CALENDRAUL FERMECAT de Passionaria Stoicescu

POVESTEA ANULUI

Anotimpurile și lunile

A fost odată Ca niciodatăUn împăratȘi avea douăsprezece fiice,Dar nici un băiat.

Iarna, prima dintre soții, Îi dărui doar trei fete, Trei fete cucuieteȘi de necaz muri.Alese Primăvara sărmanul împărat,Dar și ea tot trei feteAduse la palat.CA o speranță, VaraVeni cu mândri pași.Degeaba tot promise la tron băieți-urmași.Făcu și ea trei fete;Nici urmă de băiat…

Trăi o vreme singurMâhnitul împărat. Visa fecior destoinicSă ție cârma țării., Să îi sporească faimaÎn largurile zării.

Un mag i-aduse ToamnaZicând, că de-astă dată, Cu ea o să se-ntâmpleMinunea mult visată.Dar soarta crudă-i deteȘi Toamnei tot trei fete:Și de inimă rea Se prăpădi și ea.

Necazurile împăratului-An

Măcar că-avea de toate, Ce trist era-mpăratul, Căci la palat întrunaNu contenea oftatul:-Vai, vai, Măria Voastră,Au spart înc-o fereastră!

- Vai, vai, se bat de-aseară!- Vai, vai, au rupt o scară!- Vai, vai, sunt drăgălașe,

Dar tare-s nărăvașe!

Și cine-i amărauBătrânețea și zilele?Dragele lui, prințesele, Copilele!Dacă s-ar fi certatPe lucruri serioase…Dar ele se băteauPe panglici de mătase, Pe văluri și inele, Pe rochii și mărgele, Pe dragostea-mpăratului, Sărmanul, Care nu era altulDecât anul…

Se mânie –mpăratulȘi văzândCă pricină suntRochiile și bijuteriile,Dădu poruncăSă fie îmbrăcateDonițele toate la fel,Le luă podoabeleȘi încuie visteriile.

Soarele și Curcubeul

Într-o zi,După ce o ploaieCu spume și șiroaieSperie fecioareleȘi culcă la pământIarba și florile,Ieși Soarele.

Și în urma lui,Pe un arcuit podeț, Apăru fiul său, Curcubeul,Înveșmântat măreț.Era un fecior atât de frumosÎn șapte culori îmbrăcat, Că, văzându-l, prințeseleSe luară la ceartă ne-ntârziat:

- Mie mi-a zâmbit mai întâi!- Ba mie!- Dintre noi toate,Pe mine m-ar lua de soție!Și se iscă atâta hărmălaieCă puțin a rămas ca surorileSă nu se ia la bătaie…

Rugămintea Anului