Cadran culturalPeriodic al Ansamblului Folcloric „Busuiocul“ din Bacău • Anul I • Nr. 1 • Aprilie-mai-iunie 2018

Ansamblul Folcloric„Busuiocul” este una dintre pres-tigioasele formaţii artistice dinRomânia, care se bucură de ofrumoasă popularitate pentruînalta ţinută interpretativă, pentruoriginalitatea şi diversitatea spec-tacolelor sale.

Înfiinţat în anul 1973, An-samblul „Busuiocul” deţine unbogat palmares, fiind laureatulunor concursuri naţionale oriinternaţionale – Santarem (Portu-galia), Hayange, Rennes şi Dijon(Franţa), Chemnitz (Germania),Gorizia (Italia), Schoten (Belgia),Minsk (Belarus), Matosinhos(Portugalia), Ronda (Spania) – şicolectivul ce a întreprins nume-roase turnee în Italia, Grecia, Da-nemarca, Suedia, Norvegia.

Interesul cu care este în-tâmpinat pretutindeni îşi află, fără

îndoială, explicaţia în statornicapasiune şi în talentul cu care acestcolectiv artistic culege şi valori-fică străvechiul patrimoniu defrumuseţe şi inedit al folcloruluiromânesc. Desigur, ponderea înrepertoriul său o deţin cântecele,jocurile, datinile şi obiceiurile ca-racteristice judeţului Bacău –ţinutul natal al interpreţilor –unde arta populară tradiţionalăcontinuă să demonstreze o impre-sionantă vigoare.

Ansamblul şi-a înscris înprogramele sale cele mai valo-roase creaţii din zestrea folcloricăa satelor străbătute de râurileBistriţa, Tazlău, Trotuş şi Siret.Au fost adunate în spectacolecântece de dragoste şi dor, piese

Petre VLASE►

Conexiuni culturale

Diorile, prima gazetăbăcăuană a văzut lumina tiparu-lui în ziua de 21 septembrie1867 și de atunci, vreme de unveac și jumătate, zeci de noi șimai mult sau mai puțin efemereziare și reviste și-au făcut apari-ția în spațiul acesta moldav,stârnind interesul cititorilor. Dela Femeia (1868), redactată deIancu Gheorghiu-Budu, la lon-geviva Ateneu (1964), propul-sată în elită de Radu Cârneci,publicațiile preponderent cultu-rale (Magazin literar - 1888,Doina doinelor - 1902, În orelibere - 1904, Chemarea -1912, Căminul - 1913, Orizon-turi noi, 1915, Bacăul cultural- 1923, Ateneul cultural - 1925,Zări senine, 1927, Revistanoastră - 1928 ș.a.) s-au străduitsă fie o oglindă fidelă a spiritua-lității băcăuane, lăsând posteri-tății mărturii indispensabile nudoar cercetătorilor.

Deși economia de piațăa cernut bine revistele postde-cembriste, Ansamblul Folcloric„Busuiocul” se încumetă, iată,să editeze propria publicație,menită să dea seama despre la-boriaoasa-i activitate, dar și săreflecte conexiunile pe care leare cu celelalte instituții cultu-rale nu doar din spațiul Bacău-lui. Dacă vom reuși sau nu, ră-mâne să decideți dumneavoastră!

Cornel GALBEN

Festivalul Național „IonDrăgoi”, ediția a XXVI-a

Cadran cultural

Iuni

e 20

18

2

Festivalul Național „Ion Drăgoi”

instrumentale cu o largă gamă deritmuri şi tempouri, de la „hora”lină, până la „bătutele” şi „coră-gheştile” rapide, specifice acestorlocuri.

Cu aceeaşi grijă manifes-tată pentru originalitatea reperto-riului muzical au fost alcătuite şisuitele de dansuri populare. În-scrise în variate desene coregra-fice, executate „în grup” sau în„perechi”, suitele de dansuri seînfăţişează spectatorilor ca amplerevărsări de ritmuri vii şi mişcăridelicate, de dinamism şi graţie, laevoluţia tumultoasă a bărbaţilor,

femeile adăugând o notă de ele-ganţă şi gingăşie.

O dominantă în spectaco-lele Ansamblului „Busuiocul”sunt momentele de datini şi obi-ceiuri practicate de satele băcă-uane cu prilejul sărbătorilor deiarnă. Sub impulsul tradiţiei, „Ca-pra”, „Jocul mascaţilor”, „Călu-ţii”, „Jocul ursului” etc., datini cucare este întâmpinat Anul Nou,potrivit rigorilor unor nescrisescenarii de pantomimă, oferă unprilej în plus de a reîntâlni câtevadintre personajele teatrului popu-lar moldovenesc.

La transpunerea scenică acreaţiilor folclorice, mai sus men-ţionate, interpreţii utilizează unbogat inventar de obiecte etno-grafice, vechi instrumente muzi-cale (fluierul, cobza, ţambalul,cimpoiul etc.), costume popularecu specific distinct.

Băcăuanii și nu numai eiau avut deseori prilejul să se bu-cure de aceste nestemate, alăturide spectacolele de amploare, cumau fost „Unirea, națiunea a făcu-t-o”, „Sub cer cu cântece și flori”,„Veniţi de luaţi Lumină!” ș.a.,soliștii vocali, instrumentiștii și

dansatorii noștri oferind și repre-zentații pentru grupuri și colec-tivități restrânse, bucurând ini-mile celor ce iubesc încă folclorulși creația autentică ori partici-panții la diferite manifestări oca-zionale.

Depășind sfertul de veac,Festivalul Național „Ion Drăgoi”va reuni și în acest an, pe 27iunie, artiști cunoscuți din Româ-nia și Republica Moldova, întrecare amintim grupurile folclorice„Flori de câmp”, „Fetele dinBotoșani”, „Ștefan Vodă”, „Mân-drele”, grupul vocal-instrumental„Familia Vasile Tapota”, duo Ro-xana Pitulice și Georgică Rizea,soliștii vocali și instrumentiștiZenaida Bolboceanu (Basarabia),Ina Todoran (Alba Iulia), Alexan-dru Pugna (Bistrița-Năsăud), Ci-prian Pop (Timișoara), LauraOlteanu (Suceava), Costică Lătă-rețu (Râncu - Târgu Jiu), MihaelaGurău, Georgiana Păduraru, Flo-rin Blaj, Florin Popa, GeorgianaTănase, Ionuț Avram, CiprianIgnat și Ionel Ciobanu (Bacău).

Spectacolele vor fi trans-mise de Televiziunea Română, iarintrarea - liberă. Vă așteptăm!

Evenimentele sângeroasedin timpul Primului Război Mon-dial, declanșat în urmă cu 104ani, au fost readuse în atențiaopiniei publice internaționale în-cepând cu anul 2014 printr-oserie de acțiuni de amploare, înscopul împrospătării memoriei is-torice și prevenirii unor noi con-flicte de amploare. Asemeneaacțiuni de comemorare a uneitragedii a cărei repetare trebuieevitată cu orice preț s-au desfă-șurat în Marea Britanie, la 28iunie 2014, alocându-se cu acestprilej un fond de 5 milioane delire sterline „pentru a repara, pro-teja și conserva monumentelememoriale de război din țară,pentru a rămâne locuri de respectpentru generațiile viitoare și a fa-cilita națiunii să înțeleagă maibine ce s-a întâmplat acum unsecol1”.

La Sarajevo (Bosnia –Herțegovina), în Franța, în Ger-mania (la Berlin), în Rusia și înalte state care au fost implicate înprima mare conflagrație mondi-ală, s-au desfășurat numeroaseactivități comemorative și dezba-teri istorice internaționale.

În România, începând cuanul 2016, când s-au împlinit 100de ani de la intrarea țării înaceastă sângeroasă conflagrațiemondială, au avut loc, de aseme-nea, unele manifestări cu caracterevocator, al căror principal scopl-a constituit readucerea în me-moria generațiilor actuale a vi-tregiilor, grozăviilor, jertfelor șisacrificiilor înaintașilor noștripentru că „poporul român nu afost printre răsfățații soartei. Isto-ria neamului românesc este oînșirare de nedreptăți, suferințe șiumilințe. Din trecutul nostru zbu-ciumat am ieșit cu multe lipsuri.Cel mai mare, izvorul tuturorcelorlalte, era că Țara Româ-nească, așa cum am putut s-oplămădim cu sângele feciorilornoștri și cum ne-au lasat-o veciniilacomi, nu cuprindea tot neamulromânesc. Mai mult de jumătatedin pământul și neamul nostru segăsea sub jug străin”2.

Evenimentele internațio-nale de la începutul secolului XXau fost amplu dezbătute și nuconstituie obiectul intervențieinoastre.

În România, acțiunile de-dicate Centenarului, gravitează cupreponderență în jurul anului2018 și se desfășoară sub gene-ricul „Centenarul Marii Uniri”.

Fără a minimaliza cu ni-mic importanța unirii Transil-vaniei cu patria mamă, consi-derăm că o asemenea abordareeste incompletă și induce înconștiința publică unele confuzii.În opinia noastră, pentru români,Centenarul se întinde pe o peri-oadă mai lungă, de aproximativ 6ani și cuprinde etapa dintre anul1914, când s-a declanșat PrimulRăzboi Mondial, și anul 1920,când România a încheiat pacea cuPuterile cu care s-a aflat în con-flict.

Este de subliniat faptulcă, deși România a intrat oficialîn Război la 14 august 1916, ora21:00, un mare număr de românidin Transilvania, Banat, Crișana,Maramureș, Bucovina, Basarabiași Voivodina au participat laacțiunile militare în cadrul ar-matelor austro-ungară, germană,rusă și sârbă încă din primele zileale războiului, unii dintre ei chiarde la 28 iulie 1914, când, peFrontul din Balcani, au fost obli-gați să tragă unii împotriva altora.

Pe parcursul celor 6 ani(2014–2020) românii au și alteevenimente pe care să le come-moreze, asupra cărora nu vom in-sista, fiind numeroase, și unele pecare să le aniverseze, precumUnirea Basarabiei (27 martie),Bucovinei (28 noiembrie) șiTransilvaniei (1 decembrie) cuțara mamă, România, și înche-ierea Păcii din 1920 care, con-sfințeau întregirea țării în gra-

nițele ei naturale firești în spațiulsacru Carpato-Danubiano-Pon-tico-Nistrean.

Asasinarea, la 28 iunie1914, a Prințului moștenitorFranz Ferdinand, la Sarajevo, afost o surpriză de proporții pentruopinia publică și clasa politicăeuropeană, precum și pentru cearomânească, până atunci obser-vatorii avizați luând în calculmoartea bătrânului împărat FranzJosef și aplicarea unor reforme pecare le preconiza succesorul său,în contradicție cu ideile autori-tăților ungare. Prințul moștenitordorea organizarea imperiului pebaze tripartite: austriacă, ungarăși slavă, fiind totodată un adept alunității și integrității Imperiului,respingând naționalismele careputeau avea efecte dizolvante.

Cu toate că împrejurărileasasinatului sunt, în general, cu-noscute, prezentăm câteva detalii.În zilele de 26 și 27 iunie 1914,prințul moștenitor a participatîmpreună cu șeful Marelui StatMajor al dublei monarhii și cuguvernatorul militar al Bosniei lamanevrele militare executate cudouă corpuri de armată pe terito-riul Bosniei. Sâmbătă, 27 iunie,perechea princiară a vizitatorașul, fiind aclamată de popu-lație datorită simpatiei de care sebucura Franz Ferdinand, grațiespiritului său reformator. A douazi, duminică, 28 iunie 1914,prințul și soția sa au sosit la Sara-jevo pentru vizita oficială, de-plasându-se într-un automobildeschis. În jurul orei 10:30 s-aprodus un prim atentat căruiaperechea princiară i-a supravie-țuit, deoarece bomba plasată decătre unul dintre cei șapte atenta-tori a explodat sub mașina deexcortă, prințesa fiind rănită ușor,iar prințul scăpând nevătămat.Și-au continuat programul la Pri-mărie într-o atmosferă încordată,cu unele reproșuri din partea

Cadran cultural

3

România în Primul Război Mondial

General (r) conf. univ. dr. Vasile Jenică APOSTOL

►

Perioada neutralității(3 august 1914 – 14 august 1916)

Iuni

e 20

18

prințului care a insistat să meargăla spital pentru a-i vizita peofițerii de excortă răniți. Deșiexistau și alte variante pentru de-plasarea la spital, s-a folositacelași itinerar, iar în mai puțin deo oră s-a produs al doilea atentat,Gavrilo Princip, un student de 19ani, ucigând prin două focuri derevolver pe prinț și pe soția aces-tuia. În apropiere era un alt aten-tator cu două bombe care urma săintervină dacă nu reușea trăgăto-rul cu arma. Cei doi atentatorifăceau parte dinr-un grup de co-mando compus din șapte membri,supuși austrieci, de naționalitatesârbo-bosniacă, membri ai Socie-tății „Tânăra Bosnie”. Complotulfusese inițiat și pregătit de cătresocietatea secretă „Mâna Neagră”condusă de colonelul DragutinDimitrievic, șeful informațiilordin Statul Major Sârb. „Socie-tatea își propunea crearea prinorice mijloc a Serbiei Mari, careurma să-i cuprindă pe toți slaviisudici.”3

Zvonul despre pericolulasasinării lui Franz Ferdinand acirculat în diverse medii diplo-matice și politice. Informat de laBelgrad, ministrul sârb la Viena aîncercat să obțină audiență laMinisterul Afacerilor Externepentru a semnala riscul deplasăriiprințului moștenitor în Bosnia,dar aceasta nu i-a fost acordată.Același diplomat l-a informat șipe guvernatorul Bosniei care nu aluat nici o măsură suplimentară,iar prințul însuși a dorit să nu maifacă deplasarea în Bosnia, dar dela Viena i s-a transmis că progra-mul trebuie respectat. Atentatul afost considerat în cercurile aus-tro-ungare ca un moment pro-pice pentru rezolvarea problemei„sârbe”.

Serbia, prin politica sairedentistă de unire a slavilor dinsud într-o singură formațiunestatală, era percepută la Viena șiBudapesta drept un factor desta-bilizator al monarhiei dualiste. Auexistat indicii că în cadrul claseipolitice austro-ungare au fost nu-meroase și influente personalități

care s-au pronunțat pentru unrăzboi preventiv împotriva Ser-biei. Asasinatul de la Sarajevo asurprins și îngrijorat cercurilepolitice de la București și opi-nia publică românească. RegeleCarol I i-a declarat, în ziua asasi-natului, ministrului american dinRomânia că el poate aduce unrăzboi mondial. Cu toate că încadrul Guvernului I.I.C. Brătianu,perspectiva războiului nu era

considerată viabilă, în spateleunei liniști aparente, la nivel eu-ropean se desfășura o intensă ac-tivitate diplomatică menită săapropie ceasul catastrofei, cutoate că șansele păcii nu eraucompromise definitiv. Reacțiileliderilor dublei monarhii au fostprompte, ei considerând că mo-mentul este propice pentru a ter-mina cu Serbia, portdrapel alatitudinii austriece. În urma răz-boaielor balcanice, raporturiledintre cele două țări au devenit totmai tensionate, exaltarea senti-mentului național în Serbia ară-tând că perspectiva conflictuluidintre ele era de neînlăturat.

La 5 iulie 1914, ambasa-dorul austro-ungar a înmânat oscrisoare autografă a împăratuluiFranz Josef adresată împăratuluiWilhelm al II-lea în care se arătacă Serbia este vinovată de asa-sinat. Franz Josef preciza că„nimeni nu s-ar putea îndoi că po-litica sa tinzând către reunireaslavilor din sud sub drapelul sârb

înlesnește crime de acestea și căcontinuarea acestei stări de lu-cruri constituie o primejdie per-manentă pentru Casa mea șipentru Statele mele”4.

„Criza din iulie”, cumeste cunoscută în istoriografie pe-rioada dintre atentat și perioadarăzboiului, s-a dovedit extrem dedificil de gestionat, Austro-Un-garia fiind hotărâtă să „pedep-sească” Serbia și să rezolve ire-dentismul sârb care îi amenințaviabilitatea și integritatea. Existăsurse potrivit cărora monarhiadualistă a pregătit cu atențierăzboiul împotriva Serbiei, iaratentatul i-a servit interesele demoment. În seara zilei de 23 iulie1914, Serbiei i-a fost adresat decătre imperiul austro-ungar un ul-timatum cu cerințe extrem dedure și aproape imposibil de în-deplinit de către un stat suveran.El a fost redactat într-o asemeneamanieră, tocmai pentru a fi re-fuzat și a se trece la război, ter-menul de răspuns din parteaSerbiei fiind foarte scurt, denumai 48 de ore. UltimatumulAustro-Ungariei a provocat ofoarte mare îngrijorare în Europa,amplificându-se considerabil ac-tivitatea diplomatică în scopulidentificării unei soluții care săevite conflictul armat. Germaniaa comunicat că nu a cunoscutconținutul ultimatumului, emite-rea lui fiind o surpriză și pentruautoritățile de la Berlin.

La St. Petersburg s-a re-unit Consiliul de Miniștri și Con-siliul de Coroană sub conducereațarului Nicolae al II-lea, ajungân-du-se la o atitudine războinică. Afost invocată imposibilitatea pen-tru Rusia de a accepta umilirea șidistrugerea Serbiei precum șiprezența masivă a Austro-Un-gariei în Balcani și în zona strâm-torilor Mării Negre. PropunereaMinistrului rus de externe de aexamina, împreună cu ambasa-dorul austro-ungar la Petersburgtextul ultimatumului pentru aîncerca, de comun acord, să gă-sească o modalitate de schimbare

Cadran cultural

4

Iuni

e 20

18

România în Primul Război Mondial

►

a unor pasaje care păreau inac-ceptabile, a fost respinsă de Aus-tro-Ungaria. La Londra s-a pro-pus, la 25 iulie 1914, Austro-Ungariei, prin intermediul Berli-nului, prelungirea termenului de48 de ore acordat Serbiei și, încazul apariției unor tensiuni în ra-porturile cu Rusia, acceptareaunei medieri din partea Marii Bri-tanii, Franței, Germaniei și Italiei,dar răspunsul a sosit după expi-rarea termenului impus prin ulti-matum.

În Franța, președintele șiprim-ministrul au sosit dintr-unvoiaj în Rusia la 29 iulie 1914,când declarația de război a Aus-tro-Ungariei era deja un fapt îm-plinit.

În Italia, ultimatumul aprovocat o profundă nemulțu-mire, mai ales pentru faptul căautoritățile de la Roma, ca și celede la București, nu au fost consul-tate. În aceste condiții, în searazilei de 25 iulie 1914, cu 20 deminute înainte de expirarea ulti-matumului, prim-ministrul Ser-biei a înmânat răspunsul minis-trului austro-ungar la Belgrad. Afost respins un singur punct, celreferitor la participarea autori-tăților austriece la anchetarea, peteritoriul sârb, a celor implicați încomplot.

După parcurgerea docu-mentului, ministrul austro-ungarGiesl de Gheslingen a cerut pa-șapoartele și, împreună cu per-sonalul diplomatic, a plecat rapiddin Serbia. În seara aceleiași zile,Franz Josef a autorizat utilizareaa șapte corpuri de armată pentruatacarea Serbiei, iar Serbia a re-curs la mobilizarea totală. La 28iulie 1914, Austro-Ungaria, deșinu terminase pregatirile, a de-clarat război Serbiei, artileria aus-tro-ungară începând bombardareaBelgradului.

La 30 iulie 1914, Rusiași-a mobilizat trupele de la gra-nița vestică.

Germania a dat un ultima-tum Rusiei să înceteze mobili-zarea și, cum aceasta nu l-a luatîn seamă, la 1 august i-a declarat

război. La 3 august, Germania

i-a declarat război Franței, dupăce armata germană invadase Bel-gia, violând neutralitatea acesteia. Invadarea Belgiei a determinatMarea Britanie ca, la 4 august1914, să declare război Ger-maniei.

La 6 august 1914, Austro-Ungaria a declarat război Rusiei.

La 11 august 1914, Franțaa declarat război Austro-Unga-riei, iar la 12 august, Marea Bri-tanie a făcut același gest.

La 14 august a fost datăpublicității declarația Rusiei, princare se reconstituia și se recu-noștea autonomia regatului Polo-niei.

La 3 noiembrie 1914, Im-periul Otoman intra în război departea Puterilor Centrale.

Examinând declarațiile șiinițiativele care au urmat asasi-nării lui Franz Ferdinand, seajunge la concluzia că nimeni nua dorit un război generalizat delungă durată.

Austro-Ungaria, prin ges-tul său, a dorit doar să pedep-sească Serbia și să pună capătacțiunilor iredentiste de la grani-țele sale.

Rusia a dorit să determineAustro-Ungaria să renunțe la pla-nurile sale de lichidare a Serbiei. Germania a considerat că a venitun moment propice pentru atranșa disputa tradițională cuFranța.

„Marele Război” esteunul dintre cele mai neînțelesefenomene ale istoriei secolului alXX-lea, pentru că și la 100 de anidistanță, originele și cauzele luisunt în continuare obiect de con-troversă istorică. În timpul con-flictului și imediat după acestafiecare parte a aruncat respon-sabilitatea declanșării catastrofeiasupra celeilalte tabere.

Ca majoritatea stateloreuropene, și România, actor derang secund în concertul de pu-tere european al epocii, a fostsurprinsă de evoluția rapidă aevenimentelor. Ion Gh. Duca,

unul dintre cei mai importanți li-deri ai Partidului Național Libe-ral, scria că „nimeni nu se gândeala războiul general. Eu, în oricecaz, sunt dator să mărturisesc căeram sigur că războiul nu vaizbucni. Știam că în Franța și înAnglia există un atotputerniccurent pacifist și că Germania, înplină prosperitate și fericire, sauAustria, șubredă din toate părțile,nu puteau să cuteze a dezlănțui unrăzboi cu sorți îndoielnici deizbândă pentru ele. Mi se părea oașa aberație mentală încât cre-deam conducătorii acestor stateincapabili de ea”5.

La data izbucnirii războ-iului națiunea română se con-frunta cu o situație geostrategicădeosebit de dificilă. Două dintremarile puteri beligerante, imperi-ile austro-ungar și rus, aveau subdominația lor teritorii locuite ma-joritar de români. Transilvania șiBucovina se aflau în compunereamonarhiei dualiste, iar Basarabiaera inclusă în imperiul rus încădin anul 1812. Regatul român sesitua tot între cele două imperii,având revendicări naționale atâtla Vest cât și la Est. El făcea partedin Tripla Alianță la care aderaseîn 1883. În anul 1914, în circum-stanțele internaționale ale înfrun-tării dintre cele două tabere –Antanta și Puterile Centrale –România a fost obligată să-și re-considere opțiunile de politicăexternă.

(va urma)

1 General maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, co-ordonator, „Românii la începutul MareluiRăzboi”, de la Atentatul de la Sarajevo lamoartea regelui Carol I, Ed. Militară,București, 2014, p. 9. 2 Constantin Kirițescu, „Istoria Războiuluipentru întregirea României”, Ed. Științificăși Enciclopedică, București, 1989, p. 55.3 General maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, p.42.4 Idem, p. 45.5 I. Gh. Duca, „Memorii”, vol. I, Neutrali-tatea. Partea I (1914 – 1915), Ediție și schițăbiografică de Stelian Neagoe, Ed. Expres,București, 1992, p. 36.

Cadran cultural

5

Iuni

e 20

18

România în Primul Război Mondial

Ioan Dănilă: – Domnuleprofesor doctor Jean Ciută, neîntoarcem în timp la anul 1997,când eraţi preşedintele Comi-siei pentru activităţi ştiinţifice,învăţământ, cultură, sport şiagrement din cadrul Consiliu-lui Judeţean Bacău. Atuncimi-aţi încredinţat o scrisoare pecare urma să i-o înmânez, înBucureşti, Floricăi Urziceanu(fiica generalului DragomirBadiu, ultimul proprietar alCasei „Vasile Alecsandri”), cuurmătorul conţinut: „Stimatădoamnă Florica Urziceanu,// Înordinea mai multor demersuricare întăresc tradiţia culturală aBacăului, o zonă deosebit degeneroasă sub aspect spiritual,dorind să restituim circuituluiculturii memoria unor personali-tăţi, precum şi spaţii care suntsau pot deveni culturale, neadresăm bunăvoinţei dumnea-voastră spre a fi de acord ca imo-bilul din strada George Apostu,nr. 9, din municipiul Bacău, sădevină, prin efortul factorilor dedecizie de pe plan local şi jude-ţean, un spaţiu muzeistic, con-form anexei emise de forurile îndrept.// Cu mulţumiri respec-tuoase” şi urmează semnăturadumneavoastră şi cea a secre-tarului Comisiei, prof. VictorMitocaru. Am făcut acel drumîn Capitală, urmând ca dinGara de Nord să o sun pedoamna Urziceanu, după cumne înţeleserăm telefonic, şi sămă dirijeze spre locuinţa ei dinstrada Lotrioara. Convorbireade pe peron a fost o lovitură: mis-a spus că nu mai are intenţiade a purta un dialog cu Bacăul,

aşa că am luat primul tren şim-am întors acasă. Puteţi reluaacea pledoarie?

Jean Ciută: – O reluămcu toată dragostea şi cu toată bu-

curia pentru că Bacăul trebuiesă aibă această casă de cultură,casă memorială a ctitorului celuinăscut în oraşul nostru, VasileAlecsandri. Este o mândrie pen-tru noi, iar amintirea lui trebuie săfie şi să dăinuiască peste generaţiişi generaţii. Pentru că nu se poateca încurcăturile care s-au făcutuneori datorită stării de birocraţiecare mai dăinuie în societate…

I. D.: – Şi slăbiciuniloromeneşti…

J. C.: – Şi slăbiciunilor,da. S-a întârziat momentul care săducă la îndeplinire dorinţele nunumai ale băcăuanilor, ci ale tu-turor românilor, pentru că elatunci când mulţumeşte băcăua-nilor că l-au ales în Divanul Ad-Hoc al Moldovei, spune: „Măsimt onorat şi cu recunoştinţădeplină pentru acei care s-au si-tuat în lupta pentru Unirea Prin-cipatelor la cel mai înalt nivelposibil şi sunt recunoscător pen-tru faptele lor, care au condus larealizarea Principatelor Unite”.Şi-acuma cum, acest Vasile Alec-

sandri să nu fie în condiţiile deastăzi rememorat şi adus în actu-alitate pentru noi, dar îndeosebipentru cei de mâine? Nu se poateca, indiferent în ce stare a evoluatsituaţia locului aceluia în cares-a născut marele „bard de laMirceşti”, Vasile Alecsandri, sănu revigoreze în actualele con-diţii, spre cinstea tuturor româ-nilor, nu numai a băcăuanilor.

I. D.: – Domnule profe-sor, există acum propunerea caaceastă clădire să fie radiată depe Lista monumentelor istoriceşi evident să urmeze demolareaei. Sunteţi de acord?

J. C.: – Dar cine-a putut– să mă iertaţi de expresie! –,cine-a putut să facă o astfel deneghiobie, că nu poate fi consi-derată altcumva? Să fie radiată depe Lista monumentelor istorice ocasă a unui mare fiu român, celcare a scris Cântecul gintei lati-ne: „Latina gintă e regină/ Într-alelumii ginte mari“ şi care a luat laMontpellier premiul întâi pentrupoezia aceasta? Nu se poate!Autorităţile actuale ale Ministeru-lui Culturii şi cele locale înprimul rând trebuie să acţionezecu hotărâre şi cu curaj pentru a în-deplini o faptă care trebuie…

I. D.: – De fapt, a o opri.J. C.: – Da, a opri o faptă

care să înlăture realizarea a ceeace se aşteaptă de ani şi ani de zile:Casa-Muzeu „Vasile Alecsandri”.

I. D.: – Are Bacăulclădiri vechi din secolul al XIX-lea, cum este aceasta?

J. C.: – Din câte ştiu eu,nu. Unii mai spun că n-ar fi chiarcasa în care s-a născut, c-ar fi fost

►

Cadran cultural

6

Iuni

e 20

18

Prof. dr. Jean Ciută: „Cu toată îndrăzneala, cu toată hotărârea, cu toată legitimitatea,

pentru Casa-Muzeu Vasile Alecsandri din Bacău!”

pe locul unde s-a clădit ulteriorCasa de Cultură. Nu conteazăcâţiva metri distanţă, dar este pro-totipul, este simbolul casei exactca aceea în care „bardul de laMirceşti” s-a născut. Nu avemaltceva. Şi aşa Bacăul – trebuie săo spun cu părere de rău – nu prease bucură de edificii vechi.

I. D.: – Nu că „nu prea”;este foarte sărac. Au spus-oarhitecţii.

J. C.: – Când am fost laBotoşani, la Roman chiar, la Pia-tra-Neamţ, am văzut astfel de edi-ficii. Iar Bacăul, nu. Nu se poate.Este ceva inexplicabil. Şi trebuiesă se dea curs cu toată îndrăz-neala, cu toată hotărârea, cu toatălegitimitatea care se impun pentruun astfel de act de cultură.

I. D.: – Avem nevoie desimboluri (reiau ideea dumnea-voastră). Chiar dacă n-ar ficasa lui Alecsandri, este o măr-turie a secolului XIX. Este înperimetrul fostelor case ale vor-nicului Vasile Alecsandri, tatălpoetului care s-a născut în Ba-cău la 14 iunie 1818. E nevoie săpăstrăm acest simbol, câtă vre-me el există. Este inuman, esteanticreştinesc să-l distrugem.

J. C.: – Corect. Casa Me-morială „Vasile Alecsandri”, Mu-zeul de literatură, de istorie, cumîl vom denumi noi ulterior, să fielăcaşul de întâlnire sub egidaaceluia care a cântat aşa de fru-mos „Deşteptarea României”;deşteptarea României, nu numaia Bacăului.

I. D.: – În perioada inter-belică acolo a funcţionat Casade Sfat şi Cetire „Vasile Alecsan-dri”, pusă la cale de DragomirBadiu, ultimul proprietar al ca-

sei, cel care se mândrea peste totcă locuieşte în casa lui VasileAlecsandri. A fost unul dintreprimele focare de cultură aleBacăului spiritual.

J. C.: – Noi sub egida luiVasile Alecsandri nu prea maiavem mare lucru…

I. D.: – Sigur că da.„Ateneul cultural”, de la o sutăde metri, a ars şi nu mai ştie ni-meni despre el, aşa că aceastăclădire este de fapt ea însăşi oistorie, o sinteză de istorieculturală a Bacăului.

J. C.: – Un reper din toatepunctele de vedere.

I. D.: – În anul 2013 aţipublicat în ziarul „Deştepta-rea”, la rubrica „Bacăul vor-beşte”, un medalion dedicat luiBenjamin Franklin şi îl înche-iaţi cu referire la casa memo-rială dedicată lui din primacapitală a Americii, Philadel-phia. Iată că alţii au grijă detrecutul lor, deşi este un trecutrecent. Este lumea nouă.

J. C.: – Am avut fericitaocazie de a vedea casa aceea cu

ani în urmă, precum şi piatraunde au semnat el şi ceilalţi înte-meietori, gânditori ai StatelorUnite ale Americii. Au făcutconstituţia, care după două sute şimai bine de ani are valabilitate şiîn zilele noastre. Ei, cum astfel deoameni pot să-şi valorifice trecu-tul lor istoric şi cultural din toatepunctele de vedere, iar noi săstăm cu prezenţa unui atât demare om de cultură şi să nuputem să o aducem la valorifi-carea adevărată?

I. D.: – Vă mulţumim,domnule profesor, şi sperăm săfim auziţi.

J. C.: – Dumnezeu să văbinecuvânteze şi să vă dea puteresă continuaţi fără teamă de nimic,pentru că triumful trebuie să neaparţină.

Dialog de Ioan DĂNILĂ

Transcriere: stud. Valen-tina Bătrînu, Facultatea de Literea Universităţii „Vasile Alecsan-dri” din Bacău; activitate încadrul practicii de specialitate.

Cadran cultural

7

Iuni

e 20

18

„Cu toată îndrăzneala, cu toată hotărârea, cu toată legitimitatea, pentru Casa-Muzeu Vasile Alecsandri din Bacău!”

Una din imaginile jalnice ale clădirii ce ar fi trebuit să fie demult Casa Memorială „Vasile Alecsandri”

Casa „Vasile Alecsandri”din Bacău este vechea casă boie-rească, construită la sfârşitul se-colului al XVIII-lea. Ea reprezin-tă una din rândul de case care auexistat în trecut şi este poziţionatăîntr-un plan de situaţie schiţat dearhitectul-şef al urbei Bacău M.Climescu, în 18671. Acest imobilîncă din 1976 a fost înregistrat în„Lista monumentelor istorice”,categoria A, de importanţă naţio-nală şi universală, cu explicaţia:„Casă în care s-a născut poetulVasile Alecsandri”2. Acum casa„Vasile Alecsandri” este propri-etate privată a unui cetăţean ita-lian şi, lăsată fără îngrijire, se aflăîntr-o jalnică degradare.

Conf. univ. dr. Ioan Dăni-lă a sondat opiniile oamenilor decultură în legătură cu soarta aces-tei case. Mulţi dintre ei au vorbitdespre necesitatea susţinerii me-moriei locului care poartă am-prenta lui Alecsandri3. Însă existăîncă un foarte mic grup de inte-lectuali care susţin locul de naş-tere al lui V. Alecsandri în codriide lângă Bacău şi de aceea ei suntindiferenţi faţă de soarta casei po-etului. Până în prezent sunt dis-cuţii despre locul şi data naşteriilui V. Alecsandri. Ele sunt legateşi de faptul că poetul niciodată n-ascris despre mărturia de mitrică,obţinută de tatăl lui din 12 iulie1835, în care era scrisă data denaştere a fiului Vasile la 14 iunie1818. Acest document a fost des-coperit în anul 1943 în ArhiveleStatului din Iaşi. Neştiind despreel, Gr. Tabacaru, G. Bacovia şialţi membri ai „Ateneului Cul-tural” din Bacău, la 21 mai 1926,au făcut o excursie în codriiBacăului şi au ajuns la concluziacă locul de naştere al poetului

este punctul numit „Fântâna re-ce”, pe Valea Budului, la aproxi-mativ 10 km de Bacău. Mai târ-ziu, istoricul literar Liviu Chiscopa schimbat denumirea lui în „Iz-vorul rece”4.

Istoricul şi scriitorul Eu-gen Şendrea a subliniat că vor-nicul Alecsandri în Bacău aveacase şi nu casă, cu toate acare-

turile şi grădină. Aici erau clădiri-anexă, grajduri, locuinţe ale ser-vitorilor5. La rândul său, L. Chis-cop consideră că acea clădire careaparţinuse cândva vorniculuiAlecsandri a fost demolată în1894, nemaiexistând astăzi înzonă niciun obiect care să fiaparţinut poetului (condiţie sinequa non a oricărui punct mu-zeal...)6. De aici rezultă că ultimacasă care a rămas din rândurilecaselor aparţinute vorniculuiVasile Alecsandri poate fi de-molată. Însă, de exemplu, înChişinău se păstrează cu sfinţeniecasa în care se presupune că în eaa stat marele poet rus A. S.Puşkin! Acolo era găsită una dincasele vechi în centrul oraşului.Au fost făcute reparaţii, s-auadunat câteva obiecte din vremearespectivă şi a fost deschis mu-zeul literar care funcţionează şiastăzi.

Viaţa şi opera lui VasileAlecsandri ilustrează trăsăturileromantismului: nostalgia origi-nilor, comunicarea omului cunatura, interesul pentru folclor şitradiţiile naţionale; tema cu-noaşterii (dorinţa de călătorii) şialtele. Într-un elan de imaginaţieromantică este inventată de V.Alecsandri o legendă despre ori-

ginea italiană a părinţilor lui,susţinută de poet în perioada1865-1886. El a cerut de la Pa-padopol-Callimach să ţină legă-tura cu ambasadori veneţieni şi săpublice informaţii adunate de el.Acesta însă nu a publicat nicio-dată informaţii privitoare la fa-milia Alecsandri7. De asemenea,în spiritul romantic al timpului, ela inventat a doua legendă despreanul naşterii sale: iulie 1821, întimpul revoluţiei greceşti. Dacăprima legendă nu a avut maresucces, deopotrivă a doua legen-dă publicată de G. Bengescu, se-cretarul Legaţiei României încapitala Franţei, că V. Alecsandris-a născut într-o căruţă înconju-rată de slugi în codrii aflaţi nu de-parte de Bacău, a găsit mulţisusţinători, printre care şi G.Călinescu. V. Alecsandri însuşiniciodată n-a scris că el s-a născutîn codri, ci numai în Bacău.

Studierea materialelor re-feritoare la viaţa lui V. Alecsandria dat posibilitatea găsirii a şasedovezi că poetul nu s-a născut înanul 1821. Cinci din ele au fostpublicate în anul 20178, iar aşasea dovadă este publicată re-cent9. Istoricul şi criticul literar L.Chiscop cu orice preţ se menţinepe poziţia că V. Alecsandri nu aputut să se nască în anii 1818 şi1819, ci numai în 1821. El scrie:„Cum ar fi posibil – ne întrebăm– ca viitorul poet să se fi născutîn iunie 1818, atâta vreme câtştim că părinţii săi se căsătoriserăla Târgu-Ocna, în toamna lui1819,10 şi nu în 1817, cum el asusţinut în altă lucrare11.

Una dintre esenţialele

8

Iuni

e 20

18

Cadran cultural

Soarta Casei „Vasile Alecsandri” depinde de noi

Dumitru GHERMANIUC►

ÎN ÎNTÂMPINAREA BICENTENARULUI

dovezi că V. Alecsandri nu s-anăscut în 1821 este faptul exis-tenţei în familia părinţilor poetu-lui a 7 copii, cum a afirmat el în„Suvenire din viaţa mea”, în1865. Pentru a dovedi că părințiipoetului au avut șase copii, L.Chiscop a schimbat arborele ge-nealogic, creat de el în 201312.Analizând datele de noi, prezen-tate de L. Chiscop13, se pune în-trebarea: oare V. Alecsandri nu aştiut precis câte surori şi câţi fraţia avut în viaţă? L. Chiscop a scrisdespre botezul viitorului scriitor,considerând că acest eveniment aavut loc în iulie 1821, la Biserica„Precista” din Bacău14. Însă maideparte, în acelaşi articol, L.Chiscop schimbă propria perereafirmând că V. Alecsandri a fostbotezat la Târgu-Ocna, în casabătrânească a familiei Cozoni. Elconfirmă că la botezul din 1821 aparticipat Mihail Cozoni, însăfratele mamei poetului a murit la7 iunie 1821, în luptele de laDrăgăşani. Şi în acest caz L.Chiscop a găsit originală re-zolvarea acestei probleme.

El scrie: „Oricum, certeste că el n-a pierit la Drăgăşani,ci aproape sigur, la MănăstireaSecu şi că în intervalul 15 iulie-15 august, nefiind angajat înluptele cu turcii, ar fi avut răgazulnecesar să se abată pe acasă şisă-şi boteze nepotul de soră15.Mai departe, L. Chiscop faceobservaţie critică lui V. Alecsan-dri, că poetul trebuia să acorde omai mare atenţie propriei bio-grafii, corijând eventualele inad-vertenţe16. Pentru a micşora dife-renţa de vârstă a iubitei poetului,Elena Negri, L. Chiscop susţinecă ea era născută în anul 1820, şinu în 181617. După descoperirea

acestor confuzii, făcute de L.Chiscop în studierea locului şidatei de naştere a poetului, totuşiel consideră că „discuţia pe temadatei de naştere a lui V. Alecsan-dri trebuie definitiv închisă!”18

În concluzie, atragem a-tenţia băcăuanilor asupra soarteiCasei „Vasile Alecsandri”, careîncă „stă pe picioare”. Referitorla data naşterii poetului, ea se varezolva, însă nu avem dreptul săpierdem casa poetului. Aceastăclădire, care a stat peste 200 deani şi n-a fost distrusă în timpulnumeroaselor războaie, cutremu-re, acum, din cauza indiferenţeinoastre, poate fi distrusă definitiv.

Note bibliografice:1 Vezi Ioan Dănilă, Alecsandri, din nouacasă, Bacău, Editura „Ateneul scriito-

rilor”, 2017, p. 24.2 Ibidem, p. 77.3 Ibidem, p. 26.4 Liviu Chiscop, Cazul Alecsandri.Adevăr şi legendă despre obârşia poet-ului, Bacău, Editura „Gr. Tabacaru”,2013, p. 144.5 Ioan Dănilă, Alecsandri..., op. cit., pp.121-122.6 Liviu Chiscop, recenzie la Alecsandri,din nou acasă, în „Vitra-liu”, Bacău, nr.47, octombrie 2017, p. 163.7 V. Alecsandri, Opere, vol. IV, Proză,Bucureşti, Ed. „Minerva”, 1974, p. 905.8 Dumitru Ghermaniuc, Spre bicente-narul naşterii lui Vasile Alecsandri, în„Ateneu”, Bacău, anul 54, nr. 574, iunie2017, pp. 14-15.9 Idem, Încă o dovadă că Vasile Alec-sandri nu s-a născut în anul 1821, în„Ateneu”, Bacău, anul 55, nr. 584,aprilie 2018, p. 4.10 Cf. L. Chiscop, Un fals act denaştere: „Mărturia de mitrică”. Când s-a născut, de fapt, Vasile Alecsandri?, în„Convorbiri lite-rare”, Iaşi, nr. 7 (247),iulie 2016, p. 65.11 Liviu Chiscop, Cazul Alecsandri...,op. cit., p. 59.12 Ibidem, p.37, 58.13 L. Chiscop, Alecsandri, în cea din-tâi reconstituire genea-logică, în„Convorbiri literare”, Iaşi, nr. 9 (261),septembrie 2017, p. 107.14 Ibidem, p.105.15 Liviu Chiscop, Cazul Alecsandri...,op.cit., p. 147.16 Ibidem, p. 152.17 Ibidem, p. 115.18 Liviu Chiscop, Alecsandri..., p. 165.

Cadran cultural

9

Iuni

e 20

18

Soarta Casei „Vasile Alecsandri” depinde de noi

Statuia Poetului, realizată de sculptorul

Cornel Mircea Spataru, veghează în fața Casei de

Cultură „Vasile Alecsandri”din Bacău, amintindu-le

concitadinilor săi că-i sunt datori cu multe.

In memoriam: Doru Kalmuski13 aprilie 1944-12 iunie 2018

Lansate anul trecut ca unexperiment, Reuniunile Cultu-rale „Alecsandiada” n-au reușitsă atragă prea mult atenția băcă-uanilor nici la cea de a doua edi-ție, deși printre participanți s-aunumărat câțiva academicieni șiscriitori cu nume cât de cât so-nore din România, RepublicaMoldova și Ucraina.

Organizate sub umbrelageneroasă a Consiliului JudeţeanBacău, cu implicarea Inspecto-ratului Şcolar Judeţean, FilialeiBacău a Uniunii Scriitorilor, Tea-trului Municipal „Bacovia”, Co-legiului Naţional şi SocietățiiŞtiinţifice „Vasile Alecsandri”,Reuniunile „Alecsandriada” auînscris în program mai multeacțiuni menite să-l readucă înprim-plan pe autorul Chirițelor,eclipsat în ultimele decenii deevoluția fulminantă a posteritățiibacoviene.

Ca și în 2017 însă, Coloc-viul „Alecsandri, azi” s-a cufun-dat în hăurile amatorismului, con-ferința profesorului și criticuluiGrigore Codrescu – „Geografialiterară: A-ul şi B-ul literaturiiromâne, ivite în Bacău” –, darmai ales intervenția prozatoruluiOvidiu Bufnilă îndreptățindu-l pe

universitarul timișorean AdrianDinu Racheru să afirme, tranșant:„Un scriitor poate fi adus, ţinut înactualitate doar cu argumente, nucu însăilări”. Aducându-le amintecelor vreo 20 de persoane pre-zente în sala mică a BiblioteciiUniversității „Vasile Alecsandri”că „polemica este constructivădacă este susţinută de raționa-mente”, el a recomandat partici-panților ca, la o eventuală nouăediție, să prezinte „comunicări,nu simple aduceri aminte”.

Lipsit de anvergură șirigoare ştiinţifică a fost și Coloc-viul „Dramaturgia româneascăcontemporană (sic!), încotro?”,programat inițial la Sala Mare aConsiliului Județean și realocat lahotelul din centru, fără o infor-mare prealabilă, dar oaspeții șipuținii băcăuani interesați au con-statat pe viu că această hibă orga-nizatorică a devenit regulă.

Moderată de Viorel Savinși Valeria Manta Tăicuțu, dezba-terea i-a dat prilejul dramaturgu-lui de la Luncani să se laudeiarăși cu cele 29 de premiere alesale, sugerând, ca prozatorulPetru Cimpoeșu altădată, că e sin-gurul autor de succes în breaslă.La rândul ei, poeta și-a justificat

„însărcinarea“, amintindu-le celorprezenți că a debutat cu teatru șică a fost premianta festivalului dela Slănic Moldova, dar stârnind omică furtună după ce a dat citirelistei cu dramaturgi publicată pesite-ul USR. Până să se lămu-rească la ce folosește exemplifi-carea, puținii vorbitori au ajunsiute la aceeași concluzie: drama-turgia românească contemporanăeste zero pe afișul teatrelor româ-nești, pentru că dramaturgii deazi nu sunt dramaturgi, iar ceicare sunt n-ajung să fie jucați dincauza urmașilor, care solicităsume enorme ca drepturi de autor(Ioan Holban). Exemplul dat decriticul ieșean a fost elocvent, ra-pacitatea moștenitorilor amânândsine die șansa de a se juca piesaȘarpele de Ion Vinea. Nenoroci-rea contemporanilor e că i-amavut ca dramaturgi pe Alecsan-dri, Caragiale, Ionescu! (EmilianMarcu). Nenorocirea e că, pestePrut, dramaturgii moldoveni suntîncă interziși (Victoria Fonari),dar sunt și vești îmbucurătoare, ti-nerii încercând să se adapteze lacondițiile actuale (Violeta Savu),revistele să publice teatru (Dumi-tru V. Marin), animatorii culturalisă organizeze festivaluri de dra-maturgie (Leonora Stamate) iarumoriștii să-i încondeieze pe toți(Vasile Larco).

Tentativa de a-i implicape elevi și studenți în angrenajulmanifestării n-a avut nici ea preamult succes, singurii mulțumițifiind premianții: acad. MirceaMartin (Marele premiu OperaOmnia pentru întreaga activitateliterară, culturală, didactică), Du-mitru Crudu (dramaturgie), acad.Nicolae Dabija (poezie), GrigoreCrigan (Cernăuți - menținereaculturii și limbii române).

C. HANGANU

Cadran cultural

10

Iuni

e 20

18

Bacău Fest Monodrame,ediția din acest an (desfășuratăîntre 15-22 aprilie) a început înforță, Teatrul Bacovia lansând înprima zi a manifestării premieracu piesa „Dragă Elena Serghe-evna”, o adaptare după cunoscuta(și foarte des jucata pe sceneleromânești) piesă „Șantaj” a Lud-milei Razumovskaia. În care ungrup de liceeni aflați în preajmaabsolvirii plănuiesc să schimbedezastruoasele lor teze la mate-matică, punând în loc alte lucrăricorecte, pentru a obține note detrecere. Cum cheia seifului încare se găsesc tezele se află laprofesoara lor de matematicăElena Sergheevna, tinerii, treibăieți și o fată, îi fac o vizită pro-fesoarei lor, sub pretextul zilei denaștere a acesteia, scopul fiindobținerea cheii. Cum profesoaranu cedează la argumentele lor, denicio natură, ea suferind de „com-plexul Antigonei” (are principiimorale, e idealistă, dârză, eroicăîn împotrivirea ei la ticăloșie), lu-crurile vor degenera într-un chipneașteptat, ajungându-se la undezastru total. Vrând să o salvezepe fată de un simulat viol, profe-soara cedează, dându-le cheiabăieților, după care alege sădispară, pentru că îngrozitoareaîntâmplare trăită a marcat-o de-

finitiv. Piesa este excelent scrisă,cu un conflict deosebit de puter-nic și situații de tensiune explo-zivă, cu personaje precis contu-rate, astfel că este foarte ofertantăpentru scenă. Și, din păcate,foarte actuală, societatea în caretrăim ajungând la un alarmantnivel de corupție și degradaremorală. La această tristă realitates-a gândit și regizorul MădălinHîncu, el dorindu-și să realizeze„un spectacol despre natura bine-lui într-o societate coruptă”. Untânăr băcăuan care, la doar un ande la absolvirea facultății, timp încare a cunoscut deja succesul,semnând două interesante specta-cole, unul la UNATC „I. L. Cara-giale” București, celălalt la Tea-trul de Comedie din București,demonstrează că știe să țină înmână un spectacol și să lucrezeatent cu actorii. „Dragă ElenaSergheevna” are un concept clar,e decupat regizoral energic, areun ritm susținut, o tensiune atentgradată, până la paroxism, și unmesaj puternic. E un spectacolprin excelență tineresc, având odistribuție foarte bună. Cu ex-cepția Firuței Apetrei (ElenaSergheevna), actriță experimen-tată, conturând un personaj sensi-bil, cald, total atașant, uman, darmereu foarte demn, ceilalți sunt

tineri actori,unii de abiamas te ranz i .Dintre ei sed e t a ș e a z ăȘtefan Alexiu,cu un pic dev e c h i m e ,totuși, în tea-tru, și cu câte-va certe reali-

zări profesionale, evoluând acum,cu multă siguranță de sine, cuaplomb și credibilitate deplină înVolodea, cel mai ticălos și maicinic din grupul de „asalt tero-rist”. Un tânăr de „familie bună”,de intelectuali, și care aspiră la ocarieră de diplomat. Deși are doarvârsta majoratului, el este ele-mentul malefic, creierul acțiunii,țesând, în amănunt, un plan dia-bolic. Acestui perfect ticălos cusânge rece i se opune Vitea, unbăiat cu suflet moale, slab deînger, cu o fire artistă, dar ușormanipulabil, mai ales când beaprostește, fără măsură, personajîntruchipat de Eduard Burgheleacu bună intuiție, naturalețe, far-mec, empatie. Sunt cât se poatede potriviți în rolurile lor, jucândcu multă naturalețe, MinodoraBroscoi (Lida) și Tudor Hurmuz(Pașa).

„Dragă Elena Sergheev-na” este un spectacol reușit (are șiun decor remarcabil, cu elementeși detalii expresive, imaginat detalentatul Răzvan Bordoș) șifoarte actual. El va avea, cusiguranță, priză la public, care seva gândi, eventual, cât de neli-niștitor poate fi faptul că, într-osocietate coruptă, tot mai mulțitineri renunță la idealuri, la visurifrumoase, fiind gata de abjectecompromisuri, de înregimentare,și chiar de ticăloșie.

►

Cadran cultural

11

Iuni

e 20

18

Premiere pe scena băcăuanăTeatru la filtru

Secvență din Fest Monodrame

Aventuracunoașterii

Una dintre cele mai fru-moase povești (și cu multe straturide semnificații) care ne-au însoțitcopilăria, „Aventurile lui Habar-nam și ale prietenilor săi”, estepusă în scenă, la Secția de Anima-ție a teatrului băcăuan, de o echipăde profesioniști de prim rang. Eisunt regizoarea Oana Leahu șiscenograful Gavril Siriteanu, careau colaborat de minune cu Lau-rențiu Blaga, autorul dramatizăriidupă cartea lui Nikolai Nosov, cuZeno Apostolache Kiss, sem-natarul muzicii, și, bineînțeles, cutalentații actori păpușari ai trupeibăcăuane. Pentru cine-și maiamintește, Nosov a scris, de fapt,o trilogie, avându-l drept erouprincipal pe poznașul Habarnam,care ajunge și în Orașul Soarelui,și pe Lună. Spectacolul băcăuan sebazează pe o dramatizare foarteconcentrată a primului volum, dincare copiii află câte ceva despreperipețiile prin care trece prichin-delul Habarnam, din Orașul Flo-rilor, peripeții cu rol formator.Pentru că, în urma fiecărei aven-turi (inițieri), Habarnam învață șiînțelege lucruri noi și folositoare.Deși el e cam încuiat, superficial,înfumurat, mare palavragiu și fan-faron, pornit mereu spre trăznăi(Andreea Sandu însuflețește închip inspirat o păpușă plină de hazsavuros), în cele din urmă se dă pebrazdă și se arată convins de bine-facerile și puterea cunoașterii (șiautocunoașterii), a prieteniei șigenerozității. Capătă încredere însine și își trăiește visurile.

Morala spectacolului elimpede, dar, din fericire, nu e di-

dacticist expusă, deși scriitura luiNikolai Nosov are astfel de apă-sate accente, trebuie s-o recu-noaștem. Regizoare Oana Leahuocolește cu grație acest pericol,construind o montare echilibrată,atent gândită, lucrată cu acuratețe.Cu momente frumoase, agreabile,distractive, cum e dansul pri-chinduțelor, cu altele pline deumor, cum e îmbarcarea în balon,etc.

Încântătoare cu adevărateste scenografia lui Gavril Siri-teanu, imaginativă, colorată, plinăde sugestii, cu detalii fermecătoare- marele atu al spectacoluluibăcăuan! Și faptul că este un spec-tacol cu păpuși (foarte reușite!),bazat pe mânuire deci, se cuvinelăudat cât cuprinde.

Întreaga echipă a specta-colului a funcționat admirabil, amnotat deja evoluția Andreei Sandu,la fel de buni în rolurile încredin-țate fiind Alina Neagu, Ilinca Is-trate, Beatrice Teișanu, LaurențiuBudău, Tiberiu Gabor-Bitere, An-drei Andriucă, Giuseppe Torboli.Am apreciat faptul că fiecarepăpușar s-a străduit să-și indivi-dualizeze personajul, să-i dea viațăși contur. De aceea ar fi fost bineca în pliantul care însoțește spec-tacolul, cuprinzând necesare, utileinformații despre acesta, distri-buția să fie trecută pe roluri.Oricum, e un fapt absolut merito-riu păstrarea bunului obicei de aface caiete-program, la uneleteatre din țară acest important as-pect fiind neglijat.

„Aventurile lui Habar-nam”, căruia i-ar prinde bine unritm mai alert, pe alocuri existândcâțiva timpi slabi, au iscat un spec-tacol frumos și cu multe învă-țăminte prețioase pentru copii.

Carmen MIHALACHE

Cadran cultural

12

Iuni

e 20

18

Teatru la filtru

Carmen Mihalache,director al revistei Ateneu, adecis să nu întrerupă suitaconsemnărilor teatrale ce au dattitlul recentei sale cărți – Tea-tru la filtru (Editura Junimea,Iași, 2018) – și să le continue încoloanele periodicului nostru,căruia i-a încredințat rubrica dinpaginile de față (11-12).

Apărut în cadrul Colec-ției „Colocvialia”, noul săuvolum a fost lansat în cadrulBacău Fest Monodrame, dar șila Iași, Piatra Neamț și în altelocalități din țară, bucurându-sede aprecieri binemeritate.

Cele peste 250 de pa-gini readuc în memoria cititoru-lui iubitor de teatru evenimen-tele generate de câteva festiva-luri de anvergură – Gala Star,Bacău Fest Monodrame, Tea-terstock –, precum și cele maireprezentative spectacole susți-nute în ultimii ani de colec-tivele teatrelor din Bacău, Boto-șani, Buzău, București, Iași șiPiatra Neamț.

O carte vie, în care au-toarea se manifestă, „înainte detoate, ca un om instruit”, cum aremarcat criticul Ștefan Oprea.

Cadran cultural

13

Iuni

e 20

18

Colaborator apropiat alAnsamblului Folcloric „Busuio-cul”, îndrăgitul actor băcăuan aintrat de curând în rândul septua-genarilor frumoși. Născut în ziuade 22 martie 1948, în Puciosa,judeţul Dâmboviţa, fiul Marietei,casnică, şi al funcţionarului IonelBaltag a copilărit în oraşul natal,unde şi-a început şi studiile, ur-mând cursurile Şcolii Nr. 1 (azi,Mihai Viteazul) din localitate. Înpostura de liceean s-a aflat pentruînceput la Târgovişte, dar ba-calaureatul l-a susţinut la Bacău,unde, între 1967 şi 1969, a activatca solist de muzică uşoară în or-chestra, pe atunci celebră, a Caseide Cultură a Sindicatelor „VasileAlecsandri“, la rândul ei una din-tre instituţiile cele mai perfor-mante la nivelul ţării. În aceastăipostază a izbutit să fie selecţionatîn finala Festivalului Naţional deMuzică Uşoară de la Mamaia, pecare a şi câştigat-o, în 1969, cumelodia Iubirea cea mare deFlorin Bogardo. Deşi piesa a de-venit în scurtă vreme şlagăr, iarcariera ca interpret se anunţa unastrălucită, a dat curs unei alte pa-siuni a tinereţii, fiind admis înacelaşi an la cursurile de actorieale Institutului de Artă Teatrală şiCinematografică „I. L. Caragi-ale“. Repartizat la clasa profeso-

rilor George Dem Loghin şi DemRădulescu, nu a renunţat în tota-litate la preocupările muzicale,urmând în paralel cursuri decanto clasic cu renumita profe-soară Florica Orăscu, avându-iprintre colegi pe vedetele de azi,Angela Similea şi Mihai Constan-tinescu. Alături de îndrăgitasolistă, dar şi de alte nume impor-tante ale muzicii uşoare româ-neşti (Mihaela Mihai, PompiliaStoian, Dan Spataru, OlimpiaPanciu, Marius Ţeicu, CornelConstantiniu, Margareta Pâslaru,Constantin Drăghici, Doina Ba-dea ş.a.), a avut şansa să fie incluscu piesa Te rog, ai răbdare cumine de Elly Roman, în acompa-niamentul Orchestrei Radiodifu-ziunii Române, dirijată de SileDinicu, pe discul 2 al albumuluiParada şlagărelor, editat deElectrecord (EDC 678). Un şla-găr aflat şi în prezent în marevogă, postat şi accesat de mii deori pe site-urile muzicale şi în-deosebi pe reţeaua youtube. Înpofida acestor succese, la careadăugăm reprezentarea cu brio aRomâniei, alături de Dida Dră-gan, la Festivalul Mlade Hlastowde la Gottwaldow (Cehia), primaiubire a pălit în favoarea Thaliei,absolvind IATC-ul în 1973, dupăce a interpretat pe scena Stu-dioului Casandra, în regia luiGeorge Dem Loghin, rolurile Di-rectorul închisorii, din piesa Au-torul moare azi de AlexandruMirodan, Contele, din Evantaiulde Carlo Goldoni şi Cheewerr,din Vânătoarea de vrăjitoare deArthur Miller. Repartizat la Tea-trul „Mihai Eminescu“ din Boto-şani, a avut şansa să fie distribuitîn roluri complexe, ce i-au pus învaloare calităţile actoriceşti, atât

de către regizorul instituţiei,Eugen Traian Borduşanu (BădiţaVasile - Pupăza din tei, dramati-zare de Ion Damian, după IonCreangă, Curtezanul - Micul in-fern de Mircea Ştefănescu, Ciuo-ranul - Dacă toţi copacii ar fi lafel de Francisc Muntanu, Grig -Steaua fără nume de Mihail Se-bastian, Roles - Regele Bure-bista de Mircea Alexandrescu),cât şi de către alte nume impor-tante ale direcţiei de scenă româ-neşti. A fost, astfel, rând pe rând,Murgu, în Vlaicu Vodă de Ale-xandru Davila (regia MirceaCornişteanu), Orbul - Frumoasafără corp de Victor Hîlmu, Şte-fan Valeriu - Jocul de-a vacanţade Mihail Sebastian (regia, ZoeAnghel-Stanca), Castris - Patimaroşie de Mihail Sorbul, Mareşalul- Ines de Castro de AlejandroCasona, Stroici - Alexandru Lă-puşneanu de Virgil Stoenescu,Enachi Porfiriţa - Cantemir Bă-trânul de Nicolae Iorga, Procu-rorul - Simfonia tinereţii deGheorghe Bărbulescu, TiberiuVidra (regia Constantin Dinis-chiotu), Silviu Mora - Trădăto-rul de Ştefan Berciu (regiaCristian Munteanu), Jaromir -Decebal, Mureşanu - Mureşanu,ambele de Mihai Eminescu (regiaIon Olteanu), Inginer Vasiliu - Unproces posibil de AlexandruMirodan (regia Cazimir Tănase),Minodor Cocîrlan - Cer cuvântulde Dragomir Horomnea (regiaAnca Ovanez-Doroşenco), Sil-vestru Trandafir - Dezertorul deMihail Sorbul şi Ilie Găjălie -Răfuiala de Ştefan Berciu (regiaMagda Bordeianu), pentru acestadin urmă fiind răsplătit şi cuPremiul pentru cel mai bun rol

Petru Viorel Baltag - 70

►

Cadran cultural

14

Iuni

e 20

18

episodic la Festivalul Teatrelordin Moldova (Botoşani, 1977).După o primă evadare la Bacău,când în octombrie 1979 a inter-pretat rolul lui Bilă, din Doi pen-tru un tango de George Genoiu(regia Constantin Dinischiotu), aperegrinat pentru scurtă vremeprin Teatrul Naţional din Cluj-Napoca şi Teatrul de Stat dinConstanţa, optând apoi definitivpentru Teatrul Dramatic Bacovia(azi, Municipal), unde din 1980 adat viaţă la zeci de roluri, de maimică sau mai mare întindere. Aicii-a întruchipat, între alţii, peTipătescu, din O scrisoare pier-dută (regia Radu Beligan), NaeGirimea - D’ale carnavalului(regia, Mircea Cornişteanu),Jupân Dumitrache - O noaptefurtunoasă (regia Dumitru LazărFulga), Trahanache, în O scri-soare pierdută (idem), din cele-brele piese caragialiene, Tartuffe- Tartuffe de Molière, Paratov -Fata fără zestre de A. N. Ostrov-ski, Ippolit - Revelion la baiade aburi de Emil Braghinski şiEdgar Reazanov, Agentul -Hanul de la răscruce de HoriaLovinescu (regia I. G. Russu),Mişa - Jocuri crude de A. N. Ar-buzov (regia Mircea Marin), Bal-dovian - Suspiciunea de ŞtefanOprea (regia Geirun Ţino), SirAndrew - A douăsprezeceanoapte, Jacques - Cum vă place,ambele de W. Shakespeare (regiaRazvan Dincă), Asesorul Brack -Hedda Gabler de H. Ibsen,Charles Bovary - Doamna Bo-vary... sunt ceilalţi de Horia Gâr-bea (regia Bogdan Ulmu), Ma-iorul - Jocul de-a vacanţa de Mi-hail Sebastian, Regele Berenger -Regele moare de Eugen Ionescu,El - Livada de portocali de

Yosef Bar Yosef (regia GheorgheBalint), Heruvim şi Caruţaşul -Requiem de Hanoch Levin, El -Privelişte minunată de S. Mro-zek (regia Alexander Hausvater),Avocatul Krogstad - Nora de H.Ibsen, Regele - Oamenii caver-nelor de W. Saroyan (regia Du-mitru Lazar Fulga), Jerry -

Podurile de vis ale New York-ului de W. Gibson (regia: NaeCosmescu), Profesorul de muzică- Romanul adolescentului miopde Mircea Eliade (regia Diana Ili-escu) ş.a. Deşi n-a cunoscut decâtcâteva reprezentaţii, prilejuite decomemorarea a cinci veacuri dela trecerea la Domnul a Voievo-dului Ştefan cel Mare şi Sfânt,distribuirea sa în rolul acestuiadin Săptămâna patimilor dePaul Anghel (regia GheorgheBalint) l-a îndreptăţit pe criticulteatral Bogdan Ulmu să-l includăîn galeria de „interpreţi celebri“ai personajului, din care nu lip-sesc C. I. Notara, George Cal-boreanu, Teofil Vâlcu, GeorgeCozovici, Sergiu Tudose, PetreCiubotaru, Costel Constantin,Cornel Nicoară ş.a., tot aşa cumevoluţia sa în rolul Iona, din piesaomonimă semnată de MarinSorescu (regia Dumitru LazarFulga), i-a determinat pe croni-cari să-i compare partitura susţi-nută de unul singur cu ceasimilară aparţinând maestruluiRadu Beligan, dar în „Contraba-sul“ de Patrick Suskind. Memo-rabilă rămâne şi Chiriţa, jucată întravesti în spumoasa comedie alui Vasile Alecsandri, cu care afăcut turnee în Polonia şi Repu-blica Moldova, ca de altfel şiprezenţa sa în distribuţiile pie-

selor Fuga de Trista Tzara şiRegele moare de Eugen Ionescu,itinerate de Teatrul Bacovia înFranţa, unde de asemenea s-aubucurat de aprecierea publiculuişi a presei de specialitate. Succesede public au cunoscut, totodată,spectacolele Iona, la Festivalulde Teatru „Elvira Glodeanu“ de laTârgu Jiu şi la Festivalului Naţio-nal de Teatru Profesionist „LiviuRebreanu“ de la Bistriţa, Re-quiem şi Livada cu portocali, laFestivalul de Teatru „Avram Gol-faden“ de la Iaşi, Regele moare,la Festivalul Naţional al TeatrelorPopulare „Ion Luca“ de la VatraDornei, la acesta din urmă ca in-vitat special. În memoria specta-torilor au mai rămas, de aseme-nea, recitalul Eminescu de laBotoşani (regia Ion Olteanu), ver-siunea radiofonică a spectacolelorFemeia Cezarului de Ion Luca(regia Constantin Dinischiotu),preluat de la Teatrul Bacovia şidifuzat în 5 episoade consecutive,Război cu Troia nu se face deJean Giraudoux (regia Dan Pui-can) şi Scene din viaţa lumiimari de N. V. Gogol (regia IonVova), cu reluări la Radio Româ-nia Cultural, precum şi rolurilesale din peliculele cinemato-grafice Nu filmăm să neamuzăm (regia Iulian Mihu), Peaici nu se trece (regia GheorgheVitanidis) şi Vis de ianuarie(regia Mircea Veroiu). Ca orăsplată a celor peste trei deceniişi jumătate dedicate scenei, înaprilie 2009 a primit Diploma deSocietar de Onoare al TeatruluiBacovia, iar în februarie 2011, ti-tlul de Cetăţean de Onoare al Mu-nicipiului Bacău.

Cornel GALBEN

Petru Viorel Baltag - 70

Aniversări

Cadran cultural

15

Iuni

e 20

18

N. 6 mai 1943, în Onești,județul Bacău. Manager cultu-ral, folclorist, poet. După numaiun an de la ivirea sa pe lume, fa-milia se refugiază pe Valea Bis-triței, în Farcașa, satul de obârșieal tatălui său. Aici își va începeparcursul școlar, în clasele I-IIIavând ca învațator pe Ion Luca,harnicul culegător de folclor dinaceastă zonă. Cursurile elemen-tare le va continua în comunabăcăuană Răcăciuni, locul de naș-tere al mamei. Acum îi va fiînvațator Vasile D. Manciu, apos-tol de stirpe haretistă, care și-aîmpletit, pătimaș, vocația pedago-gică cu înclinațiile culturale. Păs-trându-le o vie recunoștință, ceidoi dascăli i-au devenit modelepentru mai târziu. Anii de liceu îipetrece la Școala Medie nr. 2 dinBacău (în prezent, Colegiul Nați-onal „Vasile Alecsandri“) și tot înurbea băcăuană urmează cursurileInstitutului Pedagogic de 3 ani.Își va completa apoi cursurileuniversitare la Facultatea de Filo-logie a Universității „Al. I. Cuza”Iași, susținându-și licența cu lu-crarea Poezia obiceiurilor deiarnă din Moldova. Odată cu ab-solvirea Institutului Pedagogic,primește repartiție, ca profesor delimba și literatura română, laȘcoala Generală din Podoleni, ac-tualmente în județul Neamț. Re-nunță însă la cariera didacticăpentru postul de metodist (îndomeniul folclorului) la CasaRegională a Creației PopulareBacău, instituție cu care colabo-rase în anii studenției. Începe unriguros program de cercetare,culegere și valorificare a culturiipopulare tradiționale. Un ambi-țios proiect cultural l-a constituitorganizarea, în anul 1966 - împre-

ună cu George Genoiu și Gheor-ghe Sfârlogea - a primului Festi-val Regional de Teatru Folcloric,preluat și de alte centre culturale(Suceava, Botoșani, Vaslui, Iași).Sub denumirea „Alaiul datinilorși Obiceiurilor de Iarnă” acestfestival continuă să se desfășoare,anual, între Crăciun și Anul Nou,adunând deja 51 de ediții. În pe-rioada 1969-1982, deține funcțiade director al Centrului Județeande Indrumare a Creației PopulareBacău. Colaborează cu reputațietnografi (Elena Secoșan, PaulPetrescu, Georgeta Stoica, IonVlăduțiu), pentru realizarea mo-nografiei Arta populară dinjudețul Bacău, lucrare care -lipsită de fondurile necesaretipăririi - încă se află în manu-scris. Publică articole pe teme defolclor în revistele Ateneu, Da-tini, Vitraliu. Manifestă o pre-ocupare distinctă pentru valorifi-carea scenică a patrimoniului fol-cloric autentic și valoros și,împreună cu maestrul coregrafPetru Vlase, în anul 1973, înfiin-țează Ansamblul Folcloric „Busu-iocul“. Astăzi, acesta are statut deformație profesionistă și afirmă obiografie artistică impresionantă.Începând din 1982, până în 1989,este promovat în postul de vice-președinte al Comitetului Jude-țean de Cultură și Educație Soci-alistă Bacău. În această perioadăcolaboreză cu instituțiile jude-țene, cu așezămintele și filialeleuniunilor de creatori pentru ini-țierea și desfășurarea unor pro-grame, proiecte și manifestăricare au impus județul Bacău ca ozonă distinctă în arealul viețiispirituale românești. După 1989a condus, vreme de 16 ani, In-spectoratul pentru Cultură al

Județului Bacău (devenit în 2001,Direcția Județeană pentru Cultu-ră, Culte și Patrimoniul Național).Prin ordin al ministrului culturii,domnul Andrei Pleșu, în februarie1990 este numit consilier șef,având alături la întemeierea noiiinstituții, doi reputați creatori:pictorul Ilie Boca și scriitorulOvidiu Genaru. Pe parcurs, i-aufost aproape, în calitate de con-silieri, jurnalistul Vasile Pruteanu,scriitorul Octavian Voicu și, pen-tru circa un deceniu, istoricul li-terar Cornel Galben, cu care ainstituit un amplu program edito-rial consacrat, în special, valorifi-cării moștenirii culturale. A spriji-nit înființarea de ONG-uri cu pro-fil cultural, el însuși fiind mem-bru fondator al Fundației Cultu-rale „Ethnos”, în 1993, cu sediulîn București. I s-a acordat Titlulde Specialist, urmare a absolviriicursului Educația Adulților șiSocietățile Democratice la Cen-trul Info al Uniunii Europene(Danemarca, 6-20 noiembrie1993). A inițiat proiecte culturalede anvergură (naționale ori in-ternaționale), împreună cu IlieBoca, precum: Expoziția-Con-curs „Saloanele Moldovei“ (în di-mensiune bilaterală România -

Constantin Donea - 75

►

Cadran cultural

16

Iuni

e 20

18

Republica Moldova, începând din1990), Tabăra Internațională deCreație Plastică de la Tescani (cuprima ediție în 1991), TabăraInternațională de Artă Fotografică„Timp - Memoria Locului” (1993-2001). A fost implicat, de aseme-nea, și în organizarea altor eveni-mente culturale, făcând parte dinstafurile acestora: Festivalul In-ternațional „Zilele Muzicii Con-temporane“ (edițiile 1990-2005),Centenarul „Tristan Tzara“ (des-fășurat în 1996, la Moinești,Bacău și Paris), Festivalul Inter-național de Videofilm Documen-tar „Ethnos“ (1995-2004), Festi-valul Național de Folclor „IonDrăgoi“ (lansat, la Bacău, în anul2000). Prioritar, s-a preocupat deprotejarea patrimoniului și aurmărit lucrările de restaurare lamonumentele istorice: CurteaDomnească din Bacău, Bisericadin Borzești (ctitorie a lui Ștefan

cel Mare), Ansamblul MănăstiriiRăducanu din Tg. Ocna, ConaculRăducanu - Rosetti din comunaCăiuți, Biserica Mănăstirii Răchi-toasa. Prin finanțarea asigurată deMinisterul Culturii și Cultelor, areușit înnobilarea Bacăului (oraș

sărac în monumente de for pu-blic) cu statuile Alexandru celBun (în 1998) și Vasile Alecsan-dri (în 2003), admirable lucrăride artă monumentală datoratesculptorului Mircea Spătaru. Aîngrijit volumele Omagiu. C. D.Zeletin 70, 2005 și Concertetnologic în cuvinte de VasileAdăscăliței, 2006. FrecventeazăCenaclul „George Bacovia“, de-butând în revista Ateneu (decem-brie 1964), cu poezia „Cântecpentru Ana”. În 1965, Sașa Pană,aflat la Bacău, îi apreciază creațiaîntr-un interviu (ziarul Steagul

roșu, 13 octombrie): „Mi-a plăcutConstantin Donea pentru că aremultă sensibilitate în poeziile saleși un umor inteligent”. Îl întâlnimapoi în antologia O sută se poeți(redactor Victor Kernbach), edi-tată de Comitetul de Stat pentruCultură și Artă București, în1967. După mai bine de 30 deani, revine la poezie, publicândgrupaje de versuri în revisteleAteneu, Vitraliu (din redacțiacăreia face parte), Plumb, ProSaeculum. În 2011, la EdituraNiculescu îi apare volumul depoezie Solstițiu de iarnă, urmatde Poeme în șaptesprezece si-labe (2012), Alte poeme în șap-tesprezece silabe (2013) și Ros-tuiri (2015), toate sub egida Edi-turii Corgal Press din Bacău. Altedouă cărți așteaptă să iasă în lu-me. Este distins cu medalia „Me-ritul cultural, clasa I” (1968).

G. C. SIMION

Constantin Donea - 75

Aniversări

Alături de cele două personalitățiomagiate în paginile publicației noastre, alțibăcăuani de seamă ar fi meritat să fie, la rân-dul lor, portretizați cu prilejul zilei de naștere.Îi amintim, selectiv:

Aprilie 201801 - Gheorghe (Geo) Popa - actor, managercultural, politician, 65 ani;05 - Gheorghe Zărnescu - profesor, sculptor,65 ani;07 - Nestor Ratesh - jurnalist, politolog, 85ani;08 - Elena Ungureanu (1943-2015) -profesoară, publicistă, 75 ani;08 - Dan Mateescu - sculptor, 75 ani; 09 - Gheorghe Drăgan - scriitor, jurnalist,editor, 75 ani;10 - Stejar Ionescu (1898-1928) - prozator,120 ani;11 - Gheorghe Spiridon (1923-1992) - pic-tor, 95 ani;14 - Ion Cunțan (1923-1998) - profesor,compozitor, 95 ani;18 - Florin Crăciunescu (1938–2012) -actor, 80 ani;21 - Doina Iacob - actriţă, 70 ani;22 - Ioan Ungureanu - profesor, istoric,muzeograf, publicist, 80 ani;

27 - Ioan Athanasiu (1868-1926) - fiziolog,medic veterinar, academician, 150 ani;27 - Alexandru Virgil Platon - actor, 85 ani;28 - Delia Frățilă Popescu - poetă,publicistă, 55 ani.

Mai 201806 - Mihail Roller (1908-1958) - istoric,publicist, academician, 110 ani;07 - G. Mosari - jurist, prozator, publicist, 85ani;13 - Ioan Văsâi - profesor, pictor, sculptor,65 ani;15 - Domnica Gârneață (1933-2013) -prozatoare, 85 ani;19 - Ioan Grigore Olimp (1913-2013) - scri-itor, pilot, 105 ani;20 - Eugenia Harja - economistă, profesoruniversitar, 60 ani;21 - Emilia Boghiu - profesoară, prozatoare,60 ani;25 - Sandu Narcis Romeo - prozator, 50 ani;25 - Mihai Pruteanu - prozator, actor, redac-tor radio, 80 ani;27 - Viorica S. Constantinescu - profesoarăuniversitară, eseistă, publicistă, traducătoare,

75 ani;30 - Oana Lazăr - poetă, 50 ani;30 - Ioan Bârzu (1913-1984) - medic radi-olog, profesor universitar, 105 ani.

Iunie 201802 - Valentina Druțu - plasticiană, 50 ani;02 - Ozana Kalmuski-Zarea - muziciană,pianistă, 55 ani;03 - Sile Leibu (1923-1992) - rebusist, 95 ani; 07 - Gheorghe Balint - sportiv, profesor uni-versitar, 50 ani;09 - Aristide Al. Dodu - inginer, profesoruniversitar, 95 ani;11 - Dumitru Tuluc - geolog, geograf, 75ani;13 - Laura Vampa (1873-1969) - scriitoare,ziaristă, 145 ani;16 - Silvia Tiperciuc - plasticiană, 55 ani;16 - Liviu Chiscop - profesor, istoric şi criticliterar, publicist, bibliograf, 75 ani;16 - Jean Ciută - istoric, 90 ani;22 - Petre Cătălin Rang (1943-2017) - bi-olog, profesor universitar; 75 ani;24 - Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) -agronom, economist, academician, 200 ani; 26 - Vasile Gh. Radu (1903-1982) - zoolog,academician, 115 ani;28 - Paul Teodorescu (1888-1981) - general,academician, 130 ani.

Jubilee

Cadran cultural

17

Iuni

e 20

18

Tropar

O, Doamne, mai poți?Pentru sine oricine,doar Tu pentru toți!

Ninge

Au trecut sărbătorile iernii...despodobiți ca pomii de Crăciun,lăsăm colindele să se întoarcăîn cer – printre norii de tuci –și nu-i nimeni pe străzi,iar în parc, troienite,statuile par uriașe năluci.

Doar o bătrână insomniacă,mai subțire decât aburul lacrimii,încă de cum se lumină,hrănește porumbeii orașuluicu fărâme din pâinea ei,cea mult prea neagrăși tot mai puțină.

Unduind

Ca să ai măsuratimpului, prefă-l în nisipși dă-l clepsidrei,să-i curgă povara,când, tic-tac,unduind,caravanele trecpeste dune-milenii,în eterna Sahara.

Când pleci

Suflete,plinul timpului,când pleci,lasă-i omului aripi,să zboare,doar tu știi că,de pildă,în lumea proverbelor,sacul golnu stă în picioare.

Și astăzi

Copil fără astâmpărși astăzi ard,cățărat pe perețiicasei bunicilor,în fotografiiîmprejmuite cu rameînalte,de unde fugi în lume mai greu, decâtai sări peste gard.

U-iu-iu!...

U-iu-iu!...zvon de nunți,cu miri de toate zodiile,grei de semințeca rodiile.

Dialog

„A fisau a nu fi –aceasta-i întrebarea”,cu un posibil răspuns:„A fost odată,ca niciodată, că de n-ar fi,nu s-ar povesti.”

Electorală

Lume, lume!...vine circul,se pregătesc arenele,urnele,iar ofertelecelor politici,cât cămilele,stau gata să treacăprin urechea aculuicu careîși cârpesc alegătoriizilele.

Fântâna

Un fântânar(torționar?)bate pământul cu nuia de alun,virgină (deci fărănici o alună),ca să spunăunde se ascundeapa aceea, sutăla sută, neîncepută.

GolulCu gândulla Tudor Arghezi

Folosulcu olulde luteste golulcareîntre pereții luia încăput.

Vârste

În pașapoartecu numele sfinților,trecem –de la un capăt pânăla celălalt –prin vârstele de mușcatale dinților:de lapte,de minte,de lână.

Diplomație

Abilca o sabie,care aduceaminte,cu tăiș diavolesc,de măcel,iar de pace,cu mânerîn formă de cruce.

Constantin DONEA

Manuscris

Cadran cultural

18

Iuni

e 20

18

Da, Mișu intrase în vizor.N-a mai replicat, deși îl mâncalimba. Ironia-i sabie cu douătăișuri. Și-a dat seama repede că,deocamdată, i se limitează dome-niul din care poate să scrie. Arputea urma o sancțiune pe linie departid, un blam sau un blam cuavertisment, apoi scoaterea dinredacție. Ședința se termină cutrasarea sarcinilor. La industrie,numai la industrie deci, Mișule,își spuse singur în gând. Gata cuechilibristica. Măcar o vreme.

Alte deplasări, alte pla-nuri, altă atenție!

Trebuie, își zise în drumspre casă, după o zi care numaibună nu i-a fost, trebuie să-miîntăresc poziția. Altfel, se scuturăpartidul de unul ca mine, ca demăsea stricată. Simt, simt cămi se pregătește rechizitoriul.Observația cu bancurile și citateleciupite din articolele mele suntnumai începutul. Primul corna sunat. Vânătoarea a început.Nu-s eu ușă de biserică, dar știu,știu cine mă lucrează.

A tot dat-o Mișu pe glumăla apropourile anterioare, dar, sevede treaba, gluma nu mai merge.Orice glumă este o insultă adusă

prostului. Prin definiție. Prostulcrede că toate glumele îi suntadresate lui. Și se uită cruciș. Stăla pândă. Deștepții râd. Proștii, lapândă! Și înregistrează. Și ținminte. Proștii sunt agresivi. Dar,culmea! Nu atacă fără șanse. Eilovesc în cel ce se clatină.Așteaptă prada ca hiena hoitul...

Timpul trece. Mișu urmă-rește și scrie îndeosebi despredezvoltarea noului oraș Onești.Termocentrala, Combinatul chi-mic, Rafinăria, Combinatul decauciuc, șantiere pe câteva sutede hectare. Apoi blocurile pentrulocuințe, străzile, termoficarea.Nu-i vine greu! E familiarizat.Doar el și nu altul a scris „Primulțăruș în câmp deschis” - reportajde la demararea construcțiilor, înurmă cu câțiva ani. Obsevă că,deși n-a lipsit mult din aceastăzonă, ce se întâmplă este pur șisimplu spectaculos, tonic. Și-iplăcut să scrii despre așa ceva.Scrie, deci, cu toată convingerea,că ceea ce se face și cum se facee bine. De industrie e nevoie cade aer. Cu două fabrici de hârtie,trei, patru fabrici de textile și tri-cotaje, una de încălțăminte șidouă de zahăr, toate făcute înainte

de război, iar unele chiar din se-colul trecut, nu te poți lăuda. Nicinu se cheamă că ai industrie la opopulație de două, trei milioanede suflete, câte ai în regiune.Generațiile trecute, înainte deprimul și al doilea război mon-dial, nu și-au bătut prea tare capulcu dezvoltarea industriei. Au știutsă trăiască. Bodegi, cârciumi,berării, grădini de vară, restau-rante, chefuri cu lăutari. Astavedeai la tot pasul. Beție, lux,jocuri de noroc la casinouri. Treifemei pe doi genunchi. MiculParis. Asta știau bogații. Ceilalți?Să nu vorbim. Țară eminamenteagrară. Așa se voia a fi România.De ce, cu ce și pentru ce – vorbalui Constantin Tănase. Cu ce? Cuzece tractoare la un județ? Derâsul lumii! Industrie ne trebuie.Altfel, robi la alții rămânem. Înveci.

O palmă de țară, cum eElveția, are mai multă industrie caRomânia. Mai mare rușine să întin-dem mâna la alții pentru fiecare rahat.O cotigă, un gridei și-un fier de plug -se cheamă plug american. Cândromânul făcea agricultură, StateleUnite nici nu existau. Să facem

Inedit

O lumânare pe malul PrutuluiInedit

O poveste de dragoste dramatică din anii '50, imediat după încheierea războiului. ÎnBacău, instalarea comunismului a produs, ca în întreaga țară, tragedii familiale, despărțiri,pierderi... Doi adolescenți, cu suflete curate, se îndrăgostesc în timpul liceului, fără a intui vre-murile ce vor veni și despărțirea ireparabilă dictată de sistemul bolșevic, când trup din trupulțării s-a rupt, cu consecințe de neimaginat: crime, torturi, prizonierat ucigaș... Cei care au scăpatcu viață au rămas marcați psihic și sufletește pentru totdeauna... Un jurnalist al acelor vremuri,nu prea convins de noua orânduire, un spirit justițiar, văzut adesea ca rebel, narează acest roman,fiind el însuși personaj principal. Dacă Mișu Certean, alias ziaristul Victor Enășoae, a fost directimplicat sau nu în această cutremurătoare poveste, va rămâne la latitudinea cititorului sădiscearnă. Cert este că romanul uluiește, captivează, dezvăluie lumea politică și socială dinacei ani, fără rabat de la realitate, fără partizanat.

Este anul aniversar al Marii Uniri de la 1918 - acest roman reflectă, într-o poveste deiubire, și marea înfrângere din sufletul neamului, prin pierderea Basarabiei.

O lumânare pe malul Prutului, romanul lăsat moștenire de Victor Enășoae, dincare publicăm acum un fragment, va rămâne cu siguranță un document istoric și lingvistic, cepoate deveni subiect de literatură comparată oricărui filolog ori istoric literar.

Cristina ȘTEFAN

►

Cadran cultural

19

Iuni

e 20

18

industrie. Să facem! A face esteverbul viitorului. Să dăm vinape trecut? Semn de slăbiciune.Moștenire, război, secetă. Tre-cute-s toate. Muncă pe suflecate -asta-i soluția. Și nu de-acuma. Dela ieșirea din peșteri.

Și, iată, Mișu nu mai intrăîn contradicție cu propriile saleconvingeri. Cel puțin deocam-dată. Lipindu-se de Onești, nuneglijează Moineștiul și Comă-neștiul, care, pentru RegiuneaBacău sunt sinonime cu țițeiul șicărbunele. Acolo, unde-l intere-sează, printre altele, ce mai facJenică și Ion, pentru care nutreșteo simptie aparte, deși nu-i suntprieteni. Sufletul parcă-l duceîntr-acolo. Nici interesul deosebit,nici curiozitatea. Sufletul. Cândi-a spus redactorului șef, cât înglumă, cât în serios, că el, când sescoală dimineața, își îndreaptăprivirea mai întâi către vest, s-atrezit cu un perdaf absolut neme-ritat. Să nu te mai aud că spuiasta, Mișule! Se va duce buhul căîn redacția asta, pe care o conduceu, e... e ceva care... nici nu știucum să spun... unde educația par-tidului se potrivește ca nuca-nperete. Ce te tot trezești vorbind?!Cu ochii spre vest, cu ochii sprevest? Păi eu... a vrut să-i zicăMișu la ce se referea, dar șefuli-a tăiat vorba. Lasă, domnule,Occidentul! Noi, aici în Româniaavem treabă. Mișu tot căuta să-lîntrerupă din bleftureală, dar elfăcea spume la gură. Să-l facădușmanul poporului mai trebuieși era tot tacâmul. Dar a obositînainte de a ajunge și la asta. S-aoprit. I-a venit rândul și lui Mișula vorbă. Și-i pune repede o între-bare: sunt eu la industrie, tovarășe

redactor șef? Ești! - zice. Și ce-icu asta? Mă deplasez eu aproapeexclusiv la Onești, Moinești,Comănești? continuă Mișu. Da.Unde-s toate astea? - mai întreabăMișu. Și tot el răspunde ca să nuprelungească prea mult mirareașefului: în partea de Vest a regiu-nii noastre. De asta, zic, mă uitîn fiecare dimineață din reflex,într-acolo. Dar dumneavoastrăce-ați crezut? Popescu s-a văzuttras pe sfoară. Dar, într-un fel,s-a bucurat că nu era nicio proble-mă cu Occidentul. Asta-i mai tre-buia. A dat din mână a lehamiteși-atâta a mai putut să zică: măi,Mișule! Să nu mai am doi, trei catine! Că mor cu zile. Lasă-te deprostii. Vi se pare, vi se pare.Astea-s prostii. Alții fac prostiicât ei de mari și primesc decorații- replică Mișu. Că-i dracu-n el.Nu-i place să rămână dator. Să vădau exemple? - mai întreabă el.Nu, n-am nevoie - zice Popescu.Și pleacă într-o direcție oarecare,numai să plece.

Acuma Mișu-i din nou laMoinești. E o primăvară timpurie,cu vânt și moină. Frigul înșurubatde vânt îți intră pe sub haine mairău ca iarna, pe ger uscat. Și-inoroi, de n-ai pe unde ocoli.Putea să vină primăvara ceva maitârziu. Era mai bine. Se topea re-pede zăpada, curgeau șiroaiele deapă furios și abundent, ca să vezică-i primăvară. Apoi, dădea re-pede colțul ierbii. Așa, ziua caldși amânată noaptea frig, primă-vara-i îngăimată. Nici nu vinecum trebuie, nici mult nu mai are.Umblăm fleoșc-fleoșc, cu apa-nghete. Mie-mi place - zice Mișupentru sine - treaba hotărâtă,făcută bărbătește, repede și

sănătos. Primăvara asta seamănăcu gripa. Când zici că te-a lăsat,iar te întoarce. Pe o fleșcăraie caasta, unde îl găsesc eu pe Jenică?Unde i-o fi sonda? Intru la Birou-rile Trustului de foraj. Începde-aici. Aflu eu unde-i. Proble-ma-i alta: le spun sau nu le spunideea? Dar, mai bine lasă. De-pinde cu cine stau de vorbă.

- Bună ziua - salută Mișu.- Bună ziua - răspunde in-

ginerul șef, care știa deja cu cineare de-a face. Luați loc. Presa-ibine venită.

- Vă mulțumesc și măbucur că v-am găsit, domnule in-giner șef. Inginerul Robert Haierera un mare specialist în foraj șiun om de modă veche. Cum erasă i te adresezi cu “tovarășe”? Nuvreau să vă rețin mult. Mă intere-sează unde și cum lucrează unmaistru sondor.

- Cum îl cheamă?- Jenică Botez. După pă-

rerea mea, ar merita să scriu de-spre el.

- A! Un om de bază. Me-rită. Jenică Botez e la sonda 1109.Aici, la marginea Moineștiului.Pe stânga, cum vii dinspre Bacău.Turla se vede din șosea. Și de aicise vede.

- Dumneavoastră îi cu-noașteți pe toți maiștrii sondori?Spuneți-mi ceva despre el.

- Dacă-i cunosc? Îi știu petoți. Și ce-au mâncat aseară. Și nunumai pe maiștri. Pe toți șefii deechipă, de formații de lucru. Și pemajoritatea sondorilor. Care-s cusutele. De la Ion Chirnoagă, caresapă colo pe șes, la Lucăcești șicare-i cel mai bătrân maistru son-dor, până la Ilie Ilie, care-i cel

O lumânare pe malul Prutului

►

Cadran cultural

20

Iuni

e 20

18

O lumânare pe malul Prutuluimai tânăr și mai proaspăt maistru,abia ieșit din școală, pe toți îi știu.Și cum lucrează și ce-i de capullor, în particular.

- Botez e șef de brigadă?- Da. șeful brigăzii sondei

1109.- Ziceați de Ilie. M-ar in-

teresa și Ilie, fiind cel mai tânărșef de brigadă. Dar nici Botez,din ce mi s-a spus nu-i preabătrân.

- Nu, nu. Dar e între ceicopți. Ceva peste treizeci. Darvechi. Lucrează de copil, aș zice,în petrol. Nu-i el prea școlit. Dare deștept foc. Ajungea un foartebun inginer, dacă avea cine-l ține.

- A mai fost și războiul -zice Mișu - chiar când aveavârsta.

- Da, războiul și greutățilede după au schimbat multe des-tine.

- Domnule inginer, avețivreo explicație la diferența siste-matică de productivitate a munciiîntre schimburile de zi și denoapte de la aceeași sondă?

- Nu. Știu că așa se în-tâmplă. Dar, tehnic, ca specialist,n-am nicio explicație. Dar ca șef,ca inginer șef, da.

- Care-ar fi?- Inerția, domnule. inerția.

Unii zic: tradiția. Eu zic: proastaobișnuință. Credința încetățenităcă numai așa se poate. E orezistență tăcută.

- La ce vă referiți cândspuneți că numai așa se poate.Adică, ce?

- La faptul că numaischimbul întâi lucrează ca lumea.Vine dimineața, face treabă pe zi,are spor, are asistență, are ajutor,găsește pe cine caută, dacă are

nevoie... Schimbul doi, mai alesîn perioadele cu nopțile lungi,intră pe jumătate în noapte. Iarschimbul de noapte face puținulpe care-l poate face noaptea.N-are ceva, n-are cui cere. Dacăare probleme și nu-s urgente, lelasă pe a doua zi. Noaptea, înafară de cazurile extreme, totul seconsideră „bun de amânat” pânăse face ziuă.

- Deci, nemotivat tehnic,noaptea se lucrează slab.

- Foarte slab! Dar nu lepot scoate din cap ideea asta. Așaau apucat, așa o țin înainte. Pânăși normele țin cont de treaba asta.Deci, concepția e de sus până jos.De asta nici n-o poți numi indis-ciplină. Ce le spun să facă, fac.Respectă foarte bine tehnologia.Când le cer să facă mai mult,atunci găsesc o mie de motive.Reale, în felul lor. Dar multe potfi eliminate. Sunt mai mult deordin organizatoric. Dacă ar lucracu convingerea că se poate, ar fialtceva. Așa...

- Deci, nu-i chestiune denepricepere.

- Nu. Că nu există nepri-cepere de zi și nepricepere denoapte. Toți și-au însușit extremde repede noile metode introduseîn ultimii, să zicem, cinci ani. Dinluna mai 1952, s-a introdus fo-rajul cu turboburul. Un fel deturbină care învârte acolo, petalpa sondei, o sapă cu role.Metodă mult diferită de ceaveche. Și-au prins-o imediat. Ba,au avur curaj să facă și foraj cuapă, care este, în anumite con-diții, foarte rapid, dar și foarteriscant. Au avut curaj să sape cusonde gemene. Iarăși cu riscuri.Și s-au descurcat excepțional.

Românu-i deștept, domnule. N-amrămas la coada de pește.

- Îl bate românul pe neamț,în privința asta. Așa s-ar zice, cănoi îi luam mereu pe nemți careper când e vorba de tehnică.

- Ai grijă, domnule repor-ter, eu sunt neamț – zice zâmbindinginerul Haier.

- Scuzați. Am făcut și euo comparație care...

- Nu m-am supărat. Amglumit. Aveți dreptate. Dacă ar fifost să introduc turboburul la obrigadă de sondori nemți, mi-ar fitrebuit un an încheiat, nu o pri-măvară. Neamțul trebuie școlit,dădăcit, învățat din aproape înaproape, până devine stăpân pemetodă, apoi trebuie asistențătehnică permanentă. Greu. Încet.Pe urmă, neamțul face zece aniexact cum l-ai învățat. Nu mai aitreabă cu el. Dar nici altceva nu-imai dă prin minte. Are disciplinaîn sânge.

- E chiar prea disciplinat– zice Mișu. Robot.

- Așa-i. Până și disciplinaare partea ei negativă. Cu româ-nu-i altfel. Ieri i-ai spus într-unfel. Face imediat. Azi îi spui alt-fel, schimbă repede macazul șiface. Acceptă repede noutatea. Iardacă-l ții prea mult cu aceeașimetodă sau procedură, el cautăsingur alte soluții. Și găsește. Teminunezi ce-i poate trece princap. Uneori și eu le accept „aba-terile” și-i las în plata lor, dacăvăd că treaba merge și pericolulscade...

- V-ați românizat în pri-vința asta. Neamțul clasic n-ar ad-mite niciun fel de „abateri”.

Victor ENĂȘOAE

Cadran cultural

21

Iuni

e 20

18

Vara

părul mătuşei Andronăchioaiaare pere cu droaiaşi de căldurăîţi cad şi în gurămălăieţeşi dincoaceşi dincolo de ostreţe!dar oile nu stausă-ţi umpli sânu’se duc la Toma-n fasoleşi vine căpcânu’aşa că o iei prin urzicişi păiămidăşi prin ştiriţăşi nu zicinimic din guriţă!Doamne, de-ar mai trece călduracă s-a uscat bătăturaşi pe Tăplăoaian-a mai dat de pe la Ispas ploaiamama zice să nu adorm pe vreodâlmăvreo curmăturăcă intră şarpele în gurăcă aşa a intrat la unu’ de-a trebuit să-i puie ceaunu’cu lapte fiert dedesuptpână i-a ieşit dihania din buft!

S-a spart soarele...

s-a spart soarele-n oglindăpăpădia-i aburindă a dat craiul dintr-o ghindă s-a ascuns prinţesa-n tindă trei copii vin cu colindă

cariu-i şi la noi în grindăpeste lac pitpalac broscuţele tac greierele-n frac bunicuţa bagă-n ac astăzi mâncăm cozonac şi fasole de aracIonicăşi-a lăsat chicăşi Panicătrece o furnicăde câine nu mi-e fricăstrigă AuricăMaricica lui moş Micăe pelticăacum lăsaţi-o să zică

Zace fiinţa ta

Zace fiinţa ta de zicereşi în fiecare zi cereşi în fiecare clipăgenune şi aripăpune-i înainte pripoareţărmuri odoaresihăstrii de metanieşiraguri de stele primite daniede la un visătorîncă datorzace fiinţa ta zănatică zace fiinţa ta zănatică şi nu ştiide la ce nălucă i-atât de zăbăucă

Una ţie una mie

stă pe baltă împăratul îngânat de-o coţofană Calul Popi-n sânziene bate aripa diafanăsoarele o clipă dă să măsoare zodia un bondar monodia ţine pe sub papurăşipotul din ce răcoare curge firul fermecat sufletul într-aripatde nimic nu se mai doareîmpăratu-n bătătură

a pus-o de saramură împăratul din Francie vine azi în ospeţiedintr-un ochi de baltă sare ei chiar peştele cel mareîmpărate cu tichie pune-te pe veselieuna ţie una mie

Scrisoarea mamei

era ca după potopse urcase casa-n plopoile erau pe-un dâmbde la vale de Hociungla Alecu prin salcâmistrângeau gardul alţi stăpâniîn grădina popii gârlacum ar da scroafa cu sfârlase-adâncea ducând la valecâte le-ntâlnea în calerădăcini şi coji strujanirămase de peste anipe la primăriea luat hârtiepe la Butnaruo luă coşarupe la Musulicăn-o rămas nimicaîn sus pe la Balabana venit şi-acum un anpe la Pintilieși M.A.T.-ui şi tot prin magaziecând se umflă pârâulatunci oamenii zic Răcătăulmai peste ani nu-l ştie de numenici o lume

Sus între cireşi

Sus între cireşi şi pruni şi nuci pe cărarea aceasta cum o apucieste Casa Domnului şi veşnicia omuluicopile acolo e casa celor ce au fostşi ne-au ţinut de adăpostîn nelinişti şi în război ei totdeauna sunt cu noiduceţi o floare acolo sus şi nu gândiţi că nu-s

Inedite

Octavian VOICU

Cadran cultural

22

Iuni

e 20

18

Lui Ion Moraru - Caşin

Nu-i plin de hambiţie, cums-ar spune prin părţile de sub cerale Moldovelor noastre (pentrucă-s multe!), nu muşcă prin ţena-cluri, nu ţipă în părelnice lupa-nare, după ce se isprăveşe vinulcel vechi, nu sparge oglinzi cuochiul disperării căutând nepăca-te, şade, cel mai adesea, pe-uncufăr cu foi de hârtie şi sprintenepixuri chiar şi-atunci când secrede că merge la curtat Seraminenăuce şi madame închipuite, ab-solut literare, inofensive, dar pli-ne de farmec atent cu norocirilelor. Şi de asta-l iubesc şi-l stimezşi, prin ocheanul întors al celorpeste treizeci de ani cu care ne-amîmbătat bucuriile de-a fi prietenişi de-a plânge frăţeşte limpezi-şurile sau curmezişurile versuri-lor scăpate la vedere sau prin„subteranele dostoievskiene” alesocietarilor călinescieni din urbeaOneştilor căzuţi în patima litera-turii sau a literatării române, dupăcaz! Şi, potrivit visului care sun-tem – din lut şi eter –, se făcea căeram pe la începutul lui nouăzeci,când, plini de iluzii tâmpite, şi,mai ales, de speranţe, trebăluiam,fiecare în felul său, pe lângă neo-bositul CTH, plănuind şi proiec-tând mori de vânt donquijoteşti canişte vrednici servanţi obligaţi săpuşte văzduhurile iluziei de a neînveşnici întru cele ale scrisuluiromânesc… de pe Trotuş… Pre-sar toate aceste gânduri de bă-trână (de-acum) bucurie în inimăde Prier şi început de SăptămânăLuminată, după câteva gerurispăimoase, deloc pe placul inimiimele bătucite de nălucirile unorhimere care m-au cadorisit şi cu

bune şi cu rele, potrivit robacelorursitoare. Căutând mai zilele tre-cute prin prearăbdătoarea meaarhivă nedesluşită bine la chip,am regăsit Jurnalul literar nr. 34,din martie 1990, „Revistă lunarăa Societăţii Culturale G. Căli-nescu din Oneşti”. Şi, răsfoindconţinutul, am recitit, cu sfialarevederii, poezioara de debut a luiIon Moraru, intitulată „De dea-supra”. Deoarece micuţa biju-terie literară se voia o însăilarevaporoasă pe aripi de înger subforma unui zbor peltic prin văz-duhul urzit iluzoriu după chipul şiasemănarea autorului încrezătorîn steaua sa de noroc, îmi permitsă reiau textul şi să vi-l propundomniilor voastre, ca pe o arătarecu chip de lirism singular:

Privirea ară departeSuntem pe lume rădăcină,

tulpină şi floare. Rănile de alte răni sunt roase,Tristeţea în mii de oglinzi…Strugurii îşi sparg dulceaţaDe părul tău lung, pe umerii mei,Smoală clocotind.Pasăre de pradă – speranţa,Melancolia-n fărîmă,O umbră cu mine-n depărtare.

Şi numai cu-atât, Ion Morarude la Caşin putea lăsa o „dâră” peamprenta florilor de vioară, celpuţin în spaţiul „localismului cre-ator”, după cum bine spune con-fratele Ştefan Epure, numai căaparenta puţinătate poeticească aautorului şi-a sumeţit cu aplombbaioneta asaltului întregitor asu-pra perenităţii Logos-ului de sor-ginte divină cu care condeieruldin stirpea cronicarilor se vaafirma, mai târziu, dezinvolt şi

original pe tărâmul jurnalisticii.Astfel, reluată în volumul din2017 şi prelucrată cu rafinamen-tul meşteşugarului atent la de-talii, „poezeaua” de noi invocatăcapătă valenţe suplimentare, urcănecesarele trepte de maturizareartistică, devine de nerecunoscut!Este elaborată, dichisită, suleme-nită ca o fată mare, „şcolită”, amputea spune, în cel mai bun sensal cuvântului. Gândul mă duce,inevitabil, la truda manolică afăptuitorului de artă, veşnic ne-mulţumit de propria însingurareîn căutările sinelui. Ion căşunea-nul nu se vrea scriitor cu oricechip, nu luptă pentru acest statut,el este, chiar împotriva voinţeisale. Ian ascultaţi colea:

Ară privirea în depărtareClipa ce-atât de mult o doresc,suntem pe lume rădăcină,tulpină şi floare,cu gânduri senine mă-mbogăţesc.Pasăre de pradă e speranţa,Ecoul se stinge la margine de râu;Culorile dorm strălucind pe pocale…Un om? Minunăţie! În el e fiecare.Adună lumina roade în visese împleteşte durere în durere;noaptea îşi lasă torţele – aprinseîn zarea înaltă, cu clipa ce piere.

Cântec de prieten

►

Cadran cultural

23

Iuni

e 20

18

Vedeţi că se poate şi, une-ori, este necesar? Aşadar, avemdovada că, printr-un paradoxaljoc al hazardului, asemenea mul-tor scriitori români, Ion Moraruse impune în mentalul publiculuiliterar încă de la primul volum,„colecţionarul de iluzii” realizândorganic saltul considerat unanimcalitativ de la oralitatea primor-dială, autentică, generatoare deechilibru eufonic tradiţional, lamodernitatea tiparului prozodicadaptat nolens, volens profiluluimodern al literaturii contempo-rane, fără ostentaţia şi convulsiastilistică a însemnului de origi-nalitate. Să-l ascultăm pe poet:„Vor înflori iar florile-n câmpie, /în cântece se naşte primăvara; /inel de cetină-mi mângâie / chipulce-ţi fură înserarea.” Şi mai de-parte: „Mângâi cuvintele târzii înseară, / Păşind resemnat – cadintr-o amintire, / Freamăt deviaţă, cu lacrimi amare, / Cu gân-duri şi griji…” Ion Moraru apareastfel, încă de la debutul editorial,ca poet format, născut, nu făcut,câştigând „din prima” admiraţiacititorului, deloc văzută ca un actde clemenţă generoasă, specificăprimilor paşi şovăielnici, în aştep-tarea unor (re)confirmări ulteri-oare. Poet trecut prin terfeloagelecărturăreşti ale limbii române, IonMoraru îşi poartă vocaţia tragicu-lui cu nonşalanţa personajuluimioritic părtaş la destuparea din-tâi a izvoarelor de poezie popu-lară neştiut şi astrucat în petrece-rea Timpului, dar şi adânc ancoratîn profunzimile poeziei moderne,culeasă chiar de el în aspreleperegrinări pe la toate întâmplă-rile cultural-literare ale devenirii.Pentru c-aşa a fost ursit: să fie

copil deocheat, să se tragă dinpoienarii veniţi în bejanie, cuturmele, la Şoşmezo, fugăriţi dinArdeal la ordin imperial, să segândească de mic la timida cele-britate ce va urma, să poartecălimări binecuvântate la brăci-nar, mai spre maturitate şi să-şitocmească tristeţea funciară maiînspre toamna cuvintelor, cândmustul dă să se coacă în minţileînfierbântate ale cârcotaşilor iu-bitori de slove tipărite. Zic zău:„Foşneşte bradul, ce păcat / că-m-bătrânim din tinereţe! / Răzbat caun ecou scăldat / pe urme şipoteci răzleţe. // În cale rădăciniîmi ies / şi frunze galbene, deo-dată; / ascultă, călătorule, ce rar /mai cântă paserea cu glas defată…” Au trecut anii pionieratu-lui de la Societatea „G. Călines-cu” şi aproape că nu-i pot iertacutezanţa de-a fi poet bătut culeuca şi-atunci când îmbracă sur-tucul princiar şi rupt de foame aljurnalistului omniprezent, încor-setat între obiectivitatea faptuluidivers de presă şi sclavia impul-sului liric cu care altoieşte prozarelatărilor cotidiene. Aserţiuneanoastră poate fi probată cu enexemple din colecţia de articolepresărate şi prefirate de autor pringazetele timpului. Dar asta a-proape că nu mai contează! Cinemai are astăzi timp de poezie,încălărat fiind nefiresc în şaua„istui veac înjunghiat”? Ultimaapariţie tipografică mai consistenteste volumul intitulat „Urmărireadin umbră”, care jertfeşte totpoeziei mici însăilări în proză,aparente schiţe, notaţii, impresiietc. Şi aici autorul se simte în im-periul netrucat al prozei ca peşte-le în apă, gesticulează dezinvolt,

creează liber şi percutant, atent lamuzica interioară a improviza-ţiilor surprinzătoare, care duc,fireşte, la ideea de poezie. Şimi-am notat câteva: „…totul erao risipire de vânt, pierdută peo mare albastră, nesfârşită, peoglinda căreia abia vedeai zbă-tându-se valuri mici…”, „vorbeleei loveau asemenea valurilor…”,„dar marea urla cu valuri ne-gre...”, „…Noaptea, ca o frunzăde mucava” (titlu), „Copilăria…a trecut ca o zbatere de aripi…”,„…zile şi nopţi de tăcere adâncăşi grea.”, „…pământul părea toro-pit de uscăciune, asemenea mul-tor suflete poticnite în durere şineuitare…”, „Lacrima singură-tăţii” (titlu), „Trec necazuri, lă-sând dâra unei urme adânci dedurere, trec bucurii ca un surâsluminând faţa…”, „…o bisericăîmpurpurată de vremuri…”, „Flo-rile străluceau în amiază, în pur-pura tăcerii…”, „Câte lucruri îţipot spune un nume de fată! Câtetaine, câte sălaşuri pot ascundetăişul unui cuvânt, umbra uneipriviri!...” Boieri dumneavoastră,enumerarea altor şi altor iruperide suflet cu irizări de poezie înproza prietenului nostru poatecontinua mult şi cu folos. Pentrunoi şi pentru el, vrăjitorul de so-nuri, venit în întâmpinarea noas-tră cu o propunere surpriză, pornitsă ne convingă că nu mai estenovice într-ale scrisului, c-a văzutşi-a învăţat multe prin bibliotecilevieţii, străbătute în cruciş şi-ncurmeziş. Şi mai avea Ion cel dinneamul străvechi al lui Ion de plă-tit o datorie, urmaş fiind al gospo-darilor de pe Trotuş, care s-aupomenit peste noapte tributari

Cântec de prieten

►

Cadran cultural

24

Iuni

e 20

18

mersului triumfător al ArmateiRoşii pe tărâm românesc. Cuumor negru, plin de tragism,cronicarul ad-hoc întoarce foaiaşi introduce în ţesătura partituriiproiecţii ale unui martiraj neme-ritat survenit în aşazisa evoluţiea obştei răzăşeşti de prin părţileBorzeştiului, compunând o patăde geografie locală a nonsensuluiistoric şi a sacrificiului împinspână la absurd. Ascultaţi: „Oa-menii umblau cu mare teamă prinsat, iar seara uliţele aproape căerau pustii… Miliţienii, cu sarcinide la organele de partid, erau lamarginea lanurilor de porumb, peuliţi, unde nici nu te aşteptai.Orice trecător care străbătea dru-murile de prin apropierea câmpu-lui era controlat, iar pentru căruţeşi căruţaşi totul devenise uncalvar… Mulţi oameni căzuserăîn capcanele miliţienilor, fie şinumai cu bănuiala. Misiunea lorcâinească atingea sufletele aceloroameni neînsemnaţi…” Sau:„Forţa politică conducătoare seîntrunea acum pentru a-şi strângeşi mai mult rândurile, ca să aibăo mai mare combativitate. Săcrească în ochii tutulol membrilorrolul partidului, să împartă sarcinifiecărui tovarăş… - după cum seesprima de la cea mai înaltă tri-bună chiar conducătorul iubit...”.Aşezat discret şi tăcut în luminafără de cusur a patriotismuluibine temperat, Ion Moraru îşilimpezeşte scriitura atent proiec-tată pe generosul ecran al litera-turii de astăzi, fără gesturi pate-tice, fără interjecţii demagogice şiexclamaţii triumfaliste. Rămânerobit stării de veşnic ucenic laşcoala poeziei sincere şi curate cucare l-au hărăzit ursitoarele, me-

nindu-l să cânte în triluri aparte şisă-şi încânte cititorii, mereu atentla semnele vremii, muiate-n ma-gia Cuvântului înţelept. De te-n-tâlneşti cu el pe stradă, să nu-locoleşti… Să vrei şi nu poţi! E…prea mare! Îţi pierzi timpul degea-ba! Va veni spre tine ţanţoş ca uncocoş învăţându-se pe bicicletă şite va îmbrăţişa cu aerul serios alşoferului care conduce autobuzul.De se-aşază lângă tine, în sala defestivităţi sau la masa de scris, fiisigur că va ocupa cel puţin douăscaune – unul şi jumătate pentruel, celelalte trei pentru a-şi adă-posti tarhatul nelipsit momentuluişi pentru a-şi etala impresionantafăptură jurnalistică. Parcă-i făcutnumai din carioci şi din carneţelefără cotor. Se face c-ascultă cuatenţie şi-şi notează numai ce-iconvine, adică, mai mult decâttrebuie. Îţi zâmbeşte cu subînţelesla fazele tari, se cotrobăie prinbuzunare după un ciot de stilou,caută, probabil, printr-un fund deborsetă nişte bănuţi pe care nu i-aavut niciodată şi se uită la tinedestul de alarmat… Altfel spus,mai tot timpul moşmodeşte ceva!Şi de aceea, ritos, i-am spus„MOŞMODELU”! Şi eu îl iubesccu dragoste frăţească şi-i urezspor întru cele numai de noiştiute! Pentru că gândul îi este,cel mai adesea, la Poezie… Altfelspus, tot timpul el caută o pisicăneagră-ntr-o cameră întunecoasă,tocmai când aceasta a ieşit de-a-colo… Spune în scris cât con-sideră necesar şi restu-l păstrea-ză… pentru prieteni! Are un darde la Dumnezeu de a-ţi povestipe la miezul nopţii tot felul de pi-canterii, de te leşină! Curată şiadevărată literatură cultă trecută

cu osârdie prin mujdeiul gros şisuculent al voroavei neaoş ţără-neşti! De-ar pune pe hârtie totce-mi toarnă mie în pâlnia recep-torului, la sfat de taină, noaptea,Ion Moraru – Caşin şi-ar face-ncer, de pe-acum, biserică de pe-ruzea, pentru că zice, înţelept, po-etul: „Pe cerul meu nu-i nicio stea/ Iar în grădină, nicio floare / Încasă liniştea e grea / Abia maiarde-o lumânare…!” Şi pentru că„astăzi plânge poetul / când Dum-nezeu îi pune mâna pe creştet”,îndrăznim şi noi a zice: „În gră-dina lu’ Ion / Toate paserile dorm/ Numai una n-are somn / ’Cearcăsă se facă OM!”

Ave, MAÎTRE!

Dan SANDU

Cântec de prieten

Acest Cântec de prieten in-serat în paginile de față, încredințat sprepublicare de poetul Dan Sandu, a fostgenerat de apariția și lansarea, la Bibli-oteca Municipală „Radu Rosetti” dinOnești, a volumului Urmărirea dinumbră (Editura Sfera, Bârlad, 2017).Alături de autor, cartea a mai fostprezentată publicului de ConstantinComăneci, Alexandru Dumitru, ȘtefanEpure, Cornel Galben și Adina Mitroiu.

Cadran cultural

25

Iuni

e 20

18

„Cuvintele – ne averti-zează Roxana Medvețki – suntprea umile pentru a cuprindetrăirile incomensurabile ale sufle-tului. Cine nu cunoaște zbuciumulși truda întemnițate într-un trupfără însemnătate, să-și vadă dedrum. Dar cât e de sărac...“ Elesunt așezate grafic la țărmul uneimări neagitate și se izbesc de stân-cile ce întregesc o imagine dincare ne privește enigmatic însășicea care le-a dat viață.

Privindu-i chipul, aparentzâmbitor, nu intuiești de la începutacele „Explozii de simțuri și gân-duri ghidușe“ pe care le ascunde,însă pe măsură ce răsfoiești fileleadunate în sumarul volumuluiCălător spre apus (Editura Rovi-med Publishers, Bacău, 2013) îțidai seama că el este înconjurat deun „Veșmânt de puritate“ și de o„Simțire în sublim“, pe care leîntâlnești foarte rar la debutanții deazi.

Ca mulți dintre aceștia șiRoxana Medvețki se înscrie însuita celor ce debutează mai întâiîn volum și abia apoi descoperăpublicațiile literare, dar asta nu oîmpiedică să înainteze „Prin pâclade vremi ce-au trecut în zadar“ șisă nu caute ceea ce „Ascunde-nstrăfunduri un licăr de viață“.

Cu o sinceritate dezar-mantă, ea își pune sufletul pe tavăși, uitându-se cu „stupoare înoglinda spartă“, șterge „sticlaopacă de triste-amintiri“, lasând săse „vadă în hăul din mine, / no-ianul de pierderi și neîmpliniri, /Speranța-ntr-un bine... ce nu maivine“.

Fără a dezarma câtuși depuțin, învață „ca la școală, că a-nii-s cu plus“ și chiar dacă cu

„plus e și ridul ce grotesc s-arată“,poeta pășește „tot mai sus“, ig-norând adevărul potrivit căruia„Cu minus, demult, e copilăria. /Semnul minus și tinereții e pus.“și făcând niște „socoteli simple“,potrivit cărora „minus ori minus,rezultatu-i... tot plus“.

Punând „Balsam pe rănideschise, / Sărut peste dureri“ orimai ștergând „tristeți de ieri“, earedescoperă că e capabilă de„Trăiri neașteptate“ și că „Mira-colul iubirii / Aproape spre divin“așează o „rază de lumină“ pe-n-tregul său destin, transformândtotul într-un poem „de fericire“, învreme ce „dorul reaprins“ devine„Candoare, dăruire, / Mister denecuprins“.

Fuga prin anotimpuri are oconotație nouă, „Încremenind vi-sarea în ultimul cuvânt“ și dacă,iubind, știa să „gust(e) otravă / Dincupele ispitei de cristal“, uităriii-ar scrie acum „un imn de slavă“,fiind gata să cânte în „ritmul ploii“iscate de furtună și să-și facă dinfulgere „cunună“.

Deși mai simte uneori căi-e „sângele amar ca și pelinul“ ori„sufletul un negru fum“, deși maicade în genunchi și își „aud(e) sus-pinul“, se „ridic(ă) încet“ de fie-care dată și-și vede de drum,convinsă că a păstrat în ea „totce-i sfânt“ și că e capabilă să nuurască și să ierte: De sufletul ți-afost batjocorit, / Când ai luptatsimțiri să nu se piardă, / Când n-acontat tot ce ai oferit, / Să nuurăști! Ci, iartă. // Și bucuria deți-a fost umbrită / De vorbe grelece-au sunat a ceartă, / Iar inimade pumn ți-a fost zdrobită, / Să nuurăști! Ci, iartă. // Dacă idei ți-aufost nesocotite / Și-orice speran-

ț-a ta a fost deșartă, / Iar visuri-le-au fost strivite prin cuvinte, / Sănu urăști! Ci, iartă. // De n-ai pri-mit decât dezamăgire / Și ai rămasca o fântână seacă / De-atâtealacrimi de neîmplinire, / Să ierți!Dar nu privi-napoi și... pleacă.

Bulversată de o iubire ne-împărtășită va pleca și ea, risipindîn urmă-i amintirea, dar s-avea pesine „doar pe jumătate“ și dorulce-l strângea în palmă: Când amplecat, să știi că între haine, /N-am luat nici dor, nici taine, nicidureri. / Ți le-am lăsat în colțurilecasei, / Ca amintiri a zilelor deieri. // Când am plecat, eu amlăsat cu tine / Din tot ce am trăit,numai atât, / Cât ar putea-naintede culcare / Și-n orice zi să-ți ținăde urât. // Când am plecat, știamcă-n orice seară / Voi fi acolo cugândurile toate, / Dar pragul ampășit și-ntre bagaje? / M-aveam pemine doar pe jumătate.

Strângând „din dor, dinură, din toate câte-un pic“, RoxanaMedvețki ne-a dăruit din ale sale„răspunsuri mute“, înțelegând maibine decât alții că „Târzie e vre-mea pentru regrete, / Târziu estetimpul pentru un alt drum“, dar șică are oricând calea deschisă: Cespun? De ce atâta-nverșunare? /Hristos ne-a învățat doar să iu-bim. / De-am biruit sau am pier-dut, se pare, / C-a fost ce merităm.Și-atât primim.

Primind iubire, ne-a dăru-it-o, la rându-i, și dacă aceasta adevenit sau nu poezie rămâne săvă convingeți, cum tot așa, pașiisăi, încă șovăielnici, o vor purtasau nu spre calea spinoasă a lite-raturii, acum abia întrezărită.

Cornel G. SIMION

Veșmântul de puritate al călătoruluiLecturialeatorii

Cadran cultural

26

Iuni

e 20

18

Cele douăzeci și unu depovestiri publicate de ValeriuAnghel în volumul „Farmeculamintirilor” (Editura Corgal PressBacău, Bacău, 2017, ediția a II-a,revizuită) ar putea fi consideratemici părticele ale unui puzzle,care odată rezolvat ne-ar puteadescoperi imaginea unui micro-roman. Tema fiind copilăria au-torului. Inevitabil, cartea ar puteafi comparată cu scrieri memoria-listice similare: „Amintiri dincopilărie” (Ion Creangă), „Dincopilărie” (Mark Twain), sau dinliteratura contemporană, „Inocen-ții” (Ioana Pârvulescu), dar maiales „Băiuțeii” (Matei și FilipFlorian). Subliniind din capullocului că Valeriu Anghel arestilul său personal, cartea sa dememorialistică se apropie cel maimult de amintirile scriitorului degeniu Ion Creangă. La fel ca lascriitorul humuleștean, opera estealcătuită din povestiri de sinestătătoare, narațiunea se face lapersoana întâi, se oferă detalii dinpeisajul fizic dar și social al co-pilăriei, se sondează psihologicinteracțiunea dintre personaje, încentrul acestora fiind eul narator(Valerică), cursul evenimenteloreste uneori scindat de notații in-trospective, atmosfera este patri-arhală, dominată de un tată iubi-tor, dar autoritar, mama se îngri-jește de casă și educația copiilor,dar spre deosebire de soț, esteblândă, dovedindu-se mai înțele-gătoare cu năzbâtiile făcute con-stant de cei doi fii.

În prima povestire, edifi-cator subintitulată „prolog”, au-torul își prezintă schematic gene-alogia și evocă locurile copilărieisale, descriind nuanțat, cu accenteimpresioniste, satul de baștină,Tărâța, „...dar oamenii îi maispuneau și Gura Solonțului, dupăpârâul Solonț, ce-și vărsa apa linăîn albia Tazlăului. Pârâul despăr-țea practic satul în două, locuitoriiaflându-se pe cele două dealuri,

iar când apele se umflau de la ploiși izbeau cu putere cele douămaluri, trecerea oamenilor din-tr-o parte în alta a satului se făceapeste câteva punți lungi de lemn.O altă parte a satului, conside-rată centru, începea de la dealulsatului Hemieni și, pe o lungimede un kilometru, un drum depietriș te ducea spre nord cătrepodul Pârjol, ce delimita satulTărâța de comuna Pârjol. Pe subpodul Pârjolului curgea un altpârâiaș, ce-și vărsa liniștit șiadesea tumultuos apele sprealbia Tazlăului, traversând luncacu sălcii pletoase, arini și plopiînalți ce se clătinau lin la adiereavântului. Lunca cu multă ver-deață era traversată de o gârlămocirloasă, cu ochiuri răzlețe deapă, iar în plopii înalți ce tronaudeasupra sălciilor pletoase, po-rumbei sălbatici huruiau, spăr-gând cu zgomotul lor linișteaapăsătoare”.

Din acest capitol aflămdespre autor că s-a născut înzodia peștilor, în anul 1951, în-tr-o familie de învățători, Con-stantin și Georgeta Anghel. Încopilărie, cele mai multe năzbâtii,Valerică le comite în cârdășie cufratele mai mare, Dorin, căruia îispune, pe scurt, Del. Întâmplărileredate sunt de un comic savuros.Cei doi frați se dovedesc extremde ingenioși în a-și satisfacepoftele, fură vin din butoi uti-lizând un prosop subțire, pe careîl înmoaie în lichidul amețitor,storcându-l apoi într-o cratiță. Celmai poznaș dintre cei doi frațieste mezinul. Multe șotii le facepe cont propriu. Sustrage ditamaicozonacul abia scos din cuptor deo vecină vrednică (împărțindu-lfrățește, dar nu fără părere de rău,cu un câine flămând); trage cuajutorul unei seringi lichior din-tr-o sticlă sigilată; fură din curteaunui vecin, pere, dar primește șio lecție, drept pedeapsă, îmbolnă-vindu-se de indigestie. Cei doi

frați sunt nițel grandomani, lău-dăroși, așa cum sunt mai toțibăieții de vârsta lor. Sunt însăsimpatici, pentru că sunt copiiinteligenți, educați, au un fondsufletesc bun și le place școala, înclădirea căreia, de altfel, familialor locuiește. Eforturile și sacri-ficiile de foarte bun pedagog altatălui sunt remarcabile. Autorulnu intră în detalii în ceea ceprivește situația istorică, econo-mică și socială. Dar menționeazăapucăturile autorităților comu-niste, care-i afectează direct pro-pria familie, atunci când se ridicăo școală nouă, mai mult prinmunca de voluntariat a învăță-torului, care-și sacrifică luni în șirmodestul său salariu. În com-pensație, Constantin Anghel pri-mește „din partea lui GheorgheGheorghiu-Dej, Ordinul Munciiclasa a III-a, un premiu de 300 delei (pe atunci salariul unui în-vățător era de 600 de lei) și multefelicitări, care nu țineau de foa-me”.

„Farmecul amintirilor” o-feră o lectură deconectantă, po-vestirile, relatate cu umor, since-ritate și mult firesc, sunt auten-tice, iar autorul reușește să atingăcoardele sensibile ale cititorilormai ales prin ilustrarea relațiilorafectuoase cu bunicii, părinții șifratele. Legături sufletești caresunt repere imuabile.

Povestirile, pline de tâlc,sunt spuse pe un ton mucalit.Cele mai reușite mi s-au părutacele câteva în care ironia seîmpletește cu tandrețea, umorulcu tragicul, idilicul cu vicisi-tudinea. Ultimele două povestiri,„Păcăleala” și „La moartea fra-telui”, ies din sfera magică acopilăriei, și ar trebui citite ca untot unitar, prima „păcăleală” lu-ând o cu totul altă turnură, în tex-tul care închide rotund cartea, cuo farsă tragică.

Violeta SAVU

Magia copilărieiLecturialeatorii

Cadran cultural

27

Iuni

e 20

18

Debut

(1)Sub semnul crucii stă un…Nebun.Pluteşte-n norişi spală chipul vieţii în amurg.

Cu ochii negri ca un viermeaşteaptăo lume ascunsă în mine.E noapte şi-undemon albastrucoboară din ceruri.

(2)În amurg, un sunetde clopot.În sunet, o durereca o suferinţă albastră.În suferinţă, credinţaştearsă şi mizeră,iar în credinţă un Dumnezeuuitat.

(3)Privesc la fiinţa pătată De sângeDin mintea meaŞi mă-ntreb:E fecioaraPe care-am distrus-o-n tăcereO viaţă?

(4)În soarele negrue gravă culoareainimii…O cruce albastră răsare:Pacatul!

(7)Sângele păcatului tăurâde de trupul meu născut în păcat!

(8)Nu mai sunt. O umbră albastrătace în ceaţa cea groasă.

Vasile POTOLEA

Nicu Enea la Palatul ParlamentuluiMiercuri, 30 mai 2018, a avut loc, la Palatul Parlamentului, în prezența

Alteței Sale Regale Principesa Maria, festivitatea de comemorare a pictorului NicuEnea (28.05.1897-16.09.1960). Cu acest prilej a fost vernisată expoziția de artăplastică intitulată ,,Nicu Enea” și lansate volumele editate de Viorel Savin, careevocă personalitatea pictorului. Lucrările băcăuanului expuse pe holul de la CameraDeputaților aparțin colecționarului Octav Olaru, care de-a lungul anilor aachiziționat peste 30 de picturi și desene cu tematică diversă (flori, peisaje, portrete,nuduri, clădiri, scene de muncă etc.). La eveniment au luat parte membri ai Parla-mentului României, o delegație impresionantă a locuitorilor din Măgirești, precumși alți reprezentanți ai societății civile din Capitală și din țară.

Centrul de Cultură„George Apostu” aorganizat joi, 31 mai2018, sub genericul„Se întorc valorileromânilor acasă”, ofestivitate prilejuităde aducerea în țară atrei lucrări aparținândsculptorului GeorgeApostu, primite prindonație de la E. S.Sheikh Michel Be-chara El-Khoury dinBeirut (Liban) și ac-ceptate de Statul ro-mân, reprezentat prinMinisterul Culturii șiIdentității Naționale.

Deschiderea ofi-cială a manifestărilora avut loc la TeatrulBacovia, în prezenţaE. S. Victor Mircea,ambasadorul Româ-niei în Republica Li-baneză, Malek El-Khoury din Beirut,acad. Răzvan Theo-dorescu, vicepreșe-dinte al AcademieiRomâne, AlexandruPugna și GheorghePopa, secretari destat în MinisterulCulturii.

Cadran cultural

28

Iuni

e 20

18

► Bacovia e un perma-nent pretext de mirare. Ce nemiră la el? Înainte de orice,rezistența. Omul fragil, vulnerati-a depășit în vîrstă pe cei multmai reușiți fizic, iar poetul crezut„oxidat”, cu defecte de expri-mare, i-a surclasat în preferințe pecei considerați impecabili ca for-mă și agreabili în conținut.

► „Aceste cuvinte se po-trivesc...”. Nu o dată, am auzitsau am citit așa ceva! Și tot nu odată, potrivirea pare maximă,deloc căutată, de nerefuzat. Maiales când vine de la cineva cu au-toritate. Există însă o capcană asimilitudinilor astfel deduse: dincauza unei nuanțe în plus ori înminus, se ajunge într-un punct dela care ele nu-și mai corespund,iar un atare fapt face îndoielnicăuneori, poate și contraproductivă,impresia inițială de identitate.Prin urmare, oricît m-ar tentaunele „potriviri”, nu mă grăbescsă le preiau, sau dacă le folosesc,o fac numai după ce întrevădcapătul demonstrației, dincolo decare aș risca să fiu contrazis. Actde prudență firesc la un fost(oleacă de) profesor, vai, din pro-vincie... Aci, o „punere la punct”e memorată și te leagă de mîinipentru multă vreme...

► Într-un poem de Esenin(fără titlu), scris în 1917-1918, enotat următorul impuls ce evocăexultanță și vitalitate: „Răchitelezvelte cu sînii afară, / Îmi vinedeodată la piept să le strîng”. Și:„Îmi vine în brațe s-apuc voini-cește, / Frumoasele sălcii cu șol-duri de lemn” (v. Poezii și poeme,în românește de George Lesnea,Ed. Minerva, 1976, p. 22). Ba-covia schițează și el aprecieri de

același soi de „lemne”. Gestul săupornește însă dintr-o stare sufle-tească diferită. Excedat de impre-sii neliniștitoare, simte nevoia decompasiune și sprijin: „Pe-un ar-bore plâng ca pe-un umăr” (v.„Gol”, în Opere, Ed. Minerva,1978, p. 84). Altă dată, în fațaunei desfrunziri și într-un mo-ment în care-și presimte nevroza,„Răchita de-afară [– spune –] mi-isoră” (v. Miezul nopții”, loc. cit.,p. 66). Ceea ce la Esenin eraspontan, la el e reflectat, bazat peomologări ale suferinței.

► Nu există admirațiiunanime, înălțări fără contestări.Nimeni nu rezistă timp îndelun-gat în poziție de stea polară. Pe dealtă parte, nu există nici uitări de-finitive. Succesul se uzează, darnu se evaporă cu totul. Ceva-cevase păstrează, chiar dacă acela enumai numele într-o enumerare.Mai devreme sau mai târziu,cineva dintre curioși se va opri lael și, poate, va încerca să-i afle„povestea” vieții și a operei.

► „Metodele moderne tre-buie să accentueze mai mult di-mensiunea istorică a literaturii”, aspus Henning Krauss, profesor laUniversitatea din Augsburg, în-tr-un interviu realizat de I. Con-stantinescu (v. Ateneu, 20, nr. 2,februarie 1983, p. 14). Eu fac acestlucru fără să mă fi raliat la vreunadin ele. Neuitînd nici o clipă că Ba-covia a fost (și s-a) considerat oexcepție, mă străduiesc să-l înfă-țișez ca om al epocii, mai exact alepocilor pe care le-a străbătut.

► Nu o dată ceea ce pare„pro domo” ajută, chiar mai mult,

pe alții. De pildă, cînd militeazăpentru o poezie de inspirațieurbană, Ovid Densusianu mili-tează, fără – probabil – să-l aibăîn vedere, și pentru Bacovia care,prin zeci de elemente, era un„poet al orașului”. Faptul căorașul său nu se desprinsese com-plet de sat, e o altă discuție.

► Succesul n-a constituitîntotdeauna un scop major, căutatcu îndîrjire, pătimaș și fetișizat,cum se întîmplă azi. „J’ai connuune époque où le succès matériel,aux yeux des écrivains, était uneespèce d’etiage de la valeur. [...]Le succès, ou l’insuccès, n’a ab-solument rien à voir avec la lit-térature, ni avec la valeur d’unécrivain” (v. Léon Daudet, Étudeset milieux littéraires, 4e edition,Paris, Grasset, 1927, p. 200). Ba-covia a avut toate motivele săgîndească la fel. În primul rîndpentru că, inițial, s-a afirmat încercuri restrînse, cu sentimentulcă va fi receptat cu antipatie șicu ideea consacrării îndepărtate.Etica pe care a deprins-o a fostetica așteptării. În cazul său, celpuțin pentru faza începuturilor, evalabilă observația lui R.-M. Al-bérès că „Succesul unei opere nudepinde de valoarea ei decît în

Constantin CĂLIN►

Dintr-un sertar cu fișe

Zigzaguri

Cadran cultural

29

Iuni

e 20

18

interiorul publicului ei și a limi-telor acestui public” (v. „Opera șipublicul”, O anchetă internațio-nală realizată de Narcis Zărnescu,Argeș, 13, nr. 3, septembrie 1978,p. 16). Cei ce l-au apreciat liberide orice influență și au dat pentrualții tonul aprecierilor au fost –cum zicea Gr. Tabacaru – cei din„cercul artiștilor”, adică al scriito-rilor. Ulterior au venit și succe-sele materiale: premii, distincții,pe scurt: consacrarea, de care nucred că era prea sigur. Con-sacrarea însă – spunea AlbertCamus – n-ar trebui să fie lucrulcel mai dorit de un scriitor, pentrucă – după aceasta – unii „se vormulțumi să-i cunoască doar nu-mele” și să citească numai ceeace se scrie despre el în relatărilepubliciștilor, nu și opera (cf.„Enigma”, Ateneu, 8, nr. 6, iunie1971, p. 18). Bacovia n-a ajunsîntr-o atare situație. Un izolat, au-torul Plumbului n-a oferit mate-rial pentru articole senzaționale.Acestea sînt rare în bibliografiadespre el. Preocuparea pentrumanifestările omului n-a estom-pat nici un moment interesul pen-tru operă; dimpotrivă, l-a avivat.Întrucît a fost urmată de inclu-derea în manualele școlare, lui,consacrarea i-a lărgit publicul.Convins că a obținut-o în chipmeritat, finalmente poetul i-agăsit și justificări morale (v.„Cogito”), nu doar artistice.

►„Apocrifele” publicatede Mircea Coloșenco (v. Opere,Ed. Univers Enciclopedic, 2001,p. 539-612) au o parte bună,aceea că relevă un contemporannecunoscut de-al poetului, și oparte rea, aceea de a lăsa impresiacă autorul lor e, probabil, Ba-covia.

► La noi, din cauza lipsei

unei date fixe referitoare la ori-ginea „curentului”, nu s-a sărbă-torit așa ceva: adică „cincante-narul simboliștilor”. Acest lucrus-a făcut, în 1936, în Franța, unaspect fiind adus și la cunoștințapublicului românesc (v. „Un Al-manach al Simboliștilor”, Adevě-rul literar și artistic, 3 ianuarie1937, p. 9). Inițiat de Robert deSouza și de Alfred Vallette, al-manahul respectiv (a cărui apa-

riție a fost sistată după al treileanumăr) ilustra epoca de început asimbolismului francez. Persoanăinformată, cel ce scrie despre elsubliniază în primul rînd ideeajustă de la care s-a plecat, anumecă „o artă cu cît e mai specială cuatît cere [are] mai multă nevoiede solidaritate pentru a-și creacondiții de existență”. Simbolis-mul a fost o asemenea „artă”.Însă imboldul nu mai era de actu-alitate pentru reprezentanții lui,oameni cu cariere încheiate, cipentru poeții tineri „cu simpatiicomune de tentințe și mai ales

tehnice”. În momentul afirmării,simboliștii noștri s-au mobilizat șiei pentru solidaritate. Apartenențala grup a ținut pînă la PrimulRăzboi Mondial, apoi s-a disipat.Dar tema simbolismului va con-tinua să fie dezbătută, chiar maicalificat, și după terminarea con-flictului, iar articolul din Adevě-rul literar și artistic nu-i străin deea. De aci impresia că anumiteaccente pe care autorul le pune,într-un loc sau altul, sînt replicipunctuale la chestiuni încă insu-ficient lămurite. De pildă, pre-cizarea că „Almanachul este odovadă incontestabilă că dacăsimboliștii n-au avut coduri șistandarduri pe [de] grup, nu aexistat niciodată o producțiunepoetică într-o epocă în care in-spirația să fie mai bine grupată,deși infinit de variată”. Sau: „Al-manachul a fost afirmarea ceamai categorică a versificării li-bere (verslibrism)” [...] „Acestvolumaș – i-ar fi scris Maeterlinklui Robert de Souza – va dovedipentru prima oară că: Versul liberare o viață tot atât de adîncă pre-cum e a versului tradițional”(subl. aut.).

Dintr-un sertar cu fișe

Zigzaguri

Cadran cultural

30

Iuni

e 20

18

„Busuiocul”la ZileleCraiovei

La invitația PrimărieiMunicipiului Craiova și a Ansam-blului Folcloric „Maria Tănase”,Ansamblul Folcloric „Busuiocul”a participat, la începutul luniiiunie 2018, la cea de a XXII-aediție a manifestării Zilele Cra-iovei.

Înscrisă în suita eveni-mentelor omagiale dedicate Cen-tenarului Marii Uniri și în proiec-tul cultural „Se întâlnește româncu român”, prezența prestigiosu-lui colectiv artistic băcăuan pescena din Piața Mihai Viteazul aînsemnat nu doar un nou prilej dea etala în fața publicului vari-etatea și frumusețea zestrei fol-clorice din zona Moldovei, ci și oconfruntare directă cu alte for-mații renumite de profesioniștidin țară, între care amintim doarAnsamblul Folcloric „Timișul”,Ansamblul Artistic Profesionist„Crișana” Oradea, AnsamblulFolcloric „Cindrelul Junii Sibiu-lui” și Ansamblul Folcloric „Ma-ria Tănase” din Craiova.

Ca de fiecare dată, evo-luția artiștilor băcăuani a încântatasistența și specialiștii cu unspectacol extraordinar, de înaltăținută, răsplătit nu doar cu apla-uzele generoase ale oltenilor, ciși cu o Diplomă de excelențăacordată de Primăria și ConsiliulLocal al Municipiului Craiovapentru „promovarea folcloruluitradițional românesc”.

Că mesagerii băcăuani auștiut să facă totul „la superlativ”,o dovedește și scrisoarea alătura-tă a Mihaelei Smarandache.

Cadran cultural

31

Iuni

e 20

18

Corala „Ateneu” și-a omagiat dirijorul

Vineri, 8 iunie 2018, Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” a găzduit un concertextraordinar de muzică corală, ce a inclus în program câteva piese celebre ale unor compozitoriromâni și universali, dirijate în majoritatea lor de profesorul Ion Bănică și, la final, de colegulsău, dirijorul Gheorghe Gozar, căruia i-a predat ștafeta. Prilejuită de aniversarea a 95 de ani dela înființarea prestigioasei Corale Ateneu și a 45 de activitate în fruntea sa a dirijorului IonBănică, această seară cu adevărat magică a fost urmărită și trăită de numeroşi iubitori ai muziciicorale, care au răsplătit cu aplauze generoase evoluția de excepție a longevivului colectiv.

Urcând la pupitrul Coralei Ateneu pentru ultima oară, maestrul Ion Bănică a primit,în plus, buchete de flori, diplome şi cupe și, vădit emoționat, a declarat, între altele, cu lacrimiîn ochi: Am trăit şi am muncit în toţi aceşti ani alături de cei mai minunaţi oameni pe carei-am cunoscut. Sunt coriştii, soliştii, colaboratorii şi prietenii mei. Le mulţumesc mult şi frumospentru tot ce mi-au dăruit şi au dăruit Bacăului în cei 95 de ani ai corului şi 45 de când suntemîmpreună. Vă mulţumesc dumneavoastră, spectatorii, fără de care noi nu am exista. Mulţumesclui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să ajung până aici. Doresc Coralei Ateneu viaţă lungă şicât mai multe izbânzi, chiar dacă timpul şi vremurile nu mai sunt aşa propice muzicii!

Sănătate și zile îndelungi și din partea noastră!

Neobositul Ioan Dănilă con-tinuă să atragă de partea sa noi sus-ținători pentru salvarea Casei Alecsan-dri, de data aceasta partener de dialogși de idei fiindu-i dramaturgul ViorelSavin, care consideră că „Însăși exis-tența lui Vasile Alecsandri trebuiemarcată și fizic”. Pe lângă interviu, înnumărul 5 (585) al revistei Ateneumaiputeți citi poezie de Marcel Mureșea-nu, Theodor George Calcan și TakisVarvitsiotis, note de călătorie de DoinaCernica, eseuri de Gheorghe Iorga,Elena Ciobanu, Ion Fercu, cronici deCarmen Mihalache, Adrian Jicu ș.a.

Un sumar bogat are și trimes-trialul 13 Plus, care își deschide nu-mărul 188 cu un eseu despre „Recep-tarea lui Eminescu” (Ion Dinvale),continuă cu altul despre Marea Unire(Adrian Lungu) și cu docuficțiunilecritice semnate de redactorul-șef PetreIsachi. E publicată multă poezie (Ro-xana Medvețki, Daniela Irina Stadni-ciuc, Mihaela Aionesei, Adrian Voica,Victoria Milescu, Valeriu Ciobanu,Alexandru Dumitru, Mihaela Mara-vei, Theodor George Calcan), prozăde Mariana Velisar-Codrescu și OanaMihaela Savin, eseu de Ion Fercu etc.

„Suntem o lume a durerii!”ne atrage atenția editorialistul IoanEnache, care duce de unul singur greulapariției lunarului Credința ortodoxă,știind să trăiască, alături de SfântulNicolae Velimirovici și de colabora-torii săi, Bucuria de a dărui a DuhuluiSfânt, precum și bucuria de a se ști defolos în apărarea Ortodoxiei pătimi-toare, despre care dă seamă și Părin-tele Ioan de la Pârâul Alb, în primaparte a interviului publicat în numărul5. Dacă Mai este Europa o cetatecreștină se întreabă Valeriu Tănase,Ioan Gându, Ioan de la Cruce...

Reviste băcăuane

Cadran culturalPeriodic editat sub egida Consiliului Județean Bacău

Director: Petre VlaseRedactor-șef: Cornel Galben

Colectivul de redacție:Vasile Apostol, Ioan Dănilă, Anișoara Macor, Dan Sandu

Redacția: Ansamblul Folcloric „Busuiocul”, 600266 Bacău, Str. Trotuș 6ATel./fax: 0234523357, 0740467908, 0740370665

e-mail: ansbusuiocul@yahoo.com

ISSN 2601-5781, ISSN-L 2601-5781

Meridiane românești

Experiența de-a fibibliotecar!Timpul le hotărăște pe

toate. El marchează victoriile șiînfrângerile. El depistează pro-blemele și propune soluțiile.

În perioada 16 - 19 mai,Biblioteca Județeană „CostacheSturdza”, Bacău, în colaborare cuANBPR și Bibliotecile Publice dinRomânia, au organizat ConferințaInternațională „Biblioteca Publică,soluții și perspective în dezvoltareacomunității”, cu prilejul a 125ani de bibliotecă publică în Bacăuși sub egida Centenarului MariiUniri.

La această conferință auparticipat 120 de specialiști în bi-blioteconomie, fie bibliotecari-for-matori, fie manageri de bibliotecăsau șefi de servicii, care au avutmenirea de-a interacționa și a faceposibil schimbul de informații.Printre cei 120 de invitați dinBucurești și Brașov, din Brăila și

Galați, din Olt și Sibiu, dinDâmbovița și Iași, am participat șinoi, cei de la Chișinău, alături devecinii-bibliotecari de la Cernăuți.

Am rămas profund impre-sionată de peisajul Bacăului, în-tretăiat de lumina soarelui îndrep-tată spre Instituțiile ce-au găzduitcomunicările și schimbul de expe-riență: Universitatea „George Ba-covia” și Biblioteca Județeană„Costache Sturdza”. Acestea ne-auprimit cu pâine și sare, cu voie bunăși soare.

Ar fi inadmisibil, dacă nuam aminti despre programul cul-tural, desfășurat la Teatrul Munici-pal Bacovia ce a îngemănat lan-sarea de carte: Oarecum anacronicde Dan Petrușcă cu impresiile po-etei Nora Iuga prin Pasiune/Poezieși critica constructivă a profesoruluiuniversitar, doctor ConstantinDram, care nu au interacționat de-cât după combinarea recitalului:Cvartet Consonanțe și recitalul po-etic: Denise Ababei/Eliza-NoemiJudeu.

Prima zi de conferință ne-afascinat la maximum, pe când ceade-a doua ne-a emoționat.

Aici, voi reaminti că BM„B. P. Hasdeu” a fost reprezentatăla Bacău de patru persoane:Gabriela Bulduma, director execu-tiv ABRM, Lilia Gamarța, șef Filiala„Ștefan cel Mare”, Maria Burcov-schii, bibliotecar principal, Filiala„Târgu Mureș” și Ana Ostașevschi,bibliotecar, Filiala „Ovidius”.

Împreună, prin comunicări

și prezentări digitale am schițat înfața publicului de la conferințăimaginea serviciilor și oportunită-ților create la Biblioteca Municipală„B. P. Hasdeu” pentru utilizatoriichișinăuieni din cele patru sectoareale Capitalei.

Însă, emoțiile celei de-adoua zi de conferință s-au ivit pefața bibliotecarilor în incinta Fi-larmonicii „Mihail Jora”, Bacău,prin desfășurarea Festivității deînfrățire „Unirea bibliotecilor”,însoțită de recitalurile extraor-dinare ale Sofiei Vicoveanca și alui Florin Piersic.

Vizitarea Casei George Ba-covia a trezit impulsuri în inimilebasarabenilor prin omniprezența lu-crurilor ce au aparținut până nu de-mult poetului, dar concomitent alăsat amprenta unei conferințe deexcepție și a unui oraș cultural –Bacău.

Nimic din ce-am văzut, dince-am auzit și din ce-am întâlnit îndrum de experiență nu era posibil,dacă nu ar fi fost invitația din parteaPreședintelui ANBPR, SorinaStancu și a Managerului BiblioteciiJudețene „Costache Sturdza”,Adrian Jicu.

Mulțumiri și urări de bineîși iau zborul către voi, oameni aicărții, deschiși spre comunicare șicolaborare în orice timp.

Ana OSTAȘEVSCHI, bibliotecar, Biblioteca

Municipală „B. P. Hasdeu”, Filiala „Ovidius”, Chișinău

125 ani de bibliotecă publică în Bacău