1

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVAFACULTATEA ISTORIE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAIETDE

PRACTICĂ

2

3

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVAFACULTATEA ISTORIE GEOGRAFIE

SECŢIA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAIETUL DE PRACTICĂ AL ASISTENTULUI SOCIAL

STUDENT ______________________________________________

Locul de practică Perioada Supraveghetor………………….. ………... ………………………………….. ………... ………………………………….. ………... ………………

Acest caiet de practica a fost întocmit de comitetul de practică al Universităţii Timişoara

coord. Mihai Pungă, ing. şi economistCornelia Buta, asistent social

Lucia Jiga, asistent socialCarmen Balan, sociolog

4

Principii majoreI. COMPORTAMENTUL ASISTENTULUI SOCIALA. CORECTITUDINE. Asistentul social trebuie să aibă o conduită conformă celor mai înalte exigenţe în exercitarea atribuţiilor sale.B. COMPETENŢĂ ŞI EVOLUŢIE PROFESIONALĂ. Asistentul social se va strădui să ajungă şi să se menţină la un nivel înalt de practicare a profesiei şi de exercitare a atribuţiilor profesionale.C. CARACTERUL SOCIAL AL ACTIVITĂŢII. Asistentul social va acorda întâietate obligaţiei de a servi interesele societăţii, obligaţie ce decurge din natura profesiei sale.D. INTEGRITATE. Asistentul social va acţiona în conformitate cu cele mai înalte exigenţe ale integrităţii profesionale.E. STUDII ŞI CERCETARE. Asistentul social care învaţă (studiază) sau desfăşoară o activitate de cercetare se va conduce după normele impuse de activităţile respective.

II. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIALF. PRIORITATEA INTERESELOR CLIENŢILOR. Principala responsabilitate a asistentului social este faţă de clienţi.G. DREPTURILE ŞI PREROGATIVELE CLIENŢILOR. Asistentul social trebuie să depună toate eforturile pentru a încuraja şi dezvolta în cel mai înalt grad capacitatea de autodeterminare a clienţilor.H. CONFIDENŢIALITATE ŞI SOLITUDINE. Asistentul social este dator să respecte dorinţa clienţilor de a fi lăsaţi singuri (solitudine) şi să asigure caracterul strict confidenţial al informaţiilor obţinute în cursul desfăşurării activităţii.

5

I. ONORARIUL. La stabilirea onorariului asistentul social va avea grijă ca acesta să fie corect, rezonabil, moderat, în funcţie de serviciul asigurat şi de posibilităţile financiare ale clienţilor.

III. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL ÎN RELAŢIILE CU COLEGII SĂI. J. RESPECT, CORECTITUDINE ŞI AMABILITATE. În relaţiile cu colegii săi, asistentul social trebuie să dea dovadă de respect, curtoazie, cinste şi bună credinţă.K. RELAŢIILE CU CLIENŢII COLEGILOR SĂI. Asistentul social are îndatorirea de a dovedi deplină consideraţie profesională faţă de clienţii colegilor săi.

IV. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL FAŢĂ DE PATRONI ŞI ORGANIZAŢIILE PATRONATOARE. L. ANGAJAMENTELE FAŢĂ DE ORGANIZAŢIILE PATRONATOARE. Asistentul social trebuie să îşi respecte angajamentele faţă de organizaţiile patronatoare.

V. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL FAŢĂ DE PROFESIA DE ASISTENT SOCIALH. PĂSTRAREA INTEGRITĂŢII PROFESIEI. Asistentul social este dator să promoveze valorile morale şi teoretice precum şi misiunea profesiei sale.

CÂTEVA PRECIZĂRI UTILE STUDENTULUI• În cadrul Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, activităţile practice sunt prezente nu numai ca obiect de studiu în planul de învăţământ ci, mai ales, ca o preocupare dominantă în sfera intereselor studenţilor.

CARE SUNT OBIECTIVELE PRACTICII ?• cunoaşterea serviciilor sociale din teritoriu ;• integrarea studenţilor în activitatea curentă a serviciilor sociale (însuşirea modelelor de intervenţie cu referire la procedurile utilizate) ;• aplicarea cunoştinţelor predate la curs, formarea şi consolidarea deprinderilor profesionale în intervenţia directă.

CUM ESTE ORGANIZATĂ PRACTICA ?• la începutul anului de pregătire, colectivul de practică stabileşte – în funcţie de instituţiile sociale existente în teritoriu, la locul de domiciliu al studenţilor – unităţile în care urmează a se efectua practica de teren a studenţilor ;

6

• coordonatorul de practică, în numele instituţiei de învăţământ superior, stabileşte cu unităţile propuse pentru practică, condiţiile concrete de desfăşurare a acesteia, eventual se încheie şi o convenţie de colaborare ;• repartizarea studenţilor la locul de practică se face prin negocieri între colectivul de practică şi studenţi ;• în cursul unui an de pregătire, fiecare student va efectua practica de teren în cel puţin două servicii sociale diferite (1-2 locuri de practică pe semestru);• la locul de practică, de comun acord cu serviciul social respectiv, se desemnează un supraveghetor al practicii zilnice a studentului ;• săptămânal, coordonatorul de practică analizează rezultatele muncii şi completează fişa de activitate ;• lunar fişele de activitate se predau colectivului de practică.

CE FACE STUDENTUL LA PRACTICĂ ?• este prezent la întregul program de lucru al serviciului social în care este repartizat ;• participă efectiv la toate activităţile care se desfăşoară în unitate ;• se documentează pentru cunoaşterea şi înţelegerea cât mai exactă a serviciilor sociale oferite de unitate ;• sub îndrumarea coordonatorului de practică, preia şi rezolvă prin intervenţie directă cazuri/probleme.

CE SE NOTEAZĂ ÎN CAIETUL DE PRACTICĂ ?Caietul de practică este JURNAL ZILNIC DE ACTIVITATE deci, • în fiecare zi se notează în el :- toate activităţile efectuate ;- toate informaţiile culese ;- opinii personale privind : activitatea instituţiei

cazuri întâlnite• săptămânal, caietul de practică se prezintă spre verificare coordonatorului de practică.

CE MATERIALE REALIZEAZĂ STUDENTUL ÎN PRACTICĂ ?• prezentări de caz ; se înaintează săptămânal coordonatorului de practică sub formă de anchete sociale – evaluări preliminare, operaţionale sau finale pentru cazurile sociale aflate în intervenţie directă ;• modele specifice de intervenţie pentru fiecare din serviciile sociale oferite de unităţile de practică cu referire la procedurile utilizate ; se înaintează coordonatorului de practică la sfârşitul perioadei într-o unitate ;

7

• analiza situaţiei ; se înaintează la sfârşitul perioadei de practică într-o unitate.

CUM SE VA EVALUA PRACTICA ?• Norme metodologice : - integrarea studentului în colectivul unităţii şi cunoaşterea acestuia ;- apariţia şi consolidarea aptitudinilor specifice pentru asistentul social ;- capacitatea de identificare şi folosire a resurselor comunităţii ;- puterea de analiză a problemelor sociale a comunităţii din care se recrutează cazurile de care se ocupă ;- integrarea în echipă, conlucrarea cu superiorii şi colegii ;- dezvoltarea ca asistent social, puterea de a influenţa evoluţia unor fenomene sociale şi atitudinea factorilor de decizie, posibilitatea de a deveni lider.• Criterii concrete :- încadrarea în programul zilnic de lucru stabilit ;- integrarea în problemele locului de muncă ;- evidenţa activităţii (caietul de practică) ;- calitatea materialelor realizate ;- cunoştinţele dobândite, deprinderi, preocupări.

Membrii colectivului de practică sunt convinşi că vă veţi manifesta ca adevăraţi asistenţi sociali în perioada practicii de teren, făcând dovada vocaţiei şi cunoştinţelor dumneavoastră.

Materialele documentare sunt în sprijinul activităţii practice, ele au valoare de „check-list” (pe care studentul şi-o însuşeşte din mers, fără efort de memorare, ca pe un şir de acţiuni conştientizate : prin conţinutul lor au valoarea unui „minim de tehnologie”).

Atenţie, toate materialele documentare au valoare orientativă NU limitativă ; dovediţi că sunteţi capabili de analize, sinteze, comparaţii, generalizări, concretizări la cazurile aflate în observaţie, originalitate, dovediţi, deci, iniţiativă personală !

A. PREZENTĂRI DE CAZETAPELE METODEI DE INTERVENŢIE :1. A CUNOAŞTE : - reperarea problemei sociale/a nevoii sociale

- cine face solicitarea - care este problema prioritară (pentru client dar şi

pentru asistent social)

8

- tipul de cerere (cu adresabilitatea internă sau externă serviciului)2. A ÎNŢELEGE : - analiza situaţiei, „inducţia cererii”

- condiţionările răspunsului - influenţa diferitelor răspunsuri asupra clientului, situaţiei,

contextului general3. A EVALUA SITUAŢIA - evaluarea preliminară = dacă instituţia este competentă să rezolve problema - evaluarea operaţională = „turul problemei” :

- originea dificultăţilor- istorie recentă- cum îşi trăieşte subiectul situaţia- motivaţia schimbării solicitate

4. A FACE IPOTEZE : evaluarea mai multor proiecte de intervenţie, alegerea împreună cu clientul a unui proiect de intervenţie 5. A PLANIFICA : a realiza proiectul de intervenţie :

- obiective - probleme de rezolvat, scopuri - plan de intervenţie - structurate în timp

6. A INTERVENI : punerea în practică a proiectului de intervenţie - structura în timp - desfăşurarea concretă şi obiective stabilite/realizate pe

fiecare etapă 7. A EVALUA REZULTATELE : analiza activităţii comune asistent social şi client

- după fiecare etapă - la final

8. ÎNCHEIEREA ACŢIUNII TIPURI DE INTERVENŢIE1. ASISTENTUL SOCIAL – intervine în relaţia cu clientul pentru :A CLARIFICA, A SUSŢINE- clarificarea : permite prin discuţii, clientului să-şi înţeleagă mai bine situaţia- susţinerea : îl ajută să-şi restabilească încrederea în sine- înţelegere de sine : îl ajută să-şi înţeleagă mai bine locul şi comportamentul său în raport cu alţii2. ASISTENTUL SOCIAL – ajută clientul să-şi rezolve unele probleme existenţialeA INFORMA, A EDUCA

9

- informarea : prezintă clientului drepturile de asistenţă socială de care poate beneficia- asistenţa materială : în baza cadrului legislativ existent, întocmeşte documentaţia şi sprijină clientul în obţinerea unor drepturi sau servicii speciale- educarea : transmite cunoştinţe şi chiar „know-sow” în diferite domenii (ex. puericultura, îngrijirea bolnavilor cronici, etc.)3. ASISTENTUL SOCIAL – influenţează direct viaţa clientuluiA CONVINGE, A INFLUENŢA- sfatul : influenţează clientul în felul de a-şi organiza viaţa sau a rezolva o situaţie - confruntarea : atenţionează clientul asupra posibilelor consecinţe ale actelor sale - convingerea : insistă pentru ca, clientul să-i urmeze sfaturile4. ASISTENTUL SOCIAL îşi exercită autoritatea în baza mandatului legalA CONTROLA, A EXERCITA O AUTORITATE- munca de urmărire : vizite la domiciliu sau întrevederi cu clienţi care nu sunt în supraveghere permanentă- impunerea de exigenţe sau limite : asistentul social utilizează modelul „parental”= bun tată)- controlul : intervenţiile care au ca obiectiv depistarea rapidă a dificultăţilor sau suprimarea unor drepturi5. ASISTENTUL SOCIAL depăşeşte cadrul relaţiilor directe cu clientul şi-şi stabileşte ca obiectiv lărgirea orizontului relaţional al clientuluiA PUNE ÎN RELAŢIE, A CREA OPORTUNITĂŢI NOI - punerea în relaţie : facilitează clientului comunicarea cu alte persoane, lărgirea cadrului relaţional- deschiderea şi descoperirea : stimulează clientul pentru a explora singur în mediu alte posibilităţi până atunci necunoscute sau rău cunoscute- utilizarea şi crearea de structuri în mediu şi participarea la ele : în principal este vorba de loisir (plăcerea petrecerii timpului liber în colectiv, este absentă la cei mai mulţi dintre clienţi, asistentul social poate să îi facă să simtă această plăcere). ATENŢIE : - tipul de intervenţie se alege în funcţie de :

- problema clientului- instituţia în care vă desfăşuraţi activitatea practică- cunoştinţele, abilităţile şi disponibilităţile personale

- indiferent de tipul de intervenţie pentru care aţi optat nu uitaţi :- să structuraţi o relaţie de muncă comună cu clientul ;- să stabiliţi concret obiectivul de schimbare i să vi-l

reamintiţi cu ocazia fiecărei întâlniri cu clientul ;

10

- intervenţiile se pot realiza atât asupra unor indivizi, a familiilor sau unor grupuri de clienţi

- notaţi în caietul de practică toate informaţiile şi opiniile dumneavoastră rezultate din întrevederile cu clienţii ;- nu contaţi pe memorie !

PREZENTAREA SCRISĂ A INTERVENŢIEI REALIZATE1. Despre ce este vorba ? – problema cerere/situaţia2. Despre cine este vorba ? – date de identificare a persoanei3. Care este situaţia concretă ? – sinteza documentării :

- prezentarea problemelor cu precizarea surselor de referinţă4. Ce posibilităţi există pentru rezolvarea problemei/transformarea situaţiei? – date din cunoştinţele teoretice, legislaţia specifică cazului, resurse şi reglementări interne ale serviciului social 5. Cum vrem să intervenim ? – planul de acţiune (obiective, durata, ritm de intervenţie)6. Cum am intervenit ? – raport de desfăşurare a intervenţiei (la fiecare întâlnire : conţinutul interviurilor, probleme rezolvate, probleme noi, reevaluare)7. Ce am rezolvat ? – evaluarea finală şi închiderea cazuluiATENŢIE : • prima prezentare va cuprinde elementele 1-5• la fiecare nouă intervenţie veţi redacta răspunsuri doar pentru punctul 6• la încheierea cazului nu este nevoie de o rescriere ci doar de evaluarea finală – punctul 7

În aceste condiţii vă propunem să lucraţi pe fişe individuale pentru fiecare caz, va fi mult mai simplu ! (fireşte un exemplar din ce predaţi coordonatorului de practică trebuie să vă rămână şi dumneavoastră).

B. MODEL SPECIFIC DE INTERVENŢIE- despre ce serviciu social este vorba (asistenţa materială sau specială)- cadrul legislativ – prezentat concret şi în detaliul precizărilor sale- documente necesare în susţinerea solicitării/intervenţiei- mod de adresare pentru obţinere- circuit administrativ în rezolvarea cazurilor- exemple de rezolvare a cazurilor

- simplu, administrativ (în litera legii)- complex, administrativ (în litera şi spiritul legii)- complex, dincolo de „norme” (în spiritul legii nu în litera ei)

11

ATENŢIE ! – la sfârşitul practicii într-un loc de muncă va trebui să predaţi conducătorului de practică câte o astfel de „fişă de prezentare” pentru fiecare tip de serviciu social realizat în unitate ; va fi mult mai uşor dacă le veţi redacta tot pe fişe speciale pentru fiecare gen, imediat ce aţi încheiat documentarea într-o zi ;- în activitatea dumneavoastră viitoare aceste fişe vă vor fi de un ajutor deosebit în rezolvarea cazurilor cu care vă veţi întâlni – alcătuiţi-vă deci din ele un „dosar personal - remember” !

C. SCHEMA CADRU DE CARACTERIZARE A SERVICIILOR SOCIALE1. Schema propusă :1. IDENTIFICARE UNITĂŢII- fişa semnal : nume, funcţie, natura juridică, număr de salariaţi- traiectorie istorică- „mediu” – amplasare şi aspect- inserţie instituţională şi modalităţi de finanţare - mod de intrare în relaţie cu clientela, caracteristicile clientelei2. DESCRIEREA MODULUI DE FUNCŢIONARE- organigrama- sistem de relaţii de comunicare- repartiţia şi definirea sarcinilor- procedee de angajare3. DESCRIEREA CARACTERISTICILOR INFORMALE - măsura abaterilor de la principiile formale- protecţia autorităţii asupra discursului, timpului şi spaţiului- analiza proceselor de decizie- relaţii informale cu „mediul”4. CONCLUZII PERSONALE- caracterizarea activităţii- evaluarea funcţionalităţii- mod de lucru posibil cu unitatea pentru asistentul social angajat în ea şi pentru cel care are de rezolvat o problemă a clientului sau cu această unitate

ATENŢIE :• grila de analiză este un „ghid”pentru a repertoria cele mai importante aspecte din funcţionarea serviciilor sociale ; urmăriţi atât aspectele administrativ formale (de suprafaţă) cât şi pe cele informale (de subteran), vă vor fi utile în activitatea viitoare !

12

• pentru obţinerea informaţiilor vă propunem să treceţi prin faza observaţiilor directe a întregii activităţi în timpul programului de lucru pe care să o completaţi cu studiul documentelor specifice şi prin discuţii cu personalul angajat ; tăcerea persoanelor asupra unui subiect este edificatoare !• şi acest material vă este util în activitatea viitoare, aveţi grijă să rămână un exemplar !

D. NORME METODOLOGICE DE EVALUARE A PRACTICII Este util ca în activitatea practică pe care o desfăşuraţi să realizaţi

o continuă autoevaluare şi în acelaşi timp să cunoaşteţi criteriile pe care le va folosi colectivul de practică în evaluarea muncii pe care o depuneţi ; vă propunem deci o metodologie comună de evaluare prin raportare la cerinţe de bază ale activităţii profesionale a asistenţilor sociali.STUDENTUL VA FI APRECIAT DUPĂ MODUL ÎN CARE :1. DEMONSTREAZĂ ÎNŢELEGEREA CADRULUI ÎN CARE ÎŞI EFECTUEAZĂ PRACTICA :- recunoaşte obiectivele, scopurile şi serviciile unităţii în care îşi desfăşoară practica ;- recunoaşte structura de organizare şi resursele interne ale unităţii ;- recunoaşte resursele externe din mediul înconjurător care influenţează activitatea unităţii ;- recunoaşte procesele de luare ale deciziilor în unitate ;- recunoaşte resursele bugetare şi modul lor de folosire ;- analizează critic procesele unităţii care ajută sau împiedică realizarea obiectivelor ei- aderă la angajamentele şi/sau cerinţele locului de practică privind :

- programul de lucru- raportarea absenţelor- modul de evidenţă a muncii- organizarea timpului de lucru

- alte cerinţe

2. DEMONSTREAZĂ CĂ ÎŞI FORMEAZĂ APTITUDINI ÎN APLICAREA INTERVENŢIEI SISTEMATICE :- recunoaşte şi îşi asumă responsabilităţi în legătură cu indivizii, sisteme de grup, organizaţii, comunitate, conform Codului Etic ;- dezvoltă capacitatea de a stabili relaţii acceptabile şi semnificative pentru menţinerea, restaurarea sau îmbunătăţirea funcţionării sociale existente ;- demonstrează că îşi formează aptitudini pentru diferitele tehnici de luare a unui interviu ;

13

- demonstrează capacitatea de a antrena persoane, grupuri, organizaţii în schimbări planificate şi activităţi de rezolvare a problemelor şi dezvoltă cu acestea acorduri (soluţii) viabile ;- demonstrează capacitatea de a strânge şi evalua date în vederea rezolvării problemei şi a intervenţiei pentru realizarea scopului propus ;- demonstrează capacitatea de a dezvolta, evalua şi include într-un proiect propriu aprecierile existente privind problema de rezolvat ;- demonstrează capacitatea de a dezvolta, evalua şi include în proiecte proprii planurile de intervenţie existente ;- demonstrează capacitatea de a duce la bun sfârşit planurile de intervenţie făcute ;- demonstrează capacitatea de a urmări realizarea planurilor şi de a le modifica ori de câte ori este nevoie ;- demonstrează capacitatea de a evalua corect rezultatul intervenţiei ;- alte cerinţe.

3. DEMONSTREAZĂ CAPACITEATEA DE IDENTIFICARE ŞI UTILIZARE A RESURSELOR- localizează, mobilizează şi foloseşte resursele convenţionale când este necesar ;- localizează, mobilizează şi foloseşte resursele neconvenţionale când este necesar ; - alege resursele corespunzătoare şi urmăreşte folosirea lor ;- recunoaşte lipsurile resurselor şi sugerează modul în care aceste resurse pot fi dezvoltate ;- alte cerinţe.

4. DEMONSTREAZĂ CAPACITATEA DE A ANALIZA COMUNITATEA ŞI PROBLEMELE SOCIALE CARE ÎI AFECTEAZĂ SERVICIILE- realizează o cercetare eficientă pentru a cunoaşte preocupările principale ale grupurilor de clienţi pe care le deserveşte- demonstrează capacitatea de a utiliza evaluările existente în comunitate pentru a deveni un bun cunoscător al caracteristicilor relevante ale comunităţii ;- demonstrează că înţelege modul în care unitatea sau grupurile deservite sunt afectate de regimul social şi legislativ, de procedurile şi problemele administrative ;- alte cerinţe.

5. FOLOSIREA EFECTIVĂ A OBSERVAŢIEI DIRECTE, A CONSULTĂRII ŞI MUNCII ÎN ECHIPĂ

14

- vine pregătit pentru observaţie directă şi discuţii cu cadrele ;- demonstrează abilităţi de a consulta şi lucra constructiv cu superiorii şi cu colegii ;- dovedeşte abilităţi în a fi autocritic în evaluarea sa ca asistent social, cunoştinţe şi aptitudini în a-şi stabili obiective proprii, realiste, pentru creşterea şi dezvoltarea lor ;- are capacitatea de a identifica ariile unde ajutorul şi schimbările pot fi necesare în formarea şi perfecţionarea sa ;- încorporează aprecierile făcute (reacţia de răspuns la activitate) în desfăşurarea ulterioară a practicii ;- foloseşte aprecierile (reacţia de răspuns la activitate) din unităţile în care îşi desfăşoară practica ;- alte cerinţe.

6. DEMONSTREAZĂ DEZVOLTAREA ROLULUI PROFESIONAL- manifestă dorinţa de a continua dezvoltarea profesională ;- dovedeşte că se identifică cu rolul de asistent social şi etica sa profesională ;- dovedeşte înţelegere şi apreciere în a-şi folosi cu claritate şi în mod logic aptitudini verbale şi scrise ;- demonstrează aptitudini interpersonale în munca cu alţii

ex. – congruenţă între gândire şi comportare - congruenţă între afecte şi comportare - comportare autentică şi empatică - comportare declarat responsabilă - abilitate în a suporta stressul şi ambiguitatea

- dezvoltă metode sistematice pentru evaluarea practicii sale personale ca începător în asistenţă socială ;- alte cerinţe.

• Normele metodologice de evaluare, prin conţinutul lor au valoarea unei profesiograme pe care studentul trebuie să şi-o însuşească ca pe o „oglindă” la care să se raporteze continuu pentru ca, de la o săptămână la alta, de la un loc de practică la altul, să-i corespundă într-o cât mai mare măsură.• Normele metodologice sunt orientate pentru practica pe care o desfăşuraţi – ele vă pun mai bine în cunoştinţă de cauză cu ceea ce vi se cere să cunoaşteţi, să ştiţi, să faceţi şi chiar cu modul în care trebuie să vă manifestaţi ca asistenţi sociali. Recitindu-le la începutul fiecărei săptămâni de practică vi le veţi însuşi din mers, fără efort de memorare ca pe un şir de

15

acţiuni conştientizate ce vor face parte intrinsecă din identitatea dumneavoastră de asistent social.

16