Calitatea apelor de îmbăiat este supusă unei noi directive ... · din 2008, incluzând un studiu...

Decembrie 2007 • Standardizarea �

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Conform afirmaţiei lui André Riche, de la Sediul de presă al Par-lamentului European, „este una dintre directivele cele mai populare ale Uniunii Europene, care se bucu-ră de o atenţie deosebită”. Conform Ministerului Francez al Ecologiei şi Dezvoltării Durabile, „această di-rectivă îmbunătăţeşte informarea publicului şi instaurează un mana-gement activ al îmbăiatului”. În sfâr-

JEAN-CLAUDE TOURNEUR

Calitatea apelor de îmbăiat este supusă unei noi directive

Quality of swimming waters regulated by a new European Directive

The Directive that was regulating the quality of swimming waters was a symbol for the construction of Europe but it has been dating since ... 1976. A new text was elabo-rated in 2006 after more than three years of negotiations. The Directive is considered by the specialists as „a text highly supporting the environment and sanitary aspects”. Simpler and more efficient, it also improves public information. But it will come en-tirely into force in ... 2015Key words: swimming waters, quality, fito-placton, bacteria, European Directive

şit, Jules Maaten, parlamentar euro-pean (Olanda - ADLE), raportor al Comisiei de mediu pentru această directivă, rezumă noul dispozitiv în mod lapidar: „Este mai puţin biro-cratic, comportă mai puţine riscuri şi oferă mai multe informaţii”.

Concret, cum a fost directiva 76/160/CEE considerabil schim-bată? Cinci „puncte de intrare” ale noului text permit să se înţelea-

gă mai bine o directivă extrem de discutată.

Pragurile şi parametrii pentru informarea publiculuiNoua directivă simplifică dis-

pozitivul global care va impune de acum înainte urmărirea a doi para-metri, în loc de 19 – existenţi ante-rior, indicatori ai contaminării ape-lor (Escherichia coli şi enterococii intestinali). „Pertinenţa ştiinţifică a celor 19 parametri şi-a arătat limi-tele”, afirmă Jules Maate. Pe de altă parte, „pragurile de calitate cerute pentru a autoriza îmbăiatul sunt re-levate pentru a reduce de la 12% (în directiva 76/160/CEE), la 75%, ris-cul mediu pentru o persoană care se îmbăiază, de a contacta o boală mai mult sau mai puţin gravă, digestivă sau respiratorie, în principal”, esti-mează raportorul Comisiei pentru mediu la Parlamentul European. În plus, cercetările ştiinţifice vor trebui să fie continuate în diverse domenii precum cianobacteriile, virusurile,

� Standardizarea • Decembrie 2007

STANDARDIZAREA EUROPEANĂfitoplanctonul, pentru a îmbunătăţi şi mai mult sănătatea persoanelor care se scaldă.

Când examinăm clasamente-le siturilor de îmbăiat, care nu au contribuit la popularizarea vechii directive, constatăm că se trece la patru categorii (excelentă, bună, su-ficientă, rea), faţă de trei, care exis-tau înainte. „Este de la sine înţeles că toate statele membre încearcă să ajungă minimum la categoria „su-ficient” (la data intrării în vigoare a noii directive), declară parlamenta-rul european. „În plus, statele mem-bre au insistat să se adauge această categorie, pentru a permite unora dintre ele să îşi modereze ambiţi-ile şi chiar să scape de clasificarea „insuficient”, observă un specialist al dosarului, de la Parlamentul din Strasbourg. Deputaţii au dorit însă ca schimbarea directivei să consti-tuie şi ocazia de a îmbunătăţi şi mai mult starea apelor. În negocierea finală, ei au obţinut astfel întărirea criteriilor pentru această categorie. Când noile standarde vor intra în vigoare, riscul de a contracta o boa-lă în urma scăldatului – afecţiuni respiratorii sau digestive – va tre-bui să se reducă cu o treime faţă de situaţia actuală, când 12 persoane dintr-o sută contractează astfel de maladii”.

Clasificarea siturilor va rezulta dintr-o evaluare a calităţii apelor

pe o perioadă de trei ani în loc de un an, la ora actuală – pentru recu-noaşterea unei calităţi continue (cu excepţia poluărilor „accidentale”). În plus, aceste noi modalităţi de clasificare trebuie să permită o de-finire mai strictă/categorică a actu-alelor zone de scăldat „B” – calitate medie („bună”/ „suficientă”).

Informarea persoanelor care se scaldă trebuie să fie îmbunătăţită graţie noii directive atât din punct de vedere al siturilor de scăldat, cât şi al mijloacelor mass media şi al Internet-ului. „Se întâmplă uneori ca datele disponibile pe Internet să aibă o vechime de un an sau ca la locurile de îmbăiat să nu fie afişată o situaţie cu privire la starea sitului”, continuă expertul Parlamentului European. Aceste informaţii trebu-ie să cuprindă o clasificare a locu-lui de îmbăiat, analizele efectuate în timpul sezonului balnear şi un profil al „vulnerabilităţii” apelor de îmbăiat. Acest concept constă în li-nii mari într-un fel de diagnostic al stării de sănătate a sitului de îmbă-iat şi al sensibilităţii sale la fenome-ne extreme. Date precise vor trebui să fie accesibile online şi o serie în-treagă de informaţii vor trebui să fie afişate în zona de îmbăiat: nivelul de clasificare, informaţii cu privire la poluare, eventualele motive de interdicţie, cauzele poluării şi mă-surile luate. Acest lucru trebuie să se întâmple în 2013. În plus, simbo-luri şi semne comune – armonizate – sunt prevăzute pentru 2015, oda-tă cu intrarea în vigoare a noilor standarde. Pe de altă parte, Comi-sia Europeană va trebui să prezin-te un raport deputaţilor începând din 2008, incluzând un studiu cu privire la virusuri şi propunerea de revizuire în 2020 „cel târziu”, în lu-mina evoluţiei cunoştinţelor ştiin-ţifice. În ceea ce priveşte informa-rea publicului, dispariţia categoriei „suficient” va fi avută în vedere.

În sfârşit, aplicarea acestei di-rective în Franţa trebuie, conform

Ministerului Ecologiei şi Dezvoltă-rii Durabile, „să contribuie la res-ponsabilizarea colectivităţilor loca-le de vreme ce acestea sunt obligate să evalueze situaţia locurilor de îm-băiat, să întocmească diagnosticul lor (determinarea riscurilor de con-taminare a sitului şi pregătirea unui plan de management al sitului în caz de poluare) şi să asigure supra-vegherea sanitară a cestuia, sub con-trolul autorităţii administrative”.

La capătul procesului de codecizieÎn ianuarie 2006, Parlamentul

European a aprobat cu 584 de vo-turi „pentru”, 11 „contra” şi 56 de abţineri, noul text menit a regle-menta apele de îmbăiat în Europa. Dar deputaţii, pe de-o parte, şi re-prezentanţii statelor membre, pe de altă parte, au mers până la capătul procedurii de codecizie, recurgând la ultima etapă a medierii, o nego-ciere directă între cele două ramuri ale legislativului, pentru a elabora un text aşteptat de ani de zile. Noile dispoziţii nu vor fi însă aplicate de-cât după mulţi ani. Vechea directivă (76/160/CEE) rămâne în vigoare în cele 27 de state membre până la sfârşitul lui 2014, cu vechii săi para-metri şi vechile sale categorii. An-samblul noului dispozitiv va fi ope-raţional pe 1 ianuarie 2015. Pentru Franţa, Nelly Ollin, ministrul eco-logiei şi al dezvoltării durabile, a amintit la mijlocul lui 2006 că „dis-poziţii esenţiale noi sunt integrate în legea cu privire la apă”.

Strategia comunitară pentru conservarea biodiversităţiiComisia Europeană a definit

strategia politică pentru cele 27 de state membre pentru ca Uniunea să încerce să eradicheze sărăcirea biodiversităţii până în 2010. Ea a prevăzut în mod deosebit un plan de acţiuni comunitare propunând măsuri concrete şi specificând com-petenţele respective ale organelor



Standarde adoptate de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul calităţii apei

Indice Titlu

SR EN 15204:2007 Calitatea apei. Ghid pentru analiza de rutină a a abundenţei şi compoziţiei fitoplancto-nului prin utilizarea microscopiei inverse (metoda Utermöhl)

SR EN 26461-1:2002 Calitatea apei. Detectarea şi numărarea sporilor de bacterii anaerobe sulfito-reducă-toare (Clostridia). Partea 1: Metoda îmbogăţirii într-un mediu lichid

SR EN 26461-2:2002 Calitatea apei. Detectarea şi numărarea sporilor de bacterii anaerobe sulfito-reducă-toare (Clostridia). Partea 2: Metoda prin filtrare prin membrană

SR EN ISO 11348-1:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al membranelor de apă asupra lumi-niscenţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). Partea 1: Metoda cu bac-terii proaspăt preparate

SR EN ISO 11348-2:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al probelor de apă asupra luminiscen-ţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). Partea 2: Metoda cu bacterii des-hidratate

SR EN ISO 11348-3:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al probelor de apă asupra luminiscen-ţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). Partea 3: Metoda cu bacterii lio-filizate

SR EN ISO 9308-1:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. Partea 1: Metoda prin filtrare pe membrană

SR EN ISO 9308-3:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. Partea 3: Metodă miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare în mediu lichid

SR EN ISO 9308-3:2004/AC:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. Partea 3: Metodă miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare în mediu lichid

SR EN ISO 9509:2007 Calitatea apei. Teste de toxicitate pentru evaluarea inhibării nitrificării produse de mi-croorganismele din nămolul activ

SR EN ISO 20079:2007 Calitatea apei. Determinarea efectului toxic al constituenţilor apei şi a apei reziduale asupra lintiţei (Lemna minor). Test de inhibiţie a creşterii lintiţei

Traducere şi redactare: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 274, mai 2007Consultanţă pe probleme de specialitate: Mihaela Bichir, expert principal standardizare

Uniunii Europene şi ale statelor membre. Strategia pe care a definit-o Comisia cuprinde şi indicatori de urmărire a progreselor înregistrate şi un calendar al evaluărilor. Pe de altă parte, un nou mecanism con-sultativ trebuie să fie creat pentru a ajuta factorii de decizie să exploate-ze mai bine cunoştinţele disponibi-le. Concret, patru domenii-cheie de acţiune sunt definite în acest comu-nicat: biodiversitatea în Uniunea Europeană, Uniunea Europeană şi biodiversitatea în lume, biodiversi-tatea şi schimbarea climei, precum şi „o bază de cunoştinţe”. Apar mai multe obiective prioritare: habita-tele şi speciile cele mai importante, zonele rurale şi mediul marin, îm-bunătăţirea compatibilităţii dezvol-tării regionale cu natura, reducerea

impactului speciilor alogene invadatoare, conducerea internaţională, mă-suri în favoarea biodiversităţii în dezvoltarea internaţională, reducerea con-secinţelor negative ale schimbărilor internaţionale, adaptarea la schimbarea climei, consolidarea bazei de cunoştinţe.



Schindler a organizat în 2006, pentru a doua oară, un concurs european de arhitectură – Schin-dler Awards Access for all – des-chis studenţilor şi înaltelor şcoli de arhitectură. Provocarea lansată era novatoare şi deosebit de stimula-tivă, orientată spre cerinţa accesi-bilităţii într-un edificiu a „oricărei persoane, indiferent de capacităţile sale fizice”. Concret, se punea pro-blema realizării, la Paris, a unui iti-nerar muzeistic fără nici un obsta-col. Concursul ridica o provocare de anvergură pentru studenţi: situl concursului cuprindea palatul To-kyo, un edificiu inaugurat în 1937, cu ocazia Expoziţiei universale. Preocupările legate de accesibilitate nu erau formulate pe vremea ceea. Tinerii arhitecţi şi profesorii lor aveau tema de a lega Palatul Tokyo, din cel de-al 16-lea arondisment al Parisului, sediul muzeului de artă contemporană, de celelalte muzee din apropiere, precum şi pe cele două maluri ale Senei.

Un premiu pentru arhitectură orientat spre accesibilitatePrintre dificultăţile care tre-

buiau rezolvate figura o diferenţă de altitudine de 30 de metri între punctul cel mai ridicat şi cel mai jos al acestui spaţiu. Alte sarcini parţi-ale cuprindeau crearea unui centru de recepţie a vizitatorilor şi a unui concept de expoziţie pentru per-soanele cu handicap.

În total, 504 studenţi, de la 58 de şcoli, s-au angajat să rezolve aceas-tă sarcină, realizând 98 de proiecte evaluate de un juriu internaţio-nal prezidat de arhitectul Thomas Sieverts.

Premiul l a fost acordat unei echi-pe de studenţi de la Universitatea tehnică din Viena, premiul ll, uneia din Delft (Olanda), iar premiul lll a revenit unei echipe de studenţi din Lund (Suedia). Schindler a adoptat o abordare cu adevărat interesantă în ceea ce priveşte premiile. Desi-gur că studenţii au primit premii în bani (câştigătorilor li s-au acordat

5 000 euro), dar mai ales şcolile şi universităţile au obţinut sume im-portante pentru a le permite să îşi doteze laboratoarele de cercetare şi centrele de documentare. „Dacă arhitecţii tinerei generaţii ştiu să în-ţeleagă rolul social determinant al profesiunii lor, este esenţial ca ei să îşi pună problema pentru cine şi ce anume construiesc; accesibilitatea , în accepţiunea sa globală, va fi luată în calcul, iar oraşul şi spaţiul urban vor evolua către o arhitectură care promovează această accesibilitate”, declară Francoise-Helene Jourda, arhitectă şi profesoară la Universi-tatea Tehnică din Viena.

Schindler şi accesibilitateaCeremonia de atribuire a pre-

miilor concursului Accesibiltate pentru toată lumea – Access for all a ocazionat o zi de dezbateri, reu-nind sub egida Schindler experţi pe probleme de accesibilitate ve-niţi din întreaga Europă şi reuniţi în prestigiosul centru cultural KKL

Schindler promovează o arhitectură accesibilăSchindler promotes an accessible architectureJEAN-CLAUDE TOURNEUR

The European Architecture Contest organized by the Swiss company Schindler, a company manufacturing elevators, was focused mainly on easy access. Starting from an ambitious and original exercise, Schindler wanted to bring a benefit to all senses, from the physical access to the tactile access, through its new products, bringing its input in the European standardizationKey words: architecture, person with disability, easy access, elevators, European Standards


STANDARDIZAREA EUROPEANĂde la Lucerna (Elveţia). Bas Treffers (Olanda), vicepreşedinte al Foru-mului European pentru Pesoane cu Handicap, foarte implicat în lu-crările de standardizare, a afirmat: „Arhitecţii sunt mai interesaţi de protecţia mediului şi de dezvolta-rea durabilă decât de accesibilitatea pe care, de multe ori, nu o găsesc prea interesantă. Primul standard european elaborat în cadrul CEN nu este perfect, dar se înscrie în di-recţia corectă şi este un instrument deosebit de util”. John Mizon (Ma-rea Britanie), director de market-ing la Schindler pentru Europa de Nord-Vest, şi Rolland W. Hers (El-veţia), preşedinte al Comitetului de Management al Schindler pentru Ascensoare şi Scări Rulante, a de-clarat: „De fapt, graţie profesiunii noastre, suntem în măsură să ofe-rim accesibilitate. Problemele de accesibilitate încep din clipa în care o persoană cară nişte pachete, când un sportiv îşi rupe piciorul etc. Schindler trebuie să proiecteze şi să construiască produse pentru a răs-punde tuturor problemelor care ţin de accesibilitate. De 20 de ani am devenit şi furnizori de servicii, nu numai constructori de ascensoare. Desigur că trebuie să integrăm ac-cesibilitatea ca pe o preocupare de servicii esenţială pentru toţi clienţii

noştri. În ceea ce priveşte cultura, provocarea este clar identificată: să facem astfel încât toată lumea să poată participa, să punem capăt dis-criminării „invizibile” datorate pro-iectării”. Françoise-Hélène Jourda, arhitectă, profesoară la Universita-tea Tehnică din Viena, a declarat, la rândul ei: „Dacă arhitecţii ar fi mai preocupaţi de rolul social al profe-siunii lor şi şi-ar pune întrebarea pentru cine lucrează, dimensiunea esenţială a accesibilităţii li s-ar pă-rea o evidenţă. Numeroşi arhitecţi şi studenţi sunt preocupaţi de mo-bilitate. Aceasta necesită regândirea în întregime a oraşului: fluxurile, transporturile. Este în joc mobi-litatea individuală în cadrul unei societăţi caracterizate prin mobi-litate”. Profesorul Thomas Sieverts (Germania), arhitect, afirmă: „Este esenţial să construim integrând ci-clul de viaţă al oricărei persoane, să avem în vedere persoanele sănă-toase, bolnave sau pe cele în vârstă. În plus, trebuie să facem faţă unei alte provocări: persoanele cu han-dicap se confruntă cu fenomenul îmbătrânirii.

Schindler în cifreNr. 1 mondial în domeniul scă-rilor mecanice;Nr. 2 mondial în domeniul

•

•

ascensoarelor;Schindler transportă 700 de milioane de pasageri în fiecare zi în lume;40 000 de salariaţi în peste 120 de state;Cifra de afaceri de peste 5 560 miliarde de euro;În Franţa:3 700 de colaboratori (filiale);un parc de 90 000 de ascensoa-re şi 1 300 de trotuare rulante şi scări mecanice;o cifră de afaceri de 468 de mi-liarde de euro în 2005;o prezenţă asigurată în 140 de oraşe pe teritoriul francez;

În 1874, Robert Schindler des-chide la Lucerna (Elveţia) un atelier mecanic. „Prima piatră” este deja pusă… În 1890, el se lansează de-finitiv în construirea de ascensoare. Robert Schindler este un inovator. În 1900, este primul care propune un sistem de comandă pe bază de butoane, ce înlocuieşte comanda cu reostat, care necesita un liftier. Trei ani mai târziu, este unul din primii care îşi echipează ascensoarele cu motoare electrice. Anul 1905 mar-chează începutul dezvoltării inter-naţionale a firmei, odată cu instala-rea sa la Berlin.

•

•

•

•••

•

•

Enjeux: Din ce punct de vedere este interesată firma Schindler de tematica accesibilităţii, în raport cu produ-sele sale, cu strategia de întreprindere şi cu reglementarea?

Jean-Luc Detavernier: Schindler este preocupată de transportul pe verticală al beneficiarilor săi. În acest sens, suntem direct interesaţi de problematica deplasării persoanelor cu handicap. Ne propunem să le facilităm viaţa. Simplul fapt că o clădire este dotată cu un ascensor nu este suficient să presupui că este accesibil pentru toate persoanele cu handicap. Cabina trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru o persoană cu handicap motor, care se află într-un cărucior cu rotile, ca dispozitivele de comandă să fie uşor de identificat şi de utilizat de către persoanele cu handicap de vedere şi de auz. Accesibilitatea în clădiri a persoanelor cu handicap este condiţionată nu numai de prezenţa ascensorului, dar şi de caracteristicile lor tehnice care le fac accesibile sau nu.

OPINIA SPECIALISTULUI

JEAN-LUC DETAVERNIER


STANDARDIZAREA EUROPEANĂE.: Urmăriţi şi participaţi la lucrările CEN/TC 10. Pe ce teme ? Ce vă oferă standardul european apărut şi

standardele europene care vor apărea ?J.L.D.: CEN/TC 10 se referă la aparatele de ridicat. Standardele elaborate sunt cu prioritate standarde armo-

nizate care acoperă cerinţele esenţiale de securitate şi de sănătate ale directivei respective. Schindler participă prin prezenţa sa în cadrul grupurilor de lucru, al experţilor săi – în calitate de reprezentanţi naţionali. Am con-tribuit la redactarea standardului EN 81-70 cu privire la accesibilitatea ascensoarelor. Acest standard permite armonizarea regulilor la nivel european, fapt care facilitează pentru industria noastră dezvoltarea noilor sale produse. Nu suntem departe de a putea pretinde nişte reguli armonizate la nivel mondial; aceasta prefigurează viitoarele realizări din domeniul producţiei industriale. Cu cât ne vom îndrepta mai mult spre o standardizare a produselor, cu atât acestea vor fi mai economice şi mai uşor de utilizat

E.: Cum sunteţi organizaţi în cadrul grupului dvs. pentru a vă implica în elaborarea standardelor şi în apli-carea lor ?

J.L.D.: Experţii noştri implicaţi în elaborarea standardelor sunt reprezentanţi naţionali ai CEN. Lucrările lor sunt aduse la cunoştinţa direcţiei de cercetare şi dezvoltare pentru a ţine seama cât mai din vreme de noile speci-ficaţii tehnice. Produsele Schindler introduse pe piaţă sunt conforme înainte ca standardele să fie aplicate la nivel european. Schindler a numit în fiecare stat un responsabil naţional pentru standarde şi reglementare, cu sarcina de a informa forţele sale de vânzare, BE-urile şi reţeaua cu privire la noile dispoziţii.

E.: La modul global, cum estimaţi la ora actuală luarea în calcul a accesibilităţii în BTP : clienţii dvs., parte-nerii (arhitecţii, BE) sunt sensibilizaţi ? Cum îşi formalizează ei cererile ?

J.L.D.: Suntem la început şi noile obligaţii care rezultă din decretele şi hotărârile apărute în 2006 vor provoca o reală schimbare de atitudine a constructorilor şi a întreprinderilor din construcţii. De câteva luni, caietele de sarcini amintesc aceste noi obligaţii. În ciuda progreselor realizate în domeniul standardelor şi al prescripţiilor, persoanele cu mobilitate redusă continuă să se confrunte cu dificultăţi din cauza barierelor inutile din jurul clădi-rilor şi din interiorul lor. În scopul sensibilizării viitorilor arhitecţi la problematica accesibilităţii, Schinler a creat în 2003 (cu titlul de contribuţie la Anul european al persoanelor cu handicap), un concurs de arhitectură la nivel european, denumit Access for all. Întrucât el s-a bucurat de un ecou deosebit, Schindler a decis să îl reorganizeze la fiecare doi ani. Tema centrală a concursului este imperativul Accesibilitatea pentru toţi – Access for all. Este vorba să se asigure oricărei persoane, indiferent de capacităţile sale individuale, accesul la edificii şi instituţii.

E.: Care sunt tendinţele tehnologice aplicate de Schindler pentru a integra problematica globală a îmbătrâ-nirii populaţiei ?

J.L.D.: Schindler s-a ocupat mult de personalizarea traseului ascensorului. Tehnologiile rezultate, precum „Schindler ID” sunt astăzi utilizate în clădirile cu birouri. Prin citirea unui suport magnetizabil (ecuson, port-chei, ceas), ele permit să se identifice persoana care va utiliza ascensorul şi să se declanşeze funcţionalităţile care îi vor oferi cel mai bun serviciu posibil: - sinteză vocală în limba sa, pentru o persoană care nu vede; - mai mult timp pentru accesul la cabină şi mai mult spaţiu în cabină pentru o persoană aflată într-un cărucior cu rotile etc. Schindler doreşte generalizarea acestui tip de comenzi de ascensor, fapt care ar reduce costurile şi ar permite în viitor să se ofere aceleaşi posibilităţi ascensoarelor instalate în imobilele de locuit colective.

STANDARDE EUROPENE ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL ACCESIBILITĂŢII

Indicativ Titlu

SR EN 81-70:2004 Reguli de securitate pentru execuţia şi montarea ascensoarelor. Partea 70: Accesibili-tate în ascensoare pentru persoane, inclusiv persoane cu handicap

SR EN 81-70:2004/A1:2005 Reguli de securitate pentru execuţia şi montarea ascensoarelor. Partea 70: Accesibili-tate în ascensoare pentru persoane, inclusiv persoane cu handicap

SR EN ISO 9999:2007 Mijloace ajutătoare tehnice pentru persoane cu dizabilităţi. Clasificare şi terminologie

Traducere şi redactare: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 276, mai 2007



Întreprinderile trebuie să facă faţă unor ameninţări ecologice, de-mografice şi sociale noi, din ce în ce mai puternice, care modifică con-textul în care ele evoluează. Acest lucru se exprimă în primul rând în existenţa unui nou mediu politic internaţional cu Global Compact al

Naţiunilor Unite3, principiile direc-toare ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) sau Cartea Verde a Comisiei Eu-ropene pentru promovarea unui cadru european pentru responsa-bilitatea socială a întreprinderilor (RSE). Franţa s-a dotat cu o strate-gie naţională de dezvoltare durabi-lă şi a sprijinit Cartea Mediului în Constituţie, plasând dreptul me-diului la acelaşi nivel cu drepturile omului. La acest nou mediu politic se adaugă o evoluţie legislativă cu legea NRE4 (mai 2004) care obligă întreprinderile cotate la bursă să publice în raportul lor anual date sociale şi de mediu, alături de date financiare şi codul pieţelor publice care oferă astăzi posibilitatea inte-grării criteriilor sociale şi de mediu în cadrul cererilor de ofertă. Paralel, asistăm la înmulţirea referenţialelor de aplicare voluntară, provenite de la organizaţii private, precum stan-dardul SA 8000 referitor la drep-turile muncitorilor sau SD 21000,

elaborat de AFNOR. Conceptul de dezvoltare durabilă tinde să se generalizeze, inclusiv în mediul afacerilor, ca şi dezvoltarea investi-ţiei social responsabile (ISR). Chiar dacă este mai vechi (apărut în anii ’20) în Statele Unite), el a căpătat recent un loc important graţie dez-voltării agenţiilor de notare şi a in-dicilor bursieri etici.

Dezvoltarea durabilă: experimentele Ghidului SD ��000

Sustainable development: the experiments of the Guide SD ��000

KAREN DELCHET

Karen Delchet, project manager in AFAQ-AFNOR Certification, elaborated a thesis de-dicated to the results of the experiments conducted against the Guide SD 210001) in the area of sustainable development and of social responsibility of enterprises from the point of view of research works2). Her works presented in Enjeux establish the per-tinence of the French standard SD 21000 concerning the international standardization in this field (ISO 26000)Key words: sustainable development, organization, management, strategy, environment

1 Ghidul SD 21000, FD X 30-023, Ghid pentru luarea în calcul a dezvoltă-rii durabile în strategia şi managemen-tul întreprinderilor, a fost publicat de AFNOR în mai 2003

2 Rezultatele acestei teze, realizată de grupul AFNOR, se referă la luarea în calcul a dezvoltării durabile de către întreprinderi. În cadrul ei, este studia-tă aplicarea recomandărilor ghidului SD 21000 în cadrul unui număr de o sută de întreprinderi franceze mici şi mijlocii

3 Global Compact sau Pactul Mon-dial al Naţiunilor Unite enunţă principi-ile de angajării întreprinderilor

4 Lege cu privire la noile reglemen-tări economice


STANDARDIZAREA EUROPEANĂDespre ce este vorba?În acest nou context care poa-

te fi deci responsabilitatea între-prinderilor în domeniul dezvoltării durabile? Trebuie să vorbim de res-ponsabilitatea socială sau de mediu? Una din sursele acestei diversităţi terminologice provine din traduce-rea termenului englez „social”, mai larg decât termenul francez. Dar dincolo de acest aspect, diversitatea se explică şi prin poziţia conceptu-lui, situat la convergenţa unor do-menii teoretice diferite. Să alegem deci utilizarea termenului „social”, consacrat de ghidul SD 21000. To-tuşi, oricare ar fi traducerea acroni-mului, definiţia împărtăşită este cea din Cartea Verde a Comisiei Euro-pene: „a fi responsabil din punct de vedere social înseamnă nu numai să satisfaci pe deplin obligaţiile juridi-ce aplicabile, dar şi să investeşti mai mult în capitalul uman, în mediu şi în relaţiile cu părţile interesate”.

Chiar dacă suntem de acord cu o definiţie comună, problema apli-cării concrete la nivelul întreprin-derilor poate diferi sensibil în func-ţie de unghiul abordării:n părţile interesate: trebuie să

se extindă responsabilitatea condu-cătorilor la managementul tuturor părţilor implicate (stakeholders), fără a-l rezerva doar acţionarilor

(shareholders). Acest lucru nu per-mite totuşi să se ia în calcul factorii slabi (cei care nu posedă puterea necesară de a-şi impune opţiunile lor şi nici de a-şi apăra interesele) şi nici bunurile publice mondiale ale căror drepturi de proprietate nu sunt definite şi care nu sunt purtate de factorii identificaţi;n sistemul de management: în

continuarea standardelor ISO 9000 şi ISO 14000, această abordare con-cură totuşi la restrângerea dome-niului dezvoltării durabile numai la perimetrul întreprinderii;n sistemele de indicatori: re-

zultatele puternicei prezenţe pe scena internaţională a Global Re-porting Initiative (GRI) şi în Franţa a legii NRE, nu au sens decât articu-late cu o strategie completă;n responsabilitatea lărgită

pentru nişte factori îndepărtaţi în timp şi spaţiu.

Astăzi, viziunea cea mai comu-nă a RSE corespunde luării în cal-cul a aşteptărilor părţilor interesate imediate. Este cazul să ne întrebăm care sunt instrumentele care pot de-termina întreprinderile să se înscrie într-o perspectivă de responsabi-litate lărgită, integrând provocări globale şi pe termen lung. Există numeroase referenţiale în domeniu care caracterizează o anumită mo-

bilizare. Acestea au statute, influen-ţe şi recomandări cu niveluri foarte diferite. Între 2002 şi 2005 Comisia Europeană a procedat la compara-rea diferitelor referenţiale din Euro-pa pentru a şti dacă se putea degaja o viziune europeană a subiectului. La ora actuală, toate aceste referen-ţiale se află pe masa ISO care îşi pro-pune drept obiectiv publicarea unui ghid de linii directoare cu privire la responsabilitatea socială a organis-melor. Este vorba despre standardul ISO 26000, a cărui publicare este prevăzută pentru 2008.

Totuşi, acest studiu european permisese să se avanseze dubla abordare (a provocărilor şi a păr-ţilor interesate), inclusă în Ghidul 26000. Abordarea sa se sprijină pe identificarea provocărilor în cele trei domenii – social, economic şi de mediu – provocări care se bazea-ză pe principiile dezvoltării durabi-le, bunele practici de sector, regle-mentările, standardele existente şi aşteptările părţilor interesate.

Primele feedback-uriAcest demers a fost experimen-

tat în 78 de întreprinderi mici şi mijlocii din toate filierele din şapte regiuni franceze, cu două ipoteze majore: cu cât deschiderea între-prinderilor spre părţile interesate este mai mare, cu atât ea integrea-ză mai bine dezvoltarea durabilă şi performanţele sale vor fi mai bune; dacă luarea în calcul a părţilor inte-resate este necesară, ea nu este sufi-cientă pentru a integra provocările dezvoltării durabile.

Aceste experimentări au fost posibile graţie parteneriatelor cu consiliile regionale, direcţiile re-gionale ale industriei cercetării şi mediului (DRIRE) şi cu Agenţia pentru Mediu şi Controlul Energiei (ADEME). Cu o durată de doi ani, ele se bazează pe expertiza consul-tanţilor AFNOR şi adesea pe cea a consultanţilor regionali. Ele constau într-o autoevaluare realizată con-



form instrumentului „diagnostic”5. Acesta cuprinde 32 de provocări de dezvoltare durabilă clasificate în patru categorii:

n management şi strategie: angajamentul conducerii, strategia, politica şi obiectivele, participarea şi motivarea personalului, măsura-rea performanţei, relaţiile cu fur-nizorii şi politica de achiziţii, pro-duse şi ecoproiectare, provocări de comunicare;n responsabilitatea socială:

condiţii generale de lucru, echitate, managementul externalităţilor;n responsabilitatea de mediu:

apă, energie, aer, deşeuri;n părţile interesate şi alţi fac-

tori: acceptarea noilor principii de

către întreprindere, deschiderea spre exterior, legătura dintre aştep-tările părţilor interesate şi politica întreprinderii.

Pentru fiecare din aceste pro-vocări, întreprinderea trebuie să îşi evalueze performanţa pe o scară de la 0 la 4; 0-simpla conştientizare; 1-întreprinderea cunoaşte provocarea dar nu acţionează încă; 2-aplicarea de acţiuni concrete. Aceste prime trei niveluri corespund unei corec-ţii a traiectoriei care permite să se aplice stadiul soluţiilor inginereşti;

3-aplicarea controlului perfect al inovaţiei; 4-excelenţă şi caracter exemplar. Ultimele două niveluri corespund unei excelenţe parţiale sau totale.

Dificultatea de a se poziţiona în funcţie de aceste 32 de provocări repartizate pe 5 niveluri a condus la propunerea unei grile generice pen-tru fiecare din provocări pentru ca întreprinderea să vizualizeze ce poa-te implica pentru ea fiecare din nive-luri (a se vedea tabelul de mai jos), ştiind că poziţionarea sa la un nivel dat necesită ca întreprinderea să fi

5 În acest articol vom analiza rezul-tatele experimentărilor realizate între 2003 şi 2005 în cadrul a o sută de între-prinderi mici şi mijlocii. Instrumentul „diagnosticului” a fost apoi revizuit şi aplicat în cadrul unei a doua etape de experimentări

�0 Standardizarea • Decembrie 2007

STANDARDIZAREA EUROPEANĂrăspuns la toate exigenţele sale.

Totuşi, o evaluare unică a per-formanţei nu ar permite întreprin-derii să se înscrie într-un demers dinamic. Trebuie ca întreprinderea să estimeze importanţa pe care o ca-pătă pentru ea fiecare din provocări (în acelaşi mod, pe o scară de la 0 la 4), ca şi părţile interesate pe care în-treprinderea ar putea să se sprijine pentru a controla mai bine proble-matica. Abordarea provocărilor tre-buie să fie completată de o abordare a părţilor interesate; întreprinderea trebuie să efectueze acelaşi exer-ciţiu de evaluare a provocărilor în ceea ce priveşte aşteptările părţilor interesate. Demersul, ţinând seama de caracteristicile întreprinderilor mici şi mijlocii şi de planificările experimentelor, nu a permis întâl-nirea tuturor părţilor interesate şi nu a putut fi decât estimativ.

Rezultatele au fost apoi con-fruntate, pentru a se evidenţia pro-vocările foarte importante pentru întreprinderi şi părţile interesate dar pentru care întreprinderea nu era performantă şi pentru care tre-buia să se aibă în vedere acţiuni pe termen scurt. În acelaşi mod, pro-vocările medii şi puţin controlate de întreprindere vor putea fi avu-te în vedere pe termen mediu sau lung. Această ierarhizare permite să se elaboreze un plan de acţiuni pe provocări şi pe factori.

Nivelurile 3 şi 4 ale acestei scări pot părea puţin dificil de atins; to-tuşi, un nivel 2 pe ansamblul pro-vocărilor pare un obiectiv rezo-nabil pentru dezvoltarea durabilă, iar apoi întreprinderea poate viza un nivel superior pe anumite pro-vocări specifice, referitoare la cul-tura, priceperea sa, domeniul de activitate sau implantarea teritori-ală. Diagnosticul şi ierarhizarea au fost realizate în două zile şi jumă-tate. Această etapă a fost însoţită de o ghidare cu caracter clasic, de patru zile, care a permis să se aju-te întreprinderile în realizarea pla-

nului lor de acţiuni. Rezultatele cu privire la provocări ţin de medii de performanţă destul de reduse, cu diferenţe notabile între provocări, cele mai slabe fiind provocările de mediu (biodiversitatea, de exem-plu) sau cele referitoare la modurile de producţie şi de consum (politic, de achiziţii, ecoproiectarea). Pro-vocările sociale au fost, în schimb, foarte pregnante (condiţii de lucru, management), dar evaluarea lor trebuie să fie relativizată din cauza conducerii de către echipă. Nu apa-re o corelare clară între performan-ţă şi importanţa unei provocări, fapt care înseamnă că aceasta din urmă nu implică controlul său de către întreprindere, punând proble-ma strategiei avute în vedere până atunci în domeniul dezvoltării du-rabile în toate întreprinderile.

Un demers validatIpotezele au putut fi validate,

întărind astfel abordarea Ghidului SD 21000 în raport cu alte referen-ţiale din perspectiva lui ISO 26000: întreprinderile care sunt cele mai deschise spre părţile interesate au cele mai bune performanţe globale dar numai abordarea părţilor inte-resate nu poate constitui un demers de dezvoltare durabilă. Rezultatele referitoare la planurile de acţiune nu s-au referit decât la primele 48 de întreprinderi care şi-au formali-zat cu adevărat planurile de acţiuni; ele fac dovada unei mari diversităţi, fără ca o temă să fie predominantă. Aplicarea acestor acţiuni a permis ca întreprinderea să facă progrese prin atingerea unei performanţe medii de nivel 2. Totuşi, aceste pro-vocări nu au fost integrate în ca-drul planurilor de acţiuni în acelaşi mod. Unele au fost de importanţă decisivă, precum provocările ma-nageriale şi strategice, provocările de comunicare şi cele referitoare la modurile de producţie şi de con-sum. Întreprinderile au perceput bine necesitatea de a-şi exprima

responsabilitatea în domenii care ţin de însăşi esenţa lor. Altele nu au fost recunoscute – biodiversitatea, transporturile, integrarea teritoria-lă, managementul externalităţilor - provocări pe termen lung, specifice dezvoltării durabile.

Demersul de diagnostic şi de ghidare a fost, deci, validat de un număr de întreprinderi şi de con-sultanţi, fapt care constituie un ve-ritabil succes. Totuşi, demersul are nişte limite: o puternică variaţie a consultanţilor care experimentea-ză, un timp limitat de experimenta-re, grile generice care nu sunt întot-deauna adaptate specificităţii unor filere (apă, de exemplu), un proces declarativ, instrumentul plebiscitat fiind o autoevaluare, nu lucrul di-rect cu partenerii interesaţi. Aces-te experimentări sunt rodul unui compromis între un studiu profund şi un lot suficient de întreprinderi.

Experimentarea demonstrea-ză pertinenţa poziţionării Ghidu-lui SD 21000 din perspectiva lui ISO 21000 şi îi conferă o anumită legitimitate. Metodologia a fost va-lidată şi ea. Importanţa acţiunilor în domeniul modurilor de produc-ţie şi de consum a putut fi evidenţi-ată. Sprijinul dat întreprinderilor în acest domeniu se dovedeşte consi-derabil. În sfârşit, experimentarea a arătat, în ciuda unei abordări fon-date pe provocări, dificultatea de a se ţine seama de dimensiunea ter-menului lung. În afară de responsa-bilitatea întreprinderilor, aceste lu-crări demonstrează necesitatea unei implicări mai intense a autorităţilor statului şi a factorilor care pot spri-jini întreprinderile, în perspectiva unei conduceri mondiale.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 273, aprilie 2007

Decembrie 2007 • Standardizarea ��

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Să fim prezenţi acolo unde este nevoie de noi ! Aceasta este devi-za care l-a condus la succes pe cel mai mare jucător de hochei al tim-

Armonizarea standardelor din domeniul informaticii medicaleSă fim prezenţi acolo unde este nevoie de noi!

Harmonization of medical informatics standards

DON NEWSHAMcoordonator al grupului de lucru WG 1, Structuri de date din cadrul ISO/TC 215

Informatică medicalăGRANT GILLIS

expert al grupului de lucru WG 2, Schimb de date, din cadrul ISO/TC 215, Informatică medicală şi director al Standards with Canada Health Infoway Inc.

The existence of several bodies and organizations dealing with standardization of Informatics, worldwide, resulted in the issuing of parallel documents and of some overlapping in the process of standards development. That is why an urgent need for a strategy appeared, in order to harmonize standards referring to informatics in medicine, to be developed by the different international and regional standardization bodies and organizationsKey words: informatics in medicine, medical electronic records, harmonized standards

purilor noastre, americanul Wayne Gretzky. Capacitatea sa de a antici-pa şi abilitatea sa deosebită de a fi în locul cel mai potrivit la momentul

potrivit reprezintă o strategie câş-tigătoare, de succes, care se aplică atât în sport, cât şi în multe alte domenii.

Plecând de la această deviză, ela-boratorii de standarde din domeniul informaticii medicale, membri ai comitetului tehnic de standardizare ISO/TC 215, Informatică medica-lă, au pornit de la câteva întrebări pe care şi-au propus să le aibă în vedere în procesul de elaborare şi dezvoltare a standardelor specifice acestui domeniu de activitate:

• Ar putea fi aplicată strategia „Să fim prezenţi acolo unde este ne-voie de noi!“ şi în domeniul reali-zării standardelor de informatică şi tehnologie medicală?

• Pot fi furnizate cele mai necesare şi adecvate standarde,

�� Standardizarea • Decembrie 2007

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂla momentul oportun, în vederea realizării obiectivului de bază al ISO/TC 215 – elaborarea standar-delor din domeniul înregistrărilor medicale electronice interoperabi-le, standarde care au rolul de a sus-ţine transformarea şi îmbunătăţirea asistenţei medicale?

• Pot fi armonizate eforturile depuse în activitatea de standardi-zare în domeniul informaticii me-dicale de către diverse organizaţii de profil, pentru a se răspunde mai bine necesităţii stringente de asis-tenţă medicală, care este în conti-nuă creştere în întreaga lume?

În prezent, înregistrările medi-cale electronice (Electronic health records – EHR) şi utilizarea pe sca-ră largă a informaticii în domeniul medical sunt considerate compo-nentele esenţiale ale unei asistenţe medicale de calitate, sigure, accesi-bile şi eficiente. Având în vedere că o informare mai bună atrage după sine o sănătate mai bună, peste 70 de ţări au adoptat strategii bazate pe înregistrările medicale electronice şi pe informatica medicală.

Având o arie largă de aplicare, de la cele mai mici şi îndepărtate sate, până la cele mai mari centre urbane, aceste strategii de utili-zare a tehnologiei informaţiei şi a electronicii în domeniul asistenţei medicale şi sănătăţii realizează un

salt fără precedent pe scara istoriei omenirii.

Aceste schimbări se aplică în special la nivelul structurilor de organizare şi de afaceri din dome-niul sănătăţii. Aceste structuri fiind compuse din sisteme şi instrumen-te de informatică medicală, baze-le schimbării derivă din utilizarea standardelor din domeniu.

Standardele de informatică me-dicală reprezintă elemente cheie pentru reprezentanţii autorităţilor din domeniul medical, pentru me-dici, furnizori, cumpărători, ca şi pentru proiectanţii şi furnizorii de sisteme informatice.

O serie de organisme de stan-dardizare, printre care ISO, CEN, Health Level 7 (HL7) şi altele au responsabilitatea de a colabora cu aceşti factori interesaţi, în scopul de a realiza planificarea, coordonarea, dezvoltarea şi mentenanţa standar-delor pe care aceste organisme le realizează .

În ultimii doi ani, comitetul teh-nic ISO/TC 215 a avut o activitate susţinută în elaborarea de standar-de din domeniul informaticii me-dicale. În cadrul unor manifestări internaţionale, cum ar fi întâlniri-le la nivel înalt pentru informatica medicală, care au avut loc în 2005 la Hamamatsu, Japonia şi în 2006 la Geneva, Elveţia, ISO/TC 215 a

primit importante mesaje de încu-rajare şi susţinere, în vederea cola-borării şi cooperării internaţionale în activitatea de elaborare şi dezvol-tare a standardelor de informatică medicală.

Aceste mesaje au fost transmise de delegaţiile naţionale, care repre-zentau domeniul informaticii medi-cale din multe ţări şi de reprezentan-ţii diferitelor comunităţi de standar-dizatori, incluzând vânzători, medici clinicieni, academicieni, cercetători, manageri din domeniul medical şi din domeniul informaticii şi alţi experţi în domeniul standardizării.

Primul mesaj a fost simplu şi direct şi s-a referit la necesitatea armonizării standardelor şi activi-tăţilor de standardizare, atât în ca-drul lucrărilor grupurilor de lucru ale ISO/TC 215, cât şi în cadrul ac-tivităţilor de standardizare pe care le efectuează alte organizaţii care elaborează standarde referitoare la informatică şi tehnologie medicală.

Acest lucru este absolut nece-sar, deoarece la nivel naţional, re-prezentanţii ţărilor participante nu au nici timpul, nici mijloacele ca să stabilească ce standarde ar trebui să se elaboreze sau care standarde ar trebui să se utilizeze din multitudi-nea de standarde existente pentru o anumită problemă din domeniul să-nătăţii, mai ales că toţi achizitorii şi implementatorii vor să îşi simplifice activităţile de procurare şi utilizare a soluţiilor de tehnologia informa-ţiei din domeniul medical prin uti-lizarea unor standarde adecvate.

Al doilea mesaj a fost la fel de direct şi a făcut referire la implica-rea comunităţilor de vânzători din domeniul informaticii medicale în procesul de elaborare a standarde-lor, cât mai devreme sau chiar de la începutul lucrărilor de elaborare a standardelor. În acest sens, s-a pro-pus să se facă apel la colaborarea cu acei membri ai comunităţilor de vânzători, care sunt deschişi, com-petenţi, inovativi şi eficienţi.


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂCa răspuns la aceste mesaje,

ISO/TC 215 a iniţiat un program de colaborare între toate organisme-le şi organizaţiile de standardizare, în privinţa standardelor domeniul informaticii medicale, care să aibă în vedere strategia „Să fim prezenţi acolo unde este nevoie de noi!“

În cadrul comitetului tehnic de standardizare ISO/TC 215, care cuprinde circa 40 de membri par-ticipanţi şi câte un observator din cadrul principalelor agenţii interna-ţionale de sănătate, cum ar fi OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) sau DICOM – Digital Imaging and Communications in Medicine (Ima-gistică Digitală şi Comunicaţii în Medicină), s-au realizat până în pre-

ve transformării şi dezvoltării asis-tenţei sanitare. Dar aceşti experţi în standardizare sunt implicaţi ca membri şi în alte organisme şi or-ganizaţii, care elaborează standar-de în domeniul medical, cum ar fi CEN/TC 251, HL7, DICOM sau Nomenclatorul sistematizat de Ter-meni Clinici Medicali – Systemized Nomenclature of Medicine Clinical Terms (SNOMED CT).

Deşi domeniul informaticii medicale este de interes mondial, comunitatea standardizatorilor din acest domeniu nu este prea mare. Însă membrii săi sunt motivaţi şi pasionaţi de identificarea priorităţi-lor în standardizare, de elaborarea şi dezvoltarea standardelor, în funcţie

mare. Structura programelor de lucru referitoare la elaborarea şi dezvoltarea standardelor de infor-matică şi de tehnologie medicală urmăreşte aspectele bine cunoscute şi acceptate: arhitectura, structura datelor, mesageria, terminologia şi securitatea în domeniul sănătăţii, care sunt universal folosite ca mij-loace de organizare a programelor de lucru de standardizare.

Desfăşurarea activităţilor de standardizare din acest domeniu în cadrul mai multor organisme şi or-ganizaţii de standardizare a condus deja la apariţia duplicatelor şi a su-prapunerilor în procesul de realiza-re a standardelor, la nivel global.

De aceea, a apărut necesitatea stabilirii unei strategii de armoniza-re pentru standardele de informa-tică medicală, elaborate în cadrul diferitelor organisme şi organizaţii de standardizare. Această strategie trebuie să asigure:

• utilizarea experienţei acumu-late şi a resurselor de standarde de la nivel naţional şi internaţional;

• consecvenţă în structura programelor de lucru ale diferi-telor organisme şi organizaţii de standardizare;

• stabilirea unui domeniu de probleme unic şi cuprinzător pen-tru aspectele de asistenţă medicală, în special pentru sistemele de înre-gistrări medicale electronice şi de informatică medicală;

• angrenarea reprezentanţilor organismelor naţionale din fiecare ţară la identificarea necesarului de standarde şi în procesul de elabora-re a standardelor internaţionale.

Recenta reuniune ISO/TC 215 de la Geneva a avut ca rezultat fun-damentarea unui acord de armoni-zare a standardelor de informatică medicală cu CEN/TC 251 şi HL7.

Preşedinţii acestor trei orga-nisme de standardizare au căzut de acord ca pe viitor să colabore-ze la elaborarea standardelor din domeniul asistenţei medicale, în

zent peste 100 de standarde, o mare parte dintre ele fiind publicate, iar altele în curs de elaborare.

Programul cuprinde atât stan-darde de infrastructură, care aco-peră aspecte de arhitectură şi mo-delare, mesagerie, terminologie şi securitate, cât şi standarde specifice domeniului, cum ar fi cele de car-duri de sănătate, produse destinate farmaciilor şi dispozitive medicale.

Coordonând acest program ambiţios, ISO/TC 215 a angrenat experţi de renume mondial din multe ţări membre, implicându-i în elaborarea de standarde, în ini-ţiative ca EHR (înregistrările medi-cale electronice) şi într-o mulţime de alte programe de informatică medicală care aduc beneficii efecti-

Armonizarea reprezintă acţiunea prin care se realizează concordanţa, armonia şi punerea de acord. Referitor la activitatea de standardizare, membrii comitetului tehnic CEN/TC 251, Informatică în domeniul medical, au convenit că prin armonizare se înţelege preîntâmpinarea sau înlăturarea diferenţelor din conţinutul tehnic al standardelor care fac parte din acelaşi domeniu de aplicare, în special a acelor diferenţe care pot crea obstacole în calea comerţului.

de solicitările beneficiarilor din în-treaga lume. Mulţi dintre aceştia fac eforturi deosebite, aducându-şi o contribuţie preţioasă, recunoscută pentru valoarea şi utilitatea ei.

Având în vedere resursele limi-tate şi potenţialul redus de stabi-lire a priorităţilor în activitatea de standardizare din acest domeniu, trebuie să se aibă o grijă deosebită pentru utilizarea timpului şi energi-ei experţilor. De aceea, este necesară coordonarea acestor eforturi şi uti-lizarea eficientă a experienţelor valoroase.

În cadrul programelor de lu-cru ale organismelor de standardi-zare internaţionale (ISO/TC 215, CEN/TC 251, HL7 etc), totalitatea standardelor necesare este foarte



NOTĂ NAŢIONALĂLa nivel naţional, pentru domeniul de informatică medicală funcţionează comitetul tehnic de standardizare CT 319 Informatică medicală, care este corespondentul comitetului tehnic internaţional ISO/TC 215 şi al comitetului tehnic european CEN/TC 251. În cadrul acestui comitet tehnic naţional au fost adoptate ca standarde române o serie de standarde europene.

SR EN 1064+A1:2007 Informatică medicală. Protocolul standard de comunicaţii. Electrocardiografie asistată de calculator

SR EN 1068:2005 Informatică medicală. Sisteme de înregistrare şi codificare

SR EN 12052:2005 Informatică medicală. Imagine digitală - Comunicaţia, fluxul şi managementul de date

SR EN 12251:2005 Informatică medicală. Asigurarea identificarii utilizatorului pentru îngrijirea sănătăţii. Ma-nagementul şi securitatea autentificarii prin parole

SR EN 12264:2005 Informatică medicală. Structuri de categorii pentru sisteme şi concepte

SR EN 12381:2005 Informatică medicală. Reprezentarea timpilor în probleme specifice de sănătate

SR EN 12435:2006 Informatică medicală. Exprimarea rezultatelor măsurărilor din domeniul sănătăţii

SR EN 13606-1:2007 Informatică medicală. Comunicare de înregistrări de sănătate în format electronic. Partea 1: Model de referinţă

SR EN 13606-4:2007 Informatică medicală. Comunicaţii privind datele în format electronic ale pacientului. Partea 4: Securitate

SR EN 13609-1:2005 Informatică medicală. Mesaje pentru întreţinerea suportului de informaţii în sistemele de sănătate. Partea 1: Actualizarea schemelor de codificare

vederea realizării obiectivelor lor, cum ar fi furnizarea de servicii de asistenţă medicală care să asigure securitate, accesibilitate, calitate şi eficienţă.

ISO/TC 215 joacă rolul de con-ducător în procesul de armonizare a standardelor de informatică me-dicală la nivel global şi în organiza-rea activităţilor aferente.

Recunoscând rolul central al ISO/TC 215 în activitatea colectivă de standardizare a celor trei orga-nisme principale de standardizare din domeniul informaticii medicale (ISO/TC 215, CEN/TC 251 şi HL7), reprezentanţii acestor organisme au afirmat că activitatea de armonizare a standardelor, care este în prezent în plină desfăşurare, va fi din ce în ce mai cuprinzătoare şi mai deschi-să şi pentru colaborări cu alte orga-nizaţii de standardizare.

Astfel, prima reuniune inter-naţională la care au participat mai

multe organizaţii de standardizare din domeniul informaticii medicale a avut loc cu ocazia deschiderii re-uniunii plenare a ISO/TC 215, din martie 2007, de la Montreal. Dis-cuţiile s-au axat pe finalizarea mo-delului de afaceri şi de organizare, pe legăturile cu alte organizaţii, pe sarcinile care revin celor implicaţi, pe identificarea principalelor prio-rităţi de armonizare de standarde, pe coordonarea şi raţionalizarea ac-tivităţilor de armonizare.

Armonizarea standardelor spe-cifice domeniului este deja în curs de desfăşurare prin străduinţa şi eforturile a numeroşi şi importanţi elaboratori de standarde. Această iniţiativă va continua pentru a sti-mula şi a îmbunătăţi această acti-vitate de armonizare a standarde-lor existente, precum şi activităţile aferente elaborării de noi standarde specifice domeniului, în special cele pentru înregistrările medicale elec-tronice interoperabile.

Unde se va situa în viitor standar-dizarea din domeniul informaticii şi tehnologiei medicale? ISO/TC 215 s-a angajat să realizeze compatibilitatea şi interoperabilitatea dintre sisteme, continuând să conducă şi să orga-nizeze lucrările de realizare a unor seturi de standarde armonizate.

În concluzie, se poate spune că activitatea de standardizare din do-meniul informaticii medicale s-a desfăşurat în spiritul strategiei „Să fim prezenţi acolo unde este nevoie de noi!“, făcându-şi simţită prezen-ţa acolo unde era nevoie de stan-dardizare. De asemenea, se poate spune că armonizarea standardelor de informatică medicală reprezintă cheia succesului în realizarea unei mai bune informări care să condu-că spre obţinerea, la nivel global, a unei stări de sănătate mai bună.

Standarde adoptate de ASRO în domeniul informaticii medicale prin intermediul comitetului CT 319


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂSR EN 14484:2004 Informatică medicală. Transferul internaţional de date personale de sănătate acoperite

de directiva UE de protecţie a datelor. Politică de securitate de înalt nivel

SR EN 14485:2004 Informatică medicală. Ghid pentru utilizarea datelor personale de sănătate în aplicaţiile internaţionale în contextul Directivei UE de protecţie a datelor

SR EN 14720-1:2005 Informatică medicală. Mesaje de cerere şi de raport. Partea 1: Servicii de bază privind internarea şi externarea

SR EN 14822-1:2006 Informatică medicală. Unitatea informaţiei în mesaje. Partea 1: Vedere de ansamblu

SR EN 14822-2:2006 Informatică medicală. Unitatea informaţiei în mesaje. Partea 2: Informaţii nonclinice

SR EN 14822-3:2006 Informatică medicală. Unitatea informaţiei în mesaje. Partea 3: Informaţii clinice

SR EN 1614:2007 Informatică medicală. Reprezentarea diferitelor tipuri de proprietăţi dedicate medicinii de laborator

SR EN 1828:2004 Informatică medicală. Categorii structurale pentru clasificarea sistemelor de codare a intervenţiilor chirurgicale

SR EN ISO 11073-10101:2006 Informaţii de sănătate. Punct de comunicare a dispozitivului medical. Partea 10101: No-menclator

SR EN ISO 11073-10201:2006 Informaţii de sănătate. Punct de comunicare a dispozitivului medical. Partea 10201: Mo-delul de informaţie a domeniului

SR EN ISO 11073-20101:2006 Informaţii de sănătate. Punct de comunicare a dispozitivului medical. Partea 20101: Aplicaţii de profil. Standard de bază

SR EN ISO 11073-30200:2006 Informaţii de sănătate. Punct de comunicare a dispozitivului medical. Partea 30200: Transportul de profil. Comutarea prin cablu

SR EN ISO 11073-30300:2006 Informaţii de sănătate. Punct de comunicare a dispozitivului medical. Partea 30300: Transportul de profil. Infraroşu fără fir

SR EN ISO 18104:2004 Informatică medicală. Integrarea unui model de terminologie de referinţă pentru asistenţa medicală

SR EN ISO 18812:2004 Informatică medicală. Interfeţe de analiză clinică la sistemele informatice de laborator. Profile utilizator

SR EN ISO 21549-1:2004 Informatică medicală. Date privitoare la starea de sănătate a pacientului. Partea 1: Structură generală

SR EN ISO 21549-2:2004 Informatică medicală. Date privitoare la starea de sănătate a pacientului. Partea 2: Obiec-tive comune

SR EN ISO 21549-3:2004 Informatică medicală. Date privitoare la starea de sănătate a pacientului. Partea 3: Date clinice limitate

SR EN ISO 21549-4:2007 Informatică medicală. Date referitoare la cardul de sănătate al pacientului. Partea 4: Date clinice

Traducere şi redactare: Mihaela Anghelescu, expert standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO, din: ISO FOCUS, vol.4, nr.2, luna februarie 2007, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind repro-dus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO (www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 de franci elveţieni. Abonamente: [email protected].



Asociaţia de Standardizare din România se alătură tuturor celor care celebrează şi în acest an Ziua Mon-dială a Calităţii.

Ziua Mondială a Calităţii, sărbătorită pe 9 noiem-brie, a fost organizată în Uniunea Europeană începând cu noiembrie 1995 şi îşi propune să susţină şi să încu-rajeze toate eforturile depuse în acele activităţi care au ca scop obţinerea şi menţinerea unor standarde înalte de calitate.

Ideea de calitate se regăseşte în domenii diverse precum: sănătatea şi siguranţa, puterea economică, ac-tivităţile industriale, astfel încât „calitatea nu mai poate fi privită ca un simplu concept, ci trebuie să devină ab-solut obligatoriu un mod de viaţă.

Standardizarea şi calitateaSpecialiştii din activitatea de standardizare au de-

monstrat faptul că standardizarea este elementul cheie în infrastructura calităţii şi că este un instrument sim-plu, flexibil şi util în sprijinirea intereselor industriei, economiei şi societăţii în ansamblu, un instrument

care furnizează valoarea adăugată, simplifică regle-mentarea şi permite tuturor părţilor interesate să bene-fecieze de rezultatele ei prin participarea la activitatea de standardizare.

Ziua Calităţii nu este însă un eveniment care trebu-ie marcat anual, ci trebuie conştientizat faptul că ocupă un loc cotidian şi că pe traseul de la producători la con-sumatori, toţi cei implicaţi trebuie să asigure un înalt grad de calitate.

Activitatea de standardizare pune la dispoziţie do-cumentele de referinţă tuturor actorilor din infrastruc-tura calităţii: organismele de certificare, de acreditare, laboratoarele de încercări, producătorii.

Infrastructura calităţii se bazează pe următoarele activităţi: standardizare, acreditare, metrologie şi eva-luarea conformităţii, compusă la rândul ei din: certifi-care, încercări şi inspecţie.

Prin asocierea aspectelor referitoare la calitate cu activitatea de standardizare se realizează şi o dez-voltare a comunicării dintre producători şi consu-matori, în ceea ce priveşte caracterizarea produselor sau serviciilor realizate, ceea ce determină înlesnirea

SĂRBĂTORIM CALITATEA. ZIUA MONDIALĂ A CALITĂŢIICelebrating Quality. International Day of QualityADINA GEORGETA HAŢEGAN, expert imagine

Following the demographic explosion and as a consequence of the natural aspira-tions to a better life, increasing the quality requirements of the products and serv-ices is imminent and quality becomes and absolutely mandatory element. Thus, the standardization and certification processes become key fields for meeting the human necessities that are continuously increasing. On the occasion of the International Day of Quality, we also think about the standardization activity, intended to assure reach-ing the main goal, namely, obtaining the established quality in a certain fieldKey words: quality, standardization, quality management, manufacturers, consumers certification


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂînţelegerii între parteneri, elimi-nând eventualele incertitudini în ceea ce priveşte calitatea aces-tora. Pentru a se asigura o reflec-tare justă a problemelor calităţii în standarde, este necesar ca toate grupurile dintr-o anumită branşă să conştientizeze importanţa acestui fe-nomen, iar aportul lor să fie cuantificat şi reflectat ca atare, în contextul înţelege-rii mutuale, în documentele emise.

Sisteme de management al calităţiiFamilia de standarde SR EN ISO 9000 a fost

elaborată pentru sprijinirea organizaţiilor de orice tip sau mărime, cu scopul de a implementa şi a conduce eficace sistemul de management al calităţii. Seria de standarde ISO 9000, referitoare la managementul cali-tatii, reprezintă în prezent, instrumentul recunoscut la nivel internaţional pentru atingerea acestui obiectiv.

Asociaţia de Standardizare din România pune la dispoziţia clienţilor săi toate mijloacele de îndeplinire a obiectivelor în domeniul calităţii, mediului şi asigură-rii sănătăţii ocupaţionale: standarde şi colecţii de stan-darde, ghiduri de aplicare a standardelor de calitate în domenii diverse: de la sănătate la învăţământ, adminis-traţie publică, industrie, economie etc.

ASRO vă oferă colecţia: Cerinţele familiei ISO 9000 privind implementarea unui sistem de management al calităţii în organizaţie. Ghid pentru realizarea docu-mentaţiei de sistem, care aduce detalii referitoare la:

• Abordarea tematică şi pragmatică a manage-mentului calităţii;

• Cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2000;• Etapele implementării unui sistem de manage-

ment al calităţii în organizaţie; • Modul de desfăşurare a auditului intern în ca-

drul organizaţiei conform SR EN ISO 9001:2003;• Modul de realizare a procedurilor de sistem ce-

rute de SR EN ISO 9001:2001.

Pe lângă gama de standarde (14 standarde) ne-cesare implementării unui sistem de management al

calităţii în organizaţii, sunt oferite exemple concrete, cu numeroase observaţii privind documentaţia unui sistem

de management al calităţii (SMC) – manualul calităţii, proceduri de sistem, politica calităţii.

Calitatea şi CertificareaStrategia actuală a standardi-

zării şi calităţii, urmată de toate ţările dezvoltate din punct de vedere econo-mic, se bazează pe relaţia strânsă dintre standarde şi certificare, noţiuni care sunt privite ca indispensabile una faţă de cealaltă.

În orice domeniu de activitate, ca-litatea produselor constituie o condiţie de bază pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi ale societăţii, în general, dar pentru a corespunde cerinţelor de cali-tate, deci pentru a putea fi apte de utilizare, produsele trebuie să fie conforme cu specificaţiile tehnice stabili-te prin reglementări. Dar această conformitate conferă doar prezumţia de calitate, nu certitudinea acesteia. Dacă însă standardizarea este urmată de certificare, sunt asigurate şi certitudinea şi garanţia obiectivă că produsul este de calitate. Standardizarea găseşte astfel în certificarea conformităţii prelungirea sa naturală.

Între standardizare şi certificare există o relaţie de complementaritate, deoarece certificarea presupune referirea la standarde, al căror conţinut trebuie să per-mită verificarea conformităţii cu acestea.

Organismele de certificare din ASRO oferă servicii pentru certificarea sistemului de management al calită-ţii, conform SR EN ISO 9001:2001 prin Organismul de Certificare Sisteme de Management al Calităţii – ASRO OC – SMC acreditat de către RENAR.

Certificarea sistemului calităţii reprezintă ates-tarea de către organismul de certificare, a conformităţii acestuia cu un standard de referinţă din familia ISO 9000 sau echivalentele acestora. Acţiunea de certificare confirmă faptul că sistemul de calitate satisface stan-dardele adoptate ca referinţă, dând asigurarea că furni-zorul este capabil să ofere produse în baza standardelor sau a altor documente normative adecvate.



sectoare şi domenii de activitate;n calificarea furnizorilor în

lanţurile de aprovizionare globale;n acordarea unui sprijin teh-

nic autorităţilor de reglementare;n furnizarea unui cadru or-

ganismelor din ţările în curs de dezvoltare şi economiilor în curs de tranziţie pentru a participa la lanţurile de aprovizionare mondi-ale, la export şi la externalizarea proceselor;n contribuţia la progresul

economic a statelor în curs de dez-voltare şi a economiilor în proces de tranziţie;n transmiterea bunelor prac-

tici de management;n încurajarea dezvoltării

serviciilor.

„După 20 de ani de la lansa-rea standardului ISO 9001 şi 11 ani de la publicarea standardului ISO 14001, actualizate permanent în funcţie de experienţa acumulată în lume, ultimele rezultate ale aces-tui studiu arată că formula standar-delor pentru sisteme de manage-ment continuă să suscite noi adepţi”,

Noul Studiu al Organizaţiei Internaţionale de Standardizare indică o creştere cu 16% a certificărilor în conformitate cu standardele ISO 9001 şi ISO 14001The new study of ISO indicates a 16% increase of certification against ISO 9001 and ISO 14001

The International Organization for Standardization (ISO) recently published the Study ISO-2006, according to which the ISO 9001 and ISO 14001 certifications increased in number with 16% in 2006.Key words: certification, international standards, quality management, environment management, information safety;

Certificările în conformitate cu standardul ISO 9001 (pentru ma-nagementul calităţii) şi ISO 14001 (pentru managementul mediului) au crescut cu 16% în 2006.

În cursul aceleiaşi perioade, cer-tificările în conformitate cu stan-dardele de sisteme de management ISO mai recente, pentru indus-tria constructoare de automobile (ISO/TS 16949) şi sectorul dispo-

zitivelor medicale (ISO 13485) au sporit cu peste 60%.

Aceste două rezultate se numă-ră printre principalele rezultate ale Studiului ISO – 2006, care, pen-tru prima dată, se referă şi la noul standard ISO/CEI 27001, referitor la sistemele de management al se-curităţii informaţiei, indicând că aproape 5 800 de certificate de con-formitate cu acest standard au fost deja acordate în 64 de state.

Aceste cifre subliniază că stan-dardele pentru sisteme de mana-gement ale ISO sunt, la ora actua-lă, complet integrate în economia globală, constituind instrumente concrete pentru atingerea următoa-relor obiective:

n furnizarea unei asigu-rări a calităţii în raporturile furnizor-client;n favorizarea unui mediu

durabil;n unificarea cerinţelor refe-

ritoare la calitate, la mediu sau la securitatea informaţiei în diversele


observă Alan Bryden, secretar ge-neral al ISO. „Faptul că 32% şi respectiv 27% din certificările în conformitate cu aceste standarde se referă, la ora actuală, la sectorul ser-viciilor şi că acest ansamblu central de standarde trebuie să fie adoptat pentru obiective sau domenii speci-fice, dovedeşte întreaga flexibilitate a abordării prin sistemul de mana-gement”, adaugă el.

Principalele rezultate ale Studiului ISO – 2006

ISO 9001:2000

ISO 9001:2000, care defineşte cerinţele pentru sistemele de mana-gement al calităţii, este standardul aplicat la ora actuală la nivel mon-dial pentru a oferi asigurarea capa-cităţii de a răspunde la cerinţele ca-lităţii şi a spori satisfacţia clienţilor în raporturile clienţi-furnizori.

La sfârşitul lui 2006, 897 866 de certificate în conformitate cu standardul ISO 9001:2000 au fost acordate în 170 de state. Această ci-fră reprezintă o creştere cu 123 999 de certificate (+16%) în raport cu 2005, an în care totalul certificate-lor s-a ridicat la 773 867 de bucăţi în 161 de state.

Întreprinderile de servicii re-prezintă 32,8% din totalul certifica-telor în conformitate cu ISO 9001: 2000 eliberate la sfârşitul lui 2006.

ISO 14001:2004

Standardul ISO 14001:2004, care defineşte cerinţele pentru sis-temele de management de mediu, confirmă pertinenţa sa globală pentru întreprinderile şi organis-mele preocupate ca operaţiile lor să încurajeze o dezvoltare durabilă.

La sfârşitul lui 2006, un număr de 129 199 de certificate în conformitate

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂcu standardul ISO 14001:2004 au fost acordate în 140 de state.

Acest număr reprezintă o creş-tere cu 18 037 de certificate (+16%) în raport cu 2005, an în care totalul certificatelor s-a ridicat la 111 162 de bucăţi în 138 de state.

Întreprinderile de servicii repre-zintă 27% din numărul certificatelor în conformitate cu ISO 14001:2004, eliberate la sfârşitul lui 2006.

ISO/TS 16949:2002

ISO/TS 16949:2002 defineşte cerinţele pentru aplicarea stan-dardului ISO 9001:2000 de către furnizorii din industria construc-toare de automobile. La sfârşi-tul lui 2006, un număr de 27 999 de certificate de conformitate cu ISO/TS 16949:2002 au fost acorda-te în 78 de state. Acesta reprezintă o creştere cu 10 952 de certificate (+64%) în raport cu 2005, an în care totalul certificatelor s-a ridicat la 17 047 de bucăţi în 80 de state.

ISO 13485:2003

Standardul ISO 13485:2003 de-fineşte cerinţele de management al calităţii pentru domeniul dispoziti-velor medicale în scopuri de regle-mentare. La sfârşitul lui decembrie 2006, 8 175 de certificate de confor-mitate cu ISO 13485:2003 au fost acordate în 82 de state. Numărul din 2006 reprezintă o creştere cu 3 110 de certificate (+61%) faţă de anul 2005, în care totalul certifica-telor s-a ridicat la 5 065 de bucăţi în 67 de state.

ISO/CEI 27001:2005

Standardul ISO/CEI 27001:2005, care defineşte cerinţele pentru siste-mele de management al securităţii informaţiei, figurează pentru prima dată în acest studiu. La sfârşitul lui

2006, 5 797 de certificate de confor-mitate cu ISO/CEI 27001:2005 au fost acordate în 64 de state.

Pentru informaţii suplimentare

ISO afişează principalele rezul-tate ale studiului, cu acces liber, pe Web site-ul său. Studiul Certificări-lor – 2006, sub formă de broşură şi CD, poate fi achiziţionat de la Aso-ciaţia de Standardizare din Româ-nia, Serviciul Vânzări-Abonamen-te, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat ISO 1089/2007

Asociaţia de Standardizare din Ro-mânia – organismul naţional de standardizare – a adoptat stan-dardul ISO 9001 cu indicativul SR EN ISO 9001:2001 şi titlul: Sis-teme de management al calităţii. Cerinţe.

Asociaţia de Standardizare din Ro-mânia – organismul naţional de standardizare – a adoptat stan-dardul ISO 14001:2004 cu indicati-vul SR EN ISO 14001:2005 şi titlul: Sisteme de management de me-diu. Cerinţe cu ghid de utilizare



La Congresul Mondial al Energiei – CME – organizat la Roma în perioada 11-15 noiembrie 2007, care a cuprins o sesiune specială cu privire la standardele internaţionale, José Manuel Barroso, preşedinte al Comi-siei Europene, a pronunţat un discurs de deschidere în faţa unui număr de 3 000 de reprezentanţi ai liderilor din industrie, ai organismelor de reprezentare, ai instituţiilor pentru conservarea energetică şi ai organizaţiilor internaţionale.

El a declarat: „Dacă aş fi întrebat care este provocarea cea mai importantă pentru securitatea şi dezvoltarea planetei, cea al cărei potenţial de soluţii este cel mai ridicat, dar care poate genera şi grave probleme, dacă nu luăm măsurile care se impun, aş răspunde: energia şi schimbarea climei.

La ora actuală, energia nu este numai o provocare majoră din punct de vedere strict economic, dar şi în ceea ce priveşte implicaţiile ei asupra mediului. Concurenţa mare care se exercită în jurul resurselor rare suscită îngri-jorări serioase pentru securitatea la nivel global”.

Preşedintele Comunităţii Europene a pus accentul pe angajamentul Uniunii Europene pentru un viitor ener-getic cu un conţinut redus de carbon. El a subliniat importanţa Congresului Mondial al Energiei şi oportunitatea temei alese: „Viitorul energiei într-o lume independentă”.

Consiliul Mondial al Energiei, organizatorul congresului, prevăzuse o sesiune cu privire la rolul standardelor internaţionale, în colaborare cu Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) şi cu Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI). Această sesiune a oferit ocazia de a prezenta o vedere de ansamblu a rolului esenţial pe care standardele internaţionale îl pot juca susţinând dezvoltarea şi promovarea eficacităţii energetice şi a energiilor regenerabile.

Standardele internaţionale de tipul celor elaborate de ISO şi CEI au fost recunoscute efectiv ca elemente ale soluţiei la problema actuală a energiei. Aceste standarde ajută să se evite barierele nenecesare în calea comerţului, putând rezulta din politici naţionale şi regionale. Ele sunt esenţiale pentru a deschide tehnologiilor energetice pieţe mondiale şi a disemina bune practici de management al energiei.

Standardele internaţionale sunt fundamentale pentru promovarea eficacităţii energetice şi a energiilor regenerabileInternational standards are primordial in promoting energy efficiency and energy regeneration

Energy is not only a major challenge, presently, strictly economically speaking, but mostly, from the point of view of its impact over the environment and climate. The international standards, as those developed by ISO and IEC, have been effectively re-cognized as the elements of the solution to the energy problemKey words: regenerable energies, energy efficiency, climate change, sustainable develo-pment


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂEle furnizează, de asemenea, parametrii comuni pentru definirea şi măsurarea performanţelor energetice.

Aceşti parametri permit să se stabilească deciziile şi măsurile în domeniul investiţiilor, pentru a încuraja eficaci-tatea energetică. Standardele internaţionale susţin cooperarea ştiinţifică şi armonizarea politicilor publice.

În timpul acestei sesiuni, o masă rotundă a expus modul în care standardele internaţionale abordează deja aceste probleme. Au fost date numeroase exemple în care standardizarea este necesară, indicându-se viitoarele etape şi priorităţi. Un mesaj clar s-a degajat: problema energetică este urgentă, tendinţele sunt alarmante, trebuie să se acţioneze acum, iar standardele internaţionale fac parte din soluţie. Ele pot contribui la accelerarea îmbună-tăţirii pe termen scurt şi lung a eficacităţii energetice în toate domeniile şi la adoptarea energiilor regenerabile.

Paul Waide, analist la Agenţia Internaţională a Energiei – AIE – a pus accentul pe documentul de sinteză co-mun al AIE-ISO cu privire la problemă, document utilizat cu titlu de document de informare pentru reuniunea G8 în 2007.

Secretarul general al ISO, Alan Bryden, şi preşedintele CEI, Renzo Tani, au descris activităţile pe care orga-nizaţiile le desfăşoară, pentru a stimula viitorul energiei durabile într-o lume interdependentă. Ceilalţi membri ai mesei rotunde au prezentat diverse exemple de domenii în care se aşteaptă ca standardele internaţionale să contribuie la eficacitatea energetică în industrie, transporturi, construcţii, echipamente şi energii regenerabile. În timpul discuţiei, problema standardelor de management al energiei şi problema biocarburanţilor, pentru care ISO creat recent subcomitete de standardizare au fost, de asemenea, ridicate.

Francisco Barnes, care a prezidat sesiunea în numele Congresului Mondial al Energiei, a concluzionat că o asociaţie strategică între CME-ISO şi CEI a fost lansată. Ea se va continua, pentru definirea priorităţilor pentru industrie şi guverne şi intensificarea elaborării de standarde internaţionale cu relevanţă globală.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat ISO nr. 1088/2007



CEN-ul îşi alege noul secretar general. Gaston Michaud, director pentru afaceri externe, este noul secretar general al CENCEN elects its new Secretary General. Gaston Michaud, External Affairs Director, is the new CEN Secretary General

În cadrul întrunirilor consiliului de administraţie al CEN, de pe 14 şi 15 noiembrie 2007, au fost ocupate trei posturi în cadrul organizaţiei. Noul secretar general – Gaston Michaud – a reprezentat CEN cu numeroase ocazii în întreaga lume. El activează în cadrul CEN din 1980 şi a îndeplinit numeroase funcţii care au implicat relaţii cu membrii CEN, Comisia Europeană, AELS, organizaţii externe, precum şi organizaţii de standardizare din afara Uniunii Europene. Înainte de a fi ales secretar general al CEN, el a fost director în domeniul relaţiilor externe şi a fost concomitent şi secretar general adjunct începând cu luna aprilie a acestui an.

„Aştept cu nerăbdare să îmi aduc contribuţia la activitatea de standardizare în cadrul CEN, în noua funcţie. Organizaţia noastră este bine dotată pentru a soluţiona provocările generate de un context care evoluează rapid şi consider că experienţa mea din cadrul sistemului CEN îmi va fi de un real folos în exercitarea noilor mele atribuţii”.

Două alte schimbări semnificative au intervenit în alcătuirea executivului CEN. După patru ani, Florence Ni-colas, director pentru Afaceri Internaţionale la Asociaţia Franceză de Standardizare (AFNOR), va părăsi postul său de vicepreşedintă în domeniul politicii începând cu 1 ianuarie 2008. Ea va fi înlocuită de Oscar Zosso, de la Asociţia de Standardizare din Elveţia (SNV). Domnul Zosso posedă o experienţă vastă dobândită în decursul anilor în care a activat în cadrul SNV, dar şi ca preşedinte al Consiliului de Administraţie. De asemenea, el a deţinut posturi-cheie în cadrul guvernului elveţian. Ca vicepreşedinte politic al CEN, dl Zosso îşi va concentra activitatea asupra relaţiilor cu Comisia Europeană şi cu alte organizaţii partenere.

Tot de la 1 ianuarie 2008, domnul Ena McDonnell, de la Autoritatea Naţională de Standardizare a Irlandei (NSAI), va deveni preşedinte al Consiliului de Certificare al CEN (CCB), funcţie preluată de la Institutul Nor-vegian de Standardizare. Funcţia de preşedinte al CCB este un post-cheie în cadrul CEN, mai ales la ora actuală, când problemele de evaluare a conformităţii devin din ce în ce mai importante în Europa.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă CEN/2007

The European Committee for Standardization (CEN) recently elected Gaston Michau as Secretary General


STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

STANDARDELE LUNIISTANDARDS OF THE MONTH

MARIA BRATUexpert documentare, Direcţia Publicaţii, ASRO

This article briefly present the standards published last month by the Romanian As-sociation for Standardization

INSTALAŢII ELECTRICE ÎN CONSTRUCŢII

SR HD 60364-7-704, Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 7-704: Prescripţii pentru instalaţii sau amplasamente speciale. Instalaţii pentru şantiere de con-strucţii şi de demolare

Acest document de armonizare prezintă prescripţi-ile pentru instalaţiile electrice temporare pentru şanti-ere de construcţie şi de demolare pe perioada activităţii de construcţie şi de demolare, incluzând, de exemplu, următoarele: - lucrări de construcţie de clădiri noi; - reparare, modificare, extindere sau demolare a clădiri-lor existente sau părţi ale clădirilor existente; - lucrări de inginerie (reglări-parametrizări); - lucrări de terasa-mente; - lucrări similare

Clasificare alfanumerică: F56-Instalaţii interioare;Clasificare ICS: 29.020-Electrotehnică, în general;

91.140.50- Sisteme de alimentare cu energie electrică

SR HD 60364-4-443:2007, Instalaţii electrice în con-strucţii. Partea 4-44: Protecţie pentru asigurarea securi-tăţii. Protecţie împotriva perturbaţiilor de tensiune şi a perturbaţiilor electromagnetice. Articolul 443: Protecţie împotriva supratensiunilor de origine atmosferică sau de comutaţie

Documentul de armonizare prezintă protecţia in-stalaţiilor electrice împotriva supratensiunilor tranzi-torii de origine atmosferică în reţelele de distribuţie şi împotriva supratensiunilor de comutaţie

Clasificare alfanumerică: F56-Instalaţii interioare;Clasificare ICS: 91.140.50- Sisteme de alimentare

cu energie electrică

SR HD 60364-4-41:2007, Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4: Măsuri de protecţie pentru asigura-rea securităţii. Capitolul 41: Protecţia împotriva şocuri-lor electrice

Prezentul document de armonizare specifică pre-scripţiile esenţiale referitoare la protecţia împotriva şocului electric, inclusiv protecţia de bază (protecţia împotriva atingerii directe) şi protecţia la defect (pro-tecţia împotriva atingerii indirecte) a persoanelor şi a animalelor domestice. El tratează, de asemenea, aplica-rea şi coordonarea acestor prescripţii în funcţie de anu-mite influenţe externe. Prescripţiile sunt, de asemenea, prezentate pentru aplicarea protecţiei suplimentare în anumite cazuri

Clasificare alfanumerică: F56-Instalaţii interioare;Clasificare ICS: 13.260-Protecţia împotriva elec-

trocutării; 91.140.50-Sisteme de alimentare cu energie electrică

SR HD 60364-5-54:2007, Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 5-54: Alegerea şi montarea echipamen-telor electrice. Sisteme de legare la pământ, conductoare de protecţie şi conductoare de echipotenţializare

Acest document de armonizare se referă la sisteme-le de legare la pământ, conductoare de protecţie şi con-ductoare de echipontenţializare în scopul îndeplinirii


STANDARDIZAREA ROMÂNĂprescripţiilor de securitate în instalaţia electrică


91.140.50-Sisteme de alimentare cu energie electrică

SR HD 60364-7-706:2007, Instalaţii electrice de joa-să tensiune. Partea 7-706: Prescripţii pentru instalaţii sau amplasamente speciale. Incinte electroconductoare înguste

Documentul de armonizare prezintă prescripţiile particulare care se aplică echipamentului fix în ampla-samente electroconductoare, în care deplasarea per-soanelor este restricţionată de amplasament, şi alimen-tărilor pentru echipamente mobile utilizate în aceste amplasamente


91.140.50-Sisteme de alimentare cu energie electrică

STANDARDE EUROPENE ADOPTATE INIŢIAL PRIN FILĂ DE CONFIRMARE SAU NOTĂ DE CONFIRMARE, PENTRU CARE SE PUBLICĂ VERSIUNEA ROMÂNĂ

MATERIALE DE CONSTRUCŢII PENTRU DRUMURI

SR EN 13108-20:2006, Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 20: Procedură pentru încerca-rea de tip

Documentul stabileşte procedurile încercării tip pentru validarea mixturilor asfaltice utilizate la lucrări de drumuri, de aeroporturi şi alte zone cu trafic rutier

Clasificare alfanumerică: G71-Drumuri;Clasificare ICS: 93.080.20-Materiale de construcţii

pentru drumuri

SR EN 13108-21:2006, Mixturi asfaltice. Specifica-ţii pentru materiale. Partea 21: Controlul producţiei în fabrică

Standardul stabileşte cerinţele privind controlul ca-lităţii materialelor componente ale mixturilor asfaltice, controlul fabricaţiei mixturilor asfaltice în instalaţia industrială, precum şi sistemul de evaluare a conformi-tăţii cu specificaţiile stabilite pentru mixturile asfaltice


pentru drumuri

ARAGAZE, APARATE DE ÎNCĂLZIRE, CUPTOARE ŞI APARATE SIMILARE

SR EN 498:2001, Specificaţii pentru aparatele care funcţionează exclusiv cu gaz petrolier lichefiat. Grătare utilizate în aer liber

Acest standard se aplică grătarelor definite la 3.6, utilizate în aer liber, şi care funcţionează cu gazele indicate la 4.1, conform categoriilor indicate la 4.2. Acestea sunt echipate cu cel puţin un accesoriu de fri-gere. Standardul se aplică tuturor acestor aparate sau elementelor componente faţă de care acestea din urmă sunt independente sau încorporate într-un ansamblu. Documentul se aplică, de asemenea, aparatelor desti-nate a fi integrate

Clasificare alfanumerică: E31-Maşini, utilaje şi aparate industriale cu gaze;

Clasificare ICS: 97.040.20-Aragaze, aparate de în-călzire, cuptoare şi aparate similare

ECHIPAMENTE DE SPĂLAT

SR EN 1458-2:2001, Uscătoare de uz casnic cu tam-bur rotativ cu încălzire directă care utilizează combus-tibili gazoşi, tip B22D şi B23D, care au debitul caloric nominal de maxim 6 kW. Partea 2: Utilizarea raţională a energiei

Prezentul document stabileşte cerinţele şi metodele de încercare referitoare la utilizarea raţională a energiei uscătoarelor de uz casnic cu tambur rotativ cu încălzire directă care utilizează combustibili gazoşi de tip B22D şi B23D, care au debit caloric nominal de maxim 6 kW, numite în continuare „aparate”

Clasificare alfanumerică: D19-Diverse;Clasificare ICS: 97.060-Echipamente de spălat

CONSTRUCŢII ŞI MATERIALE DE CONSTRUCŢII (VOCABULARE)

SR EN 14909:2006, Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi hidroizolante de material plastic şi cauciuc de etan-şare la umiditate. Definiţii şi caracteristici

Standardul stabileşte caracteristicile foilor flexibile


STANDARDIZAREA ROMÂNĂde material plastic şi de cauciuc destinate utilizării ca foi de etanşare la umiditate pentru clădiri. El specifică cerinţele şi metodele de încercare şi este folosit pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele acestui standard. Documentul nu se referă la produse asociate precum piesele gofrate, deflectoarele şi parascânteile preformate

Clasificare alfanumerică: H72-Materiale pentru etanşări;

Clasificare ICS: 01.040.91-Construcţii şi materiale de construcţii (Vocabulare); 91.100.50-Lianţi. Materia-le pentru etanşare

FLANŞE, CUPLAJE ŞI ALTE ÎMBINĂRI

SR EN 1515-2:2002, Flanşe şi îmbinarea lor. Prezoa-ne şi piuliţe. Partea 2: Clasificarea materialelor pentru prezoane şi piuliţe pentru flanşele de oţel, desemnate prin PN

Acest standard stabileşte clasificarea şi modul de combinare a materialelor pentru prezoanele şi piuli-ţele destinate îmbinării flanşelor de oţel conforme cu SR EN 1092-1, desemnate prin PN

Clasificare alfanumerică: D 92-Piese şi subansam-bluri comune;

Clasificare ICS: 21.060.10-Şuruburi, prezoane, ştif-turi filetate; 23.040.60-Flanşe, cuplaje şi alte îmbinări

MATERIALE DE CONSTRUCŢII PENTRU DRUMURI

SR EN 13108-1:2006, Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice

Documentul stabileşte cerinţele referitoare la mix-turile asfaltice care fac parte din familia de betoane asfaltice şi sunt utilizate pentru drumuri, aeroporturi şi alte zone de trafic rutier. Prezentul standard conţi-ne cerinţe pentru alegerea materialelor componente. El este destinat să fie utilizat împreună cu standardele SR EN 13108-20 şi SR EN 13108-21


pentru drumuri

SR EN 13108-2:2006, Mixturi asfaltice. Specifica-ţii pentru materiale. Partea 2: Betoane asfaltice pentru straturi foarte subţiri

Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la mixturile asfaltice care fac parte din familia de betoa-ne asfaltice foarte subţiri, utilizate pentru drumuri, aeroporturi şi alte zone de circulaţie. Prezentul stan-dard conţine şi cerinţele pentru alegerea materialelor componente. El este destinat să fie utilizat împreună cu standardele SR EN 13108-20 şi SR EN 13108-21


pentru drumuri

SR EN 13108-3:2006, Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 3: Betoane asfaltice suple

Standardul stabileşte cerinţele referitoare la ames-tecurile care fac parte din familia betoanelor asfaltice suple, utilizate pentru drumuri, aeroporturi şi alte zone de trafic rutier. El conţine cerinţe pentru alegerea ma-terialelor componente şi este destinat să fie utilizat îm-preună cu standardele SR EN 13108-20 şi 13108-21


pentru drumuri



ADITIVI ALIMENTARIFOOD ADDITIVES

GABRIELA CAZAN, expert principal standardizare, Departament Neelectric, ASROMIOARA VISTIG, expert principal standardizare, Departament Neelectric, ASRO

The food additives added to the foodstuff in order to modify them or create certain properties, to facilitate processing and insure a certain stability in time lead to the diminishing of the production costs and of the final product cost and to the enhancement of their due time.The researchers reached the conclusion that the food additives are chemical synthesis substances and are not supposed to take part in our alimentation. The E-s impact on the organism is devastat-ing because they are not recognized and accepted by it. A foreign substance may be administrated for a long period without secondary effects. The long consumption of foodstuff synthetically „addi-tived” produces in our organism a bombing on the internal organs, provokes the destruction of the immune system (this one is compelled to produce an excessive quantities of antibodies, using them against our very organism) and also a series of benign and malign tumors. So, the studies demon-strated the negative effects of the prolonged using of certain additives.In Romania, measures had been taken to protect the consumer, either by forbidding the use of cer-tain additives, or by imposing a restriction to the dose usedKey words: food, food safety, food additives


1) GeneralităţiMajoritatea produselor alimentare conţin aditivi

cunoscuţi sub denumirea generică de „E”- uri, care conservă, dau culoare, formă, spumează şi mai ales dau aromă în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgă-tor şi vandabil timp îndelungat.

Oamenii de ştiinţă afirmă că, în cantităţi mici, con-sumul acestora nu constituie un pericol pentru orga-nism. Deci, normele referitoare la utilizarea aditivilor alimentari prevăd cantităţile maxime de substanţă care pot fi folosite în diversele categorii de produse alimen-tare. Statele Unite ale Americi şi Uniunea Europeană, pentru a preveni eventualele pericole, au interzis o par-te din E-uri. Ţările membre ale Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, acţiune care are ca scop siguranţa alimen-tară a consumatorilor.

Utilizarea indicativului E xxx sau E xxxx pe etiche-ta produsului arată prezenţa unui aditiv acceptat din punct de vedere al siguranţei în toată Uniunea Euro-peană. Din multitudinea de aditivi folosiţi în industria alimentară, cei mai periculoşi pentru sănătatea orga-nismului sunt cei de sinteză, adică cei obţinuţi prin procedee chimice nenaturale.

În general, produsele alimentare care au termen de garanţie de un an sau doi nu sunt o raritate pe pia-ţa românească. Deci, un astfel produs atât de vechi nu ne putem aştepta să fie bun pentru organismul nos-tru, chiar dacă acesta are autorizaţie sanitară pentru a fi


Figura 1 – Produse alimentare ţinute în condiţii de depozitare diferite

comercializat. Este bine cunoscut faptul că, în mod nor-mal, o maioneză preparată în casă se alterează foarte re-pede, respectiv în 24 de ore sau maximum 48 de ore.

Dacă ţinem seama de cele precizate mai sus şi că în figura 1 produsul alimentar denumit maioneză s-a no-tat cu PA, atunci ne putem închipui cât de hrănitoare este o maioneză din comerţ, produsă acum o lună, care a fost păstrată la temperatura camerei şi care nu are semne evidente de alterare pentru că are atât de mult conservant încât bacteriile nu pot trăi hrănindu-se cu ea. De pe eticheta produsului, constatăm că maioneza este o emulsie care conţine o serie de aditivi alimen-tari, printre care conservanţi (sorbat de potasiu E 202), stabilizatori (guma guar E 412, guma xantan E 415), coloranţi naturali (betacaroten E 160), antioxidanţi

Maioneza din comerţ, produsă acum o lună, păstrată la temperatura camerei nu are semne evidente de alterare pen-tru că are atât de mult conservant încât bacteriile nu pot trăi hrănindu-se cu ea



(butilat hidroxi-anisol BHA E 320), care au efecte ad-verse asupra sănătăţii la diferite categorii de consuma-tori, în funcţie de susceptibilitatea acestora. Produsul nu este recomandat copiilor, alergicilor, persoanelor cu status proinflamator sistemic, suferinzilor de ficat şi rinichi, suferinzilor de diferite afecţiuni ale tractu-sului digestiv. În acest context, ne putem da seama că nici corpul uman nu s-ar putea hrăni cu aceeaşi hrană moartă pe care bacteriile o refuză.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că aditivii ali-mentari sunt substanţe chimice de sinteză şi, deoarece acestea nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră. Impactul E-urilor asu-pra organismului este devastator, deoarece ele nu sunt recunoscute şi acceptate de către acesta. O substanţă străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte secundare. Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asu-pra organelor interne, provoacă distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi peste mă-sură, folosindu-i împotriva propriului organism), pre-cum şi o serie de tumori maligne şi benigne.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, de la Institu-tul de Cercetări Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strâns legată de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate” de răspândirea bolilor car-diovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.

Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rândul populaţiei globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artifici-

ale, se afla pe locul al III-lea, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie.

Conform raportului Comisiei Naţionale de Onco-logie - 2000, în România cancerul este într-o creştere alarmantă şi se estimează că această afecţiune va deve-ni în scurt timp „boala mileniului III”, împotriva căreia nu există încă premisele că se va descoperi un antidot. Cancerul este, fără îndoială, o consecinţă. Chiar dacă nu au fost descoperite în totalitate cauzele acestei boli ucigătoare, cercetătorii au reuşit să contureze trei din-tre acestea: poluarea, tutunul şi alimentaţia. Unele stu-dii recente demonstrează că alimentaţia ar fi una din-tre cele mai importante cauze ale apariţiei cazurilor de cancer.

2) Definiţia aditivilor alimentariConform art. 1 din Norma privind aditivii alimen-

tari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, aditivii alimentari sunt definiţi ca fiind orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutri-tivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimenta-re în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare ale unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a aces-tor produse alimentare.

Conform art. 73 din Norma igienico-sanitară din 16 decembrie 1998 pentru alimente, prin aditivi ali-mentari se înţelege totalitatea substanţelor care se fo-losesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite apli-carea unor tehnologii avansate de prelucrare.

În literatura de specialitate, prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache, defineşte aditivii alimentari ca fiind orice substanţă naturală sau sintetică, pe care producătorul o introduce în aliment în cantitate foarte mică, cu scopul de a prelungi durata de păstrare a produsului sau pen-tru a-i conferi însuşiri senzoriale (organoleptice) atră-gătoare, după cum doreşte consumatorul: aspect, con-sistenţă, culoare, miros, aromă, gust, frăgezime etc.

3) Clasificare. CodificareCriteriile de clasificare a aditivilor alimentari pot

fi atât în funcţie de scopul urmărit şi de efectul asupra produsului, cât şi în funcţie de acţiunea acestora.

În funcţie de scopul urmărit şi efectul asupra pro-dusului, aditivii alimentari pot fi clasificaţi astfel:

• aditivi organoleptizanţi: coloranţi, decoloranţi,


STANDARDIZAREA ROMÂNĂamelioranţi de culoare, aromantizanţi şi potenţiatori de arome, amelioranţi de gust, edulcoranţi, emulgatori, gelifianţi, acidulanţi;

• aditivi conservanţi: antioxidanţi, neutralizanţi, antiseptice, antibiotice, alţi aditivi din această familie;

• aditivii nutriţionali se numesc şi tonifianţi, fi-ind de fapt substanţe din categoria nutrienţilor care se adaugă în produsele alimentare pentru a creşte va-loarea nutritivă: aminoacizi, proteine, săruri minerale, vitamine.

În funcţie de acţiunea acestora, aditivii alimentari pot fi clasificaţi astfel:

• conservanţii alimentari sunt substanţe care asigură prelungirea datei de păstrare, a stabilităţii pro-duselor alimentare şi au acţiune bacteriostatică. Prin normele de igienă, principalii conservanţi alimentari admişi sunt: acidul benzoic, sărurile acidului benzoic [de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)], acidul ascor-bic, sărurile acidului ascorbic [de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)], acidul propionic, sărurile acidului propionic [de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)], ni-traţii de sodiu (Na) şi de potasiu (K);

• antioxidanţii alimentari sunt substanţe care asigură stabilitatea grăsimilor şi a produselor alimen-tare care conţin grăsimi, cu excepţia untului la care nu se admite folosirea acestora. Acţiunea antioxidantă se datorează faptului că aceste substanţe au capacitate mărită de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii graşi nesaturaţi care leagă mai greu (se măreşte perioada de inducţie a râncezirii), de exemplu: tocofe-rolul alfa, substanţe de sinteză: galatul de propil, galatul de octal, galatul de duodecil.

Anumite substanţe chimice măresc efectul antioxi-dant al acestor substanţe (substanţe sinergetice): aci-dul citric, acidul ascorbic, alte substanţe din această categorie.

Efectul sinergetic se datorează blocării metalelor care favorizează râncezirea grăsimilor.

• aromantizaţii alimentari conţin substanţe na-turale sau sintetice foarte variate utilizate pentru po-tenţarea aromei şi a gustului produselor alimentare care conţin sau nu arome în cantităţi insuficiente.

• amelioratorii alimentari sunt substanţe chi-mice naturale sau sintetice, utilizate pentru modela-rea anumitor proprietăţi ale produselor. Amelioratorii alimentari pot fi: organoleptizanţi care potenţează sau contribuie la formarea aspectului, culorii şi a gustului, amelioratori de gust, revelatori de gust, amelioratori de textură, emulgatori, amelioratori de consistenţă, ame-lioratori de culoare.

Deci, în funcţie de acţiunea pe care aceşti aditivi alimentari o au asupra produselor alimentare, aceştia se clasifică în conservanţi alimentari, antioxidanţi ali-mentari, aromatizanţi alimentari, amelioratori alimen-tari şi coloranţi alimentari.

Conform anexei I la Normele privind aditivii ali-mentari, publicată în Monitorul Oficial al României nr.722 bis, aditivii alimentari se clasifică în următoa-rele categorii:

coloranţi: E 100-E 182 (oricare dintre substanţele care redau sau intensifică culoarea produselor ali-mentare şi pot fi constituenţi naturali ai produselor alimentare şi/sau alte surse naturale, care în mod normal nu sunt consumaţi ca alimente în sine şi nu sunt utilizaţi ca ingrediente caracteristice în alimentaţie; coloranţii sunt substanţe obţinute din produse alimentare şi alte materiale naturale obţi-nute prin extracţie fizică şi/sau chimică conducând la o extracţie selectivă a pigmenţilor în raport cu constituenţii nutritivi sau aromatici);conservanţi: E 200-E 297 (substanţe care prelun-gesc durata de conservare a produselor alimen-tare, protejându-le împotriva alterării cauzate de microorganisme);antioxidanţi: E 300-E 390 (substanţe care prelun-gesc durata de conservare a produselor alimentare, protejându-le împotriva alterării cauzate de oxida-re, cum ar fi râncezirea grăsimilor şi modificarea culorii);emulgatori: E 400-E 496 (substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile cum ar fi uleiul

•

•

•

•


STANDARDIZAREA ROMÂNĂşi apa din produsele alimentare);săruri de topire: E 400-E 496 (substanţe care dis-persează proteinele din brânzeturi şi distribuie ast-fel omogen grăsimile şi alte componente);agenţi de îngroşare: E 400-E 496 (substanţe care măresc vâscozitatea unui produs alimentar);gelifianţi: E 400-E 496 (substanţe care conferă pro-dusului alimentar consistenţă prin formarea unui gel);stabilizatori: E 400-E 496 (substanţe care permit menţinerea stării fizico-chimice a unui produs ali-mentar; stabilizatorii conţin substanţe care permit menţinerea unei dispersii omogene a două sau mai multe substanţe nemiscibile într-un produs ali-mentar, care stabilizează, conservă sau intensifică

•

•

•

•

culoarea existentă a unui produs alimentar);stimulatori de arome: E 600-E 640;acidifianţi: E 300-E 390 (substanţe care măresc aci-ditatea unui produs alimentar şi/sau îi conferă un gust acru);corectori de aciditate: E 300-E 390 (substanţe care modifică sau limitează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar);antiaglomeranţi: E 500-E 580 (substanţe care re-duc tendinţa de aglomerare a particulelor dintr-un produs alimentar);amidon modificat: E 1400-E 1450 (substanţă obţi-nută cu ajutorul unuia sau a mai multor tratamente chimice ale amidonului alimentar, care a fost supu-să unui tratament fizic sau enzimatic şi care poate

••

•

•

•

Figura 2 – Sursele aromatizanţilor alimentari

fi fluidificată prin tratament acid sau alcalin sau de albire);îndulcitori: E 900-E 999;agenţi de afânare: E 400-E 496 (substanţe sau com-binaţii de substanţe care eliberează gaze şi măresc astfel volumul aluatului);antispumanţi: E 500-E 580 (substanţe care previn sau limitează formarea spumei);agenţi de glazurare: E 900-E 999 (substanţe care aplicate pe suprafaţa produsului alimentar, îi con-feră un aspect strălucitor sau îi asigură un strat protector);amelioratori de făină: E 500-E 580 (substanţe care, adăugate la făină sau aluat, îi îmbunătăţesc calităţi-le panificabile);

••

•

•

•

agenţi de întărire: E 500-E 580 (substanţe care per-mit formarea sau menţinerea fermă sau crocantă a ţesuturilor fructelor sau a legumelor sau care, în contact cu gelifianţii, formează sau întăresc un gel);agenţi de umezire: E 1200-E 1202 (substanţe care previn uscarea produselor alimentare, compen-sând efectul unei umidităţi atmosferice scăzute, sau favorizează dizolvarea unui praf într-un mediu apos);agenţi de sechestrare (de blocare): E 400-E 496 (substanţe care formează complexe chimice cu ioni metalici);enzime: E 1100-E 1105;agenţi de încărcare;

•

•

•

••



gaz propulsor şi gaz de ambalare: E 900-E 999 (ga-zele propulsoare sunt acele gaze, altele decât aerul, care au ca efect expulzarea unui produs alimentar din recipient; gazele de ambalare sunt acele gaze, altele decât aerul, care sunt introduse intr-un reci-pient înainte, pe parcursul sau după introducerea produsului alimentar în recipient).

4) Sursele aditivilorÎn general, aditivii alimentari sunt substanţe de

sinteză şi în acelaşi timp relativ neconvenţionale. Mai rar, aceste substanţe sunt extrase din materii prime naturale.

Dintre aditivi, aromatizanţii alimentari conţin sub-stanţe naturale sau sintetice foarte variate. Aromele naturale provin din diferite materii prime, putându-se recupera în timpul proceselor tehnologice. Există şi substanţe care pot fi folosite prin încapsulare. Aromati-zanţii sintetici sunt admişi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de patiserie, îngheţată, ciocola-tă, margarină, băuturi alcoolice distilate şi altor produ-se conform normelor de igienă.

Coloranţii alimentari sunt substanţe care se ob-ţin atât din surse naturale, cât şi din surse artificiale. De exemplu, în familia coloranţilor galbeni întâlnim: E 100, Curcumina, care are o sursa naturală şi anume şofranul de India-din familia ghimbirului; E104, Qui-nolina, care are o sursă artificială, şi anume gudronul sintetic de huilă; E 102, Tartrazina, produs chimic care are ca sursă colorant AZO; E 107 sau Galben 2 G este

•

Figura 3 – Sursele coloranţilor alimentari

produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă, cât şi colorantul AZO; E 110, Galben Floa-rea Soarelui, este produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă, cât şi colorantul AZO. În familia coloranţilor roşii, întâlnim: E 120, acidul car-minic, obţinut din surse naturale, şi anume din crusta insectelor gestante; E 122, E 123, E 124, E 127, E 128 au surse sintetice, fiind obţinute din gudronul sintetic de huilă şi colorantul AZO. Colorantul E 128, cunoscut şi sub denumirea Roşu 2G, este un colorant utilizat frec-vent la obţinerea unei culori cât mai apetisante a bur-gerilor şi a cârnaţilor, iar în prezent se află în centrul unei alerte în ceea ce priveşte îmbolnăvirea de cancer. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) a anunţat că nu mai poate garanta o limită zil-nică pentru consumatorii care consumă carne ce conţi-ne acest colorant. Acest colorant mai poate fi găsit şi în unele sortimente de gemuri ieftine. Opinia ştiinţifică şi completă a EFSA nu a fost publicată deocamdată, dar experţii sunt îngrijoraţi de modul în care Roşu 2G se transformă în organism în anilină. În cadrul unor ex-perimente, şoarecii de laborator injectaţi cu anilină au dezvoltat tumori canceroase. Grupul de cercetători a afirmat că nu se poate afirma dacă potenţialul canceros al anilinei se datorează distrugerii materialului genetic al celulelor. Nu a fost astfel posibil să se stabilească o cantitate de anilină care poate fi îngurgitată astfel în-cât să nu pună în pericol corpul uman. Concluzia la care s-a ajuns este că „pe baza unui metabolism simi-lar al anilinei la animale şi oameni, riscul producerii


cancerului la om nu poate fi exclus. Grupul de cerce-tători a retras aprobarea cantităţii zilnice acceptabile a colorantului, care era de 0,1 mg pe kilogram greutate, pe zi. În familia coloranţilor albaştrii: E 131, E 132, E 133, au ca sursă naturală gudronul de huilă. Sunt utili-zaţi ca şi coloranţi alimentari naturali: carotenul, xan-tofila şi clorofila.

Coloranţii artificiali au o mare putere de colorare, sunt relativ mai ieftini decât cei naturali, uşor de păs-trat şi de întrebuinţat. Din punct de vedere al inocuită-ţii alimentului prelucrat, trebuie remarcat faptul că este de preferat utilizarea unor materii prime colorante (le-gume, fructe, sucurile acestora, cacao, cafea etc) sau fo-losirea coloranţilor naturali extraşi direct din alimente, menţionaţi mai sus.

Pe de altă parte, pentru uz alimentar sunt utilizaţi numai acei coloranţi şi aromatizanţi sintetici care nu sunt foarte periculoşi, dar şi aceştia sunt utilizaţi nu-mai în condiţiile prevăzute de lege.

Amelioratorii alimentari sunt substanţe chimice care pot avea surse naturale sau sintetice.

5) EtichetareaConform art. 5 din Norma metodologică din 7 fe-

bruarie 2002 privind etichetarea alimentelor, pe etiche-tele alimentelor trebuie să figureze în mod obligatoriu: denumirea sub care este vândut alimentul; lista cuprin-

zând ingredientele; cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8; cantitatea netă pentru alimentele preambalate; data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum; condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale; denumirea sau denumirea comercială şi sediul pro-ducătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import, se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregis-trat în România; locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privi-re la originea sau provenienţa reală a alimentului; in-strucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor; concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2 % în volum; o menţiune care să permită identificarea lotului; menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute în anexa nr. 1a).

Conform aceleiaşi Norme, prin ingredient se înţe-lege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la pro-ducerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.


Se recomandă evitarea aditivului E 128 sau Roşu 2G care face parte din familia „AZO” a coloranţilor, care au fost extraşi şi modificaţi din gudron rece, fiind asociat cu cancerul timp de mai mulţi ani. Malcolm Kane, consul-tant independent în ceea ce priveşte siguranţa alimen-telor, a solicitat interzicerea colorantului. El a declarat că acest „colorant roşu este pus în carne pentru a arăta bine atunci când este crudă. Carnea crudă se oxidează, devenind maron, colorantul având rolul de a o face să pară mai proaspătă. Este un truc condamnabil fiind un mijloc neetic de a colora alimentele deoarece nu are nici un rol în final, când produsul este gătit”.


6) Concluzii• Aditivii alimentari care se adaugă în produsele

alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietăţi, a facilita anumite operaţii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp, duc la scăderea costurilor de producţie şi a preţului produsului finit la creşterea termenului de valabilitate al alimentelor.

• Cercetătorii au ajuns la concluzia că aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sinteză şi că nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră.

• E-urile reprezintă codificarea unor aditivi ali-mentari, a căror utilizare a fost permisă în ţările Uni-unii Europene şi în ţările care au aderat la acest sistem de codificare.

• Impactul E-urilor asupra organismului este de-vastator, deoarece ele nu sunt recunoscute şi acceptate de către el.

• Testele ştiinţifice efectuate periodic asupra acestor aditivi, ridică tot mai multe probleme de la an la an, dovedindu-se că unele dintre acestea au totuşi un grad de nocivitate mai mare decât cel estimat iniţial. Ţările Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind si-guranţa alimentară a consumatorului. Unele E-uri sunt considerate cancerigene, iar altele doar periculoase pentru sănătate.

• O substanţă străină nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte secundare.

• În acest context, consumul îndelungat de pro-duse alimentare aditivate sintetic produce în organis-mul uman un bombardament asupra organelor interne, provocând distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a faptului că acesta produce anticorpi peste măsură, fo-losindu-i împotriva propriului organism, precum şi o serie de tumori maligne şi benigne.

• În România s-au luat măsuri de protecţie a consumatorului, măsuri care constau fie în interzicerea folosirii unor aditivi sau în impunerea unei restricţii privind doza folosită.

• Evitarea produselor care conţin aditivi alimen-tari este aproape imposibilă. În aceste condiţii, este ne-cesar să cunoaştem cât mai multe despre efectele ne-gative ale E-urilor, denumirea farmaceutică a acestora, etichetarea produselor alimentare şi despre legislaţia românească referitoare la aceste aspecte, pentru a şti care sunt efectele secundare ale produselor alimentare pe care le consumăm asupra organismului nostru.

• Se recomandă evitarea aditivului E 128 sau Roşu 2G care face parte din familia „AZO” a coloranţi-lor, care au fost extraşi şi modificaţi din gudron rece, fi-ind asociat cu cancerul timp de mai mulţi ani. Malcolm Kane, consultant independent în ceea ce priveşte sigu-ranţa alimentelor, a solicitat interzicerea colorantului.

STANDARDIZAREA ROMÂNĂEl a declarat că acest „colorant roşu este pus în carne pentru a arăta bine atunci când este crudă. Carnea cru-dă se oxidează, devenind maron, colorantul având ro-lul de a o face să pară mai proaspătă. Este un truc con-damnabil, fiind un mijloc neetic de a colora alimentele deoarece nu are nici un rol în final, când produsul este gătit.

Este de preferat ca atunci când mergem la cumpă-rături să citim cu atenţie denumirea ingredientelor in-scripţionate pe ambalaj, iar dacă avem nelămuriri, să ne adresăm comerciantului sau direct la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului.

Bibliografie[1] Magdalena Popeangă, „Tipuri şi direcţii de utilizare a

aditivilor alimentari. Impactul asupra sănătăţii umane”;[2] Maria Giurea, „Semnificaţia E-urilor de pe etichete şi

ambalaje” în Calita Buletin-Buletin Informativ pentru Indus-tria Alimentară, nr.16 , 2002, pag. 8;

[3] „Aditivii alimentari-în atentia organismelor internaţi-onale”- ziarul Cotidianul, 26 august 2001;

[4] Magdalena Popeangă, „Legislaţia în vigoare cu privire la aditivii alimentari”

[5] Emilia Sercan, „Efectele devastatoare ale unor E-uri periculoase”, Curierul Naţional din 7 februarie 2001;

[6] Comisia Europeană ar putea interzice total un co-lorant cancerigen pentru mezeluri şi gemuri, The Times, în ediţia de marţi, 10 iulie 2006;

[7] Aditivi alimentari periculoşi pentru sănătate (http://www.flpaloevera.ro/aditivi.php);

[8] Lista de aditivi alimentari (E-uri) periculoşi (http://curcubeu.ro/index.php?artid=46);

[9] Roxana Procopie, „Bazele merceologiei”, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pag. 70;

[10] Norma igienico-sanitară din 16 decembrie 1998 refe-ritoare la alimente, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999;

[11] Constantin Banu, Nicolae Butu, Cornelia Lungu, Pe-tru Alexe, Doruleţ Răsmeriţă, Vizireanu Camelia, „Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară”, Editura Tehnică, Bu-cureşti, 2000, pag. 13;

[12] Roxana Procopie, „Bazele merceologiei”, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pag. 72 şi pag. 73;

[13] dr. David Jukes, „Food additives in the European Uni-on”, The School of Food Biosciences, The University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm;

[14] Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, „Mărfurile alimentare in comerţul international”, Editura Eco-nomică, Bucureşti 2001, pag. 89;

[15] Norma metodologică din 7 februarie 2002 privind eti-chetarea alimentelor, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002;

[16] „Aditivii alimentari-în atenţia organismelor internaţi-onale”- ziarul Cotidianul, 26 august 2001

Produsul este realizat în format electronic, uşor de utilizat, cu legături electronice între diferitele elemente prezentate şi vine în sprijinul dumnea-voastră cu detalii referitoare la:

• abordarea tematică şi pragmatică a manage-mentului calităţii;

• cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2001;

• etapele implementării unui sistem de manage-ment al calităţii în organizaţia dumneavoastră prin prisma lui SR EN ISO 9001:2001;

• modul de desfăşurare a auditului intern în cadrul organizaţiei dumneavoastră conform SR EN ISO 19011:2003;

• modul de realizare a manualului calităţii (inclu-siv politica în domeniul calităţii, cu exemple prac-tice), cerinţă expresă a SR EN ISO 9001:2001;

• modul de realizare a procedurilor de sistem cerute de SR EN ISO 9001:2001 (cu exemple practice).

Pe lângă întreaga gamă de standarde (14 standar-de) indispensabile implementării unui sistem de management al calităţii necesar unei organizaţii aflate la început de drum, în acest nou produs se oferă exemple concrete, cu numeroase observaţii şi explicaţii amănunţite, refe-ritoare la documentaţia unui sistem de management al calităţii (SMC) – manualul calităţii, proceduri de sistem, politica în domeniul calităţii.

Cerinţele familiei ISO 9000 privindimplementarea unui sistem de managemental calităţii în organizaţie. Ghid pentru realizarea documentaţiei de sistem

Pentru a comanda acest produs, vă rugăm să ne contactaţi: [email protected] sau 316.77.23, 316.77.25 sau fax: 312.94.88/317.25.14

Pentru a facilita procesul costisitor de implementare a cerinţelor SR EN ISO 9001:2001 şi a celorlalte stan-darde din familia ISO 9000 şi pentru a vă uşura eforturile de pregătire a documentaţiei necesare, ASRO a realizat o soluţie practică, un CD ce conţine tot ceea ce este necesar să cunoaşteţi pentru a vă realiza singuri documentaţia de sistem, a vă pregăti singuri auditurile interne şi a vă implementa singuri, fără ajutor specializat, un sistem de management al calităţii care ulterior să poată fi certificat fără probleme.

DORIŢI SĂ REALIZAŢI CU UŞURINŢĂ DOCUMENTELE NECESARE ÎN VEDEREA CERTIFICĂRII ORGANIZAŢIEI DVS.?

NIMIC MAI SIMPLU!

PREZENTUL GHID VĂ OFERĂ ÎN VARIANTA ELECTRONICĂ FORMATUL NECESAR ŞI INFORMAŢIA DORITĂ!

Exemplele de manual al calităţii şi de proceduri de sistem, editate în formatul word, vă permit modificarea şi prin urmare adaptarea uşoară la cerinţele specifice organizaţiei dumneavoastră.

Calitatea apelor de îmbăiat este supusă unei noi directive ... · din 2008, incluzând un studiu...

Documents

Transcript of Calitatea apelor de îmbăiat este supusă unei noi directive ... · din 2008, incluzând un studiu...