreşte"i, mârâi ea, ducându"şi mâna la pistol.+ack*am i"l luă imediat.= )ntoarce"te în caina ta, porunci el, emanând miros de

alcool, şi lasă oamenii să se distre!e. Sau preferi s"o facă cu tinesau cu ar%I= N"ar îndră!ni? -i nici tu, se indignă ea.= &nn /onn% nu va putea să facă întotdeauna tot ce vrea?

ispari?$a se răsuci pe călcâie, astupându"şi urec*ile ca să nu mai

audă ţipetele victimei şi râsetele acelea animalice. )n clipa cândvoia să se înc*idă în caină o !ări pe ar%, care o privea cu

tristeţe din înaltul unui catarg. &nn înc*ise uşa, rămânândsingură, pradă mâniei şi indignării ei, şi lestemând laşitateaoamenilor.

4a lăsarea serii, captiva fu lăsată să plece în arca ei. C*iar şi+ack*am se distrase cu ea. &nn îşi dăduse seama de astaau!ind încura#ările şi glumele marinarilor când venise rândul lui.Când +ack*am vru să intre la ea, refu!ă să"i desc*idă. /utoaiele

cu rom fuseseră desfundate, iar oamenii dăduseră iama întutunul şi mirodeniile luate de pe sc*ooner, ucurându"se dinplin de ele.

= esc*ide, &nn? insista +ack*am. esc*ide, Btrengări5o? <onul lui e2citat deveni iute furios. &nn însă nu cedă.= aca te comporţi ca un porc, n"ai decât să te duci sa dormi

cu ei? răspunse ea, înainte de a se g*emui în pat, supărată.)şi cuprinse genunc*ii cu raţele, privind spre uşă, ferm

*otărâtă să"l creste!e cu pumnalul pe care"l ţinea la îndemână,dacă el s"ar ' încăpăţânat totuşi să intre.

&nn nu ieşi din caină decât noaptea târ!iu, pe furiş, ca să nu'e oservată de cârmaciul care se a(a c*iar deasupra ei. 3enavă domnea tăcerea, întreruptă doar de clipocitul apei care selovea de coca. &nn se strecură în ucătărie, unde găsi o ucatăde slănină râncedă şi câţiva iscuiţi. )n ciuda greţurilor, îi era

foame. <resări au!ind o mişcare şi se întoarse, deşi în #ur era e!nă.= $u sunt, şopti ar%. <e aşteptam.&nn se aruncă în raţele ei şi începu să plângă.Se întoarse în caină împreună cu ar%, păşind peste

trupurile marinarilor eţi, fără !gomot, ca la ieşire. N"avea niciunc*ef s"o audă căpitanul ei.

= Ande"i +ack*amI întreă &nn, de îndată ce înc*ise uşa.= 4a cârmă, cu avis. >ac cu rândul.An nou *o*ot de plâns o !gudui pe &nn. )l înăuşi, furioasă, cu

palma.= $rau ca nişte câini, scrâşni ea. Ca nişte câini turaţi. Nu

pot, ar%, nu pot trece cu vederea ceea ce au făcut. i se pareodios.

= $ legea celui mai tare, &nn, n"ai ce face.

= ar tu, cum poţi accepta aşa cevaI oar eşti şi tu femeie,ce dracuM? N"o să"şi revină niciodată după ce i s"a întâmplat?

ar% oftă, strângând"o şi mai tare la piept.= $u am avut parte de încercări şi mai cumplite, &nn. Orice

rană poate ' vindecată, crede"mă, treuie doar să vrei.&nn se desprinse din raţele ei.= $u, una, n"am uitat, spuse ea.

= Ce n"ai uitatI= Ce mi"a făcut tatăl meu. Nu"mi amintesc momentul în carem"a violat, ci doar avortul pe care m"a oligat să"l fac. -tiu cerău doare. <e doare pântecele, dar şi capul, şi inima.

4ui ar% i se puse un nod în gât. Se apropie şi o îmrăţişă dinnou. &nn nu se împotrivi.

= Niciun tată demn de acest nume n"ar comite o asemeneafaptă.

= Cu toate acestea, el a făcut"o.= )nseamnă că, de fapt, el nu era= Ce anumeI

= Nu era tatăl tău.&nn se în'oră în raţele ei.= Ce vrei să spuiI= 1reau să spun că nimic nu este cu adevărat ceea ce pare a

'.

ar% îşi scoase de la gât oc*iul de #ad şi îl prinse la gâtul lui&nn, alături de pandantivul de smarald.

= 3e vremuri, începu ea, a trecut mult timp de atunci, amcunoscut o fetiţă care visa la o comoară. O comoară a(ată pestemări şi ţări, o comoară a cărei c*eie este această i#uterie

Aşa sări în lături, oprind mărturisirea pe u!ele lui ar%, înprag apăru +ack*am, însoţit de /roGn şi de >enis. <oţi trei erau

înarmaţi cu pistoale.= e data asta, mugi el, de data asta m"am săturat decapriciile tale şi de complicitatea asta a voastră?

nstinctiv, ar% se aşe!ă între el şi &nn.= N"am să te las să"i faci vreun rău, +ack*am?= Cine ţi"a spus că vreau să"i fac vreun răuI rân#i el. 3redă"te,

şi #ur că n"am s"o mai ating. Cu tine vreau să am de"a face, nucu ea?

= &m cuvântul tău, căpitaneI= )l ai, +ead.= Nu, ar%, nu, interveni cu o voce pierdută &nn.ar% o dădu la o parte, !âmindu"i ca s"o liniştească, apoi se

apropie de +ack*am, care #uilă. <recu pragul înaintea lui,dreaptă şi cu fruntea sus. Oamenii aceia n"o înspăimântau. aiîncercaseră şi alţii, fără să reuşească s"o intimide!e.

+ack*am o încuie în caină pe &nn, care se repe!ise la uşă,ătând cu pumnul în ea. >ără să"i pese de insultele ei, o oligăpe ar% să urce scara.

)ncercară s"o viole!e, însă fără succes. $rau prea eţi ca săreuşească.

= Să nu te mai apropii de femeia mea, se ră5oi disperat+ack*am, altfel, data viitoare, te las pe mâna întregului ec*ipa#.

= <e temi să n"o pier!iI îl ironi!ă ea.

= acă n"o pot avea eu, n"o s"o aiă nimeni. &solut nimeni,şi mai ales nu tu, cu 'ţele tale cu tot.



ar% îşi ridică pantalonii şi şi"i înc*eie. upă care coorî scara. /roGn stătea de pa!ă în faţa cainei.

imineaţă, când urcă pe punte ca să intre de cart şi să seurce pe catarg, vă!u un arca! legat la triord.

= Ce"i astaI îl întreă pe $arl, care manevra alansinele ca să

întoarcă vergile.= Nişte pescari. $rau în derivă şi ne"au cerut să"i luăm la ord

ca să"i ducem până la r% 0arour. )n sc*im, ne"au oferitţestoasele pe care le pescuiseră.

= 3escari a(aţi în derivăI repetă ar%, ănuitoare. Nu ţi separe ciudatI

$arl ridică din umeri, g*emuindu"se lângă ea. 3ân!ele se

um(au, luând vântul din travers. Doeleta luă pe dată vite!a,ră!dând marea liniştită.= &u fost târâţi de curenţi. Se întâmplă adesea.= Câţi suntI= -ase. S"au dus în cală, unde mai sunt câţiva oameni de"ai

noştri care încă nu s"au tre!it din eţie.= +ack*am ce părere areI= $l sforăie ca un porc în raţele iuitei lui. Corner e cel care

i"a primit pe vas.ar% scutură din cap. Nu"şi dădea seama de ce, dar nu"i

plăcea deloc sen!aţia aceea de pericol care o cuprinsese. )şisfârşi cartul cu oc*ii"n patru. Când coorî, +ack*am era din noula cârmă şi avea un aer superior care"o făcu pe ar% să"şidorească să"l ucidă pe loc.

1eni lângă el.

= Ki s"a făcut dor de mine, +eadI= $ nevoie de mai mult decât atât ca să mă impresione!ecineva, +ack*am, îi răspunse ea cu dispreţ.

= N"avea gri#ă, n"o să uit c*estia asta.= Ande e &nnI= Se odi*neşte în caină. Ne"am împăcat, dacă pricepi ce

vreau să !ic, spuse el cu ironie.ar% nu ripostă, sigură că +ack*am o consemnase pe &nn în

caină.= &m venit să te sfătuiesc să n"ai încredere în pescarii ăştia.= e ce, întreă +ack*am, îi cunoştiI

= $ doar intuiţia mea, dar rar se întâmplă să mă înşel.= & mea îmi spune că totul e în regulă, se um(ă în pene

+ack*am. )mătrâneBti, +ead. acă vrei să te convingi, du"te şiuită"te în cală. 4a cât eau, nu cred că ar ' în stare să ne facăvreun rău. acă aş ' în locul tău, le"aş urma e2emplul, asta te"

ar mai linişti.ar% îi întoarse spatele. N"avea ce discuta cu el.O privire aruncată în cală îi con'rmă spusele lui +ack*am.

3escarii #ucau căr5i, stând lângă utoaiele desfundate, pline curom. 4a ori!ont nu se vedea nicio pân!ă, iar cerul era senin.3ână seara, aveau să a#ungă în port. esigur că +ack*am aveadreptate. )şi făcea gri#i degeaa.

)şi luă porţia de mâncare şi se duse s"o îng*ită cu oc*ii aţintiţiasupra cainei, sperând s"o vadă pe &nn ieşind.

Se lăsase noaptea, iar &nn nu apăruse. ar% căuta cudisperare prile#ul să se apropie de ea şi s"o îmărăte!e.&ncoraseră într"un mic golf. )l vă!u pe +ack*am coorând încală, unde se a(au pescarii care, eţi morţi, nu ieşiseră toată!iua de acolo, la fel ca mulţi dintre memrii ec*ipa#ului, şi se

furişă până la uşa cainei. e pa!ă era 0arGood. ar% ştia căacesta o iuea pe &nn şi că era dornic să"i facă pe plac.

= 4asă"mă să trec.$l privi spre punte şi se dădu la o parte.= Nu te grăi, stau eu de pa!ă.ar% îi mulţumi printr"un surâs şi se strecură înăuntru.O găsi pe &nn ocupată să"Bi ascută saia.

= /ună seara, îi spuse, vă!ând că fata se încăpă5âna să"Biţină privirea aţintită asupra lamei pe care o şlefuia.+ecunoscându"i vocea, &nn i se aruncă în raţe.= i"a fost atât de teamă? ă temeam că te"au lovit.

+ack*am n"a vrut să"mi spună nimic.= <otul e în ordine, &nn. 1rea doar să mă îndepărte!e de tine.

Se teme să nu te piardă.$a râse sarcastic.

= "a pierdut de#a.= <e"a luat cu forţaI întreă ar%, ridicându"i ăria.



= Nu, n"a îndră!nit. Se teme de tine mai mult decât e dispussă recunoască. ar şi din alt motiv. Sunt însărcinată. "am spus"oşi s"a liniştit.

= Cu atât mai ine.= Nu"mi doresc deloc copilul ăsta, ar%. 4a următoarea

escală îl iau pe micul Jack şi dispar din viaţa lui.= Ande vrei să te duciI 4a tatăl tăuI= Niciodată? acă eşti de acord să mă iei cu tine, merg

oriunde vrei. 3oate ne ducem să căutam comoara aceea,adăugă &nn, cu oc*ii strălucindu"i.

= Comoara asta îţi aminteşte de ceva, &nnI$a îşi scutură capul.

= &r treuiI= a. acă eşti gata să mă urme!i şi să ai încredere în mine,îţi voi povesti tot.

= Niciodată n"am mai avut atâta încredere în cineva, oasigură &nn. Spune.

= N"am timp pentru asta. +ack*am mi"a inter!is să măapropii de tine. acă ne prinde iarăBi împreună, mă tem că"şi vapune în aplicare ameninţarea. 3e insulă, vom reuşi noi să

scăpăm de el. Nu vreau să te pierd, &nn. &m prea multe lucruripentru care treuie să mă iert.

= ar%? &nn? le întrerupse 0arGood, al ca varul la faţă, credcă treuie să ieşiţi de aici. +epede?

Cele două femei sc*imară o privire. )n oc*ii marinarului secitea groa!a. Se repe!iră pe punte c*iar în clipa când o goeletăse opri c*iar lângă coasta vasului lor. ar% scoase o în#urătură şi

spuse@= &stea sunt culorile lui Hoodes +ogers?&lergară spre cală. +ack*am tocmai ieşea de acolo. Nici n"

apucă să le fulgere cu privirea, când tresări, au!ind o somaţiefăcută prin portavoce@

= Sunt Jonat*an /arnett, la ordinele guvernatorului. 1oi, depe Milliam, identi'caţi"vă?

= Sunt Jo*n +ack*am, din Cua, răspunse acesta, în timp ce

&nn şi ar% încercau cu disperare să"i tre!ească pe marinariieţi.



)n timpul acesta, 0arGood alergase la aterie şi încarcă untun.

= 3redă"te de ună voie, căpitane +ack*am, altfel voi 'nevoit să"5i scufund coraia.

)nainte ca +ack*am să aiă timp să răspundă, o g*iulea !ură

spre "a0est6, uuind asur!itor, ceea ce"i tre!i, în sfârşit, pemarinarii eţi care încercară să"şi scoată armele.

&nn se aplecă spre tamuc*i şi urlă@= +idicaţi"vă, dacă sunteţi ăraţi? 4uptaţi"vă?$i însă nu reacţionară.ar% se repe!i spre astinga# şi vă!u 9evanşa depărtându"se

în larg. Nemernicii îi părăsiseră, lăsându"l acolo şi pe

>ert*erston, care venise la ord ca să c*efuiască împreună cu+ack*am.Se uită la &nn. >urioasă şi disperată de apatia moridă a

ec*ipa#ului lui +ack*am, aceasta trăsese două focuri de pistolspre ei, sperând să"i facă să reacţione!e. ar nu se întâmplăaşa, mai ales că, ripostând canonadei lui +ack*am, saordurilede pe "a0est6 trimiteau salve neîncetate asupra goeletei.Catargul de mi!enă trosni, apoi se clătină şi că!u, făcând vasul

să se aplece pe o coastă. +ack*am cuprinse cu o privirede!olată măcelul stârnit de orgoliul său stupid. $rau pierduţi.+idică portavocea şi i se adresă lui Jonat*an /arnett, cerându"isă încete!e focul.

>urioasă, ar% se repe!i spre &nn. 3rivirile li se întâlniră. $raula fel de *otărâte.

= Niciodată? deciseră ele.

0arGood urcă pe punte, venind din aterie. >usese rănit laraţ de o sc*i#ă. Se apropie în fugă de ele.Soldaţii guvernatorului invadau de#a puntea lui Milliam, după

ce căpitanul acceptase să se predea.ar% nu stătu pe gânduri. +efu!a ideea de a sfârşi la capătul

unei frâng*ii, alături de &nn. &mândouă meritau ceva mai multde atât.

)şi (uturară săiile, urlând, şi se repe!iră în grămadă,

luptându"se ca niciodată, decimându"şi adversarii cu mişcăriample, spri#inite de 0arGood, până când fură încolţite cu spatelela catargul de mi!enă, rupt de la #umătate, unde calurile



încâlcite şi alansinele prăuşite le împiedicau să se mişte învoie. $rau învinse. /raţul însângerat al lui 0arGood nu mai eraîn stare nici să ridice saia, iar &nn îl opri cu o mânădescura#ată.

= 3redaţi"vă? le ordonă Jonat*an /arnett, care se apropiase

de ele. Sunteţi încon#urate.= Niciodată, scrâşni din nou ar% +ead.= 3rindeţi"o, *otărî /arnett. Soldaţii se aruncară asupra ei. )n

ciuda cura#ului lor, săiile le fură luate. )i mai loviră totuşi cupumnii şi cu picioarele până când aceştia le imoili!ară, apoi lelegară şi le încătuşară.

/arnett se pro5ăpi în faţa lor. &nn şi ar% ridicară s'dător

ăria, drepte şi plină de mândrie.= &precie! vite#ia voastră, a'rmă el. 3resupun că sunteţi &nn/onn% şi ar% +ead.

$le nu"i răspunseră. /arnett oftă@= 4uaţi"le, !ise el înainte de a pleca.>ură duse către grupul pri!onierilor. +ack*am, care se a(a

printre ei, privi înciudat cum /arnett le înmâna pescarilor deroaşte ţestoase o pungă dolofană. ntuiţia lui ar% n"o înşelase.

>useseră traşi pe sfoară.ar% îi aruncă o privire plină de dispreţE &nn, una

duşmănoasă.3e când erau forţate să treacă pe pasarelă şi să intre în cala

lui "a0est6, &nn înăl5ă capul şi începu să cânte. 1ocea lui0arGood se uni cu cea a lui ar% şi o însoţi, fără a ţine seamade ordinele care îi cereau să tacă.

)pânzuraţi, vom ' spânzuraţi,)pânzuraţi, însă nu trădaţi

rept răspuns, Jo*n +ack*am îşi plecă oc*ii, conştient denenorocirea lui, şi grăi pasul.



,

3rocesul lui Jo*n +ack*am şi al principalilor memri din

ec*ipa#ul lui avu loc în oraşul Saint JacLues de la 1ega, dinJamaica. 1estea se răspândi în tot ar*ipelagul Caraiilor şia#unse până în nsula 3inilor, unde )ergent 8ames ancorase înaşteptarea întoarcerii lui ar%.

1estea îi parali!ă. 3rimul care reacţionă fu Junior, ătând cupumnul în masa la care se aşe!ară să ea. Să ea până când îşi

vor ostoi setea. Să ea ca să"Bi uite neputinţa şi descumpănirea.= arc*i!e, nu voi permite să se întâmple asta? 1reau s"oîmrăţişe! măcar o dată pe &nn? acă am ' fost noi în locul lor,ar% nu ne"ar ' părăsit?

= &i dreptate, ăiete? e2clamă 0ans, îndreptându"şi spinarea.ar ce putem faceI

= 3utem să ridicăm ancora, *otărî Junior, şi să plecăm într"acolo.

3lecă să dea ordinele necesare. James îl urmă. Se înţelegeauca fraţii. &şa cum se înţelegeau, pe vremuri, şi 0ans cu Niklaus.

/aletti şi 1anderluck sc*imară o privire.= Nu se poate sfârşi astfel, nu când e vora de ea, marc*i!e.Se îmrăţişară frăţeşte. ar% le arătase calea. e dragul ei,

nu"şi puteau îngădui nicio slăiciune.)n timp ce ec*ipa#ul de pe a6 Daniel începuse manevrele,

scoţând vasul din golf, Junior le povesti cum încercase ar% să"lscape de eşafod pe Corneille. $şecul de atunci fusese o lecţiepentru el. e astă dată, nu treuiau să lase nimic la voiaîntâmplării.

)ncepură să întocmească un plan de acţiune, refu!ând săaccepte fatalitatea care îi descura#ase până atunci. Niciunuldintre ei patru nu era dispus să renunţe la luptă.

ar% nu se resemnase. 3ântecele ei con'rma ceea ce"ispunea instinctul. )n ciuda oricăror aşteptări, era însărcinată. )şidăduse seama de asta încă dinainte ca &nn să"i de!văluie că şi



ea era însărcinată. $rau puţine şanse ca acel copil să a#ungă sase nască, dar ar% spera să"l păstre!e măcar până la proces.3entru că el avea s"o scape de eşafod, aşa cum şi &nn avea să'e salvată de copilul ei. Cel puţin pentru un timp. ar% aveaîncredere în 0ans şi în /aletti. Nu vor aştepta cu mâinile"n sân

ca ea să 'e spân!urată. Singurul ei regret era că nu i se puteadestăinui lui &nn@ 'ind considerate prea periculoase, fuseserăînc*ise separat. 4a acel eta# al înc*isorii erau doar patru celule.+estul ec*ipa#ului de pe Milliams fusese întemniţat la parter,împreună cu căpitanul, în aşteptarea #udecăţii. 3rocesul avu locdupă o lună, iar sentinţa fu e2ecutată fără întâr!iere.

4a 8W noiemrie, +ack*am, >ert*reston şi Corner fură urcaţi

pe eşafod şi e2puşi timp de două !ile la 3lum 3oint, /us* Fe% şiSun Fe%.ar% credea că &nn îl va plânge pe ăratul pe care"l iuise.

ar nu se întâmplă aşa. )n loc să se roage pentru su(etul lui,&nn în#ură.

= ac"ar ' fost un ărat adevărat, aş ' simţit şi acum înmine memrul care i s"a ridicat când l"au spân!urat? &şa însă, n"are decât s"o ia cu el în iad? )n numele tuturor femeilor pe care

le"a siluit.&nn nu uita cu una, cu două.& doua !i urmară oins, Cart%, $arl şi 0arGood, care fură

spân!uraţi la Fingston. Numai acesta din urmă fusese alături deele până la sfârşit. )n momentul când gardienii îi scoaseră dincelule, &nn urlă din toate puterile, sperând că strigătul ei deadio să poată străate pereţii groşi@

= omnul să te aiă în pa!ă, Noa* 0arGood? >ie ca $l să teocrotească aşa cum m"ai ocrotit şi m"ai iuit tu pe mine?+ând pe rând, toţi tovarăşii lui +ack*am fură osândiţi.

espărţite de gratiile celulelor şi de coridorul dintre ele, &nn şiar% nu îndră!neau să rupă tăcerea, ca să nu atragă atenţiagardienilor care le pă!eau cu stricteţe, #ucând cărţi. e parcă elear ' putut să scape din celule? )şi voreau numai din oc*i,sc*imând priviri pline de iuire şi de regrete. &mândouă

aşteptau începerea proceselor lor, care întâr!ia.ar% ar ' vrut să"i mărturisească lui &nn adevărul, însă nu

mai avea nici c*ef, nici cura# s"o facă. 4a ce un s"o tulure cu o



regăsire care i"ar ' sfâşiat su(etulI Se temea, de asemenea, cagardienii să nu le surprindă într"un moment de slăiciune. Cutoate că erau mulţi şi înarmaţi, aceştia nu se apropiau de eledecât ca să le aducă mâncarea. ar% ştia că le era frică de ele.$ra clar că faima lor de 6lupoaice de mare7 necruţătoare se

răspândise pretutindeni.ar% nu voia s"o ştirească, riscând să"şi vadă fata că!ând

pradă poftelor lor.Pilele treceau una câte una, toate la fel de sinistre.Sala de #udecată era plină de oameni veniţi să asiste la

spectacol, plini de ură la vederea trupurilor lor de femeiîmrăcate în straie ărăteşti, a armelor lor, aşe!ate pe masa

din faţa #uraţilor, mân#ite încă de sângele celor ucişi de ar%+ead şi de &nn /onn%./aletti, Junior, 0ans şi James stăteau în rândul din faţă, iar

ar% le aruncă o privire plină de recunoştinţă. C*ipurile lorpăreau să"i spună să"Bi păstre!e cura#ul. 3re!enţa lui Junior îifăcu ine. )nsemna că /aletti îi vorise despre &nn.

e fapt, Junior nu"şi mai lua oc*ii de la &nn, sperând, fărăîndoială, că şi ea va sfârşi prin a"l privi. &nn /onn% însă părea că

nu vede şi nu aude nimic, ferecată în gândurile ei. 3ăreadetaşată de tot ce"o încon#ura, a c*iar de ea însăşi. C*ipul eipărea atât de rece şi de insensiil, încât oamenii o arătau cudegetul, vorindu"şi în şoaptă, cu spaimă şi repulsie.

Nu reacţionase decât o dată, când în sală intrase guvernatorulJamaicăi, Sir Nicolas 4aGes. )l aţintise îndelung cu privirea, pânăcând el îşi plecase oc*ii. ar% nu se putu împiedica să spere că

acesta avea să încerce să intervină în favoarea lor, amintindu"şică ele îi cruţaseră pe el şi pe 'ica lui. &r ' putut, eventual, să"lanunţe pe Hilliam Cormac, pentru ca acesta să ceară elierarealui &nn. ar speranţele ei se năruiră. &vocaţii lor le anunţară că4aGes nu spusese niciun cuvânt în apărarea lor. 4a sfaturileacestora, ar% şi &nn *otărâră să se declare nevinovate, deşiştiau că soarta lor era de#a pecetluită.

Hilliam Ned*am, preşedintele Curţii Supreme, lovi cu

ciocănelul în masă, iar murmurul din sală încetă.

3rocesul celor mai temute două femei din Caraie începuse,în acea !i de luni, W noiemrie. $rau acu!ate de piraterie, crimăşi furt.

<imp de trei săptămâni se perindară cei veniţi să depunăplângere împotriva lor. <imp de trei săptămâni, &nn rămase

înc*isă în ea, cu privirea îndepărtată şi asentă. <imp de treisăptămâni, oc*ii lui ar% căutară în mulţime c*ipurile celordragi, care o susţineau.

)n !iua de 8T decemrie 8:;, procesul luă sfârşit şi verdictulcă!u ca un fulger. >useseră găsite vinovate şi condamnate lamoarte. )n sală răsună un suspin de satisfacţie şi de uşurare.&nn se întoarse, în sfârşit, către ar%, cu un surâs senin pe

c*ipul oosit. Se ridicară amândouă în acelaşi timp, dar ar% fucea care luă cuvântul.= )nălţimea 1oastră, declară ea sus şi tare, cerem curţii

amânarea e2ecuţiei noastre.= 3entru ce motivI se interesă Hilliam Ned*am.= Suntem însărcinate.in sala plina până la refu! se au!i un nou murmur. Câteva

doamne păliră şi îşi agitară evantaiele, uneia i se făcu rău, în

timp ce domnii se sufocau de indignare doar gândindu"se la'inţele male'ce cărora condamnatele le"ar ' putut da naştere,doar gândindu"se că, indiferent de faptele comise, elerămâneau, totuşi, femei.

Numai patru oameni se ucurară, înţelegând întreagasemni'caţie a acestei de!văluiri. 3rivirea întreătoare a lui/aletti întâlni privirea lui ar%. $a dădu a'rmativ din cap,

con'rmându"i că nu era vora despre un truc grosolan, apoi sedesfătă !ărindu"i surâsul de fericire. Judecătorul ătu din nou în masă ca să restailească liniştea,

ordonă suspendarea e2ecuţiei şi veri'carea celor a'rmate deacu!ată.

upă terminarea şedinţei, demne şi mulţumite, ar% +ead şi&nn /onn%, încon#urate de pa!nici, trecură prin mi#locul mulţimiiîncremenite de uimire şi ieşiră din sala de #udecată.

<emnicerii lor avură gri#ă să le facă să plătească scumpclemenţa pe care o oţinuseră.



,/

$mma de ortefontaine desfăcu feril plicul trimis de Nicolas

4aGes, citi scrisoarea, se sc*imă la faţă şi se prăuşi în raţelelui Dariel, care se apropiase, curios, de ea.

&cesta o ridică şi o întinse pe o sofa, apoi sună, cerând să i seaducă săruri.

)n timp ce slu#nica îi ţinea stăpânei sale (aconul cu săruri lanas, spri#inindu"i cu cealaltă mână capul, Dariel citi şi elmesa#ul. Pâmi larg, satisfăcut.

Nicolas 4aGes o averti!ă pe $mma în legătură cu #udecarea lui&nn Cormac şi cu soarta care o aştepta. &dăugă că încercase totce"i stătea în puteri ca să evite acest proces, dar, în ciudain(uenţei sale, nu reuşise, pentru că &nn se remarcase princru!imea de care dăduse dovadă în timpul aorda#elor.

Dariel era încântat. eşi oţinuse de la $mma tot ce voia, n"avea niciun c*ef ca &nn /onn% să"Bi facă din nou apariţia şi să"iia locul. Orice"ar ' spus el, o iuea pe $mma.

Ca să"i ofere o preocupare în timpul lunilor insuportaile deaşteptare din Cua, şi mai ales ca să o îndepărte!e demângâierile lui 4aGes, o încura#ase să reia nişte căutări de careuitase de#a.

= a"l, !isese el, întin!ându"i craniul de cristal, la puţin timpdupă ce $mma fusese la Fingston ca să ceară a#utorulguvernatorului.

= Ce să fac cu elI ridicase ea din umeri.= acă ai găsi comoara aceea, ţi"ai recăpăta liertatea.= >ără cel de"al doilea oc*i, e imposiil.= mposiilI 0aide, $mma, pentru tine nimic nu e imposiil.upă câteva !ile, ideea o sedusese. ai cu seamă că 4aGes,

în po'da unăvoinţei lui, era mai dispus s"o curte!e decât s"ocaute pe &nn. acă $mma se îndepărta, desigur că guvernatorulavea să 'e mai activ, şi asta tot ca să"i facă ei pe plac. &şa că

*otărâse să se ducă în Yucatan şi să folosească acul de cristalpe care"l găsise la 4uaantun în cursul primei călătorii ca săconfecţione!e un oc*i de #ad identic cu cel pe care"l avea.

Odată a#unsă acolo, asta fusese prima ei gri#ă. upănenumărate încercări făcute pe cristale oişnuite, pentru aputea copia forma e2actă şi a!a ca o prismă a originalului, se*otărâse în cele din urmă să sacri'ce acul.

&sta nu"i folosise însă la nimic. Sala comorii rămăsese

ferecată. $mma se înverşunase săptămâni întregi, înainte de arenunţa şi de a *otărî să se întoarcă în Cua.

<ocmai acostaseră. Dariel se aplecă deasupra amantei lui,care îl c*emase. $mma plângea în *o*ote, cu spasmedureroase.

= 4asă, îi spuse el fără pic de compătimire. O să"ţi revii. &şacum ţi"ai revenit, pe vremuri, după dispariţia mamei ei.

= Niciodată? Niciodată? Niciodată? repeta $mma, ridicându"sevalvârte#. 3regăteşte vasul, plecăm în Jamaica. +efu! să cred căfricosul de 4aGes a încercat totul. Nu voi permite ca &nn să 'espân!urată?

= acă asta te amu!ă aproa el. ar nu cred că are vreunrost să te încăpă5âne!i. 4aGes nu"şi va risca reputaţia pentru ofemeie pirat.

= &tunci voi dărâma !idurile înc*isorii, dar &nn nu va lânce!i

acolo, au!iI acă o eliere!, va ' nevoită să mă iuească.= "am saturat de povestea asta? e2clamă el. Nu te voi

împărţi cu nimeni, $mma. acă o eliere!i, am s"o ucid eu.$mma se ali la faţă de mânie. -i, deodată, pre!enţa lui

Dariel încetă s"o mai tulure. )n încăpere intră o slu#nicăaducând un platou pe care fumegau două ceşti de ciocolatăparfumată cu vanilie.

= 3une"o aici şi lasă"ne, porunci el, întorcându"şi privirea dela $mma.$a pro'tă ca să"şi scoată pumnalul prins la #artieră. mediat ce

femeia ieşi, Dariel se întoarse spre $mma, *otărât s"o oligeîncă o dată să se supună voinţei lui. ar nu mai avu timp. +apidşi precis, pumnalul pe care $mma îl a!vârlise către el îl atinsedrept în inimă.

= &i făcut"o, apucă să mai spună Dariel, apoi se prăuşi.

$mma urlă de furie şi de frustrare. Se repe!i spre el şi seaplecă să"i fure de pe u!e un ultim sărut, cu gust de sânge,

apăsând în acelaşi timp pe mânerul pumnalului ca să"l în'gămai tare.

= Nimeni au!iI = nimeni nu se va aşe!a vreodată întremine şi ea.

3aşi grei răsunară pe treptele umede, de piatră, ca de atâteaori, în timpul atâtor !ile pe care &nn nu le mai număra.

&u!i şi o răsu(are oosită, iar instinctul o făcu să"şi îndreptespatele şi să se întindă în direcţia paşilor care se apropiau pecoridorul întunecat. )i numără maşinal. $rau două persoane. Anărat şi o femeie.

An spasm de furie îi încleştă gâtle#ul. Sări în picioare,

încercând să le g*icească identitatea încă înainte de a"i !ări înlumina care pătrundea prin ferestruica celulei. $ra sigură,asolut sigură că se duceau la ar%. 4a ar%, care năştea încelula ei. 4a ar%, care era pe moarte. 3e când cei doi coteau pecoridor, &nn se agă5ă de gratii şi !ieră@

= Cara"te? 4as"o în pace sau te spintec, au!iI )ţi scot maţele?<e tai de #os până sus, urlă ea, mimând cu un gest iute mişcareaunei lame.

= Kine"ţi gura, ticăloaso? mugi pa!nicul, ş'c*iuindu"i violentcu iciul degetele încleştate pe are.

= 4as"o? îl potoli mulatra, oprind cu raţul întins o nouălovitură gata să se aată.

Sprintenă ca o felină, în ciuda corpolenţei, femeia se apropiede pri!onieră şi, privind"o cu un !âmet trist, îşi opri privirea

asupra pântecelui ei în care copilul se !ătea, căutând şi el săevade!e. &nn repetă pe un ton şuierător, plin de răutate@= acă moare, te spintec?ulatra scutură din cap.= O să"ţi vină şi ţie rândul, /onn%? a, o să"ţi vină rândul,

repetă ea.&poi se întoarse pe călcâie şi"şi vă!u de drum, strângând din

dinţi când au!i iciul lovind din nou, de parcă ar ' simţit şi ea

usturimea. &nn nu scoase nici acum vreun vaiet. urerea din eaera mult mai puternică, atât de violentă, încât orice alt c*in i"ar' părut doar o mângâiere. C*inuită de neputinţa ei, urlă@

= N"o lăsa să"ţi vină de *ac, ar%? a"i gâtul? 3e toţi dracii? a"i gâtul, ar%?

3a!nicul, care o a#unsese din urmă pe mulatră, răsuci c*eia înroasca ruginită din cau!a ume!elii permanente şi împinseputernic uşa ca s"o desc*idă. +ămase acolo, luminând cele trei

trepte pe care mulatra treuia să le cooare ca să a#ungă lapodeaua din lut ătătorit a celulei. Strigătele lui &nn o făcură pear%, care !ăcea direct pe #os, pe o saltea din frun!e de anan,slăită de sângele pe care"l pierduse de#a, să ridice capul.Pâmi la au!ul vocii cunoscute. O g*ici pe femeia care stătea înpicioare, la lumina slaă a unei lumânări lăsate de gardian.<ristă, dar impunătoare. )ntinse mâinile să"i pipăie fruntea.

= amisa $donie, se miră ar%, recunoscând"o pe mulatrape care"o a#utase de atâtea ori pe nsula Kestoasei. Ce faci aici,atât de departe de copiii tăiI

= &m venit să te a#ut să"l naşti pe al tău, ar%. arc*i!ul m"atrimis. &i încredere în mine, adăugă ea, lovind puternic puisulcontractat al lui ar%.

urerea o făcu imediat să se încovoaie. )i era greaţă, de pefrunte îi picura o sudoare rece, iar contracţiile atât de rare până

atunci, deveniră deodată din ce în ce mai dese.

$donie o lăsă să se !vârcolească şi începu să treăluiască fărăgraă, scoţând din coşul de nuiele acoperit cu o pân!ă roşie pecare"l adusese cu ea mai multe lumânări. 4e aşe!ă cu degetesprintene în #urul culcuşului lui ar%, făcând ca în celulă să serăspândească o lumină reconfortantă. $donie le legă între ele

printr"o dâră de praf de culoarea ocrului, iar înăuntrul cerculuioţinut trasă nişte semne ciudate, în timp ce psalmodia olitanie. ar% se lăsă în voia ei. <recuse atâta timp de când sedespărţise de ai ei? &tâta timp de când suferea?

)n sfârşit, $donie se aplecă spre coapsele ei depărtate şiridicate.

= Când o să"ţi spun eu să începi să împingi?ar% dădu din cap. $donie luă în căuşul palmei o sustanţă

de culoarea carminului şi"şi vârî mâna în trupul c*inuit. 4ui ar%i se păru ca pântecele îi e sfâşiat şi cuprins de (ăcări. Scoase unurlet.



= &cum? porunci mulatra lovind din nou, cu celălalt pumn,puisul îndurerat al lui ar%.

Cu lacrimi în oc*i, ar% se supuse, încordându"se, mânată deacel instinct de supravieţuire care vira atât de puternic în ea.Simţise că fătul era mort. Se forţă să dea afară din ea 'inţa

aceea mică, al cărei trup neînsu(eţit avea de#a aceeaşi culoareca mâinile mulatrei. Copilul nu scoase niciun sunet, după cum seşi aşteptase ar%, care se lăsă să cadă la loc pe saltea, aiarespirând, simţind în tâmple o presiune insuportailă, ar!ând deo feră pe care o presimţea malignă, fără să mai poată scoateniciun cuvânt.

ulatra aşe!ă trupuşorul lipsit de viaţă pe o ucată de pân!ă,

e2trase placenta din uterul c*inuit, înlocuind"o cu un amestecrău mirositor, apoi îşi şterse cu gri#ă mâinile pline de sânge.$2tenuată, !droită, ar% nu se mai mişca, nu se mai gândea lanimic. An şoolan se apropie atras de mirosul neplăcut. Cu olovitură savant calculată, amisa îl proiectă pe !idul murdar,aşa cum făcuse de atâtea ori în viaţa ei amărâtă. 4uă din coş o'olă din sticlă alastră şi se întoarse cu ea la ar%.

= /ea, ar%, ea şi te vei linişti, insistă ea, spri#inindu"i capul.

ar% simţi lic*idul amar curgându"i pe gâtul uscat, vră#ită demâinile acelea, de cântecul care ieşea dintre u!ele cărnoaseale femeii. 3rin minte îi trecură imagini fugare, care seestompară de îndată. Pvâcniturile din tâmple deveniră mai rare,în timp ce spasmele dureroase erau înlocuite de un frig tot maiglacial.

= orI întreă resemnată.

$donie se g*emui lângă ea. )i mângâie cu tandreţe părulroşcat lipit de frunte din cau!a ferei.= 4asă"te dusă, ar%, şopti ea. 4asă"te dusă.ar% înc*ise din nou oc*ii. &vea o sen!aţie ciudată. e eţie.

)i reveniră în minte clipele acelea, când din utoaiele desfundatecurgeau ultimele picături de ăutură, iar ea, re!emată decatargul principal, se lăsa legănată de ruliul navei, cufundându"se în oceanul de stele. +evă!u c*ipul lui Junior, apoi pe cel al lui

&nn alături de ea, la fel de ameţiţi. An surâs senin se ivi peu!ele ei uscate. Se înecă în acest !âmet.



$donie rămase îngenunc*eată câteva clipe, rugându"se, apoicăută pulsul lui ar%. Se ridică, mulţumită, şi împreună mâinileătătorite ale femeii pe pieptul um(at de lapte. &şe!ăceremonios copilul între coapsele mamei sale, cu căpşorul inertre!emat de puisul ei. 4a urmă, stinse, una câte una,

lumânările, împrăştie praful după un ritual straniu şi"şi puselucrurile la loc în coş.

Când a#unse pe ultima treaptă, întinse mâna în direcţiaultimei lumânări. Ca prin farmec, (acăra scă!u tot mai mult,apoi dispăru, luând cu ea imaginea lui ar% +ead. &poi mulatraătu în uşă, care se desc*ise scârţâind, şi ieşi. Când trecu prindreptul celulei lui &nn /onn%, se opri în faţa ei. &nn nu se clinti.

Se înfruntară din priviri. & $doniei ar ' vrut să transmită linişte şiîncredere. &nn însă nu citi în ea decât o satisfacţie răutăcioasă.Scuipă pe podea în semn de s'dare şi întoarse capul, ca să nuurle. +esemnată, $donie porni pe urmele gardianului. eşi dinclădire şi străătu curtea interioară su o ploaie călduţă.&#ungând la impunătoarea poartă de 'er care înc*idea !idurileînalte ale înc*isorii, scoase discret din sân o pungă inerotun#ită.

= Nu uita, îi spuse omului. )nmormântarea să 'e în searaasta, nu mai târ!iu. 4a iserica Sainte"Cat*erine. Nu treuie sădesparţi mama de copil. ar sicriul să"l înc*i!i c*iar înainte de a"lscoate. N"o lăsa pe /onn% să se apropie de el. &i înţeles totulI

Dardianul dădu a'rmativ din cap. [ovăi o clipă, dregându"şiîncurcat vocea, apoi îndră!ni@

= -i 'ul meuI

= +espectă voia omnului şi omnul o să"l vindece, îşiîmlân!i tonul $donie, strecurându"i în u!unar anii şi osticluţă.

Dardianul răsuci c*eia uriaşă, apoi împinse cu putere poartagrea. $donie trecu pragul cu paşi grei, fără să dea mai multăatenţie vegetaţiei lu2uriante şi viu colorate care se întindeapână la uşile caselor decât dăduse mi!eriei #alnice din celula pecare o părăsise fără remuBcări. O luă pe o stradă pustie la acea

oră a siestei şi se opri lângă un intrând umrit de un !id. intr"acolo răsuna o voce de ărat@

= Ande este copilulI



= 3rea târ!iu, marc*i!e. )n rest, totul e cum ai vrut tu.An suspin istovit răspunse paşilor ei greoi. /aletti îi spusese

să nu rămână mult timp în locul acela. Strada prăfuită din faţaei, având de o parte şi de cealaltă case aşe!ate de!ordonat,coora către port, de unde plecau pe rând vase, cu toate

pân!ele ridicate. 3reoteasa voodoo strânse şi mai tare în mânătoarta coşului şi privi în !are cu oc*i trişti, în ciuda !âmetuluisenin.

&nn /onn% se întoarse în celula ei cu pieptul prins într"omeng*ină nevă!ută, care o strângea mai"mai să"i taierăsu(area. &şa încât după ce intrase în celulă, nu mai făcuse

nicio mişcare. +e!emată de !id, în colţul cel mai întunecos, îşifrecase spatele de pietrele aspre şi umede până"şi !drenţuise*ainele vec*i şi u!ate. 3entru ca durerea '!ică să ia locul celeidin inima ei. 3entru ca nimeni să nu"i g*icească suferinţa şi sănu se ucure de ea. Ca să rămână 'delă legendei ei de 'inţălipsită de omenie, de remuşcări, de regrete.

3rin ferestruica de lângă capul ei intra ri!a mării. eşi nurecunoscuse, moartea lui +ack*am o duruseE cea a lui ar% însă

o copleşise. Nu cre!use că va suferi atât de mult din cau!a ei.Că o iuea atât de mult. Când au!ise sentinţa, se împăcase cuideea eşafodului. Se şi vedea urcând treptele mândră, (uierând,cu ar%, plină de demnitate, alături. Niciodată nu se temuse demoarte, îi plăcea prea mult s"o înfrunte. ar moartea asta eranedreaptă. ar% n"ar ' treuit să sfârşească astfel. &tât de trist.)n temniţă.

O clipă i se păru că aude vocea mulatrei@ 61 să-ţi vină şi ţierândul, onn6 Da, o să-ţi vină rândul7. Se #ură că asta nu se vaîntâmpla. Nu se va mai lăsa atinsă de mâinile acelea. acăvră#itoarea s"ar ' întors ca să"i fure su(etul, oricât de negru ar 'fost acel su(et, nu i l"ar ' dat ca să şi"l *rănească pe al ei. &r 'strangulat"o cu mâinile ei, atât de ale pe gâtul ei negru. &poi s"ar ' omorât. Nu ştia cum anume sau cu ce. ar avea s"o facă.3rin orice mi#loc. Ca nu cumva în locul femeii să vină alta la fel.

Copilul începu să"i lovească pântecele întins ca o toă. &nnarăta din nou decent, datorită roc*iei curate pe care o primise învederea ceremoniei în locul straielor ei vec*i, pe care le rupsese

ca eeluşul să poată ieşi, e2primând întreaga asurditate aîncăpă5ânării cu care ea se agăţa de viaţă, în ciuda condiţiilesordide în care"şi ducea !ilele.

aşinal, îl alintă cu lândeţe. e câte ori nu şi"o înc*ipuise pear% făcând acelaşi gest? O lacrimă i se rostogoli pe ora!.

Strânse dinţii, ca să le oprească pe celelalte.Nu înţelegea. Nu înţelegea deloc. 3oate că de asta suferea

atât de mult. in cau!a acestui mister care învăluia moartea luiar% şi care făcea trimitere la misterul e2istenţei ei.

ar% nu"i vorise niciodată despre ea. Singurul lucru pe care"lştia &nn era faptul ca se născuse în &nglia. >iica lui Cecil% şi aunui marinar, îi destăinuise ea. &vusese copii, iar marc*i!ul o

iuea. &sta era tot ce ar ' putut spune &nn, dacă ar ' fostîntreată cine era ar% +ead. Cu toate acestea, acele începuturide con'denţe şi i#uteria pe care i"o oferise ar% ca pe ofăgăduială o osedau pe &nn. ar% deţinea o parte dinrăspunsurile pe care le căuta încă din copilărie. &nn ştia asta.Simţea că aşa era.

<emnicerii le pedepsiseră despăr5indu"le în ultimele câtevaluni. ar% fusese mutată cu un eta# mai sus. &ia când vă!useră

că e pe moarte o aduseseră înapoi în celula ei sordidă. 3rivirile lise întâlniseră pentru o clipă, iar &nn simţise că moare, deşi pânăatunci tân#ise atât de mult în lipsa lui ar%. )n !iua aceea, aveasen!aţia că se sfârşeşte şi ea.

Ceea ce vă!use în ultimele ore o răscolise. -i măcar dacă s"ar' spus ceva, dacă i s"ar ' dat nişte e2plicaţii, dar nici gând.<ăcere totalZ. Scoase un suspin de durere. Nu, c*iar nu înţelegea

de ce ar% +ead, născută în sărăcie, nu fusese a!vârlită, ca toţiceilalţi piraţi, în cimitirul săracilor, de ce fusese pusă într"unsicriu pe care în loc de cruce se a(a o salamandră, de ce ei i seporuncise să meargă la pas, în urma căruţei, fără să scoată ovoră, până la isericuţa din paro*ia Sainte"Cat*erine, printretrecătorii care se dădeau la o parte ca să facă loc neoişnuituluicortegiu@ o căruţă care ducea un sicriu cum nu mai vă!useră şi odeţinută cu cătuşe la mâini şi la picioare, cu urtă proeminentă

şi cu privirea tristă, încadrată de doi pa!nici înarmaţi. <oate acestea erau de neînţeles.



Oare voiau ca, vă!ând"o pe &nn atât de îndurerată, tot oraşulsă a(e că ar% +ead muriseI 4a ce unI upă terminareaprocesului, nimeni nu se mai gândea la ele, &nn era convinsă.&tunci, de ce toată mascarada astaI -i de ce pusese preotul uncruci'2 deasupra salamandrei, ca şi cum i"ar ' cerut omnului

să ierte această ofensăI Să ' fost ultima dorinţă a lui ar%I Sauo ultimă at#ocurăI

ar% nu era ogată. N"avea nicio avere. Cine plătise pentrutoate acesteaI arc*i!ulI ar el nici nu se arătase în iserică.3reotul îşi mormăise slu#a, inecuvântase sicriul care fusesedesc*is din nou în iserică. e ce îl desc*iseserăI Ca să 'esiguri că ar% se odi*nea în linişteI e fapt, arăta de parcă ar '

dormit, cu mâinile încrucişate puse peste copilul care fuseseaşe!at pe pieptul ei, ca şi cum n"ar ' alcătuit decât o singură'inţă şi acum.

&nn ar ' vrut s"o atingă, s"o sărute, s"o îmrăţişe!e. ar nuîndră!nise. in mândrie. Se prefăcuse indiferentă, deşi inima îiera sfâşiată.

Droparul înc*ise capacul coşciugului. &nn cre!use că totul sesfârşise, dar nu@ preotul îi ceruse să urme!e cortegiul, iar &nn îşi

târâse paşii grei însoţind sicriul care era dus către cimitirul delângă iserică. Droapa era de#a săpată. )n #ur erau câtevalumânări aprinse, în'pte direct în pământ. Droparul şi a#utorullui coorâseră cu c*ingile sicriul în groapă şi"l acoperiseră cupământ. &poi, &nn fusese dusă înapoi în celula ei.

eng*ina se strânse, devenind curând insuportailă. )i scăpăun *o*ot de plâns, pe care"l înăuşi cu pumnul, *otărâtă să se

stăpânească. ar nu reuşi.4acrimile îi înecară oc*ii, nasul, gura. Când înţelese că nu maiera mult până ce va începe să urle, îşi duse cealaltă mână la gâtşi strânse. Strânse. 3ână când îşi oligă tra*eea să caute aer.C*emându"şi în a#utor instinctul de supravieţuire ca să"şi învingădurerea.

ăcar dacă ar ' avut destul cura#? oar câteva minute. Să nuslăească apăsarea. Să"şi înc*ipuie că erau mâinile altcuiva, nu

ale ei. eng*ina disperării se transformă în cea a panicii.)n faţa oc*ilor începură să"i #oace imagini. Copilul lui ar%

născut mort. Cel din propriul pântece. +ack*am, care dansa



râ!ând cu ea pe puntea 9evanşei. &orda#ul. 3rivirea lui ar%întâlnind"o pe a ei. >ocul de pistol rupând liniştea. Daura pecare"o lăsa în fruntea victimei. An uriaş legat de un catarg. Ancatarg diferit de cele de pe puntea navelor. Strigăte care nusemănau cu cele ale piraţilor. An glas de copil. An ţipăt.

eodată, presiunea dispăru şi &nn începu sa tuşească, în timpce vocea de copil ivită din neant implora cu disperare@ 6ată7

)şi îndreptă spatele, cu privirea pierdută, şi strânse în mânăpandantivul de smarald pe care"l purta la gât. )n #urul pietrei seîncolăcea o salamandră din aur. -i pe sicriul lui ar% era osalamandră. Oare ce voia ar% să"i spună, dar n"avusese timpulsau cura#ul s"o facăI

irosul de praf de puşcă şi de sânge. se păru că"l simte dinnou. Coşmarul ei devenea o realitate, pentru prima oară fusesemăturat de imagini. &dulmecă aerul, încercând să regăseascăacel miros. -i încă o dată. Ca să"şi amintească. Să"şi aminteascăde fetiţa care fusese, de omul legat pe care"l vă!use ucis şi dei#uteria aceea pe care o strânsese în mâinile ei mici. 3e cinenumise ea 6tată7I Cui i se adresaseI Omului legat sau celui caretrăseseI )şi răscoli amintirile fără să găsească acolo c*ipul lui

Hilliam Cormac. -i dacă ar% +ead îi spusese adevărulI acăHilliam Cormac nu era tatăl eiI )nseamnă că ar% ştia tot. CumIe ceI

6)unt mama ta7 îi spusese ar%, respingându"i îmrăţişarea.&nn îşi înăuşi un *o*ot de plâns. Nu, era imposiil? -i totuşi,

su(etul ei i"o striga cu disperare. )nvinsă de disperare, începu săurle. ult timp. in pricina îndoielilor pe care n"avea să şi le mai

lămurească niciodată.= $ aici, şopti groparul, conducând"o pe amisa printre

moviliţele de pământ ătătorit stră#uite de câte o cruce de lemn.Cimitirul Sainte"Cat*erine era pustiu, iar noaptea, liniştită. 4a

ora aceea târ!ie numai câinii vagaon!i se mai apropiau demorminte.

$donie se aplecă peste mormântul lui ar%.

= Sapă, porunci ea.Droparul îşi şterse fruntea asudată, privind temător împre#ur.

Dândul la sta'ile pe care profanarea le"ar ' putut tulura şi

deran#a îl speria mult mai mult decât perspectiva de a ' surprinsde pastor. Se supuse, totuşi, şi începu să scoată grăit afară dingroapă pământul pe care îl pusese acolo cu câteva ore maidevreme. Când capacul sicriului fu dega#at, $donie îndreptă într"acolo lumina lanternei şi îi întinse ăratului o ară lungă de

metal.= >oloseşte"o drept pârg*ie.Omul începu să tremure, dar o ascultă fără să cârtească.Nu '2ase capacul decât în trei locuri, de oc*ii lumii, şi pentru

ca sicriul să nu se desc*idă în timp ce era coorât în groapă. Seprefăcuse doar că ate celelalte cuie, pe care le ascunsese înpalmă, lovind cu ciocanul doar lemnul. Nimeni nu oservase

nimic.Droparul săltă capacul şi"l ridică.= &cum scoate"o de acolo.Omul se aplecă, apucă trupul, mirându"se că nu era deloc

ţeapănă, şi"l aşe!ă lângă preoteasa îngenunc*eată pe margineagropii. $donie o întoarse pe ar% +ead pe o parte.

= &stupă la loc groapa.Droparul se supuse, în timp ce femeia murmura o rugăciune

pentru copilul care rămăsese în sicriu.upă câteva minute, când ieşi din cimitir ducând"o pe ar% în

raţe ca pe o păpuşă stricată, groapa era de#a astupată, iargroparul plecase în graă.

4a marginea drumului o aştepta o trăsură. Strada era pustie./raţele unor ăraţi o ridicară pe ar% în trăsură, iar $donieurcă şi ea, aşe!ându"se lângă ei.

<răsura se urni din loc şi ieşi din oraş, îndreptându"se cătrenord.

1ă!ând că gamela din lut ars era încă plină cu terciul din !iuaprecedentă, gardianul nu mai turnă în ea şi prân!ul lui &nn/onn%. acă deţinuta voia să moară de foame, nu era treaa lui?Se îndepărtă, ca de oicei. >ără un cuvânt. acă nu s"ar ' temutde mulatra aceea şi de puterile ei magice, de mult ar ' forţat"o

pe curva aceea să se culce cu el, cu toate că avea urta la gură.Nu mai era atât de periculoasă de când se smiorcăia toată !iua.e fapt, acum nu mai era deloc atrăgătoare.

&nn nici măcar nu înălţă capul. e trei !ile, se simţea toatănumai o rană. O rană pe care se părea că nimic n"o puteavindeca. <otuşi, pe la ora patru, o voce o scoase din apatie. N"au!ise uşa desc*i!ându"se. e mult nu mai era atentă la!gomotul uşii.

= oamne, umne!eule, iata mea fetiţă? )n ce stare te"auadus?

+idică oc*ii. 3e c*ipul descompus al $mmei de ortefontainealuneca o lacrimă. &nn nu reacţionă decât printr"un gest deindiferenţă. Nu"şi mai dorea nimic. Nici măcar liertatea.

= Nu pot să cred că tatăl tău te"a lăsat să putre!eşti aici? seindignă $mma.

= <atăl meu rân#i &nn, concentrată asupra acelor imagini dela care nu reuşea să"Bi ia gândul. Hilliam Cormac preferă să măştie moartă decât mân#ită.

= 0aide, sunt sigură că e2agere!i.= 4"am în#osit şi l"am umilit şi, crede"mă, mai ine mor decât

să"i cerşesc iertarea, după ceea ce mi"a făcut, sfârşi ea dintr"orăsu(are.

= Nu voi îngădui aşa ceva, &nn. oar ştii că te iuesc prea

mult ca s"o fac. )ncrede"te în mine. 4asă"mă să te scot dinuclucul ăsta. Nimeni din Carolina de Sud n"a a(at desprecondamnarea ta. &m să"l conving cumva pe tatăl tău să te ierte.

&nn nu"i răspunse. 1oia oare să"l vadă la faţă pe HilliamCormacI 1oia oare să"i ceară, în sfârşit, socotealăI "ar ' spus el,oare, adevărulI &cesta era singurul lucru care"o interesa.

= Ce aştepţi de la mineI întreă ea, în cele din urmă.

= Să ai rădare. )ncă puţin. Nicolas 4aGes este prieten cumine şi sunt sigură că"l pot convinge să treacă su tăcereevadarea ta. )n sc*im, aş vrea sa renunţi la felul tău reel şiimpulsiv de a '. Supune"te. Crede"mă, vei avea numai decâştigat astfel. e dragul copilului tău. Sunt convinsă că o să"igăsim un tată un.

&nn îşi privi urta. $mma de ortefontaine tuşi, sufocată demiasmele din celulă.

= <e înşeli, $mma, nimeni n"o să"l accepte pe astardul luiJo*n +ack*am. Nimeni.

= &m să"l cresc eu atunci, #ură $mma.

= e ce ai face"oI$mma îngenunc*e în faţa ei, dându"i la o parte de pe frunte o

şuviţa de păr.= <e iuesc atât de mult, &nn, draga mea &nn? estul de

mult ca să nu pot suporta lacrimile astea pe care le g*icesc.

)i urmări cu degetul conturul ăriei, urmări lănţişorul de lagâtul ei a#ungând la pandantiv şi #ucându"se cu el, ca să"i poatămângâia sânii. ar fu cât pe"aci să se înece de uimirerecunoscând oc*iul de #ad.

= e unde ai i#uteria astaI1ă!ându"i e2presia întipărită pe c*ip, &nn se încruntă.= i"a dat"o ar%. e ceI întreă ea şi"şi încleşta mâna peste

cea a $mmei, care începuse să tremure pe medalion.= O cunoşteai pe ar% +ead, nu"i aşaI4ividă, $mma se dădu înapoi până când atinse cu spatele

gratiile celulei.= eci ar% trăieşte, murmură ea neîncre!ătoare.= <răia, recti'că &nn. S"a stins acum trei !ile, din cau!a unui

avort, c*iar aici, în înc*isoare.)n po'da pântecelui proeminent, &nn sări în picioare,

regăsindu"Bi dintr"odată puterile în faţa aerului descumpănit al$mmei.

= 3rin urmare, ştii, spuse aceasta.= Ce ar treui să ştiu, $mmaI şopti &nn, privind"o ţintă. Ce

mi"aţi ascuns, tu şi tatăl meuI Cine era omul acela pe care l"amvă!ut ucis, în coşmarul din copilăria mea, cu un glonţ în frunteICine l"a ucis, stârnindu"mi atâta ură în su(etI -i care e secretul

acestui medalion pe care mi l"a dat ar% pe vaporul lui+ack*am, îmră5iBându"mă, c*iar înainte să 'm capturaţiI1reau adevărul, insistă ea, împingând"o în gratii şi sorindu"ispaima ca pe o apă dătătoare de puteri.

= &şadar, nu ţi"a spus, âigui $mma, care nu reuşea să"şiadune gândurile. ar% +ead nu ţi"a spus nimic, iar tu nu"ţiaminteştiI

= e ce anume ar treui să"mi amintescI Spune"mi? urlă &nn.

= e ea, se cutremură $mma, neştiind ce să mai !ică.O singură idee îi veni. O lansă imediat.

= ar% +ead l"a asasinat pe omul acela care"ţi ântuiaamintirile. ar% +ead e ucigaşa tatălui tău.

&nn păli şi făcu un pas înapoi.= & spus că e mama mea. N"ar ' putut face aşa ceva.$mma începu să plângă în *o*ote.

= <e"a minţit, &nn. ama ta, adevărata ta mamă, sunt eu.&nn rămase încremenită. $mma îi întinse raţele, cu oc*ii

plini de lacrimi. ar &nn, ănuitoare, nu se repe!i s"oîmrăţişe!e.

= $2plică"mi.= 3andantivul acesta este una din c*eile cu care se poate

a#unge la o comoară. ar% +ead râvnea la ea. <u erai foarte

mică pe atunci. $u şi cu tatăl tău ne"am decis să plecăm pemare în căutarea acestei comori, dar ar% şi mercenarii ei s"aunăpustit asupra noastră. <atăl tău a fost omorât. $u am fostlăsată în viaţă cu condiţia să"i dau medalionul. ar% încă nua(ase că era nevoie de mai multe c*ei ca să poată a#unge lacomoară. &m plecat din $uropa în acelaşi timp cu soţii Cormac şite"am lăsat la ei, ca să 'i în siguranţă în timp ce eu căutam sămă ră!un pe ea. N"am reuşit, însă la întoarcere nu m"am

îndurat să te iau de la ei, mai ales că după cele întâmplate eraiatât de şocată încât nu mă mai recunoşteai. artă"mă, &nn. $ştiatât de importantă pentru mine, gemu ea printre sug*iţuri deplâns. Nici nu"ţi poţi înc*ipui cât am suferit în toţi anii ăştia, şimai ales în ultimele luni. &m răscolit tot ar*ipelagul Caraiilor casă te găsesc.

&nn era !guduită. -tia că ar% +ead omorâse destui oameni,

dar nu putea accepta ceea ce"i spusese $mma.6 m #ăcut atâtea lucruri pentru care aş avea nevoie să 'uiertată7, îi mărturisise, totuşi, ar%. &nn simţi că"i îng*eaţăsu(etul. $mma se repe!i s"o cuprindă în raţe.

= $ste vora despre o comoară fauloasă, iuito, îi şopti ea.ar% +ead ar ' făcut orice ca s"o aiă. /a c*iar mai mult decâtcredeam eu, din moment ce a reuşit să te găsească, pentru aputea să mă şanta#e!e din nou.

3rin mintea lui &nn trecu un vârte# de imagini. /u!ele $mmeipe ora!ul ei, lândeţea cu care"i mângâia părul, felul cum îicontrola temele pentru şcoală, atenţia ei necontenită, certurile

cu soţii Cormac pentru că erau prea severi cu ea. 3ână atunci,nici nu se gândise la toate acestea. Armară alte imagini. ar%,pe navă, atât de apropiată de ea şi, în acelaşi timp, atât deenigmatică, distilându"şi întreările legate de amintirile lui &nn,părând atât de încurcată uneori. ărturisirea aceea cu care

încercase s"o păcălească, şi, în sfârşit, medalionul pe care i"lpusese la gât desigur, ca s"o forţe!e să"i dea ascultare. 3reciscă şi l"ar ' luat înapoi dacă nava n"ar ' fost capturată. >ucuprinsă de un val de tristeţe. ar% +ead o înşelase, o trădase încel mai #osnic fel posiil.

&cum înţelegea totul salamandra de pe sicriu, acea legăturăcu copilăria ei pe care voise să i"o lase. 3oate că voise să se

răscumpere într"un fel, doar fuseseră atât de apropiate în foculluptei. 3entru că &nn începuse s"o iuească. a, 'reşte că aşaera. &nn nici nu putea concepe contrariul.

)nvinsă în faţa evidenţei, o cuprinse şi ea în raţe pe $mma.= amă, murmură ea, plângând, slăită şi vulnerailă.= S"a terminat, &nn, micuţa mea &nn, şopti $mma. &m să te

scot de aici.Când $mma plecă, inima lui &nn se strânse.

ar în noaptea aceea, când, doorâtă de încordare şi deooseală, adormi în sfârşit, visă c*ipul lui ar% +ead aplecatasupra ei, nu pe cel al $mmei.

& doua !i, aduse pe lume o fetiţă pe care o numi aria.

ar% se tre!i cu sen!aţia că atunci venise pe lume. Căuta aerşi nu"l găsea. Sug*iţă, inspiră, tuşi şi scuipă înainte de a ţipa de

durere. 3arcă îi în'gea cineva un pumnal în piept. &poi se făculumină. O lumină intensă, la fel de greu de suportat. -i vă!uaplecat deasupra ei c*ipul senin al lui /aletti. O clipă, cre!u că ela 1eneţia, revenindu"şi după oală, dar cicatricele lui o făcurăsă înţeleagă că greşea. eodată, îşi aminti tot. +ack*am,eşafodul, copilul. <otul. >usese moartă. Sau ceva de felul ăsta.

= $ în regulă, iuito, murmură el, apăsându"i carotida ca să"iveri'ce pulsul.

3uţin câte puţin, pulsul devenea regulat.= <otul e în regulă, repetă el.= Ande mă a(uI



= 4a ordul lui a6 Daniel, în drum către nsula 3inilor.= &nn, gemu ar%.= 1a veni şi ea după noi, o asigură /aletti. Nu"ţi face gri#i.

ormi.4egănată de seninătatea lui, ar% înc*ise oc*ii, lăsându"se

din nou îng*iţită de o noapte fără vise. 6)ă te naşti. )ă renaştiera mai o$ositor decât o întreagă zi de luptă7, îşi spuse ea.

/aletti înc*ise uşa cainei în urma lui şi se apropie de cârmă,unde Junior discuta cu James.

= Cum se simteI îl întreă Junior, îngri#orat.= /ine. )n două, trei !ile o să 'e ca nouă. Nu mai are feră.

= $li2irul ăsta face minuni? e2clamă 1anderluck, care,vă!ându"l pe marc*i!, se grăise să a(e şi el veşti despre ar%.= ar şi vitalitatea ei, 0ans.= $donie e la căpătâiul eiI= Nu se mişcă de acolo, îi asigură /aletti. >ără ea, nu ştiu

dacă am ' putut s"o salvăm. &i avut o idee gro!avă, Junior. )ncăo idee gro!avă.

= &ş vrea să se întâmple la fel şi cu &nn, se întunecă Junior.

Suferinţa pe care i"a provocat"o mascarada noastră măc*inuieşte cumplit.

= N"aveam de ales.= -tiu. Sper doar că am făcut ine s"o lăsăm în seama

$mmei./aletti oftă. &ceeaşi îngri#orare îi stăpânea pe toţi, dar n"

avuseseră altă soluţie.

mediat după proces, Junior îi ceruse regelui iertarea şioţinuse o scrisoare o'cială. &stfel prote#at, a6 Daniel seîndreptase către nsula Kestoasei. /aletti ştia că nici unui ăratnu i s"ar ' permis să se apropie de cele două deţinute. &şa căJunior sugerase s"o trimită la ele pe $donie. )n afară de faptul căavea puteri de preoteasă voodoo, pe care le folosea cuînţelepciune şi care ar ' putut ' de folos, ţinea mult la ar%+ead.

$donie îi făcuse pe gardieni s"o remarce şi apoi să se teamăde ea, de!văluindu"Bi puterile. Ca să"l convingă şi mai mult peunul dintre ei, îi provocase 'ului acestuia un acces puternic de



feră, ştiind că poţiunile lui /aletti îl puteau vindeca fărăproleme.

&solut întâmplător, pe când se întorcea în port, /aletti oîntâlnise pe $mma, care coora din arcă. Convins că ea nu"lputea recunoaşte, o urmărise până la palatul guvernatorului şi

apoi până la înc*isoare.$donie îşi reluase rolul, a(ând de la gardieni, cu a#utorul unei

pungi ine garnisite, informaţii despre felul cum decurseseîntâlnirea celor două femei.

3e a6 Daniel, ar%, care că!use într"un somn adânc după ceăuse licoarea de mac, lupta cu fera. -tiind că &nn nu se vaîntoarce în Carolina de Sud fără micul Jack, *otărâseră în cele

din urmă să o lase pe $mma s"o eliere!e. Convinsă că ar%murise, $mma n"ar ' ănuit nimic.ar% a(ă intenţiile prietenilor ei a doua !i, după ce"l îmrăţişă

pe Junior, şi fu de acord. $mma ţinea mult la &nn şi nu i"ar 'făcut niciun rău. e data asta, nu mai putea să le scape.

&nn a#unse la ţărmul nsulei 3inilor şi i"o luă înainte $mmei,îndreptându"se aproape în fugă spre caana ei, ca să"şi vadă

'ul.$mma venea în urma ei, uşoară şi !âmitoare, încântată s"o

vadă aşa de fericită, să o descopere deodată atât de aproape deea, cum sperase din tot su(etul.

)n timpul călătoriei, &nn începuse să se interese!e decomoara aceea, ca să"şi uite durerea. $mma îi arătase craniulde cristal şi îi povestise cum îl oţinuse Jean >leur%. $mma

simţea că &nn încerca să"şi aată gândurile. C*iar dacăpretindea că s"a împăcat cu pierderea lui ar% +ead. $mma însătrecuse de două ori prin aşa ceva şi ştia cât de greu era s"o uiţipe ar%. Oricum, ea avea să 'e alături de &nn şi să o a#ute sădepăBească momentul. in cau!a minciunii pe care i"o spusese,nu mai putea face dragoste cu &nn, dar măcar se ucura depre!enţa ei. $mma îşi simţea su(etul uşurat. &şa că a#unsefredonând în praful casei lui +ack*am.

O găsi pe &nn ală ca varul, în mi#locul odăii, în faţa unuivlă#gan cu părul roşcat care"l ţinea în raţe pe micul Jack.1ă!ând c*ipul acestuia, $mma rămase încremenită. N"avu

nevoie să"Bi răscolească prea mult amintirile ca să"l recunoască.Se clătină pe picioare.

= <e cunosc. Nu se poate Nu, nu poţi ' începu ea, în timpce uşa prin care intrase se înc*idea.

= Nu poate ' Niklaus OlgersenI tună o voce.

$mma simţi că i se opreşte respiraţia când o vă!u pe ar%ieşind din camera alăturată. &nn începu să tremure.

3rivirea ei trecea de la Junior la ar% şi de la ar% din nou laJunior. )şi veni însă repede în 're şi se apropie de $mma, cu unval de furie în su(et.

= 3rin urmare, a treuit să mă minţi până la capăt, nu"i aşaIscrâşni ea spre ar%.

)n clipa aceea se au!i un uuit de tun. &nn râse amar.3roail că oamenii lui ar% atacau coraia lor.= acă ai venit să iei comoara aceea, e a ta. 1ia5a 'ului meu

e mult mai preţioasă pentru mine.)ngro!ită de capcana în care că!use, $mma vru să iasă din

casă. $ra învinsă. >ăcu un pas înapoi, dar se opri, simţind înspate ţeava unui pistol.

= S"a sfârşit, $mma de ortefontaine, îi murmură la urec*e o

voce. Când ai tras în mine la 1eneţia, treuia să ţinteşti inima.6aletti7, înţelese pe loc $mma.)ntr"o clipă îi trecură prin faţa oc*ilor fantomele tuturor celor

cărora le făcuse rău. Niklaus, care reînviase su trăsăturile luiJunior, ar%, cea de atâtea ori pierdută, şi marc*i!ul, a căruirespiraţie îi ardea ceafa.

= N"aveţi de gând să crăpaţi odată? &nn, imploră ea,

salvea!ă"mă, &nn?ar &nn nu mai avea oc*i decât pentru micul Jack, care"iîntindea raţele, şi pentru necunoscutul care parcă nu"i erac*iar necunoscut.

= a"l, &nn, şopti acesta.= <e cunosc, spuse ea, vă!ându"l mai ine de aproape.

Semeni cu tatăl meu.= &nn, eu sunt, Junior, !ise ăratul. Junior, fratele tău.

= Junior, murmură &nn, privindu"l scrutător în oc*i.= Nu"l asculta, &nn? urlă $mma, disperată în faţa acestui

de!nodământ, refu!ând s"o piardă acum.

&poi se întoarse spre ar% şi că!u în genunc*i, tremurând.= &m cruţat"o, ar%? &m cruţat"o şi am iuit"o în locul tău. <e

rog, o imploră, nu mi"o lua?= $ 'ica mea, $mma. Nimeni şi nimic nu poate sc*ima asta.

N"ar ' treuit să te înverşune!i astfel împotriva mea. )mpotriva

lor.Speriat de atâta violenţă, micul Jack se cuiări la pieptul

mamei sale.= i"e frică, scânci el.1ocea speriată a copilului sfâşie vălul care acoperea amintirile

pierdute ale lui &nn /onn%.6 8unior, salvează-mă7, plânse o voce stinsă în mintea ei.

)şi aminti. )şi aminti de complicitatea lor, de <o% şi de ilia,de comoara pe care o ascunseseră ei în grădină, de po!nele şide râsetele lor, de ar% +ead, care"i prindea la gât salamandrade smarald şi o strângea în raţe, de privirea tatălui ei, care oalinta. )şi aduse aminte de toate. nclusiv de doamna cea reacare trăsese un glonţ în fruntea tatălui ei, iar după aceea o luaseîn raţe şi plecase cu ea.

Scoase un ţipăt, îl lăsă #os pe micul Jack, smulse pistolul de la

râul lui Junior, întâlni privirea lui ar% şi trase. )n acelaşi timpcu ar%.

$mma de ortefontaine se prăuşi, secerată de aceastădulă ră!unare.



Eilo4

Junior cu soţia şi copiii lui îi însoţiră în Carolina de Sud pe &nn

şi pe James 1anderluck, care se căsătoriseră acolo.Ca şi cum ar ' vrut să"Bi răscumpere faptele din trecut şi

setea ei neostoită de dragoste, $mma trecuse toată averea penumele lui &nn înainte ca Dariel să pună stăpânire pe ea, aşaîncât, conform legii, &nn deveni singura ei moştenitoare şi trăifericită în C*arleston. Se împăcă şi cu tatăl ei, care"i de!văluiadevărul în legătura cu violul de care ea îl acu!ase pe nedrept.

0ans trăi fericit alături de ei până la sfârşitul vieţii, ocupându"se de afaceri împreună cu ar% şi cu /aletti. &lcătui o (otilăapărată de a6 Daniel, transformat în navă comercială, pe careniciun pirat din Caraie nu cute!ă să"l atace.

sprăvile lui &nn /onn% şi ale lui ar% +ead deveniră olegendă care, din generaţie în generaţie, îi făcu să vise!e pe toţicei dornici de aventură.

/aletti se întoarse la 1eneţia peste mulţi ani, după ce ar%,

pe moarte, la o vârstă înaintată, privise pentru ultima oarăsoarele răsărind peste ocean. 3lânsul viorii lui însoţisealunecarea trupului ei pe scândura înclinată, în timp ce ori!ontulera în(ăcărat de ra!ele soarelui. Craniul de cristal n"o maiputuse salva. 3reţul vindecării lui /aletti fusese longevitatea sa,de care nu putu scăpa cu toate că dusese craniul la 4uaantunşi"l lăsase acolo, pe stela lui. Nicio altă femeie nu luă locul lui

ar% în inima marc*i!ului.+espectându"şi făgăduiala de a"şi relua operele caritaile,deveni conte de Saint"Dermain, se distinse prin uimitoarele sale

Calmel, Mireille - Femeia Pirat Vol.2 - Jocul Umbrelor

Documents

Transcript of Calmel, Mireille - Femeia Pirat Vol.2 - Jocul Umbrelor