Referat

Calitatea in constructii

Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare

a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a

exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.

Exigenţele  privind  calitatea  instalaţiilor  şi  a  echipamentelor  tehnologice  de 

producţie  se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de

activitate.

Noţiunea de „ controlul calităţii ” reprezintă totalitatea metodelor, mijloacelor şi

activităţilor cu caracter operaţional utilizate în vederea realizării cerinţelor referitoare la calitate.

Efecte negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să

conducă la fenomene nedorite, precum:

• punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective;

• compromiterea parţială sau integrală a construcţiei, cauzată de deficienţe ascunse;

• îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale;

• mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a

lucrărilor)

Verificarea calităţii lucrărilor se face în scopul confirmării corespondenţei acestora

cu proiectul, cu prescripţiile tehnice specifice, în limitele indicatorilor de calitate şi a abaterilor

admisibile, prevăzute de acestea. Respectarea condiţiilor tehnice de calitate trebuie urmărită în

primul rând de şefii formaţiilor de lucru şi de personalul tehnic însărcinat cu conducerea

lucrărilor, în cadrul activităţii sale de îndrumare şi supraveghere.

Separat de verificarile executate de catre sefii formatiilor de lucru si personalul

desemant cu controlul calitatii, se efectuează verificări :

a) pe parcursul executării, pentru toate categoriile de lucrări ce compun obiectele de investiţii,

înainte ca ele să devină ascunse prin acoperire cu (sau înglobate în) alte categorii de lucrări sau

elemente de construcţii;

b) la terminarea unei faze de lucru ;

c) la recepţia preliminară a obiectivelor, ce fac parte dintr-un obiectiv de investiţii.

Frecvenţele verificărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice specific. In cazuri

speciale, este interzis a se proceda la executarea de lucrări, care să înglobeze sau să ascundă

defecte ale structurilor de rezistenţă sau care să împiedice accesul şi repararea corectă sau

consolidarea acestora.

In cazul în care verificarea se face prin sondaj (la faze de lucrări sau la recepţiile

preliminare), în scopul obţinerii de date asupra corectitudinii verificărilor şi înregistrărilor

efectuate pe parcurs, se va proceda astfel :

- dacă un singur rezultat este necorespunzător, se mai efectuează încă o serie alcătuită dintr-un

număr egal de sondaje ;

- dacă un singur rezultat din noua serie de sondaje este necorespunzător, toate verificările

prevăzute în prescripţiile tehnice a se efectua pe parcurs trebuie refăcute, cu aceleaşi metode sau

cu alte metode care să dea rezultate echivalente.

La controlul şi recepţia lucrărilor se va urmări respectarea etalonului. Etalonul în

principiu va fi primul element prefabricat confecţionat (element de fundaţie, carcasă), primul

apartament etc. ; etalon acceptat de CTC, iar în unele cazuri de proiectant sau beneficiar.

Procedee de verificare

In funcţie de momentul efectuării verificărilor acestea se referă la :

a) determinarea — prin măsurători — a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile

proiectului, din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi modului de rezemare;

b) existenţa documentelor de atestare a calităţii materialelor semiprefabricatelor, prefabricatelor

şi aparatelor utilizate ;

c) efectuarea încercărilor şi probelor impuse de proiecte şi prescripţiile tehnice şi întocmirea

documentelor cu rezultatele acestora precum şi a proceselor verbale de lucrări ascunse;

d) examinarea existenţei şi conţinutului documentaţiei şi proceselor verbale menţionate mai sus

precum şi a sintezelor şi concluziilor acestora ;

e) verificarea directă prin sondaj şi efectuarea de încercări suplimentare în vederea formării

convingerii organelor de control şi comisiilor de recepţie asupra corectitudinii şi valabilităţii

documentelor încheiate anterior.

Organismele de control al calitatii in constructii

1. Rolul statului in activitatea de control

Rolul statului se realizează printr-o multitudine de procese :

legiferare şi reglementare;

atestare şi autorizare;

control (iclusiv avizarea şi aprobarea);

protecţie socială.

2. Rolul autorităţilor publice locale

Implicarea directă a autorităţilor se manifestă în cadrul :

Procesului de recepţie a lucrărilor de construcţii;

Procesului de autorizare a lucrărilor de construcţii.

Implicarea indirectă se manifestă prin rolul în implementarea locală a politicilor şi

programelor de dezvoltare durabilă, în reglementarea urbanistică, etc.

3. Rolul asociaţiilor profesionale din construcţii

Asociaţiile profesionale din construcţii grupează specialiştii din domeniu, pentru a le

reprezenta interesele în relaţia cu statul şi cu celelete grupări profesionale din ţară sau străinătate.

Asociatiile profesionale se implică în activităţi de: reglementare (participă la elaborarea

normelor), control (autocontrol) şi garantare a calităţii, iniţiativă legislativă în domeniu; partener

social în dialogul cu autorităţile statului, reprezentare externă (schimb de experienţă,recunoaştere

a competenţei şî diplomelor).

4. Rolul organismului de control privat

Există cerere de control peste nivelul furnizat de stat şi există cerere de garantare

materială efectivă, pe care statul nu le oferă prin controlul său de calitate în construcţii.

Organismul de control privat trebuie sa isi asume:

- controlul privind nivelul la care sunt satisfăcute de către produsul „construcţie” cerinţele

esenţiale de performanţă, nivel cerut prin contract şi superior celui reglementat;

- controlul privind nivelurile de performanţă la care sunt satisfăcute oricare exigenţe de

performanţă ale construcţiei şi care au fost prevăzute prin contract;

- garantarea materială a calităţii produsului „ construcţie ” în faţa investitorului.

Controlul calitatii /conformitatii betonului

Conceptul clasic de evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de

control distructive pe epruvete turnate, întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate.

Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de

calitate. Astfel, conform acestui concept, calitatea betonul se determină prin încercări, după 28

de zile, pe epruvete standard, dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu

oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii.

În prezent, este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflecta

în totalitate adevărata calitate a structurii, doar o “calitate potenţială”. Pentru determinarea

calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de

determinare a calităţii.

Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi

aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice, în limitele abaterilor admisibile,

respectându-se mai multe etape şi anume:

• permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină

lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire);

• la terminarea unei faze de lucru, la recepţia preliminară sau finală;

• în timpul exploatării.

Evaluarea conformitatii betoanelor

Controlul de calitate al betoanelor se poate clasifica astfel: control interior, control

exterior, control de conformitate (acceptabilitate).

Controlul de conformitate (controlul de acceptabilitate) are în vedere verificarea

satisfacerii condiţiilor specificate pentru realizarea clasei betonului, condiţii solicitate atât de

producător sau executant, cât şi de beneficiar.

In urma efectuarii controlului de conformitate a clasei de rezistenţă a betonului se evită

neconformităţile, se analizează problemele apărute, se determină riscurile, se depistează cauzele,

se stabilesc limitele pentru produse şi procese, se realizează prognoze, se verifică şi se măsoară

sau se evaluează caracteristicile referitoare la calitate.

Control de conformitate are drept scop determinarea cu ajutorul statisticii matematice, a

identificării produsului neconform (proprietăţilor betonului – detectare, marcare, înregistrare),

izolarea rezultatelor, examinarea lor şi deciziile care se impun a fi luate, acţiunile corective şi

preventive, documentaţia care trebuie completată la zi; ţinându-se seama, în acelaşi timp, de o

serie de variabile (denumite şi procese speciale), care au o importanţă însemnată în calcule, care

ţin seama de:

• proprietăţile fizico-mecanice ( de rezistenţă, deformabilitate, stabilitate, oboseală) ale

materialelor, secţiunilor sau elementelor lor componente;

• caracteristicile geometrice ale structurilor şi elementelor lor componente etc.

Determinarea clasei de rezistenţă a betonului (ca şi a altor caracteristici ale lui) nu se

realizează niciodată pe baza încercării unei singure epruvete. Aceste determinării se realizează pe

loturi (mărimea unui lot este dat de cantitatea de betonul turnat pentru fiecare clasă sau parte din

structură: fundaţie, nivel al unei clădiri sau grup de grinzi / stâlpi / pereţi structurali ai unui nivel

sau nu mai mult de un anumit volum, funcţie de clasă şi/sau mai mult de realizarea turnării timp

de o săptămână) (notat N – efectivul lotului); prin intermediul probei de control, care reprezintă

cantitatea de beton necesară obţinerii unui rezultat; iar rezultatul determinării îl constituie media

aritmetică a cel puţin trei citiri obţinute

Cu cât cantitatea de beton avută în vedere este mai mare, numărul de probe creşte, iar domeniul

de variabilitate a calităţii betonului se măreşte (datorită variabilităţii calităţii

betonului livrat de mai mulţi furnizori – staţii de preparare, a compoziţiei betonului,

discrepanţele inerente prelevării probelor, procedurilor de încercare etc.)

Confectionarea si pastrarea epruvetelor de beton

Pentru determinarea proprietăţilor mecanice şi de altă natură a betonului este necesar

să se confecţioneze corpuri de probă denumite “epruvete” care să fie supuse încercărilor

propuse.

Confecţionarea epruvetelor constituie o operaţie de legătură între determinările asupra

betonului proaspăt şi cele asupra betonului întărit, deoarece confecţionarea epruvetelor se

realizează cu beton proaspăt, iar încercarea lor se face după ce acesta s-a întărit.

Formele epruvetelor

Epruvetele, care se confecţionează pentru determinarea rezistenţelor mecanice ale betonului sunt

de trei forme: cuburi, prisme şi cilindri.

a. Cuburile au latura de 100, 150, 200 sau 300 mm - dimensiunea se alege în fiecare caz depinde

de dimensiunea maximă a granulei de agregat; această dimensiune nu trebuie să depăşească ¼

din latura cea mai mică a epruvetei.

b. Prismele au dimensiunea de 100 x 100 x 400 mm, 100 x 100 x 500 mm, 100 x 100 x 550

mm, 150 x 150 x 600 mm, 150 x 150 x 750 mm sau 200 x 200 x 650 mm, 200 x 200 x 800

mm .Ele servesc atât pentru determinarea rezistenţelor la compresiune, cât mai ales a rezistenţei

la întindere din încovoiere care se cer în unele cazuri; dimensiunea se alege în fiecare caz în

funcţie de dimensiunea maximă a granulei de agregat; ea nu trebuie să depăşească 1/3 din latura

cea mai mică a epruvetei.

c. Cilindrii au dimensiunea de 100 mm dia. x 200 mm lungime, 110 mm dia. x 220 mm

lungime, 150 mm dia. x 150 mm lungime, 150 mm dia. x 300 mm lungime, 160 mm dia. x

320 mm lungime sau 250 mm dia. x 500 mm lungime

Clasificarea probelor

Funcţie de scopul utilizării lor, probele de beton se pot clasifica astfel:

• Probe care se prelevează la staţia de betoane - direct din mijlocul de transport (autoagitator),

după încărcarea completă a acestuia, prin descărcarea unei cantităţi de beton cel puţin egală cu de

trei ori volumul probei. Se păstrează apoi în condiţii reglementate de normative şi se încearcă la

3, 7 sau 28 zile. Prin intermediul acestor probe se verifică conformitatea betonului la încărcarea

în mijlocul de transport.

• Probe care se prelevează la locul de punere în lucrare a betonului - după descărcarea

acestuia din autoagitator din trei puncte diferite sau la descărcarea din autoagitator, din şuvoiul

care curge pe jgheab, la trei interval diferite (început, mijloc şi sfârşitul descărcării) sau din trei

puncte diferite (dar cel puţin o prelevare din fiecare benă) când descărcarea se face în bene. Se

păstrează în condiţii reglementate de normative, fie la locul de turnare, dacă există condiţii

corespunzătoare, fie în laboratorul de şantier. Aceste probe servesc la determinarea clasei de

rezistenţă a betonului din construcţie. Aceste probe se încearcă tot la de 3, 7 sau 28 zile.

• Probe care se prelevează în diferite faze ale execuţiei (numite probe de control pe faze)

- se păstrează în condiţiile construcţiei şi se încearcă la termenele prescrise pentru fiecare caz în

parte. Un exemplu este determinarea gradului de maturizare al betonului la un moment dat

pentru a se şti dacă se poate decofra; sau cazul betonului precomprimat astfel încât să se poată

realiza transmiterea precomprimării asupra betonului; sau dacă poate fi expus îngheţului (dacă

îndelpineşte condiţia de rezistenţă la îngheţ).

Metodologia de realizare a epruvetelor

Pentru confecţionarea epruvetelor se folosesc tipare metalice realizate din oţel inoxidabil, bronz

sau mase plastice, cu un înalt grad de finisare a feţelor interioare.

Volumul de beton necesar unei probe trebuie să fie cel puţin de 5/4 ori volumul tiparelor

(datorită contracţiei la uscare a betonului).

Principalele operaţii necesare confecţionării epruvetelor sunt:

• betonul de lucrabilitate L3 / L4 se toarnă în straturi de 100 mm în tiparul curăţat în prealabil cu

peria de sârmă şi uns cu substanţă decofrantă. După turnarea fiecărui strat, betonul se îndeasă cu

mistria pe lângă pereţii tiparului apoi se dau cu o vergea de oţel φ16 mm câte 8 împunsături

pentru fiecare 100 cm2 de suprafaţă, distribuite uniform şi la intervale o secundă; beton de

lucrabilitate L3 se toarnă (în straturi) până la marginea de sus la ramie prelungitoare astfel încât

să se depăşească cu 20 mm marginea de sus a tiparului. Se îndeasă cu mistria apoi se

compactează prin 12 lovituri cu maiul de 6 kg care este lăsat să cadă prin greutate proprie de la

marginea de sus a ramei prelungitoare. Se scoate rama şi se rade excesul de beton.

Compactarea prin vibrare a epruvetelor

Se poate realiza în laboratoare de şantier sau laboratoare specializate prin intermediul unor mese

vibratoare sau cu ajutorul unor pervibratoare.

Compactarea prin vibrare a epruvetelor se face numai la betoane de lucrabilitate L0 , L1 şi L2.

Operaţia se consideră terminată când suprafaţa betonului devine orizontală, mortarul fin iese la

suprafaţă şi nu mai ies bule de aer.

Pastrarea epruvetelor. Pentru ca rezultatele să fie comparabile între ele şi cu prevederile

reglementărilor în vigoare, epruvetele trebuie păstrate într-un regim bine stabilit şi constant,

deoarece în primele zile (dar şi pe parcurs până la încercare) rezistenţa betonului este sensibil

influenţată de temperatura şi umiditatea mediului înconjurător.

Oricare ar fi scopul pentru care se iau probele, ele se păstrează primele 24 de ore de la

confecţionare în tiparul în care s-au turnat. Excepţie fac numai probele de beton cu întârzietor

de priză care se ţin 48 de ore în tipar, după care epruvetele se decofrează cu atenţie, prin

demontarea tiparelor, încât să nu se ştirbească muchiile.

Probele de control pe faze se păstrează până la încercarea în vecinătatea şi în condiţiile

elementului de construcţie în care s-a turnat acelaşi beton ca cel din probe. Fazele la care se cere

acest control pot fi: decofrare, transfer forţă precomprimare, transport etc.

În cazul controlului pe faze, termenul de încercare se apreciază în funcţie de valoarea procentului

din clasă a cărui realizare se urmăreşte, precum şi de variaţiile de temperatură în perioada de

întărire a betonului

Planul de prelevare prin esantionare si criteria de conformitate a betonului

Plan de esantionare si incercari

Planul de eşantionare se va efectua pentru fiecare familie de beton produs în condiţii

presupuse uniforme

Producţia iniţială reprezintă perioada care acoperă cantitatea de beton produsă pentru

care se pot preleva cel puţin 35 de rezultate de încercări.

Producţia continuă reprezintă perioada de 12 luni în care se produce fără întreruperi o

cantitate de beton din care se pot preleva cel puţin 35 de rezultate de încercări.

Tabel 1 Frecvenţa minimă de eşantionare pentru evaluarea conformităţii

Tabel 2 Frecvenţa şi măsurile ce se adoptă în cadrul controlului calităţii betoanelor la locul depunere în lucrare

Nr.

crt

Faz

a de

ex

ecut

are

Act

iune

a.

Pro

cede

ul d

e ve

rifi

care

sau

ca

ract

eris

tici

ce

se

veri

fica

Sco

pul

acti

unii

sau

ve

rifi

cari

i

Fre

cven

ta

min

ima

Con

stat

are

Mas

uri c

e se

ad

opta

0 1 2 3 4 5 6

D1

Bet

onul

pro

aspa

t des

carc

area

din

mij

locu

l de

tran

spor

t

a)Examinarea documentului detransport.

Constatareagarantăriicalităţii de cătreproducător şirespectarea

La fiecare transport. C Se acceptăpunerea înlucrare.

NC Se refuzătransportulrespectiv.

b) Consistenţă conform lucrareSTAS 1759-80

c) Temperatura dacăeste prevăzută ca ocerinţă tehnică.

Confirmareacaracteristicilorimpusebetonului

Încadrareatemperaturiibetonului înlimitele50C - 300C.

O probă pentru fiecaretip de beton şi schimbde lucru dar cel puţin oprobă la 20 mc de beton

4 determinări pentrufiecare tip de beton şischimb de lucru.

C Se acceptăpunerea înlucrare

NC Seprocedeazăconformobs. 1

C Se acceptăpunerea înlucrare

NC Seprocedeazăconf. obs. 1

Beto

n întă

rit

a)Determinarearezistenţei lacompresiune peepruvete cilindrice/cubice conf. STAS1275/88 pentruverificarearezistenţelor de controlpe faze.

Stabilirea termenelor dedecofrare.

O probă pe schimbdacă este prevăzut prinproiect sau procedurăspecială

C Se executăfaza

NC Sedecaleazăfaza şi seprocedeazăla o nouăverificare

La vârsta de 28 zileaceste încercări nu se

Verificarea condiţiilor de calitate pentru clasa de

Pentru fiecare tip debeton, parte de structură

C Serecepţionează partea destructură.

D2 efectuează în cazul încare recepţionareastructurii se face pebază de încercărinedistructiveconform normativuluiC 26-85.

beton pre7scrisă.

(fundaţie, nivel tronson)dar cel puţin o probă la:300 mc pentru clasa < C4/5;100 (200) mc pentruC8/10-C 16/20;50 (100) mc pentruclase > C 16/20.Obs. : Cifrele dinparanteză se referă laelemente sau părţi dinstructura cu volum>300mc care sebetonează fărăîntrerupere.

O probă la 300 mc. darnu mai puţin de douăprobe pentru fiecareobiect.

NC Seprocedeazăconformobs. 2

b)Determinareagradului deimpermeabilitate conf.STAS 3519/76.

VerificareaÎndeplinire acondiţiilor prevăzuteîn proiect sau conformprocedurii

speciale

c) Determinareagradului de gelivitateconform

STAS 3518-86

O probă la 1000

mc.

Idem

Notaţii : C - corespunzător, fiind îndeplinite cerinţele tehnice prevăzute.NC - necorespunzător, nu se încadrează în cerinţele tehnice prevăzute.Observaţii:Gradul de impermeabilitate se consideră realizat dacă cel puţin 90% din numărul de încercări care se analizează îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute;Gradul de gelivitate se consideră realizat dacă cel puţin 90% din numărul de încercări care se analizează îndeplineşte condiţiile tehnice prevăzute.

Determinari efectuate la locul de punere in lucrare

Determinările se referă la verificarea caracteristicilor betonului (consistenţa, temperatura

dacă este prevăzut prin proiect sau în perioada de timp friguros etc.).

Ori de câte ori un rezultat nu se înscrie în limitele admise , se vor efectua pentru acelaşi

transport de beton încă două determinări. Dacă valoarea medie a trei determinări se înscrie în

limitele admise, se va accepta punerea în lucrare a betonului; dacă este depăşită limita admisă,

transportul respectiv de beton se refuză.

Incercari pe beton intarit la 28 zile

Rezistenţa la compresiune, determinată ca medie pe fiecare serie de trei cilindri/cuburi,

se analizează de către laboratorul care efectuează încercarea imediat după înregistrarea

rezultatului.

În cazul în care rezultatul este inferior clasei betonului laboratorul va comunica în

termen de 48 ore rezultatul staţiei de preparare a betoanelor şi executantului (pentru betonul

preparat în staţii), respectiv numai executantului (pentru betonul preparat pe şantier).

Dacă din verificările suplimentare rezultă că betonul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute

în reglementările tehnice în vigoare, se va convoca proiectantul care va analiza şi decide după

caz :

1. efectuarea de verificări suplimentare prin metode nedistructive sau extragerea de carote şi

reanalizarea rezultatelor;

2. expertizarea lucrării (măsuri privind demolarea şi refacerea sau consolidarea elementelor

necorespunzătoare, adoptarea unor restricţii în serviciu, acceptarea recepţionării lucrării etc.).

Bibliografie:

1.Evaluarea conformitatii betonului , dr. ing. George Ilinoiu2.Normativ pentru verificare calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente , Indicativ C56-853.H.G. 766/1997 Hotarare pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii