Calea către fericireCredinţa

De Annette Gulick 10/1/2001

Lecţia doi

Obiectivul lecţiei: Ca tinerii să înveţe să se încreadă în bunătatea lui Dumnezeu chiar prin momente dificile.Pasajul biblic: Ioan 11:1-45.Adevărul biblic: Dumnezeu le-a asigurat pe Maria şi pe Marta că se pot încrede în El chiar şi în mijlocul unei situaţii foarte dificile.Verset de memorat: Evrei 11:6

Înainte să începi: Eşarfe care să poată fi legate la ochi. Hârtie. Creioane.

Deschidere: Mersul prin credinţă. Cere-le tinerilor să formeze perechi şi dă fiecărei perechi câte o eşarfă

(dacă nu poţi să faci rost de suficiente eşarfe, cere-le tinerilor să îşi închidă ochii, însă aminteşte-le că vor strica această activitate pentru ei înşişi dacă îşi deschid ochii.) Explică-le că unul din parteneri îl va lega la ochi pe celălalt, îl va lua de mână şi îl va conduce într-o plimbare, de preferat undeva unde trebuie să urce şi să coboare pe trepte, şi/sau într-un loc în care terenul nu este plat (această activitate se poate face cel mai bine afară.) La jumătatea timpului alocat, cere partenerilor să inverseze rolurile. Aminteşte tinerilor să fie atenţi şi să îşi folosească bunul simţ. De-a lungul acestei activităţi asigură-te că nici unul din ei nu ajunge să se găsească într-o situaţie periculoasă. După ce toţi s-au întors la locurile lor, discutaţi:

Cum v-aţi simţit în timpul acestei umblări? Care lucru a fost mai uşor pentru voi, să fiţi conduşi, sau să conduceţi? De ce?

Chiar dacă Dumnezeu ne-a dat darul văzului, care ne ajută să vedem unde mergem în mod literal, în mod frecvent experimentăm exact aceste sentimente de dependenţă, de lipsă de putere şi de frustrare, neştiind ce se va întâmpla în continuare, sau în ce direcţie merg efectiv vieţile noastre. Azi vom continua să discutăm despre calea spre fericire şi despre credinţa care cunoaşte că Dumnezeu este Cel care ne ţine de mână, călăuzindu-ne prin viaţă.

Învăţare interactivă

Cere-le tinerilor exemple despre felurile de lucruri care îi fac pe oameni să se simtă lipsiţi de putere sau frustraţi şi scrie câteva din răspunsuri pe tablă. Asigură-te că obţii destule răspunsuri. Dacă au greutăţi în a se gândi la aceste lucruri, le vei putea da nişte idei, cum ar fi o boală sau un accident. Explică-le că, uneori, aceste lucruri se întâmplă ca şi consecinţă a acţiunilor noastre – de exemplu, cineva îşi distruge ficatul prin faptul că consumă prea mult alcool, sau un elev rămâne corigent pentru că nu a învăţat; însă unele nu sunt deloc în puterea noastră de control. Alege apoi câteva din răspunsurile specifice ale lor şi întreabă-i ce cred ei că gândesc majoritatea oamenilor despre motivul pentru care se întâmplă aceste lucruri. (De exemplu, întreabă „dacă aţi merge la cineva pe stradă şi

1

aţi întreba persoana respectivă de ce un om care este un soţ şi un tată bun a dobândit cancer, ce anume vor răspunde ei?”) Întreabă-i apoi de ce cred ei că se întâmplă unele din aceste lucruri.

În mod frecvent, ceea perturbă fericirea noastră sunt evenimente neaşteptate care sunt deasupra capacităţii noastre de control în vieţile noastre, sau în vieţile oamenilor de care ne pasă, lucruri cum sunt îmbolnăvirea, un accident, sau un conflict cu oameni dificili. Azi vom învăţa de la Maria şi Marta cum să ne încredem în Dumnezeu în mijlocul situaţiilor dificile.

Aplicaţie biblică

Împarte-i pe tineri în trei grupuri. Dă fiecărui grup un pasaj din Ioan 11 (versetele 1-16, 17-37, 38-45) şi dă-le câteva minute pentru a pregăti o scenetă care să ilustreze versetele respective. Aminteşte grupurilor că toţi membrii trebuie să participe în scenetă. Cere grupurilor să îşi prezinte scenetele şi apoi discutaţi următoarele întrebări ( aceste întrebări nu sunt dificile, aşa că asigură-te că tinerii, nu liderii, răspund la ele.)

Ce a făcut Isus când a auzit că Lazăr era bolnav? (El rămas acolo unde era pentru încă două zile) De ce? (pentru ca Dumnezeu să fie glorificat prin situaţia respectivă)

Ce a I-a spus Marta lui Isus atunci când L-a văzut? (v.21-22) Ce I-a spus Maria lui Isus atunci când L-a văzut? (v.32) Cum credeţi să s-au simţit Maria şi Marta când Isus nu a venit imediat? Isus ştia că urma să îl învie pe Lazăr din morţi, aşa că de ce credeţi că a plâns în versetul

35? (v.33) Care a fost rezultatul faptului că Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi? (v.41,45. Oamenii

credeau că Isus a fost trimis de Dumnezeu şi şi-au pus încrederea în El) Cum credeţi că s-au simţit Maria şi Marta după ce fratele lor a fost înviat din morţi şi când

au văzut reacţia oamenilor? Ce putem învăţa din această poveste, pentru a putea fi ajutaţi în viaţa noastră creştină?

Cu toţii vom trece prin momente în care ne vom simţi ca şi Maria şi Marta, confuzi şi răniţi,

pentru că nu înţelegem de ce Dumnezeu nu pare să Îi pese de ce se întâmplă cu noi. Putem să ne imaginăm cum Marta şi Maria se rugau şi se rugau ca Isus să vină curând. Ele ştiau că El ar fi împiedicat moartea lui Lazăr. Însă El nu a venit şi Lazăr a murit. În această poveste Dumnezeu ne-a dat binecuvântarea faptului de a şti ce se afla în mintea lui Isus. El a auzit cererile lor de ajutor, Îi păsa cu adevărat de ei şi ducea la îndeplinire planul lui Dumnezeu chiar şi atunci când ei nu ştiau care este acesta.

Evrei 11:1 spune că credinţa este faptul de a fi siguri de ceea ce sperăm şi convinşi de ceea ce nu vedem. Această poveste ar trebui să ne ajute să fim siguri de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, chiar şi atunci când nu Îl vedem răspunzând rugăciunilor noastre în modul în care noi am vrea să o fi făcut.

Citiţi 1 Petru 1:6,7. ce spune Petru că este rezultatul suferinţei creştinilor?

Angajament

Dă fiecărui tânăr o foaie de hârtie şi un creion şi cere-le să scrie cuvintele „trecut,” „prezent” şi „viitor” pe foaie. Apoi cere-le să se gândească la situaţii specifice în vieţile lor din trecut, din prezent şi din viitor în care este/a fost dificil să se încreadă în faptul că Dumnezeu este în controlul situaţiei. Dă-le exemple pentru a stimula gândirea lor - de exemplu, trecut: ar fi trebuit să se încreadă în faptul

2

că Dumnezeu era în control în momentul când tatăl lor a părăsit familia, sau în momentul în care părinţii lor au divorţat; prezent: ar putea să fie îngrijoraţi de problemele relaţionale din familia lor, sau dintre prietenii lor; viitor: ar putea să fie îngrijoraţi cu privire la viitoarea lor carieră sau partener de viaţă.

Când toţi au terminat de scris aceste lucruri, cere-le să scrie pe hârtia lor Evrei 11:6.

Încheiere

Cere-le tinerilor să se împartă pe perechi şi să împărtăşească unul din cele trei lucruri pe care le-au scris pe foaia de hârtie. Apoi partenerii vor trebui să se roage unul pentru celălalt, în legătură cu situaţia respectivă, aşa încât să aibă mai mare credinţă în bunătatea şi în dragostea lui Dumnezeu şi pentru ca Dumnezeu să lucreze în situaţia respectivă „pentru binele celor care Îl iubesc” aşa cum promite El.

Material tradus şi folosit cu permisiunea autorului.

3