Lege ºi ambiguitate - Editura...

REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂA SOCIETĂłII SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENIAnul XII, Nr. 10-12 (139-141) – oct.-dec. 2011

Lege ºi ambiguitate

Tudor Cristea

Dintre toate întâmplările pe care presa scrisă (aflată în mare criză, de vreme ce redactoriiau ajuns s-o facă pe vânzătorii) şi audio-vizuală ni le-a făcut cunoscute în ultimul timp, amreŃinut (oare de ce?) intrarea pe teren a huliganului din Ploieşti, accidentul teribil de lângăSzeged, în care au fost angrenate două autovehicule din România, şi faptul că dl Cioabă,regele Ńiganilor, reclamă înăsprirea pedepselor pentru infracŃiunile produse de conducătoriiauto şi în special pentru omorul din culpă.

Suntem un popor violent sau numai un popor needucat şi sălbatic? Zilnic luăm cunoştinŃăîn jurnalele televizate, care au căpătat de multă vreme caracterul de cronică neagră, de omoruriîn familie, bătăi şi crime în baruri şi discoteci, carnagii pe şosele, scoaterea pistolului din temiri ce motiv, atacarea cu pietre a autobuzelor echipei adverse, ruperea şi incendierea scaunelorde pe stadioane, încăierări între clanuri rivale, atacuri cu sticle incendiare şi câte altele –bogată sursă de inspiraŃie pentru prozatorii noştri, ale căror scrieri sunt, de regulă, mult maipalide decât romanul atroce scris cotidian de realitatea românească.

Suntem, aşadar, un popor needucat şi sălbatic, înclinat spre violenŃă? Probabil că nu maiviolent decât alte popoare şi nu mai sălbatic decât ne face să fim, vai, natura umană, cu nenorociteleimpulsuri care ne vin nu doar din penumbra subconştientului propriu, dar şi din străfundurile celuicolectiv, ducând până în întunericul grotelor. Dar, în mod sigur, mai needucat, lăsat de izbelişte deo legislaŃie adesea confuză şi rău aplicată, pus uneori în chip prematur faŃă-n faŃă cu elementeleadevăratei civilizaŃii, care le sunt unora dintre noi la fel de străine ca papuaşilor.

Stadionul din Ploieşti este unul european, fără tradiŃionalele garduri înalte de trei metri, cuŃepuşe în vârf, care nu împiedică nici ele, uneori, galeriile furioase să pătrundă în teren. Individulcare a intrat nestingherit pe gazon, pe sub privirile nepasatoare ale stewarzilor de operetă, e oemanaŃie a galeriei, care cerea şi tot cerea sânge. El ştie că nu va păŃi mai nimic, pentru că legilenoastre sunt blânde şi, mai ales, foarte pline de tot felul de prevederi şi excepŃii, de chiŃibuşuricare le permit infractorilor să scape cu pedepse simbolice. În secolul al XIX-lea, Stendhal puteaspune că, înainte de a se apuca de lucru la romanele sale, citeşte câteva pagini din codul civil.Da, dar era vorba de codul civil francez! Dacă un prozator al nostru de azi ar citi un set de legiromânesc, ar deveni mai ambiguu (şi mai calofil) decât ar fi fost fără a-l fi parcurs. Regele Cioabăare dreptate, e o dreptate pe care-o confirmă realitatea, omului i-a fost ucisă mama pe trecerea depietoni, iar cel care a ucis-o în urmă cu vreo doi ani e bine mersi. Ca mulŃi alŃii. Legile noastre aufost, pe cât se pare, alcătuite în aşa fel încât judecătorii să le poată interpreta cum le cere lorinteresul. Am văzut recent, la televizor, un tânăr (fiu al unui potentat) care omorâse cu maşinadouă persoane. Era într-o vizibilă (şi avansată) stare de ebrietate, dar a refuzat (şi opoziŃia sa afost respectată) să i se măsoare alcoolemia. Dacă s-ar fi constatat că s-a urcat la volan fiind beat,asta ar fi fost o circumstanŃă agravantă şi ar fi primit o pedeapsă ceva mai aspră (şi fărăsuspendare) pentru omorul din culpă. Dar refuzând, va primi una mai mică pentru acest refuz şialta mai mare pentru că a ucis doi oameni. Doar că pedepsele nu vor fi cumulate. Aşa e la noi!Astfel că individul a fost şmecher şi va scăpa, mai mult ca sigur, uşor. Că e băiat de familie bună.Dar mai şmecheri au fost făcătorii de legi; deşi eu sunt convins că dacă în locul acelui fiu de banigata postdecembrist se afla un cetăŃean oarecare, testul pentru constatarea alcoolemiei s-ar fifăcut cu de-a sila (ceea ce n-ar fi fost legal, dar – culmea! – ar fi fost, cel puŃin din punctul meude vedere, moral).

Numai că adevăratele crime, pedepsite simbolic, care se comit pe şoselele noastre reprezintădoar un aspect. Legile româneşti par a fi făcute pentru a fi încălcate şi uneori ai senzaŃia că-iapără pe infractori, nu pe oamenii cinstiŃi şi de treabă. Iar lucrurile merg până sus. Foarte sus.Dacă n-ar fi aşa, de ce oare s-ar fi luptat cu atâta înverşunare Puterea şi OpoziŃia spre a-şiimpune la Curtea ConstituŃională reprezentantul propriu?

2 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni

Revistă lunară de culturăa SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni

ISSN 1582-0289

Distinsă cu ORDINUL ZIARIŞTILOR CLASA I Aurde către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

R E D AC ł I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicăpentru conŃinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.

Revista poate fi citită şi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenŃia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literăde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fără spaŃii (4500-9000 cu spaŃii).

Manuscrisele primite nu se returnează. (RedacŃia)

Dan GîjuNiculae Ionel

SUBREDACłIA CHIŞINĂUIulian FilipVasile RomanciucIanoş łurcanuAurelian Silvestru

TEHNOREDACTORIoan Alexandru Muscalu

GRAFICĂ – Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrăsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan Datcu

REDACTORI ASOCIAłIDaniela-OlguŃa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaŃăVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandăNicolae ScurtuEmil StănescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon Mărculescu

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ŞEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACłIEIon Anghel

Editura Bibliothecaurează la mulŃi ani partenerilor şi cititorilor.

3Anul XII, Nr. 10-12 (139-141) • oct.-dec. 2011

RedacŃia publicaŃiei „Litere – Revistă lunară de cultură a

SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni” – urează cititorilor şi colabo-ratorilor, cu ocazia Sfintei Sărbători a Crăciunului şi a AnuluiNou, împlinirea gândurilor, sănătate şi bucurii.Membrilor SOCIETĂłII SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI:

Barbu Cioculescu, George Anca, Henri Zalis, Florentin Popescu,Corneliu Popescu, Marin IoniŃă, Emil Vasilescu, Sultana Craia,Gheorghe BuluŃă, George Corbu, Daniel Drăgan, MirceaAnghelescu, Liviu Grăsoiu, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc,Ianoş łurcanu, Ion Hadârcă, Oleg Bodrug, Mihaela Ciocodeică,Christian Crăciun, Gheorghe Petre Bârlea, Ion Bratu, VictorDavidoiu, Alexandrina Dinu, Iuliana Paloda Popescu, SebastianDrăgan, Daniela OlguŃa Iordache, Dumitru Ungureanu, TheodorIulius Nicolin, Ion Gavrilă, Nicolae Rădulescu, Lucian Grigorescu,Mihail Iurcu, Victor Mihalache, Alexandru Nicolescu, Ion Dumitru,Victor Negulescu, Lucian Penescu, George Piteş, Ştefania VioricaRujan, Bucur Serghie, Virgil Voinescu-Orăşanu, Ion Iancu Vale,Alexandru Manafu, Andrei Gheorghe, Alexandra Tomşa, AndreeaMihaela Gluh, Alin Zaharia, Ioan N. Radu, Ion Sorin Ivaşcu,Nicoleta Cojoianu, Ion Enescu-PietroşiŃa, Doina Mihaela Dimitriu,Călin George, Mircea Bădoiu, Nicolae Iştoc, Alexandru Vâlcu,Anatol Covali, Nicolae Ionel, Ivan Vasile Ivanoff, Neacşu Con-stantin Predescu, Vasile OneaŃă, Dan Vişinescu, AdrianGeorgescu, Cristian BuzăŃel, Niculae Năbârjoiu, Manina CeraselaLeaşu, HoraŃiu Radu ManiŃi, Viorica Pop, Marin Petre Constantin,Dumitru Radu Luca, Ana Baity, Ion Vişan, George Ioan Canache,Flavia Stoica, Valeria Arsene, Titi Damian, Emanoil Toma, VasileBarbu, Pavel GătăianŃu, Ionel StoiŃ, Petru Onciu, IoŃa Bulic, DănuŃDrăghici, Tiberiu Popovici, Dimitrie Acea, Nicolae Gheyu, NiŃuValerică, Ana Hâncu, Alin Vrăbiescu, Victor Atanasiu, NicolaePuiu Iliescu, Carmen Duvalma, Maria Mirea, Gheorghe Râmboiu-Bursucani, Lucian Drăgoi, Oprea Florin Sălceanu, Lucian Moreanu,Alexandru Bulandra, Constantin Ionescu-Târgovişte, Igor Şarov,Aurelian Silvestru, Adrian Melicovici, Grigore Dominte, Mihail-Florin Stan, Nicolae Vasile, Rodica Anca, Mircea Constantinescu,George Sânpetrean, Mihai Antonescu, Dumitru Copilu Copillin,Constantin P. Popescu, Costel Agache-Ram, Laurentiu CiprianTudor, Ioan Suciu, Vasile Groza, Dumitru Dragoş Mircea,comitetul director al SST (Mihai Stan – preşedinte, TudorCristea, George Coandă, Victor Petrescu, Emil Stănescu –vicepreşedinŃi, Grigore Grigore – secretar, Dan łop – consilierjuridic, Florea Turiac – trezorier, Dan Gîju, Iulian Filip, ConstantinVoicu, Corin Bianu, Mihai Cimpoi, Victor Sterom, Nicolae Scurtu,Ion Mărculescu – departamente, George Toma Veseliu – directorde comunicare) le urează pace, prospeŃime sufletească, liniştecreatoare, concordie şi cărŃi de succes.


CALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEANCALENDAR DÂMBOVIÞEAN

1.X.1903 – A murit Ioan D. Petrescu (n.1918) 4.X.1910 – S-a născut Mihail Ilovici (m.1983) 7.X.1961 – S-a născut George Ioan Canache10.X.1903 – S-a născut Nicolae Untărescu

(m.1972)10.X.1919 – S-a născut Ştefania Stâncă

(m.1984)10.X.1958 – S-a născut Marius BădiŃescu11.X.1949 – S-a născut Petre DrăguŃoiu11.X.1950 – S-a născut Alexandru Manafu12.X.1825 – A murit Nicolae Văcărescu12.X.1916 – S-a născut Marin Cosmescu-

Delasabar12.X.1937 – S-a născut George Coandă15.X.1960 – S-a născut Gabriela Marin-

Thornton16.X.1935 – S-a născut Serghie Bucur16.X.1998 – A murit Radu Urziceanu (n.1927)17.X.1935 – S-a născut Aurelian Chivu18.X.1926 – A murit Ion. I. Ciorănescu (n.1905)18.X.1940 – S-a născut Toma George Veseliu18.X.1974 – S-a născut Sorana Corneanu19.X.1939 – S-a născut Ilie Traian21.X.1999 – A murit Aurelian Trandafir

(m.1964)22.X.1956 – S-a născut Octavian Pop23.X.1954 – S-a născut Constantin Voicu24.X.1947 – S-a născut Mihail Iurcu25.X.1914 – S-a născut D. Ulieru (m.1987)28.X.1909 – S-a născut Ion Calboreanu

(m.1964)30.X.1908 – S-a născut Florica Mumuianu

(m.1982)30.X.1992 – A murit Alexandru Stark (m.1931)Oct. 1933 – Apare la Găeşti, sub conducerea

lui Mihail Ilovici, revista Litere.Odată cu nr. 3-4 / ianuariefebruarie 1934, revista se mutăla Bucureşti, unde va apăreapână în martie-aprilie 1935.

1.XI.1936 – S-a născut Nicolae Petrescu 3.XI.1929 – S-a născut Ion Enescu-PietroşiŃa 3.XI.1942 – S-a născut Mircea Bădoiu 3.XI.1962 – S-a născut Valentin Eugen

Ciocşan 5.XI.1857 – S-a născut Maica Smara (m. 1944) 5.XI.1951 – A murit I.C. Vissarion (n. 1879) 5.XI.1997 – A murit Matei Alexandrescu

(n.1906) 7.XI.1922 – S-a născut Veronica Crăciunoiu10.XI.1975 – A murit Aurel Iordache (n. 1919)10.XI.1980 – A murit Alexandru Popescu-

Runcu (n. 1905)11.XI.1952 – S-a născut Florin Rotaru12.XI.1944 – S-a născut Ion Mărculescu12.XI.1952 – S-a născut Valerică NiŃu12.XI.1999 – A murit Alexandru Ciorănescu

(n. 1911)14.XI.1953 – S-a născut Nicolae Ştefan

Drăghici (m. 2000)14.XI.1984 – A murit Ştefania Stâncă (n. 1919)15.XI.1911 – S-a născut Alexandru

Ciorănescu (m. 1999)

17.XI.1977 – S-a născut Alin Zaharia18.XI.1939 – S-a născut Gloria Gabriela Radu19.XI.1945 – S-a născut Ion RuşeŃ (m. 1989)19.XI.1999 – A murit Alexandru Ciorănescu

(n. 1911)19.XI.2002 – A murit Cezar Florescu (n. 1940)21.XI.1818 – S-a născut Ioan D. Petrescu

(m.1903)22.XI.1924 – S-a născut Ioan Alexandru

Durac (m. 1998)23.XI.1925 – S-a născut Cornelia Vissarion-

Mănuceanu24.XI.1951 – S-a născut Vasile Preda (m. 2003)24.XI.1942 – S-a născut Lucian Grigorescu24.XI.1946 – S-a născut Dumitru Stancu24.XI.1956 – S-a născut Marin Neagu24.XI.1957 – S-a născut Doru Mareş25.XI.1885 – A murit Grigore Alexandrescu

(n. 1814)25.XI.1954 – S-a născut Emil Stănescu26.XI.1936 – S-a născut Ion Bratu26.XI.1956 – S-a născut DănuŃ Cristian łop26.XI.1970 – A murit Vladimir Streinu (n. 1902)27.XI.1964 – S-a născut Dan Gîju27.XI.2000 – A murit Nicolae Ştefan Drăghici

(n. 1953)28.XI.1952 – S-a născut Ecaterina Botoncea29.XI.1917 – S-a născut Nicolae Hârsescu

(m.1993)29.XI.1944 – S-a născut Alexandru Nicolescu1.XII.1874 – S-a născut Ion Ciorănescu (m.1948)2.XII.1972 – A murit Nicolae Untărescu

(n.1903)5.XII.1952 – S-a născut Ioana Păuşescu6.XII.1875 – S-a născut Radu Cosmin (m.1959)6.XII.1931 – S-a născut Alexandru Stark

(m.1992)7.XII.1967 – S-a născut Mircea Dinu10.XII.1924 – S-a născut Virgil Necula (m.2011)10.XII.1945 – S-a născut Tudor Cristea12.XII.1929 – S-a născut Marin Bucur (m.1994)13.XII.1887 – S-a născut Mihail Cruceanu

(m.1988)13.XII.1953 – S-a născut Christian Crăciun14.XII.1946 – A murit Ioan Al. Brătescu-

Voineşti (n.1868)17.XII.1940 – S-a născut Draga Zoica Cega18.XII.1950 – S-a născut Steliana Soare19.XII.1927 – S-a născut Grigore Diculescu

(m.1989)20.XII.1935 – S-a născut Daniel Drăgan21.XII.1935 – S-a născut Constantin

Manolescu (m.1990)22.XII.1935 – S-a născut Eugen Fructer23.XII.1923 – S-a născut Sandu David (m.2003)23.XII.1985 – A murit George Colfescu

(n.1920)24.XII.1941 – S-a născut Eugen Marinescu24.XII.1987 – S-a născut Ana Baity25.XII.1923 – S-a născut Spiridon Stănel

(m.2002)26.XII.2006 – A murit Mihail Vlad (n.1947)29.XII.1907 – S-a născut Petre Iosif (m.1978)


CUPRINSEDITORIAL: Tudor Cristea – Lege şi ambiguitate .................................... 1BREVIAR: Barbu Cioculescu – Şi fii de profesori ................................... 6VALENłE LITERARE: Mihai Cimpoi – Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. Meandrele receptării ......................................................................... 9RECITIRI: Henri Zalis – ConsideraŃii suplimentare la o devenire lacunară ....................................................................... 12CRONICĂ LITERARĂ: Tudor Cristea – Fluturi pe lampă ......................... 13CRONICĂ LITERARĂ: Margareta BineaŃă – De la revoluŃie la involuŃie ... 16ROMÂNUL A RĂMAS POET?: Liviu Grăsoiu – Grigore Hagiu – O ipostază neobişnuită: sonetist… ................................................... 19STEIURI: George Anca – Scadent (2) ...................................................... 20LECTURI SENTIMENTALE: Marin IoniŃă – Hronicul racului ..................... 23NOTE DE LECTURĂ: Iordan Datcu – Şcoala şi literatura ........................ 25AFINITĂłI SELECTIVE: Ioan Adam – Cavalerul ironicei figuri .................. 27LECTURI: Ana Dobre – Dilemele unui erotikon: senzualitate, eros, erotism ................................................................ 29LECTURI: Daniela-OlguŃa Iordache – Gulică Unanian faŃă cu… învierea .............................................................................. 31NOTE DE LECTURĂ: Mihai Stan – Literatura sapienŃială ........................ 32LECTURI: Niculae Ionel – Rătăcirile unui Don Juan ................................ 35LECTURI: Liviu Ofileanu – Măştile candorii ............................................. 37NOTE DE LECTURĂ: Sultana Craia – Zile şi nopŃi ................................... 39DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – ÎnvaŃă de la adversarii tăi ............. 40ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – Principiul Princepelui .......... 42SOLILOC: Geta Truică – Scrisul – radiografie a substanŃei ..................... 43MARI POEłI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Kahlil Gibran, poetul unei lumi sublime .................................................................... 45RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu – Servi(r)tuŃiile romanului istoric ................................................................................. 47POEZIE: George Coandă – În Ardalia ...................................................... 50POEZIE: Silvia Bitere – Dacă te uiŃi... ....................................................... 52POEZIE: Andrei Velea – Cea mai sofisticată formă de teroare ................ 54POEZIE: Ligia Pârvulescu – Dâre electrice ............................................. 56COGITO: Ianoş łurcanu – Armonii sfărâmate ......................................... 58PROZĂ: Daniel Drăgan – Mehmed ........................................................... 60PROZĂ: Emil Stănescu – ConstrucŃii noi şi vechi ..................................... 62PROZĂ: Ion Mărculescu – Jurnalul de la Marcona ................................. 64PROZĂ: Constantin Mateescu – Între prieteni ....................................... 66ARS LONGA...: Dan Gîju – Arta supliciului ................................................ 68EVOCĂRI: Eus. Platcu – Memoriile doctorului Leurzeanu(2)................... 71FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi contribuŃii la biografia lui Ştefan Ciobanu ............................................................................. 74NOTE DE CĂLĂTORIE: Constantin Eretescu – Basarabia – 2011 ........ 76DICłIONAR: Victor Petrescu – Nicolae Văcărescu. O conştiinŃă naŃională ........................................................................ 80PORTRETE ÎN PENIłĂ: Florentin Popescu – „Domnul Academician Mihai Cimpoi” ..................................................................................... 82ESEU: Corin Bianu – Mircea Eliade, vizionarul, în romanul „Nouăsprezece trandafiri” .................................................................. 84ESEU: Alexandru Bulandra – Dosarul „MioriŃa” la final. Scurte concluzii la o cercetare îndelungată (2) ................................ 88BASARABII DE TÂRGOVIŞTE: Gabriela NiŃulescu – Radu Paisie (Petru de la Argeş) ............................................................................ 90SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI – „Moştenirea Văcăreştilor” ediŃia a XLIII-a / Zilele Bibliotecii Găeşti / Gaudeamus – 2011 ........ 92REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Cenacluri online (1) ................ 96


Barbu CioculescuBarbu CioculescuBarbu CioculescuBarbu Cioculescu

BREVIAR

Cu şapca de licean pe cap, cu numărulliceului pe braŃul stâng cusut, am oidentitate certă de care sunt poate nu atâtde mândru, cât de conştient. Servitoareaardeleancă, respectuoasă la ranguri, zice,când vine vorba de mine, „domnişorul”.Denumirea mă satisface, o voi respingecând mă voi socoti un mic domn – pestecâŃiva ani. Poate după ce voi citi prea tristulsfârşit al domnişorului Vlad, tăiat sub unpăr, după o bătălie pierdută. Şi, desigur,când voi începe să fiu interesat dedomnişoare cărora nu le plac domnişorii.

Este posibil să fi avut şi opinii politice:copiii de pe strada dr. Leonte strigau dupămine: „Barbei, comunizei”, unde nu existaîndoială că împărtăşeau idealurile politice alepaternelului, în limbajul presei de extremădreapta „iudeomason”, iar în cel al străzii„jidănit”. Porecla mă singularizează, de peatunci resimŃind o oarecare dificultate de amă topi în ceata de juni care bat mingea,între bordurile trotuarelor. E, poate, şi o lipsăde vitalitate, vecinul meu de bancă, CorneliuN. Combiescu intră în forŃă în joc, şi nuneapărat în cel cu balonul rotund, pe unfond de puternic individualism, fiind şi per-fect integrat şi trăgând totul spre sine, cuun firesc dezarmant. Ne disputăm şi neîmpăcăm într-un timp căruia ştiinŃa îicontestă continuitate, când nu-l confundăcu spaŃiul.

Programul de studii al primului an deliceu îmi vine ca o mănuşă, cu toate că nuse mai pune problema premiului întâi, îirevine celui ce-l va deŃine până laterminarea liceului, Mihai I. Ghiga. Suntemsub oblăduirea unor dascăli respectabili,directorul liceului, profesorul Ion CreŃueste titularul catedrei de limba română şine induce cu energie elementele gramaticii,sintezei. A remarcat că elevii citesc bâlbâitcu voce tare, pentru că nu digeră textul.Suntem poftiŃi să ne procurăm „Româniapitorească” a lui Alexandru VlahuŃă – se

ªI FII DE PROFESORI*

* Din volumul în pregătire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc – ExerciŃii dememorialistică

găsea în colecŃia „Biblioteca pentru toŃi” şichiar într-o supracopertă albastră – şi erascrisă pe înŃeles. După catalog, fiecărui elevîi vine rândul să citească cu voce tare, opagină. Aştept cu nerăbdare să-mi vinărândul şi să dau un recital-model, acolounde, cred eu, n-am rival în clasă.

Acasă, la mine în odaie, citesc cu vocetare din schiŃele lui Mark Twain şi râd înhohote, mama, neliniştită, auzindu-mă căvorbesc singur, deschide uşa să vadă cese întâmplă. Mai cu seamă când, recitânddin „Mortua est”, „Făclie de veghe peumezi morminte…” tonul devine patetic.Până să-mi vină rândul la probă, un colegîncalŃă o palmă grea, să-i zicempărintească. Nu poate fi colegul meu.Citesc, ce zic, interpretez primul paragraf,profesorul mă opreşte, trece la următorul.Sunt de acord că-l interesează cei ce auceva de învăŃat din exerciŃiu, o dezamăgire,totuşi, mă pândeşte. Încă nu ştiu că a fiprea bun e mai puŃin decât a fi foarte bun.

La prima teză tr imestrială, ocompoziŃie: Iarna. Încep lucrarea ca lacarte: „Iarna este cel de al patrulea anotimpal anului”, bazându-mă pe un adevăr denecontestat. Dacă nu cumva a fostînceputul funcŃionării unui mecanism, lacel care va tot scrie, nu tocmai rar pe temedate, mai mult sau mai puŃin indiferente.Teza s-a întors cu nota 10+, am păstrat-oca pe un trofeu zeci de ani, dispus să oexhib la cerere. Acum, că subŃirelul caieta dispărut în neant, contez pe credibilitate.De altminteri, nu numai teza cu 10+ s-apierdut, ci şi o alta cu 2-, la limba latină –de mai târziu. La teza de limba română, unsubiect identic picase elevului Teodorescu,nu Ionel, tema îi trezise o trombă deimagini privind fabulosul anotimp, timpulînsuşi se suspendase, teza pleca avândscrise pe foaie cuvintele „cling, cling,cling”, vesela muzică a clopoŃeilor saniei.Şi revine autorului ei, cu nota 1, sub caresemnătura profesorului: G. Ibărileanu.Moment imortalizat într-o excelentă schiŃămemorialistică. VedeŃi cu ce fulgi de neaanula moldoveanul impecabilul inventar al


frigurosului anotimp, întocmit de oltean.La limba franceză aveam o profesoară,

noutate absolută, pe doamna Damianovici,tânără, frumoasă, zâmbitoare, soŃul ei, in-spector general în învăŃământul secundar,mult mai în vârstă, deci cam Ńeapăn, aveaalura unui lord britanic. Trecea să o ia dela cursuri. ÎnvăŃam limba franceză cântând„Sur la pont d’Avignon ony danse, onydanse” şi „Frère Jacques, frère Jacques,dormez vous, dormez vous?” – o plăcere.A nu Ńine pasul te-ar fi umilit, robit, fărăsă-Ńi dai seama, de farmecul feminităŃii înliberă acŃiune. Am avut profesori derobustă formaŃiune, nici unul charismatic,cum de pildă a fost tata. Folosise o singurădată violenŃa, acasă chiar, ca să utilizezun termen al forŃei, o interzicea. Cândspiritele se încălzeau, recita un distih dintr-opiesă de teatru istor ic a lui MirceaRădulescu, pe atunci dramaturg gustat depublic, şi anume: „Căci politica cea bunăîn asemenea momente / Este de a nurecurge la mijloace violente”.

De mijloace violente era supraîncăr-cată materia care mă atrăgea cel mai mult:istoria, obiectul primei clase de liceu,Antichitatea, ne era predată de dl. AndreiNiŃulescu, om instruit, fire nervoasă,pretinzând o linişte desăvârşită în sală, laore. De cum frăsuiam prin bancă, maişoptind ceva colegului de suferinŃă, mi seadresa, cu voce nazală: „– Barbule, cinesare mai întâi pe fereastră, eu sau tu?”.Nu eram destul de copt, să-i răspund:„După dumneavoastră, domnule profesor”.Materia era însă entuziasmantă, mătranspunea în Pericle ducându-şi ultimulcopil la groapă, răpus de ciuma care pustiaAtena şi doar atunci izbucnind în lacrimi.Luptam printre spartanii neînfricaŃi careŃineau piept puhoiului de perşi, laTermopile, zăceam, rănit de moarte, alăturide Epaminonda, pe când acesta explicamulŃumit că lăsase în urmă două fetenemuritoare: Leuctia şi Mantineea.Dibuisem în biblioteca paternului „VieŃileparalele”, de Plutach, în traducerea luiJacoti, perechile pe care le potrivise anticulistoric nu-mi păreau a fi evoluat întandemuri convingătoare, dar ce tragicedestine, ce eroice urcuşuri şi ce dureroasăcăderea lui Demetrios. Habar n-aveam cămă bălăceam într-o tălmăcire căreiaVladimir Streinu îi descoperise fatale erori.Articolul ajunsese la cunoştinŃa monarhului,patronul spiritual şi material al editurii lacare apăruse volumul şi care luase foc,cerând înlăturarea din învăŃământ acriticului. Sfetinici mai informaŃi l-au potolitpe monarh, criticul n-a fost pedepsit,păstrându-şi netulburat cronica la „RevistaFundaŃiilor Regale”. Dimpreună cu Şerban

Cioculescu, preda, la termen fix, articolul,redactorului revistei, Radu Cioculescu.Într-o lună în care tata a întârziat cu o zipredarea, articolul n-a mai intrat în număr,ceea ce nu împiedica presa de extremădreapta să deplângă prezenŃa la publicaŃiaregală a „dinastiei Cioculeştilor”.

Luam cunoştinŃă, tot atunci, dintr-ocolecŃie de cărŃulii-broşuri franŃuzeşti, deînfruntse HoraŃilor cu CuriaŃii, în versurilelui Corneille, de piesa lui Molière în careburghezul zăpăcit la cap de soră şi soŃiasavantă, pomenea de singura carte din casă„VieŃile paralele”, ideală spre a-şi păstraîntre filele ei, spre a nu se şifona, cravatele.La geografie, eruditul domn Virgil Hilt, ungentleman, ne dezvăluia contururile unorcontinente, mări, oceane, pline de golfuri,strâmtori, insule, peninsule, cu numeexotice: Belt-ul mic, Belt-ul mare, Categrat,Guardafui, Finister – problema era că maitrebuiau şi desenate pe un caiet anume, cufoaie mai groasă. Desenarea câte uneisingure hărŃi, în culori, îmi lua ceasuri deconcentrare istovitoare. Reproduceamdupă manual, rezultatul era nemulŃumitor,cizma italiană apărea mai lată, Spania maistrâmtă, Anglia mai cocoşată. Scrisul urâtpe hartă era nepermis, dar eu nu aveamaltul. Nu trecuse vremea când mama îmirupea din caiet foaia scrisă de sus pânăjos, spre a o rescrie lizibil.

Acasă, opinia era că aş putea învăŃamai bine, doar să-mi adun voinŃa, însă cănu sesizez avantajele majore ce mi-arreveni, când n-aş mai fi atât de superfi-cial. Învinuirea nu mă lăsa indiferent, peîncetul mi-a indus un sentiment deculpabilitate, convingerea că sunt un leneş,din categoria celor nerecuperabili. Iar înlumea şcolii lenea e un păcat capital, cumîn teologie, tristeŃea. Rămânea speranŃaunei resurecŃii, din care, renăscut pur şiforte să trec în frunte. Curios, aveamîndoieli că a fi putut aduce un car debeneficii. Ceva îmi spunea, sotto voce, căpreŃul e pierderea libertăŃii.

Tacit, aluziv apoi, iar mai la urmă prinviu grai mi se reproşa lipsa de disciplină,de continuitate în efort. A fi un şcolerdestul de bun, dar nu cel mai bun, însemnaa pierde timp preŃios, cu mai târzii, darsigure efecte. Ceea ce vinovatul însuşirealiza perfect. Cu înŃepările de conştiinŃă,pasiv îndurate, precum muşcăturile deŃânŃari, seara, în plaur.

Nu-mi rămânea decât să profit deavantajele lipsei de ambiŃie, nu cel maineînsemnat fiind acela de a fi lăsat în pace.Presiunile privind prestaŃia mea şcolară eraurezonabile, cele relativ la relaŃiileextraşcolare nu-mi erau controlate. Noiiprieteni din cartier dobândiseră vechime şi


aveau această particularitate de a fi, înmajoritate poate nepoŃi şi strănepoŃi de eroi,dar, cu siguranŃă, fii de profesori. Sergiuşi mai juna Gabi erau copiii profesoruluide limbă latină Gerota, Puiu (Radu-Sergiuîn acte), fiul directorului liceului particu-lar. „Profesorii asociaŃi din Capitală”,Costache Teodorescu, Dinu şi Marta fiiidoctorului Horia Dumitrescu, profesor deanatomie la facultatea de sport, Ici (Iuliu)şi Corne Marinescu, fiii profesorului deistorie şi subdirector la liceul unde învăŃamşi căruia i se mai spunea şi „Nas cârpit”,din cauza urmelor unei operaŃii pe vârfulorganului mirosului. Cu asemenea compa-nioni, riscul unor legături primejdioase seexcludea de la sine. FraŃii Babi, łuŃu, TitiDrăgan, nepoŃi ai generalului Sion, veciniide vis-a-vis, łuŃu Popovici, erau de vârstămai mică decât mine, ca şi discretul DinuRohr, fiu de profesor la politehnică.Sergiu Gerota, Puiu Teodorescu cu 3-4ani mai mari, într-un moment al vieŃii cânddiferenŃa contează. A fi admis în companialor mai arăta o anume timpurie maturizarea mea. N-am citit „Copiii Arbatului”, amtotuşi convingerea că e de departe o operămai reuşită decât „Copiii Cotrocenilor”,pe care aş compune-o sfidând o dată maimul t răbdarea ta, cit itorule, cât deîngăduitor ai fi.

În primul an liceal am debutat în presă,la „Universul copiilor”, condus de Moş Nae(Batzaria). Comisesem o fabulă - maidegrabă o eulalie - cu versuri ce nu se uităde către autor precum: „În grădina ceabătrână / Unde toarce mâŃa lână / Undecalul, vaca, mânzul / Îşi iau totdeaunaprânzul / Unde vulpea şi găina împreunăîşi iau cina” şi unde mai departe nu sepetreceau evenimentele conducând ladiftongul moralei. Îngăduitor, Moş Naemi-a publicat-o, după o îndelungă şiînfrigurată aşteptare, pe ultima coloană aultimei pagini a revistei. Prilej pentru minesă frecventez redacŃia publicaŃiei şi mai alestipografia, unde asistam la fabricareanumărului revistei. Metamorfozeleplumburilor, felul în care se reproduceauilustraŃiile, în roz-albastru, pe care ledesenau trei talentate tinere, probabilstudente la belle-arte îmi stârneaucuriozitatea, într-un episod fără urmări. Înultimele clase primare, pe pateul de străzidr . Turnescu – bulevardul Carol II,bulevardul dr. Gh. Marienscu, str. dr.Radovici gonisem pe o înaltă trotinetă,gustând, pe trotuar, bucuria vitezei. Licean,primisem în dar o magnifică bicicletămarca „Triumph” (T.W.N. – TriumphWerke Nüremberg), pe şeaua căreiagoneam tot pe acolo. Musculaturagambelor se dezvoltase, ar fi putut ilustra

un album anatomic. Stingherit, tata osocotea impudică. Spre a da o şansă şimuşchilor braŃelor cumpărasem un exten-sor, la care întindeam fără încredere. Şiunde aceasta lipseşte, nimic nu creşte.

În scara de valori a tatei, care nudispreŃuia sportul, cu condiŃia să-l facă alŃii,locul întâi îl ocupa arta poetică, poezia. Afi un poet autentic însemna pentru ŞerbanCioculescu a te situa în vârful piramideiumane. Citea versurile cu vibraŃie, dar înton alb, perfect adecvat celor ce eleexprimau, cu o voce uşor guturală de ocăldură ce făcea din ea, în vocabularulepocii, cea mai radiogenică voce a Ńării.Cel mai criptic vers i se oferea deîndatăînŃelegerii, în raŃiunea specială a acestuia,poeŃii îi erau prieteni, în sufrageria tateiam dat mâna cu Tudor Arghezi, LucianBlaga, Bacovia, Ion Barbu şi aproape cutoŃi ceilalŃi, încă din adolescenŃă. La vârstacând modelul este unic – cel patern –această netă preferinŃă a tatei a stârnit înmine lăcomia de a deveni poet,chinuitoare odată ce mă consideram lipsitde orice talent. Mă aflam în etapa de doi-trei ani a totalului abandon în undeleretoricii eminesciene, recitam cu adâncăsimŃire „Mortua est” şi chiar cu gestică:„Părea că printre nouri s-a fost deschis opoartă / Prin care trece albă regina nopŃiimoartă”, ori „Nu credeam să-nvăŃ a murivreodată” – ştiam pe dinafară o duzină depoezii, învăŃate chiar din volumul îngrijitde Titu Maiorescu, în timpul nebunieipoetului. Prima ediŃie, cu medalionulfotografic al poetului în contrapagină erao raritate bibliofilă, tata şi-o procuraseîntr -un exemplar în legătură roşieimpecabilă. Îl răsfoia cu neascunsă plăcere.

Mai deŃinea, într-o colecŃie în creştere,două scrisori ale poetului, dintre care unade un excepŃional interes, întreaga arhivăCaragiale, dăruită de văduva scriitorului,la încheierea ediŃiei de Opere. Pe geamulde cristal al biroului stăteau, în ramemetalice, portretul de tinereŃe al lui IonLuca Caragiale şi cel de la aceeaşi vârstăal lui Mihai Eminescu – vădind o curioasăasemănare. Sub geam, printre altele, obancnotă de o mie de miliarde de mărci -dacă nu greşesc – din perioada maximuluide inflaŃie în Germania de după PrimulRăzboi Mondial.

Ce cale în viaŃă când părintele meu,muzician, mi-ar fi pus în braŃe la patruani o vioară sau când paternelul, mareindustriaş, ar fi privit, cu amuzament, cumpuştiul său se sforŃa să ajungă cu talpa laacceleratorul automobilului marcaHispano-Suiza, cu motor de 12 cilindri înlinie, din faŃa casei – n-aş şti spune. Darmai am timp.


Mihai CimpoiMihai CimpoiMihai CimpoiMihai Cimpoi

IOAN ALEXANDRU BRÃTESCU-VOINEªTIMeandrele receptãrii

VALENłE LITERARE

Prefacerile firii, care îi conturează opsihobiogramă plină de contradicŃii, sereflectă specular şi asupra receptării,înregistrând culmi evolutive deosebit deelogioase şi scăderi bruşte ale sinusoideivalorice. Suitoare până la 1928, cândculminează în mod strălucitor, ea coboarăsensibil uneori până la (sub)aprecierea de„minoră” (Ion Rotaru). ExegeŃi precumŞerban Cioculescu, Mircea Zaciu, Dinu Pillat,Ion Vlad îi recunosc reprezentativitateaindiscutabilă în genul nuvelei şi schiŃei.

Oricum, perioadele intermitente deaprecieri superlative şi de atitudini mairezervate aduc dovada, invariabilă, acanonicităŃii sale.

Momentul culminant al receptăriioperei şi personalităŃii lui Ioan Al. Brătescu-Voineşti îl impun acŃiunile de omagiere –de o amploare naŃională – din 1928, cândse sărbătoreşte aniversarea a 60-a de lanaştere. Festivismul aduce note de vădităgratuitate şi convenŃionalitate, clişeul en-comiastic dominând. Aura de regalitatecare i se creează aduce aminte de cea a luiAlecsandri. Ceea ce e de luat în seamă esteimplicarea în campania de omagiere apersonalităŃilor de prim rang: Sadoveanu,Iorga, Rebreanu, Ibrăileanu, Goga, Ralea,Camil Petrescu, Stere.

I se legitimează, din oficiu, unicitateaşi întâietatea – în literatură şi în cadrulbreslei scriitoriceşti. Este, după cumafirmă tranşant Rebreanu, „cel dintâi întrecei dintâi”.

Calificativele rebreniene curg cu genero-zitate sub semnul măgulitor al superlativului.

„Talentul său singur, explică Rebreanuacest «cel dintâi între cei dintâi», deşi aînfrăŃit pe Maiorescu cu Ibrăileanu, nupoate explica tot, realitate. Brătescu-Voineşti a adus mai mult decât talent: osinceritate cuceritoare. Nu doar personală,ci mai cu seamă literară; nu agresivă, cicalmă, aproape timidă. A da numai ceeace poŃi e un merit mai mare decât a încercaşi ceea ce nu poŃi. El a fost sincer în tot ce

a scris şi s-a dăruit în fiece pagină. Cusinceritatea aceasta a înlăturat toaterezistenŃele. Celui perfect sincer, îi primeşticu înŃelegere mărturisirile” (Adevărulliterar şi artistic din 29 ianuarie 1928).

Liviu Rebreanu menŃionează darul depovestitor, pe care îl are numai Creangă:„...Ca un adevărat povestitor a rămas lafel de pur de la prima schiŃă publicatăpână azi”.

Niciun critic nu va putea stabili vreoordine cronologică. „Peste tot aceeaşisimplitate în expresie, acelaşi sentimenta-lism direct, acelaşi umor discret, aceeaşidesăvârşire cuceritoare – calităŃile povestiriipure care trăieşte prin ea însăşi”.

Gingăşie cu totul deosebită şiidentificare cu eroii săi. Literatura pentruel nu a fost niciodată o jucărie, ci o veşnicăjertfire. „Şi-a oferit propria-i viaŃă şisuferinŃă, purificate, cizelate, întrumângâierea cititorilor dornici de-a evadadin realitatea durerii”. „Cei mai bunipovestitori îşi cheltuiesc darul în grai viu.Scrisul cere pierdere de timp, povestireaŃine pas cu vremea”.

În scrisul lui pâlpâie, ca o respiraŃielină, concepŃia unei vieŃi şi o înŃelepciune.

„Un mare artist, un superb cizelator,un delicat povestitor, un înŃelept duios –iată cum cred că s-ar putea caracteriza încâteva cuvinte Brătescu-Voineşti. Arta luide-a povesti e unică în literatura noastrăprin discreŃie, prin simplicitate, printr-ogingăşie firească. În tot ce a scris e atâtamăsură, atâta cuviinŃă, atâta farmec, încâtpoate servi de model tuturor care iubescîntr-adevăr literatura bună. Ş-apoi dinopera aceasta duioasă şi caldă, respiră unsuflet românesc cuminte, sfătos, aşezat,ca şi din pânzele marelui Grigorescu, cucare Brătescu-Voineşti pare să aibă afinităŃide expresie”.

Omul e fermecător ca şi opera, fiind„de o modestie fără seamăn, de o delicateŃărară, de o bunătate nemărginită”,caracteristice marilor clasici.


„Dintr-o antologie românească oricinear putea lipsi afară de el – pildă de seninătateşi cumpătare”.

Prin operă a dat strălucire nouă prozeiromâneşti, prin viaŃa lui a câştigat un sporde prestigiu breslei scriitoriceşti.

Sadoveanu, mai circumspect, vorbeşte,la Banchetul SocietăŃii Scriitorilor Români,la care a reprezentat Academia Română şigeneraŃia mai veche a „VieŃii româneşti”,despre faptul că trebuie sărbătorit ca şi cumar fi biruitorul ş-ar fi supus timpul.„...Trebuie să te facem s-asculŃi discursuri,şi nu din cele mai scurte, pe când un poporîntreg de cititori te aplaudă de pretutindeni.Nu te aplaudă pentru că îmbătrâneşti, iubiteprietene, căci cititorii sunt întotdeaunainteligenŃi, mai ales când ne aplaudă”. Unportret mai generos în aprecieri seconturează în finalul discursului: „...În afarăde timp şi de formele fragile şischimbătoare, rămâne un Brătescu-Voineştisenin şi delicat, povestind cu discreŃie şisimplicitate, subt zâmbete şi lacrimi reŃinute,întâmplări domoale şi dramatice din viaŃabietului om pe acest pământ al nostru şi înaceastă trecătoare viaŃă, pe acest pământ alnostru şi în această Ńară a noastră. În sufletulnostru s-a fixat imaginea ideală a unui artistcare a interpretat sufletul nostru, contribuindcu opera sa la patr imoniul comun alumanităŃii” (Adevărul literar şi artistic din5 februarie 1928). Şi cu altă ocazie,insinuează semnificaŃia deosebită a operei,referindu-se ulterior că s-a alăturat „lupteiîmpotriva răutăŃii şi ilegalităŃii” (Adevăruldin 11 aprilie 1937).

Sadoveanu recunoaşte că nu poateface politică şi este silit să vegheze înumbră, s-asculte şoaptele din culoare şiultimele anecdote – „aceasta nu-mi poateaduce nici glorie, nici recunoştinŃă”. „Darşi în această latură sunt nevoit să sufăr.Discursurile briliante din incintă suntviermi care îmi rod somnul; cel puŃin de-aş avea succese în culise”.

În articolele omagiale şi în studiile demai târziu Nicolae Iorga se referă ladelicateŃea sufletească, drept „primul fapt”.Şi la pesimismul, care nu este din Eminescu,cât din contactele cu viaŃa curentă.

„Cu o nuvelă, iscălită numai„Brătescu”, Cea din urmă scrisoare, noulscriitor deschidea o carieră literară în careera să reveleze comorile unui suflet de orară delicateŃe” (Istoria literaturiicontemporane. Partea I, crearea formei(1807-1890), Buc., 1986, pag. 380).

Analiza dureroasă se aseamănă aceleiadin Trubadurul prin filosofism revenindveşnic asupra lui, prin nota de amărăciune,

dezgust şi de pesimism care nu vine atâtdin Eminescu cât din dispreŃul vieŃii curente.Întâmplarea este cea mai mişcătoarepovestire, schiŃa Microbul prezintă suferinŃaunui biet funcŃionar, făcut obiectul uneicrude jucării de către colegii lui, ca înSoufrances du professeur Delteil luiChampfleury, Sminteala lui Radu FinuleŃse axează pe amintirile vii, duioase şi de oadâncă umanitate din vechea Târgovişte, iarMoartea lui Castor pe amintiri personaledintr-un întreg isprăvit, câinele bolnav fiindîmpuşcat de milă.

Cea mai frumoasă din povestirile luiBrătescu-Voineşti cu pagini de o înaltăvaloare etică i se pare lui Iorga Două surori(Ibidem, p. 152).

În altă parte a istoriei sale, este remarcatfaptul că Brătescu-Voineşti „e ispitit tot maimult de prezentarea amintirilor sale, aconversaŃiilor sale ca nişte cazuripsihologice” (Ibidem, p. 190); „De aici einteligibilă trecerea la cercetarea personalăa temeiurilor înseşi ale societăŃii şi ale vieŃii”(Ibidem, p. 190).

Nota de profundă umanitate seîntâlneşte numai la un Brătescu-Voineşti,remarcă Iorga.

Brătescu-Voineşti se ridică împotrivaliteraturii „false şi urâte” veştezită deMaiorescu prin Firimituri în care e schiŃattipul poetului Sixt Pandeliu, „cel mai grozavde diabolic şi slab de înger în viaŃa de toatezilele” (Ibidem, p. 344).

Iorga apreciază luarea de atitudine a„liniştitului Brătescu-Voineşti”, care cheamăla sacrificiu atunci când se declanşeazărăzboiul de unitate naŃională: „VedeŃi geanade lumină care încununează cresteleCarpaŃilor? E făcută din strălucirea ochilorfraŃilor noştri care vin să vă scoată dintr-orobie de veacuri” (Ibidem, p. 271).

Nicolae Iorga vede în Brătescu-Voineşti „un povestitor foarte limpede, deo gingăşie superioară, zugrăvind din vârfulpenelului”. Personajele de căpetenie –simpatice, înconjurate cu o palidă aură demilă – sunt „păstrători ai amintirilor ce dormîn sufletul lor ca moaştele sfinŃilor înmătasa întinsă peste aurul stropit cu pietrescumpe”. Ei sunt, în viziunea sa, „linidrumeŃi ai vieŃii, care plâng zilnic lacăpătâiul unui dor ce a murit de multăvreme luându-le şi o parte din viaŃa lor”,sunt nişte „înfrânŃi care tac înainteanoastră, care tac înaintea oamenilor şi, cândse iubesc, înŃeleg mai mult să se mângâieîmpreună” (N. Iorga, O luptă literară, vol.I, Bucureşti, 1970, p. 63). SchiŃele scurte,precum acea în care „tânguirea ce sesmulge deodată zguduită ca de hohote deplâns, din inima părintelui al cărui copilaş


şi-a pierdut mâna” (este vorba deÎntâmplare – n.n.), fac parte „dinmărgăritarele prozei româneşti” (Ibidem).

Camil Petrescu remarcă faptul că celmai iubit dintre toŃi scriitorii nefiind oîntâmplare că e sărbătorit sub auspiciinaŃionale, „încă în viaŃă fiind”: „E în scrisullui atâta căldură, atâta duioşie, un contactatât de imediat cu viaŃa încât încătuşeazăpe cititor pentru totdeauna”.

În nuvelele de un savuros umor ca şiîn cele tragice (ca acel NiculăiŃă Minciună)e o umanitate netransfigurată, o înŃelegerea bucuriei simple şi a durerii directe, delinii clasice. Tocmai prin aceste calităŃi, I.Al. Brătescu-Voineşti e un scriitor naŃionalîn acelaşi timp. Fără el în literaturaromânească ar fi un gol aşa de real încâtnumai gândindu-l îi simŃi evidenŃa. O lumeîntreagă, a celor slabi şi umiliŃi îşi are în elapostolul. Fără el această bucurie nu ar fiprezentă numai subt privirea tăioasă şi încostumul de ridicul făurit de Caragiale”(Camil Petrescu, I. Al. Brătescu-Voineştiîn Universul literar din 29 ianuarie 1928).

Octavian Goga e de părere că nimeninu este mai potr ivit decât Brătescu-Voineşti pentru evocarea lumii de demult:„Paginile lui deschise azi în vâltoareapostbelică sunt tot atâtea impulsuri derectificare sufletească pe seama generaŃiiloractuale, sunt accentele unei străvechi nobleŃide gândire din care se desluşeşte pecetearasei şi sănătatea morală de la temeliaînceputurilor noastre”.

„O cuviinŃă boierească, o onestitate aomului de soi, o glumă potolită şi binevoitoarese desfac din poveştile încadrate în podoabearhaice, spuse parcă de unul din curteniivechiului voevod vânător de bouri”.

O lume de oameni cumsecade – boieride neam, Ńărani cu ochii limpezi, „orânduităpe principiul unei vieŃi de echilibru şinormalitate”.

„Brătescu-Voineşti, trecut prin şcoalade criticism sever al Junimii, a altoit pefond de specială sensibilitate localăcriteriile filosofice ale unui occidental,înfăŃişându-se şi mai român şi maieuropean decât alŃii”.

„E o conştiinŃă literară superioară care-ipovăŃuieşte scrisul, o concepŃie de viaŃădin care alegi marile întrebări ale chinuituluimenit să se flageleze pentru a contribui la«sporul de pricepere» al semenilor săi”.

Goga întrevede o similitudine întreBrătescu-Voineşti şi Turgheniev şi „ofilosoficească îndeletnicire”.

În viziunea lui Ralea, Brătescu-Voineştie scriitorul care scrie cu o naturaleŃedesăvârşită, fără sforŃări artizanale şiliteraturism: „Niciun scriitor în literatura

română nu e mai puŃin scriitor, nimeni nu emai lipsit de atitudinea scrisului, de sforŃărileşi contrafacerile lui, de maniera şipreŃiozitatea acestuia, nimeni nu e mai puŃinotrăvit de literaturism, de proză ori deconştiinŃă scriitoricească, ca dl Brătescu-Voineşti” (Mihai Ralea, Perspective,Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1928, p. 52-53).

Ralea îi menŃionează întâietatea în cepriveşte umorul: „D-l Brătescu-Voineşti eprimul şi singurul scriitor cu humor. DacăCaragiale a fost un Voltaire ori Moliereromân, dl Brătescu-Voineşti e un Dickens”.

ExistenŃa e o medie, un compromisdintre aspectele triste şi vesele, humorul e„sentimentul cel mai natural şi în acelaşitimp cel mai complex omenesc”.

Ion Minulescu îi recunoaşte calitateade înaintaş ce a pregătit terenul pentru noilegeneraŃii: „GeneraŃia noastră, a celor cupuŃin mai tineri decât dv., vă iubeşte şi văadmiră tocmai pentru calmul cu care aŃibătătorit acest drum, pregătind astfelscriitorilor de mâine mai multe şi mai realeînlesniri profesionale decât acelea ce le-aŃiavut dv. la îndemână”.

Mihail Sorbul găseşte în Sorana o„atmosferă clasică şi tipică românească”.

Jean Bart vorbeşte, la Ateneu, în numelelui G. Ibrăileanu, Const. I. Nottara în numeleactorilor, D. IoanuŃiu din partea editurii„Cartea Românească”, Const. KiriŃescu dinpartea Ministerului InstrucŃiunii.

Acesta din urmă îi semnalează prezenŃaîn viaŃa şcolară, datorită faptului că opera„este adânc omenească, este emoŃionantă;ea răscoleşte şi mişcă sufletele; estemoralizatoare; prin aceste virtuŃi opera saeste educativă” (a se vedea şi volumul luiConstantin KiriŃescu În slujba uneicredinŃe, campanii – figuri – mărturisiri,Bucureşti, 1933, p. 364).

Entuziasmul general, exprimat la 1928,a scăzut în postumitate, Brătescu-Voineştirămânând un autor încadrabil în programaşcolară şi citit cu interes mai mult de copii.La centenar (1968), probabil din cauzafazei „legionare”, nici nu mai estecomemorat. Începuturile exegetice ale luiIbrăileanu, ideologizate, marcate dedoctrinarism, se leagă – printr-un arc vol-taic, peste vremi – de o circumspecŃie înce priveşte valoarea estetică. PrintreexegeŃii postbelici sunt mulŃi care îlrecunosc drept model de nuvelist.

Revenind la începuturile receptării,constatăm aceeaşi entuziastă punere pescara valorică datorată în special luiMaiorescu şi Ibrăileanu care consideră căBrătescu-Voineşti asigură momentul im-portant de tranziŃie de la generaŃia luiVlahuŃă la cea a lui Sadoveanu.


Henri ZalisHenri ZalisHenri ZalisHenri Zalis

CONSIDERAÞII SUPLIMENTARELA O DEVENIRE LACUNARÃ

RECITIRI

Ca stare primară, studiul Georgianei Sârbu,de care m-am ocupat preliminar în numărul pre-cedent din Litere, pare să pună ordine îndescifrarea schimbărilor produse, de-a lungulanilor, în viaŃa cartierelor de la margineaoraşelor noastre. În realitate, se strecoară încăde la început o confuzie terminologică, dincleştii căreia autoarea nu mai are scăpare. Eaşi-a intitulat cercetarea „Istoriile periferiei”.Imediat vine subtitlul „Mahalaua în romanulromânesc de la G.M. Zamfirescu la RaduAldulescu”, ca prima dovadă în universul decare se ocupă pentru contributoare periferiaşi mahalaua ar fi tot una, de vreme ce, încă dintitlu le amestecă şi le substituie.

Or, mahalaua cum am apucat să spun înprima partea a recenziei mele (vezi Litere, nr.9(138), septembrie 2011) are ca sorgintedeplasarea unor pături nevoiaşe din lumea lorrurală, îndepărtată, neasimilată de fel, minată desărăcie, totuşi aspirând la o condiŃie deîndestulare, pe când periferia (la francezi numităidentitar lume suburbană) se înscrie pecoordonate profund diferite. Periferia va creştedatorită aportului de lumpen-proletari şi micimeseriaşi, fenomenul având strânse legături cuprimele procese de industrializare extinsă. Aşastănd lucrurile, s-ar zice că mahalaua este, în timp,un stadiu post-feudal, rămas dator castelanuluide la Ńară servindu-i nevoile gospodăreşti desubsolul târgului. Sub ochii orăşenilor sedezvoltă, pe de altă parte, cu numeroase destine,deŃinătorii de cârciumi, micii negustori, diverşiintermediari de plăceri (circari, proxeneŃi) pseudo-bancheri, astrologi, vagabonzi, săpători decişmele, poeŃi de curte şi, neapărat, mercenaridispuşi a se pune în slujba „stăpânului”.

Iată, aşadar, cât de distinct opereazăpredestinarea celor care compun mahalauaşi, pe urmă, periferia.

Din păcate, în ciuda celor trei secŃiuniale cărŃii la care mă refer acum, cuprinzânddisocieri, unele fine, altele generatoare deîntrebări, viziunea Georgianei Sârbu are desuferit. Ea se exprimă în „Introducere” cadoritoare să completeze „panorama lumiiperiferice” fără să bage de seamă că reperelela care se raportează sunt, în permanenŃă,debitoare când unui mediu, când celuilalt.

Este de mirare că N. Manolescu,conducătorul de doctorat al tinerei exegete,nu i-a venit în ajutor. Nu a prevenitidentificările greşite şi, mai ales, cum vompreciza curând, i-a permis să ignore unelelucrări intrate – de mai mulŃi ani – în bibliografiade bază, obligatorie, a temei expuse.

Utilă în studiul în care cercetarea nu seîngropa în eroarea ei de viziune, ar fi trebuitsă vină despărŃirea acelor scrieri pe direcŃiafie a mahalalei, fie a periferiei.

Şi ca să nu rămân în vag, să precizăm că„Groapa”, „Maidanul cu dragoste”, „Amantulcolivăresei”, între altele Ńin de prima categorie.Scrieri de genul „Republica Barbă-Rasă” (dePaul Daniel), „Periferia” (de D. Barcaroiu) sau„Apărarea are cuvântul” (de Petru Bellu)revin, mai degrabă, celei de a doua.

În perioada interbelică, cum se ştie, proiectenumeroase se revendicau din loialitateamelodramatică sugerată de personaje, dogmede viaŃă şi de cotidianul mahalalei, fiind, în plinădeplasare, de la acest cotidian spre cel alperiferiei. Adică având în avanscenă criminalişi inocenŃi, martori enigmatici pe cât şi fiinŃe aletranziŃiei, în contrast izbitor cu cei care seadăpostesc pe unde pot, dar înalŃă şcoli şi facumbră zidurilor de biserică. Aici, în cuibul cualte determinări, amalgamul lucrează din plin,meseriile sunt mai numeroase, exerciŃiile pentrucâştigarea traiului învălmăşite, dat fiind că pelângă administratorii de cimitire apar agenŃi depoliŃie, croitori, bătăuşi de meserie, recuperatoride datorii neplătite.

În fine, îmi exprim mirarea (ca să fiu rezervat,să nu-mi declar iritarea) că din „Bibliografie”,secŃiunea „ReferinŃe critice în volum” nu suntcitat cu niciunul din volumele pe care le-amconsacrat subiectului adus aici în discuŃie. Amîn vedere studiul „Sub semnul realismului.ContribuŃii la sursele naturalismului european”,1974, editura Enciclopedică, şi, al doilea,„Estetica imperfecŃiei”, 1979, editura Facla”,Timişoara, monografie dedicată naturalismuluiromânesc. Ambele mele lucrări s-au bucurat deîntâmpinări favorabile, net pozitive în toatepublicaŃiile din Ńară şi din FranŃa.

(continuare la pagina 18)


ÎN 2005, doua tinere prozatoare eraunominalizate la premiul de debut pe anul pre-cedent al României literare: Ioana Baetica,pentru „Fişă de înregistrare” şi Ioana Bradea,pentru romanul „Băgău”. Cea de-a doua,care-şi începea cartea cu propoziŃia de largăcirculaŃie pe internet „Sunt o doamnă, ce pulamea!”, a câştigat laurii, în vreme ce prima atrebuit să se mulŃumească cu nominalizarea.Ambele cultivau stilul „noii pornografii”franceze, ilustrată, între alŃii, deMarie Nimier (care-şi formu-lează astfel aspiraŃiile secrete:„Am visat un om fără chip careîmi mângâia alene gâtul. Era înpicioare în mijlocul unui spaŃiugol, iar eu eram aşezată pe unscăunel lânga el. Din corpul luiieşea un sex imens, sprijinit laorizontală de nişte furci înfipteîn pământ.”) ori de Lolita Pill(ucenică a lui FrédéricBeigbeder), care-şi începe şi eao carte (“Hell”, 2002) în felulurmător: „Sunt o japiŃă. Unade-aia pe care n-o poŃi înghiŃi;de cel mai rău soi, o japiŃă din arondismentulal XVI-lea, îmbrăcată mai bine decât amantapatronului tău”. În acelaşi stil, Ioana Baetica(despre care va fi vorba aici), nu se lasă maiprejos: „Azi i-am gustat din urină. Am ieşitamândoi să ne uşurăm în spatele casei,lăsându-i pe ceilalŃi aproape beŃi înăuntru, săse scălâmbăie haotic pe muzică rock, cu ochiiscoşi din orbite şi cu Ńigările agăŃate de buze.Eu i-am spus că mi-a îngheŃat fundul, iar el şi-apus palmele late pe fesele mele goale, ca să leîncălzească. Apoi am făcut pipi”. Ar fi de făcutaici, dincolo de zecile de observaŃii care-Ńi potveni în minte, cel puŃin una: dacă tot te apucisă utilizezi un astfel de limbaj, trebuie să-lradicalizezi până la capăt, adică să spui/ scriinu fund, urină, fese ori pipi, ci să utilizezisinonimele lor mai tari şi mai suculente. Ceeace autoarea face (totuşi!) pe parcursulromanului, numind cu gura plină toateorganele, conjugând aşijderea verbele

Tudor CristeaTudor CristeaTudor CristeaTudor Cristea

CRONICĂ LITERARĂ

FLUTURI PE LAMPÃ*

adiacente şi chiar dând impresia că aceastaar fi principala miză a scrierii sale. Care-şi are,după cum e şi normal într-o lume (literară)democratică, susŃinătorii şi admiratorii ei.

DUPĂ succesul (sau semieşecul, dacăŃinem cont că, totuşi, n-a obŃinut premiul acelaal revistei bucureştene) din 2005, IoanaBaetica, devenită, prin căsătorie, şiMorpurgo, a emigrat în Anglia şi s-a stabilit

în districtul Dorset, situat însud-vestul insulei, la CanalulMânecii. Organizează acoloconferinŃe pe teme variate,invitând (cum facem şi noi pela casele de cultură) diversepersonalităŃi, dă lecŃii de pianunor copii şi scrie. Aşadar,valorificându-şi noua condiŃie,dar şi vechea înclinaŃie pentruliteratura ce se vrea şocantă înlimbaj, concepŃii şi viziune(sic!), ne vine cu „ImigranŃii”,un soi de roman alcătuit prinalăturarea a cinci poveşti.

Editura Polirom, unde a apărut, vrea să creadădespre această carte următoarele: „De pefundalul policolor al Londrei se desprind cincisiluete, cu trecutul şi destinul lor: Răzvan,Maria, Traian, Sabina, Gruia. Poveştile lordecurg paralel, cu excepŃia câtorva momentealeatorii şi fulgerătoare în care se întretaie,fără consecinŃe. Un doctorand gay, de stânga,o pictoriŃă de mâna a doua, un stock broker,o femeie care are grijă de un bătrân pe moarteşi un sans papier uşor autist au în comun unsingur lucru: cetăŃenia română. Ioana BaeticaMorpurgo prinde în aceste cinci destineexemplare alchimia uneia dintre cele maiteribile experienŃe umane – cea adezrădăcinării”. Avem aici, fără îndoială, uncomentariu „de piaŃă”, menit a face cartea sădepăşească interesul strict al unui public denişă (alcătuit din cei câŃiva congeneri aiautoarei) şi să stârnească un interes mai larg.Editura procedează (nu pentru prima dată)asemenea comercianŃilor care scriu petricourile de plastic că ar fi din bumbac. Înorice caz, autoarea pune şi ea umărul la aceastănobilă cauză prin titlu, prin mottouri

* Ioana Baetica Morpurgo, ImigranŃii, EdituraPolirom, Iaşi, 2011, ColecŃia Ego Proză, 384 pag.


pretenŃioase în limba engleză, ca şi prin câtevafraze îndesate cu de-a sila ici şi colo, prinartificii de compoziŃie sau printr-un post-scriptum auctorial. Altminteri, ar fi greu despus că în scrierea sa fundalul londonez esteplin de culoare sau că personajele ar trăi oautentică dramă a dezrădăcinării. Câtă va fiexistând, această dramă este doar enunŃată,nu şi trăită, romanul fiind alcătuit din teze şischeme epice de modă nouă.

CEA MAI artificială dintre povestiri îmipare prima, a doctorandului de 25 de ani penume Răzvan, spusă de el însuşi, ca într-oconfesiune adresată nu e prea clar cui(probabil convenŃionalului autor, care e şi el,ca şi personajele sale, un soi de „fluture pelampă”). Lui Răzvan autoarea îi distribuiepartitura nonliterară a preocupărilor sale. Seştie că ea a făcut în Ńară un masterat deantropologie culturală, apoi a început undoctorat pe tema culturii tranziŃiei în Româniapostcomunistă la Exeter University. Răzvan,care e un alter ego intelectual, trăieşte (şisuferă, în lipsa iubitului său, indianul Ravi) înDorset, documentându-se pentru o lucrarede doctorat care are ca temă politica friciicultivată de americani în lupta cu terorismulşi se atinge şi de chestiunea existenŃei uneiînchisori secrete a CIA în România. În text,această problematică e dezbătută naiv şinepotrivit, la nivel jurnalistic şi tezist, caproblematica europenizării în „Tainele inimei”de Kogălniceanu (dar fără umorul sausuculenŃa de-acolo) sau ca ideea luptei contraimperialismului în romanele noastre deproastă calitate din anii ’50. Doar tema e alta.Iată, bunăoară, ce-i poate spune doctorandulnostru unui alt doctorand, englez, Julien, caretratează „o labă de subiect”, adică „numărulde aur de la grecii antici până lapostmodernişti”, şi care este, mai ales,adversarul său la graŃiile indianului Ravi: „Înmomentul de faŃă sunt peste 80.000 deprizonieri ŃinuŃi în închisorile secrete ale CIAşi ale guvernelor cu care colaborează în toatălumea, ştiai? Guantánamo nu e decât vârfulicebergului. Şi cei mai mulŃi dintre oameniiăştia nici măcar n-au fost capturaŃi pe câmpulde luptă, ceea ce înseamnă că sunt civili şitrebuie judecaŃi de o curte de justiŃie civilă.Asta nu se-ntâmplă. Fiecare prizonier închispe nedrept şi maltratat în închisorile CIAtrezeşte tendinŃe fundamentaliste vindicativela cel puŃin alŃi zece islamişti. Fă calculul dacădemocraŃiile occidentale sunt acum în pericolmai mare sau mai mic decât erau în 2001”.Autoarea însăşi se exprimă la fel în interviurilesale, unde susŃine ca a vrut să dea, cel puŃinprin prima poveste, o carte „cu mesaj”: „Închiar primul capitol, în care personajul Răzvanvorbeşte despre închisorile CIA în România,doream să se redeschidă o discuŃie care mi separe foarte necesară. Am urmărit ce s-a scris

în presa românească în momentul în careRaportul respectiv, al lui Dick Marty, a apărutla Comisia Europeană, despre posibilitateaînchisorilor secrete în România şi în Polonia.Am fost foarte dezamăgită de susŃinerea, fărăexcepŃie, a poziŃiei oficialităŃilor române: nuau existat închisori. În România n-a fost nicio dezbatere pe această temă. Dacă am avutun scop, să-i zicem ideologic, a fost săinformez pe tema asta şi să redeschid odiscuŃie.” Pe această latură primul text estecu desăvârşire ratat. Nu e mai izbutit nici pelatura ce se vrea, probabil, şocantă ahomosexualităŃii, care rămâne de asemeneaexpozitivă şi siropoasă, mizând, în fond, doarpe limbajul mai dezgolit. Iată ultimele gândurişi sentimente din confesiunea personajului,părăsit de indianul care a decis să se repatrieze:„Vreau să-l trag după mine afară de-aici, dintresticlele astea goale, departe de tristeŃea astacompactă. Vreau să-l duc într-un parc sauîntr-o gară şi să-l fut. Pe urmă vreau să Ńopăimîmpreună de mână pe străzi, fără Ńintă, înmijlocul nopŃii, şi să ne hlizim. Vreau să nedesfacem cămăşile unul altuia şi să ne lipimurechea de pieptul celuilalt”. O asemeneapsihologie şi o asemenea tratare decredibi-lizează încă o dată pretinsul „roman cu mesaj”introdus prin Răzvan. În plus, dacă amcompara atari frăzuŃe cu o pagină din EugenBarbu pe aceeaşi temă (din Princepele, depildă) ele ne-ar apărea şi mai evident dreptceea ce sunt: nişte chiŃcăieli pretinsîndrăzneŃe.

Găsim, cu toate acestea, în cele o sută depagini ale primei secvenŃe, şi o apariŃie (e drept,episodică) mai bine creionată – poetul„radicalist” Martin Boswell-Harper,descoperit la un moment dat de Răzvan, pecare autoarea-l mişcă fără o motivaŃie epicăserioasă în ambianŃa unei faune umanealcătuită din homosexuali, emigranŃi, clienŃiai micilor cafenele şi PAB-uri, artişti rataŃiprezenŃi la manifestări de felul celor organizatede ea însăşi în Dorset. Autodeclarându-se„poet redutabil şi unul dintre cei mai talentaŃiai generaŃiei noastre”, Martin, nepublicat şinerecunoscut ca atare, îşi va lua viaŃa dintr-ooboseală exasperantă provocată de lumeapostmodernă cu toate problemele ei.Scrisoarea sa de sinucigaş, denotând oanume expresivitate a ideilor şi o anumeintensitate a trăirii e, totuşi, excesivă (inclusivprin lungime).

LA FEL DE artificială este cea de-a douasecvenŃă, „Maria”, unde personajul esteînzestrat cu ideile estetico-literare ale autoarei.PictoriŃă de mâna a doua, uşurel snoabă darşi întrucâtva conştientă de veleiitarismul ei,Maria, căsătorită cu Dorian, dealer de artă,„piesă indispensabilă la Art Council of England”,îşi rememorează oarecum cărtărescian (ca-nREM, dar fără miza de-acolo) copilăria


românească şi jocurile ei sau se mişcă în mediiartistice pestriŃe. Aflăm prin ea că autoareinu-i place Houellebecq „fiindcă seautopastişează de la un roman la altul”, niciSaul Bellow, pentru că Ravelstein e „cusutcu aŃă albă”, nici Mircea Eliade, pentru că areun trecut legionar şi pentru că lecturaJurnalului său i-a dezvăluit „un individ rece,obsedat de sine, a cărui relaŃie cu sfera umanăse reduce la un set de maniere demodate şi laŃinut prelegeri ezoterice”, dar şi pentru că şil-a imaginat întotdeauna „cu picioare mici şigrăsuŃe care put în pantofii lustruiŃi perfect”.Maria Ńine în 2009-2010 un jurnal, dar textulcare-o priveşte mai cuprinde intruziuni aleautoarei, care face varii completări şiobservaŃii şi are ideea total neinspirată de areproduce, în maniera lui Marin Mincu dinIntermezzo, pagini dintr-un alt jurnal, Ńinut lazece ani, în 1996, în care personajul face greşelide ortografie, dar se exprimă cu neologismeşi dezvăluie o gândire nespecifică vârstei. Iatăo mostră de limbaj fals: „Nu cred că Laura ecurvă, cum să cred aşa ceva? Curva nu eştide la un pupat nevinovat în scara blocului lacare nici n-ai reciprocitat cum ar veni, nici dela jucat fântâniŃa dacă tot vorbim. Curvă eşticând faci copil fără să fi măritată ca Diana dela scara B.

Asta e o chestie care trebuie ca s-oclarific în vara asta. Să aflu o dată şi pentrutotdeauna cum naiba se fac copiii, că nimeninu vrea să-mi spună adevărul. E clar că nu cuberze şi nu dintr-un pupat. Temă de vacanŃădeci”. Asemenea pasaje lipsite de relevanŃă,care n-au alt rost decât de a spori numărul depagini, pun la îndoială nu doar talentul, dar şieventuala inteligenŃă a autoarei.

Părăsind-o pe artificiala Maria, cu micileşi nesemnificativele ei trăiri şi drame, ajungemla brokerul (de succces) Traian. El are 36 deani şi e „un bărbat tânăr şi singur, pierdutîntr-o metropolă occidentală. Cu o copilăriecatolică relativ obedientă. (Cu) inima ciobităde un mariaj abrupt şi crud ca un briceag lăsatîn zăpadă. [...] un om în procesul pierderii.Pierderea sa progresivă e de o violenŃăconfortabilă – ceea ce nu ştie şi mai ales, dacăar începe să bănuiască, n-ar crede”. Episodulsău e punctat de o povestioară naivă,amintind de pionierii romanului: merge labordel şi întâlneşte acolo o fostă prietenă dincopilărie, pe Alina, alături de care a fcrescutpe Strada Argintarilor! Ce mică e lumea, amputea zice...Mai aflăm că lui Traian (spredeosebire de Maria) îi place Houellebecq,primele trei personaje, de tot precare capsihologie, având veleităŃi literar-artistice şifiind, în unele momente, ca şi autoarea, unpic scriitori.

POVEŞTILE ceva mai bine realizate suntultimele două. „Sabina” este o mică nuvelăsiropoasă, dar plăcută. O fostă asistentă sau

infirmieră de la un punct medical sătesc dinnordul Moldovei, divorŃată, mamă a unuibăiat lăsat la părinŃi, îngrijeşte un bătrân(Fergusson) bolnav de cancer în fazăterminală, al cărui fiu (Oliver) se întoarce, ladebutul povestirii, dintr-o detenŃie pricinuităde relaŃia sexuală cu o minoră. Destoinică şiplină de solicitudine faŃă de bătrân, dar şifemeie singură, Sabina se va îndrăgosti deincertul violator şi se va căsători cu el, avândsurpriza de a constata, după moarteapacientului, că acesta i-a lăsat moştenire eişi nu fiului său întreaga avere. Într-un fel,între secvenŃele în intenŃie serioase ale cărŃii,„Sabina” aduce un moment de deconectare.Dar găsim şi aici năzdrăvănii auctoriale. Căciiată ce-i trece prin cap unei foste infirmiere,mai curând o ŃărăncuŃă care, pe vremea cândtrăia în Moldova, îşi ajuta tatăl la muncilecâmpului: „Uneori bărbatul acesta străin ise părea un monstru, o aberaŃie umană, unfel de Frankenstein al regulilor de bun-simŃşi-un Caliban al normelor sexuale.” (!!!). Dealtfel, există în întreg textul o problemă alimbajului. AcŃiunea se petrece în Anglia,dar englezii se exprimă, ca românii, cu „înpuii mei”, în vreme ce românca Sabina i seadresează lui Oliver nu într-o limbă englezăde lemn cu greşeli (cum ar fi de presupus căvorbeşte şi al cărei echivalent românesctrebuia căutat de autoare), ci într-un idiommarcat de oralitatea valahă, a cărei variantăengleză ea n-ar fi avut nicicum putinŃa de-ao folosi: „D-apăi dacă domnu’ Fergusssons-ar fi îmbolnăvit la noi în sat, apăi pân-acumaar fi contractat vreo boală din alea de spital,de care nu mai scapă nici necuratu’. Şi şi-arfi vândut şi casa ca să-şi cumpere doftorii şisă dea şpagă la medici.” Observăm că încartea ei „cu mesaj” autoarea critică şi stareade lucruri din spitalele unei Ńări „de căcat”,cum este socotită cea pe care personajeleau părăsit-o!

„Gruia”, ultima secvenŃă, pare şi cea mairealizată, având abia ea ca personaj undezrădăcinat, adică un om care trăieşte cusufletul în locurile din care a plecat, rămânândun etern neadaptat în lumea în careîmprejurările vieŃii l-au adus. Dar nu este unromân, ci un Ńigan din zona Braşovului, a căruilegătură cu ai săi este simbolizată de monedade aur primită de la bunica lui (care-omoştenise şi ea de la înaintaşele sale).Îngropată la rădăcina unui copac din ParculSt. James, moneda va fi dăruită, până la urmă,pentru o noapte de dragoste (şi moarte)uneiprostituate de care tânărul Ńigan, care-şicâştigă hrana cântând la vioară într-un localşi ajutând, totodată, la bucătărie, seîndrăgosteşte. Mai mult poem decâtpovestire, istoria lui Gruia salvează, alăturide cea a Sabinei, ce mai poate fi salvat dincartea Ioanei Baetica Morpurgo. Fără a oscoate, totuşi, din mediocritate.


Cunoscut poet, prozator şi publicistsătmărean, colaborator a numeroase publicaŃiiliterare („Contemporanul”, „România literară”,„Tribuna”, „Luceafărul”), director-fondator alrevistei „Acolade”, Radu Ulmeanu este unscriitor prolific, dovadă stând volumele deversuri („Patinoar” – care reprezintă debutuleditorial propriu-zis, „Un domeniu al meu”,„Astrele negre”, „Sintagmele nopŃii”, „Sonetedin nord”, „Climatul fulgerului. Poemeregăsite”) şi romanul „Chermezasinucigaşilor (2009), bineîntâmpinat de critică.

Cea mai recentă apariŃieeditorială a lui Radu Ulmeanu,„Politica, o comedie cu finalcunoscut” (Editura Dacia XXI,2011) este prilej pentru autor dea-şi exersa tăişul verbului într-un domeniu atât de nebulos,versatil şi corupt cum este„politichia” românească. Esteinteresant faptul că, deşi poetulşi analistul politic adoptăstrategii discursive sensibildiferite, există nuanŃe şi tonalităŃi care-i apropieîn mod surprinzător. Ca poet, Radu Ulmeanuadoptă un lirism încărcat de nostalgie,dezabuzare şi frământări ale unui eu în careexistenŃa angoasantă şi vidă seamănă un acutsentiment de impas ontologic, dublat derevelaŃia propriei inutilităŃi, ceea ce duce la oexacerbare a verbului furibund, încărcat deemoŃii („Patinoar”, „Ce mai e nou cuApocalipsa”). Acelaşi tăiş al cuvântuluiimpetuos şi vitr iolant se regăseşte înpanseurile cu subiect politic din numeroaselearticole publicate în revista „Acolada” întreanii 2007-2011 şi reunite în volumul apărut anulacesta. Analiza rece, lucidă, imparŃială chiar şiatunci când este vehementă, îmbracăsarcasmul pamfletar în haina unei exprimări vii,colorate, mustind de seva cuvintelor bine aleseşi a asocierilor lexicale inedite.

Observând cu atenŃie degringoladapolitică, morală şi socială din România

Margareta BineaþãMargareta BineaþãMargareta BineaþãMargareta Bineaþã

CRONICĂ LITERARĂ

DE LA REVOLUÞIE LA INVOLUÞIE*

* Radu Ulmeanu, Politica, o comedie cu finalcunoscut, Editura Dacia XXI, 2011, 108 pag.

începutului de secol XXI, articolele lui RaduUlmeanu reconstituie ca într-un puzzleimaginea unei societăŃi lipsite de axă şi desperanŃă, pentru care pare să nu fi existat(aproape) niciodată conjuncturi istoricefavorabile. VirulenŃa lor pamfletară nu facedovada vreunui parti-pris ideologic asumatsau a unor idei preconcepute, ci este, aşa cumpunctează Gheorghe Grigurcu în prefaŃă,„expresia judecăŃii şi simŃirii majorităŃii

concetăŃenilor noştri” cuprivire la nedreptăŃile şiabuzurile unui sistem social-politic de prea multă vreme şiiremediabil ticăloşit.

În esenŃă, articolele cusubiect politic ale lui RaduUlmeanu sunt un fel de tabletesavuroase, pline de nerv, încare justeŃea analizei estegrefată pe un discurs mustindde ironie amară şi de un binedozat umor sarcastic. Scriitorulînfierează psihologia milenar-păguboasă a poporului român,

ratat şi ajuns pe marginea prăpastiei din cauzairepresibilei nevoi de a se aservi, fizic şi men-tal unei eminenŃe superioare: „Miza lui TraianBăsescu era pe acelaşi electorat ce-i dăduselui Ion Iliescu, ani la rând, votul, îmbătat denevoia ancestrală a unui tătuc care să-lscarpine în ceafă şi să-l adoarmă cuminciunele”.

Fiecare dintre articole reia şi nuanŃeazăradiografia unei societăŃi lipsite de repere şide orizonturi, închistată în propria-i supuşenietâmpă, larvară şi suferind de o manifestăconfuzie a valorilor, de vreme ce „siniştribufoni ai naŃiei precum nemuritorii Gigi Becalişi Dan Diaconescu” devin figuri exponenŃiale.Este evident cum, cu un popor de manipulabiliîn mare parte, este posibil ca prin maşinaŃiunide tot felul victima să se transforme în călău,iar coruptul în figură exemplar-morală, atât pevremea lui Ion Iliescu, cât şi a lui TraianBăsescu:”După ce procurorul general de pevremea ticăloşiŃilor a fost păstrat mult timp înfuncŃie, odată cu numirea de către obedientulministru de atunci, fost procuror ceauşist


(Monica Macovei) a noilor şefi de la Parchetulgeneral şi DNA, fideli sută la sutăpreşedintelui Ńării, toŃi corupŃii luaŃi în vizorsunt ca din întâmplare, din tabăra adversă,iar dosarele întocmite au fost desfiinŃate cuuşurinŃă în instanŃă, abia ajunse acolo”.

În tabletele sale, Radu Ulmeanucreionează cu umor negru o întreagă galeriede politicieni, pe care-i particularizează fieprintr-o descriere mai amplă, fie prin câtevaepitete elocvente: Iliescu este „bătrânul edeccomunist”, iar Elena Băsescu, „timida copilă”a „matrozului”, poartă un „ permanent războicu limba română”; Adrian Năstase, „celebrulposesor de ouă, destinate feluritelor numărărimediatice”, se pregăteşte zadarnic săschimbe „pălăria de premier cu aceea depreşedinte”; „juna Roberta”( Anastase),„devenită braŃul înarmat al marinarului înParlament” este o nouă Rodică preocupatăsă „taie şi să spânzure printre semănătoriide legi, după cum i se dictează la telefonulmobil de care urechea ei nu se mai desparte”;blonda glamour Elena Udrea, care pare să„refacă instituŃia de first lady, dar nu înpersoana soŃiei”, întruchipează pentru„maniacii linge-blide” din PDL „soarele cerăsare la Bucureşti, motorul, femeia care dăora exactă în politica românească”. Dedeparte, însă, figura preponderent evocatăîn articolele lui Radu Ulmeanu este TraianBăsescu, văzut ca fiind cel mai versat,machiavelic, cinic şi lipsit de scrupule poli-tician din toate timpurile: „Cu spatele astfelasigurat, Marinelul,uitând să-şi punăbandajul negru pe ochiul nedisciplinat, ascos sabia de la brâu (că teacă nu are) şi apornit, călare pe ConstituŃie, la luptăîmpotriva clasei politice din mijlocul căreias-a extras el însuşi, precum Afrodita dinspumele mării”. Numit în anul 1987 şef alAgenŃiei Economice NAVROM din Anvers(pe baza unor „merite profesionale obscure”,deloc străine de colaborarea cu Securitatea,punctează acid Radu Ulmeanu), Băsescu îşiconstruieşte punct cu punct o carierăpolitică vertiginoasă, demolând „aliaŃi, nuadversari” (autorul citează în acest sens, cumultă savoare, cazul „dragă Stolo”). Înarticolele din 2008, imaginea preşedinteluidevine şarjat-caricaturală, implicându-l peRadu Ulmeanu într-o polemică deschisă cuC. Stănescu, având ca subiect epitetele pecare autorul „Comediei cu final cunoscut” ile aplică metodic lui Băsescu: „Personajul,de un humor grosier, involuntar acum, cares-a înfrăŃit la Golden Blitz cu un alt personajpe măsura lui (panglicar, cartofor, bişniŃar,spuneŃi-i cum vreŃi), pe nume Gigi Becali”,„marinar cu alură morală de Hopa Mitică pecare Regele Mihai se ruşinează să-l invite laNunta de diamant a MajestăŃii sale, probabilde frică să nu-şi sufle nasul în vreo faŃă de

masă în faŃa Reginei Sofia a Spaniei, facedin ce în ce mai mult o figură de homunculavortat al comunismului”. Este de remarcatfaptul că Radu Ulmeanu dă un răspuns plinde tact provocării polemice, iar citateleevocate mai sus rămân câteva dintremostrele elocvente de umor negru şi denemiloasă luare în zeflemea a celui carepăstoreşte, de aproape două mandate,oropsitele plaiuri mioritice.

Dezbinat de iŃe şi intrigi politice la toatenivelurile, de eterne şi repetate dezamăgiri dupăpromisiuni electorale care mai de care maipompoase (venite şi din partea dreptei, şi astângii), poporul român eşuează într-ofundătură psihologică, unde egoismul feroce,nepăsarea, minciuna, pervertirea morală,dispreŃul făŃiş-agresiv faŃă de aproape devinstare de spirit dominantă. „Nu ştiu alŃii cumsunt, dar noi, românii, nu suntem sănătoşi dacănu ne bălăcărim şi nu ne călcăm în picioareunii pe alŃii, de nu chiar pe noi înşine”. Derivamoral-valorică duce, în viziunea lui RaduUlmeanu la o imposibilă gestionare a confuzieigeneralizate, astfel încât românii, de la mic lamare, o „iau pe arătură”, „vârtos” şi sitematic,aşa cum se întâmplă cu deraierile impardonabileale unor artişti precum tânărul timişoreanBenedek Levente, care face pornografie cuharta României: „Iată că de la vlădică(preşedinte) până la opincă (artişti plastici, dedata asta), duhul/ buhul naŃional al luării pestebrazdă face la noi o carieră din ce în ce maisănătoasă, deschizându-ne largi şi luminoaseperspective”.

În opinia autorului ar fi imperios necesarăo trezire la realitate a acestui popor abulic şidezabuzat, măcar aşa cum sugera poetulbasarabean Grigore Vieru, printr-o straşnicăpereche de palme: „Importante ar fi palmele,trase cu o sete care să ne facă urechile săŃiuie sau să pocnească, aduncându-neaminte că trăim pe lume poate nu în primulrând pentru noi înşine, sau măcar nu numaipentru noi”. Potrivit dictonului „peştele de lacap se-mpute”, Radu Ulmeanu sugereazăfaptul că în fond, avem conducătorul pe careîl merităm: preşedintele-jucător se răŃoieştela „presari” şi îi târăşte prin judecăŃi ori decâte ori sunt aduse „afronturi la adresaaugustei sale persoane”, pe patroniitrusturilor de presă „nu-i mai scoate dinmoguli”, iar parlamentarii îşi văd şi ei, la rândullor, interesul imediat, „votând cu entuziasmpropriile lefuri şi pensii în cuantumuri demărimi astronomice”, în detrimentul celormulŃi, nevoiŃi să trăiască la limita subzistenŃei,dar complăcându-se în acestă situaŃie.

Ideea care străbate (în mod declarat saunu) fiecare dintre articolele lui Radu Ulmeanueste că de la RevoluŃia din 1989 şi până înprezent, Ńara noastră a trăit, succesiv, mandatdupă mandat, o perpetuă „comedie cu final


cunoscut”, şi anume căpătuirea, rapidă şi prinorice mijloace, a fiecăruia dintre cei cocoŃaŃila putere. Pe scurt, o involuŃie. Dacă în anul2009, analistul vădea totuşi o idee deoptismism, sperând că în urma lupteianticorupŃie „care absoarbe în buzunareleîncăpătoare ale combatanŃilor aproape toateresursele economiei naŃionale”, mai rământotuşi „minime resurse” şi pentru menŃinereaîn viaŃă a economiei reale, în 2010 îşirevizuieşte radical viziunea, dată fiindevidenta înrăutăŃire a situaŃiei. Societatearomânească actuală are în ochii lui RaduUlmeanu ceva kafkian, iar instituŃiile statului,cu constrângerile de tot felul impusepopulaŃiei, nu fac decât jocul celor de laputere: „Guvernul lui BoculeŃ-voievod îşi faceochii roată peste tot ce mişcă, în căutare denoi surse de bani, ducând pe culmi nebănuiteprocesul de jecmănire naŃională.(...) InstituŃiafiscului, a cărei singură treabă este, în prezent,belirea populaŃiei de cele şapte tradiŃionalepiei, îşi roteşte chiondorâş ochii vultureşti şitrimite cu nemilita somaŃii de plată pentruîntreaga suflare”.

Sunt pagini bine scrise, extrem de acide,care ar putea fi chiar umoristice, dacă n-ar fiîn ecuaŃie destinul unui popor. Radu Ulmeanunu vede soluŃii salvatoare pentru revenireala normalitate, nici chiar după sfârşitul„domniei băsesciene”, de vreme ce pilele,nepotismul, numirea „beizadelelor”incompetente în funcŃii înalte şi derăspundere, sunt practici folosite pe scarălargă, la toate nivelurile.

I s-ar putea reproşa lui Radu Ulmeanutonul uneori prea agresiv-virulent şiîncrâncenat al analizelor.Trebuie însăremarcat că în pofida acestei evidenŃe,luciditatea argumentaŃiei nu este impietată înniciun fel. Într-un discurs care îmbinăsarcasmul vitr iolant, umorul negru,plasticitatea imaginilor şi realismul observaŃiei,Radu Ulmeanu creionează un tablou sumbrual unei lumi frământate, aflate pe buzaprăpastiei, dar jucând fals o comedie anormalităŃii, al cărei final (cunoscut de autorşi de noi toŃi), nu prevesteşte iminenŃa uneirenaşteri din propria cenuşă, ci o inevitabilă(şi de nestăvilit) cădere.

Consideraþii suplimentarela o devenire lacunarã

(urmare de la pagina 12)

Pentru ca fundamentul micului meu eseusă fie minimal completat cu incizii critice amadăugat unele referiri literare în dorinŃa de acontura distincŃii cerute de peregrinareadinspre mahala către periferie.*

Abstr acŃ ie făcând evocaŃiadramaturgică a lui G.M. Zamfirescu, trebuieexaminată, fiind de reală suprafaŃă, cealegată cu fire epice de lumea periferiei. Zisacomedie tragică a „Domnişoarei Nastasia”are corespondent în imaginarul prozeiacestui scr ii tor pr in „Maidanul cudragoste”, „Sfânta mare neruşinare” cât şi„Madona cu tr andafir i”. Autorulexperimentează trecerea de la naturalism laneîngrădirea expresionistă. Important mi separe că, pentru cei avizaŃi, se dă cursstudiului periferiei nu fără garnitura derigoare, respectiv cerşetori, haimanale,beŃivi, femei pierdute, nelipsiŃii obidiŃi aiambianŃei lovite de mizerie.

Teritoriul în care se înscrie G.M.Zamfirescu este cu totul altul decât cel, deexemplu, bântuit de stranietatea prozelor luiIon Călugăru, marcat de complexeleghetoului, adică tot univers al mizeriei, având

în plus accentul lumii evreieşti, mărunte,măcinată de cumplită sărăcie.

În acest ultim caz, nu are loc nici măcarprezentă marginal muncitorimea, nicigrotescul lui I. Peltz care face haz de necaz,apelând la sarcasme, candoare, promisiuninebuneşti, gorkiene.

Scenariile de care se dispenseazăautoarea studiului sunt la fel de importantedeşi, vădit, cantonarea doar în orizontulperiferic le lipseşte de necesara deschiderespre sordidul suburban, cel eşuat la limitabordelului, a hotelului cu ora, instalat întrelumpanar şi spaŃii ale recluziunii, specialpregătite pentru fetiŃe de 12-13 ani sortite sădevină carne de traficat cu întreg repertoriude bătăi, şedinŃe de viol în serie, frustrări deapă şi de hrană până când viitoarele „cliente”cad deplin obedient în plasa proxeneŃilor.

De asemenea aspecte Georgiana Sârbu nuse preocupă. Îndrumătorul ei universitar nu îisemnalează caracterul insolit al acestorobligatorii catagrafii. N. Manolescu sesustrage însă şi o lasă şi pe exegetă să nu aflede obligaŃia intrării în ambianŃa devenită, pânăla un punct, anexa perversă, a scenelor şiresorturilor date la iveală de Carol Ardeleanusau Aureliu Cornea, cu foarte puŃin amintitulsău text tragic, „Din memoriile unui derbedeu”.

În concluzie, concepută şi susŃinută calucrare de doctorat, „Istoriile periferiei”corespunde numai în parte scopului propus.

* Cele două spaŃii, din mahala ori periferie, pe cât îmi dau seama, descarcă în viaŃa senzorială cam aceeaşicantitate de fluide psihice. De unde impresia greşită a Georgianei Sârbu că avem de-a face, în linii mari,cu o interioritate învăluită de moravuri asemănătoare cum şi de complexe cenzurative la fel de dubiosdeghizate. În fapt vorbim de două realităŃi care fuzionează aproximativ secŃionat de tonalităŃi diferenŃiate.


GRIGORE HAGIU – O IPOSTAZÃNEOBIªNUITÃ: SONETIST

ROMÂNUL A RĂMAS POET?

Din vremuri foarte vechi (se pare că încăde prin secolul al XIII-lea) a apărut în lirică ospecie care, adesea, îi va obseda pe poeŃi:sonetul. Autorii români au reacŃionat şi ei,atunci când literatura a început să devinăun fapt artistic recunoscut ca atare şi de celce îl comitea şi de publicul receptor, adicăde la Asachi. Mai în fiecare generaŃie literarăşi-au încercat meşteşugul şi capacitatea destrunire a inspiraŃiei poeŃii cei mai importanŃi,abordând cele 14 versuri obligatorii înmetrica convenabilă fiecăruia. S-au scrissonete în endecasilab, în alexandrin, îndecasilab, clasica aşezare (2 catrene + 2terŃine) fiind cel mai adesea respectată, darşi încălcată cu voluptate de către aceia căroranu le conveneau rigorile impuse. La noi, după1960, când a apărut şi a captat atenŃiageneraŃia căreia îi aparŃine şi Grigore Hagiu,sonetul a avut o soartă aparte prinpublicarea acelui unicat intitulat Ultimelesonete închipuite ale lui Shakespeare întraducere imaginară de V. Voiculescu s-astabilit nivelul maxim ce-l poate atingespecia. Cele 90 de sonete ale lui V.Voiculescu au revigorat încercările, amintindtotodată efortul altora (interbelici,modernişti, clasici) de a spune ce au de spusîntr-un tipar unde doar marii maeştri sesimŃeau acasă. LecŃia a fost preluată cum secuvine, după 1964, istoria literaturii putândconsemna mulŃi autori ce s-au încercat înaceastă faimoasă formă fixă. Cele două volu-me ale lui Grigore Hagiu, Sonete (1978) şiAlte sonete (1983) dovedesc atragereaatenŃiei spre o experienŃă formalăneaşteptată pentru cunoscătorii liricii sale.Se pare că exerciŃiul nu l-a prea satisfăcut pepoet, din moment ce, alcătuind pentruEditura Albatros o selecŃie pentru vestitacolecŃie „Cele mai frumoase poezii”, nu a alesnimic din cartea datată 1978 şi s-a oprit ladoar 15 sonete din aceea publicată în 1983.Îngrijitorii ediŃiei au mai adăugat vreo 25 depiese inedite, rămase în acest stadiu prin

Liviu GrãsoiuLiviu GrãsoiuLiviu GrãsoiuLiviu Grãsoiu

plecarea bruscă dintre noi a poetului. Optândpentru sonet, Grigore Hagiu nu şi-a propusrespectarea regulilor de bază, ci doar a uneiasingure: cele 14 versuri obligatorii, dispuseîn 2 catrene şi 2 terŃine. În rest, libertatetotală, rimele apărând când şi când,nerecunoscându-li-se nici un rol, lungimeaversurilor variind de la o (una) silabă latreisprezece sau paisprezece silabe, înfuncŃie de ceea ce avea de comunicat autorulîn acel moment. El a preferat dezinvolt versulliber, fie din obişnuinŃa de a se exprima astfel,fie din lipsa de interes faŃă de arta cizelăriiversurilor. Atent spre ceea ce spunea, nu aacordat şanse formei, asumându-şi riscul dea-i fi considerată încercarea dreptnecorespunzătoare. Şi, totuşi, sonetele luiGrigore Hagiu, păstrează marca autorului ces-a individualizat pregnant în cadrulgeneraŃiei. Sunt piese de meditaŃie pe tematrecerii timpului, tulburătoare adesea prinpremoniŃii şi câteodată prin vitalism. Delocmuzicale, sonetele lui Grigore Hagiu suntmarcate de un intelectualism afişat, transpusîn versuri încifrate uneori până la ermetism:„venit pe lume visând/ la hotarele spaimei/un vis ce-l visasem/ în pântecul mamei”(ul timele două versur i dau şi tit lulsonetului). O posibilă artă poetică ar puteafi intitulată Mă usucă vântul, mă cojeştefrigul: „somn este restul/ până ce scriu/ dinviaŃa întreagă/ doar câteva clipe sunt viu//trăiesc pentru ele/ trudind răbduliu/ îngropatpână la mână/ şi cap în pustiu// mă usucăvântul/ mă cojeşte frigul/ mă fulgeră-n arşiŃărazele// cel mai frumos vis/ de tot neînŃeles/mi-l vor scrie oasele”. Doritor de linişte şipresimŃind eternitatea virtualelor împliniri(„mă trec pe străzi/ cu-ncetineală grea de car/plin cu pământ de flori” în Amânările nu nedor) visează la momentul „când totul e vlagă/tărie celestă/ poveste// şi te închegi mai tare/pe dulcea neîndurare/ a lui a fost va fi şieste” (Când totul e vlagă, tărie celestă).



George AncaGeorge AncaGeorge AncaGeorge Anca

STEIURI

SCADENT (2)

(Noica) Mare mister se vădeştecunoaşterea lui Noica. Plecase din Ńară, înmisiune, teologul Gheorghe Alexe, la De-troit, lucra la revista „CredinŃa” şi mi-ascris să-i cer lui Noica o colaborare. M-amdus la Institutul de Logica. Ne-am întâlnitla un restaurant de mai multe ori odată ladouă săptămâni, ca pentru, speram eu,primirea printre discipolii lui. După destultimp, l-am întrebat de ce nu mă obligă săînvăŃ greacă şi germană cum se aude că lepretinde celorlalŃi. Nu, cu dumneata măîntâlnesc în paradis. Derutat, m-am simŃitoarecum liber. După un timp a început sămă primească în Berceni. Într-un context,d-na Noica a dat de înŃeles că mă credesecurist. Oi fi îngălbenit, m-oi fi jurat cănu, oarecum indignat, pe drept, cred şiacum, în naivitatea mea, iar dumneaei căde ce, sunt oameni inteligenŃi la securitate.Să fie. Poate unde venisem la început dinpartea unui misionar trimis. Lucram la„Colocvii”, pe Arcului, a venit un securist,s-a recomandat Aldescu, cu Almanahul„CredinŃa” în mână, vai de capul meu, amspus că am colaborat pentru că acolopublică Arghezi, nu, că e bine, a făcut el,altă belea, nu mai colaborez. Prima datăam auzit că să colaborez cu ei, că lucreazădirect cu preşedintele, să mă văd cu el larestaurantul „Turist” din PiaŃa Romană, la3. Rar am fost mai speriat. M-am dusacasă la Vasile Văduva care avea cancerterminal. M-a pus la masă, am jucat şah –nu te las să pleci până la 4 că să nu te ducide frică. A doua zi, Aldescu: ai încurcatborcanele. Văduva: Ce vulgar. Mai ales căVasile a murit, ce alt jurământ faŃă de eldecât să mă feresc de securitate puteamurma, nefiind vreun luptător, înarmat doarcu visele şi Ńinerea de cuvânt, oconştiinciozitate de slujbaş, contrazisăebulient de scrisul meu anume antilogic,dintr-o nelume.

(Securitate) Un securist şi încă unul,iar Aldea, m-au învârtit cu o maşină prinBucureşti, de la liceul Caragiale spre

periferie, într-un apartament confort II, cumăceşele omului pe ziar: n-aŃi colaboratniciodată cu securitatea – şi de ce aşcoblabora acum când plec în India – nu,că vrem să vă apărăm, o să vă întrebe omulnostru această parolă: în 1970 aŃi fost laParis? RăspundeŃi: nu, în 1970 am fost laRoma, cam aşa ceva. Când a venit EnricBecescu şi a stat la mine câteva luni, pânăau aflat, m-au plimbat pe malul unui lac, lapescuit chipurile, şi am fost întrebat dacăîn 1970 am fost la Panciu, tu erai, mă, ambâlbâit, la Paris, poate, el se dădeaprofesionist, eu o încurcsem, că Becescunu e român, să-l iau la goană; la fel dupătrei ani, când să plece, Becescu stătea cunoi, eram cu familia, şi-a pierdutpaşaportul, a avut nevoie de ei, iar a trebuitsă-l gonim, până a primit bilet de la MirceaEliade, anunŃat tot prin noi. Întors înBucureşti, am fost luat în primire tot peunica temă Becescu, dacă înjură. Cum amajuns director la biblioteca politehnicii şiapoi la pedagogică, primeam vizite pe temacelor opt psihologi anagajaŃi la bibliotecăşi ei ştiau tot ce vorbeam, iar la pedagogică,doamna respectivă şi-a adus ajutoarepentru un grevist al foamei, şi alte douădoamne m-au chestionat pe diferendul cumaghiarii participanŃi la Congresul Mondialde Antropologie de la Zagreb reflectat înpresa de la Budapesta; eu nu ştiam,vorbisem doar în Consiliul Permanent şiîn Adunarea Generală contra moŃiunii anti-România (Andrei Oişteanu se mai declarade partea maghiară şi într-un interviu datrecent Evenimentului zilei). Cam asta a fostrelaŃia cu securitatea, nu mă intereseazăce dosar am; mi-a spus odată CezarTabarcea că apar cu el, zâmbea, nu ştiudacă de „rău”, că de bine nu se puneproblema. A, după 1990, fiind la uncongres al bibliotecarilor din Delhi, acasăşi la bibliotecă s-a primit o ameninŃare cumoartea de la un iranian, din Teheran, c-aşfi zis că acei care fac comunism o săpăŃească ce-a păŃit Ceauşescu, iar el sfârşeacaligrafiind „next time fire in Bucharest”.


M-am întors val-vârtej, am primit vizita adoi agenŃi noi-vechi, ce şi cum, dacă măintersează diplomaŃia, ataşat cultural, sauambasador. Când mie mi-era frică să iesdin casă şi lucram de ani în biroul luiMicescu, care stătea cu pistolul pe masăde frica legionarilor (şi au năvălit ruşii, iarun legionar i-a salvat viaŃa, odată, înînchisoare.)

(Stăniloae) Întâlnindu-l în staŃie laUniversitate pe filosoful Grigore Popa,prieten cu Giurgiuca şi redacŃia noastră,„Colocvii”, m-am pomenit spunându-i căvin de la părintele Stăniloae, iar el că astamă salva mâine. Noica surâdeacondescendent că Pere Migne ar fipublicat 120 volume din Filocalia faŃă de6-7 ale lui Stăniloae. Măcar George Bălan,pe stradă – a, sugi ortodoxia de la ŃâŃă.Citeam şi mergeam la autor, pe Cernica(întors din India, m-a primit la altăadresă), comentând mai ales Iisus saurestaurarea omului, Filocalia, dar şiConcepŃia religioasă a domnului Blaga(pe care, la reproş, o atribuia egoismuluipropriu). Mi-a împrumutat manuscrisulasupra profilului spiritual al poporuluiromân (de ce nu-l socotea pe Eminescu,dar pe Coşbuc, reprezentativ pentru noi?Pentru că era prea sus etc. ), ca şibiografiile stareŃilor în viaŃă scrise decălugărul Ioachim Bălan. M-a ascultatdespre India, la revenire, credea înfatalitatea ca lumea să fie condusă de albi.După ’90, repus pe soclu, l-am văzut latv, Noica nu mai apucase, Ńintuit întrediscipolii ultimi, de Păltiniş.

(Culianu). N-are copii, făcuse undemnitar; îşi iubeşte nevasta, asiguraseŞora. Şi bursa la Roma a devenit fapt. Totîn căutare de profesori, am devenit apropiatfilosofului Franco Lombardi (a venit maiapoi în România, mi-a scris şi în India)preşedintele FacultăŃii de Litere şi AngelloSabbattini, m-am înscris la catedra deliteratură italiană, condusă de Salinari,prieten cu Balaci, am ascultat cursuri alelui Giuseppe Manacorda. Nu-mi scăpanimic din Roma. La fundaŃia Drăgan, peun zid vast, te întâmpina portretul luiMaurice Schumann, la etaj, am fost împinsîntr-o cameră: parla con dottor Culianu.Am conversat vreo trei ore, banalităŃi italo-române. Era mai mic ca mine, eu aveam29 de ani. Mi se părea prea zbuciumat şimă miram, ar fi trebuit să-l fericesc.Tocmai că şi-a fixat mesajul tragediei de a„rămâne”. Iar nelămurit, că la noi nu poŃiface nimic. Era devastat şi totuşi făcea

teoria că psihologia se regenerează, spera,adică, să se remonteze, dar ceva sepierduse definitiv, altceva decât psihologia,vorbea ca un personaj, cum se spunedostoievskian, îl ascultam ca mai târziu,în Palermo, pe Leonardo Sciascia, într-ogalerie obscură, îmi dăduse cărŃile lui,inclusiv Marele inchizitor despreDostoievschi. M-a deprimat şi pe mine,fără să-mi mai treacă, oricum n-am (mai)„rămas”, iar gloria şi uciderea lui m-au Ńinutcu vederea feŃei lui de martir al regenerării.

La telefon, Giulietta Massina. Cumaestrul Fellini. E pe platou, Amarcord.Lo troviamo insieme, dottore, măîncurajează.

(India) Asta e, imperii s-au înmlăştinatacolo, ce oase româneşti nu s-ar fluieradefinitiv în orchestrarea gangetică asamsara, a vieŃii preeclesiastice, onegativitate magnifiată mistic fără egal. Amdevenit indian la 33 de ani (teoria lui ArturKarp, cu Iisus, cu Alexandru, amândoisfârşiŃi de India la 33, la 83). Am acum63, la 66 viaŃa a doua mi-o va egala peprima, pe ipoteza că n-am mai putut să mădezindianizez, la întoarcerea în Ńară, oconfirmă mai ales indienii, cum a făcut-o,în hindi, Indranath Chaudhuri, la o reuniunede salut pentru mine la Guest House, DelhiUniversity. Această universitate m-a pusîn faŃa unui comunism încă sovietic,făcând din români feroce imperialişti, darmi-a şi dat iluzia eternităŃii limbii române,fie şi în avatar sanscrit. Profesorii dedeasupra contingenŃelor, acum colegi, îmidiminuau complexul propriei formaŃii, bareapreciam pe cei de acasă. N-o să uitconvorbirile cu Nagendra, SatyavratShastri, Margaret Chatterjee, AndreBeteille. StudenŃii la română şi copiii dincercul meu de inventat poveşti şi culorim-au şi uitat, nici nu-i uit, ne vom fidesprins, advaitin, din depresia trecerii,spre a figura cosmic vibraŃia învăŃăturii şia veseliei împărtăşirii de sine şi de toŃi.

Degeaba a existat în India AcademiaInternaŃională Mihai Eminescu, în Ńară eracomunism cum şi acum e Patapievici.După 1990, am înfiinŃat din inerŃia păreriide libertate, AsociaŃia Culturală Româno-Indiană, câte programe, ambasadori, obibliotecă – tot MISA, Sahaja, HarriKrishna atrag mulŃimile, tinerii, nu Indiareală gata să fie superputere. M-amspecializat la întâmplare în participarea laConferinŃa InternaŃională Ramayana,ajungând să fiu poerclit Hanuman, divinamaimuŃă, pentru a fi tradus HanumanChalisa în româneşte, 40 de distihuri (lasă


miile celelalte, fără Hanuman), recitate înoraşe indiene, dar şi Durban, New York,Houston, Birmingham, Couva (TrinidadTobago), Mauritius... Mă întreabădirectorul auditului: - ce eşti liniştit – sunthindus. De unde, creştinismul Ńi seexacerbează într-o religie străină, ca şipatriotismul (dat acum pe europenism,cine-şi permite, ceilalŃi ajungând iar indieni,prea puŃini cu turnuleŃe). Am tot publicatromane şi traduceri scrise în India, să nicinu se piardă şi, cine ştie, să se cearnăvreodată, când ar trezi interesul cuiva.Chiar irosirea şansei Indiei prin experienŃamea poate fi o lecŃie, inclusiv desprenedescrustarea românească (totdeaunaspun că indianistica alor noştri, câtă e - iarcu Eliade chiar e, vezi Tucci, Huxley – faceparte din cultura română). De sfătuit nucă n-am ce, dar n-am pe cine, dintrestudenŃii mei dacă nu-mi dau ei lecŃii, numă dernjează, e o lege, am numit-o ainfidelităŃii, necesară creşterii de sine. Cărostul vieŃii nu Ńi-l prinzi nici însuŃi, fie săse risipească în reuşitele lor ceva dinîncercări de genul Indiei lui Anca, îndescendenŃa celor ale lui Eliade şi SergiuAl-George. Ai lui Bordaş şi Ciurtin începaltceva, parcă, pe retezate şi sorbonardism.În AsociaŃie s-au văzut adesea empaticRomulus Vulcănescu, ConstantinMateescu, Amita Bhose, LaurenŃiuTheban, Vasile Andru, Mircea Itu, MihaiStan, Ioan Dumitrescu, Adelina Patrichi,Florina Dobre, Carmen CoŃovanu, VladŞovărel... Te găseşti sau te pierzi în India,îŃi faci începutul sau sfârşitul cu ea, oironizezi că este leagănul omenirii daromenirea nu rămâne în leagăn, dacă, dupăce-mi murise mama am zis că India mi-emamă şi s-a adjudecat într-un ziar, într-ocarte cu litere devanagari, pe când mamaRomânie nici să te mai arunce n-are gând,se cheamă, în ce mă priveşte, cum spunadolescenŃii în înghesuiala autobuzului cătrebuie să fac ceva pentru Ńară. Chiar şiindianistică. Rommii sunt ai Indiei, românii,de ochi, ai Europei. Trimiteam acasăpublicaŃii româneşti din India, nu se uitanimeni la ele, filiala Bibliotecii CongresuluiAmerican cumpăra câte 18 exemplare dinfiecare, până când, prosteşte, am zis cădacă nu le vor românii nu le mai „dau” nicila americani, de-am dat cu piciorul lasingura „afacere” a vieŃii mele şi am tocatmai departe banii câştigaŃi cu preŃul vederiipe grafică la Oxford University Press ainevestei mele, Rodica. De unde se vede şiaşa că nu e mare pricopseală să fii român,dar nici că ai de ales. Unde e euforiapărintească?

(Bibliotecă) După câte doi ani la radioşi la revista Colocvii, am lucrat şase laMinisterul ÎnvăŃământului. Acolo, într-untimp s-a auzit că voi fi trimis director laBiblioteca Institutului de EducaŃie Fizică şiSport. Arheologul Petre Diaconu: du-te, şiEminescu a fost bibliotecar. Am ajuns, înschimb, în India, şapte ani, după unul deurmărire, la Ştefan Gheorhiu. Laîntoarcere, fiind vacant postul de directoral Bibliotecii Centrale a Politehnicii, amajuns pentru patru ani director acolo, apoide aproape douăzeci la BibliotecaPedagogică. În 2005-2006 eram şisecretarul Comisiei naŃionale a bibliotecilor.Ce dezamăgire voi fi fost eu, dar cedezamăgire bibliotecile româneşti, nu toate,conceptul lor perpetuu ghetto-cenuşăreasămai nou sub invazia new-age-lui şivirtualului. Şi totuşi grosul vieŃii mele s-afăcut praf alergizant pe cărŃile de pedagogieşi pe ale mele cam din context. La maximaclaritate ce-o pretinde dicteul didactic, amrăspuns cu incoerenŃa de falsă imitaŃie alui Joyce, într-o poetică libertar-terapeutică, mai şi blufând că mă zidesc,şi astfel, în construcŃia bibliotecară, ca şicum acel liant ar fi în stare să încetinească,iluzoriu, năruirea comandată de cine ştiecine. Să fi rămas pe mâna securităŃii, chiaratât de lungă? Ar fi prosperat ce şi ce. Săfi fost noi, şefii de unităŃi prea ataşaŃi destatu quo, prea ŃinuŃi de jugul arderii de tot(vezi biblioteca universitară sau Lumina cese stinge de Mircea Eliade)? Să se înecelimba română odată cu aneantizareabibliotecilor ei? Fără bani de proiecte, altfelnici îndrăznite, nici împământenite, amrecurs la puterea cuvântului, conferinŃe,mese rotunde, cenacluri – cred, totuşi cănu e nimic mai de folos şi frumos, nuseparaŃi de ecranul televizorului, ci uniŃi derespiraŃii spirituale. Cum a păŃit, însă, însuşipărintele Cleopa – unde sunt părinŃii noştrivechi? – au început să plece dintre patroni,şi Vulcănescu, şi Săhleanu, şi Olăreanu, şiBuzinschi, şi Ladea, şi Sântimbreanu (lafel simŃisem, reîntors după 25 de ani înIndia, în 2002-2003, Româna trăia,profesori indieni, dintre ei, prieteniplecaseră, Sisir Kumar Das a murit câteram acolo, se întorsese din Calcutta şiaveam întâlnire). O să mor şi bibliotecilevor trăi, mi se pare o victorie şi a lor şi abibliotecarilor striviŃi de condiŃia nenorocită(social, că profesional poate sinonimizaarmonia şi perfecŃiunea unui idealintelectual, cel puŃin în accepŃie clasică).Chiar moartea bibliotecilor ne-ar mai purtaprin Alexandria. CărŃile, ca şi morminteleRomâniei, nu trebuie neapărat profanate.


Marin IoniþãMarin IoniþãMarin IoniþãMarin Ioniþã

LECTURI SENTIMENTALE

Primesc această carte* din Sidney. De lacapul pământului. Dar ce este şi mai bizar, măîntorc, prin ea, în satul meu...

Ştiam că suntem trei. Trei scriitori într-unsat. Aflasem asta din DicŃionarul scriitorilordâmboviŃeni. Noi eram din comuna Ulieşti:Tudor Cristea, Dumitru T. Stancu şi cu mine.„Trei, Doamne, şi toŃi trei”! Prea puŃini?... Altesate de prin împrejurimi, de mai pe departe,nu au niciunul. Şi nu trăiesc mai rău şi nu oduc mai bine oamenii din satul nostru. Ce le-am adus noi mai mult, cu ce i-am făcut mai fericiŃi? Cu câtsuntem mai vinovaŃi? Daracesta este un motiv demeditaŃie pentru alt subiect,pentru o altă dată, mereu şimereu amânată...

O vreme fusesem singurul.Dar mă jenam pentru asta. Şichiar n-aş fi vrut să se ştie. „Ălaal lui Gogu Neculii o fiînnebunit?!”. Dar nu prea aveaucum să afle. Poştaşul nu aduceaîn taşcă reviste culturale.

Şi a venit din urmă TudorCristea. A publicat şi cărŃi decritică literară, şi romane, şivolume de versuri. Eu m-amdus şi m-am tot dus pe şantiere, prin alteoraşe, m-am stabilit, în cele din urmă, la Piteşti.El a rămas în Găeşti, dar şi-a făcut şi în sat unmic domeniu, îl cunosc şi copiii.

Am mai spus şi altădată, suntem atât deapropiaŃi „de loc”, cam la o mie de paşi pe şosea,mai puŃin în linie dreaptă peste câmp. Între noibiserica satului. Şi cimitirul ei. Şi mai era odatăun lac în care cântau broaştele. „Lacul Balii”. Încimitirul bisericii sunt adunaŃi toŃi ai noştri. Dacăvom fi şi noi aşezaŃi acolo, o să mai trecempârleazul unul la altul, să mai stăm de vorbă,poate atunci ne vom cunoaşte mai bine.

Deocamdată rămânem la distanŃă de undangăt de clopot... Locul copilăriei mele mi-adevenit străin. Nu mă mai pot întoarce acolo.Şi nimeni nu mai mă ştie. Dimpotrivă, Doru,cum îl numesc prietenii, şi l-a înnobilat pe alsău, ba chiar şi uliŃa pe care stă. Şi care are

HRONICUL RACULUI

perspectiva să devină „strada poet TudorCristea”! De altfel o statuie s-a şi ridicat.Acolo în umărul casei lui. I-am întrebat pelocalnici. Nu prea ştiu a cui e. Pare un monu-ment al eroilor. Dar mai e loc încă pentru una...

Dumitru Stancu, numit Temelie, sauZaplău, în echipa de fotbal a Găeştiului, şi elprofesor ca noi doi, dar de istorie, s-a stabilit laliceul din Pucioasa. Am stat o vreme în gazdăla familia lui când eram elev la Găeşti. Din casalor am fost arestat, acolo m-am întors după

punerea în libertate, ca să-micontinui şcoala. Ne-amcunoscut destul de bine, ştiŃicum e, la vârsta aceea nu preaexistă bariere. Avea talent. Darcum se putea afirma când tatălsău fusese judecat deTribunalul Militar, condamnatşi executat prin împuşcare,printre primele victime de dupănăvala trupelor sovietice deocupaŃie? Titi (cum i se spunea)a murit acum doi ani, dar a lăsatcâteva bune monografii şicâteva studii istorice.

Eram trei când am primitcartea Hronicul racului de lao doamnă din Sidney, unde a

fugit cât mai departe de Ńară când familia eiera persecutată şi tatăl în puşcărie.

Luca Dumitrescu a fost înaintea noastră.Cel dintâi. Făcea parte din generaŃia rebelilora lui Eugen Ionescu, Emil Cioran, MirceaEliade. Şi a fost student şi discipol al lui NaeIonescu şi al lui Dimitrie Gusti. Publica la Biletede papagal, Cristalul, Revista FundaŃiilorRegale, Adevărul literar, dar şi la Vremea.Îndrăgostit, rămâne în Ńară şi-şi întemeiazăfamilia în timp ce Cioran, Eliade şi Ionescu îşicăutau locul de unde să devină geniali. OfiŃerrezervist în război, pe ambele fronturi, până laîncheierea păcii. Rămas în Ńară, ca şi łuŃea oriVulcănescu, este întemniŃat pentru nu maipuŃin de 16 ani. În zvonul public se afirma că,în calitatea lui de avocat al Băncii NaŃionale,a înlesnit transferul unei sume mari de bani,pusă la dispoziŃia unei grupări din străinătatecare încerca să formeze guvernul în exil.Adevărul ştiut este că a intrat fără rezerve înlupta anticomunistă.

* Luca Dumitrescu, Hronicul Racului, versuri,[reeditare], Editura Vremea, Bucureşti, 2010


Născut în 1911, în comuna Ulieşti, judeŃulDâmboviŃa, iese din închisoare îmbătrânit şi labătrâneŃe. În 1988 i se publică primul volum careva rămâne şi ultimul, reeditat în anii tranziŃiei.

Să fi făcut, cumva, concesii cenzurii? Să fivrut să inducă-n eroare?...Să nu fi vrut să-şimai aducă aminte de umilinŃele şi torturile lacare a fost supus? Toate aceste poezii care auvăzut lumina tiparului au fost concepute înînchisoare, unde nu avea nici creion, nici hârtie.Memorate vers cu vers, cuvânt cu cuvânt, şitranspuse pe hârtie în primele săptămâni dupăEliberare, după care a încetat să mai scrie.

Dar niciun cuvânt despre temniŃă, zbiri,bătăi, înfometare, frig, umilinŃe, exterminare...Nici gârbace, nici cleşti de scos unghii şi dinŃisănătoşi, nici pereŃi fără ferestre, nici hârdaiede folosinŃă comună. Călăii nu au un nume,nici chipuri. Victimele, doar umbre rămase. Nulocalizează. Totul se petrece cândva, undevaîn Univers, într-un timp nedefinit: Valuri,tumbe, zdrenŃe, zări/ Lună putredă, puhavă/Macerată de otravă,/ CeŃuri, molime,trădări// Ură, sânge, dinŃi, pumnale,/Singuratice catarguri/ Sfidătoare pestelarguri,/ Ca prin holde verzi, furnale...

CondiŃie umană, rupere de lume,claustrare şi imposibila întoarcere. Luptăfinală şi totală între două puteri absolute:distrugere şi rezistenŃă.

Luca Dumitrescu supravieŃuieşte prinpoezie. Poezia amintirilor: Unde ne-ntâlnirăm,primăvară,/ Cu poienile-nflorite în obraji,/Aerul cânta ca o vioară,/ Ploconind,

albaştri prunci şi paji// Apele tăcerilorprofunde/ Răscolindu-le hulubii vagi,/Culegeau în horbote şi funde,/ Vântul şterspe crestele de fagi.

Fără să se lamenteze, fără să cearăcompasiune îşi dezvăluie uneori starea janicăîn care se află: Iubirea mea veche şicredincioasă,/ Mi-au căzut dinŃii/ Şi mi s-auuscat mădularele./ Şi nu mai ştiu cum răsasresoarele/ Şi nici cine-mi fură părinŃii./ Amînceput să miros a pucioasă./ Iubirea measimplă şi credincioasă.

Pe când catastrofa se dezvoltă îndimensiuni apocaliptice: Te urmăresc vedenii,te macină marasme./ O fiară-Ńi sparge cerulcu mugetu-i strident/ Şi zburdă ScaraoŃchica-ntr-un infern latent/ Şi ascute-n tine săbiişi întărâtă iasme// Agonizează ziua prelungcrepuscular/ Şi sângerând, lumina se rupeprin hârtoape./ Stau bube-n carne gata, camugurii să crape.

Pierdut în timp şi în Univers, poetul poatefi identificat în spaŃiul său natal. În limbajullui poetic îşi fac loc nenumărate cuvinte şisintagme neaoşe aflate în zona aceasta dehotar dintre Vlaşca şi DâmboviŃa: fornăit,hârb, arar, pârloage, aŃinând, soroc, mişunând,adăstare, bâzdoace, arcane, hodină, răspăr,năzdrăvan, năuc, casnă, cusur, mogâldeaŃă,clăbuci, nătâng, sloi, lălâu, iazme, neghiob,posac, jivină, nelume, Ńintaur, neiculiŃă,năprasnic, deşti, lingori, nărav.

Cu Luca Dumitrescu, Carul Mare alliteraturii din Ulieşti îşi are toate roŃile.

Grigore Hagiu – O ipostazãneobiºnuitã: sonetist

(urmare de la pagina 19) se mai usucă dobândesc, după cunoscutatragedie a omului în iarna lui 1985, oîncărcătură încă şocantă: „înceată înceatămişcare/ într-ale sângelui vase/ adânc întoate organele/ ierni friguroase//…// ghearăcare mă strânge/ nu se mai duce/ nu se maiusucă”. Când scria, cu câŃiva ani înainte demoarte, se desprindea parcă de sine: „de elînsuşi vorbeşte/ în pacea letală/ cu detaşare// din greşeală ucis/ la o foarte veche şi calmă/şi ce stranie vânătoare” (De el însuşivorbeşte cu detaşare). Drumul presimŃit vafi parcurs cu seninătatea artistului conştientde valoarea sa: „înaintez în moarte sprijinit/de-a stânga şi de-a dreapta/ cu câte-opoezie” (Iată fapta care desparte). L-auînsoŃit toamnele bacoviene (de care nu s-asfiit în a se lăsa contaminat) dulcele balsamstrâns din contrastele naturii sale duale,reculegerea la lespedea părinŃilor, luciditateaacceptării timpului ca izbăvire. Toate suntde găsit în sonetele inedite din 1986. Ca întot ce a scris, Grigore Hagiu s-a doveditremarcabil şi în ipostază de sonetist.Încărcătura existenŃială din poemele amintite,ca şi multe altele, accentuează originalitatea-iadesea evocată.

Vitalismul său structural are dreptrezultat o piesă antologică: „izbesc materiacu un cuvânt/ şi se cutremură pământul/ cuun cuvânt izbesc apoi cuvântul/ şi se dislocăaerul arzând// cu un cuvânt izbesc în piatră/iarbă fluviu pom/ în umbra siderată/îngenuncheată-n om// şi se întoarce-n mine/netrezită bine/ toată energia/// în mine ori încine/ cu un cuvânt agale/ în văzduh mă Ńine”(Şi se retrage-n mine toată energia).Încrederea în cuvânt şi trimiterea subtilă lacel ce ne orânduieşte vieŃile nu îi alungă însăneliniştile: „ceva se pregăteşte cu mine/ unfel de otravă/ un fel de balsam” (sonetulpoartă titlul ultimelor două versuri). Viziuneaasupra propriei fiinŃe este tulbure şi încărcatăde presentimente: „somn trezie/ puls înaiurare/ stau într-o umedă/ raclă de sare”(poetului îi plăcea ca titlul sonetului săcorespundă cu două versuri de la mijloculacestuia). Versurile din Nu se mai duce nu


Iordan DatcuIordan DatcuIordan DatcuIordan Datcu

NOTE DE LECTURĂ

ªCOALA ªI LITERATURA

Întâmplarea a făcut să citesc carteascriitorului şi profesorului Aurel Gh.Olteanu, Şcoala şi literatura. Studiididactice dar nu numai (Lucman,Bucureşti, 2011, 584 p.), în zilelebacalaureatului din iulie 2011, zile în caremass-media ne-a informat că s-auînregistrat cele mai slabe rezultate dinultimele două decenii, peste o sută de miide elevi nepromovând examenele,procentul de promovabilitate fiind de44,47% înainte de contestaŃii. Şase dinzece elevi n-au promovat. Au fost căutatecauzele catastrofei: avalanşa de legi, deschimbări, desele schimbări de miniştri,opt în două decenii, cele 11 proiecte deînvăŃământ, subiectele neadecvate, slabacunoaştere a programei pentru examene,elevii care nu mai învaŃă, părinŃiidezinteresaŃi de situaŃia şcolară a fiilor lor,numărul mare de suplinitori, camerele deluat vederi instalate în unele şcoli în vedereapreîntâmpinării copiatului, antimodelele pecare le văd elevii pe micul ecran, deparlamentari agramaŃi, de sfertodocŃiîmbogăŃiŃi prin mijloace necinstite, lipsa derespect pentru educaŃie, industria dedivertisment. Punctul pe i credem că l-apus doamna Alina Mungiu-Pippidi, care ascris că cei 55% picaŃi la examen sunt uneşec al sistemului de învăŃământ, că „dacăşcoala produce 55% rebut, atunci trebuierevizitat modul de a face şcoală, nulibertatea sau inteligenŃa elevilor”, căvinovatul principal este sistemul care n-astârnit interesul elevilor. A venit apoiexamenul de titularizare a cadrelordidactice, şi el un eşec, 70% dintrecandidaŃi nepromovându-l. S-a vorbit şis-a scris, şi în legătură cu acest eveniment,despre eşecul clasei politice în domeniulînvăŃământului.

Au existat, din partea unor bunicunoscători ai învăŃământului românesc,nu puŃine luări de poziŃie critică faŃă de

starea deplorabilă a şcolii româneşti, însăcei care trebuiau să ia cunoştinŃă de ele şisă propună schimbări structurale au fostcu precădere preocupaŃi să dea repliciadversarilor politici, să se acuze reciproc,cum au făcut miniştrii care s-au succedat.

Unul dintre aceşti combatanŃi, dintreprofesori şi scriitori, este domnul Aurel Gh.Olteanu. A făcut studii de limba şi literaturaromână la Universitatea Bucureşti între anii1961 şi 1966, când la catedra de lingvisticăpredau profesori precum AlexandruNiculescu, Florica Dimitrescu-Niculescu,Mioara Avram, Gheorghe Mihăilă, ValeriaGuŃu-Romalo, Matilda Caragiu-MarioŃeanu, iar la Catedra de literaturăromână erau de asemenea profesori deseamă, pe care-i aminteşte cu gratitudine.După ce între anii 1966 şi 1969 a lucratîn Catedra condusă de profesoruluniversitar Mihai Pop, devine profesor delimba şi literatura română la Liceul„Dimitrie Cantemir” din Bucureşti. Şi-adat doctoratul în 1977 cu teza Retoricaliricii orale româneşti, conducătorştiinŃific fiind Mihai Pop. A publicat cărŃileStructurile retorice ale literaturii oraleromâneşti (1985), Folclor şi literaturăcultă, cu o prefaŃă de Eugen Simion(1994) şi câteva antologii: Cronicarii(1995), Reflexe folclorice în literaturacultă (2000), Perenitatea textului literar(2003), două ediŃii din opera lui M.Eminescu, Poezii, (2005, I-II), cu oprefaŃă de George Gană, Poezii, (2008)şi Basme populare româneşti (I-II 2010,1800 pagini), aceasta din urmă realizatăîmpreună cu Iordan Datcu şi NicolaeConstantinescu şi apărută în colecŃia„Opere fundamentale”, coordonată deacademicianul Eugen Simion.

Pe parcursul a trei decenii, în articolepublicate în România literară, în emisiuniradiofonice ori televizate, în dezbateriorganizate de Societatea de ŞtiinŃe


Filologice ori în cadrul Comisiei NaŃionalepentru Limba şi Literatura Română,aceasta condusă o vreme de NicolaeManolescu, a pledat pentru reformareastudierii limbii şi literaturii române în şcoală,a combătut măsura abuzivă de diminuarea importanŃei limbii române din liceu, aşacum s-a întâmplat în 1982, când o lege aînvăŃământului nu mai socotea limbaromână printre disciplinele fundamentale,deci nu mai figura pe poziŃia 1 în catalog,ci, variind de la şcoală şi chiar de la clasăla clasă, pe poziŃiile 5, 6, 7 etc. Tot atuncilimba şi literatura română era scoasă de laconcursul de trecere la treapta a II-a. Ascris adesea despre valorificarea resurseloreducative ale limbii şi literaturii române,despre timpul disponibil pentru lectură alelevilor. În concepŃia sa profesorul delimba şi literatura română nu este „unsimplu vehicul ce transportă cunoştinŃeelevilor, ci un factor care incită la dialog,la reflecŃie. S-a exprimat deci împotrivacomentariilor prefabricate recomandate deMinisterul EducaŃiei şi Cercetării în vremeaministeriatului domnului Hărdău, când afost publicată o broşură cu „rezolvările”subiectelor de la bacalaureat. A pledatconsecvent pentru dimensiunile educativeale predării limbii şi literaturii române,literatura fiind „principala cale de formarea personalităŃii umane în componenta eiestetică”, despre necesitatea ca elevii sădobândească, prin contactul nemijlocit cutextul literar, criterii axiologice.

Predarea neprofesionistă a limbii şiliteraturii române în şcoală s-a agravatodată cu renunŃarea, la unele facultăŃiparticulare, la examenul de admitere,facultăŃi care dau diplome de absolvire pebandă rulantă. „Ce mai poate face unprofesor universitar căruia i se «livrează»material de lucru cu toptanul, fără nici oselecŃie? Cei mai mulŃi par resemnaŃi în faŃaconfuziei valorilor cu originea înînvăŃământul preuniversitar, încheiat cu unexamen de bacalaureat (vai naŃional)corupt până în cea mai intimă fibră a sa.Cum să acceptăm ideea că la asemeneafacultăŃi nu se mai organizează examen deselecŃie? Şi aceasta în condiŃiile autonomieiuniversitare reale, nu?” – se întrebaprofesorul A. Gh. Olteanu în anul 2008.

Autorul urmăreşte şi denunŃă nu doargreşelile de limbă din şcoală, ci şiagramatismele din emisiunile posturilor deradio şi televiziune, semnalează incoerenŃaenunŃurilor, incorecta folosire a

conceptelor, a unor categorii estetice, îşiextinde comentariul critic asupraneglijenŃelor lingvistice din unele cărŃi, totmai multe odată cu împuŃinarea redactorilorde carte profesionişti. Articolul BietulCaragiale se încheie cu pledoaria pentruînvăŃarea corectă a sintaxei: „Agramatismeleconstituie corupŃia – mai exact, coruperea– limbii. Precum corupŃia în viaŃa publicănu poate fi eradicată, ci, eventual,diminuată, la fel coruperea limbii trebuiediminuată pe cât posibil. Iar acest lucru sepoate face nu dând prioritate studiuluivocabularului – cum crede nestrămutat dl.profesor Theodor Hristea, pe motiv că înacest compartiment al limbii s-ar producemajoritatea greşelilor –, ci, dimpotrivă,gramaticii şi nu în ultimul rând sintaxei.Într-o vreme când logica formală e lovităde precaritate, Şcoala are datoria să-şiînveŃe ucenicii (cu atât mai mult – sau înprimul rând – pe cei din categoriajurnaliştilor, pentru că ei «deversează –iarăşi în primul rând! – în spaŃiul publicagramatisme de o mare toxicitate»), şcoala– ziceam – să-şi înveŃe ucenicii săgândească limpede studiind temeinicsintaxa limbii române – de sorginte latină!– pentru că – totuşi, nu-i aşa? – cinegândeşte bine vorbeşte bine.”Subtitlul cărŃii pe care o comentăm

anunŃă prezenŃa în sumarul ei a unorstudii didactice, secŃiune bogată şi carevădeşte cum a comentat profesorul, înfaŃa elevilor, scrieri de Ion Budai-Deleanu, M. Eminescu, Al. Macedonschi,Octavian Goga, George Coşbuc, precumşi câteva mari curente literare. Raportămla aceste analize şi volumul Poeziesimbolistă românească, antologie cuintroducere şi comentarii (Lucman,2010, 297 p.), în care examenul critic,concis , expresiv este urmat debibliografie, întotdeauna de referinŃă.SecvenŃa Întâmpinând cărŃile, din

volumul Şcoala şi literatura, îl prezintăpe autor şi în postura de glosator pemarginea cărŃilor, interesat atât de cărŃide poezie, de poetică, de critică şi istorieliterară, cât şi de cărŃi de etnologie, toatecitite cu creionul în mână, adesea cu ovie plăcere, care se degajă, spre exemplu,din comentarea jurnalului parizian al luiEugen Simion, Timpul trăirii, timpulmărturisirii. Uneori, comentariul setransformă în portret, cum sunt paginiledespre fostul său profesor Mihai Pop,intitulat Un aristocrat.


Ioan AdamIoan AdamIoan AdamIoan Adam

AFINITĂłI SELECTIVE

Poet al fiinŃei vulnerabile, analist, înepică, al eului ascuns, critic cu panaş,Tudor Cristea îşi confirmă polivalenŃa cuun volum de publicistică intitulat Artaderivei*. Totuşi, termenul publicistică mise pare restrictiv. Coexistă în aceste tablete– cum le numeşte autorul însuşi – o cadenŃăpoematică pentru care deziluzia cronicădeschide porŃile amare ale melancoliei, unpatos autobiografic propriu jurnalului enmiettes, o vână de sarcasm arghezianvizibilă încă din titlul primeisecŃiuni a cărŃii: Tablete dinłara de Kutry, şi, ultimul,dar nu cel din urmă, un sto-icism eroic de cronicar altimpului dezolant în care econdamnat să trăiască.Fiecare text pare a fi scriscu ambiŃia de a verificaadagiul clasic multum inparvo. E prin urmare operaunui om care are timp, căciconcizia presupuneconcentrare, eliminare,sintetizare, operaŃiilaborioase, cronofage. Dar mai e şi operaunui moralist deocamdată revelat parŃial şia unui memorialist de la care sunt deaşteptat surprize.

Revenind însă la titlul cărŃii, am oobservaŃie de principiu: dacă tabletele sereferă la artă (la literatură îndeosebi) – şimulte o fac! – atunci ele radiografiază cuun rictus ironic deriva artei. Dacă vizeazăderiva societăŃii – şi, iarăşi, multe tableteo ilustrează! – e cazul să spun că aici nuexistă nici o artă. Lumea românească sesurpă, se împotmoleşte, se înnămoleşte,alunecă spre dispariŃie după logica absurdăa haosului. Semnele ei de recunoaştere suntdezorientarea, deruta, lipsa de principiicălăuzitoare, de idei ordonatoare. România,ca stat, a abdicat de la raŃiune, e condusăiarăşi de „piloŃi orbi”. În ea nu se poatevorbi de reguli constructive, de idealuri

CAVALERUL IRONICEI FIGURI

structurante, de proiecte coerente. ÎnRomânia, suveran e cazul. Iar „cazul – ascris-o de mult un clasic al literaturii noastre– e ceva care s-a întâmplat, dar nu se poateîntâmpla.” Trăim într-o geometrieneeuclidiană în care paralelele (şi parálele!)se întâlnesc nu la infinit, ci la buget, lafuncŃii şi sinecuri. O Ńinem din caz în caz,iar haosul pe care-l generează ele este, casă împrumut titlul unei tablete, garantat100%. Tudor Cristea, care e un intelectual

cu umor fin, le enumerăîntr-un rând cu o artă aderiziunii corosive care întimpuri mai bune ne-ardelecta durabil, dar acum neşterge instantaneu surâsul depe obraji. Românul nu mai efiul şcolii, ci al media, alteleviziunii mai cu seamă. Iarpe micul ecran ce vedem?Ce Românie se reflectă în el!Iată răspunsul lui TudorCristea, oferit într-oanatomie a haosului naŃionalcare ne dă fiori reci:

„România funcŃionează după principiullumilor swiftiene. E o argheziană łară deKuty, unde toate sunt întoarse cu susul înjos, iar televiziunile noastre, în frunte, vai,cu cea naŃională, sunt emblemele ei. Pemicul ecran îşi dau aere tot felul de prostălăifuduli, despicând în patru firul proprieiignoranŃe şi încercând în zadar să împartăîn fâşii ceaŃa din propria minte. FemeidivorŃate de şapte ori ne dau lecŃii desprecăsnicie. Maeştr i de modă îmbrăcaŃiaidoma unor cerşetori ne vorbesc despreeleganŃă. Infractorii ne găvăresc desprecinste, iar mincinoşii patentaŃi despreadevăr. Paraşutele care fac topuri alesutelor de bărbaŃi trecuŃi prin viaŃa şi patullor ne învaŃă cum să iubim şi ne dau lecŃiide morală. Măscăricii de bâlci ne fac cudegetul că nu suntem serioşi. Catâriicontestă caii pur-sânge. Oile povestesccum au mâncat ele lupii [...]. Iar pământulŃării continuă să tacă şi să rabde, în vremece noi, egali cu ceea ce am fost, suntem şi

* Tudor Cristea, Arta derivei, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2011, 288 pag.


vom fi, zâmbim întruna cu acelaşi blândumor bimilenar”...

Pentru deriva din anii ’30 Mircea Eliadefăcea vinovată Moldova, cu aura ei depoezie, cu moliciunea romantismului eidecolorat şi desuet, cu visătoria ei vagă,incapabilă să treacă pragul acŃiunii. Rătăcitprintre „Kutry”, plural artistic necanonical bulgărescului Kutra, acest pamfletar cusuflu arghezian descoperă rădăcinile răuluiîntr-un timp şi mai îndepărtat. Evocând„oviniada” scrisă de „dl ministru Flutur”pe dulcile obcine ale Bucovinei şi luptahomerică a aceluiaşi demnitar cu virusulgripei aviare, Tudor Cristea dă adâncimepeisajului social deprimant proiectându-l pefundalul cantemiresc al Istoriei ieroglifice:„O confuzie periculoasă între ceea cecitesc şi ceea ce trăim mă face să pierdcontactul cu realitatea şi să văd peste totHameleoni ce-au fost cândva roşii iar acumau devenit portocalii, Hulpi care nu şi-aupărăsit năravul, StruŃocămile care sunt şide dreapta şi de stânga, Dulăi graşi, păzitoriai siguranŃei naŃionale, care şi-au schimbatstăpânul şi dorm mai departe cu capul blegpe osul primit”. E aici, desigur, şi o notăde cochetărie proprie eseistului inteligentcare ştie că forŃa persuasivă a sarcasmuluicreşte când în aliajul acestuia intră şi o notăde autopersiflare.

În fond, „contactul cu realitatea” nu erupt nici o clipă. Lentilele măritoare alemoralistului îi surprind pretutindeni faŃahâdă, tumefiată, cu ulceraŃii respingătoare.Răul s-a întins de jos până sus, sus de tot,de la Ionică Plămadă, mic „culturnic”antedecembrist convertit tardiv în prozatorpostdecembrist, până la marele „baci” căruiavecinul pudic de la Jugureni îi „estetizează”convenabil numele fâsâitor. CitiŃi Nunta laromâni şi veŃi descoperi un text ce-ar puteafigura şi în cea mai restrictivă antologie apamfletului românesc! În Arta deriveidispreŃul îmbracă armura lucidităŃii, iarsarcasmul e ghidat de flacăra rece a ironiei.Refuzând orice tutelă, orice adeziunemeschină, orice afiliere ce-ar ascundevreun Ńel lucrativ, Tudor Cristea nu eniciodată un sceptic dezarmat, chiar dacăîntr-un medalion dedicat lui Labiş sedeclară un apologet al lui Cioran (veziSamvriti). Interesant, până şi acest „estetal disperării”, cum l-a numit Eugen Simion,e recitit cu gândul nu la clipa cernită adeznădejdii, ci la secunda prelungă careeste Istoria. De aici citatul premonitoriu,cumva neaşteptat în scrisul acestui scep-tic nemântuit: „acolo unde idolii se schimbăla fiecare generaŃie, nu e de aşteptatlongevitate în istorie.” E în febra acestuimoralist din Găeşti ceva ce-l apropie iarăşi

de Arghezi: el „spurcă” nu pentru a negagratuit, ci pentru a construi. Inventarul„relelor” e făcut pentru a fi Ńinute minte,pentru a mobiliza conştiinŃele împotriva lor,nu pentru a adăuga doar un acord nou la„jalnica tragodie” a prezentului. Mai e însăşi un gust al riscului, un eroism cumvadonquijotesc ce-au lipsit adesea modelului.Dacă nu l-aş cunoaşte şi personal, mi l-aşimagina, luându-mă numai după literaacestor tablete scânteietoare, aidoma unuierou al lui Heliade (un scriitor care-i placeşi căruia îi dedică un memorabil portret!):„Fără scutier şi fără companie, / Prin selbamare cavalerul pasă / łiind quând una şicând altă cale, / Unde să dea peste-avventur’ mai stranii.” Mă simt însă datorsă-mi amendez uşor această viziunelivrescă, inspirată de versurile italienizanteale fostului „locotenent domnesc” de la ’48,subliniind că „selba deasă” a nimicnicieiromâneşti actuale nu e străbătută totuşi deun cavaler solitar, ci de purtătorul destindard al unei confrerii numită Litere,revista unde au apărut toate textele din Artaderivei. La nu puŃinele lui calităŃi, TudorCristea mai adaugă, aşadar, încă una: artade a ralia energii, elanuri care altfel n-ar firodit, de a stimula şi a întreŃine flama atâtde rară, atât de neobişnuită la români, aprieteniei literare. Revista pe care a iniŃiat-oşi o conduce de mai bine de zece ani poatefi privită şi ca un insolit tratat colectivdespre amiciŃie. O amiciŃie înaltă, bazatăpe exigenŃă, nu pe suportul şubred altămâierii reciproce. Că în numele prietenieifondatorul ei mai poate şi greşi, lăudândinsistent un critic de mare pondere, care i-arăspuns cu acuze infamante, e o altăpoveste şi nu e vina lui...

Dar, fiindcă aminteam încă din primeleparagrafe ale acestei cronici, de întristătoareaderivă a artei, n-aş omite nici tabletele careîi consemnează traseul. Tudor Cristea este– îi place, nu-i place să recunoască asta! –un critic, adică o recunoaşte el însuşiîntr-un excelent interviu, fără a înscenaspectacolul modestiei jucate, „un poet sobruşi un prozator de idei”. Criticul îşi aşazăştacheta sus, atât de sus încât nu ezită săafirme: „dacă n-ar exista Mircea Cărtărescu,literatura contemporană ar fi o formă fărăfond”. Formă e, aici, un singular abuziv.Criticul distinge de fapt cu o ironiedizolvantă, necruŃătoare, o mulŃime de formefără fond. Formă fără fond e lirismul„filozofico-vaginal” al unei poete (cunoscutăîndeosebi pentru poemele ei „forjate”) care-şipermite să minimalizeze poezia lui NichitaStănescu sau critica lui Eugen Simion.



O poezie a senzualităŃii, între agapé şieros, scrie George Stanca în noul volumErotikon*. Ca un nou trubadur sau un convivla Banchetul lui Platon, el îşi instrumenteazălira pentru a redescoperi valenŃele erosului,rug şi flacără, iubire corporalistă, iubirecurtenească, urmaşe ale platonicieneidihotomii polimnicul Ńi uranicul. Desenele àla Picasso ale lui Nică Petresunt o prelungire a poeticităŃiidin imaginile vizuale alecuvântului în imaginileplastice. Poeziile lui sunt unamestec insolit de metafizică aiubirii şi de cântec de lume.Alături de Miron RaduParaschivescu, Emil Brumaru,în descendenŃa lui AntonPann, el cântă pe coarda joasăa erosului cu alunecări ludicespre licenŃios şi lubric.

Polimnicul şi uranicul,feŃe ale aceluiaşi sentiment,străbat sufletul eternului îndrăgostit pentrua-l satura de confuziile cărnii. Legat depământ, el simte poezia cărnii fără să uitecelestul, divinul din trăirea extatică. Înaceastă înfrăŃire a cărnii şi spiritului serevelează iubirea, singura vecie dată nouă,cum spunea V. Voiculescu.

La George Stanca acŃionează un fel depanerotism cosmic. Vântul care adie sau carebate mângâie fiinŃa iubitei cu pasiunea şiviolenŃa bărbatului îndrăgostit: „Când soarelebătea pieziş pe stâncă(...)/ şi vântu-i mai clarcu-adierile sale/ te mângâie, dulceo, pecoapse, pe şale/ o face de parcă ar fi mâinilemele/ stopate-n dorinŃa de-a lua formerebele.” (Celestul). În imaginea sa erotizată,celestul este „dorinŃă oprită/ când scapăsălbatică şi dezlănŃuită”, iar trăirea vulcanicăseamănă cu irupŃiile naturii care opreşte,seceră, trosneşte, ucide, dă pedepse, „dărâmă

Ana DobreAna DobreAna DobreAna Dobre

LECTURI

DILEMELE UNUI EROTIKON:SENZUALITATE, EROS, EROTISM

copacii, răpeşte mirese/ le rupe vestmintelealbe ca neaua”. Erosul este un festin, a căruivoluptate e trăită plenar, primitiv şi sălbatic:„Hai, te-mparfumează/ dezrobeşte-Ńi largpărul/ leapădă Ńolul...”

Când sentimentul este trădat, imprecaŃiagăseşte ritmurile blestemului popular,cuvântul are forŃa materiei care inundă,

devastează, forŃa careeliberează şi reechilibrează:„du-te nu te-aş mai vedea/prea-de-tot-iubita-mea/ du-teînvârteşte-te/ până când încreştet te/ va durea absenŃamea/ ca un fus ce te-nŃepa/drept în moalea capului/(...) dedorul drăguŃului” (De ruperede logodnă).

Poetul se lasă dus dedelirul imaginilor, confiscat şifurat în această lume erotizată.Fără a fi un erotoman, elintuieşte forŃa ordonatoare a

sentimentului şi, ca-n miturile asiatice, careau cultul phalusului, el imaginează vastetablouri despre puterea întemeietoare de lumia erosului. Delir surrealist relevă prinelementele disparate – codobaturi, izvoare,vapoare etc., într-o halucinaŃie enumerativă,modul în care lumea se organizează în funcŃiede trăirea plenară a dragostei: „Visezcodobaturi/ izvoare de munte/ vapoare cuzbaturi/ cu doamne pe punte(...)ciobani carecântă la ukulele// lele lele şi-a mea lele/nibelungile de iele/ nici tu oase nici tu piele/au numai pe dracu-n ele...” Femeile„plutitoare”, „zgripŃuroaică şi fiară”, atinsede freamătul delirant, îşi „bagă în draci”amantul. Bărbatul atins de beŃia erosului, încăutarea nu atâ t a feminită Ńii câ t asenzualităŃii lubrice este un Don Juan alplăcerii, şi mai puŃin al geometriei perfecte.El nu mai este efeminatul dispreŃuitîndrăgostit de iubire, căutând geometriaformelor perfecte, ci un epicureu hulpav,„pantagruelic şi obez”, al plăcerii erotice.

* George Stanca, Erotikon, Editura Niculescu,Bucureşti, 2011.


Poetul are voluptatea jocului cucuvintele, un geniu al logoreei erotice princare simulează şi stimulează fluxurile de forŃăvitală: „Şi, foicică geometrii/ cu munŃi, podişurişi câmpii/ cu iele, fantome, stafii/ de ce nu-mivii/ de ce nu-mi scrii/ de ce nu-mi mori/ de cenu-mi flori?/ Extaze tremure fiori/ tot cu papuciigălbiori/ căci iar te Ńin de subŃiori/ unde-Ńimiroase pielea a flori/(...) doar cu extaze şifiori/ de-atâtea ori, de-atâtea ori/ de ori, deori...de ori de ori...” (Delir de ochi pătrat).Eliberarea se produce la modul ludic,intertextualist, spiritualizat.

Între poezia spiritului şi poezia cărnii,George Stanca o alege pe cea a cărnii, iubireacorporalistă care-l leagă nu numai de materie,dar, mai ales, în spaŃiu şi într-un timp anume,de o ipostază a feminităŃii, „femeie şi fată”, pecare „mirozna de dulci tuberoze” a iubirii le„îmbată” pe-amândouă „deodată” şi le duceîn „lumea de vise/ precum Zburător promise”.Extazul erotic irupe în şuvoaie fierbinŃi de lavăcare inundă şi fertilizează imaginaŃia: „trăiamsecunde din preaplin/ muiam cearceafuri depoplin/ cu sarea udă de pe trup/ iubeam cu ofoame de lup/ umpleam piscinele cu vin/ casă-Ńi scald sânul opalin/ sorbeam doar boabede rubin.. .” (Doamne, ce frumos!).Rememorarea momentelor de fericire stă subsemnul unei melancolii à la La Rochefoucauld:„acum duios melanholim/ trăim ca să neamintim/ cum am furat secundei clipe/ şi aerulde sub aripe/ cum am muşcat din carnea vieŃii/din noapte-n vâna dimineŃii...”

Imaginile, expresive, au îndrăznealaprimitivului şi obrăznicia inocentului care dinnaivitate pictează stampe cu imagini

esenŃiale ale vieŃii ca în DorinŃi abisale.Femeia rămâne „Ńinutul dorit/ niciodată detot cucerit/ pururea şi-n vecii vecilor râvnit”.În unduiri hiponimice sau enumerative, dindetalii şi mărunŃişuri, dificiles nugae...secompune imaginea feminităŃii aşezate subsemnul erosului, la limita dintre materie şispirit. Poetul cântă pe registre diferite,închină ode, scrie balade (Extaze cu Minaadulterina), cântece de cartier şi de inimăalbastră (Golane, Jurnal italian, NeguŃătorveneŃian, Patimile mele, Rosa feminosa,Săruta-Ńi-aş, Tango şerpesc), sună cuvintelepe toate părŃile ca un vrăjitor momindu-le şidescântându-le pentru a le stoarce de mustşi de sevă şi le rostogoleşte pentru a umple„grădinile Semidoctidei”. ”Stancadecoltatul”, ca şi „Brumaru depravatul”, areştiinŃa şi talentul de a aşeza „decolteuriobraznice” pe „forme simandicoase”. El este,uneori, un MRP lasciv şi donjuan dinCântice Ńigăneşti, un MRP care încearcăîntr-un „joc baroc” atâtea „odoare” – „dolceodore, dolce gabbana”, care încearcă şiculoare şi „limbaj tribal” – „priviri în spec-tral/ sunet gutural/ tramă sincopată/ mioarădrogată”. Dincolo de jocurile de cuvinterămâne morala urmuziană: „Vrei să scapi destres?/ Ia-Ńi un Mercedes”.

George Stanca pune în cuvânt şi în imag-ine ingenuităŃi impertinente şi naivităŃisublim-terestre, îşi foşneşte şerpii erotici aimetaforei în ritm de tango, de manea sau decântec Ńigănesc pentru a ajunge la extazullingvistic şi erotic. Este ipostaza unuierotikon, a unui primitiv instalat în miracoluletern al iubirii.

Forme fără fond sunt „texteleminimaliste şi mizerabiliste cu care nebombardează tinerii.” Forme fără fondsunt şi ifosele unui piŃigăiat ministru alCulturii care-şi „tot exprimă greaŃa de sosulmurdar al trecutului, refuzând să-l vadă pecel al prezentului.” Forme fără fond suntaşişderi gongorismul, erudiŃia calpă menităa susŃine patr iotismul cultural local.(Subintitulat studiu de psihopatologieistorico-literară provincială, eseulMarioara Sachelarie din Găeşti şi literaturaamericană modernă e o mică bijuteriestilistică şi un tur de forŃă al ironiei). Şi,ierte-mi-se cârteala, dar tot formă fără fondeste chiar şi eseul „culinar” al unei doamnesubtile, autoare a două-trei cărŃi excelente,dar care, într-un moment de eclipsă a

inteligenŃei îl transformă pe Cioran într-ungourmet sofisticat la care „actul creaŃiei şiactul hrănir ii au suferit o «mutaŃieontologică»”. Să nu ne amăgim. Cioran adejunat, prânzit, cinat ŕ la Trimalchio numaicând era invitat. Trăind aproape deindigenŃă, disperatul legendar obişnuia săfrecventeze cantinele studenŃeşti. LaCROUS-ul (cantina căreia francezii îi zicpompos Centrul Regional al OperelorUniversitare) de lângă Jardin du Luxem-bourg, un haidamac francafrican se lăudaprin anul 2000 cum l-a dat afară pe Cioran,zicându-i: „Papa, va te faire... [aici urmaun verb pe care ezit să-l reproduc], t’asmangé assez ici!”.

Aşezând o cratimă sarcastică întresocietate şi cultură, tabletele lui TudorCristea recompun tabloul veridic al uneiRomânii descumpănite pe termen lung.La noi , scr ie cr it icul , „Li teraturaorbecăieşte şi ea ca întreaga noastrăsocietate.” Rezon!

Cavalerul ironicei figuri



GULICÃ UNANIANFAÞÃ CU… ÎNVIEREA

LECTURI

Reeditarea recentă a cărŃii „CimitirulBuna-Vestire”, publicată de Tudor Argheziîn 1936 şi reluată în 2011 de celebra colecŃieBPT în cadrul Campaniei de Promovare aCulturii, susŃinută şi realizatăîn cooperare cu MinisterulCulturii şi PatrimoniuluiNaŃional, readuce în primplan o ciudată capodoperăgreu de încadrat în tiparelemai noi sau mai vechi aleprozei, o temă eternă şiactuală, a învierii văzută ca oposibilă regenerare a unei lumiaflate la apogeuldescompunerii şi un personajgeneric, literatul român,împins în rândul al doilea deo impostură generalizată şicare îşi ratează în aşa hal existenŃa încâttrăieşte o apocalipsă personală lăuntrică,paralelă cu aceea a lumii întregi.

Autorul a fost el însuşi nehotărât înceea ce priveşte specia în care esteîncadrabilă cartea. La început, i-a zis ro-man, iar mai târziu, poem. La o analiză maiatentă, nu este nici una, nici alta, sau într-o oarecare măsură, şi una şi alta.

Eugen Simion, care prefaŃează cartea,vede în ea o fabulă deşi ceea ce îi lipseşteevident acesteia ca fabulă este învelişulparodic interpretabil şi morala. Le putemdeduce însă privind cartea ca pe o parodiea învierii, percepută astfel de conştiinŃacontorsionată a lui Gulică, morala fiindtocmai lipsa de morală a judecăŃii umaneşi chiar pierderea ideii de moralitate într-olume unanimă, paradisiacă.

Mai apropiat de adevăr mi se pare tot G.Călinescu ce vede în ea un basm, un basmcult extrem de încărcat, cu o complicaŃie

Daniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa IordacheDaniela-Olguþa Iordache

subiectivă şi pamfletară demoniacă. Prin asta,ciudata capodoperă s-ar apropia puŃin şi depostmodernism, este de părere MirceaCărtărescu. Noi am adăuga şi faptul că

opera oglindeşte exemplarmodernismul eclectic arghe-zian şi intră în postmodernitateprin fragmentarism şi prindeconstrucŃia personajelor,prezente doar prin portretelelor violent caricaturale.Parteade poem a cărŃii esteconfesiunea realizată subforma a 68 de pamflete cu vieîncărcătură socială şi morală.

Gulică, intelectualvaloros dar incapabil să seimpună singur în plan social(opus prin urmare lui G.D.

Ladima al lui Camil Petrescu) scrie pentruoameni celebri lucruri esenŃiale, asigurândastfel profesorilor şi protectorilor luicelebritatea.

El este ucenicul mai talentat decâtînsuşi maestrul rămas însă pentrutotdeauna în umbra acestuia.

Gulică îşi închipuie cu toată naivitateade care este capabil că va fi protejat denaşul său Ministrul, fie şi numai pentruserviciile esenŃiale pe care i le făcuse. Acestaînsă, după ce-i botează primii cinci copii,aflând şi de existenŃa celui de al şaselea,renunŃă la consolatoarea cutie debomboane şi-i oferă omului său de paie oslujbă. În ciuda doctoratului său, Gulicădevine intendent al cimitirului Buna-Vestire.

Ultima parte a romanului se apropieprin umor şi prin viul anecdotic de eposulfolcloric.

Motto:– Şşşt! Sufletul a murit, umblaŃi în vârfulpicioarelor-trecem prin camera lui de mort, princimitirul lui. (T. Arghezi)



Mihai StanMihai StanMihai StanMihai Stan

NOTE DE LECTURĂ

Autorul este absolvent al Academiei dePedagogie din Moscova, doctor înpsihologie al UniversităŃii de Stat dinChişinău, al Academiei de RelaŃiiInternaŃionale din Cairo, dar înainte detoate, Aurelian Silvestru – personalitate aculturii din Basarabia – este un gânditor cea găsit soluŃia îndreptării lumii înreîntoarcerea la credinŃă. (Nu întâmplător,în incinta liceului„Prometeu”, liceu privat alcărui fondator şi proprietareste, desigur în primul rândpentru cei aproape 2000 deelevi, a ridicat o biserică încare se slujeşte „pe stil nou”,singura din Basarabia). Şi nuîntâmplător cartea sedeschide cu cuvinteleapostolului Pavel: „Treibunuri Sfinte are omul:credinŃa, nădejdea şidragostea. Iar mai maredintre acestea este dragostea.Ea nu se laudă, nu pizmuieşte, nu se poartăcu necuviinŃă. Toate le suferă, toate lecrede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Fără dragoste nimic nu-mi foloseşte…”.

O încadrare didactică într-o taxonomiea genurilor şi speciilor literare a recenteicărŃi a basarabeanului Aurelian Silvestrupare dintr-un început dificilă fiindcănaraŃiunile sale reprezintă înŃelepciuneafilosofică centrată pe teme educativ-for-mative, cum le-ar numi pedagogiacontemporană, o tratare a temelor eternece-şi au sorgintea în Vechiul Testament,în religia budistă sau în mozaism.

Pentru Aurelian Silvestru, înŃelep-ciunea nu este văzută doar ca apanaj alcunoaşterii, pe care tinerii săi cititori odobândesc dirijat la orele de studiu, ci, maidegrabă, drept o deprindere a bunei purtăriîn viaŃă. De aici caracterul eminamente

LITERATURA SAPIENÞIALÃ*

didactic-practic al povestirilor sapienŃialeredat prin maxime şi poveŃe. ÎnvăŃăturilesunt expuse prin parabolă, devenită înpractica didactică metodă prin care noŃiuniabstracte, ezoterice adesea, devin accesibileînvăŃăcelului sau omului de rând şi, maiales, convingătoare.

Dintre cele 76 de „parabole” câtecuprinde volumul câteva au apărut în

„Litere” (Aurelian Silvestru,redactor în subredacŃiaChişinău a revistei, deŃinerubrica permanentă „Dinistoria…”), majoritatea în„Literatură şi artă” laChişinău.

Titlurile ilustrează şi elemenirea didactică a nara-Ńiunilor concepute în majo-ritatea lor pe structuraparabolei biblice: o succintăpovestire în care, de regulă,personajele au corespondentîn realitate – personalităŃi

reŃinute de istoria universală. Personajele(Mozart, Iisus, Maria Antoaneta, Rafael,Napoleon, Stalin, Prometeu, Esop, Adam,Hitler, Alexandru Macedon, Eminescu,Victor Hugo, Brutus, Ştefan cel Mare,Socrate, Byron, Shakespeare, Ńarul PetruI, Tolstoi, Danton, Genghis Han,Dostoievski, Burebista ş.a.) sunt surprinseîn situaŃii limită, caracterizante, povestireurmată de o „morală”, ca în fabulă, o„pildă” redată adesea printr-o alegorietransparentă cu scopul de a îndreptamoravurile sau, pentru elevii de laPrometeu – Liceu de Creativitate şiInventică, fondat în 1991 – şi ceilalŃi cititoridin generaŃia acestora, să traseze repereleformării/devenirii omului moral-religiosilustrând zicerea scriitorului-filosof AndreMalraux – citat din memorie: „Secolul 21va fi religios sau nu va fi deloc”.

Chiar titlurile pledează în sprijinulacestei afirmaŃii: Autoritatea, MulŃumireade sine, Bunătatea, Capul plecat, Răsplata

* Aurelian Silvestru, Fărâme de suflet, EdituraTOCOMO, Chişinău, 2011.


Cerului, Devotamentul, Păcatul, Teamade moarte, Dragostea, Gloria, Iertarea,Şansa, Îngerul rănit, Succesul, Trădarea,IntoleranŃa, Sufletul, Cumpătarea, ElevieşuaŃi. În vreme ce personajele, succintenumerate mai sus, prin întâmplările lor,evocă o întreagă istorie a umanităŃii.

Iată un exemplu elocvent – în ciudacitatului amplu – din care cititorul poateconstata şi modalităŃile prin care AurelianSilvestru abordează stilistic această specieliterară pe care a resuscitat-o:

„Legendele arabe povestesc că un vizirblajin l-a servit cu credinŃă pe sultan timpde treizeci de ani. Într-o zi, însă, indus îneroare de câŃiva curteni invidioşi, sultanul apierdut încrederea în vizir şi l-a condamnatla moarte: acesta urma să fie aruncat de viuîntr-un ocol cu câini sălbatici.

Când i s-a oferit cuvântul să-şiexprime ultima dorinŃă, vizirul a cerut săfie lăsat în libertate încă zece zile – timp încare a cumpărat bunăvoinŃa îngrijitoruluide câini şi s-a ocupat (cu permisiuneaacestuia) de hrana animalelor...

În ziua execuŃiei, grefierul i-a citit dinnou sentinŃa şi, sub ochii sultanului, vizirula fost aruncat în ocolul câinilor... Dar, înloc să-l sfâşie cum făceau, de obicei, cuceilalŃi condamnaŃi, animalele au prins a dadin coadă şi a se gudura pe lângă el.

Curtenii, prezenŃi la execuŃie, au rămasuimiŃi de ceea ce vedeau, iar sultanul aordonat ca vizirul să fie adus în faŃa sa şi,plin de suspiciune, l-a întrebat:

– Cum ai scăpat nevătămat de colŃiicâinilor?

– Am avut grijă de ei doar zece zile, arecunoscut sincer vizirul, şi iată câtărecunoştinŃă am câştigat din partea lor...De tine, însă, stăpâne, am avut grijă timpde treizeci de ani şi, în loc de recunoştinŃă,m-ai condamnat la moarte...

Ruşinat de fapta sa, sultanul l-a scosde sub acuzaŃie şi, ca să-l îmbuneze, i-adat voie să hotărască soarta curtenilor carel-au bârfit.

Străjerii au pus imediat mâna pe ei şi i-au târât cu forŃa în faŃa câinilor sălbatici,gata să-i împingă în ocol. Toată lumeaaştepta ca vizirul să dea ordinul de execuŃie.El, însă, a pus capăt răfuielii, spunându-lecelor prezenŃi:

– Ar fi, probabil, omeneşte să mărăzbun pentru răul pe care aceşti mişei mil-au făcut, dar ar fi total neomeneşte, dacăn-aş fi în stare să-i iert.

Acest act de bunătate i-a adus dinpartea „greşiŃilor” săi cea mai nepreŃuitădintre bogăŃii – recunoştinŃa.

*Se pare că este incomparabil mai uşor

să faci bine altora, decât să răspunzi curecunoştinŃă la binele făcut de ei. Cinereuşeşte s-o facă măcar o dată poate speracă va deveni Om. Cine reuşeşte s-o facăpermanent poate fi sigur că va rămâneOm...” (RecunoştinŃa)

NaraŃiunea care încheie volumul „ElevieşuaŃi” conŃine, subliminal, ideea că insul,chiar dacă a atins cele mai înalte demnităŃieste, în final, „un eşuat” dacă în acŃiunilesale s-a despărŃit de moralitate asemenealui Nero, Brutus, Iuda, Attila sau Stalin.Despre ultimul, autorul notează că tiranulfostului Imperiu Sovietic, în tinereŃe a fosttrimis la studii la un seminar duhovnicesc,visând în taină să ajungă într-o zi mitropolit.Când însă s-a pomenit în fruntea statuluicondus de comunişti a ordonat ca bisericilesă fie demolate şi preoŃii să fie omorâŃi saudeportaŃi în lagăre de concentrare.

Romancier (Cel rătăcit), eseist(volumele Vârsta barierelor; Cunoaşte-tepe tine însuŃi; Ispita nemuriri; Noi şibiografia omenirii; Victoria speranŃei),prozator de substanŃă, în „Fărâme desuflet”, Aurelian Silvestru a repetat înnumeroase variante un tipar narativ a căruiconcluzie îmbracă forma alegorică aaforismului care într-o expresie concisă arconŃine în plan figurat o învăŃătură moralădedusă deja din deznodământul comentatal întâmplării povestite cu har. De aceea,adesea „morala” explicită, lipseşte.

Totuşi, pentru a fi sigur că mesajul săuajunge la cititori, începând cu „parabola”Cuvântul, din loc în loc, autorul insereazăo sumă de „cugetări” proprii ce amplifică,de mai era nevoie, caracterul educativ alscrierilor sale, cugetări ce însoŃesc, câtedouă pe fiecare pagină, cele 24 de ilustraŃiicolor aparŃinând autorului. Iată câteva:„Când mergi pe urmele celor mari, nimeninu vede pe unde mergi tu”; „Când cinevaŃi se pare mare de tot, vezi dacă nu cumvastai în genunchi”; „Niciodată nu Ńi se dămai multă dreptate decât atunci când nu aidreptate” sau „Fără curaj nu poŃi aveaconvingeri, ci numai păreri”. De altfel,Aurelian Silvestru este şi autorul unei cărŃitip „Cogito” aflată în pregătire la EdituraBibliotheca.

Un lexic accesibil, un ton sfătos pelinia marilor săi înaintaşi moldoveni, lipsamoralizării restrictive de tip „să nu…”,personajele şi întâmplările „senzaŃionale”şi, pe alocuri, „exotice” şi, nu în ultimulrând, excelentele ilustraŃii – compoziŃii pecalculator ale autorului – fac din această


carte un eveniment editorial cu ecou înrândul cititorilor. Că este aşa o dovedeştefaptul că autorul a publicat, la câteva lunidupă epuizarea tirajului, o selecŃie sumarăa textelor într-o carte dedicată exclusivtinerilor săi cititori: „A doua şansă afăuritori lor de şcoli”, Editura PrutInternaŃional, Chişinău, 2011, din care nuputea lipsi, fără îndoială, „parabola”,„Elevi eşuaŃi” al cărei final optimist îltranscriem: „În seara când satrapii luiCaiafa l-au arestat şi l-au târât cu forŃadupă dânşii, Iisus Hristos a fost trădat deucenicii Săi. Cu toŃii au fugit, s-au speriat,L-au părăsit. Până şi Petru s-a lepădat deDânsul de trei ori. Doar un elev (Ioan) cu

Magdalena şi cu mama Sa au fost de faŃăcând călăii L-au bătut în cuie, peGolgota… Şi totuşi, după un timp, şi-aurevenit şi s-au întors. ÎnvăŃătura Lui le-adat putere şi i-a luminat. SămânŃa a datrod prin ei, prin noi, prin cei care urmeazăsă se nască şi să creadă cu tărie că Binelenu poate fi învins şi că Pământul a fost şiva rămâne pururi o casă a celor careascultă de Bunul Dumnezeu!”.

„Fărâme de suflet” e o carte deînvăŃătură a cărei esenŃă este înscrisă pecoperta a patra: „Lumea este imperfectă.Contează, însă, nu cum o găseşti, cândvii, ci cum o laşi când pleci…” (AurelianSilvestru).

De pe ultima treaptă a decăderii sale,Gulică asistă la miracolul dezamăgitor alÎnvierii. MorŃii răsăriŃi iar în lume fără de vestesunt arestaŃi, închişi, legaŃi în lanŃuri şi, închip absurd, condamnaŃi încă o dată la moartede către viii neîncrezători în miracole.

Alături de Eminescu, Kogălniceanu,Alexandru cel Bun etc. învie şi naşul lui Gulică,Ministrul care-l sortise pe acesta unui destinatât de sinistru.

În acelaşi an, 1936, I.C. Vissarion, frateleîntru spirit şi „mâzgăleală ” pe hârtie al luiArghezi, publică şi el un text în proză cu titlul„Învietorul de morŃi”.

Textul nu are aceeaşi amploare ca operalui Arghezi dar sclipeşte de umor şiingeniozitate. Vissarion îmbină umorul desorginte populară cu propria sa vervă deneîntrecut povestitor muntean. El inventeazăastfel următoarea poveste

Într-un sat, soseşte un doctor ce aducecu el o cutie misterioasă. Cu ajutorul acesteiael se oferă să învie morŃii, dar nu pe aceia pecare nimeni nu i-ar mai dori în viaŃă ci în spe-cial pe oamenii tineri care n-au apucat să-şivadă destinul împlinit.

La început lumea se înscrie plătind şi otaxă cerută de învietor, dar, după o maturăchibzuinŃă, toŃi ajung la concluzia că învierearăposaŃilor ar fi o mare greşeală ce trebuieîmpiedicată cu orice preŃ, chiar plătind încă odată taxa deja achitată.

„– Eu sunt…Mihalache,cârciumarul…– Treaba dumitale, faci bine că ai meserie

cinstită.– Am venit să mă rog…– Vrei să-Ńi înviez pe tat-tău ?– Ferească Dumnezeu, era…of…

– Pe mamă-ta ?– Vai de mine…era coclită de bătrână şi

se certa mereu cu nevastă-mea…– Pe soacră-ta?– Da ce-aş avea draci ori năbădăi să mai

fac şi prostia asta !– Ei bine, dar atunci, pe cine scrii la înviere?– Pe nimeni, domnule doctor, pe nimeni!

Nici un mort nu mai merită învierea!”Din mizantropia celor 68 de pamflete

argheziene reiese cam aceeaşi concluzie. Ease complică însă cu o tristeŃe poetică de sfârşitde lume în care nu recunoaştem însă „boala”expresionistă a lui Blaga ci o „boală” a învieriiprin care unii bolesc de „belşugul simŃirii”.

„Boala asta de care nu moare nimeni nulasă pe nimeni să trăiască. Şi nici nu pare oboală, atât e de încâlcită şi de ascunsă.

Ochiul nu e umflat, picioarele nu suntslăbănogite, obrazul e neted, mâna stângace,braŃul îmbrăŃişează, gura mestecă, dar toatăviaŃa acestei sănătăŃi se petrece în neştire.(…) Omul nu e nici gol, nici flămând şi stăadăpostit dar îi lipseşte ceva. Dacă segândeşte la ce poate să-i lipsească, el nu vedenicio lipsă, şi totuşi simte că-i lipsesc toate(…)

Când moare trupul, se cheamă moarte,dar more sufletul mai înainte(…)

Asemenea moarte nu mai fusese până-nvremea de ajun a învierii din morŃi. Murisesufletul cu adevărat, şi de moartea lui neghicităcu simŃurile tot sufletul îşi dă seama.”

Martor fără voie al acestei îmbolnăviri,Gulică e nevoit să constate că până şi naşulsău s-a înŃelepŃit prin moarte. De la el află că„viaŃa de pân-acum a fost o pedeapsă”.

De la un alt înviat aflăm şi care estegreşeala capitală a lumii aflată într-oimplacabilă schimbare.

„Voi n-aŃi economisit două lucruri de preŃale lumii bune înaintea lui Dumnezeu –lacrimaşi sângele, de acelaşi neam cu lumina”.

Şi tot de la exemplarul poet TudorArghezi am aflat că lumina nu vede.

Gulicã Unanianfaþã cu… învierea



Niculae IonelNiculae IonelNiculae IonelNiculae Ionel

RÃTÃCIRILE UNUI DON JUAN*

LECTURI

La prima vedere, cartea lui Dan Gîju,„Femeia ca obiect de studiu” (Ed.Bibliotheca, Târgovişte, 2011), e un ro-man erotic, derulat cu mult şarm empatic,mai solicitant pe latura ambiguizată acompoziŃiei. Încadrate de o introducere şio încheiere, douăsprezece naraŃiuni-capitole, fiecare în jurul unei femei,dezvoltă vitalist aventurile amoroase alebărbatului-craidon, ascunssub jocul a trei ipostaze – aautorului, a lui Zalmo, maiapropiat de acesta până laidentificare, şi a lui Gato delPiso (nume aflat în frunteaunui exotism onomasticcvasigeneralizat). La numaicinci anişori, protagonistul evictima unei fixaŃii peintimitatea Elvirei, o nevi-novată adolescentă, pe caremai târziu, sub pulsiuneerotică, o caută spectral întoate celelalte femei. OfiŃer de carieră, elvânează cu predilecŃie în mediul său cazon.Intriga, provocată, cum se înŃelegemitologic, de săgeata lui Eros, e gravă, şiîntrucât aici face posibilă deturnarea deenergie spre partea, de jos a fiinŃei. Totuşiea nu naşte un personaj pe de-a întreguldramatic, pentru că acesta, moralmente,aproape nu se schimbă şi nu sematurizează. În consecinŃă, mai toateîntâmplările – foarte atrăgătoare prin susŃi-nerea masculinităŃii triumfătoare – suntlivrate fără un relief deosebit şi ne lasă per-manent o impresie de bufonerie. Titlulromanului rămâne discutabil. Povestea, fiecă îmbracă relatarea la persoana întâi saula a treia, ia forma permanentă a confesiuniiegolatre, fără dram de exaltare însă, princare bărbatul e cel ce se oferă, ca obiect

de studiu. În plan secund, femeia seconturează tipologic sumar: adulterină orifăcând figură de om liber, nesocoteştedragostea conjugală şi maternitatea,lunecând pe cel mai mişcător teren, acelaal frivolităŃii şi apetitului. Inexistent încuprinsul cărŃii, contrariul său e depresupus existenŃial străină de aventura, îşigăseşte împlinirea în căsătorie, cunoscând

dragostea şi jertfa până lalimitele creaŃiei spirituale.

Probând o stăpâniredeplină a mecanismuluinarator, invenŃia de roluri oia înaintea invenŃiei de fapte,întărind complexitateatextuală prin schimbări deperspectivă şi conferindambiguităŃii un ce ironic. Unportret al lui Gato, plasat laînceputul romanului, e reluatîntocmai pe ultimele pagini,fără certă atribuire! „Statură

potrivită, ochi albaştri, reci, faŃa rotundă,început de calviŃie, părul uşor cărunt,castaniu, buze bine conturate, ferme, nasde mops, bărbie comună, barbă tăiatărazant, cu numărul trei, aranjată în fiecaredimineaŃă, la ora şase fix, mâini deintelectual de Ńară, cu degete camnoduroase, ce-i drept, însă unghiile bineîngrijite, foarte curate, uşor crăcănat, cafotbaliştii, puŃină burtă, atât cât să nu sejeneze în faŃa pipiŃelor, pieptul vânjos, defost judocan, păros, un început de cocoaşă,probabil de la obiceiul de a citi cu capul peperna moale, sprijinită de tăblia patului,noaptea, încă din fragezii ani ai copilăriei,dar, ce mai, una peste alta, un bărbat binedin câte am auzit-o odată, în treacăt, peAmanda – casiera de la «Don Quijote»,care, la o adică, încă mai face vădanelecartierului şi, mai ales, divorŃatele, săofteze discret şi să spere”, înfăŃişareabărbatului cu „ochi albaştri, reci” se

* Dan Gîju – Femeia ca obiect de studiu, Ed.Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 166 pag.


corelează, pe linia lubricităŃii neînduplecate,cu portretele de femei, unde ochii suntinexistenŃi ori intră în inventarul descrieriica simplu aport coloristic, fără înŃelesulîndeobşte metaforizat, de ferestre alesufletului. Femeia – „cazemată” e privităstrategic, militar, cucerită fără milă, cutoată duritatea, seducŃiei excluzând violul.Imaginea ei se adună în „vizor”, la începutcu blândeŃe, centrându-se pe o zonăerogenă: „Ca şi atunci, totuşi, ca şi imediatdupă aceea când, o dată absolvită şcoala,căuta să se angajeze la noi, îmi sărise înochi aceeaşi coafură simplă, cu părulcastaniu prins în codiŃă, la spate, care-ievidenŃiază fruntea uşor bombată, niciînaltă, dar nici îngustă, şi acelaşi zâmbetsuav, parcă un pic studiat, care-i pune învaloare dantura superbă, pe care oriceactriŃă o visează. În plus, remarcasemaceeaşi apetenŃă pentru fustele mini care,evident, îi scot la mare vedere picioarelelungi, bine proporŃiona-te, drepte, subŃirişi plinuŃe în acelaşi timp, într-un singurcuvânt – perfecte; cel puŃin din punctulmeu de vedere. łin bine minte că atunci,prima oară, purta nişte cizmuliŃe scurte,cu toc nu prea înalt, închise la culoare,din piele întoarsă. În vinerea aceea, însă,când s-a produs... declicul, purta unpantofior alb, de vară, cu decupeuri largi,care-i făceau să semene mai degrabă cusandalele; erau pantofi, totuşi. De fiecaredată când o reîntâlnisem – şi asta seîntâmplase cel puŃin de trei–patru ori, maiapoi, din clipa când, exact cumprevăzusem, vechilul, o dată văzut cusacii-n căruŃă, probabil, începuse s-oplimbe cu angajarea –, avea aceeaşicoafură şi acelaşi zâmbet, doarvestimentaŃia a fost altfel. Eventual şipoşeta, deşi aici nu sunt prea sigur, caeu, când am în bătaie o femeie cu picioaresuper, nu mai văd mare lucru pe o razăde cel puŃin un kilometru”.

O vitalitate ce Ńine de mecanicainstinctului primar pare să poarte, într-unfel, personajul romanului, aşa cum 1-aconceput Dan Gîju în trei feŃe, pe urmeleclasicului Don Juan. Văduvit de tragic,oricât de impresionant se arată, nu iesedin Ńarcul omului comun, pentru caredoar sexul procură, în extazul sau întrauma obscură de o clipită, deschideridincolo de condiŃionările existenŃei saleindividuale. Lup singuratic, îi trece prinaşternut un lung şir de femei: amantainginerului Ticu Vamă (Zeus), negresa

Leonide, Zhery, o unguroaică abraşă,nevasta locotenentului Graiu, care-şiînşeală bărbatul până şi cu soldaŃii, darnumai cu cei de etnie magheară, Tania,logodnica extravagantului locotenent-major Dan Decaru, poreclit Lupul Turbat(Luptu), Malona Mantu (ultima „redută”)şi altele, cele mai multe uitate. Locul deîntâlnire nu e natura, ci locul strâmt al„cazematei”, o improvizaŃie pe şantierunde seduce pictând ş i scrie subcategoria agreabilului, încăperea oarecareaflată la îndemână, Turnul Chindiei, cusimbolul său falic, unde se petrece oscenă marcată de urcare şi coborâre. Înlumea lui, conflictul se petrece în cadrulcuplului, pe fondul slăbirii legăturilor defidelitate, iar iubirea, se degradează înîmbrăŃişări animalice, se risipeşte însentimentalisme fade sau lâncezeşte înregimul domesticit al relaŃiilor conjugale.Două femei deschid un cu totul alt

palier pentru înŃelegerea romanului. Eleprilejuiesc experienŃe în stare să schimbeîntrucâtva t raiectoria vajniculuicuceritor, dar acesta le trece în rândulmarilor ratări. Prima e Amelia, o olteancădivorŃată în urma unui mariaj nefericitcu un ofiŃer, rămasă cu o fetiŃă, „aveaun glas catifelat, calin”. PuŃină prietenie,o fărâmă de dragoste curata, sunt cuputinŃă pentru Gato, cât privirea luistăruie pe chipul acela în care femeia eom, nu numai sex. O adiere a spirituluidin harul povestirii amână indefinit,olteanca e o Sheherezadă, aşezândvremelnic făptura acesteia în zonasacrului. Fiind păŃită, ea pune întrebărivieŃii, nu dintre cele mai aspre, şi cevaîn jurul ei prinde să se înfiripe şi să capetesens! „Lumea însă mă place aşa, ea nuare de unde să cunoască absolut totul.Şi mie a început să-mi placă lumea, aşa,câte un pic. Pic cu pic... Şi de tine îmiplace un pic, ştiai? Vrei să-Ńi spun de ce?(...) Pentru simplul motiv că tu nu aiputea viola niciodată o femeie. Spune,nu am dreptate? Sigur..., doar am avutatâta vreme la dispoziŃie să te verific! Hi!hi! hi! Iartă-mă, nu m-am putut abŃine...Mă ierŃi, da? Ştii, Gato, simt nevoia săfiu răutăcioasă, uneori, cu voi, bărbaŃii.Cu toŃi bărbaŃii din lume, fără excepŃie.Deşi ştiu că unii nu merită. Tu, deexemplu. Pentru că şi tu eşti unul dintremarii nefericiŃi ai planetei. Este?”.



Liviu OfileanuLiviu OfileanuLiviu OfileanuLiviu Ofileanu

MÃªTILE CANDORII*

LECTURI

Divizată în trei părŃi – waldo, veşti dinutopia, circus –, a patra carte iscălită deLiviu Nanu – Veşti din utopia – vine dupăÎndemn la nesupunere, Ed. Tipoalex, 2002;apasă tasta any, Ed. Marineasa, 2005;Cârciuma lui BicuŃă şi alte povestiri, Ed.Brumar, 2008. Ca să ştim ce fel de veştiputem primi dintr-o Utopie, avemîndemnul lăuntric de a scana memoriadupă cărŃile care au tratatutopiile, lucru ineficient, maiales că suntem ajutaŃi desemnatarii textelor însoŃi-toare de pe coperta a IV-a,din care pricepem că e vorbade recent dispăruta atlantidăa poeziei de tip post-modernist: „Dar nu faŃa lungăşi tristă, nu morga şi aerulsolemn dau «chip» energieisale, ci un soi de energiegenerată de seninătateabărbatului trecut printr-oviaŃă din care a înŃeleslucrurile esenŃiale.” (Robert Şerban); „...Nanu transformă detaliile biograficeîntr-un spaŃiu-suport pentru acele lucruriesenŃiale spuse ironic, mizând pe efectulestetic al acestui contrast.” (MihaiCurtean). Dar să ne amintim ce însemnaoperă postmodernă din chiar scrierea decăpătâi a unuia dintre corifeii de bază aistilului postmodern în plaiul mioritic: „(...)Se înŃelege că, obligatoriu, o operăpostmodernă îşi conŃine în sine proprianegare, manifestată prin distanŃă, ironie,parodie, (auto)pastiŃă, ceea ce face camoartea artei să fie implicată literalmenteîn fiecare produs artistic, care, într-un fel,se hrăneşte de acum din această idee.”(Mircea Cărtărescu, Postmodernismulromânesc, p. 24).

Şi dacă existenŃei banale şi neconteniteidecadenŃe a artei i se opune o evadareintelectuală şi ludică, unde versurile pot fi

tribuna care compensează autismulgeneralizat al societăŃii, juxtapunerea deelemente disparate (alternarea cadrului ex-terior cu cel interior) sau trecerea barocăde la una la alta, salvează in extremisaceste acte de limbaj de la o măcinare îngol pe marginea textelor consacrate;referinŃele biografice şi detaşarea descriitură specifică generaŃiei optzeciste,

cleveteala, calamburul şi„hazul de necaz” – situeazăpoezia lui Liviu Nanu pedomeniul vizat, anumereluarea manierei de execuŃiespecifică optzeciştilor şiinsularizarea acesteia înmijlocul poeticilor în vogă.Utopia rămâne totuşi valabilă(acesta e declicul operaŃional),arta nu moare dacă existăcontinuatori (epigoni etc.):„mă înec în apele poluate alecotidianului/ şi fiecare zi măfixează într-un tipar

recurent// acum e noapte şi am rămas cuochii pe cer/ câteva stele pitice şi luna ca ocremă de zahăr ars// fiecare avem undumnezeu moŃăind într-o gaură neagră/ almeu e acela căruia mă rog şi nu mă ascultă/sau poate că tocmai el îmi trimite mesajespam/ «congratulation dear lucky winner»/pe care eu le trimit înapoi virusate (...)”,(elegie bolnavă, p. 7).

Personajele olguŃa şi waldo (cel care„tuşeşte suprarealist”) sunt proiecŃii ale euluiintelectiv cu rang de interlocutori necesaridesfăşurării unui dialogism de tippostmodernist, unde accentul cade pefuncŃia oralităŃii, gesticulaŃia mai mult saumai puŃin teatrală a unui subiect liricconştient de actul său de frondă tardivă;acestea mai scot în evidenŃă solitudineaîntre semeni de aceeaşi factură, undefiecare autor piere pe limba lui şi toŃi trăiescagonia unei însingurări programatice şinecesare formării omului de litere... Poetulreclamă aceste lucruri, anume obsesiascriiturii şi inadecvarea ei la maniera de

* Liviu Nanu, Veşti din utopia, Editura A.T.U.,Sibiu, 2011


scris contemporană, dar mai alesmecanismul perpetuum mobile (constituitdin olguŃa – femeia-poezie şi waldo –poetul captiv în realitatea „la zi” sau mileniulIII – timp absurd, suprarealist), care faceiluzoriu orice efort în plus, gest similar cua te lăuda cu o carte scrisă în mijloculBibliotecii NaŃionale, fapt penalizat de autorpe un ton afectat şi prefăcut „naiv”: „oluăm şi pe olguŃa astăzi vom merge/împreună la plimbare/ (...) şi în timpulacesta eu ce trebuie să fac îi întreb/ doarn-o să sparg toate discurile cu hruşcă dinoraş/ nu trebuie să faci nimic îmi spunewaldo/ nu trebuie să faci nimic îmi spuneolguŃa/ tu oricum eşti în plus de fiecaredată”, (ménage ŕ trois, p. 9); iar o înscenarede suicid a OlguŃei vine în completareaafirmaŃiilor de mai sus: „olguŃa voia să sesinucidă/ de o oră stă pe acoperişul bloculuid5 cu picioarele în gol/ (...) dar olguŃa nuera hotărâtă dacă să-şi ia viaŃa sau nu/ (...)olguŃa s-a descălŃat de pantofi/ i-a aranjatfrumos lângă ea/ (...) dar olguŃa tot nusărea/ (...) şi a plecat acasă/ unde ştia căn-o aşteaptă nimeni// hai să mergem şi noiacasă a zis waldo/ a fost o zi interesantă/deşi nu prea”, (olguŃa se sinucide, p. 10).

Un poem, “mireasa electrică”, trimitevoit sau nu către “Ninsoarea electrică” alui Traian T. Coşovei, un altul aminteştecartea „Ursul din container” a lui MariusIanuş, dar şi de un poem „cu urs” al IleneiMălăncioiu: „mi-ar fi plăcut să fiu un ursşi să hibernez periodic/ iernile să coboareîn mintea mea/ cireşele să crească dinzăpadă ca ghioceii (…)”, (vise de vânzare[măsura XXL] aştept provincia, p. 12); alăsa ceva în urmă, chiar şi o carte, este unact persiflat prin exagerare, un dat cu tiflacelor care cred că au ridicat o piramidăsau vor schimba istoria lumii: „anii suntca peştii înotând cu greu în amonte/ dinechivocul intimităŃii au clădit o piramidăîn fiecare zi/ pe care am acoperit-o defiecare dată cu alta mai mare/ am construitaşadar pir amidele matrioşka (…)”,(confuzie , p. 16). Dar râsu’ plânsu’,amintirile triste legate de dispariŃia celorintimi, peroraŃiile pe marginea conceptelorde fericire şi scriitură dovedesc mai multdorinŃa unei confesiuni elevate decât orecunoaştere literară. Un lucru admirabilpentru un poet, chiar şi când uziteazăversul clasic (unde se simte un parfumde provincie gen Petre Stoica, ceva dinerotica lui Emil Brumaru sau ghionturilelui Mircea Dinescu), familiarismul sfătosşi parabola, toate spuse pe un tonşovăielnic, precumpănitor grav şi ironicdeşi se pretinde indiferent. Programul săupoetic rezidă în apologia convieŃuirii şi peste

timp cu generaŃia în blugi, fenomen lacare poetul a luat parte odinioară, şi care îlleagă sufleteşte de întreaga perioadă cânda visa era un tabu.

Dacă odinioară a visa desemnarezistenŃa prin scris la coşmarul realităŃii(lucru comun cu prestidigitaŃia borgesianăîn domeniu, unde visul ar continua realulpe baza pricipiului vaselor comunicante),astăzi în România e acelaşi lucru – pentrua supravieŃui fizic şi creativ într-o tranziŃiede la iad la infern (trecerea de la comunismla neocomunism) înseamnă a visa lucid,acest lucru e cu putinŃă câtă vreme vorbimde luciditate – însă autorul ne lasă impresiacă visează mai mult decât trebuie (sau caun poet). Intercalările realului în text şiruperea de acesta sunt uşor reperabile înactul parodierii, iar aici waldo tuşeştesuprarealist: “nimic nu e gratuit în lumeaasta/ în afară de vise/ de aceea mi-ampropus să dorm mai mult/ la început visamnumai lucruri adevărate/ mai reale decâtfactura de telefon (…)”; iată şi un poem-concluzie, citat în întregime, cu un finalevidenŃiind epigramatic derizoriul aprecieriivalorice: „sunt o statuie searbădă şi rece/pe lângă mine multă lume trece/ pe toŃi îistudiez printr-un monoclu/ beŃivimicŃionează lung pe soclu// din când încând opreşte-o domnişoară/ şi marmurade jos mi se-nfioară/ mai vin cu şcoalaclase de copii/ să cânte să recite poezii//dar uneori mă plictisesc de moarte/ aş vreaun coniac sau chiar o carte/ să recitesc înnopŃi înmiresmate/ poeme lungi despresingurătate/ chiar astăzi lângă mine-auridicat/ un bust de bronz cu luciu minunat/ce bucurie ce mesaj divin/ am şi eu de-acuma un vecin// m-am bucurat se pareîn zadar/ era statuia unui fost primar”,(dezamăgire, p. 60).

HyperecepŃia specifică unui autor(om sensibil, iubitor de artă etc.) îiprovoacă “reverii” al căror scop final esublimarea spaŃiului graŃios, sălbatic şigenuin al vieŃii şi poeziei, în fond o himerăclasică (cât de clasic poate fipostmodernismul românesc), fiindcă neeste cunoscută funcŃia recuperatorie şitotodată parodizan tă a scri i turi ioptzeciste. Chiar dacă detronarea uneigeneraŃii prin alta e un adevăr crud (înciuda “inspiraŃiei” folositoare pentru ceanouă…), deşi este una retrospectivă, nuîntrutotul anacronică – poezia lui LiviuNanu sună plăcut, însă măştile candoriinu pot ascunde arŃagul îndreptat asuprasa prin texte autoironice, melancolia luimolipsitoare, care par să îşi aibă origineaîn sentimentul că ar fi pierdut un tren,lucru neadevărat...


ZILE ªI NOPÞI*

NOTE DE LECTURĂ

Sultana CraiaSultana CraiaSultana CraiaSultana Craia

După „Jurnal Dedelhi”, volumul deconsemnări autobiografice în care sematerializează experienŃa sa indiană, RodicaAnca publică, la finele anului 2011, o altă carte,cu un titlu la prima vedere insolit, „Jurna Lamar”.

Este, de fapt, un „jurnal amar”, dar care,în mod paradoxal, este scris cu umor. Carteaduce gândul la un anume nivel al ei, laexcelentul roman al lui Dan Lungu, „Sunt obabă comunistă”, în măsura în care şi acelaadoptă formula însemnărilorzilnice ale unei pensionare.Numai că protagonista faceparte din altă categorie socio-culturală, cu alte reprezentărişi, în tinereŃe, cu alt tip deexperienŃe. La vremeapensionării, însă, fostamuncitoare şi fostul designercu diplomă la Institutul de ArtePlastice, sunt reduse, devremurile „tranziŃiei”, la ocondiŃie similară, la aceleaşilipsuri, umilinŃe şi dezamăgiri.

Şi totuşi se poate scrie cuhaz despre privaŃiuni, dureri de şale, enervăridomestice, televiziune, Distrigaz, insomnii şitoate măruntele întâmplări ale zilelor lungi.Copiii cresc şi sunt ocupaŃi, uneori nervoşi şineatenŃi la nuanŃe care mâhnesc, prietenii şicunoscuŃii sunt tot mai puŃini, plăcerile şibucuriile tot mai rare, sărbătorile mai săraceîn daruri şi emoŃie, tuşea, junghiurile,reumatismul, ameŃelile sunt, în compensaŃie,nelipsite şi despre toate acestea Rodica Ancascrie cu ironie şi cu autoironie.

Este conştientă că „pune bot”, că seisterizează uneori din nimic, că face „prostioare”şi cumpără inutilităŃi, că nu rezistă în faŃa viciilorde fumător, dar se vede pe sine cu luciditate,uneori cinică, alteori înŃelegătoare.

Sunt nelipsite din acest jurnal amar şi înacelaşi timp comic toate componentelepsihologiei vârstei, dar e şi o feminitate pecare vârsta n-a veştejit-o, aceea care o facesă cumpere nechibzuit obiecte de tot felulpentru sine, dar mai ales pentru a le dărui.

Este, de fapt, portretul unui tip de femeiecultivată, sensibilă, crescută în spiritul mic-burghez care conservă mai vechi şi acumpierdute valori, un gen marginalizat prinvârstă şi condiŃie într-o lume tot mai violentă,vulgară, competitivă în rapacitate şibrutalitate, în nesimŃire şi ostentaŃie.

Lumea pe care o priveşte cu indignare,dezgust, uimire, descoperind un „peisaj dupărevoluŃie” contrariant: „Curând n-o să mai

deschid televizorul la ştiri! Numai suport. Au înnebunit toŃi:guvernanŃi, parlamentari,sindicalişti şi ziarişti. Scenariipeste scenarii, care mai de caremai absurde, cum îi trăsneşteunuia o tâmpenie, vine şi-odeşartă în capul nostru. Cine eîn spate, cine e dedesubt, cinepune la cale, ce pune la cale,ce vrea să schimbe şi cu cevrea să schimbe, etc. etc. Tot„bizonul”, cum ziceaucaŃavencii, se isterizează: facecâte trei – patru greve una peste

alta, vociferează, împroaşcă mahalagisme şi „baa mă-ti” fără nici un fel de sfială, se acuză dehoŃie şi minciună şi îşi numără unii altora„ouăle” cu nonşalanŃă dezgustătoare, pestradă, la tribuna „perlamentului” sau pe ecran.Iată o mostră, auzită de mine la tv: „au violatconstituŃia şi au supus la perversiuniregulamentul de funcŃionare”, se plângea unparlamentar, în legătură cu tentativa deschimbare a lui Văcăroiu şi a lui Năstase. Şi,cireaşă pe tort, spre sfârşitul lunii vor veni şiminerii, la vreo zece mii de capete, peste noi,să ne arate ei ce înseamnă democraŃia! ToŃivor lefuri mai mari şi pe nimeni nu intereseazăcum şi de unde bani. Metroul nu circulă întreora 4 şi 16, e o aventură să ajungi la servici,chiar dacă ai maşină. Copiii nu merg la scoalăde mai bine de o săptămână, iar eu stau toatăziua şi mă intoxic la ştiri şi talk-show-uri, denu mai lucrez nimic prin casă.”

ViaŃa socială fiind respingătoare, rămânfamilia, puŃinele prietenele rare momente deînseninare şi spectacolul propriei existenŃe,asumat cu toate ale sale, cu un zâmbet amarşi cu ironie benignă.

* Rodica Anca, Jurna Lamar, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2011, 180 pag.


Aurelian SilvestruAurelian SilvestruAurelian SilvestruAurelian Silvestru

ÎNVAÞÃ DE LA ADVERSARII TÃI

DIN ISTORIA...

Puterea atrage ca magnetul în jurulei o armată de „pigmei” care nu suntnici utili, nici productivi. Ei ştiu că unităŃilecapătă importanŃă doar prin nulităŃi, şi,datorită acestui fapt, au o viabilitateieşită din comun. Nici o furtună nu-ipoate mătura cu totul din istorie. Seschimbă regii, cad guvernele, pleacădictatorii, iar ei rămân. Nimic nu-i poatefrânge, pentru că nu au coloanăvertebrală şi nici principii care să-i obligela verticalitate. A doua zi după furtună,noul stăpân îi găseşte „la datorie”, cugenunchii îndoiŃi şi cu cravata ajustatăla culoarea noilor drapele.La prima vedere, s-ar părea că sunt

inofensivi: nu ei votează legi, nu eidistribuie bugetul, nu ei răspund pentrueşecuri... Pe de altă parte, tot ce vinede sus către popor trece prin birourilelor, adică prin maşina birocratică, undese şi rupe firul legătur ii dintreguvernanŃii care vor să facă ceva şialegătorii lor care constată că, de fapt,nu se face mai nimic.A avea putere înseamnă a avea con-

trol. Dar cum să controlezi o armată plinăde spioni ai vechiului regim?Dacă roŃile istoriei îşi schimbă

dimensiunile, iar cureaua de transmisierămâne neschimbată, locomotivareformelor va scoate aburi, va şuiera, darnu se va mişca din loc.Prin natura lor, majoritatea oamenilor

sunt conservatori. Ei vor schimbarea, oaşteaptă, o susŃin, dar se şi tem de ea şinu ridică un pai pentru schimbările carele ameninŃă propria comoditate. Omul derând vrea să fie sigur că lucrurile cu cares-a obişnuit nu vor dispărea cu totul dinanturajul său. Robul tânjeşte până şi dupăbiciul cu care îl bătea vechiul stăpân.Lipseşte-l de constrângere şi el vainterpreta gestul tău nu ca pe un act de

bunătate şi democraŃie, ci ca pe o dovadăsigură de slăbiciune.Istoria e plină de exemple în care cele

mai înălŃătoare idei de libertate au eşuatdin cauză că promotorii lor au şovăit şin-au fost consecvenŃi...Brutus a complotat împotriva lui

Cezar, cu gândul la democraŃie. El ştiacă Cezar plănuia să desfiinŃeze republicaşi să se proclame împărat.– A-l înlătura de la putere, zicea el,

înseamnă a-i permite poporului să seautoguverneze.În ziua când Cezar a murit, iar

prietenii lui au fugit din Roma, poporulaştepta ca Brutus să-şi exerciteautoritatea, să conducă, să ordone. El,însă, a lăsat poporului dreptul de a-şialege singur viitorul, ferm convins că,din moment ce dictatura e curmată,libertatea va renaşte de la sine. Dar, cânda ieşit în faŃa maselor şi le-a strigat:„V-am redat libertatea! FiŃi stăpâni peea!”, a constatat cu amărăciune căoamenii, pur şi simplu, nu înŃelegeau cevoia el de la dânşii...Poporul, obişnuit să fie mânat din

urmă ca o turmă, avea nevoie de „stăpân”sau, cel puŃin, de timp ca să-şi revină, săscape de vechea mentalitate.Moise i-a purtat 40 de ani prin pustiu

pe evreii scoşi din robia egipteană, ca sănimicească în ei virusul sclaviei. Tot el,înainte să moară, i-a condus până aproapede tărâmul în care urmau să prindărădăcini şi le-a spus:– Iată łara FăgăduinŃei pe care

v-am promis-o. Acum e locuită decanaanieni. Ca să fie a voastră, trebuiesă-i zdrobiŃi pe toŃi până la unul!– De ce ne sfâtuieşti aşa? l-au

întrebat. N-ar fi mai bine să batem palmacu adversarii noştri, să discutăm, săducem tratative?


– Nu! LuaŃi-i prin surprindere, căcinimeni nu cedează benevol pământulmoştenit de la părinŃi. Doar morŃi fiind,vor înceta să se opună!Se pare că poporului evreu deja

atunci ştia că poŃi înălŃa un vis doar pe unloc neocupat de alŃii...– Un adversar cruŃat, afirma Napo-

leon, este mai rău decât o fiară încolŃită.Nu se ridică şi nu-şi poate lua revanşadoar adversarul zdrobit definitiv!Acesta era şi principiul lui Genghis-

Han.„Când ocupa un regat, scria Marco

Polo în jurnalul său de călătorii, hanulmongol se ferea să facă prea mult răulocuitorilor de rând. El aşeza în fruntealor câŃiva oameni de-ai săi şi pleca maidepar te. Observând că sunt însiguranŃă, aceste popoare îi deveneau

treptat loiale şi foarte credincioase...Cu totul a lta , însă, era soar tacăpeteniilor duşmane: mongolulurmărea fără cruŃare membrii familieistăpânitoare până când îi dădea morŃiipe toŃi”...

*

Astăzi nimeni nu operează cumetodele lui Genghis-Han, chiar dacărecunoştinŃa este o mare apăsare, iarrăzbunarea - o mare uşurare. Totuşi,politica e luptă, o luptă dură în care naiviinu au ce căuta.Ca să joci cu succes cartea reformei,

trebuie să fii bun cu omul de rând, darnemilos cu cei care încalcă legea şiniciodată să nu uiŃi, că „Cei deştepŃi învaŃăde la duşmani mai mult decât cei proşti –de la prieteni!”

Rãtãcirileunui Don Juan


Cea de-a doua femeie, namila cu chipde păpuşă, Rolanda, hotărâtă să nuamestece prietenia cu sexul, iese şi eadin rândul celorlalte, făcând figurăaparte: „Pare veşnic veselă, chiar şicând o părăsesc amanŃii de ocazie,volubilă şi mereu pusă pe faptecaritabile, chiar dacă nu o dată a ieşit înpierdere rău de tot. Crede în Dumnezeuşi ştie să se îmbrace, dar, mai ales, săaleagă cel mai bun parfum; nu maivorbim de bijuterii. Are maşină şi casăcu centrală termică, serviciu ideal – egrefieră la Tribunal – şi, culmea pentruo femeie de condiŃia ei, îşi permite săplătească o menajeră. Un singur lucrunu are! un bărbat cu acte în regulă pecare să-l mai înşele din când în când cusectoristul. Dar nu disperă,«într-o zi, varăsări soarele şi pe strada mea», astaeste deviza ei. Dintre toate femeile pecare le cunosc, pentru că la fel de bineo cunosc şi eu, pentru Gato, domnişoaraBU este cea mai statornică prietenă şiasta, dacă poŃi să-Ńi închipui, datorităsimplului fapt că, dincolo de mozoaleleobişnuite între doi pământeni de sex opuscând se-ntâlnesc faŃă în faŃă în locuriîntunecoase şi pustii, numai potrivitepentru crimă, în rest nu a-a întâmplat

nimic, pur şi simplu nimic între ei doi”.Gato nu înŃelege amestecul de pasiune,senzualitate şi prietenie, iar femeia, care,cu alŃii, foloseşte sexualitatea, ca soluŃiede exorcizare, nu-l acceptă, neştiind căDumnezeu e de găsit şi în trupul omului– plăcerea, ca şi suferinŃa, fiind şi ea otreaptă de urcuş. Pentru protagonistulromanului, care nu are lumina cecălăuzeşte marile aspiraŃii, iubirea-revelaŃie nu apare nici la capătul unuidrum semănat cu unele decepŃii şigreşeli, pe care, vag, le simte. Nu evorba de o alegere tranşantă între datorieşi pasiune, ci de simpla identificare achipului femeii şi de statornicie, pentrua da relaŃiei un sens creator, salvând-ode la desfrâu, prin dragoste adevăratăşi descoperind transcendenŃa în chiarexperienŃa trăită.

*

O oralitate cu debit bogat, incluzândun licenŃios îmblânzit, evocă neobositîndeosebi trăirea momentanăpsihologizată stilistic. Atmosfera cărŃiipoartă amprenta eroilor săi, aflaŃi încăutarea identităŃii lor, prin încercareade înfrângere a mediocrităŃii. Ironia ceo străbate măreşte şi mai mult taina firiiomeneşti.Autor al unui număr apreciabil de

volume, de poezie şi proză, scriitorulDan Gîju surprinde de această datăprintr-un roman remarcabil.


Dumitru UngureanuDumitru UngureanuDumitru UngureanuDumitru Ungureanu

PRINCIPIUL PRINCEPELUI

ALAMBICOTHECA

Nu ştiu dacă, în plinătatea forŃelor salepublicistice, Eugen Barbu s-a considerat unspirit renascentist, un homo universalis, aşacum (se) visau principii de odinioară şi cumpărea că vrea să fie însuşi fiul dulgherului N.Barbu. Cred că era mai degrabă un gen de autormultilateral dezvoltat, industrios, care a Ńinutsă demonstreze că poate să scrie (despre) orice:romane, poezii, teatru, critică literară, însemnăride călătorie, jurnale, cronică sportivă. Chiar şidespre rock avea unele opinii! Aici m-am găsiteu să-l contrez, în 1976, când nici nudebutasem, şi i-am trimis un fel de Scrisoaredeschisă, prin intermediul revistei Flacăra. Numă aşteptam să fie publicată, dar au tipărit-o.Habar n-am dacă Eugen Barbu a citit-o sau arăspuns. Tocmai mă luaseră la armată şi pentrucâteva luni am pierdut contactul cu presaliterară. Episodul mi-a rămas în minte ca unsâmbure într-o măsea cariată. Şi azi scriudespre rock, dar ca şi cum aş scrie despre cărŃi.Iar despre cărŃi şi autorii lor scriu ca şi cum arfi vedete în show-biz.

Vedetă era, categoric, Eugen Barbu, chiardacă nu apărea zilnic la televiziune. Autor alunor scenarii de filme cu succes la public,căpătase genul acela de superioritatefalacioasă, tipic actorilor de cinema. E de mirareşi de admirat cum, îndestulat financiar într-oepocă în care nici măcar bonzii partidului nu-şilăbărŃau pofta de înavuŃire, omul Barbu nu s-amulŃumit cu profitabila-i activitate scenaristico-publicistică. S-a încăpăŃânat să scrie şi săpublice tomuri ce se voiau literatură serioasă,a co-semnat cărŃi ce n-aveau pretenŃii ridicatepeste nivelul foiletonisticii interbelice desenzaŃie. Festa jucată de coechipierul (sauautorul din umbră, după cum se bănuieşte)„romanului cinematografic” Incognito rămânepilduitoare pentru un anume fel de-a trăi urâtîn cultură. Aviz amatorilor şi autorilormultivalenŃi, mult premiaŃi şi ditirambizaŃi!

Măgăriile şi concupiscenŃa nu scadmeritele literare, câte sunt, ale lui Eugen Barbu.Câteva nuvele, romanele Groapa, Princepele,Săptămâna nebunilor, Ianus au destulepagini reuşite, pe care oricine ar fi mândru săle fi scris. MulŃi critici l-au taxat pe autor dupătipare preconcepute, fără legătură cu operapropriu-zisă. Ba, mai rău, i-au condamnat dinstart literatura pe motive ideologice, potriviteactivistului aflat în slujba, recunoscută, a

partidului comunist. Legat de Princepele,probabil o reuşită unicat în literatura română, celmai jenant e cazul lui N. Manolescu. Paragrafulsău critic dedicat cărŃii nu Ńine seama de avertis-mentul autorului, proŃăpit chiar dinaintea textului:„Romanul acesta este o sinteză, un basm şi ooperă lirică în acelaşi timp, cine vrea s-o ia în altfel nu o face decât pe răspundere proprie”.Manolescu află acestei proze fantast(ic)e carenŃede conŃinut, descriptivism obosit şi obositor, şivede un panopticum sinistru şi gratuit într-oînşiruire de fapte fictive, deloc sau puŃin atestateistoric, dar perfect coerente estetic şi literar. Epocala care Principele se raportează - secolulfanariot din istoria românilor - e mai binereliefată prin acte nesăbuite şi groteşti, puŃinprobabile, decât prin reproducerea prozaică amoravurilor şi politicilor vremii. Însă, încă odată, Principele nu-i roman istoric, ci ficŃiuneîn stilul filmelor lui Fellini.

Eugen Barbu a fost un scriitor dotat cusimŃ de observaŃie şi cu verb acid. Nu i-aulipsit intuiŃiile poetice. A gustat limba românăcu dicŃionarul bisericesc şi cu bucoavnanegustorească. A folosit întorsăturile de frazăale cronicarilor până şi-n filmele de aventurimărgelate. A făcut din viaŃa sa o altfel de operă,ce rămâne de studiat sine ira. Principiul dupăcare s-a condus era formulat aproximativ aşa:„cine nu e înjurat public, nu contează”. Nu-iceva princiar, dar funcŃionează. Iar la Barbu adepăşit măsura!

Princepele rămâne o carte stranie, cudestule ambiguităŃi şi cu cel puŃin o intuiŃiehalucinantă. Anume, cea legată de dorinŃaPrincepelui (sugerată de Messer, care găsiseoportunitatea unei mari delapidări de „fondurinerambursabile”) de-a face din Bucuresci(grafia lui Barbu şi-a altor scriitori din veacurileapuse) port la Dunăre şi cetate cu canalenavigabile, ca Venezia! Cum să nu rămâi per-plex, când ştii că asta intenŃiona Ceauşescu, laaproape două decenii după ce cartea fuseseîn librării şi stârnise dispute aprige? Să se fiinspirat Ceauşescu din lectura Princepelui?

Dacă blamatul secretar general şipreşedinte a dorit să-l copieze pe sagacelePrincipe (mai puŃin melanholia-i!), alŃipoliticieni, din zilele noastre, îl imităsârguincioşi pe Messer sau pe boierii dezbinaŃide interese şi intrigi. Ceea ce nu face decât săsporească valoarea unui roman fascinant.


Geta TruicãGeta TruicãGeta TruicãGeta Truicã

SOLILOC

SCRISUL – RADIOGRAFIEA SUBSTANÞEI

Prezentul concret, ilizibil, impermeabil euneori o taină absconsă, încifrată, pierdutăinvariabil printre banalităŃi şi fapte. Încarcerat,omul singur, măcinat de zbateri şi insomnii,Ńese poveşti care odihnesc conştiinŃa lui, aaltora – treapta universului cea mai aproapede sunetul veşnic. Scrisul e mitomanie literară,frumuseŃe de ceară, licurici de candelă înbezna marilor solitudini. Minciuna lui nudoare, ci îmbogăŃeşte, exaltă, erodează,stânjeneşte, răspunde chemărilor largi aleinimii. Revărsarea gândirii are nevoie de orealizare intelectualizată, rafinată, esenŃialăfiinŃei umane.

Scriem de dorul cuvintelor, de nădejdealor, dintr-o aspiraŃie neobosită spre înalt sauspre a cuprinde cu fiinŃa noastră toate răscolirilelumii. De aceea scrisul devine opiumul inimii,căci imensitatea firii, a lumii şi a cuvintelor nuse lasă niciodată cuprinsă. Căutăm un adevărveşnic, statornic, dar el se ascunde printrelucruri, corsi e ricorsi, vrajă fără destin, unduireşerpuită, rece, lunecoasă, nestatornică.

Ce este gloria? Dar recunoaşterea,adorarea? Pulberi de fum... Noi scriem diniubire. Avem de dăruit, dincolo de Ńărânapieritoare, piatra inimii, colosul ascensiunilorastrale. Stelele sunt sclipirile noastre. Ele sunttainice şi nu obosesc, martori de veghe nesunt la obârşia facerii. E bine să scriem dinsolidaritate neprefăcută, dintr-un simŃământde sinceră aplecare spre OM. E bine să vedemîn el cununa realizărilor divine, închinându-iopera, căci, deşi necunoscută făptură este, îlasimilăm fiinŃei noastre, integrându-l voios şitemerar unei ordini mereu repetabile.

Ce mai e de spus când pare că s-au spustoate? Dar ce să facem cu necuvintele? Cuizbucnirile în afară care clocotesc în noi laveincandescente de aur topit, de sori, decurcubee şi nuanŃe... Ce să facem cândînflorim, când cercei mov de liliac ne cresc laurechi a tomnire? Nu-i păcat ca rodulcăderilor, al inimii strânse, al chemării din morŃişi-al învierii prin uimire să-l mişte vânturineprielnice spre nicăieri, să-l usuce, să piară?Scrisul e povara şi crucea noastră. Dar el e şiizbăvire. E tumult şi e carceră. Dar e mai ales

căutată redempŃiune.Scriem, dar cine citeşte? Citesc cei care

au ochi spre pulsaŃia inimii... ca ea să rămânăvie, să fie mireasmă a omului care s-aîndumnezeit creând. Scrisul e ca revărsareaharului. O pace caldă ne învăluie în urmamarilor tensiuni. Starea bucuriei ne îndeamnăsă scriem, cu noi înŃelesuri, depăşindplatitudinile din noi. Oamenii trudnici, legaŃide pământ, au uitat să zâmbească, să spere,n-au înŃeles mersul abrupt al lumii decât caobstacol. Le-a fost, pare-se, greu să zăreascăîn opacitatea vieŃii razele tulburătoare aleprefacerilor care ademenesc.

Cuvântul a fost prima formă de existenŃă.De la logos la întruparea materiei, pasuldragostei a însemnat un puls necunoscut,aproape camuflat, al eternităŃii. O inimănemuritoare scrie din starea de iubire. Eaexultă în trăiri şi impresii şi astfel, eludarearostirii supralicitează atitudinea, imagistica,vizualul, non-verbalul. Între sensibilitate şicuvânt, traiectoria a urmat vertical,identificarea cu omul, creaŃia devenităcuvântătoare. Omul, prin verb, depăşind vidultăcerii, a dăruit lumii, de milenii, forŃa saconstructivă. Uneori, prin tăcere, devenimpărtaşi răstignirii cuvintelor. Şi Cuvântului...;ele rămân în noi, claustrate, tribut delicatmersului lumii. Suntem vinovaŃi de nerostireşi timpul, suitor spre veşnicie, ni le va imputaîn ora bilanŃului.

Noi suntem părinŃi adoptivi ai cuvintelor.Omul care scrie configurează constelaŃiapropriei vieŃi, se regăseşte, se adună, se re-construieşte. El, ca fiinŃă pieritoare, are destincaduc. Scriind, eul convertit intră încompetiŃie cu Cronos, devansându-l.Cuvintele Ńâşnesc în afară ca raze de luminăîn miezul verii. Altfel, cuvinte-şuvoaie, în cas-cade, se izbesc de stânci, din inimi putride întării de caractere.

Scrisul deconspiră, e o răsfrângereparŃială a cuceririlor umane. Pilon alautocunoaşterii, el Ńine temeliile sufletului,cascadă învolburată în matca vieŃii- dificilăprimenire. În afara aspiraŃiei, scrisul are meniredocumentară. El se converteşte în valoare


umană, se întruchipează în virtute, e obligatsă n-aibă vicleşug. Scrisul ne face nesperatde buni, fără ca noi s-o ştim.

Scriind, în reflectarea propriei oglinzidevenim muŃi de uimire. Nu mai avem temere,tăcere, nu mai simŃim trădare, orgolii şi ură: ştimcine suntem. Tot astfel ne diversificăm.Progresăm în renaşteri succesive, până la sublim,devenim eterici, suavi, diafani. Ne răcorimstrăvezii în transparenŃa sângerărilor repetate.

E bine să scriem ca să nu ne uităm pe noi,să ne aducem mereu aminte de misiunea de ane exprima pentru ca alŃii să poată trăi, de a-ireprezenta când ei şi-au uitat propria definiŃie:omul, chip al Cuvântului. Cine scrie, transcrieviaŃa pe curat, sfidează retorica, desfăşoarătriumfal răspunsurile. E cuceritor al caligrafieinecunoscutului.

Scrisul e rostire pe verticală. Când scriem,trupul încovoiat în smerenia regăsirii aduceprinos filelor albe, lavabou întru curăŃie. El serecunoaşte supus, învins cuvintelor carerevelează lumea. Cuvântul-fantă separăspiritul de materie. Scrisul e vorbire a-sonoră.Aşa, putem vorbi în spirală, mânaŃi de focurimocnind în culise, sublimaŃi prin catharsis.Există şi rostiri în jos, ale treptei decrepite.Ele aduc materiei confirmarea morŃii. Existăînsă cuvinte-puzzle, care reconstruiescuniversuri. Prin ele, lumea interioară se re-creează. Ea îşi recâştigă nimbul de luminădivină, pierdut.

Unii sunt robi cuvintelor. Nerostirea leprovoacă neurastenii. Deşi infantilă, nădejdeadeposedării de ele nu le apare ca variantă apăcii, e cadran al utopiei. Fără să ştie, ei suntrisipitorii: dăruiesc lumescului fire de aur dintalantul înŃelepciunii.

Cel care scrie trăieşte într-un alt fel. Lumiparalele se deschid din omenesc,îmbrăŃişând universul. Prin scris, pupilaochilor sufleteşti se dilată, înŃelesuri tainicese revelează fiinŃei muritoare care câştigăputeri noi. Cumva, ea stăpâneşte nu doarmărginirea celor trecute printr-un senzorialamăgitor, dar mai ales frimiturile gândului,sclipirile minŃii, viziunile fulgerătoare aledimensiunilor nelimitat-interioare.

Sunt cuvinte care mistifică adevărul,pornind din sensibilităŃi devoratoare, înscopul celei mai bune lumi cu putinŃă. Ele nusunt falsuri, nu devieri ale minciunii, trăiescîn perspectivism, unghiuri prin care realitatease converteşte în genuin. Acestea pornescdin refuzul vieŃii de circumstanŃă, al amiciŃieicontextuale. Ele vin din închiderea lumii realeşi adesea îşi întorc spre înăuntru aripileobosite de zbor. Dar sunt şi cuvinte-cabală,care Ńes miriade, multiplicări insolite, faŃetecameleonice, înrudiri frapante, adesea terori.

Scrisul e veşmântul cuvintelor, hainavieŃii depăşind timpul, părăsind graŃiostheatrum mundi, premergătorul întrupării

cuvântului. E bine să scriem pentru a nu uitacă suntem născuŃi întru devenire, căsubterana noatră vibrează ascensional, înmăreŃia ei, dominatoare prin puterea minŃii;că ne-am născut pentru totdeauna şi că nuvom sfârşi de tot, că deşi timpul îşi pierde dinrăbdare, e timp şi pentru sensuri.

Cine n-a simŃit binecuvântarea tăcerii, n-apriceput rostul cuvintelor. Sub steagul alb alpredării, ele se pietrifică, convertite în sânge. Eaici o luptă tulburătoare pe care o câştigă doarumilinŃa că multe s-au spus. Cine are urechi...

Într-o lume liberă să dezvăluie totul, cel careşi-a oprit cuvântul rău e martir. În revers, elocinŃaoboseşte. Când scriem mult, e semn că nu putemreda esenŃialul, biografia constantă ademersurilor noastre dinăuntru. ScrisulreducŃionist nu e însă simplist, e reducerea lainfinitezimal a repetării existenŃei în varii forme.

Pentru omul raŃional, reflexivitateaadâncă e frâna libertinajului expresiei. Peunele cuvinte le Ńine de mână, le plimbă prinîncăperi, încătuşate, şi abia atunci când aparelumina din soare devine posibil zborul liberoricărei forme de con-sfătuire. Scrisul caterapie ne redă vieŃii nu extaziaŃi, nu ampli,dar meditativi şi proteici, protocolari în cazulmarilor suferinŃe, mai greu de amăgit. Acesttip de scris ne conferă eliberarea de apele dela suprafaŃă, dar mai ales de marile adâncimi.Scrisul e consecinŃa luptelor pentru adevăr,a paradoxurilor, e tulpina aporiei. Interesulrău înŃeles pentru viaŃă, supralicitat dezădărnicia vanităŃii, ne atrage ca într-o cursă,dezvoltând banale aptitudini de ingineri înproducŃia materiei, în diatribă cu spiritul,polemică uzurpatoare de conştiinŃă şi deverticalitate. Scrisul devine etică.

Azi căutăm deplinul în saŃietate şiconcret. Dar opulenŃa e mărginire,recompensă a golirii de conŃinut. Singurătateaprintre lucruri naşte agonii, iar drumulcăutărilor de sine parcurge teritorii largi sauuliŃe strâmte, ajustate rudimentar. AtracŃiapentru televizual pierde din mirajul luptelorminŃii. Doar în imaginar refugiul omului îşiconchide poetica. Cuvintele trec prin sârmaghimpată a derizoriului, rănite, dar înscriindcu sânge paşii virtuŃii marilor elanuricreatoare. Peste timp, cicatricele vor păstraurmele mutualei conversaŃii dintre noi şiimediatul realităŃii, ecou retoric al dragosteicalde ce ne-a îndemnat s-o exprimăm.

După ce trece iubirea, mai rămâncuvintele,,despre...”, metatextul existenŃei.Fugit ireparabile tempus....

AŃi văzut cuvinte cu aripi? Ele sunt doareliberări ale stărilor clocotitoare. Dintr-un tu-mult, o vioiciune aproape sălbatică le ramificăîn zboruri. Şi atunci Ńi se pare că în aer planeazănişte forme subtile de gândire. E gândul carerodeşte. Sub stratul lui de nea au încolŃitseminŃele marilor speranŃe.


AşezaŃi în limba română de Radu Cârneci

MARI POEłI AI IUBIRII

KAHLIL GIBRAN*,POETUL UNEI LUMI SUBLIME

de data aceasta al culturii Occidentului cucea a Orientului. Abia atunci, când o vocevine din India, China sau Arabia, se poateîmplini fiorul stranietăŃii din aceastăfrumuseŃe, numai aşa s-ar putea inspira oaltă nouă mare pasiune culturală aumanităŃii. Gibran este un strălucitînceput.” Profetul este şi va rămâne, fără-

ndoilaă, o carte deexcepŃie, editându-senecontenit în engleză,arabă, franceză şi încăpeste 40 de limbi aleTerrei, depăşind azi sumade 2 milioane deexemplare, bucurându-ipe nenumăraŃii căutătoride alese frumuseŃi.Genialul artist s-a stins la10 aprilie 1931, la New

York, a fost adus în Liban şi înmormântatcu onoruri naŃionale, dormindu-şi somnuletern în cripta mănăstirii Mar Sarkis. Pelespedea mormântului am silabisit de visucuvintele: „Aici, între noi, se odihneşteGibran.” Simplu şi măreŃ, totodată!… Oprecizare necesară: în aprilie s-au împlinit80 de ani de la intrarea în eternitate a mareluilibanez, şi dl Mihai Stan, directorul EdituriiBibliotheca intenŃionează să tipărească uncuprinzător volum Gibran (aşezat în limbaromână de subsemnatul) fapt pentru carerevista Litere deschide cu bunăvoinŃă,această rubrică premergătoare ediŃiei.

Marele înnoitor al spiritualităŃii arabemoderne s-a născut la 6 decembrie 1883,în localitatea Bishari din preajma CedrilorLibanului. Descindea dintr-o veche familiecatolică (bunicul dinspre mamă era preotde rit maronit) având preocupări specialepentru învăŃăturile christice, din care s-a şiinspirat în principalele-i cărŃi: Profetul,Grădina Profetului, Iisusfiul Omului şi Nebunul.Pictor de mare valoare(cu studii la Beyruth,Paris şi New York) dar,în primul rând scriitormistic de geniu, KahlilGibran a dăruit umanităŃiiopere în concepŃia uneivieŃi sublime, care să-mpace idealul cu asprarealitate a lumii de azi.DelicateŃea sufletească, agerimea minŃii,viziunile ochiului său interior, simpla, darvasta pătrundere a fenomenelor descoperitede fiecare din parabolele sale, strălucireastilului – vorbind despre adevăruri eterne –fac din Kahlil Gibran un scriitor al tuturorepocilor. George Russell nota: „…Nu credcă Orientul a mai vorbit cu o voce atât defrumoasă de la Gitanjali al lui Tagore, caîn Profetul lui Gibran. Dacă Europa are săaibă o nouă Renaştere comparabilă cu ceacare a ieşit din mariajul creştinismului cuGrecia şi cultura latină, atunci aceastatrebuie să vină, cred, de la al doilea mariaj,

*Scrieri traduse în limba română: Cenuşa generaŃiilor şi focul veşnic, traducere deNicolae Dobrişan în Antologia Nuvelei Arabe, vol. 2, p. 9-19; Cântecul frumuseŃii, traducerede Gh. Şerbănescu, „Luceafărul”, 17(1974), nr.7, p. 9; Despre iubire, traducere de RaduCârneci, Contemporanul, 1983, nr.50, p. 5; Despre muncă. Despre case, fragmente din„Profetul”, traducere de Radu Cârneci, „Luceafărul”, 24(1981), nr16, 17, p. 8; Iisus crucificat,traducere de Rodica Buburuzan, Alif, 1(1995), nr.1, p. 6-7; Poeme. Profetul. Grădinaprofetului, cuvânt înainte şi traducere de Radu Cârneci, Bucureşti, 1983, 164 p.; Otravă şimiere. Inaintea tronului morŃii, prezentare şi traducere de Ioana Cândea, România literară,16(1983), nr.15, p. 21; Aripile frânte, Editura Herald, 2006; Iisus, Fiul Omului, Editura Nemira,2007; Darul iubirii (cuprinde scrierile: Nebunul, Deschizătorul de drumuri, Profetul, GrădinaProfetului), Editura Herald, 2007


Cântecul sufletului

În adâncul inimii meleSe-aude un cântec fără versuri –Un cântec ce trăieşteÎn sămânŃa inimii mele.Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafanăŞi zboară, dar nu peste buzele mele.Cum să îl cânt?Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;Cui să îl cânt?Căci locuieşte în casa sufletului meuDe teama urechilor pline de sensibilitate.Când privesc în mine,Văd umbra umbrei sale;Când îmi ating vârful degetelorÎi simt vibraŃiile.Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenŃa,Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;Lacrimile mele îl dezvăluie,Aşa cum picăturile strălucitoare de rouăDezvăluie taina unui trandafir veştejit.Este un cântec ce s-a născut din contemplaŃieŞi adus la suprafaŃă de către linişte,Evitat de larmă,ÎmbrăŃişat de adevăr,Repetat de vise,ÎnŃeles de dragoste,Ascuns de trezireŞi cântat de sufleteşte cântecul dragostei.Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?Este cu mult mai parfumat decât iasomia;Ce voce l-ar putea înrobi?Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;Ce coardă l-ar putea face să vibreze?Cine îndrăzneşte să unească urletul măriiCu ciripitul unei privighetori?Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuniCu suspinul unui copil?Cine îndrăzneşte să spună cu voce tareCuvintele pe care numai inima le poate rosti?Ce fiinŃă omenească îndrăzneşte să cânteCântecul lui Dumnezeu?


Mircea ConstantinescuMircea ConstantinescuMircea ConstantinescuMircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

(De ce) Se mai citesc azi romaneistorice?... Dar se mai citesc?...

Dintr-o juneŃe colcăitoare de lecturi dinvariate domenii – pe-atunci cuvinŃelul Internetnu-şi gestase încă progeniturile acaparante–, realizate în română şi franceză, îmi amintescsavoarea de a mesteca voios şi dezinvoltgenetica, biologia, psihanaliza, variantelerelativităŃii einsteiniene, istoria, filosofia,sociologia laolaltă cu... beletristica pură.Treptat, obligaŃiile de tot felul m-audeterminat să-mi restrâng nemilos sfera

lecturilor (şi a conspectelor aferente), mai cuseamă când am aterizat pe aeroporturi înŃesatecu formule indescifrabile minŃilor mobilateumanistic. M-am cuminŃit, adică. Francezafiindu-mi, în acea vreme, singura pe care oputeam urmări – nu fără aportul dicŃionarelor,acestea deseori indiferente la inovaŃii lexicale/sintagmatice, – mi-a deschis poarta zăbrelităşi spre autori ne-francezi, în capul listeitronând Nietzsche şi Kierkegaard. Simultan,după puteri şi împrejurări, devoram şi literaturăromână (contemporană), refuzându-mi caobiect de mobilier televizorul, doar radioulînmiresmându-mi timpanul, sotto voce, cuPresley şi Dalida şi Modugno şi ConnieFrancis şi of course, The Beatles. Era mai bine,era mai rău decât ipostaza în care, azi, suntbombardat de calculator, de Net, de apeluripe celular, de un tv LCD cu diagonala deaproape un metru...? Născut în zodia Racului(contestată de ultimii astronomi, aflaŃi încompetiŃie cu astrologii, primii alungând Raciiînapoi în zodia Gemenilor), ar trebui să măconsider un retrograd şi un conservator. Darce mai contează cum mă consider eu?!

S-au scrumit câteva decenii de când amsavurat „Să-mi rămână bucuria” (bun titlu deroman!). Descopeream, atunci, un scriitorcalofil şi eminamente provincial, ne-parizian,ne-sartrian, ne-camusian, ne-Beauvoir, ne-Sarraute, ne-Montherlant, ne-Maurois – câtîi priveşte pe Proust şi Céline, aceştia mă

priveau prea din Empireu... Autorul bucuriei

SERVI(R)TUÞIILEROMANULUI ISTORIC

care ar fi trebuit să-mi dăinuie se numea – oh,nu Mauriac! (deşi „Cuibul viperelor” s-arputea citi şi azi cu folos, măcar de către aceiacare intenŃionează să scrie proză) – dar JeanGiono.

Principala calitate a scriitorului Giono –acum mă refer la un roman publicat în 1957(când se tipărea şi incitantul studiu al luiGeorges Bataille, „Erotismul”, iar Camusîncasa Nobel-ul urmând, din păcate, să maitrăiască doar trei ani...) şi tradus în românăcinci decenii mai apoi, „Fericirea nebună”:să faci ca un anti-roman istoric de 530 depagini să mai poată fi citit şi astăzi, cuadmiraŃie şi invidie (din parte-mi). Jean Gionoe dezinvolt când descrie castelani şi rândaşi,nobilime rur-urbană şi militari de carieră saudoar improvizaŃi, femei uşoare şi fecioareidealiste ori interesate, lichele oportuniste şicetăŃeni devotaŃi unui ideal (umanist, întreramele acelor timpuri). Şi, graŃie acesteidezinvolturi, tentează permanent un lirismepic-cromatic care aprobă din plin afirmaŃiacriticului Pierre de Boisdeffre cum că acestscriitor rămâne în posteritate „marele poet înproză” al FranŃei. Este, totuşi, vorba de unlirism epic modern, nu unul sadovenian; rudade sânge, cel puŃin din Hexagon, i-ar fiversatilul Boris Vian..., acel contemporannebun, care şi-a propus să dispară înainte de40 de ani şi a reuşit (nu prin sinucidere!).

Comentatorii – inclusiv Sorina Bercescu,semnatara prefeŃei ediŃiei române – îl apropiepe Giono de Stendhal, căruia i-ar fi debitorprin subiectele abordate şi prin „distanŃa”luată faŃă de acestea; sunt de acord cu oasemenea asociere, observ doar că Stendhal(= Henri Beyle) şi-a privit în ochi

„personajele” imortalizate, fiindu-lecontemporan şi dotat ca un hiper-paparazzo– ipostază imposibilă pentru un Giono, obligatde „vârstă” să le... reconstituie după un dinte,o şuviŃă de păr, o muschetă, un decolteumătăsos, un umăr onorat cu epolete, o cizmădin piele de capră... Fabrice del Dongo, poate


cel mai retenabil personaj stendhalian, sedisipează în câŃiva eroi dragi lui Giono,inclusiv în această carte prin persoana luiAngelo Pardi. Participant la... il Risorgimento(revoluŃia din 1848, dedicată unificăriipeninsulei italice), acest Angelo este un„însetat de fericire”.

Dat fiind că titlul cărŃii îmi „permite”, amsă extrag doar câteva ipostazieri ale fericirii

visate/trăite de protagonistul romanului,Pardi, – deşi, cu regret, am să mă abŃin săcitez numeroasele formulări lirice memorabile,care-i dau dreptate cu supramăsură luiBoisdeffre. (De altfel, voi aminti aici că uniicomentatori consideră că expunereaepisoadelor belicoase din roman consună cuepisoadele războinice pictate de conteleTolstoi în „Război şi pace”; credeŃi că-i puŃinlucru să fii asociat cu un Lev NikolaeviciTolstoi?...). Dacă un Erasmus din Rotterdama imaginat elogiul nebuniei, mă gândesc căn-ar fi inutil să prezint aici un elogiu al fericirii,aşa cum îl punctează Giono; prin urmare:„Când ai o fire ca a mea, viaŃa nu conteazădeloc”; „A te convinge de un lucru e oexpresie nepotrivită. Nu te convingi de unlucru pe care îl ştii”; „...pentru a avansa, ceamai mare, prima calitate este să rămâi în viaŃă,deci, să nu te expui”; „Eu nu-s făcut pentruveselie şi pentru râs în hohote, îşi zise, darsunt făcut pentru fericire...”; „Dacă nu Ńinemseama de nevoia noastră de fericire, este evi-dent că stăm la o masă de joc... Fericireanoastră e că suntem oameni... Dar ce-ifericirea noastră? Libertatea?”; „Dacălucrurile se aranjează cu adevărat pentrufericirea poporului, o să avem ocazia să nerevedem... Se gândea la uşurinŃa cu care îlomorâse pe lăncier şi chiar la freamătul defericire pe care îl simŃise în încheietura mâinii”;„...trebuia să-şi împărtăşească fericirea cucineva şi să-l îmbrăŃişeze pe geambaş”; „Însfârşit, îşi zise, acum o să gustăm fericirea!”;„Angelo era foarte emoŃionat să ia parte lanişte evenimente care, dintr-un momentîntr-altul, aveau să-l facă fericit”; „...dacă amputea cumpăra ustensilele fericirii, aşa cumcumperi ustensile de bucătărie, ce mi-ar trebuimie acum ar fi un nebun, unul autentic, ieşitdintr-un azil adevărat şi garantat incurabil.Iată cu cine mi-ar face plăcere să schimb niştegânduri”; „Bătălia nu-i ceva complicat. Capentru orice lucru, trebuie să participi la ea.Când ştii că ploaia te udă, ştii tot”; „Angelofu brusc foarte fericit să alerge”; „Să mori fărăgulerul de oŃel care îŃi apără gâtul şi fărărăspundere este un lucru cu adevăratîncântător”; „ – Mor de dorinŃa de a spânzuraşi de a spinteca. E pentru prima dată că gustdin distracŃia regilor, zise ofiŃerul”; „...visezmai ales să-i dau ucenicului măcelar cu cuŃitul

despre care mi-aŃi vorbit caracterul care faceposibilă fericirea”; „Îl ascultă, dovedind oatenŃie dintre cele mai măgulitoare, pe cel careîi îngăduia această fericire”; „ – Ce fericire,zise Angelo, o s-o înrămez!”; „Suntem foarteabili în familie când e vorba să ne prelungimfericirea”; „Dar, îşi urma el gândul, o revoluŃiemă poate lipsi de această fericire”; „Ce altăpasiune mi-ar putea da vreodată atâta fericire!Ce plăcut e să dispreŃuieşti!”; „Ori de câte orivăd rostul lumii, zise el..., îmi sare muştarul”;„Să profităm de această situaŃie în folosulfericirii, îşi zise el”; „Angelo îşi puse de zeceori întrebarea: «Sunt fericit?»”... Vedea unviitor atât de plin, şi un viitor atât de fericitpentru el în aceste lupte...”; „Legănatul caluluiîi procura o mare fericire în planul închipuirii”;„Ieri, eram fericit, îşi zise el... Lecca îmi varăspunde că în loc de sânge n-a curs decâtsalivă. Dar nu voi fi fericit decât dacă iau partela evenimente mari”; „Ce vrei să faci? Dacăvrei să dansezi rigodon, pune-Ńi pofta în cui”(= reamintesc celor, mulŃi-puŃini, care-miparcurg comentariile că am desfoliat acumnişte ani, în regie proprie, romanul „Rigodon”,ultimul din trilogia céliniană „Nord”; nu potsă controlez dacă Giono s-a „inspirat” dintentativa lui Céline, sau invers..., dar ar firelevant?); „Nu vreau să supun pe nimenipropriei mele concepŃii despre fericire. Nudintr-o sensibilitate exagerată: ci pentru cărefuz ideile neplăcute... Din fericire, existăcoşul şi toată lumea, până şi biserica,vorbeşte de pâinea zilnică”; „Femeile alecăror gene fac multă umbră” (= excelentămetaforă!) „au de obicei un suflet curat.Aceasta îşi închipuie probabil că eşti unuldintre acei oameni noi care n-au pe buzedecât fericirea omenirii, aşa cum ai un surâscomercial... Dacă aş sta lângă această femeie,nu mi-ar merge mintea şi aş fi fără glas, îşizise Angelo. Nu-Ńi alegi sufletul” (subl.mea); „N-am fugit decât după un iepure şi,după acest principiu naiv (dar comod), mi-amînchipuit că fericirea însemna să pui mânape acest iepure. Or, nimic nu mă face să ammai multe trăiri decât melancolia (ca şi toŃicei care s-au obişnuit să se bucure mai alesde fericirile pe care nu le au). Cântecul acestadin urmă din care nu pricep niciun cuvântvorbeşte precis de păduri adânci în care eştifericit. Ce farmec are, probabil, melancolia îndoi!”; „Mai ales inima ta. Tu trăieşti dinsfidări; eu nu”; „Cunoscu cinci minute defoarte mare fericire văzând cum se prăbuşesccavaleriştii”; „Adormise privind cum treceafumul pulberii în faŃa lunii şi repetându-şi deo sută de ori: «Voi găsi oare fericirea?»”; „Sesărutară din nou pe amândoi obrajii apoi,solemn, de trei ori. «A fost o mică clipă defericire», îşi spuse Angelo”.


... Pentru mine a fost o lungă, foarte lungăclipă de fericire să parcurg paginile acesteicărŃi. (Dacă aş insera şi momentele de lirism-modern, aş tripla paginile acestei prezentări;regret nespus, pentru că acelea chiar mi-ausedus minŃile şi condeiul). Îl invidiez cumplitpe Jean Giono că şi-a permis să scrie un ro-man... istoric, având drept fundal, dreptcomandament... fericirea!... Dar mai alespentru talentul deosebit de a nu fi fostlacrimogen sau monden sau superficialabordând motivul (gazetăresc!!) al fericiriimele, tale, noastre. Voici, şi provincia francezăpoate să dea lecŃii scriitoraşilor româniexacerbaŃi prezidenŃial cu o obstinaŃie multmai utilă altundeva.

Dacă Giono nu s-ar fi stins în 1970, cândîncă eram student şi când nu se iŃise Net-ul,i-aş fi transmis cel puŃin elogiile mele apropode impresionantul roman „Que ma joiedemeure” din 1935 şi redat românilor prin anii’70. Fir-ar să fie, mereu suntem în urma

pârdalnicului EURO!...

Cine şi de ce a răpit-o pe copila Abby?

Am vizitat librării importante din SpaŃiulSchengen (inclusiv Gallimard) şi nu mai suntmirat, acum, de procentul cărŃilor semnate dedoamne. Un procent deloc pitic. Pe vremeacând mai eram salariat şi-mi permiteam săachiziŃionez aproape săptămânalgazete+cărŃile aferente, mi-am călcat peauricole/ventricole şi am cumpărat peMiss(tress) Paula Graves. Dânsa (...sper sănu fie la mijloc pseudonimul vreunui trans-sexual!...) a comis crima de a publica încolecŃia ilustră „Harlequin” un roman poliŃist-erotic, anume „Tărâmul interzis” (incitant titlu,privit în sine, calchiat după original:„Forbbiden Teritory”, 2006, ed. rom. 2007).Cum cunoşteam că şi un Mario Vargas Llosaa publicat „acolo” acel seducător „Elogiumamei vitrege”, m-am lăsat... sedus decolecŃie, de editură, de titlu...

Un senator concurează pe ultima sută demetri pentru a obŃine un locşor călduŃ înCongresul SUA. Dar îi e răpită fetiŃa, AbbyWalters. Cine? Când? Unde? Cum? De ce?Sunt, în fond, întrebările fundamentale alejurnalismului internaŃional. Sunt şi întrebărilespeculate de autoare. Care, în preambululromanului, plasează, în ramele unei viziuni

paranormale, atribuite profesoarei Lily Brown-ing, un soi de poezie premonitorie: „Ochiialbaştri, înspăimântaŃi şi injectaŃi de plâns./Obrajii pistruiaŃi, mânjiŃi de lacrimi şinoroi./ Părul roşcat, încâlcit şi transpirat./Un Ńipăt îngrozit: «Tati, ajută-mă!»”. Spercă nu se aşteaptă nimeni să dezvălui, aici,cursul evenimentelor livreşti; o carte deliberat

poliŃistă trebuie ori citită până la capăt, orinecumpărată. Cel mult, dată fiind staturasocială a impricinatului senator Walters, potdeconspira că de caz se va preocupa atâtpoliŃia locală, prin locotenentul McBride(care, la rândul său, a trecut printr-un episodasemănător ...), cât şi, fireşte, FBI-ul.Racordurile paranormale dintre Lily şi fetiŃasenatorului, Abby, sunt redate credibil, înmăsura în care toŃi am traversat momente demigrene de-a lungul, de-a latul cărora amcrezut că avem vedenii. Sigur, în prezentulcaz, „vedeniile” par consistente, „palpabile”,spre supărarea/dezamăgirea/uimirealocotenentului poliŃist.

Dacă unii îşi amintesc, tot e bine; cândvaam devoalat comportamentul extravagant (casă nu-l numesc letal...) al celor trei „Vrăjitoaredin Eastwick”, imaginat magistral de unuldintre cei mai buni prozatori actuali, JohnUpdike. Filmul realizat după acel roman a fost,rarirism şi interesant!! la înălŃimea scrierii; astaşi pentru că şi-au încrucişat săbiile, îndistribuŃie, Jack Nicholson, Cher, SusanSarandon şi Michelle Pfeiffer. Un regal

cinematografic, mulat pe-un subiect regal-ist. Aproape că mi-a „venit” să recitescromanul, tot revăzând filmul!...

Intruziunea lui Updike avu rolul de aaminti că profesoara Lily are două suroridependente de acelaşi alcool, viziunile. Cutotul – trei doamne, şi toate trei.

Paula Graves scrie feminin, deoarece îşiîmbogăŃeşte excesiv naraŃiunea cu adjectiveşi adverbe culese din cele mai variateapartamente ale etajelor cotidianului şimimând curajos concreteŃea specificăscrierilor cu detectivi. Sugerarea aportuluiputerilor paranormale, de teapa spiritismuluivizionar, pare să-i curgă lui Graves. Cititorule liber să aprobe, ori ba, convenŃia. Regret căsecvenŃele erotice, nu puŃine, n-au ironia(inclusiv lexicală!) a unui San-Antonio, niciconcizia rece a unui Chandler, ci plutesc înlarva unui feminism cam desuet şi melodra-matic: „McBride o Ńintui pe Lily cu spatele deperetele camerei de zi şi îi mângâie coapsele,despărŃindu-le atât cât să facă loc pentru tăriabărbăŃiei sale... Ea voia mai mult. Acum. Îşiîncâlci degetele în cârlionŃii dintre pulpele ei,excitând pielea sensibilă, până când începusă tremure toată de dorinŃă... Iar atunci cânddouă din degetele lui se strecurară înăuntrulei, îl apucă de umeri, strigându-i numele” etc.,etc. Tot mă bântuie dubiul – e femeie saubărbat Paula Graves?... (Androginii sauhermafrodiŃii sunt puŃini şi, de obicei, notorii.Nu e cazul. Pentru completarea ’telectuală aunui concediu, pentru dezmierdarea cirozelor,nevrozelor şi obsesiilor financiare, – carteaasta merită a fi citită).


George CoandãGeorge CoandãGeorge CoandãGeorge Coandã

ÎN ARDALIA

POEZIE

Zigurat albastru

Şi acest hotel insolitrătăcit transoceanic albastruîntr-un golf de muntesau mai degrabăun zigurat de azurîveşmântatîn păduri de brazi

Şi magicul versantîncărcându-tec-un flux de energii cosmice

Aicieste o curgereîn sinea-Ńitimpul

Valea zânelor

Urc în ocoale împăduriteşi mă pierd în mit:zânele sânzienelemă cutreierăcu mireasmăde pârâu cu cetină

Şi la capătul poteciiundevape-un lăicer de cercetatea pierdutăa carpilor ancestrali

O zână păgânăîmi cuprinse inimac-un sărut

Şi mă îngână…

Sighiºoara

O umbrăîn turnul cu ceasşi cavalcada clipelorînzăuate medievalci pe strada prinŃului dragonprintre case cu secrete porticurivoievodul łepeşse naşte etern

Dar pe-un picior de muntebiserica fortăreaŃă

binecuvânteazăcu fiecare bătaie de clopot ca o salvă de timpburgul

Cerbul regal

Agonizează un cerb regalîn MunŃii Nemiraşi clipa tresarecu înfiorareiar lacrima pădurilor uciseîi limpezescrănile de topoare

Covasna

Tulbureapa asta e-o melancolică trecereprintre sălcii plângândeşi hoteluri patinate

În Balta Draculuibolborosescvulcanic clipele

Poiana cu statui uitate

Pe Mestecăniş statuilescrise-n piatrăşi-n lemn ars de vremepe prispa pădurii de brazizac ucisede cariul meteoŞi-n zare în aburiidimineŃii albaştriiîn vast rotocolul de munŃiŃinutul

În auzu-mi lăuntricsinfonizează această „Galaxie”şi un „Relicvariu” agoniseşteşi „Cântul pădurii” pierduteşi o tristă „Regăsire”şi prin „Poarta patriei” prăbuşităevadeazăo, neliniştită „Metamorfoză”zilele


Balcic. Orizont cu olane roºii

CăŃărateîn salbepe stâncile albeaceste case cu olane roşiişi pescăruşii albastrelor clipeŃâşnind tristîn golf

Balcic. Cuibul liniºtit

De stajă-n azurmegieşă săgeata minaretuluide alabastruşi protector Cuibul liniştitaplecat peste golfasemenea unui secret mirador

Şi-această grădinăca un Val albastruumbrităde grandifolia şi magonia

Şi o libaŃie de izvoarela Nimfeumizbăvind timpul

Şi la un capăt cu cruce(palid pergament de piatră tombală)al Aleii crinilor albiiată sacră Stella Maris:într-o firidă pustie acumbate doar amintireaunei inimi de regină

Balcic. Fântâna de argint

Sub turnul de gardăaproape alergprin acest mic arc de piatrăla casteldoar pe Puntea suspinelormă străbate deodatămelancolia regineişi-n Grădina Ghetsimaniagavele şi potirele de aloeau foşnet de Dumnezeuşi de mare euxină

Şi Maica Domnului cu Prunculla Fântâna de argintîmi binecuvântăpopasul

Balcic. Amfore cu milenii

Sub soarele toamneiagonizând în Cadrilaterîntre Cavarna şi Ecrene

străvechiul polisstrângeîn amfore spartemilenii

O, Dionysopolis

Neptun. Tristeþe de toamnã

SincopatŃipătul pescăruşilorspart în stabilopozi

Şi marease-ntomneazăsub brizele obosite

Ultimele respirăriale soarelui de-astă varămă cutreieră lin

Neptun. Aceeaºi mare

Hoteluri uitatedintr-un alt timpşi peste drumpădurea decapitatăde construcŃii opulentedeja părăsite

Doar marea-i aceeaşide când lumea

Þãrm uitat la Callatis

Pustiemarea agonizeazălângă amintireapolisurilor elineşi urbisurilor latine

Indiferentse zbate Pontul Euxinpeste ecourile amforelorcu meduze sinucigaşeşi peste templelevestalelor înecate

Magica luminã ponticã

Răsărit de soareîn septembrie la Neptun:sferă incendiatătraversată de-un nor rătăcit

Şi printre pini şi ienuperilumina ponticămă inundă magic

EUXINICELE


Silvia BitereSilvia BitereSilvia BitereSilvia Bitere

POEZIE

Dacã te uiþi...

dacă te uiŃi mai de aproape la minesunt un duplicat al unei femeiocupaŃia: o coastă din bărbatrestul sunt scrisori primite de la prieteniunii morŃi în viaŃă alŃii care nu s-au terminat

încă de ziditnu-i nimic e timp destul o să reuşească şi

ei când nu or mai vedeapână atunci mai spăl un trup de sânge mai

bat un cui între dumnezeu şi iisuscum domnule de cedelimitez facerea noastră între cer şi

pământam auzit că la noapte o să cadă lunaşi ce dacăa mai căzut când eram eu copil şi nu s-a

lepădat nicio mariecocoşul nu a cântat nici măcar o datăaşa că mi-am luat gândul de tânără să

veghez la tot ce nu îmi aparŃinetreaba e simplăazi dimineaŃă m-am trezit în mijlocul unui

iureşşi etc. etc. etc.

De-a Coraline

1. din revelaŃiile lui coraline

privită de sus coralineera cum s-ar spune într-un felanahoretă discret de la tălpipână la brâu nălucă dincolo de toateun vas din lut din care să tot bei izvorul cu

zimbripăşeaprin mine înfloreau oameniauzeam sforăindu-le uşor somnul sângeluicând mă ridicam se clătinau ca livezile

încărcatecoraline scotea atunci dintr-un sac ideile răspândea prin văinu am cum să demonstrez existenŃa

noastrăŃi le dăruiesc Ńieşi-am plâns ca un copil la marginea podului

sau ca un pui de anticrist abandonat submăr

de ce mie de ce eu coralineşi începeam să gravitămcoraline m-a bandajat la ochisă nu vezi ce se-ntâmplăe spre binele nostru mi-a zis în şoaptădar simt i-am răspuns sacadatsimt cum se zbate aripa în minete vei opri într-o bună zie doar iluzia mai multor adevărurişi-am adormit cu dumnezeu lângă

picioarele eişi era adevărat

2. coraline, stop!

satul unde-mi Ńin moliile în turnurisuspendate

plămânul abandonat de pleură pe arteraprincipală

unde semaforul Ńine loc de veioză de inte-rior

Ńigara din care fumez treptat toŃi ochii caremă detestă

până îmi desprind coasta de elefantmai trăiesc o broască Ńestoasă la nivel ce-

rebralaşa sunt eu cum mă vezi coralineo mare insectă un pelican o girafă o panteră

rozun avion o scară un fulger o glastră un

tunelo farfurie zburătoare o livadă un urs polarun mărăcine o lebădăpuŃin din vene puŃin din pieleuneori om

3. cui te justifici şi de ce, coraline?

din mine lipsea cevaprietenii mă numeau teribilistădestul de fals cât să le Ńip în timpanefals fals falscui mă justific şi de ce coralinevezi tu vezi ei nu cară pe umeri livezica noi ci arme de războimi-ai zis atunci şi nu te-am crezuteşti manipulată nu ai prieteni


şi iată-te în deşert singurăîn lipsă de pereŃi Ńi-ai construit clepsidrele-ai numit devoratoare de vieŃiai tras draperiaŃi-ai parfumat degetele cu suc de mereai pornit spre Ńările calde în zborai revenit încărcată cu mitralierenu erai tu puteam să-Ńi strig fals fals falscui te justificai şi de ceîntr-un final ai înŃelescă oamenii se împart în munŃi şi în văiîn trepte şi în tobogane în iubesc şi nu te

iubescdar cel mai mult te-ai ataşat de un caruseldin care nu ai mai plecatde ce

4. cora li kong

hai cu-n li mai sus coralinecu o pereche de palme pe genunchihai mai sus de acumsă-Ńi cânt cora li cora li din kongtu să-mi întorci cuvântul cu doar un suspineu Ńi-aş împinge podul de sub picioaredoamne ce picioare albe şi neasemuit de

frumoasedin lăuntru-Ńi vine tot ce îmbraccând vreau să fiu regină baluluica un bol dă-mi voiemă voi rostogoli o li o li o cora lio toamnă a Ńării lude unde-mi cânŃi primăvara analectelor?

5. întâlnind-o pe coraline

aveam tendinŃa să mă revoltîntr-o zi mi-am luat casa în spinaream plecat la drum pur şi simplufără acoperişşi drumul şerpuia ca în poveştine sprijineam când într-o umbrelă când într-

un fir de busuioc de care seîndrăgostise coraline când se mutaseîn mine

acum o vară nu ne cunoşteamsoarele se credea albastrucerul jubila la picioarele mele - un tâmpit

îndrăgostitbună dimineaŃa rotundocredeam că se rupe lumea în douăbucurie fericire hai îi strigam coboarăia-mă de tălpifericirea există omule existăia-mi albul ochilorvezi şi tu ce văd şi eu prin elatunci ai apărut tu coraline în viaŃa mea

erai atât de minunată atât de creponată fărăcusur

ai început să Ńeşi în mine macrameuriai Ńesut oraşe întregiam crezut în tine ca în mamaai crescutde acum încolo vom locui împreună

6. atât de mult fantastic în viaŃa asta,

coraline!

mă grăbeam s-o aduc mai aproape de casaei

pe coralineşi noaptea ştii cum e ca noaptea adâncăpoartă cocoaşa aia nesuferită a mătuşii

noastrecu vesta din lână grea împletită multicolorde te apucă draciizilnic zilnic zilnic precum un coşmar cu

multe picioruşese plimbă prin grădină pliveşte zarzavatulîmi vine să mă duc naibii coralineatâta fantastic în viaŃa astaeşti doar un copil iartă-măvorbesc urât şi dacă te uiŃi mai atentă la

palmele melecerşesccerşesc din drag din milă din sete din lipsă

de timpdin toate speranŃele altorapentru morŃi dar şi pentru viipentru ce dumnezeu cerşimce caut eu în tot peisajul ăsta abstractunde numai cărŃile de colorat au succesde la o vreme îmi place să cânt pe unde

apucuneori mă văd într-o horă marecu mii de prieteni care mă susŃinnu în horă ci din cădereei vezi câtă convingere am?cum cresc printre zarzavaturi tot mai

înaltă!


Andrei VeleaAndrei VeleaAndrei VeleaAndrei Velea

POEZIE

cea mai sofisticatãformã de teroare

muzica e cea mai modernă şi sofisticatăformă de teroare – pe lângă eamaşinăria lui kafka e doar o glumă livrescă

când dau să mă adresez unui prieten,muzica-mi îndeasă sunetele în gură,mă leagă fedeleşşi mă azvârle într-o boxăca o pivniŃă rece

când vreau să fac dragoste,muzica adună toate babele din cartierciorchine la fereastră

când dau să mă apăr la judecata de apoi,muzica îmi îndepărtează audienŃaşi mă trezesc perorând deşertul în gol

dar uite câte lucruri se pot scrieîn pauza dumnezeiască dintre o piesă şi

alta,dintre o notă şi cealaltă

când muzica tronează,regină a dezintegrării,peste toate

muzica þevilor

era miezul nopŃii, am dat să întind un prosopjilav

la uscat, pe calorifer

când m-am apropiat, se auzea încet, încet,o muzică stranie

am zis că am uitat vreun telefon acolosau că o fi de la vecini,însă m-am înşelat…

muzica persista, în fiecare zi o auzeam maitare,

LicenŃiat cu specialitatea informatică economică, Andrei Velea (n. 1980, GalaŃi),desfăşoară o bogată activitate cultural-literară în oraşul său natal, colaborează lamai multe reviste, este prezent pe site-uri literare şi participă la concursuri de creaŃie,în cadrul cărora obŃine premii. A publicat volumele de versuri „Gimnastul fără plămâni”,(Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, GalaŃi, 2010) şi „Hotel în Atlantida”,(Editura FundaŃiei Culturale Antares, GalaŃi, 2011).

din holul de la intrare,apoi din bucătărie;acum nici bine nu intru în bloc că o aud

deja,gâlgâită, ruginită, seducătoare,repetată de Ńevile blocului la nesfârşit

m-am adresat celor de la apă canal,dar toŃi au dat din umeri ca nişte fantoşe

mi-am luat inima în dinŃişi, înarmat cu toată fantezia de care eram

capabil(plus o lanternă),am coborât în subsolundeun individ fără ochiîşi conectase orga la Ńevile bloculuişi repeta, posedat, fuga lui bach

ziua în care poezianu a salvat lumea

poezia nu a însemnat niciodată mare lucru

în afară de o duzină de legi scrise în versuri,nişte doamne cuceriteşi o mână de regi distraŃi copios,poezia nu a contat

altminteri, dacă poezia ar fi însemnat marelucru,

ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse,iar poeŃii ar fi avutcase impunătoareşi demnităŃi înalte în stat

însă de undeva (nimeni şi nimic nu puteaexplica),

ceva imposibil de descrisvenea, călca, făcea să tremure, descărna,dezintegra, desŃelenea, sfâşia,cuprindea pe dinăuntru şi măcina,exploda, şuiera, zbiera,


de-aşa natură încât toŃi au realizatcă numai poeŃii, cu fantezia lor, ar fi putut

înŃelegeşi salva lumea cu un poem, ceva

însă niciunul dintre ei nu era de găsit:

adunaŃi undeva la o margine îndepărtatăde pădure,

poeŃii desenau rime alambicatepe trupurile frunzelorcare cădeau timid

au auzit un strigăt disperat, îndepărtat,însă au crezut că e doar soarele care apune

poemul unui stalker

există un loc în tineunde doar eu te pot conduce

sunt un stalker blestemat, ateu,fără prestanŃă socială, rude sau familie,respect de sinesau alte credinŃe în afară de una singură:aceea că există un loc în tineunde doar eu te pot conduce

sufletul meu, ieftin ca o monedă de schimb,sufletul meu ca o pâineîn care s-au turnat prea multe chimicale,sufletul meu ca o pâinepe care-o mănânci doar de foame,sufletul meu damnat,ca de violator care n-a atins o femeie,ca de criminal care nu ştie cum arată un

cuŃit,sufletul meu ieftin,pe care Ńi-l închiriez cu o bucurie alienatăatunci când mă plăteşti să te conduc

ce uşor îmi estecând fericirea mi-e atât de simplă,precum cea a unui şoferfără pedale şi volanpe o autostradă cu legi de circulaŃie mereu

rescrise

şi ce dificil îŃi este Ńiesă ajungi în faŃa unei uşidincolo de care toate adevărurile despre

tinestau înşiruite ca soldaŃii,gata să moară,spânzure,tragă,ucidă,iar tu să te decizi dacă să intrifără a invoca puterea magică a zarurilor

nimeni nu a deschis acea uşă,dar asta nu mă face inutil

există un loc în tineunde doar eu te pot conduce,un loc în care nimeni n-a intrat vreodată,un loc pentru care mi-am vândut ieftin

sufletul

mi-ai plătit doar pentru a afla ce înseamnăsperanŃa

şi cât de puŃin valorează certitudinea

iar dacă vei crede că e puŃin,atunci află că pentru mine asta e totul:eu nu am dumnezeu, familie sau rude,nu am prestanŃă socială

eu cred doar în drumulcătre un loc din tineunde nu vei intra vreodată

un poem sublimdevasteazã oraºul

un poem sublim devastează oraşul,apucă asfaltul şi-l scuturăca pe o carpetă de praf

maşinile sar precum scameleşi niciun asigurator nu mai oferă despăgubiri

un poem sublim scoate Ńevăraia oraşului lasuprafaŃă,

de miroase în asemenea hal,încât însuşi bacovia ar duce mâna la nasşi ar exclama: „pute!”,

smulge coşurile furnalelor,azvârle cutii goale de bere şi coji de seminŃe

în ele,ia gazonul stadionului centralşi-l foloseşte drept şerveŃel nazal

e poemul pe care l-am scris noaptea târziu,într-un fel de bătălie cu demonii alcoolului,

ai poezieişi ai somnului,cu pleoapele cârpite,mintea rătăcind în sfere înalteşi pixul aprins ca o torŃă

un poem sublim devastează oraşul,supărat:dimineaŃa l-ai găsit pe noptieră, l-ai citit,apoi ai făcut pe marginea lui următoarea notiŃă:

„se putea şi mai bine!cu dragoste, t.”


Ligia PârvulescuLigia PârvulescuLigia PârvulescuLigia Pârvulescu

POEZIE

dâre electricedâre electricedâre electricedâre electrice

ploaiefâşâie o pungă imensă şi goală prin seara

oraşuluifemeia care vine din faŃă ascunde între

umeri o umbră

liniştesunetul paşilorlumina rece - o pasăre de pradăse roteşte deasupra apoi cadese desface în fâşii la picioarele noastredin limfa ei creştemcurgem mai repedetimpul se pliază la jumătatea distanŃeisuntem faŃă în faŃăaerul se sparge în bucăŃi mari tăcutevântul îmi şfichiuie guracu părul ei ud

îmi strâng umeriiascund în mineo umbră

red light(remembering Amsterdam)

vrei sa tragi de volan să tai parapetul dar etârziu taci

ucizi realitatea îi aşezi mumia cu vedere spre ceilalŃi în firida unui zâmbet blazat

în stânga Amstelulîşi întinde trupul negru pe braŃe reci de

ciment te sfâşie dorul unui amant insensibil strigătele lui nasc vârtejuri în adâncuri taie în ceaŃă ca sirenele unor vapoare

căutându-şi farul

când pleci vezi pe străzi ultimele iluziiagonizează

Ligia Pârvulescu s-a născut în 1976 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Dreptdin cadrul UniversităŃii Bucureşti, Facultatea de Comunicare şi RelaŃii Publice – ŞcoalaNaŃională de Studii Politice şi Administrative şi cursurile masterului în Muzeologie şiPatrimoniu Cultural în cadrul UniversităŃii Hyperion. A publicat în revistele: „OglindaLiterară”, „Arcada”, „24:ORE”, „EgoPHobia”,” Feed-Back”. Are în pregătire volumulde versuri „Reverberia”.

pline de sânge nişte animale lovite mortalşi

cât de bine pricepi aceste accidenteintenŃionate

şi râzi râzi de ironia momentuluifaci piruete în spaŃii înguste nu-Ńi iese din

minte ideeacă nici sfredelul ăsta nu-Ńi taie drum afară

din realitateameŃeşti treci prin diverse centre de

greutate şi crezi că lumea se învârte în jurul tăucâtă minciună aici cherie

există ore în care ceilalŃi sunt simple pretexte pentru

a nu ieşi din tinerâzi vorbeşti aluneci printre vertebre

reverenŃe şinimeni nu ştie că de fapt porŃi alte dialoguri cu fiinŃe care-şi Ńin caracterul într-o lumină

durănu-şi ascund intenŃiile sub podele şubrede

amurg„cei ce spun, nu ştiu; cei ce ştiu, nu spun”

nimic nu se poate spune

întind mâinile spre mine şi mă ajungoglinzile nu lasă dâre nu deformează arată gura meaprivirile mele într-o reflexie tandră cum

numailumina poate fi

m-am îndrăgostit iremediabil de mine aşacum

de aer amurguri văd cum lucrurile stau pe fire de lumină într-un perfect echilibru

mi-e răcoare blândeŃe şi pace


undeva departe se aud geamurile cum sefac Ńăndări tăcute-n ferestre

foşnetul meu când plec din mine

windows is shutting us down

trădarea, ceaŃa,conturul blând al serilorcontopirea într-o mare de umbră

tai nodullucrurile se rotunjesc, sângele are murmurul bărbatului îndrăgostittrăirile rotesc valsul întunecat şiîncerci să rupi cercul deşi nu-l ştii nicăieri

ochii se strâng porŃile se închid inima se face pumnsufocă dragostea

my dear nobody

dragul meu eşti al nimănui de fapt şinici nu mai ştiu cum te cheamăliterele se amestecă şi de fiecare datăiese numele altui bărbatca la o extragere loto la care iar nu câştigi

între timp eu am făcut o talie subŃire de la mersul furişat printre

lucrurisunt o femeie frumoasă şi insensibilăîn rest ce să fie nou, mai nimicbisericile în care mergeam mai demult

împreunăs-au înnegrit de fumul iluziilor şio mai ştii pe maică-meaea te iubeşte încă probabil pentru că nu te-a cunoscut

niciodatădeşi zilnic aprinde lumânări la căpătâiul

morŃilor

totul e cum ştii, există zile şi nopŃi furie lacrimi zâmbet plictisîntre toate ai rămas singura mea dragostete văd uneori când mă uit în oglindăatunci trec prin mine senzaŃii lucioase ca fulgerările unor bancuri de peştinu durează închid tot sub dermatografşi alunec în adâncul chipului meu versatil

dragul meu e adevărat deşi nu mai ştiu cum te cheamăte şoptesc des ca pe o rugăciune şi îmi încrucişez picioarele în semn de amin

totul despre lilith

sunt dragostea vieŃii meledacă aş muri mi-aş lipsi atât de mult cănu mi-aş supravieŃuivagabondez prin voi toŃi caut părŃi din mine mă cos mă ridic umbluoraşul mă primeşte avidca o femeie flămândăîşi desface străzile lasă viteza mea să-l pătrundăvuieşte de fericirem-am întorssă-mi scuip scârba între blocurile luica între ŃâŃele ultimei curve

mai mult

home, hard to know what it isif you never had one

home, I can’t say where it isbut I know I’m going

home that’s where the hurt is(U2)

acasă e ca şi cumai ajunge în faŃa cuiva şi te-ai opri / te miri

de ce simŃi parcă poŃi locui într-opoveste îŃi construieşti acolo orice /un alt trup care îşi netezeştefrisoanele cu mâna altcuiva / pânăse adună întâmplările tale

poŃi fi fericit aşadacă n-ai şti că e doar o poveste că la o

aruncătură de pleoapă stau ceilalŃi /rotunzi reci bine prinşi de glezna ta

aşa că te înghesui în tine tremuri aştepŃi /până când cineva se întoarce / îŃi rupenasturii

şi apa începe să curgă

love (as always)

ce-a fost mai greu a trecut

mi-am înghiŃit viitorul pe urmă lucrurile au devenit simple viteza de reacŃie mi-a crescut fantastic venele mi s-au descolăcit şi au format autostrăzi în flăcări paralele ca nişte linii de cocaină

drumurile astea vântoase în linie dreaptă

deasupra lor nările tale tremură dependente de dragoste


Ianoº ÞurcanuIanoº ÞurcanuIanoº ÞurcanuIanoº Þurcanu

COGITO

Talentul adevărat nu se desparte de morală. AnalfabeŃii pretind că fac totul ca la carte.Oamenii deştepŃi discută idei. Oamenii

mărginiŃi îi discută pe alŃii.Cea mai frumoasă femeie pe care am

întâlnit-o… au fost mai multe.Leul se umileşte când merge în două labe,

omul – când merge în patru.Nasturii şi mintea se observă numai când

lipsesc.Licuricii consideră că lumina le întunecă

viaŃa.Bărbat ideal: cât mai puŃini ani, cât mai mulŃi

bani.Politica ne demonstrează: cu multă

ignoranŃă şi puŃină carte, se poateajunge departe.

Doar filtrată prin cugetare, fraza poate purtamesajul înŃelepciunii.

ToŃi oamenii sunt egali. Drept că sunt uniimai egali decât ceilalŃi.

Când săruŃi urmele iubitei, să nu mergi îngenunchi.

Femeile, pentru a face dragoste, au nevoiede un motiv. BărbaŃii – au nevoie deun loc.

Dacă vrei să te salvezi de o femeie,vorbeşte-i de banii pe care nu-i ai şiniciodată nu-i vei avea.

Prima jumătate de viaŃă agonisim bani,distrugându-ne sănătatea, ca în adoua jumătate să-i cheltuim pentru ao restabili.

Dacă Ńi-au slăbit vederile, nu înseamnă căstelele nu mai lucesc .

PoŃi uneori sări peste cal. Dar chiar pestetoată herghelia !..

Un bărbat adevărat nu se lasă cu una, cudouă …

Nu există un scut mai puternic decâtconştiinŃa curată.

În lumea artiştilor întâlneşti mulŃi deştepŃicare o fac pe prostul. În lumeapoliticienilor totul e invers.

Pentru a nu dispera, trebuie să ai motiv dea spera.

O foaie încă nescrisă are ten de capodoperă.

Deseori relaŃiile dintre foc şi apă duc lafierbere.

Numai iubirea poate topi zăpadasingurătăŃii.

Frumoasă şi cuminte – două adjective carenu sunt în relaŃii prea bune cusubstantivul femeie.

Politica poate supravieŃui doar înconcubinaj cu imoralitatea.

Sentimentul dragostei – de la lavă clocotităla supă răcită.

În jurul celor ce muncesc multe muştetranspirate mai roiesc.

E trist când începi să-Ńi plăteşti amantele.Dar e şi mai trist când rămâi cu baniiîn buzunar.

ÎŃi dă viaŃă o singură femeie, dar Ńi-o iaumai multe.

Din punct de vedere al spinului, floarea ducela diminuarea frumuseŃii trandafirului.

Abdomenul şi creierul se întreŃin reciproc,atunci de ce numai unul poartănemeritat laurii inteligenŃii?

Sper ca din aforismele mele să rămânămăcar unul. Drept că pe acela încănu l-am scris.

A fi deştept niciodată nu-i prea devreme.Doar atunci când nu e prea târziu.

Nu uita că şi urzica face flori!Să nu treci indiferent pe lângă o ispită.

Dacă nu se mai iveşte.Prietenii vin şi pleacă. Duşmanii sunt mai

statornici - niciodată nu ne părăsesc.Dacă scopul bărbaŃilor scuză orice mijloc,

cu atât mai mult mijlocul femeilorscuză orice scop.

Prăpăstiile nu sunt atât de adânci dacănimeresc în ele alŃii.

Chiar şi cea mai elegantă cravată nimereşteîn borş măcar o dată.

Un optimist crede că primul prost esteultimul. Un pesimist crede că ultimuleste primul.

De rabzi o singură insultă, atragi altele dinurmă.

Pentru a ieşi cu faŃa curată, femeile deseoriîşi spală obrazul cu lacrimi.

ARMONII SFÃRÂMATE


Unii, chiar dacă poartă pălărie, se simt cumusca pe căciulă.

Cum să nu te dai de gol în faŃa unei femeidezbrăcate?

Unora care nu sunt cu minte şi carte, darstau cuminte deoparte, până la urmă,li se oferă fotolii importante.

Fumătorii îşi vindecă cancerul cu nicotină.Am putea bea la „botul calului” fără a

compromite acest minunat animal?Ar fi bine dacă clovnii ar activa numai la circ.În łara piticilor guvernanŃii se dau mai

mari decât Gulliver.E totuşi o mare deosebire între a mânca, a

ne mânca şi a mânca bătaie.Unora le place să dea sfaturi, altora – să

nu le ia în seamă.Pentru rac mersul înapoi nu e regres - este

un progres.Ce scop are microscopul când caută microbi?Vinului, băut cu apă minerală, i-ar trebui o

altă definiŃie.Fiind constrâns de probe, trandafirul a

recunoscut că şi mai înŃeapă.Cea mai fascinantă perioadă a vieŃii e între

primul şi ultimul sărut.Când o mână spală pe alta, reiese că ambele

sunt murdare.Vrabia, absolvind Conservatorul, dirijează

corul de privighetori.Acului ce i s-au făcut două urechi nu mai

e bun de cusut.Un croitor bun trebuie să coase, nu să te

descoase.Din struguri acri e greu să faci vin dulce.Să mă credeŃi că între cuvintele mamă şi

soacră nu e doar o deosebire de ordinfonetic.

Oricărui purice îi place că sângele apă nuse face.

Harnicul prost munceşte fără rost.Măgarul e bun, în primul rând, ca termen

de comparaŃie.Dacă adevărul e în vin, minciuna în ce lichid

să fie?Descoperirile le fac oamenii mari. Brevete

eliberează cei mici.O temă interzisă în conversaŃia femeilor:

vârstaNu contează cine are dreptate. Contează

cine decide.Orgoliul poate supravieŃui doar în absenŃa

oricărei conştiinŃe.Omul care face cel mai puŃin, se plânge

cel mai mult.Cele mai credincioase fiinŃe sunt câinii şi

femeile îmbătrânite.Se spune că omul sfinŃeşte locul. DaŃi-mi

un loc potrivit – să vedeŃi cum îlsfinŃesc!

Nu toŃi bărbaŃii sunt proşti. Unii rămânburlaci.

Dacă vrei să laşi băutura, nu uita pe undeai lăsat-o!

Dragostea te face mut şi orb. Căsătoria îŃiredă de îndată sănătatea.

Uneori pentru a spune adevărul trebuie săinventezi atâtea minciuni!

Munca e un lucru sfânt!... Nu îndrăznescsă mă ating de ea.

O femeie grijulie îngrijeşte chiar şi coarnelesoŃului.

Să existe ochelari pentru cei care au odragoste oarbă?

Au conştiinŃa curată doar cei cu memorieproastă.

Important nu este să ştii. Important e să-lştii pe cel care ştie.

Fumătorii îşi vindecă cancerul cu nicotină.Totuşi e o mare deosebire între a mânca,

a ne mânca şi a mânca bătaie.Fiind constrâns de probe, trandafirul a

recunoscut că şi mai înŃeapă.Dacă adevărul e în vin, minciuna în ce lichid

să fie?Nepotrivirea de caractere şi nepotrivirea de

caracterizare nu e aceeaşi mâncare.Deseori relaŃiile dintre foc şi apă duc la

fierbere.Cu mută sau cu limbută – e tot un drac!Un croitor trebuie să coase, nu să te

descoase.E periculos să adormi pe laurii oferiŃi de

criticii literari.Descoperirile le fac oamenii mari. Brevete

eliberează cei mici.Unele femei se simt atât de incomod, fiind

nevestele unor încornoraŃi.Măgarul e bun, în primul rând, ca termen

de comparaŃie.Vinurile seci sunt recomandate nu împotriva

secetei.Birjari nu mai există. Înjurături – câte vrei.În łara piticilor guvernanŃii se dau mai

mari decât Gulliver.Am putea bea „la botul calului” fără a

compromite acest minunat animal?E greu să nu te dai de gol în faŃa unei femei

dezbrăcate.Farfuriile zburătoare nu servesc pentru

mâncare.În Marea Moartă numai vii înoată.A umblat toată viaŃa după potcoave de cai

morŃi şi acum este considerat dreptdeŃinătorul celei mai bune colecŃii depotcoave.

La o adică, şi urzica are flori!Din struguri acri e greu să faci vin dulce.Lăptişorul de matcă cel mai căutat e în luna

de miere.


Daniel DrãganDaniel DrãganDaniel DrãganDaniel Drãgan

MEHMED*

PROZĂ

S-a întâmplat sub un clopot de sticlă.Un clopot imens. Întreaga planetă se aflaacolo, sub clopotul acela impenetrabil dartransparent şi îmi este foarte greu să văexplic, iar vouă vă este şi mai greu săînŃelegeŃi cum şedea planeta sub clopot, maiales că planeta nu era doar sub clopot ci şilângă clopot, adică într-un alt clopot se aflao sosie a ei, ceva identic, dar secund, cevaîntocmai ca planeta, confundabil cu ea, darparalel şi cu o dinamică identică, imitândadică întreaga mişcare a pământului, anaturii, a formelor de viaŃă, imitând destineleoamenilor şi evoluŃia lor. Ba chiar şiconcepŃiile, sentimentele lor erau în modabsolut aidoma.

Sunt sigur că n-aŃi înŃeles mare lucrudin tot ce v-am spus, dar sper că peparcursul povestirii, lucrurile se vor mailimpezi de la sine şi prin apariŃia unor detaliiveŃi reuşi să vă imaginaŃi fenomenul.Descrise cinematografic, lucrurile sepetreceau cam aşa:

Mehmed se trezea odată cu briza măriişi primele raze de soare îi băteau în ceafăpentru că lui îi plăcea întotdeauna să doarmăcu faŃa la apus, să simtă dimineaŃa cald înspate. Se întinse leneş, dădu la o parteziarul cu care-şi acoperise umerii, seîntoarse cu burta în sus şi, frecându-şiochii cârpiŃi de somn, încercă să priveascăalbul spălăcit al cerului. Toate acestemişcări le făcea Mehmed pe planeta situatăîn interiorul unuia dintre clopotele de sticlă.Dar în acelaşi timp, un alt Mehmed, identic,făcea exact aceleaşi mişcări pe planeta dininteriorul celuilalt clopot identic şi sub niciun chip nu s-ar fi putut distinge o deosebirecât de mică, sau o nesincronizare întremişcările celor doi Mehmezi.

Noi am învăŃat la şcoală că fiecareindivid este o fiinŃă unică şi irepetabilă, cănici un om, nici o pasăre, nici o reptilă,nici o plantă nu seamănă perfect cu alt om,cu altă pasăre, cu altă reptilă, cu altă plantă,adică tot ce a creat şi creează Dumnezeu

în cele şase zile care, iată că Ńin câtveşnicia! - totul este sub semnul unicităŃii,al irepetabilităŃii. Dar clonele? Despre cloneîncă nu se ştia mare lucru în vremea cândMehmed Unu şi Mehmed Doi executausincronic mişcări identice, în clopoteidentice, încercau senzaŃii aceleaşi, părândcă vor avea - logic! - şi destine identice.Pe vremea aceea, despre clonare vorbeaunumai poeŃii nebuni şi savanŃii, care şi eitot un fel de poeŃi nebuni erau. Însă nicisavanŃii nu imaginaseră clonarea uneiplanete, al cărei cod genetic încă nu putusefi identificat, separat şi folosit în operaŃiide proporŃii astrale. Şi totuşi, fenomenulexista. Fără să ştie una de alta, planeteleexistau, descriau aceleaşi mişcări de rotaŃieşi de revoluŃie, una sub un clopot, alta subcelălalt, cei doi Mehmezi existau şi ei, unulsub un clopot, altul în cel asemenea lui, şinimeni n-ar putea spune nici azi, care eracel autentic şi care era sosia lui, care eraplaneta originală, creată de Dumnezeu şicare era copia ei perfectă – şi mai ales –cine a imitat cu atâta îndemânare creaŃiade care Dumnezeu era aşa de mândru.

Mehmed se ridicase deja în picioare şise scărpina încetişor pe burtă, apoi pe şale.Îşi trecu degetele prin părul negru, câlŃosşi creŃ ca o tufă de ricin, apoi porni cupaşi rari şi legănaŃi către taraba salpegiuluişi se uită la el cum îşi aşează uneltelemicului său negoŃ, borcanele cu arome,paharele cam afumate de prea îndelungatafolosinŃă şi sticluŃa cu colorant.

– Negustor de apă chioară, tot furi?Tot furi?

Salpegiul nu răspunse acuzei şicontinua să-şi rânduiască micul laboratorambulant şi prăvălia lui cam cât o tavă,cam cât cea pe care iaurgiul de la colŃ căracastronelele cu iaurt printre mese. Trăgeacu coada ochiului la laba piciorului desculŃal lui Mehmed şi o spaimă i se furişa însuflet: dacă vagabondul va lovi iarăşi cupiciorul mica sa tarabă şi-i va răsturnadichisitele dresuri şi momeli? Darvagabondul se mulŃumi să arunce printre* Fragment din romanul cu acelaşi titlu.


dinŃi un jet de spută exact în paharul cuaromă de fistic, apoi întoarse spatele şiplecă legănat către alte treburi ale lui,diavoleşti. Mergea crăcănat, într-un felanume, ca o raŃă, trecându-şi întreagagreutate a corpului de pe un picior pe altul,cum numai Mehmed celălalt mai mergea.

E de prisos să vă mai spun că, în cazulpovestirii noastre, Mehmet înseamnădeopotrivă şi Mehmed 1 şi Mehmed 2. Eisunt nedespărŃi Ńi în toate. Iar dacăvreodată unul sau altul va face altceva saualtfel decât cel asemenea şi egal lui, atuncicu siguranŃă promit că am să fac vorbiredespre asta, pentru că ar însemna să fieceva ieşit din comunul care şi aşa esteieşit din comun.

La colŃ îl aştepta Fatimata. Eramurdară pe obraz, fustele erau zdrenŃuite,părul ciufulit ca al unei sperietoare de ciori,însă ochii erau mari şi limpezi ca douăfântâni cu apă bună şi lui Mehmed îi plăceasă se oglindească în ei.

– Ai adus?– Am adus! şi scoase de sub fustă o

sticlă cu pepsi, o chiflă enormă presăratăcu susan şi un trabuc înfăşurat într-unşerveŃel alb.

Muşcând din chifla cu susan, Mehmedprivea în ochii Fatimatei, apoi coboraprivirea pe gâtul alb spre linia sânilor, spremijlocul strâns în şaluri intens colorate.

– łi-am zis să-mi faci rost de un ceas.– ÎŃi fac.– Păi când? Întrebă el cu gura plină şi,

ca să lunece mai bine dumicatul de chiflă,sorbi zgomotos o gură de pepsi.

– N-am putut să intru, mai încerc.Mehmed vru să-i zică ceva urât, să-i

scuipe în obraz o sudalmă, o vorbăscârbavnică sau să-i dea un brânci. Numaică mâncase cu poftă, băuse băuturapişcăciosă şi dulce, iar acum era binedispus, ba chiar generos, şi nu zise decâtbine, bine, mâine să vii cu el. Ai înŃeles?

Fata dădu din cap, afirmativ, dar fărăprea mare convingere, mai mult de frică şiîşi adună fustele sub ea. Şedea încolăcităca un şarpe fricos, acolo, la colŃul străzii,lângă autogară, la colŃul ei, pe careMehmed i-l dăduse încă înainte de venireaprimelor autocare cu turişti şi locul acelaera bănos şi cu spor mare de milostenie,mai ales de la domnii şi doamnele în vârstă,blonzi, cu ochii albaştri şi cu dinŃii mari,veniŃi din Ńările de la Miază Noapte.ImpresionaŃi de frumuseŃea Fatimatei, (unchip superb, un trup perfect, numai labelepicioarelor răsucite, cu călcâiul înainte şicu degetele în spate, mutilare datorată unuiclan Ńigănesc care a pregătit-o încă din

copilărie, pentru actuala ei îndeletnicire).Streinii dinŃoşi strecurau deseori câte douădegete în portofelul cu mărunŃiş, de undescoteau bănuŃi de tot felul, coroane şimărci, dinari şi dolari, ruble şi leva, baninemŃeşti, suedezi, englezeşti, unii chiar zloŃipolonezi (fără nici o valoare) dar Mehmedîi aduna cu grijă pe toŃi şi vai de cine ar fiîndrăznit să ascundă o monedă cât de micăşi de neînsemnată.

– Să-mi aduci ceas. Altceva nu-mitrebuie. Numai ceas vreau. Ai înŃeles?

La podul de piatră, Mehmed se întâlnicu cei doi puşti care cerşeau cântând lamuzicuŃă.

– N-aud nimic, zise Mehmed, însăvocea lui nu era ameninŃătoare ca de obicei,ci mai blândă, semn că micul dejun îitihnise şi era mulŃumit.

– Cântăm, Mehmed, cântăm, numaisă apară cineva pe stradă. Acum toatălumea doarme...

– Bine, dar să cântaŃi. Până la noapte,când închide la Metropol, să nu vă opriŃi.

Mehmed mai inspectă încă şase-şapteposturi de lucru, se opri la ruinele vechiuluifort unde îşi petrecea nopŃile senineHamilcar cartagenezul cu lunetele sale.Astrologul adormise pe o păturică din părde cămilă întinsă sub cele trei picioare aletelescopului. Luă un pai şi începu să-lgâdile-n talpă. Hamilcar tresări, trasepiciorul şi continuă să doarmă. Mehmedrepetă figura, mai insistent. Astrologultresări din nou şi făcu ochii mari. Îlrecunoscu pe cel care-l gâdilase şi încercăsă se ridice dintre picioarele telescopului.

– Efendi!– Scoală cartaginezule că vine soarele

peste tine. Ai avut o noapte senină, ce-aimai găsit? O cometă, o galaxie?

Astrologul se strecură printrepicioarele trepiedului, cu grijă maximă sănu răstoarne ocheanul, îşi frecă ochii şifaŃa cu dosul palmelor să se dezmeticeascăşi răspunse greoi:

– Am găsit ce-am căutat, efendi. Amtrecut dincolo de cerul de sticlă, am trecut,gata! şi râse bucuros, ca un Ńap care behăie:hă-hă-hă.

– Şi ce-ai văzut, acolo, fericitule?Hamilcar se întunecă la faŃă.– Nu ştiu, efendi, nu ştiu cum să vă zic.– Ai văzut ceva rău, presimŃi un răzbel,

o molimă, un cutremur?Astrologul se frecă la ochi, apoi clătină

capul ca şi când ar fi avut de comunicat oprevestire sumbră:

– Ce-am văzut, nu cred că e bine.– Tu spune ce-ai văzut şi Ńi-oi spune

eu dacă e bine sau rău.


CONSTRUCÞII NOI ªI VECHI*(fragment)

PROZĂ

SperiaŃi, cei doi se retraseră în cortul lorşi tăcură chitic preŃ de câteva zile.

Bunicul apucă atunci să mai ridice vreocâŃiva metri pătraŃi de zidărie, când RaliŃa ieşiîntr-un suflet din cort şi se repezi în genunchila picioarele acestuia, cu o nouă rugăminte:

– Aoleu, Bunicule, pupa-Ńi-aş tălpilematale! Ai avut mereu un sufleŃel bun cu noi.Lasă-ne să-l scoatem şi pe Leandru, băieŃaşulmeu de suflet, cu căruŃa lui, cu catârii, să ştimşi noi cum vin zilele la rând, că, fără el, suntemmorŃi, nu avem nici un şir şi nici un căpătâi.Aşa, mânca-Ńi-aş sufleŃelul. Lasă-ne, hai, ziida! Hai, lasă-ne, milostiveşte-te de noi, daŃi-arDumnezeu zile, Bunicule!...

Bunicul încuviinŃă în mărinimia sanedezminŃită şi Ńiganca, cu aprobarea obŃinutădestul de uşor, cum nici nu sperase, aproapecă zbură până în uşa cortului unde începu sărăcnească:

– Ieşi odată de-acolo, afurisitule! Mopralo, mă! łi-am spus eu că Ńi-l aduc şi păLendruŃu nostru la lumină, Ńi-am spus?! Haila groapă şi pun-te pe scobit!

Romică ieşi din cort cu pipa lui ca uncârlig în colŃul gurii, înfoindu-se fudul cănevastă-sa izbutise să-l convingă pe Bunicsă-şi scoată din nou pe tărâmul acesta pe fiullor, luat pe un ciur de mălai de la nişte rumânisărmani de pe lângă Ciorogârla, şi care acumzăcea mort de nu se mai ştia când.

– Intră mă, după el, ce mai stai şi teholbezi aici ca o momâie?!, îi zise RaliŃa dupăce-l prinse de după ceafă şi-i dădu brânci îngroapă.

După vreun sfert de ceas, Romică reuşisă-l tragă afară pe Leandru cu oiştie cu tot,dar abia sus văzu că are o mână scrântită dincăzătură.

Leandru îi trase pe rând afară şi îşi înhămăcatârii la căruŃă, apoi începu, chiar din aceazi, să se-nvârtească în jurul năstruşniculuiiglu/ciupercă al Bunicului ce apărea dinpământ odată cu zorile şi dispărea în chip

* Din volumul Sub soarele sudului, în curs de apariŃie

Emil StãnescuEmil StãnescuEmil StãnescuEmil Stãnescu

misterios odată cu lăsarea nopŃii. În jurul lui,Bunicul ridicase 12 coloane de marmurăasemenea unui peristil peste care montasedoar o arhitravă pe care, deasupra, se sprijineamaiestuos, cerul. În jurul acestui splendidansamblu luminos, a coloanelor de marmură,încă nebotezat, avea să se-nvârteascăLeandru instaurând în lume Timpul care, deşinu exista în realitate acolo sau aiurea, erainserat în acel spaŃiu printr-o convenŃie pecare Leandru era obligat s-o menŃină vie şis-o urmărească perpetuu, până la sfârşitullumilor, când majoritatea semenilor avea s-ocreadă a fi vreo realitate. Ceea ce, evident,nu era!

Neavând ceasornice, Leandru era nevoitsă Ńină evidenŃa anilor, lunilor şi zilelor scriindpe un răboj cu o custure, iar în cadrulrăboajelor evidenŃa orelor, minutelor şi, mairar, a secundelor prin poziŃia pe care o ocupasuccesiv dând ocol veşnic mişcătorului iglual Bunicului.

Cu vremea, tenacele Leandru avea să-iînsărcineze pe cei doi catâri să Ńină evidenŃaorelor care treceau prin dreptul celor 12coloane suficient de încet până la nămiezipentru ca apoi să se întoarcă şi să străbatăacelaşi drum în sens invers până către miezulnopŃii, pentru că el îşi găsise altă treabă defăcut.

Cum tot omul nestăpânit din fire îşi cautăşi găseşte cel mai adesea că i-ar fi mai de foloscâte o năstruşnicie cu care să-şi omoare timpulîn loc să se Ńină cu temei de rostul ce i s-a datcând a venit pe pământ, cei mai mulŃi găsesco aşa de mare dulceaŃă în această păcălire avieŃii încât mai degrabă preferă să-şinesocotească averea, bunul renume oriamintirea pioasă asupra trecerii prin viaŃăpentru asemenea năzbâtii înşelătoare. Tocmaiastfel, iată-l şi pe acest copil fără noroc înviaŃă, pe numele lui Leandru Romano.

Inteligent peste medie şi Ńintind chiar laun vârf, între cei din tagma lor, Leandru aveasă susŃină după mulŃi ani de practică curezultate bunicele, într-una dintre conferinŃele


în privinŃa Timpului că aşa ceva nici nu există,nici măcar sub aspectul unei calităŃi a spaŃiului,ci pur şi simplu ca o abstracŃie inventată deom pentru a-şi putea corela viaŃa în infinitateamanifestărilor ei şi că, de fapt, toate obiecteleexistente în lume, toate fiinŃele şi tot ceea ceeste perceput de om ca fiind realitatea nu suntdecât manifestări ale energiei iniŃiale auniversului în perpetuă epuizare, şi că fiecăruilucru îi este destinată o anumită energie care-lmenŃine în fiinŃă şi-l face să fie cât îi este datsă îşi păstreze identitatea. Cu alte cuvinte,toate bune şi frumoase până în clipa în careenergia destinată fiecăruia, fiinŃă sau lucru,s-a epuizat. Atunci vaza cea plină cu existenŃăse sparge şi acel lucru sau fiinŃă dispare-nneant, născând din descompunerea lui altefiinŃe sau lucruri care pornesc şi ele încontextul lumii noi către împlinirea propriuluidestin, la nesfârşit.... Dar timpul ca Timp, înafara convenŃiei măsurate de ceas sauclepsidră nu există!

Aşa stând lucrurile, spunându-şi ce aveade spus, pe tot parcursul acestei istorii,Leandru va sta sus în căruŃă, pe leagăn,bătându-şi capul cu un rebus cu zilelesăptămânii al naibii de greu pe care, cinstit şilăutăreşte, cum le spusese tuturor, îl începuseîncă înainte de a fi fost lovit de apoplexieşi-ncă nu-l rezolvase, cu toată osteneala, darnu se grăbea. Avea Timp destul.

Acum, după acea îndepărtată moarte, înnoua sa existenŃă, apoplexia cu crizele eitrecute, nu-l mai supăra şi-şi putea dedicatimpul acelui rebus cu zilele săptămânii alnaibii de greu. Înainte de toate însă, îşi mânazi de zi şi oră de oră catârii pe-aproape demijlocul coloanelor ori pe partea din faŃă, oripe cealaltă a casei Bunicului şi treburiletuturor mergeau cât se poate de bine, şi toŃi îierau recunoscători. În ce fel? Care cum putea:unii cu câte ceva de-ale gurii, alŃii cu câte unnou rebus, cu câte o privire binevoitoare, şi,poate, un surâs sau un „Bună dimineaŃa!”.Orice era bine primit.

În căruŃă mai rămăseseră câteva coloanepentru vreo eventuală dilatare a timpului pecare Leandru găsise de cuviinŃă că ar fi bines-o prevadă când îşi comandase fusele acelorcoloane dorice mai vechi unui sculptor dintr-oinsulă îndepărtată.

Când apăruse cu ele între Ńigani, primullucru pe care-l făcu fu acela de a repeta unlucru arhicunoscut: „Prevederea este mamaînŃelepciunii”. A doua lună, când toŃi seobişnuiseră cu el şi-ncepuseră să-l creadăînŃelept, mai ales că rezolva şi rebusuri cuzilele săptămânii, Leandru fu aproape gata săse prăpădească de inaniŃie, fiindcă, dând baniipe coloane, uitase să-şi planifice paralele

astfel încât să-i ajungă pentru lunga lui viaŃă.Şi aşa-l luară în grijă cei din şatră pentru anu-l lăsa să moară prost, din lipsă deprevedere, tocmai pe el… Şi, cum ceva maitârziu, aveau să conchidă cu toŃi, s-a doveditcă pericolul care-l pândea pe bietul lorînŃelept, era de fapt scleroza.

Asta era cu Leandru.Îşi făcuse deja un testament în care

stipulase în mod expres să fie îngropat cu ceidoi catâri fiindcă aşa le era obiceiul, să-lîngropi pe rrom cu ceea ce a avut el mai drag.Unii se-ngropau cu nevestele, alŃii cu copiiisau cu vreo căldare, cu pipa sau chiar cucloşca, aşa cum făcuseră, nu mai departedecât Romică şi RaliŃa, aşa cum s-a văzut.Acum aceasta din urmă îi făcuse cloştii saleun cuibar din părul lui Romică şi n-o slăbeadin ochi toată ziua de frică să n-o mănâncecumva dihorul.

Dihorul n-avea s-o mănânce, dar, încurând, avea să se-ntâmple o mare nenorocire.Nenorocirea, când e să vină, îmbracă feluritechipuri anormale şi vine cu putere, încercândsă-i zdruncine omului credinŃele, părerile şigândurile pe care el le credea a fi cele maitrainice. Este însă în firea omului să seiluzioneze, altfel i-ar fi greu să trăiască. Aşa,se agaŃă şi el de câte o iluzie, ca înecatul deun pai şi, când e să vadă că e gata să se ducăiarăşi la fund, îşi zice: ei, iată că din nou m-alovit nenorocirea. Aşa a zis şi Ralita, dupăcum se va vedea chiar acum:

– DordolenŃa la dulciriclenŃa! Of, of, of,of. DordolenŃaaaa…, dordolenŃaaaa!

łiganca se tăvălea pe pământ, îşismulgea părul din cap şi se bătea cu pumniiadusă într-o stare de nedescris.

– Da, ce-ai, femeie?! zise Bunicul sositîntr-un suflet.

– DordolenŃa la dulciriclenŃaaaa…!repeta RaliŃa şi arăta către salcâmul de lângăcort. Devlai, Devlai so te chero?!

Bunicul privi într-acolo şi rămase uluit.Biata femeie avea toată dreptatea.

– Mi i-a spânzurat de picioare-n salcâm şimi i-a omorât: doisprezece pui şi o cloşcă, vai,nenorocita de mine, de ce mai trăiesc, de cemai trăieeesc eu, Doamne ?! Trimite moarteasă mă ia, că nu mai am de ce să mai trăiesc!...

Într-adevăr, doisprezece pui şi o cloşcăfuseseră atârnaŃi ca nişte lilieci de crengilesubŃiratice ale salcâmului, spânzuraŃi depicioare cu sfoara, cu capetele în jos, pânăcând li se scursese tot sângele în cap şimuriseră congestionaŃi.

łiganca fu prostită de fapta lui Romică.Aşa că de atunci începu să se poarte cu el cao mieluşea. Iar el îşi reintră în drepturileadevărate de bărbat la casa lui.


Ion MãrculescuIon MãrculescuIon MãrculescuIon Mãrculescu

PROZĂ

Jurnalul de la Marcona

Atunci, cei doi m-au invitat la un localca să mâncăm pizza, marcă italiană pe caremai întâi au avut grijă să o laude şi să spunăcă e renumită. De fapt, pentru cine nu ştie,pizza e un fel de cocoace mânjită cu sosde roşii şi ceva bucăŃele de salam de ceamai proastă calitate.

Ne servea o barmaniŃă tânără, cu ofustiŃă atât de scurtă, dacă mai putea finumită fustiŃă, încât noi am putut observacu uşurinŃă, după dunga de la cusătură, căşi-a luat chiloŃii pe dos.

După ce am mâncat pizza, contrarcredinŃei că atunci când mai mulŃi oamenistau la masă şi mănâncă, se împacă maibine, noi ne-am luat la ceartă. A lipsit puŃinsă ne luăm la bătaie. Eu am început totul(aveam oarece interese!) susŃinând cu tăriecă pizza n-a fost deloc gustoasă,dimpotrivă, a fost o porcărie. Aşa că amplecat şi i-am lăsat pe ei să plătească. Săse înveŃe minte!

Morala e una simplă, anume că atuncicând primeşti ceva de pomană, cel maisănătos lucru este să faci mofturi şi să spuică nu e bun. În felul ăsta scapi să plăteştişi nici nu-Ńi faci obligaŃii pentru dataviitoare.

*Eram tineri, eram timizi, eram nebuni,

mai ales eu...FaŃă de iubirea noastră atât de

mistuitoare, piesa aia cu Romeo şi Julieta,scrisă de Shakespeare, era o idilă banală,de-a dreptul răsuflată. Dacă mareledramaturg s-ar fi inspirat din povesteanoastră, altul ar fi fost nivelul teatruluimondial în momentul de faŃă.

Dar nemiloasa istorie a făcut ca şinebuna noastră iubire să se stingă încet-încet, ca şi cum n-ar fi fost, mai înaintede a deveni o filă de carte, un roman sauceva de felul ăsta. S-a stins ca o feştilă!Banal şi pe nebăgate de seamă. Ne-am trezitdintr-odată că nu mai suntem ceea cefusesem. Fiecare s-a lăsat dus pe o pală

de vânt într-o direcŃie proprie. Şi asta afost tot!

A fost tot, dar bine că s-a întâmplataşa! Nici nu se putea mai bine şi maionorabil. Dacă ne-am fi căsătorit şi am fiîntemeiat o familie, fiecare dintre noi ar fiavut un rol precis, de exemplu Romeo arfi fost un bărbat bombănit încontinuu deJulieta că umblă după curve, iar Julieta arfi trebuit să spele săptămânal izmenele luiRomeo, să gătească mâncare, să toaceceapă cu cuŃitul la bucătărie!

Cum ar fi fost?

*Am citit într-o carte:Tânărul Haralambie s-a angajat ca

vânzător la magazinul de labirinturi şiîncurcături la cărui patron era unul Lambă.Violent şi alcoolic, patronul îşi terorizafrecvent angajaŃii.

Nemaiputându-i suporta crizele şiînjurăturile, tânărul Haralambie s-a înfuriatîntr-o zi, s-a concentrat mental şi a făcutsă explodeze un bec din tavan. Apoi altulşi altul până când toate becurile au fostfăcute zob. Când a terminat cu becurile,s-a apucat să facă aceeaşi treabă şi cugeamurile de la vitrină.

După primele momente de stupefacŃie,patronul a devenit şi mai agresiv, dar niciangajatul său nu s-a lăsat mai prejos. Întâis-au defectat toate telefoanele firmeiînregistrând o sumedenie de convorbiriadiŃionale. Nu spun ce factură i-a venit deplată patronului la sfârşit de lună! Apoi auînceput să se mişte demenŃial sertarele dela dulapuri şi mesele. Două tablouri mariau început să se balanseze în cuiele dinperete, iar o pianină dintr-un tablou aînceput să cânte singură o piesă deGerswin şi să se mişte încolo şi încoaceîn spaŃiul strâmt pe care i-l punea ladispoziŃie rama tabloului.

A fost alarmată poliŃia, au fost chemaŃipompierii, au fost aduşi medici, a fost invitatăo cunoscută specialistă în descântece, iar


tânărul Haralambie a fost dat afară cu şuturiîn fund şi în fluierăturile mulŃimii adunate,care habar n-avea de ce fluieră.

Pentru tânărul Haralambie n-a fostnicio problemă pentru că a reuşit să seangajeze imediat, tot ca vânzător, la unmagazin de fitinguri plate, la Braşov, undeare o comportare absolut liniştită şi fărăefecte speciale.

*În Japonia trăieşte un fotograf orb. A

văzut normal până la o vârstă, apoi s-aîntâmplat ceva şi a rămas fără vedere. Darnu şi-a abandonat pasiunea pentrufotografie! Aşa ceva nu poate fi imaginatdecât dacă este vorba de un japonez!

Subiectele lui preferate sunt portretelede oameni. Mai întâi îi pipăie şi îi miroase.După aceea îi fotografiază. Unii miştocarifără bun simŃ, au spus că îi şi linge, dar nue adevărat!

Aşa se face că, după Beethoven,muzicianul surd, avem şi un fotograf orb!Nimic anapoda! Am văzut într-o revistăun alergător şchiop pornit să doboarerecordul mondial. Se folosea de o preoteză.Tot aşa, am văzut politicieni tâmpiŃi carene conduc, precum şi scriitori fără talentcare mânjesc hârtia, cam cum fac şi eu înmomentul ăsta!

*Doamnelor, Domnilor şi Domnişoarelor.

ŞtiinŃa este o mare nenorocire căzută pecapul oamenilor. ŞtiinŃa ne face nefericiŃi.Ce nevoie are o bălărie oarecare de ştiinŃă?Cât de mult o interesează pe râmă ce altecivilizaŃii mai sunt în cosmos? Cât de cu-rios este şoarecele să ştie ce previziuni faceştiinŃa? La ce bun ştiinŃa dacă poŃi trăi liniştitfără ea până la adânci bătrâneŃe? Nu nemai îmbolnăviŃi cu ştiinŃa voastră! Nu nemai stresaŃi!

Doamnelor, Domnişoarelor şi Domnilor.Tocmai s-a anunŃat că, în curând, Soarelenostru cel de toate zilele va avea niştebâzdâcuri, va da din picioare şi din celelaltemăruntaie fierbinŃi ale lui şi s-ar putea sănu mai apună, adică s-ar putea să vină pestenoi ziua veşnică (nu chiar veşnică, pentrucă nu va Ńine decât vreo două mii de ani!).Soarele nu va mai răsări şi nu va mai apune,va sta tot timpul spânzurat ca o flacărăacetilenică deasupra capului nostru. Nu vamai fi noapte, nu va mai fi dimineaŃă şinici amurguri cântate de poeŃi nu vor maifi. În schimb, vom avea multe avantaje:nu va mai fi frig în casele noastre, nu nevor mai îngheŃa picioarele, nu vom mai răcişi, deci, nu ne vor mai curge mucii. Şi nici

de lămpi de iluminat nu vom mai aveanevoie. Aşa că vom face economiiimportante la curentul electric.

Dar vor fi şi dezavantaje: va fi un pârjolde neimaginat, vom căsca din gură capeştele pe uscat, aerul inspirat va fi atât defierbinte încât plămânii ni se vor uscainstantaneu în piept, întreaga noastră fiinŃăintelectuală se va usca, iar noi vom arătaca nişte coji uscate, ca nişte batiste pusela vânt pe sârma de rufe.

Domnilor, Domnişoarelor şi Doamnelor.ŞtiinŃa este o mare nenorocire pentru

că face previziuni şi ne aduce pesimisme.

*Până la urmă, trebuie să recunosc:

Haralambie este un personaj inventat de mine.Haralambie este un tip violent,

complexat şi în stare de orice act nesăbuit.Haralambie are o iubită pe care a

botezat-o Haralamba, deşi nu o iubeşte.Teoria lui este că, dacă dragoste nu e,treaba aia ruşinoasă se poate face şi fără.

Într-o bună zi, simŃind că existenŃa luio pune în pericol pe a mea, va trebui să-lomor pe acest Haralambie inventat de mine.Deocamdată nu ştiu dacă o s-o fac prinîmpuşcare, prin spânzurare sau, cel maibine, provocându-i un stop cardiac în timpce doarme. Un stop banal care m-ar scutişi de bănuiala că eu sunt autorul crimei.

Eu l-am imaginat, eu îl omor! Suntautorul lui Haralambie şi nu neg că am stofăde criminal!

*Profesorul meu de latină din liceu era

mic, negru, chel, cu ochii bulbucaŃi şi atâtde tulburi încât m-am întrebat dintotdeauna şi mă voi întreba în vecii vecilorde ce a făcut Dumnezeu oameni aşa deurâŃi pe lumea asta.

Dar chipul lui era o nimica toată pelângă firea de tiranozaur pe care o avea.Nimeni în istorie n-a dârdâit, în faŃa uneifiinŃe umane, aşa cum ni s-a întâmplat nouăîn faŃa lui! Mai ales când ne scotea la lecŃieşi folosea nişte expresii ameninŃătoareprecum diateză pasivă, diateză activă, hic,haec, hoc, cazul ablativ şi aşa mai departe.

După ce se termina ora de latină şiieşeam în pauză, ne venea inima la loc.Atunci cântam hic, haec, hoc, treci la loc,eşti un mare dobitoc, nota doi în catalog!

De ce naiba mi-oi fi adus eu aminte deel tocmai acum? Mi-am stricat ziua!...

Memoria este un lucru nu doarnefolositor, ci şi nesănătos!...



Constantin MateescuConstantin MateescuConstantin MateescuConstantin Mateescu

ÎNTRE PRIETENI

PROZĂ

După cele petrecute zilele trecute, nuştiu dacă o să mai pot vorbi cu el. Mi-ar fiextrem de greu s-o fac. Sunt lucruri pestecare nu poŃi trece. Normal ar fi să încercsă uit sau să mă prefac că am uitat, ca şicum totul ar fi fost o joacă, hârjoană decopii zburdalnici.

Dar asta nu e totul. Suntem de douăzecide ani vecini. Stăm gard în gard. Când iesîn curte ca să hrănesc găinile şi curcilenevesti-mi sau să vorbesc cu Bimbo caremoŃăie întins pe burtă lângă cuşcă, amsentimentul inconfortabil că sunt privit, căsunt sub observaŃie. Un sentiment al naibiide tâmpit, ca şi cum aş fi făptuit un lucrureprobabil.

De întâlnit ne întâlnim, fireşte. CumpoŃi să eviŃi pe cineva cu care eşti vecincu casa. Ne salutăm. El mă salută, bună,Dandule, eu îi răspund şi gata, trecem maideparte. Fac tot posibilul să-l ocolesc. Cândplec de-acasă, mă uit în prealabil pefereastră ca să mă asigur că nu se află încurte. În caz că e, aştept să plece sau săintre în casă. Uneori aştept şi câte un sfertde oră. Ştiu că e caraghios ce fac. Că suntridicol. Dar asta e situaŃia în clipa când îlvăd, mă înhaŃă o greaŃă iremediabilă.

Când s-au mutat părinŃii săi alături, eramcopii. Îmi amintesc că ne dădeam cu saniape derdeluşul de la părintele Grigore. Eln-avea sanie şi îl primeam pe a mea. Era unpuşti firav şi scofâlcit şi cam nătâng darpentru mine problema asta nu conta. Nemai jucam prin curte de-a mingea la găoază,de-a v-aŃi ascunselea sau care face pipi maideparte. A mers vreo trei sau patru ani laşcoală, pe urmă taică-su l-a luat să înveŃemeserie în atelierul lui de cizmărie de pealeea Adâncată şi din momentul acela ne-amîntâlnit din ce în ce mai rar, fiindcă munceade dimineaŃa până seara şi parcă dintr-odatăs-a maturizat. Didu se ducea acum cu fete,avea o prietenă, Suzana, şi serile şi le pierdeacu salahorii prin cârciumile din mahalauarău famată a HinŃei.

Astfel încât ar fi exagerat să afirm căam fost prieteni. Am copilărit în medii

sociale diferite şi ne-am format în altă lumeşi numai faptul că eram vecini şi că amrespirat acelaşi aer, al oraşului de dinaintede război, ne-a apropiat într-un anume fel,a stabilit un soi aparte de comuniune întrenoi, o camaraderie, ca între beduinii cetraversează deşertul împreună, după carecărările li se despart.

Când m-am întors din Bucureşti, undefăcusem studii de economie, oraşul afişao altă faŃă. Vedeam pe stradă o sumă denecunoscuŃi, de oameni noi. AdministraŃiase schimbase, de la primar până la cel maimărunt funcŃionar. O parte a intelectualilorfusese ridicată sau luase drumul pribegiei.PărinŃii mei şi prietenii vorbeau ferit, înşoaptă. Nu mică mi-a fost mirarea cândl-am văzut pe Didu îmbrăcat în hainemilitare. Ne-am îmbrăŃişat. Se împlinise,exala un vag parfum de mosc. Tunica,nouă, cădea pe el perfect. Avea şiverighetă. łinuta sa m-a impresionat, nuaducea nici pe departe cu ucenicul pe care-llăsasem lucrând în cizmăria lui nea Vicude pe aleea Adâncată.

M-a invitat să beau o bere larestaurantul Elisee, pe Corso. Dacă nul-aş fi cunoscut de-atâta vreme, aş fi pututjura că e ofiŃer de carieră. Curat, distins.Purta pe umeri cu oarece distincŃie celepatru stele în cinci colŃuri, care marcaudimensiunile schimbării. Din câte mi-a datsă înŃeleg, făcuse nişte cursuri politice şifiind destoinic, lucra acum la SiguranŃă,sub oblăduirea lui Dogeanu. Mi-a spus cătaică-su îşi închisese între timp atelierul şise mutase la ConstanŃa, unde primisedirecŃia penitenciarului din municipiu. Tu,tu ce învârti? m-a întrebat şi descifram întonul lui nu atât curiozitatea de a afla ce ecu mine cât dorinŃa de a pune puŃină ordineîn relaŃiile dintre noi.

De-atunci ne-am întâlnit de multe ori.Schimbam vreo două-trei cuvinte,glumeam pe seama copilăriei noastrezvăpăiate. De fiecare dată era grăbit şi dacăne lungeam la vorbă se uita nervos la ceasşi se scuza, o întâlnire, ceva urgent la


slujbă. Descopeream, de fapt, că nu avemce să ne spunem. DistanŃa ce existaseîntotdeauna între noi se adâncise. Trăiampe paliere diferite. Mai consistente eraudiscuŃiile purtate în curte, peste gard.Făceam prognoze asupra recoltei de lavară, schimbam păreri despre alimentaŃiaorătăniilor, ne dam cu presupusul înlegătură cu seceta probabilă. Didu creşteaiepuri de casă, Ńinea un câine, trei pisici şiun papagal primit în dar de la o delegaŃiede poliŃişti din China. Duminicile, în jurulprânzului, striga la mine să vin la gard şisă ciocnim o bere rece. Aveam relaŃii devecinătate excelente.

Cu zece zile în urmă am fost chematla sediul lor din strada Rândunelelor. Amaşteptat o oră pe o banchetă, într-o odaiefără mobilă, cu geamurile mate. Singur.Se auzea de-afară foiala străzii, un zumzetsurd de glasuri vesele. Habar n-aveam cetreabă au cu mine. Nu mă ştiam dator lanimeni. Aflasem, bineînŃeles, că cine intrăacolo n-a venit degeaba. E plin oraşul dezvonuri neliniştitoare.

În fine, au intrat în cameră Dogeanuîn persoană şi Didu, vecinul meu cu casaCivili. Dogeanu a urlat că să mă ridic dracuîn picioare când stau în faŃa lui, era nervos.M-am ridicat şi în clipa următoare mi-aexpediat o palmă noduroasă, de mi-autrosnit urechile. Acum mi-e greu săreproduc în amănunt ce-a fost, că totuls-a petrecut destul de învălmăşit şi repede.

Au urmat o serie de palme, de pumni şi depicioare pe care mi le aplicau pe rând şi elşi Didu, nici nu pot spune care dădea maiîndesat, că amândoi păreau experŃi, şi întimpul ăsta Ńipau la mine mă reacŃionarule,mă exploatatoru dracu, mă banditule, păicum poŃi tu să spui acolo, în biroul tăunenorocit, că Ńara e condusă de vagabonzişi coate goale, că ruşii ne despoaie de toatăavuŃia patriei, că Stalin, conducătorulnostru drag, e un asasin sălbatic, care şi-apus în gând să fută toată Europa? Cumcrezi că o să tolerăm să ponegreşti poporulşi partidul clasei muncitoare? După ovreme, în care tot încasam scatoalce, şinici nu mai ştiam de mine, cred că auobosit şi s-au oprit şi s-au uitat unul la altul,să se consulte ce şi cum şi au socotitpesemne că repriza a fost suficient deproductivă. Dacă mai cârcoteşti, a zis cao concluzie colonelul, o să descoperi căavem mijloace mult mai eficace ca să-Ńiînchidem pliscul. Şi ca să încheie în aceeaşinotă, Dogeanu mi-a mai muşcat o labă pecare aproape că nici n-am mai simŃit-o.

Din cauza stării în care mă aflam, mi-egreu să-mi amintesc dacă vecinul Didu amai avut resurse să mă privească în ochişi să evalueze halul în care el şicolaboratorul său mă aduseseră. M-auexpediat acasă într-o Pobedă cu perdeluŃedantelate. îi interesa, dintr-o duioasăpudibonderie, să nu se vadă cum ies vizita-torii din sediul de pe strada Rândunelelor.

Jurnalul de la Marcona


*Profesorul ăla mă enerva cumplit!

Nu-mi plăcea cum arată! Nu-mi plăceavocea lui gâjâită! Nu-mi plăcea că mergecrăcănat! Nu-mi plăcea ce zice! Nu-miplăcea că locuieşte pe aceeaşi planetă cumine! Nimic nu-mi plăcea la el.

Aşa că-i făceam şi eu tot felul de şicane.Făceam tot posibilul să-l enervez şi să-lfac să plângă. Dar n-am reuşit niciodată!

Până într-o zi! Până într-o zi cândmi-a făcut semn să mă apropii de el.Eram pe holul şcolii. M-am apropiat desfidându-l cu privirea. Auzi mă, mi-a zis,vino diseară în parc, dar nu pe aleeaprincipală pe unde circulă toată lumea,vino pe unde e mai întuneric, de exemplupe unde sunt băncile alea vopsite în vio-let. Vino şi o să te curăŃ ca pe o cioară!Uite, cu ăsta!

Şi-a dat la o parte pulpana hainei şimi-a arătat ditamai pistolul, unul de-ălade-adevăratelea.

Dar te rog frumos să vii! Auzi mă?Nu m-am dus, că doar nu eram nebun!Dar din ziua aia mi-a plăcut nebuneşte

de el. În viaŃa mea nu mai văzusem un omatât de hotărât!

*Spălatul picioarelor, pilda din Biblie,

rămâne pentru mine încă un lucru a căruisemnificaŃie nu am ajuns s-o cunosc.

Dar îmi pot imagina o scenă întredoi îndrăgostiŃi. El îi spală picioarele, easuspină ş i închide ochii de plăcere,mâinile lui alunecă în sus pe coapse, totmai sus, sus de tot şi din cauza asta n-osă ajungă niciodată să o şteargă cuprosopul...

Asta este o poveste atât de tare încât,dacă m-aş apuca s-o scriu pe hârtie subforma unui roman, aş putea lua PremiulNobel pentru literatură, pe care mi-l dorescatât de mult!


Dan GîjuDan GîjuDan GîjuDan Gîju

ARS LONGA...

ARTA SUPLICIULUI(fragment)

Cel mai umilitor drum din viaŃa unuibărbat nu este cel către Golgota, cu sau fărăcruce-n spinare, în bătaia de joc a prostimiide pe marginea traseului, ci drumul către casă,după o înfrângere. Pe care, de cele mai multeori, îl parcurgi în cea mai deplină singurătate.Iar în cazul meu s-a întâmplat să-l parcurg şipe jos, într-un amurg de vară, duminica,undeva către apusul soarelui, fix 21 dekilometri. Poate că va veni vremea, odată, şiam să vorbesc detaliat despre asta. Ceea cevreau să spun acum şi aici este că, sprenorocul meu, atunci, în acea zi imposibil dearuncat la coşul uitării, la capătul lui, aldrumului, în miez de noapte s-a întâmplat săajung, totuşi, „acasă”, mă aştepta nu CurteaMarŃială, ca în atâtea şi în atâtea cazuri... Cuatât mai puŃin mă aştepta călăul... Ci bunicadin partea mamei mă aştepta, un pic veselă(tocmai făcea Ńuica) şi fără nici-o mare ambiŃie,doar cu o nemărginită încredere. O, nu!, nu înmine, că, la ora aceea nu-mi făceam iluzii că armai fi dat cineva pe mine vreo para chioară, ciîn Dumnezeu. O încredere care însă aveasă-mi profite şi mie. Dar numai că nu chiaratunci, imediat, ci peste vreo trei luni, treisăptămâni şi trei zile.

Aşa se face că, încă de pe atunci, amsenzaŃia, am ajuns robul cifrei 3! CifraperfecŃiunii divine, a echilibrului şi a suficienŃei,a desăvârşirii şi a renaşterii, a reînvierii... Pentrucă, nu-i aşa?, în cea de a treia zi, Pământul aieşit de sub acoperişul apelor.

Duminică fiind şi, culmea!, o zi al căreinumăr începe cu cifra 3, m-am trezit ceva maitârziu decât de obicei şi, ce să vezi, Eá1,dăruita de Soartă, nu mai era lângă mine, ca înfiecare altă dimineaŃă, aşteptându-mă săcobor, să-i pregătesc şi să îi aduc ceşcuŃa deness cu lapte. Trebăluia pe la bucătărie, dincâte am putut să-mi dau seama, aşa că gândulmeu păcătos a zburat imediat aiurea, cătreinfinitele orizonturi, la întrecere cu imaginaŃia...Şi întinzând mâna către noptieră, să iau cartea

lui Monestier2, aceea cu execuŃiile capitale,lăsată acolo cu fila-ndoită, deasuprateancului, de la miezul nopŃii, când măprinsese somnul, mi-am amintit de Soprana3,de chipul ei senin şi totuşi întretăiat, când şicând, de gratiile inconfundabile ale uneitristeŃi rebele care, nu ştiu de ce, mi-o face şimai dragă. Şi dintr-un foc, pe o bucăŃică dehârtie aflată în buzunarul de la piept al cămăşii(fiind cam frig în cameră, mă băgasem subpătură îmbrăcat ca de stradă, în pantalonulsport, negru, în cămaşa cu carouri, ai căreinasturi – după ce Eá mi-i rupsese, trăgând demine ca nebuna, într-un amurg otrăvit dintoamna trecută, cuprinsă de o criză specificăde gelozie – mi-i cususem singur acum osăptămână şi încălŃat cu ciorapii), ca şi cândmi-ar fi fost dictate de Tata, i-am scris cucreionul două poezii... Frumoase şi totuşitriste, pe undeva, cel puŃin comparativ cu ceade alaltăieri, când mi-am imaginat-o cea maifrumoasă femeie din lumea aceasta tot mairatată, mai în plină cădere, bolnavă deurâŃenie... Iată una din cele două poezii, aceeacare-mi exprimă cel mai bine, cred, starea şidisperarea care mă domină la ceasul de faŃă:Unde ne ducem noi? Spre care Ńel?/ Şi mâine,unde vom aprinde focul?/ Când tu eşti încărisipită-n El,/ Iar mie – lanŃuri grele-mi frângmijlocul?// Ce ne aşteaptă dincolo deculme?/ Şi timp – cât va mai trebui arat/Până când arca noastră fără nume/ Va eşuape-un colŃ de Ararat?// Ah!, nici nu ştii în cemă scald/ Şi nici nu Ńi-aş dori să ştii,vreodată,/ Cu-atât mai mult să vezi cumsânge cald/ Îmi picură din pana scuturată;/Că-n loc să iasă imnuri de iubire,/ Răsar totcioburi mici, de nemurire... (...Şi mâine?!).

Cred în blestem, aşa cum cred în ziua de ieri.

Vârsta pe care o voi atinge peste exact olună şi zece zile4, ideea că peste segmentulăsta de timp voi împlini 47 de ani, mi-l aduce,inevitabil, în bătaia imaginaŃiei pe Ştefan cel


Mare şi Sfânt... Urmează să împlinesc, aşadar,anii lui de domnie într-un timp cu cifra patruîn coadă, adică aceeaşi din timpul când eu amvenit pe lume, patru secole şi şase deceniiulterior... Şi o dată cu Ştefan cel Mare,invariabil, gândul mă poartă cu zeci de aniînapoi, uneori apărându-mi pe retinamemoriei, cu barba lui mai degrabă ca neaua,nerasă de câte o săptămână, şi mustaŃa a laStalin, stufoasă, fermă şi neagră, tataia..., zisMitică Fidel5, cel care mi- dat primele lecŃii deistorie, şi nu numai de istorie, din viaŃa mea.Nu avea decât patru clase primare, cum eraobligatoriu atunci, în vremea lui (se născusetot în luna noiembrie, numai că în anul 1908),şi nu pot uita nici azi cum, de fiecare dată, înpragul nopŃii, când se punea pe scăunelul cupatru picioare de la gura sobei, Ńinând întregenunchi troaca în care curăŃa boabe pentrua doua zi-dimineaŃă, ca să le dea la orătănii,pe fundalul inconfundabil al hârşâituluidinŃilor curăŃătoarei manuale, de fier, peşiragurile aurii ale drugilor de porumb, picauuna câte una, aidoma celui mai real examende cultură generală pe care l-am dat vreodatăîn viaŃa mea, întrebări de genul acesta: Întrece ani a domnit Ştefan cel Mare? Dar MihaiViteazul? CâŃi ani a domnit Matei Basarab?Când a avut loc Bătălia de la Călugăreni? Cebiserică a construit Vasile Lupu în Muntenia?Şi de ce a construit el această biserică?... Sămai spun cu cât dispreŃ ajunsesem să mă uitla camarazii mei de ghiozdan prin clasa a IV-a,când, graŃie manualului de istorie a patriei,ajunseseră, în sfârşit, să afle primeleasemenea „secrete” pe care eu le visam încăde la grădiniŃă? Ca să nu mai spun că astăzi,şi o fac în perfectă cunoştinŃă de cauză, pentrucei mai mulŃi dintre puii de român, majoritatealor foşti sau liceeni, încă, au răms tot secrete?Ei, dar pe cu totul altceva doream să pedalezaici când am adus vorba despre Ştefan celMare, devenit şi Sfânt, şi pe bună dreptate,mult încoace, în anii din urmă... Doream săspun că, o dată cu Ştefan cel Mare, mai îmivine în minte aşa, precum ecoul unei problemede viaŃă şi de moarte între timp pe deplinrezolvată de la sine, o altă reminiscenŃă acopilăriei, şi încă una care m-a torturat efectiv,zile şi nopŃi la rând, mai ales nopŃi, în aniiaceia atât de nevinovaŃi şi cruzi, însă cu atâtmai importanŃi, când te afli pe drumulinconştient şi tocmai din acest motiv periculosal identificării, căutării şi de multe ori aadoptării modelelor. Ei, şi ce vreau să spun ecă nu întâmpinasem nicio greutate în clipacând mă hotărâsem ce meserie să-mi aleg (amspus asta deja, şi încă demult, în deschiderearomanului Şantieriştii, apărut în anul 2000),dacă ezitasem foarte puŃin în alegerea echipei

de fotbal favorite (Rapid Bucureşti; am spusşi asta undeva, motivând cât se poate de logic)şi, paradoxal, fără să clipesc, măcar, fotbalistulpreferat, al cărui număr de pe tricou mi-ltreceam şi eu, cu mare evlavie, cu cretă, pevestonul bleomarin de la uniforma de elev, înrecreaŃia mare, înaintea „derbiului” (termennecunoscut total pe atunci) dintre Dideşti6 şiRăsfiraŃi (eu apăram onoarea celor dinRăsfiraŃi; sat inexistent pe vreo hartă a lumii,poate doar dintr-o întâmplătoare coincidenŃă,ci numai pe cale orală, din tată-n fiu setransmitea, aidoma cântecului popular) – cutotul altfel aveau să se petreacă lucrurile încare, fără să mă oblige nimeni, habar nu amnici azi cum mi-a venit ideea, a trebuit să-mialeg eroul preferat, care în mintea mea nu puteasă fie altul decât unul din marii voievozi aineamului, vitejii vitejilor, spaima tuturorduşmanilor noştri şi în primul rând ai turcilor.Din clipa când am conştientizat acest lucru, omare dilemă a început să mă prindă în mrejeleei că azi, deşi mă gândesc la acest aspect cumare detaşare, chiar cu o undă de amuzament,nu-mi pot aminti nici chip cum am scăpat desub apăsarea ei. Pentru că, pe de o parte,sângele meu de... teleoltean trăgea talerulbalanŃei, şi cu ce putere, încă!, spre MihaiViteazul... aura lui legendară, de unificator altuturor Ńărilor româneşti... Ba, încă îl şi vedeamcu ochii minŃii cum îl umileşte pe generalul turc(mai apoi am aflat că era albanez la origine,fapt pentru care l-am dispreŃuit şi mai mult)Sinan Paşa la Călugăreni, rupându-i dinŃii şidându-i un şut în fund, până dincolo de Dunăre(abia mai târziu am aflat că n-a fost chiar aşa,dar asta e altă problemă, oricum neimportantăper ansamblul întregului tablou). Ei, însă numă împăcam cu ideea că a fost atât de fraier, laMihai Viteazul mă refer, să se lase ucis degeneralul George Basta pe Câmpia Turzii. Cuasta nu puteam să mă împac nici chip.Ajunsesem până acolo încât mi se inoculaseideea că dacă-l voi alege ca erou favorit peMihai Viteazul, voi sfârşi aidoma lui, ucis printrădare de cine ştie ce mameluc, undeva pevreo câmpie nenorocită. Pe când Ştefan celMare... Da, numai că Ştefan cel Mare avea unmare neajuns: era... moldovean. De parcă ar fifost altă naŃie, dar, în fine, aşa simŃeamatunci!...

Până la urmă, după torturi de neimaginatazi, după nopŃi de nesomn şi tot felul decalcule, de combinaŃii şi vise, într-o bună zi,m-am decis: sunt Mihai Viteazul. La asta acontribuit şi cinematografia română vreau săzic, cea de care azi s-a ales praful, deşi,oarecum paradoxal, câştigă premiu dupăpremiu cu tot felul de surogate la festivaluripentru copiii de suflet ai ecranuui: filmul


„Mihai Viteazul”, al lui Sergiu Nicolaescu, îmiplăcuse mai mult decât cel cu Ştefan cel Mare,mai precis acela în care juca nu mai puŃinmarele actor Gh. Cozorici... Ce mai vreau săspun totuşi este că, uite, azi am ajuns la aniicât a domnit unul şi aproximativ la anii deviaŃă ai celuilalt. Ai eroului meu căzut peCâmpia Turzii, acum exact 410 ani, dar rămasveşnic în memoria unui neam încă nedemn desacrificiul lui.

Am cumpărat Istoria ilustrată aexecuŃiilor capitale, scr isă de MartinMonestier, pentru că vânzătoarea, o tipă tunsăscurt, între două vârste, cu buze senzuale,totuşi, rujate strident şi cu figură sobră, decălău în pauza de studiu a condamnatului ladecapitare, mi-a operat o reduceresubstanŃială, dar adevărul este că oricum aşfi procurat-o într-un fel întrucât sămânŃa Arteisupliciului risca să se usuce-n cuib, carteafiind anunŃată de vreo trei ani fără însă a mă fiapucat de scris vreun rând. Sigur, lumea credcă şi uitase de treaba aceasta, ceea ce nuînsemna, totuşi, că nu-şi va aduce amintevreun critic, cândva, întucât problemarămăsese scrisă negru pe alb, pe coperta patrua penultimului meu roman, în cre anunŃam, cuautoritatea celui aflat în deplinătateafacultăŃilor sale mintale, ditamai trilogia, carteaaceasta urmând, cum ar veni, s-o încheie. Deaceea îi şi dădusem un titlu atât de incitant,credeam eu (şi încă mai cred), ca să fieaşteptată cu sufletul la gură... Că între timpmă lămurisem, şi încă relativ repede, că nuprea are cine s-o aştepte, aceasta este altăproblemă, căci, la urma urmei, era chestie şide automobilizare; eu, dacă nu am un obiectivclar după care să fiu obligat să alerg, am bunulnărav al românului născut-crescut la Ńară dea prinde primul moment favorabil ca să mă laspe tânjală. Şi cred că o şi cam făcusem cândam dat cu ochii de cartea aceasta. Ideea însăîmi venise, nu ştiu dacă am apucat să declarpe undeva, încă de acum patru ani, când amvizitat Muzeul Torturii din San Marino.Acolo, în vreme ce pozam pentru eternitatecu craniul unui fost condamnat la decapitareîn mână, apropo de... Hamlet, imaginându-mitot felul de chestii nu prea ortodoxe, am simŃitun fel de curent ciudat prin vene şi, cumpriveam la fata de la casa de bilete ocupatăcu numărarea mărunŃişului, m-am trezit luândaceastă hotărâre „genială” m-am legănat euîn iluzie atunci: Voi scrie „Arta supliciului”...

Soprana, când a văzut-o şi, mai ales, dupăce a răsfoit-o un pic, mă refer la capodopare luiMonestier, a spus că e o carte macabră. În altecondiŃii de spaŃiu şi timp, constatarea aceastami-ar fi amplificat etuziasmul, în noile împrejurări

însă... Dar şi aşa, cum sunt un tip destul decăpos, am hotărât că voi merge înainte. Pânăla capăt... Până la ultima filă, mai exact. Şi maiexact, până la ultima picătură de sânge...

Am iubit întotdeauna târfele... Ducpururea cu ele, chiar şi când îşi plimbă animalulde companie prin părculeŃul din faŃa blocului,o tristeŃe zăludă care mă inspiră.

Nimeni n-a pariat pe mine vreodată, nicimăcar Tata. Ceea ce, dacă stau să mă gândescbine, n-a fot chiar aşa de rău întrucât, numaigraŃie acestui amănunt, de vreo două-trei oriîn scurta mea viaŃă, m-am putut desprinde dehaită în marele câştigător, în unicul,surprinzătorul şi norocosul... Ca atare, cumsă nu-mi poarte pică maidanezii cu papion,care visează non-stop covrigi împletiŃi pentrucozile lor rebegite? Cu toate acestea însă n-am voie să mă culc pe laurii victoriilor mele,de altminteri destul de efemere, cât încă lemai aud schelălăiturile strident-patetice prinpresa de campanie. Nu încă şi nu niciodată,de altminteri, atâta vreme cât am dreptul şiştiu cum se poartă o sabie, fie aceasta şi cujet de cerneală.

Note:1 Eà, primul persomaj imaginar al acestei cărŃi

aparent autobiografice.2 Martin Monestier, scriitor francez, autorul unor

cărŃi gen Istoria ilustrată a execuŃiilor capitale

de-a lungul timpului (2004).3 Soprana, cel de-al doilea dintre personajele

imaginare ale cărŃii de faŃă. Vor mai urma şi

altele, desigur.4 Am demarat acest proiect, pe care îmi place să

mi-l imaginez unul de cursă lungă, într-o superbă

dimineaŃă de octombrie a anului 2011, în drum

spre Bucureşti. Ce-i drept, ideea şi primele notiŃe

le-am însăilat în seara precedentă, la Târgovişte,

după ce mă delectasem aproape întreaga zi cu

cel dintâi dintre „caietele” sale, tocmai apărut în a

doua ediŃie la Humanitas. Această notă explică,

pentru oricine altcineva ar fi interesat, eventual,

de problemă, inevitabilele mele reveniri pe parcurs

la marele, valabilul, dar cu atât mai dubiosul,

ciufutul şi, oarecum, falsul sceptic. Dincolo de

toate acestea însă, ca fapt divers, cred că se

cade să spun că însemnările cuprinse între

coperŃile acestei cărŃi, din motive de ordin tehnic

şi, pe undeva, chiar estetic, nu respectă strict

factorul cronologic. Îmi place să sper că acest

mic detaliu de şantier nu va deranja pe nimeni.5 Personaj din romanul Fantomele nu răspund la

salut (2007, Bibliotheca).6 Localitate în judeŃul Teleorman, la 18 km nord de

municipiul Roşiorii de Vede, pe drumul către Piteşti,

undeva pe stânga, intrată în istoriile literare pentru

că aici s-a născut scriitorul Gala Galaction.


Eus. PlatcuEus. PlatcuEus. PlatcuEus. Platcu

MEMORIILE DOCTORULUILEURZEANU* (2)

EVOCĂRI

Din economii, dar mai ales cuîmprumuturi, uneori, rizibil de insignifiante(cîteva sute de lei) de la toŃi prietenii a reuşitîn 1962 să cumpere un Wartburg nou câştigatde doamna Majoli, fostă prima soŃie aavocatului Barbădeasă-Gălbinari, paralizatăde aproape zece ani.

Toate încercările de a învăŃa să conducăeşuau fiindcă atunci nu exista şcoală de şoferişi era nevoit să exerseze pe nişte coclauri lamarginea oraşului unde Wartburgului îitrosneau toate încheieturile când o luau raznapeste mormanele de gunoaie. Un prietendintre creditori, Marin Sănătescu, (aveapermis din armată, fusese doi ani şoferulcomandantului de batalion) asistându-l, seprăpădea de râs; făcându-i-se milă de maşinăa sugerat complicitatea miliŃianului TărâŃăNapoleon, demiŃigan, din Valea Lungă: contracincizeci de lei şi o sticlă de coniac albanezScanderberg îi permitea să exerseze pe undrum forestier de 12 km., necirculat duminica.După şase duminici ori zece ore executa întimpul prevăzut de regulamentul examenuluitoate manevrele, de la pornirea în pantă lagararea cu spatele.

- Regulile de circulaŃie le ştiam fără niciogreşeală fiindcă în acest timp eram chestionatcu tot felul de întrebări încuietoare de cei caremă creditaseră, nerăbdători să obŃin cât mairepede permisul în vederea escapadelor pecare le visam cu toŃii. ÎnsoŃit de TărâŃă, Eliodorşi Costică, cu Marin la volan, ne-am deplasatîn mare grăbire la examen, fixat într-o marŃi deaprilie friguros.

Proba teoretică am trecut-o cu maximumde răspunsuri exacte, proba practică, condusăde locotenentul major Valeriu Ciupearcă,asistat de plutonierul Rândunică Jenel sedesfăşura cu plecarea din faŃa stadionului.Când locotenentul a str igat VirginiusAzincoaie, plutonierul s-a urcat în dreapta:

– Dă-i cărbuni!Am semnalizat stânga şi am demarat lin,

mai lin decât un transoceanic, vitezele le-am

* Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în pregătirela Editura Bibliotheca

schimbat la timp fără nicio ezitare, am oprit laSTOP, m-am asigurat şi am intrat pe CaleaDomnească; în dreptul benzinăriei, plutonierul(moŃăise până atunci) a slobozit o uşoarăundă cu damf de tescovină:

– Trage dreapta.După o pauză în care a coborât geamul,

inspirând adânc aerul aspru al dimineŃii:– N-ai acordat prioritate la trecerea de

pietoni de la Biserica Albă.Fusesem avertizat de TărâŃă să nu-i

contrazic pe examinatori nici dacă m-ar înjurade mamă şi mi-ar spune că sunt cel mai mareidiot pe care l-au întâlnit vreodată.

Mi-am muşcat limba: strada era pustie şiîn dreptul trecerii de pietoni erau două navetecu sticle de lapte goale.

Cu o schimbare de ton, aproape de firesc,plutonierul a emis un complex de sunete alcărui sens nu l-am înŃeles din primul moment:

– Mălaiu’!Văzând că nu schiŃez nicio mişcare,

impacient, a nuanŃat:– Uiumu, mă! N-ai auz?A citit, probabil, nedumerirea perplexă de

pe figura mea:– Bălceştii!Pe o bancnotă era efigia lui Bălcescu.Am înŃeles că era vorba de o şpagă.– N-am decât unu.– Mă mai fuŃi mult, mă?! Faci pe

scârŃanul? Vezi tu permis în secolul pai’şpe!şi m-a împuns cu cotul:

– Dă-te jos!S-a urcat la volan, a virat stânga fără să

se asigure şi a intrat în faŃa unui camionSteagul Roşu care a frânat violent.

În faŃa locotenentului a claxonat prelungca să fie auzit de toŃi candidaŃii:

– N-a semnalizat depăşirea!Am fost reprogramat peste trei luni.N-am scos nicio vorbă la toate întrebările

care mi s-au pus. Acasă m-am repezit în debaraşi am adus o sticlă de coniac Metaxa primităde ziua mea – o păstram pentru momentulfestiv al intrării în posesia permisului. La oraaceea niciun profesor din oraş nu aveamaşină. Am turnat câte un deget în cele cinci


pahare de apă şi am dus sticla la loc ca să potbea câteva înghiŃituri furibunde.

– Zi, dom’le, ce s-a întâmplat?!Am povestit cu cele mai mici detalii

răspunzând la întrebările care mă asaltau dintoate părŃile; am adus iar sticla şi iar am dus-ola loc, de data aceasta bând cu gâlgâituri caşi cum ar fi fost apă.

– Îl reclam! Îl reclam până în pânzele albe!TărâŃă m-a consiliat:– Nu se rezolvă cu reclamaŃie, dom’ Gili!

trebuie să dai cum dă toată lumea. Altfel...– Îl reclam! Fie ce-o fi! Îl reclam!Mă încălzise Metaxa. Paharele se

goliseră. Între două bancuri cu miliŃieni,TărâŃă ne-a rupt cu o zicere adânc simŃită:

– Dom’le, al dracului Metaxa ăsta, îŃimoaie sufletul şi-Ńi crapă şliŃul!

Am adus sticla şi am golit-o umplândpaharele mai bine de jumătate.

Aerul devenise dens; am deschis uşa şigeamurile de la balcon: fumul ieşea în valuriviolete înfruntate de roiuri de ŃânŃari neînfricaŃi.

TărâŃă rămăsese lucid:– Nea Gili, ăştia până dimineaŃă te

ciuruiesc. A închis uşa şi geamurile.M-am dus din nou în cămară şi am adus o

sticlă de Scanderberg (o aveam ascunsă pentrusituaŃii neprevăzute) pe care am golit-o în părŃiegale în cele cinci pahare. TărâŃă, expert:

– Dom’le, al dracului de albanezScandăbercul ăsta, te unge pe maŃe, coniaculnostru parcă îl fac din găinaŃ, perforează...

Trecuse de miezul nopŃii şi nimeni nuschiŃase niciun gest că ar vrea să plece.Paharele se goliseră şi TărâŃă revenise labancurile cu miliŃieni. Aveam în cămară douăsticle de Ńuică aduse de socru-miu pentrunea Tudorache, tapiŃerul, care repara dinşase în şase luni recamierul cumpărat în ratepentru noaptea nunŃii (vecina de la etajulinferior, pensionată pe caz de chestiifemeieşti, de câte ori o vedea pe Diana ointercepta sonor de la fereastră să se audăşi în blocul vecin: - Diano, voi nu mai reparaŃirecamierul ăla? N-am putut să dorm toatănoaptea, o să dărîmaŃi tavanul!). TărâŃă i-arecunoscut imediat provenienŃa:

– Dom’le, asta-i marfă de lux: undelemn,în doagă de gutui, puicuŃa are pe puŃin optanişori.

– De unde ştii? m-am interesat inocent.– Cum de unde, dom’le? După mărgele,

uite-le colea, pupa-i-aş eu boticu ăsta Ńuguiatde fată mare! şi a pus sticla la gură.

– Dom’le, marfa asta e marca MişuCristescu, din Ursei.

Nu greşise.Când am fost la ai ei prima dată, invitat de

Diana, elevă în ultima clasă de liceu, să-i cunoscpărinŃii, nea Mişu, a făcut un scurt istoric:

– Aici e baştina de patru sute de ani aCristeştilor (Cristea, pârcălabul, a primithrisov de întărire în 1526 de la Radu de la

AfumaŃi). Casa a ridicat-o tata pe temeliilecelei vechi moştenită de la bunicul lui.Magaziile din bârne de stejar cioplit cu bardasunt refăcute de mine. BuŃiile sunt făcute deState Belibou, meşter care lucra numai pentruhrubele domneşti.

Tata socru zicea, dom’ profesor (aceastaera formula pe care n-a abandonat-o nicidupă ce-i devenisem ginere: avea un respectneŃărmurit pentru intelectualii ridicaŃi dinrândul oamenilor simpli) dac-aş da drumu’la câtă Ńuică s-a vândut acilea duce Moreniiîn Dunăre.

Dinspre Iedera începuse să se lumineze;adormisem cu capul pe masă. M-a trezit Diana:

– Vezi că la unsprezece ai ore.– După un duş rece şi un ness Mocca

dublu, la zece jumătate păşeam apăsat pestrada Iederii pe care era liceul. Pe hol, Caterina,femeia de serviciu, a strigat ca la incendiu:

– Te-asteaptă-don-directo-la cabine’Am ciocănit discret de două ori; de după

uşă un răget m-a trezit de-a binelea:– Intrrăăă!– Vă salut, tovarăşe director.– Mă pulică, amu se vine? Lă prânzul ăl

mare?! Ai avut ore de la opt!– N-am ştiut că s-a schimbat... oraru’– Trebuia să te interesezi! Eteee, sula lu’

Noe, eu sunt mă-ta să-Ńi port de grijă? Dă-micaietul de planuri să semnez.

– Nu-l am la mine..., l-am uitat...– Te duci şi-l aduci. Fără el nu intri la clasă.– Vă rog, fiŃi îngăduitor, îl aduc după ce

termin orele...– Nu-s îngăduitor nici cu tata din groapă.

Astea-s dispoziŃiile secŃiei de învăŃământ, nusunt de la mine şi trebuie să le respectăm. Ne-amînŃeles? Dacă intri fără planuri semnate, tedau afară din clasă în faŃa elevilor. Eşti liber.

Când am ajuns lângă uşă, o măciucă m-aizbit în moalele capului:

– Şi mai termină cu beŃivăniile asteanenorocite, duhneşti ca o butie de borhot.Ieri după masă ai fost de serviciu la cantină.De ce ai lipsit? O să te reclam că nu-Ńiîndeplineşti sarcinile profesionale. Luna astan-ai dat nicio oră de meditaŃie, nicio lucrarede control, n-ai pus nicio notă, toatecataloagele sunt goale.

Este necesar să deschid o parantezăfiindcă Gili a vrut să se ridice de pe scaun, n-a reuşit din prima încercare, la a doua s-aînroşit-învineŃit şi mi-a făcut un semn discretcare tradus însemna, scuză-mă, trebuie sămă uşurez...

Mie ca cititor îmi displac autorii careapelează la acest procedeu: îŃi bagă pe gât totfelul de rahaturi ca şi cum s-ar adresa unoridioŃi; aşadar, îl consiliez pe cititor să nu-şipiardă vremea cu trăncăneli.

Eu sunt nevoit să mă folosesc de acestrăsuflat subterfugiu fiindcă trebuie sălungesc pelteaua pe douăsprezece pagini pe


care mi le-a cerut Alin Lulu Iamandi, fost colegde liceu, poet, critic, istoric literar, romancier,jurnalist, fondator al AsociaŃiei ScriitorilorRâncaci, preşedinte al fundaŃiei Aliserei,membru de onoare al Academiei deDespăducheat ElefanŃii din Regatul Găgăuz,cetăŃean de onoare al unor grote ce urmeazăa fi descoperite în canioanele sereicitaneze,director al editurii Ali-Lu-Ia, redactor şef alrevistei Ali-Muia, un fel de pubelă în caretipăreşte orice convins că şi din gunoaie sepoate face literatură de vreme ce colegulnostru Silviu Plici a reuşit să ajungă cap deafiş în haznaua parlamentară. Alin îşiargumentează aiureala asta cu drama unuiscriitor american, George Kenedz: refuzat cuobstinaŃie de toate editurile, nefericitul autors-a sinucis la 22 de ani, aruncându-se în faŃaunui accelerat; mama lui a continuat cinci anidemersurile, şi-a vândut tot avutul, s-aîndatorat la bancă şi a tipărit pe cont propriucartea fiului, răsplătită curând după apariŃiecu premiul Pulitzer, tradusă în nouă limbi,vândută în două milioane de exemplare.

– Vreau, zice Alin, ca în România să nuse sinucidă nimeni fiindcă n-are unde publica.

Nu sunt sigur că acest caz îl ştiu de laAlin sau de la televizor; mi-am adus amintede el în timp ce îl aştept pe Gili să-şi continuespovedania.

– Deseori mi se întâmplă să-mi atribuivorbe pe care le-am auzit de la diverşi indivizicu identitate insignifiantă; nu de puŃine orimi se râde în nas că mă prezint ca erou al unorîntâmplări pe care le-am citit sau le-am auzitdoar; această scrânteală nu mi-o pot explicadecât prin faptul că din prima copilărie nu-miamintesc nimic ca şi cum aş fi deschis ochiiabia la patru ani şi jumătate: mergând la treieratîn vârful căruŃii cu snopi de secară m-amagăŃat de o cracă pe care zărisem o nucă cucoaja verde plesnită; de la şase metri am căzutpe spate, cineva a turnat pe mine o găleată deapă, m-am trezit pe un Ńol într-o curte străină,aveam o durere surdă la ceafă şi strigam dintoate puterile:

– Mooor! Moooor! Mooor!Am fost dus în Ńol acasă.Mama m-a luat în braŃe şi m-a pus în

covata în care mă legănase până la patru anişi dormisem până la şase lângă patul ei fiindcăfăceam noaptea pe mine, ceea ce mi se reproşade către toată lumea cu infamantul chişoarcă.

Cea căreia îi spuneam mamă era, în realitate,bunica. Târziu, pe la doisprezece ani, mi-apovestit că avuseseră o nepoată, DobrinuŃa; înultima clasă de gimnaziu făcuse un copil şifiindcă n-a vrut să spună cu cine, tatăl ei n-aprimit-o în casă; m-au înfiat şi m-au crescut cugândul să-i moştenesc. Tata terminase magnacum laude Teologia la Universitatea dinCernăuŃi; deşi fusese oprit ca asistent la catedrade istorie a religiilor, venise în parohia lui taică-su, vacantată prin moartea acestuia.

Până la trei ani şi jumătate am crescut caun godăcel sugând mai multe ŃâŃe: când ofemeie năştea un băiat, tata, după ce îl boteza,o chema să-mi dea să sug, aşa că am vreopaisprezece fraŃi de... ŃâŃă.

În fiecare duminică mă luau la biserică şimama în strana ei de preoteasă mă Ńinea înpoală şi eu alergam pe toŃi pereŃii trăgândsfinŃii de barbă, săltându-le poalelemuceniŃelor. La patru ani, de sfântul Nicolaeam spus pentru prima dată Crezul înecându-măşi luând-o de la cap până am reuşit să-l terminpotrivit relatării jucate de mama când aveamusafiri.

Mare haz se făcea însă de o altă scenă decare nu-mi aduc aminte: într-o duminică num-au luat la biserică fiindcă aveam râie; mamaa pus la foc o oală cu fasole şi mi-a spus să oiau de pe plită când va scădea până la toartă.M-am luat cu joaca şi am uitat de fasole, cândmi-am adus aminte pe fundul oalei bolboroseaun terci afumat. M-am repezit la biserică,aflată lângă toloacă, şi din uşă am strigat cudisperare:

– Mamăăă, fasolea o fiert, căcat s-o făcut!Deoarece nu-mi aduc aminte de această

întâmplare, o suspectez tot pe mama carepunea pe seama mea tot felul de scorneli decare făceau mare haz.

Pe DobrinuŃa o ştiu dintr-o fotografie degrup făcută la terminarea penultimei clase aLiceului Regele Carol din StorojineŃ.

Despre cel care se bucurase defrumuseŃea acelei fete cu codiŃe legatedeasupra capului în chip de coroniŃă şi cufaŃa inundată de lumina unui zâmbet gatasă explodeze în râs circulau zvonuri imbri-cate: colegul ei de clasă , OresteMandarinescu, profesorul de sport EugenRaŃa, tată a trei copii. În scutece au găsit oscrisoare: Dragii mei, vă rog să mă iertaŃipentru supărarea pricinuită. Sunt sigură căOliver vă va alina suferinŃa. Scumpul meu,te rog să-i asculŃi pe bunici şi să-i consideriadevăraŃii tăi părinŃi. Toată viaŃa îmi va fidor de tine, mama.

Tata era protopop la Berhomet şi la urechiîi ajungeau tot felul de zvonuri încălecatedespre nepoată-sa: se măritase cu un medicevreu şi se plimba cu un Ford roşudecapotabil de la CernăuŃi la Viena, fusesevăzută în Bucureşti în compania unor ofiŃerienglezi; un nepot al lui Flondor îi adusese unziar în care era o fotografie pe pagina a treia:o femeie tânără, cu spatele gol, stă la masăîntr-un restaurant din Monte Carlo lângă undomn cu mustaŃă şi barbişon, despre careFlondor susŃinea că ar fi un apropiat alprinŃului Vladimir. Tata a descoperit peomoplatul stâng o aluniŃă pe care DobrinuŃan-o avea.

Toate acestea le-am aflat târziu şiniciodată n-am simŃit nevoia să-mi cunoscpărinŃii naturali.


Nicolae ScurtuNicolae ScurtuNicolae ScurtuNicolae Scurtu

NOI CONTRIBUÞII LA BIOGRAFIALUI ªTEFAN CIOBANU

FIRIDE BASARABENE

Biografia istoricului literar şi excelentuluicărturar Ştefan Ciobanu (n. 1883 – m. 1950)suscită, tot mai intens, interesul tinerilorcercetători din Basarabia şi România, undeînvăŃatul şi eruditul profesor s-a impus princărŃi fundamentale în ceea ce priveşte studiulinfluenŃelor şi al interferenŃelor slave culiteratura română veche.

Instruit şi format în importantemetropole culturale din Rusia, Ucraina şiPolonia, Ştefan Ciobanu a cercetat, cupasiune şi migală, în biblioteci şi arhive,mărturii, însemnări şi fapte de istorie şicultură românească ale înaintaşilor noştri.

Urmele româneşti şi ecourile acestoraau constituit o preocupare constantă a

acestui cărturar şi, totodată, însemnat omal cetăŃii, ce s-a manifestat ca un strălucitapărător al drepturilor celor din Basarabiaşi pe care nu i-a uitat niciodată.

Epistolele trimise, în timp, lui NicolaeIorga, ce se publică, acum, întâia oară,evocă cu profunzime preŃuirea pe care oavea pentru om şi, desigur, pentru operainegalabilului istoric.

Revelatoare prin francheŃea lor, prininformaŃiile mărunte şi prin discursulepistolar, aceste misive întregesc, în chipfiresc, relaŃiile lui Ştefan Ciobanu cuprofesorul N. Iorga, care a înŃeles, atât deexact şi atât de devreme drama Basarabieişi a oamenilor din această parte a Europei.

*[Chişinău, 5 iunie 1922]

Rog ordonaŃi telegrafic trimiterea sumelor adunate. Liga Culturală pentrureprezentanŃii transnistreni.

ChişinăuŞtefan Ciobanu

[Profesorului Iorga. Văleni. Telegrama nr. 167]

*Chişinău, 12 octombrie 1926

Iubite domnule profesor,

Îmi permit să mă adresez d[umneavoast]ră cu o mică rugăminte. După cumcunoaşteŃi, desigur, din ziare, la Chişinău se înfiinŃează o facultate de teologie. Pe lângăacea facultate va fi şi o catedră pentru istoria literaturii române (în special a celei vechicomparate cu literaturile slave).

Cercurile bisericeşti de aici m-au propus şi pe mine pentru acea catedră. Lucrărilemele în domeniul istoriei literaturii (asupra lui Dosoftei1, Cantemir2 şi Cultura românăîn Basarabia3 etc.) m-ar îndreptăŃi să sper că s-ar da măcar atâta atenŃie muncii melede ani de zile, că voi fi numit la cea catedră.

Cum în toată viaŃa noastră publică, politicianismul joacă rolul principal şi câştigă deobicei acei care n-au merite, mă îndoiesc că voi fi numit.

Această numire nu-mi trebuieşte pentru cine ştie ce sentiment de vanitate ~ cred căaş putea fi pus în situaŃia de-a lucra în mai multă linişte, aş avea mai mult răgaz.

Cunoscând atitudinea d[omniei voast]re faŃă de mine, încurajarea pe care am avut-oîntotdeauna din partea d[omniei voast]re şi greutatea cuvântului d[omniei voast]re,mi-aş permite să vă rog să interveniŃi pe lângă d[omnu]l ministru Petrovici4 cu uncuvânt pentru mine.


Am făcut cerere, am înaintat şi unele lucrări, sper că voi fi propus5 pe baza ar[icolului]81 (m-ar jena să fiu supus examenului). Ca suplinitor n-aş accepta.

Cu salutări cordiale al d[omniei voast]re,Şt[efan] Ciobanu

*[Chişinău], 12 noiembrie 1926

Iubite domnule profesor,

Aflu că în ziua de 21 noiembrie veniŃi la Chişinău ca să ŃineŃi o conferinŃă. Mi-aŃiface o deosebită plăcere să mă onoraŃi să vă pot găzdui la mine.

În ziua sosirii d[omniei voast]re voi fi la gară. Dacă nu veŃi avea alte perspective degăzduire, mă voi simŃi bucuros să vă văd în casa mea.

Al d[omniei voast]re,Ştefan Ciobanu

P. S.Voi fi şi mai bucuros dacă vine şi doamna, căreia vă rog să-i transmiteŃi salutările

mele.

*[Chişinău], 1/14 ianuarie [1]933

Înalt stimate colega,

PrimiŃi, vă rog, felicitările cele mai sincere de la mine, Ştefan Ciobanu, cu prilejulsărbătorilor şi a Anului Nou.

Dea Domnul să vă văd iar prim-ministru al României noastre, mare şi tare.Oare când va avea loc şedinŃă în Academia noastră? Am pregătit un discurs asupra

unui istoric, Bogrov, foarte interesant însă puŃin cunoscut la noi.Cu tot respect[ul],

Ştefan Ciobanu

[Domnului Nicolae Iorga, fost prim-ministru ~ Bucureşti].

*

RomâniaFundaŃia Culturală Regală

„Principele Carol“Căminul Cultural„Mihai Eminescu“

Comuna Arciz, jud[eŃul] Cetatea AlbăNr. 1578

5 decembrie 1935Domnule profesor,

Cu adresa noastră nr. 869 din 26 aprilie [1]935 vi s-a trimis un număr de 20 cărŃipoştale în valoare de lei 100, ce reprezintă aspectul Căminului nostru şi la careneexpediindu-se suma, am revenit cu adresa numărul.

Întrucât aceste cărŃi poştale constituie principala sursă de venituri, iar Căminulnostru, ale cărui ziduri sunt ridicate până la acoperiş, este ameninŃat a fi supusstricăciunilor din cauza intemperiilor, facem un stăruitor apel rugându-vă să binevoiŃi ane trimite de urgenŃă suma arătată spre a putea termina această operă de propagandăculturală şi naŃională pe meleagurile Basarabiei.

Termenul de răspândire a cărŃilor poştale, aprobat de Onor Ministerul OcrotirilorSociale, fiind expirat la 15 septembrie 1935, c[ărŃile] p[oştale] lansate şi neprimite pânăla acea dată, au fost trecute ca venit realizat în darea de seamă pe care am înaintat-oautorităŃilor, deci acestea nu ne mai pot fi restituite.



Constantin EretescuConstantin EretescuConstantin EretescuConstantin Eretescu

BASARABIA – 2011

NOTE DE CĂLĂTORIE

Ne-am întors din România, dinBasarabia, din Ucraina. ZdrobiŃi deoboseală, de zborul peste fusele orare,năuciŃi de cele văzute, impresionaŃi deoamenii întâlniŃi.

De unde aş începe? Poate că de la ceeace trebuia să fie punctul culminant alcălătoriei, drumul la Cetatea Albă. VasileŞoimaru, ghidul cu o inimă mare cât Ńara,ne ia de dimineaŃă, vesel, hotărât să măreaducă în copilărie şi să mă iniŃieze întainele oraşului meu natal, să-mi aratebaştina, cum zice. Şoseaua, luminată desoarele toamnei, e bordată de nuci carecresc pe ambele laturi de-a lungul a mulŃikilometri. Din loc în loc poŃi să vezi câteun om ori doi în şanŃul din margineadrumului. Târziu îmi dau seama că adunănucile căzute din pomi. După mai bine dedouă ceasuri ajungem la Vama, locul undese termină astăzi Ńara Moldovei. E greu dedefinit starea de tensiune care ia locul liniştiide până atunci. Contribuie la schimbareuniformele străine ale vameşilor, limba pecare o vorbesc, gesticulaŃia militară,controlul meticulos al maşinii în care neaflăm. Amfitrionul se supune, dar, dupăce totul se încheie, înjură vârtos şi apasăpe accelerator. O jumătate de ceas maitârziu intrăm în oraşul în care revin dupăaproape şaptezeci de ani. Mergem de-adreptul la cetate, o fortăreaŃăimpresionantă, care trebuie să fi inspiratteamă cotropitorilor vreme de multegeneraŃii. În cetate nu se poate intra. Omaşină a poliŃiei blochează de altfel accesulla poteca ce duce spre poartă. Revădmormântul sfântului Ioan cel Nou, cel alecărui oase se află la Suceava. Mi-l aminteampe malul Nistrului, mormânt simplu,protejat de un gard scund de metal, cu ocruce de piatră. Îl găsesc aşezat într-ocapelă, alături de biserica grecească. Întretimp i s-a schimbat şi naŃionalitatea. Citesccă este un sfânt ucrainean. Casa părinŃilormamei, a bunicii, pe care am apucat-o înviaŃă, era în preajma acestui mormânt. Cândieşeai în curte, după ce treceai pe subsârma pe care se uscau la soare peşti săraŃi

prinşi în cioace, ca ciorapii şi străbăteai opotecuŃă nisipoasă peste care dădeau năvalăburuieni înalte, ajungeai la malul limanului.Fluviul ajuns aproape de vărsarea în marese întindea grandios, cât puteai cuprindecu ochii. O barcă neagră, trasă pe uscat,se legăna când valurile loveau, ca o inimă,Ńărmul. O casă Ńărănească, scundă,probabil din chirpici, albă, cu un pridvorscund din lut galben pe toată întindereazidurilor din faŃă, cu un mic hol şi douăodăi, bucătăria în stânga şi camera de zi.Îmi amintesc o după amiază în care amfost lăsaŃi – sora mea, de vreo nouă ani peatunci şi eu de cinci –, în grija unchiuluiVania, fratele mamei. El primise misiuneasă ne hrănească. A pregătit o mulŃime desandviciuri minuscule, pe care le-a înşiratîn lungul laturilor lungi ale mesei dinbucătărie, după care a dat startul ca la ocompetiŃie atletică. Primul care isprăvea demâncat căpăta un premiu. Nu mai ştiu înce anume consta şi nu Ńin minte să-l fiprimit. Casa, aşa cum mi-o amintesc, numai există. În locul acela s-a ridicat ofabrică, o construcŃie de ciment zugrăvităîntr-un roz obosit. I-am dat ocol, am căutatîn spatele colŃurilor, dar nu mai e nimic.Nu departe de cetate se află şi biserica şicimitirul armenilor, o minoritate vizibilăcândva în trecut, de vreme ce lăcaşuldatează din sec. XIV şi este prima bisericăridicată de armeni în spaŃiul locuit deromâni. Mai este acolo. O clădirescufundată în pământ până într-atât, încâtprimul rând de ferestre se află la nivelulsolului. În jurul ei, copleşit de copaci şiburuieni înalte cât omul, se află cimitirul.Mai zăreşti câte o cruce. Singurul loc dincare o poŃi privi este poarta încuiată şiferecată cu lanŃ. Lăcaşul continuă totuşisă fie cunoscut. O adolescentă care visape un pietroi în mijlocul străzii ne-aîndrumat fără greş.

A urmat căutarea nespornică a caseipărinteşti pe străzi înghesuite, cu mulŃioameni. Reperele cu care am plecat ladrum s-au dovedit nefolositoare. Vechiulparc central al oraşului a fost de negăsit,


ca şi fostul liceu de băieŃi „Mircea celBătrân”. Ca să nu mai spun de vecheaadresă a casei, Str. Dragoş Vodă nr. 3.Trecătorii nu pot fi întrebaŃi, în nici un cazîn română, o limbă pe care nu o mai auzivorbită pe stradă. Percepi o anume stare devigilenŃă şi surescitare la cei pe lângă caretreci, care mi-a evocat teama pe care oîncercau bucureştenii la vederea unui străinîn timpul aproape uitat al comunismului.Atât de evidentă, încât însoŃitorul nostru nua îndrăznit să întrebe unde s-a aflat pevremuri tribunalul judeŃean, un loc de lacare puteam porni în căutarea casei în caream văzut lumina zilei. Am dat în schimbpeste monumentele regimului sovietic,amplasate în locuri vizibile. Între ele, unobelisc gigantic, dedicat victoriei în ultimulrăzboi, flancat de statuile aurite ale unorostaşi cu piepturile proiectate în afară, unsoi de îngeri înarmaŃi cu puşti mitraliere.întregul ansamblu ridicat pe fundalul apelorNistrului. Sau, la marginea oraşului, unmonument ridicat întru amintirea unui grupde comunişti executaŃi cândva, în deceniulal doilea al secolului trecut de autorităŃileŃării. Aflăm din inscripŃie că grupareailegalistă lupta împotriva „ocupaŃiei”româneşti. Un detaliu care mi-a atras luareaaminte, nu lipsit de semnificaŃie: caselescunde apărate de garduri de ciment sautablă vopsită, înalte de doi metri, prin carenu poŃi vedea nimic din ceea ce se petreceîn bucătărie sau în dormitor. Coroanelecopacilor îi ascund şi ele pe cei dinăuntru.De bună seamă un sistem de protecŃieîmpotriva unei îndelungate supravegheri asemenilor.

Lunga şi întortocheata preumblare prinoraş am asemuit-o cu întoarcerea unuimort de pe cealaltă lume să caute locul încare s-a aflat cândva la adăpost.

Prin comparaŃie, Chişinăul şi satelevizitate mi-au părut locuri încărcate de sevăşi de lumină. Spre deosebire de sate, integralsau aproape integral româneşti, populaŃiacapitalei se împarte în părŃi aproape egaleîntre vorbitori de limbă românească şivorbitori de rusă, fie ei ruşi, ucraineni saugăgăuzi. Asta face ca alegerile să fie mereustrânse, iar tensiunile dintre adepŃii Moscoveişi cei care privesc spre Europa şi spreRomânia să fie mereu în pragul exploziei.La ultimele alegeri pentru conducereaprimăriei, consumate în luna iunie, liberalulDorin Chirtoacă a câştigat, într-un al doileatur de scrutin, la o diferenŃă de numai 4.422de voturi din cele aproape 370.000 exprimateşi asta graŃie voturilor unui sat românescaflat în suburbia capitalei. ÎnfricaŃi, oameniifăceau predicŃii sumbre asupra a ceea ceavea să se întâmple în eventualitateavictoriei contracandidatului comunist:

întreaga conducere a oraşului urma săintre pe mâna ruşilor, limba oficială aveasă fie din nou rusa, la fel emisiunilorposturilor de radio şi televiziune, iarperspectiva intrării în Uniunea Europeanăanulată pentru cine poate spune câtăvreme. Se pare că starea de incertitudineprivind viitorul Ńării va persista. Ruşiiaduşi în R.S.S. Moldovenească pentru aprelua conducerea statului în aniicomunismului refuză încă să accepte cădominaŃia lor a luat sfârşit, că ei reprezintăo minoritate, iar limba Ńării este româna.Vei întâlni încă pe stradă maturi, dar şitineri care-Ńi vor răspunde la o întrebareoarecare printr-un arogant, aproape jignit,„Ia ne znaiu!”.

Conflictul ia adesea forme greu dedefinit. În zilele în care ne-am aflat laChişinău, a venit în vizită oficială Kiril,patriarhul Rusiei, însoŃit de şaizeci debodyguarzi, de doctor, bucătar şi chelner.Şeful bisericii a Ńinut o slujbuliŃă în care le-adat de înŃeles credincioşilor – să fi fostacolo şi o ameninŃare? –, că biserica rusăva fi mereu prezentă în viaŃa Basarabiei şia lansat volumul „Noi suntem un singurpopor în faŃa lui Dumnezeu”, în care, încuvântul introductiv, se adresează gazdelorastfel: „Ne rugăm astăzi pentru Moldova,pentru prosperitatea poporului moldav,pentru ca orientarea politică a Moldovei săcontribuie la păstrarea unităŃii Sfintei Rusii”.Patriarhul urma să depună o coroană deflori şi la monumentul lui Ştefan cel Mare,dar acolo venise deja un grup dedemonstranŃi cu pancarde pe care scria că„Religia nu este politică”. Informat de ceeace se petrece, Prea-Fericitul a ales sărenunŃe la ceremonie. Vizita a fostinterpretată, pe drept cuvânt, ca fiind unapolitică, menită să dea un imbold noucomuniştilor lui Voronin et Comp.,patriarhul fiind un vechi şi binecunoscutslujitor al lui Putin. Ce alt sens putea aveaaceastă vizită, din moment ce, din punctde vedere canonic, biserica din BasarabiaŃine de Patriarhia de Ia Bucureşti?

Iar uneori conflictul ia aparenŃelegitime. Cum ar fi acŃiunea iniŃiată deorganizaŃia „Liga Tineretului Rus” dinChişinău, care doreşte ca o stradă din oraşsă poarte din nou numele unui soldatsovietic, Belski, şi nu Alexandru Ioan Cuza,cum se numeşte acum. Motivul pentru carese cere acest lucru ar fi, nici mai mult,nici mai puŃin, acela că domnitorul românar fi contribuit la introducerea grafiei latine,străine societăŃii moldoveneşti.

Ca să nu mai vorbim de conflicteledeschise, întreŃinute de decenii decomuniştii din Transnistria cu sprijinuldeschis al Moscovei.


În centrul istoric al oraşului un parcmajestuos adăposteşte aleea scriitorilor, cuo dispunere mai generoasă a statuilor decâtîn rondul dedicat oamenilor de litere dinCişmigiul bucureştean. În lungul parcului,alături de creatori basarabeni ca AlexeiMateevici, Alecu Russo sau AlexandruHăjdeu poŃi vedea chipul lui Mircea Eliade,G. Călinescu sau Nichita Stănescu, acesteadin urmă apărute în anii care au urmatindependenŃei. În scuarul de la intrarestatuia lui Ştefan cel Mare veghează asupratuturor. Monumentul a trecut şi el printimpuri grele. Pentru a-i suprima caracterulde simbol, guvernanŃii i-au scos din mânăcrucea, au făcut pierdută spada şi au mutatce a mai rămas 18 metri în desişul parcului.A trebuit să treacă o generaŃie pentru ca,reconstituită, statuia să-şi reocupe loculcare-i fusese destinat.

Alături de blocurile comuniste cuînfăŃişarea lor dezolantă, poŃi vedea clădirivechi, martore ale unei epoci prospere.

Sunt apoi oamenii. Deschişi, calzi, gatasă-Ńi dea mai mult decât le ceri. Cafeauavine însoŃită de o gustare şi de vestea că labucătăria restaurantului a fost scoasă chiaratunci de pe plită o ciorbă, tocmai bunădupă un drum lung cu trenul. O bunăvoinŃăpe care opresorul a confundat-o lungăvreme cu disponibilitatea la supunere. Ceicare rezistau apăreau de aceea mai vizibilişi trebuiau pedepsiŃi cu mai multă asprime.Dramele lor ies acum la iveală în presa delargă circulaŃie. Astfel, cu titlul „Condamnatcă a «românizat» basarabenii”, ziarul„Adevărul” din 6 octombrie publică dosarulunei asemenea victime, Grigore Celac, dinsatul Drăgăşeni, jud. Chişinău. Om de 47de ani în 1940, atunci când ruşii ocupăBasarabia, preotul Grigore Celac estearestat, acuzat de activitate antirevolu-Ńionară în perioada interbelică, declarat„duşman al poporului” şi condamnat lacinci ani de lagăr în Kazahstan. Ştirile seopresc aici, semn că deŃinutul nu asupravieŃuit temniŃei. În anii din urmă adevenit cunoscută povestea vieŃii şi morŃiilui Petru Ştefănucă, unul din reprezentanŃiistrăluciŃi ai şcolii sociologice de laBucureşti, fost director al InstitutuluiSocial Român din Basarabia. Asemeni altorintelectuali, este şi el arestat şi acuzat detoate relele pământului, între altele, că ar fi„aghent” al românismului, aceasta pentrucă în cadrul sectorului de limbă şi literaturăde la Institutul de Istorie, Economie, Limbăşi Literatură de pe lângă Sovietul Comisarilornarodnici ai R.S.S. Moldovenească la carese angajase după ocuparea provinciei, amilitat pentru scrierea cu caractere latineşi pentru folosirea limbii literare în procesulde comunicare, dar şi antisovietic,

antisocialist, fascist, antisemit. Mai mult,jignire fără seamăn, în timpul procesului arefuzat să vorbească ruseşte, cerândtraducător. Pentru toate aceste crime a fostcondamnat la moarte prin împuşcare,condamnare comutată la zece ani muncăsilnică într-un lagăr din R.A. Tătară. Nicicondamnatul acesta nu a rezistat bineprivaŃiunilor şi moare înainte să împlineascăvârsta de 36 de ani. SoŃia lui, acuzată întrunadin multele delaŃiuni ataşate la dosar de a fi„jidoafcă”, a avut şi ea parte de un tratamentasemănător. Adevărul despre cele petrecutea ieşit la iveală abia după o jumătate desecol, mulŃumită investigaŃiilor iui GrigoreBotezaŃii, unul din cărturarii de bună tradiŃiedin Basarabia. Şcoala din Ialoveni, care-ipoartă astăzi numele, a izbutit să organizezeun muzeu care-i evocă personalitatea. Într-odimineaŃă de toamnă văratecă am vizitatacest spaŃiu care se doreşte recuperator,dar pe care îl simŃi încărcat de tragism.

Acestea sunt doar două din multeledrame individuale. Am putea adăuga laaceasta cei peste 300.000 de morŃi de foamede la mijlocul deceniului patru, îndată dupăocuparea sovietică a Basarabiei. Seceteidevastatoare a anului 1946 i s-au adăugatcotele impuse Ńăranilor. SupravieŃuitorii îşiamintesc încă de activiştii partidului veniŃisă le ridice cerealele, cartofii şi morcovii,măturând podul şurii şi de ultimele boabede grâu. Fenomenul foametei provocate,împreună cu toate consecinŃele ei, sutelede mii de morŃi, actele de sălbăticie şicanibalism, a fost una din specialităŃileregimului. Experimentată cu puŃini aniînainte în Ucraina. Lucrurile au devenitcunoscute abia în anii din urmă, ca şi ceeace s-a petrecut aproape de noi, aceasta dinurmă mai ales după apariŃia cărŃii lui AlexeiVakulovski, „În gura foametei”, odescripŃie pe cât de exactă, pe atât deînfricoşătoare a faptelor.

Un merit în relevarea acestor realităŃiîi revine presei de limbă română, prin ziareca „Adevărul”, „Timpul”, „Jurnal deChişinău”, „zdg – Ziarul de gardă” şi uneigeneraŃii noi, tinere şi îndrăzneŃe de gazetarişi, nu mai puŃin, radioului şi televiziunii.Am ascultat postul de radio „VoceaBasarabiei”, postul „Arena”, am cunoscut-ope Stela Popa şi pe Maria Săhărneanu, douăcomentatoare de forŃă ale noii clase politicecare mi-au creat sentimentul că participeu însumi la viaŃa politică. Aceştia suntoamenii ce vor schimba Ńara.

Unul din obiectivele propriu-zise alescurtei călătorii în Basarabia a fost lansareavolumului „Cornova-1931”, lucrare careadună în cele 852 de pagini şi mai bine de150 de fotografii tot ce a realizat echipacondusă de Dimitrie Guşti în timpul


cercetării monografice de acum 80 deani. Ocazia ne prilejuieşte vizita într-unsat care a rămas neschimbat de-a lunguldeceniilor , cu case mici, împrăştiatepeste un teren râpos, greu accesibil.Acolo, într-o sală de clasă, asist la unuldin cele mai neaşteptate evenimenteculturale, pentru că el se produce înprezenŃa mai tuturor copiilor satului, dela şcolari de 13-14 ani, la copii degrădini Ńă, mai toŃi îmbrăcaŃi desărbătoare, conştienŃi că în lucrarea carele e prezentată este vorba despre străbuniilor şi, într-un fel, despre ei înşişi. De altfel,situaŃie puŃin obişnuită în lumea cărŃilor,Ńăranii au fost cei care au contribuit, cu atâtcât au putut, la publicarea volumului. Unact de cultură datorat unui om al locului,Vasile Şoimaru – fost deputat în primulparlament al Ńării, cel care a votatindependenŃa Basarabiei, actualmenteprofesor universitar – şi colectivităŃii săteşti.

Iar cel de al doilea obiectiv a fostlansarea operei folcloristului, publicistuluişi scriitorului Gheorghe Madan, de dataaceasta în satul lui natal, Truşeni, din fostuljudeŃ Lăpuşna. Cele două volume de„Scrieri”, au apărut recent în Editura ŞtiinŃade la Chişinău, prin grija lui Mihai Papuc,a Tamarei Apostol-Macovei şi a lui GrigoreBotezatu, cu o introducere a lui IordanDatcu. Gh. Madan este un alt intelectualcare a trăit toată viaŃa într-o relaŃie

tensionată cu autorităŃile ocupante, pe rândŃariste şi sovietice. Pentru vederile lui pro-româneşti, intră în vizorul ohraneiimperiale, drept care se vede silit să treacăclandestin Prutul, să-şi continue studiile,să intre în contact cu scriitori din Româniavremii, să revină în Basarabia, doar pentrua fi interogat din nou, de data asta deNKVD-ul sovietic. Neavând de ales, fugeiar în România, de data asta definitiv, fiindcăaici îşi va găsi sfârşitul. Între timp, vaculege folclor, va scrie despre oameniisatului, va publica proză a lui. Gh. Madanilustrează în chip exemplar destinul unuiscriitor hotărât să nu-şi abandonezeneamul, să nu-şi uite limba, decizii asociateîn colŃul acela de lume cu mari riscuri. Înbiserica nouă, clădită în anii din urmă, totaşa, din contribuŃiile sătenilor, şi apoi într-osală de clasă a gimnaziului a fost evocatăpersonalitatea şi epoca trăită de unul dinsemenii lor . Totul s-a desfăşurat înprezenŃa sătenilor, căci neamul Madanilor,am înŃeles, este mare şi mai fiecare seînrudeşte cu toŃi ceilalŃi.

Ce poŃi spune la capătul uneiasemenea experienŃe, altceva decât să leurezi să nu se lase traşi în groapa din careabia au ieşit. AtâŃia îi vor înapoi acolo.Atât de puŃini le vin în ajutor. Cei maimulŃi nici nu-i aud. Parcă mai nepregătiŃisufleteşte să-i asculte sunt confraŃii de pemalul celălalt al Prutului.

Noi contribuþii la biografia lui ªtefan Ciobanu


MulŃumindu-vă anticipat pentru binevoitorul d[umnea]v[oastră] concurs vă rugămsă primiŃi asigurarea stimei noastre.

Preşedintele Căminului Cultural„Mihai Eminescu“Şt[efan] Ciobanu

[Domniei sale domnului profesor N. Iorga, Bucureşti].

Legăturile lui Nicolae Iorga cu Basarabia au fost profunde şi extrem de fructuoase.Amintirea unor învăŃaŃi basarabeni, precum Dumitru C. Moruzi, Paul Gore şi LeonDonici demonstrează interesul pe care l-a manifestat istoricul tuturor românilor faŃă deaceastă fermecătoare parte a României, care a fost supusă, în decursul vremii, unoruriaşe drame ce au zguduit întreaga Europă.

Note Originalele acestor scrisori, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. CorespondenŃăprimită de Nicolae Iorga. Volumele nr. 298, f. 52r; nr. 331, f. 497r.-v. – 498r; nr. 335, f. 94r; nr. 401, f. 57r

şi nr. 398, f. 12r.1. ContribuŃiuni privitoare la originea şi moartea mitropolitului Moldovei, Dosoftei. Bucureşti, 1920.2. Dimitrie Cantemir în Rusia. Bucureşti, 1925.3. Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă. Chişinău, 1923.4. Ion Petrovici (n. 1882 – m. 1972), profesor universitar, eseist, filosof, memorialist şi ministru în mai

multe guverne. A declarat, fără ezitare, că „i-a plăcut să fie ministru“. A contribuit la înfăptuirea unorreforme esenŃiale. A intervenit şi pentru istoricul literar şi profesorul Ştefan Ciobanu.

5. A fost numit conform articolului nr. 81 din Legea InstrucŃiei Publice şi Cultelor. Opera şi activitateaştiinŃifică îl îndreptăŃeau să aspire la o catedră universitară de specialitate.


Victor PetrescuVictor PetrescuVictor PetrescuVictor Petrescu

DICłIONAR

NICOLAE VÃCÃRESCU.O CONªTIINÞÃ NAÞIONALÃ

Cel de-al doilea fiu al lui IenăchiŃăVăcărescu, are mai puŃine date biograficecunoscute. S-a născut în Bucureşti la 1785şi încetează din viaŃă la Braşov în 12octombrie 1825. Primeşte în casă şi laAcademia Domnească educaŃie greceascăşi franŃuzească. Mai puŃin dotat în alemuzei decât înaintaşii săi, se ocupă laînceput de copierea poeziilor lui IenăchiŃăşi ale lui Alecu, pe marginea cărora facenotaŃii preŃioase.

Opera lui Nicolae Văcărescu este greude identificat din cauza deselor copii,diferenŃelor dintre acestea, faptului că eafigurează în manuscris împreună cu celeale tatălui şi fratelui său. Heliade afirma, în1829, că „multe din poezii ale sale s-aurisipit şi s-au şi pierdut, pentru că ceea ceîl făcea şi mai mult poet era că niciodatănu s-a gândit să se facă cu de-a sila poet,nici să pretindă atât la nemurire şi la pismabietului Apollon. Şi prin urmare nu socoteade mare lucru nişte bagatele, cum le numeasingur, ca să aibă grijă a le aduna, a le punebine şi a le tipări”. În încheiere făcea apelca „orice român va mai fi având ceva dinale răposatului, să binevoiască a le trimitela redacŃie ce cu mulŃumire şi recunoştinŃăle va primi şi publica. (Ion HeliadeRădulescu, Cuvânt de lămurire , în„Curierul românesc”, 1838, p. 99.)

Ocupă importante ranguri înadministraŃie. În 1821 susŃine pe TudorVladimirescu, ajutându-l cu oameni şi bani,neîntreprinzând nimic împotriva sa, deşifusese însărcinat cu înăbuşirea revoltei. Dinspirit patriotic se refugiază la Câmpulung,emigrând apoi la Braşov, împreună cu Barbuşi Iancu Văcărescu. Versurile sale suntpublicate în ediŃia poeziilor lui IancuVăcărescu, nepotul său, cu care a purtat ointeresantă corespondenŃă, primacorespondenŃă literară în limba română.

Deşi restrânsă ca întindere (Ms. 1651,existent la Biblioteca Academiei Române, f.343-344), conŃinând opt asemenea creaŃii,opera poetică nu este cu nimic inferioară

celei a tatălui sau fratelui său, având modeleanacreontice, trecute prin Petrarca sauMetastasio. Lirica sa dă primat puteriidragostei: „În rai fără tine e moarte! e gheaŃă!/Ş-în iad lângă tine e bine! e viaŃă!/ Ş-în iarnăcu tine sunt toate-nflorite!/ Ş-în vară cândnu eşti sunt toate pierite!”.

De remarcat contrastele rai-iad, vară-iarnă, viaŃă-moarte, constituite pe cupluriantinomice: „Amărâtul al miu trai,/ Iad îmipare iar nu rai!”.

Dragostea se susŃine prin dorinŃa şităria sentimentului, pentru care jertfa esteun lucru firesc: „A trăi făr-a iubi,/ Mă mirce trai o mai fi!/ A iubi făr-a simŃi,/ Mămir ce dragoste-o fi!/ A simŃi făr-a dori,/Mă mir ce simŃire-o fi!/ A dori făr-a jertfi,/Mă mir ce dor o mai fi!”.

Se apropie de poezia fratelui său Alecuîn compararea inimii cu „un pom ce dă dăploaie”, ploaie necesară „ uscăciunii ce-lseca” iar datorită acesteia inima „a-nceputa să-ndrepta”.

De asemenea, „ticălosul al mieu, piept”era pătruns de un foc lăuntric, ce nu maipoate fi ascuns, deşi, spre deosebire defratele său, el găseşte că interiorizarea esteo slăbiciune: „Ticălosul al mieu piept,/ Lasătaina, spune drept,/ Arată ce pătimeşti/ Şid-al cui foc te trudeşti”.

Ideile, realizarea lor poetică, suntcomune poeziei noastre din jurul anului1800. Remediul pentru a învinge este văzutîn durerea acestei stări „dă faŃă”: „Cândun suspin te vădeşte,/ Taina ce-Ńifoloseşte?/ Crapă dar ş-o dă dă faŃă,/ Dăte-ai curăŃi dă viaŃă.”

Este abordată şi tema labilităŃii soartei,prevestind, prin muzicalitatea versului, peEminescu: „Un pic dă nădejde d-aş ştic-o să-mi vie,/ Şi traiul mai dulce că poatesă-mi fie,/ Atuncea şi viaŃa mi-ar fi doarmai scumpă,/ Şi aŃa ce-o trage n-aş vreasă se rumpă.”

Alexandru Piru asociază imaginile cucele din „ ViaŃa lumii” (Alexandru Piru,„Istoria literaturii române de la origini până


la 1830”, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şiEnciclopedică, 1977, p. 686) a lui MironCostin, desprinse din „Eclesiast”, cutrimitere la poezia lui Ovidiu. De altfel,Miron Costin este printre primii cucontr ibuŃii notabile în teoria literarăromânească, cel care a încercat să luptepentru o limbă în care „să se poată facepoezie“. Mircea Scarlat sublinia prioritateaşi influenŃa sa asupra urmaşilor: „Fortunalabilis este un motiv vechi de când Poezia,tocmai pentru că este o concluzie evidentăa oricărei experienŃe de viaŃă. Nu era ocondiŃie obligatorie ca Miron Costin să ficitit «Ecleziastul» ca să se convingă căviaŃa este trecătoare, după cum pesimismullui Eminescu nu este rezultatul lecturilordin Schopenhauer”. (Mircea Scarlat.„Istoria poeziei româneşti”, vol. I,Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p. 130.)

De altfel, compararea destinului cu oaŃă gata să se rupă în orice moment, esteprezentă şi în creaŃia populară: „Ani nupotu aduce ce aduce ceasul” (I. Popescu-Şireteanu, „Limbă şi cultură populară. Dinistoria lexicului românesc”, Bucureşti,Editura ŞtiinŃifică şi Encicopedică, 1983,p. 224.) precum şi la Dimitrie Cantemirîn Descript io Moldaviae (Dimitr ieCantemir , „Descr ierea Moldovei”,Bucureşti, Editura Minerva, 1981.).Prelucrarea lor de căt re NicolaeVăcărescu este deci o continuare firească,spre rezonanŃele eminesciene de mai târziude valoare naŃională şi universală: „Darcând de nădejde dă leac nu să simte,/ Şinici cum să-m vie nu-mi trece prin minte,/D-amor... nu e vorbă, dar nici dă viaŃă,/S-au săvârşit toate!... ah, rumpe-te, aŃă!”

Poezia „Durda” (Primăvara se iveşte”)a cărei paternitate este pusă la îndoială deunii cercetători (George Călinescu,Alexandru Piru), fiind atribuită eronat luiIenăchiŃă sau Alecu, contrastează cuîntreaga sa operă poetică, stilul fiind aldoinei haiduceşti.

Tabloul primăverii este sugestiv:„Primăvara se iveşte,/ Ia vezi muguru-nfrunzeşte/ Şi iarba cum încolŃeşte,/ Inima-mi zburdă şi creşte!/ Cucul a-nceput săcânte,/ Nu pe crăci uscate, frânte;/Mişcuneaua, cam plăpândă,/ Altor flori miroscomândă,/ Daleo, Doamne, ce orândă!”

Este timpul unor fapte măreŃe: „ Oleo-leo! vremea-nvitează./ P-ăl cu inimavitează,/ Să nu stea să se clocească,/ Ci-nsânge să bălăcească,/ Pomina să-şiînflorească”.

Analizate în contextul evenimentelortrăite de poet, simpatizant al mişcării luiTudor Vladimirescu, fiind o compunerecultă (cu unele neologisme: „ învitează-invită”), credem că versurile îi aparŃin.

Remarcăm comuniunea om-natură,descrierea codrului ca un spaŃiu al libertăŃii,vitalitatea naturii în anotimpul speranŃelor,primăvara. De asemenea, ritmul susŃinut,notaŃiile peisajului văzut din goana roibului,căruia îi cere: „Să mă duci peste pripoare,/Văi şi coaste la strâmtoare,/ Pre potecă,făr’ de soare.”

În afara creaŃiilor poetice, NicolaeVăcărescu are contribuŃii notabile caexecutor testamentar, editor al tatălui şifratelui său, stimulând totodată talentul denecontestat al nepotului, Iancu Văcărescu.

Scrieri:ColecŃie de poezii vechi. EdiŃie de Al.

I. Odobescu, Bucureşti, 1878; Poeziile

Văcăreştilor. EdiŃie îngrijită de MihailDragomirescu şi Emil Gârleanu, Bucureşti,Editura Socec, 1908; PoeŃii Văcăreşti.EdiŃie publicată sub supravegherea lui PetreHaneş, Bucureşti, 1924; CorespondenŃă

literară între Nicolae şi Iancu Văcărescu(de I. Vârtosu). Bucureşti, 1938; PoeŃii

Văcăreşti. ViaŃa şi opera lor poetică. EdiŃieîngrijită de Paul Papadopol, Bucureşti,Editura Cugetarea, 1940; Primii noştri

poeŃi. EdiŃie îngrijită şi note de TeodorVârgolici, Bucureşti, Editura Tineretului,1954; Primii noştri poeŃi. EdiŃie îngrijită deTeodor Vârgolici, Bucureşti, EdituraTineretului, 1958; PoeŃii Văcăreşti. Vesuri

alese. EdiŃie îngrijită de Elena Piru, prefaŃăde Alexandru Piru, Bucureşti, EdituraAlbatros, 1961; PoeŃii Văcăreşti. Bucureşti,Editura Albatros, 1974; Opere. PoeŃii

Văcăreşti. EdiŃie critică, studiu intoductiv,note, bibliografie şi indice de Cornel Cârstoiu.Bucureşti, Editura Minerva, 1982; PoeŃii

Văcăreşti. Versuri alese. Bucureşti, Editura100+1 Gramar, 1997.

ReferinŃe:Ion Heliade Rădulescu, La

mormântarea răposatului IoaneVăcărescu, Bucureşti, Tipografia luiHeliade şi AsociaŃii, 1863; Alexandru Piru,PoeŃii Văcăreşti , Bucureşti, EdituraTineretului 1967; Alexandru Odobescu,PoeŃii Văcăreşti. În Opere complete, vol.II, Bucureşti, Editura Academiei, 1967;DicŃionarul literaturii române de laorigini până la 1900, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1979; Ion Pillat, PoeŃiiVăcăreşti şi începuturile poeziei române.

în Opere, 1929-1944, vol. VI, Bucureşti,Editura Eminescu, 1994; Victor Petrescu;Paraschiva Serghie, DicŃionarul de

literatură al judeŃului DâmboviŃa 1508-1998, Târgovişte, Editura Bibliotheca,1999; Victor Petrescu, Văcăreştii. Odinastie poetică, Târgovişte, EdituraBibliotheca, 2002;


Florentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin Popescu

„DOMNUL ACADEMICIANMIHAI CIMPOI”

PORTRETE ÎN PENIłĂ

Mă încearcă şi azi o anume jenă(datorită mie, dar şi împrejurărilor social-politice de dinainte de 1989) când măgândesc că până în urmă cu vreo 20 de aninu ştiam aproape nimic (şi nici nu citisemnimic) despre academicianul (cu acest statutdupă căderea comunismului şi la noi şi laChişinău) Mihai Cimpoi, un nume careinspiră un mare respect atât la Bucureşti câtşi în capitala Republicii Moldova.

Nu e aici locul şi nici nu mi-am propussă zăbovesc asupra cauzelor necunoaşteriimele (şi a altora din România) în ce-lpriveşte pe acest foarte interesant critic şiistoric literar al cărui nume apare prezentde ani buni în presa literară dar şi în editurilede dincolo şi de dincoace de Prut.

În condiŃiile create după răscrucea deistorie marcată de decembrie 1989, dl MihaiCimpoi a fost destul de des prezent – nunumai prin cărŃi, prin articole apărute înpresa literară, ci şi fizic, ca persoană – înCapitala noastră, ca şi în multe oraşeromâneşti, unde a fost invitat să se„producă” printr-o prestaŃie deosebită,făcută în diverse jurii, la diverse concursuriliterare şi nu numai.

Ca preşedinte al Uniunii Scriitorilordin Moldova, dar, mai târziu, şi camembru al Academiei Române (şi de la ovreme, unul din vicepreşedinŃii ei), dlMihai Cimpoi a reprezentat/ reprezintăpentru oricare din gazdele care l-au/ îlinvită poate cea mai onorantă prezenŃă,aşteptată şi aplaudată ca atare de către unmare număr de iubitori ai culturii îngeneral şi ai literaturii în special.

Spătos, bine legat, amintind întrucâtvade statura lui Sadoveanu, confratele nostrude peste Prut inspiră din capul locului, pelângă respect, cum spuneam, un anumecalm şi o blândeŃe care nu ştiu dacă suntproprii tuturor moldovenilor, dar care pedânsul Ńi-l fac plăcut şi agreabil din chiarclipa în care l-ai văzut pentru întâia oară

sau din aceea în care ai schimbat cu D-saprimele replici.

„Domnul Academician”, după cum i seadresează toŃi cei care îl întâlnesc şi cărorale face onoare să le vorbească, pare maidegrabă un înŃelept descins acolo direct dintemplul cine ştie cărei religii decât din lumeareală. Şi ca toŃi înŃelepŃii lumii şi D-sa e maimult tăcut decât guraliv, limitându-se sărăspundă la întrebările care i se pun, fărăcomentarii de prisos, iar atunci când e rugatsă se adreseze unei săli, unui public, se ridicăîn picioare şi, făcând o reverenŃă discretăasistenŃei, nu se lansează în cine ştie cetirade, ci se păstrează în limitele „tematicii”de pe ordinea de zi, vorbind cu parcimonieşi prudenŃă, aşa încât cei care îl ascultă sănu se plictisească ori să obosească.

Obişnuit cu ieşirile în public „DomnulAcademician” ştie că o intervenŃie în discuŃii,oricât de interesantă ar fi aceea, e musai săfie concentrată, altfel publicul oboseşte, îşipierde curiozitatea şi răbdarea de a audia pecineva, fie el şi o mare personalitate.

Mi-a fost dat să-i stau în preajmă d-luiMihai Cimpoi în mai multe locuri şi îndiverse situaŃii şi pot aduce aici şi acum

mărturie sub masca sobră, aparent rece şidistantă a omului se ascunde un ins bonom,plin de umor (în treacăt fie spus, prietenulmeu Mihai SălcuŃan, cel care organizeazăanual la Buzău un festival al epigramei,nici nu concepe vreun program din caresă lipsească „Domnul Academician”) şicare, la o adică, la un pahar de vin sau debere, este dispus să-şi descarce o întreagătolbă de anecdote şi de întâmplări trăitedirect şi nemijlocit de-a lungul anilor, pela diversele manifestări culturale şiştiinŃifice la care a participat şi unde, nude puŃine ori, a fost nu numai un simplumartor ocular, ci şi personaj.

Bunăoară, mai deunăzi, aflându-neamândoi în juriul „Moştenirii Văcăreştilor”de la Târgovişte, îmi povestea cu umor


cum la nu ştiu ce sesiune de comunicăricineva care i-a succedat cu o intervenŃiela microfon nu înceta să spună, între altele:„aşa cum afirma şi dl Bucium...”.

Se pare că pozna asta cu confuzia denume l-a amuzat de vreme de altădată, înaceleaşi împrejurări de la vechea capitală ałării Româneşti îmi relata: „La un momentdat, la noi în Basarabia, s-a pus problemaeditării unei enciclopedii de către Chişinăuşi Moscova. Şi cum se întâmplă astfel desituaŃii, printre scriitori a început rumoarea:cine intră şi cine nu în enciclopedie, pe cecriterii va fi alcătuită, cine o va redacta, dacăo va face cu imparŃialitate etc. etc. şi altelede genu’ ăsta. Eu stăteam liniştit şi cândm-a întrebat cineva de ce nu mă agit le-amspus că n-am motive să mă îngrijorez, căbuciumul e un instrument popular foartevechi care n-are cum să fie ignorat şi căoricum voi fi prezent în carte...”

După 1990 tot mai mulŃi critici şiistorici literari şi-au axat/ îşi axeazăcomentariile (în reviste, dar şi în cărŃi) peideea reintegrării culturii basarabene încircuitul de valori a României, punând, încontext, problema readucerii acesteia lamatca firească, deci şi a literaturii care s-ascris şi se scrie dincolo de Prut, fiindcă,se ştie, valorile ei, din motivele istoriceştiute, ori nu prea se cunosc la Bucureşti,ori sunt privite cu rezervă şi prejudecăŃi.

Dl Mihai Cimpoi face parte dintre ceicare dau, ca să zic aşa, un fel de concreteŃeideii cu pricina. Şi nu prin mai mult saumai puŃin savante dezbateri teoretice, ciprin chiar cărŃile pe care le-a scris/ le scriecu o forŃă de muncă uimitoare. Aşa, depildă, după ce ne-a dat, prin anii ’90, „Oistorie deschisă a literaturii române dinBasarabia”, precum şi alte cărŃi care i-aupremers ori i-au succedat acesteia(„Disocieri”, „Întoarcerea la izvoare – eseudespre Grigore Vieru”, „Basarabia substeaua exilului”, „Narcis Hyperion”, „Spreun nou Eminescu”), dl Mihai Cimpoi şi-aîndreptat privirea şi spiritul analitic cătrealŃi şi alŃi scriitori, publicând monografiipreŃioase despre I.H. Rădulescu, GrigoreAlexandrescu, Vasile Cârlova, I.Al.Brătescu-Voineşti (proiect derulat laEditura Bibliotheca din Târgovişte) ş.a.

Este vorba de cărŃi concepute temeinic,scrise cu bucuria dăruirii şi a preŃuirii întrufaptă culturală aleasă, elaborate pe baza uneitemeinice documentări. Nu întâmplător,Marian Popa, în cunoscuta-i „Istorie” îlconsideră „cel mai interesant criticpostbelic [...] înainte de toate un bunromân; apoi un profesionist excepŃional,

pregătit, cunoscător al întregii literaturiromâne”, iar Constantin Ciopraga îlnumeşte „hermeneut de Ńinută modernă”,pe când Ion Rotaru îl consideră „marecritic şi istoriograf de dincolo de Prut”.Şi, fireşte, epitetele ar putea continua.

Dincolo de volumele sale, care potumple cu uşurinŃă un raft de bibliotecă,făcând cinste oricărui iubitor de literatură,ca şi specialiştilor în materie, „Domnul Aca-demician” a fost, este, şi nu am nicioîndoială că va rămâne şi în viitor un inscomunicativ, gata oricând să guste o glumăbună, să schimbe o părere despre cutaresau cutare scriitor ori întâmplare literarănecăutând nicicum companii simandicoase– ceea ce nu numai că-l face plăcut tuturor,ci şi căutat de scriitori şi de cititori. De lamanifestările literare la care participă seîntoarce acasă cu maldăre întregi de revisteşi de cărŃi primite de la poeŃi, de la prozatori,de la critici. Şi înainte de a mi-l imagina cumstă acasă şi le parcurge pe fiecare cu răbdareşu cu foarte mare atenŃie, îl văd înconjurat,la modul propriu, de gazdele din Râmnicu-Vâlcea, de la Buzău, de la Ploieşti, Suceavasau Târgovişte, dialogând cu plăcere cu toŃi,manierat şi elegant, deschis oricărorinterpelări şi dialoguri.

De câteva ori am avut prilejul săconvorbim şi între patru ochi, pe lahotelurile prin care am fost cazaŃi, să facemschimb de cărŃi cu autograf şi – nu înultimul rând – să ne dăm cu părerea desprecâte în lună şi în stele, de la banaleleimpresii despre locurile unde ne aflam şidespre cei cărora le eram oaspeŃi şi pânăla probleme mari şi grave cu care seconfruntă condeierii din Basarabia, undemai an „lupii tineri” l-au „debarcat” de laconducerea Uniunii Scriitorilor de acolo şiunde – dar, oare, se putea întâmpla altfeldecât la Bucureşti? – există zâzanie, invidii,lupte sterile, ambiŃii, orgolii şi alte multerele între oamenii de litere. Fireşte, toate şifiecare în parte dăunând mai mult sau maipuŃin vieŃii şi evoluŃiei normale a culturii, aclimatului literar în general.

Autor cu o operă solidă şi pe care chiardacă i-ar ignora-o ori i-ar minimaliza-o nuştiu ce critici sau istorici rău intenŃionaŃi şiconstipaŃi din naştere, „Domnul Academi-cian” a ştiu/ ştie să treacă peste toate astecu demnitate şi cu fruntea sus, cu siguranŃaomului conştient că lasă ceva temeinic înurma lui.

Ca un veritabil patriarh al literelor cumşi este de altfel.

23 Brumar 2011


MIRCEA ELIADE,VIZIONAR ÎN ROMANUL

„NOUÃSPREZECE TRANDAFIRI”

Corin BianuCorin BianuCorin BianuCorin Bianu

ESEU

Zice Mircea Eliade în „Introducere” la„Scrieri literare, morale şi politice” de B.P.Hasdeu, publicate în 1935 că „nu materialulcu care este ilustrată o teorie ne indicăstructura ei intimă – ci metoda, orientareaspirituală de care dă dovadăautorul”. Explicându-i spuseleşi ducându-le ceva maideparte, în scop didactic,înŃelegem că nu conŃinutulpropriu-zis, ci procedeul,procesul de prelucrare şivalorificare, conduce la cevanou, nemaiîntâlnit.

Într-o foarte scurtăintervenŃie la primulsimpozion anual al FundaŃiei„Mircea Eliade” de la Piteşti,martie 2008, subliniamimportanŃa pe care o dăMircea Eliade acestui principiu de viaŃă alsău, reexprimat în opera la care m-amreferit, mai ales, după ce îl formulase înprefaŃa la „Cosmologie şi alchimiebabiloniană”, astfel: „Ceea ce intereseazăîn opera unui istoric nu sunt ipotezele delucru sau rezultatele pe care le obŃine – cimetoda şi concepŃia pe care o formuleazăel despre valoarea istoriei”, promovatăpentru prima dată de Bogdan PetriceicuHasdeu. Aşadar, metoda îl are ca unicpromotor pe Hasdeu, Mircea Eliade esteun redescoperitor, teoretician şi beneficiaral ei şi nimic nu mă împiedică nici pe minea o practica, după cum pot susŃine la felde neechivoc că lista rămâne deschisă. Totîn ce mă priveşte, precizez încă o dată cămaterialul pe care încerc să-l cercetez dupăaceastă metodă este chiar opera literarăeliadescă... Am şi făcut un pas, cu ocaziacelui de al doilea simpozion anual. Amafirmat şi repet, că nu voi concura pe

filologii şi exegeŃii literari cu preocupări înmaterie, care au dezvăluit şi argumentatpe bună dreptate, caracteristicile principaleale operei:”ieşirea din timp, manifestareasacrului prin obiecte şi acte profane,

literatura ca valorificare şiprelungire a creativităŃiimitologice” (MirceaHandoca, „Introducere” laediŃia în româneşte),caracterul fantastic albeletristicii ş.a. Pentru a-şiexplica „inexplicabilul fantas-tic” al beletristicii eliadeşti,exegeŃii recurg, la fel ca şialŃi cercetători din altedomenii, la preluarea înexplicaŃiile lor a unor pasajemai mult sau mai puŃinrelevante din mărturisirile

autorilor studiaŃi, cuprinse în memorii,interviuri etc.; este ceea ce face şi MirceaHandoca, citat mai sus, în „Cuvânt înainte”la romanul „Nouăsprezece trandafiri”, laediŃia în româneşte din 1991, Bucureşti,Ed. Românul! „Găsim – spune el –următoarea însemnare în paginileJurnalului”: „Nu mă îndoiesc de reuşitaliterară a romanului; dar mă îndoiesc, dacămesajul atât de abil camuflat va fi înŃeles.”Tot la această capodoperă mă voi referi şieu în cele ce urmează, dar din punctul meude vedere, aplicându-i adică metoda decercetare expusă deja de mine în a douaintervenŃie anuală. Dar mai înainte, constatdreptatea (deja, postumă) a lui MirceaEliade: mesajul atât de bine camuflat n-afost înŃeles! Până acum! Mai exact spus,până la această încercare a mea, carecapătă astfel atributele pionieratului!

Nu e vorba aici numai de faptul căopera eliadescă este înconjurată la noi în


Ńară de o tăcere culpabilă, ca un tamponce se aşază circumspect, spre a-i anihilasau amortiza prezenŃa şi efectele, ci şi derutina puŃinilor cercetători literari! Facparanteza că subsemnatul nu sunt filolog,dar nimic nu mă împiedică să mă delectezcu exegeze literare, precum melomaniitrebuie să aibă nu studii muzicale, ci culturămuzicală! Se susŃine, în general, despre„Nouăsprezece trandafiri” că „miturile şiîncercările iniŃiatice se întrepătrund în acestroman cu elemente «realiste», conferindautenticitate celor mai insolite întâmplări”(idem) altfel spus – traduc eu – nimic nou,mesajul acestui roman n-a fost înŃeles!

Ce trebuie făcut în faŃa saltuluibeletristic, cu adevărat revoluŃionar,realizat de literatura eliadescă în culturaomenească?! Fac o paranteză, deşi poaten-ar fi cazul: până la conaŃionalul nostru,hierofaniile au fost abordate tangenŃial deliteratura sud-americană, dar în modalităŃitotal diferite. În cazul său, însă, trebuieabandonate metodele literare de cercetare?Desigur că nu! Ele trebuie completate cumetode extraliterare – tot culturale, debună seamă – dar, în speŃă, metafizice,dintre cele adecvate, care să corespundăşi nivelului ridicat de cunoaştere realizatde Mircea Eliade, cât şi epocii tot maicomplexe spiritual, pe care o trăim acum,noi contemporanii şi urmaşii lui. Ca să fiuşi mai explicit, nivelul nemaiatins până lael în beletristică necesită în mod cores-punzător , împingerea mai în faŃă aorizontului cercetării, până acolo încâtaceasta să ofere metode practicabile înmai multe domenii odată. Dacă scriitorulMircea Eliade introduce şi dezvoltă înopera sa manifestări omeneşti de la graniŃafizicului cu metafizicul, apare neapăratnecesară, cercetarea lor cu metode denatură metafizică; de unele dintre acestease ocupă ştiinŃa parapsihologiei, careştiinŃă continuă azi unele dintrepreocupările esoterismului de ieri.

Respectiva metodă de cercetare cunatură metafizică (sau para-psihică), amamintit-o, datează cel puŃin de la Hasdeu!Conform acesteia, reiese fără dubiu căfenomenele fantastice prezente în operaliterară a lui Mircea Eliade, considerate decătre experŃii literari drept pure invenŃii, sauprocedee artistice, există aievea în realitateanoastră de zi cu zi, dar... ca para-normale;ceea ce unor literaŃi (şi nu numai) le parefantastic, imaginar, există în realitateanoastră, dar ca para-normal! Iarsubsemnatul, preluând metoda hasdeiană,

teoretizată şi practicată de Eliade însuşi,procedez cu textul literar eliadesc, de omanieră oarecum structuralistă şi dezvălui,prezint şi explic mecanismul de acŃiune cese ascunde în, sau sub, întâmplările trăitede personajele sale, altfel spus, manifestăriparanormale!

Precum am spus-o din capul locului,de data aceasta voi aborda romanul„Nouăsprezece trandafiri”, spre a descoperişi etala oarecum didactic – pentru primaoară! – mesajul său, „atât de abil camuflat”!

În primul rând, izbeşte în roman, deşiperfect asimilată (deci, mai mult princonsecinŃe), metoda lui proprie decercetare şi creaŃie: ”Greşeala pe care aufăcut-o toŃi dramaturgii contemporani estecă am încercat să reinterpretăm drama,adică mitologia antică în perspectivaistoriei moderne! Or, trebuia dimpotrivă,să prelungim şi să completăm mitologiaantică prin tot ce omul occidental a învăŃat(Ceea ce explică deopotrivă în subtexttotuşi şi o autodefinire a romanului, „ca ointroducere la o dramaturgie a viitorului”!Autorul exemplifică prin spusele aceluiaşipersonaj, regizorul Ieronim Thanase (numesimbolic, precum vom vedea); că „toatălumea e de acord că Hegel era într-adevărconvins că în orice moment istoric semanifestă Spiritul Universal – toŃi exegeŃiiinterpretează această idee în mod simplistşi anume: trebuie să acceptămevenimentele istorice (...) chiar în cea maimonstruoasă expresie a lor (...), dacă auavut loc (...) înseamnă că sunt raŃionaleşi, deci, justificate şi justificabile” (...) „Euîndrăznesc să-l înŃeleg altfel şi să-l corectez(...) Trebuie să mergem mai departe: să-idescifrăm semnificaŃia lui simbolică”! Încontinuarea romanului, Mircea Eliade „îlduce mai departe pe Hegel”, abordând sprepildă, doar una dintre laturile complexuluifenomen prefigurat (literar, i-am spunesinecdoca!) prin acelaşi personaj: „îireproşez lui Hegel că s-a poticnit la ecuaŃia:eveniment istoric egal o nouă manifestarea Spiritului Universal, în loc să ducă analizamai departe şi să dezvăluie semnificaŃiilesimbolice ale evenimentelor şiîntâmplărilor (...) descifrare asimbolismului, care (...) le deschide spreuniversal” „Revelarea semnificaŃieisimbolice a gestur ilor , acŃiunilor,pasiunilor şi chiar a credinŃelor noastrese obŃine participând la un spectacol dra-matic, aşa cum înŃelegem noi –cuprinzând adică, dialoguri, dans, mimă,muzică şi acŃiune, sau dacă vrei, subiect.”


Ideea filozofică ilustrată în romanul săude Eliade e mai veche, nu-i aparŃine, el estedoar un adept convins al ei şi a ales să ovalorifice cum ar fi putut el mai bine, adicăla modul beletristic. Până la a devoala ideeaşi mesajul cărŃii, să reŃinem viziunea, niciea nouă, a omenirii ca un grandios spectacolde teatru! Tema romanului, cel puŃin într-olatură a sa, aceasta este: pregătirea unuispectacol grandios de teatru, într-o localitatedin România comunistă, de către un tânărregizor talentat.

În ce constă abilitatea lui Mircea Eliade,ca scriitor, creator de opere artistice deficŃiune? Este o însuşire complexă, ori potfi mai multe însuşiri diferite la un loc, dusede el până la o măiestrie cu totul şi cu totuloriginală în literatura universală şi în aceeaşimăsură, inegalabilă?! La sfârşitul acestorconsideraŃii despre opera în discuŃie, fiecarelector va fi în măsură să aprecieze singur...

Tema spectacolului teatral, din viaŃade zi cu zi, s-ar putea zice, este dezvoltatăcu întreg arsenalul omului pregătit teoreticşi practic în tehnicile indiene detranscendere în metafizic, vechi de cândlumea şi la fel de actuale, plecându-se dela o sămânŃă de adevăr, astfel ca ele săpară verosimile, cum se spune în teorie.Aşa bunăoară, unul din personajeleprincipale, Ieronim Thanase, regizorul, eparalitic, dar când prin anamneză, devineconştient de greşeala ce i-a determinatîmbolnăvirea, se vindecă brusc; un altulse vindecă de limbuŃie şi oligofrenie prinexerciŃii spirituale, toate fiind fenomenedenumite de parapsihologie, ca vindecăriparanormale – posibile şi reale, după cumcunoaştem cu toŃii.

Notează undeva Eusebiu Damian, unuldintre cele două-trei personaje principale:„Am încercat fără succes, să ghicescdirecŃia pe care o luasem. Mi se închideaupleoapele de somn (...) când i-am simŃitdin nou palma lovindu-mi ferm genunchiişi m-am trezit brusc, camioaneledispăruseră şi şoseaua se deschidea netedăîn faŃa noastră.” Iar parapsihologiademonstrează cu dovezi palpabile căfenomenele parapsihice se declanşează laom când funcŃiile fiziologice se reduc multşi se instalează acea stare de somnolenŃăca de dinaintea somnului propriu-zis, carestare de somnolenŃă facilitează saltulcorpului subtil al omului în para-normalitate,în meta-fizică. Repet, pentru a nu ştiu câtaoară, o axiomă esoterică, veche de cândlumea: universul vizibil şi universul invizibil,inefabil, formează împreună un întreg, ca

două jumătăŃi inseparabile ale lui, primaaccesibilă simŃurilor obişnuite ale omuluişi cealaltă, inaccesibilă acelor simŃuri –senzorialul şi extra-senzorialul omenesc înpercepŃia Universului în care se manifestă.Sau, după experienŃele aceluiaşi personaj:„Am grăbit amândoi pasul şi cu câtînaintam, cu atât auzeam mai strident şimai numeroşi greieri” (...). Dacă n-aş fifost atât de istovit, aş fi încercat sădescifrez şi celelalte misterioase fenomenefonetice, care”... Cercetările ştiinŃificeîntreprinse de americanii Raymond Moody,Kennet Ring ş.a. asupra unor subiecŃireveniŃi din moartea clinică au stabilit căînainte de a se fi instalat coma profundă,muribunzii au senzaŃia că trec printr-untunel întunecat în care aud şi un sunetcontinuu şi strident, ca de sonerii electrice,adică un sunet similar celui al unei mulŃimide greieri – numai că în cazul personajelorliterare ale lui Mircea Eliade, fenomenelede tipul celui descris mai sus, nu suntspontane, ci provocate – cum se spuneîntr-o distincŃie ştiinŃifică; provocate de unregizor magician, Mircea Eliade, aş spuneeu, revenind în marginea beletristicii.

Acelaşi Eusebiu Damian mai trăieştecomplet, cu toate consecinŃele materialeinerente, „o ieşire din timp”, cum o calificăun alt personaj, ceea ce este, în termeniparapsihologici, o „rectrocogniŃie”, unfenomen parapsihic, invocat şi explicat desubsemnatul (conform teoriei altora) înintervenŃia la al doilea simpozion naŃionalde la Piteşti, 2009. Mai întâlnim în con-text, scrieri „în transă”, voce telefonică„depărtată, sugrumată” – voci din lumeacealaltă, precum s-au înregistrat deparapsihologi cu instrumente adecvate etc.etc. Iar pentru ca „fantasticul” să fie deplinşi autorul să-şi justifice prestigiul, aducedouă personaje defuncte, pe care le„materializează” pe pământ – Niculina şiSerdaru, în timp ce pe eroul principal,Anghel (angel = înger) D. Pandele,scriitorul cu har, îl plimbă dintr-o lume înalta, din fizic în metafizic, introducându-lprin procedee parapsihice, „patentate”, casă spun aşa! I se întâmplă şi secretaruluisău, Eusebiu Damian, transportat de colo-colo spre a-şi întâlni maestrul, de cătreşoferi sau motociclişti misterioşi (dă bineartistic!), care apar şi dispar în mod enig-matic şi miraculos, dar şi inexplicabil înuzul obişnuit, precum buchetele de câtenouăsprezece trandafiri, toŃi aceia fiindmesageri „de dincolo”, cum i-ar puteanumi un parapsiholog ca subsemnatul.


Fac o paranteză, pentru a mai sublinia,cu reproşuri „retorice”, o veche meteahnăa românilor: a trebuit să vină peste noiredescoperirea Indiei antice, cureinterpretarea fenomenelor ei specificeprin prisma noilor descoperiri ştiinŃifice aleunor savanŃi precum cei menŃionaŃi, pentruca să ne punem problema (dacă ne-o vompune) a minunatelor basme din folclorulromânesc, în care eroii principali seaventurează pe tărâmuri nemaiîntâlnite –cu nimic mai prejos de experienŃelespirituale ale altor popoare – în care, pentrua reuşi pătrunderea şi acŃiunea trebuie săînfrunte riscul adormirii şi numai la limitasomnului ca şi inevitabil, a adormirii etc. lise relevă adevărurile fără de care nu potmerge mai departe! Tot Mircea Eliade, cuteoria lui, pune primul problema aceasta şitot la acelaşi nivel de intenŃie a rămasinvitaŃia lui pentru şi printre români.

Iată ce spune, ilustrativ, personajulprincipal Ieronim Thanase spre final: „Vomintra curând într-o fază a istoriei universalecând nici una din libertăŃile pe care abiaapucaserăm să le cunoaştem nu va mai fiposibilă. Acesta este preŃul cu care ar puteafi evitată catastrofa termonucleară (...)Pentru unii dintre contemporanii noştri, cuprivirile îndreptate nostalgic spre trecut,ceea ce ni se pregăteşte echivalează cu unuldin infernele evocate în 1984.” Subliniezîncă o dată, dar puternic de tot: aici MirceeaEliade însuşi ne face dovada calităŃii salede iniŃiat în esoterism, ajuns la iluminare şiapt de precogniŃii, de profeŃii! Şi-a scrisromanul în 1978 -79, acesta a văzut „lu-mina tiparului” în 1980: deci Eliade al nostrua prevăzut catastrofa termonucleară de laCernobâl, cu aproximaŃie de unu-doi ani,dar în mod sigur a pre-ştiut-o! Pentru ce,doar Cernobâlul? Pentru că acŃiunea opereisale se petrece în România, pe care el acontinuat să o iubească şi din care s-aconsiderat a face parte.

Iar acum, iată ideea şi mesajulromanului „Nouăsprezece trandafiri”: Încartea „DimineaŃa magicienilor”, publicatăde Jacques Bergier şi Louis Powell, seenunŃă pentru prima oară viitoarea revoluŃiepsihologică, cea mai mare revoluŃie de pânăacum a omenirii! În toate calităŃile luiteoretice şi practice de orientalist, MirceaEliade nu era departe de ea, dar a ales caleaartistică pentru a o evoca, deoarecefilozofic n-ar fi avut impactul cuvenit, iarca scriitor de beletristică se instituieindubitabil în pionier, dacă excludem dindiscuŃie, literatura „science-fiction”, acel

amalgam nelimpezit de concepte şi teoriipuse în pagina literară. Dovada materială aacestei descoperirii realizate desubsemnatul este că romancierul MirceaEliade indică în romanul său (prinintermediul unui personaj) şi unele dintrecăile de realizare a revoluŃiei psihologice:„meditaŃii, rugăciuni interioare, exerciŃii derespiraŃie şi vizualizare”, aceleaşi reamintitede Jacques Bergier şi parapsihologie,practicate din vechime de indienii antici şide omenire în general în domeniulextrasenzorialului.

Ducându-şi exerciŃiul beletristic pânăla capăt şi conferindu-i astfel valoaremaximă, greu de egalat, Eliade recurge şila simbolistica literară: regizorul IeronimThanase, cel ce transcende cele două lumi,e scris cu „th”, ducându-ne cu gândul la„Thanatos” şi la veşnicia universului, dartoate personajele sunt purtătoare desimboluri, până şi agresivul şi invidiosulAlbini, securistul, prin tot ceea ce e pus săfacă peste puterile unui om normal,reprezintă o întreagă instituŃie etc. Tot înlimbaj artistic, acea libertate totală, care vafi interioară, în expresia lui Thanase, estedefinită de Niculina în termeni religioşi, cafiind o mântuire: „Cui nu i-a fost frică înpragul mântuirii? Şi lui Isus Christos i-afost frică”... Fidel mesajului optimist al arteiautentice, Eliade doar sugerează virtualelecatastrofe nucleare ce ar putea zdruncinaomenirea în proxima ei evoluŃie. Şi mai esteceva: dacă mesajul cărŃii trebuie înŃeles cuimplicarea activă a cititorului şi ca partici-pant, importantă şi memorabilă devinecălătoria în sine, cu toate emoŃiile ce leimplică până în final.

Aşadar, evoluŃia imediat-următoare aomenirii va fi interioară, o spirală îninteriorul psihicului omului, nu în exteriorulsău, ca până deunăzi – reamintesc eu ideeapreluată de la Jacques Bergier. Că şiaceastă aparent inofensivă revoluŃie arputea fi anunŃată prin catastrofe, esteposibil, dar nu şi obligatoriu! Michel deNostradamus scria în 1555, în prefaŃa lafaimoasele lui „Centurii”, că la cinci sutede ani de la publicarea lor, nu va mai finecesară decriptarea lor, pentru că fiecareom al acelei vremi le va înŃelege fără nicio dificultate. Aceasta înseamnă, dupăunele estimări, confirmarea tezei conformcăreia, multe dintre fenomenele consid-erate azi paranormale vor deveni normale,uzuale la omul evoluat, trăitor în viitorulnostru imediat şi îndepărtat. Se poatemesaj mai optimist?!...


Alexandru BulandraAlexandru BulandraAlexandru BulandraAlexandru Bulandra

DOSARUL „MIORIÞA” LA FINALScurte concluzii la o cercetare îndelungatã (2)

ESEU

„MioriŃa” – operă de colaborare

AfirmaŃia din subtitlu aparŃine lui MihailDragomirescu: „Criticul literar, care mai-naintede toate preŃuieşte operele geniale, nu poateavea în Alecsandri un mare poet. Un mareliterat, poate; dar un poet mare, niciodată!(...) Şi dacă m-ar întreba cineva dacă în toatescrierile lui Alecsandri nu se găsesc cumvaopere care să poarte pecetea marii poezii, eunu i-aş putea răspunde decât atât: da, suntcâteva, dar acelea sunt opere de colaborare:<<MioriŃa>>, varianta Alecsandri, <<MihuCopilul>> şi minunata <<Mănăstire aArgeşului>>, capodopere, cea dintâi a liricii,cele din urmă două, ale poeziei epiceuniversale.” În termenii demonstraŃiei mele,„MioriŃa” ca operă de colaborare înseamnăcă tânărul prozator, dramaturg şi poet naŃionalşi popular Vasile Alecsandri a pus în lucruatât experienŃa lui literară cât şi numeroasesurse folclorice pentru a scrie aceastăcapodoperă. Era un „poet de ocazie”, cum îlcaracterizează biograful şi editorul săuG.C.Nicolescu, dar el a avut nu numai ocaziacare să-i declanşeze procesul creativ, ci şiabilităŃile, motivaŃia şi sursele pentru a scrieaceastă baladă.

Vasile Alecsandri şi-a croit un drum înliteratura română pornind de la comoarapoeziei noastre populare. Acum el trebuia săo scoată la lumină pregătită să transmitămesajele naŃionale. Dintre toate speciilecântecului popular românesc, Alecsandri şiprietenii săi – Russo, Negri, Bălcescu – audecis că balada putea îndeplini cel mai bineacest rol.

Şi el şi-a asumat misia patriotică într-uncontext având drept coordonate: balada =dovezi ale romanităŃii românilor, cititor-Ńintă= străin, finalizare = traducere. Texte de ex-port. Alecsandri cunoştea baladele dinMoldova – „Bujor” şi alte balade haiduceşti.Intre anii 1842-1844, scrisese şi balade culte:Crai-nou, Maghiara, Strigoiul, Zburătorul,Baba CloanŃa. El învăŃase de unul singur cum

se compune în acest gen: „Mi” şi „de trei zile”,expresii utilizate în primele poeme scrise înlimba română, dovedesc acest lucru; adesfăcut baladele în părŃi componente, a văzutcum sunt alcătuite, ce personaje apar, în cesituaŃii, cum acŃionează, cum sunt prezentate,care sunt formele de expresie. A desface şi areface, a dezmembra şi a reasambla bucăŃi,ligamente, aşa învaŃă Alecsandri meşteşugulcompunerii cântecelor bătrâneşti. Este ooperaŃie de tip mecanic, artizanal, sugeratăde termenii utilizaŃi de Alecsandri: pietrepreŃioase, părŃi, briliant, a lega etc. Modeleşi, mai târziu, sursă de inspiraŃie, i-au fostbaladele sârbeşti din ciclul Novăceştilor, carecirculau în zona Banatului. Mai cred că, deşie amintită abia în notele de la volumul doi albaladelor, „ColecŃia cântecelor populare alesârbilor tradusă în limba franceză de AugustDozou (Dentu libraire – editeur Paris )“ i-afost la îndemână de la început.

În privinŃa abilităŃilor tânărului literatmoldovean, încă de la 1845, la întâlnirile cuElena şi Costache Negri, poetul dovedeştecapacitatea de a crea poeme pe baza unuiplan propus de altcineva şi de a se acomodacu un alt poet. Din 1840, când devine direc-tor al Teatrului NaŃional din Iaşi, a fostnevoit să creeze piese româneşti, lucru carei-a pus în valoarea atât mobilitatea şiagerimea minŃii cât şi darul localizărilor unorsubiecte şi tipuri de personaje preluate dinrepertoriul francez. Charles Drouhet ademonstrat convingător acest lucru: „Înrepertoriul francez se află toate izvoarele decare Alecsandri s-a servit pentru alcătuireadramelor şi comediilor sale.” Iar desprecapodopera „Coana ChiriŃa” – un fel de„MioriŃa” operei sale dramatice –, autorulfrancez spune: „S-a zis despre CocoanaChiriŃa, că e o «creaŃie naŃională» a luiAlecsandri, că e «o figură originală dintr-unrepertor care nu exista înaintea lui»; de fapte una din cele mai reuşite şi mai populareadaptări ale poetului, un tip de împrumut,dar minunat de bine localizat.”


Motivul care l-a determinat pe Alecsandrisă compună balada „MioriŃa” şi alte baladeincluse în cele două volume din 1852 şi 1853,a fost următorul: el era, pînă la 1859, poetmoldovean, Ńara lui fiind Moldova. Iar aicirepertoriul de balade nu era prea bogat. Deaceea, scriind baladele „ MioriŃa”, „MihuCopilu”, „Codreanul”, „Păunaşul codrilor”sau localizând altele, cum ar fi „TomaAlimoş”, Vasile Alecsandri a vrut să acopereacest neajuns.

Sursele folclorice ale baladei „MioriŃa”

Cunoaşterea surselor utilizate de poetîn crearea „MioriŃei” a fost o muncă de odificultate extremă, care a îmbinat, într-unfel neprevăzut, documentarea cu deducŃialogică şi intuiŃia cu norocul pur şi simplu.Moses Gaster observase în 1883 că, subaspect formal, „MioriŃa” are aceeaşi„scenerie” cu o variantă a colindei păcurarilorpublicată de At.M.Marienescu în colecŃiasa de „Colinde” din 1859; că mioriŃanăzdrăvană se găseşte în „colinda care-i pre-cede imediat la Marienescu: Păcurarul şimieluŃa.” Iar măicuŃa bătrână se regăseşte„cu aceleaşi cuvinte” în cântece populareculese din Dobrogea de Burada, cu deosebirenumai că „sceneria” e schimbată. A fost unsemnal foarte puternic. Urma ca eu săreuşesc să transform asemănarea formală însursă conceptuală; altfel spus: când acompus „MioriŃa”, Alecsandri avea acestetexte pe masa de lucru. Mai apoi, înscrisoarea către Ubicini, scrisă pe la 1857,document autobiografic esenŃial, am găsit odestăinuire a poetului-editor de folclor:„...am căpătat o astfel de uşurinŃă deelaborare în acest gen, încât îmi vine adeseade a lega diferitele părŃi ale unei balade cuversuri de-ale mele şi de a le regăsi mai târziuaceste versuri în gura vreunui bătrân, care-mirecita o legendă necunoscută.”

„Mihu Copilu” este exemplul care-mi vineimediat în minte întrucât are legătură cu„MioriŃa”. Această capodoperă a fostconcepută de Alecsandri pornind de la treibalade din ciclul Novăceştilor: „Gruia copilul”,„Turcul şi Novăceştii” şi „Novac vinde peGruia”. Aşa am văzut că el nu spunea întreguladevăr: lucrase cu mai multe balade-sursă,nu numai cu una. Mi-am dat seama de acestfapt citind şi recitind colecŃia-martor „Baladepopulare româneşti”, cu „Indice tematic şibibliografic de Al.I. Amzulescu”. Tot aşa ammai constatat un lucru neluat în seamă decercetările anterioare; din punctul de vedereal conŃinutului, „MioriŃa” prezenta o situaŃieaparte: doi ciobani-baci se sfătuiesc să-lomoare pe un altul. Un astfel de conflict era oimposibilitate în contextul baladelor pastorale!

Duşmanii tipici ai ciobanilor şi turmelor de oisunt hoŃii şi haiducii.

Despre un asemenea subiect, în întreagaliteratură populară română, vorbeşte uncolind care circula în Transilvania, unde doipăcurari făceau legea unui al treilea. Într-oaltă lucrare de referinŃă, „Colinda românească”de Monica Brătulescu, unde se află o„Schemă a clasificării colindei” şi un „Indextipologic şi bibliografic al colindei”, amdescoperit că şi subiectul colindei păcurarilorera atipic: personajele omorâte sauameninŃate cu omorul în colindele româneştisunt animaliere, nu omeneşti! Şi atunci m-amîntrebat dacă mai moare cineva în timpulcolindatului ? Răspunsul a fost: Da, măştilezoomorfe turca şi cerbuŃul.

Norocul a apărut sub forma unorinformaŃii din surse disparate care însă auconturat un circuit informaŃional inedit. În„DicŃionarul folcloriştilor” am citit anunŃulapărut în 1844 în revista „Propăşirea” din Iaşi,unde Alecsandri era redactor: „D. Alecsandri,dorind a îndeplini colecŃia ce au făcut decântece populare a românilor, până a nu lepune încă sub tipar, pofteşte pe toŃi cititorii<<Foii ştiinŃifice şi literare>> ce vor cunoaşteşi vor avea asemine poezii populare, săbinevoiască a le împărtăşi d-sale, avândsigura făgăduinŃă din parte-i că vor primigratis câte un exemplar din acele cântece, cîndvor ieşi la lumină.” AnunŃul trece munŃii laBraşov, în paginile revistei „GazetaTransilvaniei”, abonată de intelectualiisatelor şi de şcolile de la Blaj. În urmaanunŃului, fratele moldovean primeşte depeste munŃi de la fraŃii ardeleni, printre altetexte scrise de cântece populare, colindapăcurarului, colinda păcurarul şi mieluŃa,balada „Fratele şi sora”, ciclul de balade aleNovăceştilor. Argumentul acestei presupoziŃiieste unul indirect: peste numai 13 ani,discipolul său At.M.Marienescu, utilizând totapelul prin presa transilvană şi adresându-seaceleiaşi mase de posibili informatori, va primitexte cât pentru un volum de colinde şi douăde balade. Între ele: colinda păcurarul şimieluŃa, colinda păcurarilor pe care, dupămodelul „MioriŃei” maestrului său, o vaîndrepta sub forma „Judecata păcurarilor”(1859). Baladele Novăceştilor, tânărul avocatle ştia din copilăria petrecută în Banat. Dacă,am gândit, le-a primit un tânăr studentsusŃinut de mitropolitul Andrei Şaguna, dece să nu le fi primit şi poetul moldovean VasileAlecsandri, autorul poeziei „Hora” din 1843,care a mers direct la inima transilvănenilor,devenind cântec popular. El era un scriitorpreŃuit în Ardeal, iar publicarea anunŃului decătre George BariŃiu e o garanŃie în plus pentruseriozitatea şi caracterul naŃional al iniŃiativeitânărului moldovean.


BASARABII DE TÂRGOVIŞTE

RADU PAISIE (PETRU DE LA ARGEª)*(12 ianuarie 1535 – ante 17 martie 1545; * = ante 13 iunie 1535-

dupã 24 februarie 1536; ante 18 aprilie 1536-27 mai-2 iunie 1539; ante 19 iulie 1539-27 aprilie-5 mai 1544;

ante 2 iunie 1544-ante 20 februarie 1545).

Emite la Târgovişte 82 documente, cel din28 iulie 1536 întărind Mitropoliei Târgoviştevinăriciul boieresc de la Ştefăneşti. În ianuarie1536 încheie la Târgovişte un tratat de alianŃăcu Ferdinand I, regele Ungariei, tratat care –prin conŃinut – are caracter detratat de închinare şi credinŃă,întărind înŃelegerile anterioarecu toate prevederile lor.Domnul şi boierii jură credinŃăregelui, căruia i se vor alăturaîn lupta împotriva turcilor şitătarilor şi, în cazul incursiuniiturceşti spre Transilvania,domnul se obligă să reziste înfaŃa lor.

La 7 ianuarie 1543 sesemnează la Târgovişte untratat de închinare şicredinŃă, prin care domnuldeclară supunere regeluimaghiar, succesorilor săi şiCoroanei ungare; făgăduieşteca – împreună cu boierii, dregătorii şi supuşiisăi – să fie credincios regelui (ca şipredecesorii săi, Vlad Vintilă de la Slatina şiVlad Înecatul), acesta obligându-se săpăstreze în łara Românească vechile libertăŃi;domnul muntean va fi „prieten prietenilorregelui şi inamic duşmanilor săi, în specialturcii şi tătarii”; îl va ajuta pe rege cu forŃelesale, iar dacă nu-i poate împiedica pe turci, îlva anunŃa pe rege asupra pericolului otoman.Ultimele clauze se referă la plata tributuluicătre turci (care „nu va fi mai mare decât celactual”) şi la acordarea de refugiu domnuluiîn Transilvania, la nevoie.

Este unul dintre numeroşii fii ai lui Raducel Mare, frate cu mulŃi din domnii acesteiperioade (Radu de la AfumaŃi, Bădica, VladVintilă de la Slatina şi Mircea Ciobanul). S-anumit Petru, până la 1 septembrie 1534, dată

Gabriela NiþulescuGabriela NiþulescuGabriela NiþulescuGabriela Niþulescu

* Fragment din Basarabii de Târgovişte, înpregătire la Editura Bibliotheca.

la care semnează un document ca „RaduBasarab”. Înainte de a ajunge domn a trăit încălugărie, cu numele de Paisie, fiind şi egumenal Mănăstirii Argeş – loc de care se va îngrijicu deosebită atenŃie. Şi-a avut reşedinŃa la

Târgovişte, unde emite 82 dedocumente şi încheie celedouă tratate de alianŃă cuUngaria.

Domnia lui este marcată desinuoasele relaŃii cu turcii, cuboierii, cu rivalii Vlad Vintilă şiLaiotă Basarab, de pribegiile înTransilvania. Mai ales după1538, comploturile boerilor seamplifică, răspunsul domnuluifiind pedepsele aspre şimoartea vinovaŃilor. În iunie1535, prin uciderea vicleană decătre boiei a lui Vlad Vintilă,Radu Paisie revine din pribegiatransilvănenaă, reia domnia şiajunge la o relativă stabilitate

în relaŃiile cu turcii, care îl consideră „unvoievod ascultător”.

La 20 iulie 1535, în scrisoarea trimisăvoievodului transilvănean Ştefan Mailath dinTârgovişte, el mulŃumeşte voievoduluitransilvănean pentru „bunătatea frăŃească”(= îl adăpostise în timpul alungării lui de cătreVlad Vintilă). Tot acum, domnul îi cere sătrimită „carte”pecetluită, el şi toŃi ai săi (=sfatul boierilor), el şi Ńara „jurându-i credinŃăcu prietenie”. Referirile din scrisoare privesctratatul încheiat la Târgovişte cu FerdinandI, rege al Ungariei (1536), prin care se stabilescplanurile de luptă împotriva turcilor şi tătarilor,ca şi ajutorul pe care łara Românească îl dăTransilvaniei.

Tratatul era primul pas în alianŃa antiotomanădintre Valahia-Ungaria şi Transilvania, a căreiimportanŃă o subliniază Radu Paisie într-oscrisoare din ianuarie 1543, în care, cu luciditate,spunea că – dacă turcii reuşesc să ocupe regatulUngariei şi Transilvania – „atunci nu vor mai fi


voievozi creştini nici în Moldova, nici în łaraRomâneacă”.

Iar prevederile tratatului încheiat în 7ianuarie 1543 la Târgovişte le onfirmă pe celedin 1536, regele Ungariei făgăduind „săpăstreze în łara Românească vechilelibertăŃi” şi revenind la angajamentul din1538 (prin care consimŃea ca domnii de laTârgovişte şi familiile lor, ca şi boierii dinMoldov şi Ńara Românească, să se poatăadăposti în Tran silvania), dacă vor fi năvăliriturceşti. Datorită acestei înŃelegeri, MirceaCiobanul îi va urmări aprig pe boierii pribegiîn Transilvania de teama lui, mai ales că şiRadu Paisie fusese tot acolo primit.

Mai mult decât alŃi domni ai acesteiperioade, Radu Paisie primeşte sprijin dinpartea unor boieri credincioşi lui, chiar dacădomnul era „supus turcilor”. Împărtăşindaceeaşi atitudine a domnului faŃă de putereasuzerană, Coadă mare vornic este un slujitorcredincios, care în 1539 fuge în Transilvania,pentru a nu fi nevoit să participe la răscoalacontra lui Radu Paisie. Şi-a lăsat de izbeliştemoşiile şi ctitoria nouă din Târgovişte, unlăcaş numit Biserica Roşie. Cu toată aceastăatitudine demnă, el nu va scăpa în viitor, fiinducis de Mircea Ciobanul.

Detco din Izvorani mare ban, strămoşulviitorilor domni Matei Basarab şi ConstantinBrâncoveanu, îl slujeşte cu creinŃă pe domn,împreună cu Staico din Şinteşti mare vornicşi Vlaicu din Piscani mare logofăt (acesta însănumai o perioadă scurtă, fiind tăiat în 1536 deRadu Paisie pentru „hiclenie”). Cel maicredincios boier al domnului este RaduFurcovici mare spătar şi vistier (strămoşulboierilor Goleşti), care în lupta de la Fântînałiganului salvează vistieria Ńării.

Este acum o perioadă tulbure, cânddomnia lui Radu Paisie se află sub semnulnesiguranŃei şi al comploturilor care aduc alŃipretendenŃi. Grupul boierilor nemulŃumiŃi,pribegi în Transilvania sau la turci, este mareşi primejdios mai ales prin aderenŃa lor faŃăde Laiotă Basarab şi Mircea Ciobanul. Primulîntre ei este Barbu din Pietroşani mare spătar,ginerele lui Mircea Ciobanul şi a cărui fiică seva căsători cu logofătul Tatu, strămoşulVăcăreştilor. Alăuri de el, fratele său Tomamare ban este un duşman înverşunat, pe careRadu Paisie nu ezită să-l ucidă în 1536 – aşacum va face şi cu fiul acestuia, Stanciu, carevine în Ńară cu Laiotă Basarab. Tudor dinDrăgoeşti mare logofăt – ucis tot în 1536, îşipierde averile, iar fraŃii săi Pârvu şi Radupribegesc în Transilvania, după 1539.

ToŃi aceşti mari boieri, mulŃi legaŃi prinrudenie cu familia Craioveştilor, susŃincomplotul organizat în 1539 de Şerban dinIzvorani mare ban, ginerele lui RaduCraiovescu; susŃinut din Ńară, el reuşeşte să-l alunge pe Radu Paisie. Însă acesta, revenit

cu oastea otomană, pedepseşte crunt petrădător (care moare înainte de 15 iunie 1543,pentru „rea hiclenie) şi pe ceilalŃi complotişti.

Pentru a treia oară, în mai 1544, domnialui Radu Paisie este ameninŃată de alt complotal boierilor, acum conduşi de Stroe Pribeagulmare ban, căruia se alătură alŃi boieri dinTransilvania. Vin în Ńară împreună cu LaiotăBasarab şi multă oaste, silindu-l pe domn săse retragă la Nicopole, de unde – cu sprijinturcesc – se întoarce şi, la 15 octombrie 1544,îl înfrânge pe Laiotă în lupta de la Fântînałiganului (judeŃul Argeş).

Este un succes de scurtă durată, şi o ultimărevenire pe tronul Ńării. În martie 1545 estechemat la Istanbul, apoi surghiunit în Egipt. Afost ucis şi îngropat, probabil, la Alexandria.Au contribuit la moartea lui cele două tratatecu imperialii – se poate spune că i-au fost fataledomnului, îndeosebi cel din 1543; intrigileboierilor şi ale pretendentului Laiotă Basarab;situaŃia politică internă de acum, când instituŃiadomniei este scoasă la licitaŃie, iar boieriiconsideră că li se cuvine acolo un loc.

Frătmântata domnie a lui Radu Paisie s-areflectat şi în viaŃa de familie. Din primacăsătorie cu Stana (fiica lui Petru Rareş) a avutdoi fii: Marcu (asociat la domnie de tatăl săudin 10 iunie 1537, dar fără a conduce efectiv cadomn), numit în inscripŃia bolniŃei de la Cozia„Marcu voevod”; Mihnea?, posibil acel fiu aldomnului trecut la islamism cu numele deMehmed; Vlad, asociat şi el la domnie din 1540,menŃionat în pomelnicele mănăstirilor de laMuntele Athos ca „Vlad voevod”, posibilajuns captiv la Constantinopol şi înmormântataici în 1580.

Din a doua căsătorie cu Ruxandra, fiicalui Neagoe Basarab şi văduva domnului Radude la AfumaŃi, Radu Paisie a avut încă unbăiat – Pătraşcu, ajuns domn sub numele dePătraşcu cel Bun; şi trei fete: Voica, Maria(căsătorită cu Balea din Pietroşani) şi Cârstina(măritată cu Stanciu al lui Benga (cf. C.Rezachevici).

Imaginea domnului şi a familiei sale apareîn ctitoriile mănăstirilor Mislea, ridicată în 1536-1537 şi Valea, ctitorită în 1533-1534, cu un splen-did tablou votiv în care domnul domină alăturide soŃia sa, amândoi îmbrăcaŃi în somptuoasecostume de ceremonie lucrate din materialescumpe, cu mantii tip cojoc bordate cu blanăscumpă şi coroane masive pe cap. În 1542,prin grija lui, meşterul Maxim ridică bisericabolniŃei de la Cozia, splendidul tablou votivpictat în 1543 de David şi radoslavreprezentândul-l pe domn împreună cu soŃia,îmbrăcaŃi în aceleaşi somputoase costume deceremonie (fig. 64). Numele lui, al fiilor Marcuşi Vlad apar în pomelnicele de la MănăstireaMeteore şi Zografu; numele domnului, singur,este scris la biserica Cozia şi Mitropolia dinTârgovişte, ca donator în refacerea picturii.


CărŃi şi reviste primite la redacŃie

1. George Toma Veseliu, SalvaŃi-l pe Galileo, [teatru], Cuvânt-înainte, Eugen Negrici, Editura DaciaXXI, Cluj-Napoca, 2011, 294 pag.

2. Felix Iancu Brezoianu, Portretul arhitectului echilibrist pe o sârmă roşie ghimpată sau Visul celfrumos şi oraşele de aer, [jurnal], Editura Bibliotheca, 2011, 276 pag.

3. Emil Stănescu, Sub soarele sudului, [roman], Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, 626 pag.4. Daniel Drăgan, Mehmed. Poveste orientală, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 100 pag.5. Marian Ruscu, Târziu în labirint, FundaŃia Culturală Libra, Bucureşti, 2011, 108 pag.6. Corin Bianu, Văcăreştii la amiază, roman, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 472 pag.7. Ioan Viştea, Îngerul diliu, [versuri], Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011, 66 pag.8. Vali NiŃu, Fluier de anotimp/ Season whistle, [versuri], prefaŃă Liviu Grăsoiu, Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2011, 136 pag.

9. Vali NiŃu, Despletitele dimineŃi/ Disheveled mornings, [versuri], prefaŃă Monica Mureşan, EdituraBibliotheca, Târgovişte, 2011, 142 pag.

10. Liviu Grăsoiu, PoeŃi şi poezie, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 216 pag.11. Vasile Groza, 101 poeme, [versuri], Editura Biodova, ColecŃia Ideal, Bucureşti, 2011, 108 pag.12. Stan V. Cristea, Constantin Noica. Repere biobibliografice, ediŃia a II-ea revăzută şi adăugită,Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2011, 556 pag.

13. Sultana Craia, Orizontul rustic în literatura română, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 242 pag.14. Florentin Popescu, Eu v-am citit pe toŃi (vol. 3), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 366 pag.15. Florea Turiac, Lacrimile neodihnei, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 108 pag.16. George Coandă, Peisaje mişcate / Moved landscapes, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 106 pag.17. Virgil Diaconu, Secol, [poezii], Editura Valman, Râmnicu Sărat, 2011, 242 pag.18. Nicolae Vasile, Reinventarea omului, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 126 pag.19. Simion Ghimpu, Destin între destine, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 2011, 328 pag.20. Constantin Mateescu, Tablouri într-o expoziŃie sau naşterea unei ficŃiunii, Editura Almarom,Râmnicu-Vâlcea, 2011, 234 pag.

21. George Anca, Scenometrie teatrux, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, 258 pag.

1. ViaŃa Basarabiei, anul 9, nr. 1-2 (21-22), 2011 (serie nouă), revistă editată de Uniunea Scriitorilor dinMoldova şi Uniunea Scriitorilor din România, director, Mihai Cimpoi;

2. Acolada, Revistă de literatură şi artă, Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, octombrie2011 (anul V), nr. 10 (48), Editori, Societatea Literară Acolada şi Editura Pleiade Satu Mare, directorgeneral, Radu Ulmeanu, director, Gheorghe Grigurcu, redactor-şef, Petre Got;

3. Apostrof, revistă a Uniunii Scriitorilor, anul XXII, nr. 10 (257), octombrie 2011, Cluj-Napoca,redactor-şef, Marta Petreu;

4. Argeş, anul XI (XLVI), nr. 10 (352), octombrie 2011, Editor Centrul Cultural Piteşti, redactor-şef,Dumitru Augustin Doman;

5. Cafeneaua literară, Anul IX, nr. 10 (105), octombrie 2011, Editor, Centrul Cultural Piteşti, Direc-tor, Virgil Diaconu;

6. Bucureştiul literar şi artistic, revistă lunară, anul I, nr. 1, octombrie 2011, nr. 2, noiembrie 2011,Bucureşti, fondatori Coman Şova – director şi Florentin Popescu – redactor-şef;

7. Nord literar, anul IX, nr. 9 (100), septembrie 2011; nr. 10 (101), octombrie 2011, apare sub egidaConsiliului JudeŃean Maramureş, Baia Mare, director – Gheorghe Glodeanu;

8. Citadela, publicaŃie a AsociaŃiei Scriitorilor de Nord-Vest, anul V, nr. 5-6-7-8 (35-36-37-38), iulie-august-septembrie-octombrie 2011, Satu Mare, redactor-şef – Aurel Pop.

9. Luceafărul de dimineaŃă, lunar de cultură al USR, nr. 34 (1016), 19 octombrie 2011; nr. 37 (1017),noiembrie 2011, (Apare cu sprijinul Primăriei sectorului 2, Bucureşti, primar Neculai OnŃanu),redactor-şef – Dan Cristea;

10. Impact cultural, anul XI, nr. 382, noiembrie 2011, Târgovişte, fondator – Vali NiŃu, director –Raluca Mariana NiŃu;

11. Caligraf, revistă de cultură, anul XI, nr. 10(131), octombrie 2011, Alexandria, redactor-şef –Florea Burtan;

12. Poesis InternaŃional, Magazin literar, anul II, nr. 6, septembrie 2011, Satu Mare, director DumitruPăcuraru, redactor-şef Claudiu Komartin;

13. Familia. Revistă lunară de cultură, seria V, anul 47 (147), nr. 10 (551), octombrie 2011, Oradea,director – Ioan Moldovan;

14. Dacia literară, Revistă de reconstituiri culturale. anul XXII (serie nouă din 1990), nr. 6(99), 2011,Iaşi, redactor-şef Lucian Vasiliu.

15. Acasă, Periodic cultural, editor FundaŃia NaŃională „Satul românesc”, anul IV, nr. 3-4(15-16), iulie-decembrie 2011, Iaşi, preşedinte – Alexandru Brad, redactor-şef – Lucian Vasiliu.

16. Convorbiri literare, Revistă a Uniunii Scriitorilor din România, Fondată de Societatea Junimeadin Iaşi la 1 martie 1867, anul CXLV, nr. 11(191), noiembrie 2011, Iaşi, redactor-şef – CassianMaria Spiridon.

17. Helis, Revistă de cultură, editor AsociaŃia Culturală Helis, anul IX, nr. 9(101), septembrie 2011,Slobozia, redactor-şef – Gheorghe Dobre.


SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI

Cel mai longeviv festival de literaturădin România – „Moştenirea Văcăreştilor”s-a desfăşurat la Târgovişte şi Văcăreştiîntre 11-12 noiembrie, organizat deConsiliul JudeŃean DâmboviŃa, CentrulJudeŃean de Cultură DâmboviŃa, SocietateaScriitorilor Târgovişteni, ComplexulNaŃional Muzeal „Curtea Domnească”Târgovişte, DirecŃia pentru Cultură şiPatrimoniu NaŃional DâmboviŃa, TeatrulMunicipal Târgovişte. Printre parteneri s-au numărat Muzeul NaŃional al LiteraturiiRomâne, Biblioteca JudeŃeană „IonHeliade-Rădulescu” DâmboviŃa, Filiala„Ion Heliade-Rădulescu” DâmboviŃa aUniunii Ziariştilor Profesionişti dinRomânia, primăriile comunelor Văcăreştişi Moroieni, Biblioteca „Elena Văcărescu”din Văcăreşti, editurile Bibliotheca,Marcona şi revista „Impact cultural”. *Juriul – naŃional şi de preselecŃie – a fostformat din scriitorii Liviu Grăsoiu, GeorgeCoandă, Constantin Voicu (poezie),Florentin Popescu, Corin Bianu (proză),Tudor Cristea, Victor Petrescu (eseu),George Anca, Emil Stănescu (teatru),Mihai Stan (secretarul juriului). Preşedintede onoare „in memoriam” Mircea HoriaSimionescu, preşedinte executiv acad.Mihai Cimpoi. * În Târgovişte, la MuzeulTiparului şi CărŃii Vechi Româneşti au avutloc momentele de deschidere (11noiembrie) şi de premiere, precum şisimpozionul „Centenar AlexandruCiorănescu: 1911-2011” (12 noiembrie).Au fost lansate volumele: „Ioan AlexandruBrătescu-Voineşti. Prefacerea firii” (acad.Mihai Cimpoi), „CorespondenŃăAlexandru Ciorănescu – GeorgeCiorănescu” (Crisula Ştefănescu),„Văcăreştii la amiază” (Corin Bianu).Pentru prima dată în istoria festivalului afost editat volumul „Debut literar”cuprinzând lista participanŃilor şi lucrărileprimilor 4 clasaŃi la secŃiunile poezie,proză, teatru, eseu, volum care a fostoferit concurenŃilor şi participanŃilor laFestival. De menŃionat faptul că toate

„MOªTENIREA VÃCÃREªTILOR”ediþia a XLIII-a

aceste cărŃi au apărut la EdituraBibliotheca, partenerul oficial alFestivalului. * LaureaŃii concursului,scriitori invitaŃi şi membri ai SocietăŃiiScriitorilor Târgovişteni, redactori ai unorreviste literare s-au întâlnit la un incitantcolocviu cu tema „Starea revistelor decultură la începutul mileniului III” cuparticiparea redactorilor-şefi ai revistelor:Trivium (George Anca), Bucureştiulliterar şi artistic (Florentin Popescu),ProArme (Dan Gîju), Eroica (GeorgeCoandă), Litere (Mihai Stan), ViaŃaBasarabiei (Mihai Cimpoi), Impact cul-tural (Vali NiŃu), Climate literare (IonIancu-Vale). * Premiile ConcursuluiNaŃional de Literatură „MoştenireaVăcăreştilor” – EdiŃia a 43-a * POEZIE:Trofeul „Moştenirea Văcăreştilor” şiPremiul NaŃional – Adrian Agheorghesei(Iaşi); Premiul II – Marilena Delia Grosuc– Comişani, judeŃul DâmboviŃa, PremiulIII – Radu NiŃescu (Bucureşti) şi PremiulSpecial al revistei „Singur”, MenŃiune –Silvia Bitere (ConstanŃa). * PremiiSpeciale – Premiul Bibliotecii JudeŃene„Ion Heliade Rădulescu” DâmboviŃa –Maricica Frumosu (Criuleni – RepublicaMoldova), Premiul Special al revistei „Im-pact cultural” – IonuŃ Mihai Ologu(Vulcan, judeŃul Hunedoara), Premiulrevistei „Bucureştiul literar şi artistic” – AnaMaria Radu – Târgovişte, Premiul revistei„ViaŃa Basarabiei” – Andreea Solomon(Pucioasa, judeŃul DâmboviŃa), Premiulrevistei „Pro Arme” – Marilena Vişinescu– Târgovişte, Premiul revistei „Climateliterare” – Adriana Maria Petrescu –Târgovişte. * PROZĂ: Premiul NaŃional– Despina Ioan Alexandru (Ploieşti),Premiul II – Mirela Maria Martellic (Deva),Premiul III – Raluca Şandor (Ploieşti),MenŃiune – Ioan Radu Dragomir – (GalaŃi),Premii Speciale – Premiul „Mircea HoriaSimionescu” al SocietăŃii ScriitorilorTârgovişteni – Maria Felicia Tudor(Petreşti, judeŃul Alba), Premiul revistei„Trivium” – Valentina Ioana Pârlog


(Brăila) şi Narcis Nicolae Enache (Adânca,judeŃul DâmboviŃa). * ESEU: PremiulNaŃional – Geta Truică (Brebeni, judeŃulOlt), Premiul II – Roxana Marin – Tecuci,Premiul III – Alexandra Monica Cosac(Giurgiu), MenŃiune – Carmen IonelaMăcăneaŃă (Izvoarele, judeŃul Giurgiu),Premiul Special al revistei „Eroica” – AnaMaria NiŃă (Giurgiu). * TEATRU: PremiulNaŃional – Laura Ionela Filip (Dragomireşti,judeŃul DâmboviŃa, Premiul II – MarilenaDelia Grosu (Comişani, judeŃul

ZILELE BIBLIOTECII GÃEªTI

A devenit o tradiŃie ca, în lunanoiembrie, să se desfaşoare, sub semnul„Zilelor Bibliotecii Orăşeneşti AurelIordache Găeşti”, o trecere în revistă arealizărilor literare din decursul unui an aleautorilor care vieŃuiesc în acest oraş sausunt legaŃi de el. Anul acesta se pare că afost rodnic, pentru că am putut asista laun program bogat, desfăşurat în zilele de17 şi 18 noiembrie şi urmărit cu interes deun public alcătuit preponderent din elevi şiprofesori ai Colegiului NaŃional VladimirStreinu. Au fost prezenŃi şi au rostitalocuŃiuni dl Alexandru Toader, primaruloraşului, şi dna Carmen Vădan, directoarea Bibliotecii JudeŃene Ion HeliadeRădulescu. * Manifestarea propriu-zisas-a deschis cu un omagiu închinatscriitorului Mircea Horia Simionescu,plecat dintre noi în primăvara acestui an.Personalitatea sa a fost evocată de criticulTudor Cristea, iar un grup de recitatori,pregătit de prof. Florina Stoica, a susŃinutun recital din creaŃia poetică a scriitorului,cuprinsă, precum se ştie, în masivul volumVersete de unică folosinŃă, apărut la EdituraBibliotheca, în 2010. În continuare, au fostprezentate noi apariŃii editoriale: romanulVăcăreştii la amiază, de Corin Bianu (auvorbit: autorul, Daniela OlguŃa Iordache şiTudor Cristea), placheta de versuriRezervaŃia Zoil, de Daniela OlguŃaIordache (a prezentat elevul EduardPredescu şi au recitat elevi pregătiŃi de prof.Elena Pucheanu) şi Arta derivei. Tablete.Consemnări. Resemnări, de Tudor Cristea(au vorbit: autorul, Daniela OlguŃa Iordacheşi prof. Florina Stoica). De menŃionat cătoate cele trei cărŃi au apărut în 2011 laEditura Bibliotheca din Târgovişte. * Ceade-a doua zi a fost la fel de bogată, toateprezentările de carte având loc în prezenŃa

autorilor. S-a vorbit, mai întâi, despreromanul Exodul (Clone 2), de Mihai Stan(au prezentat Tudor Cristea şi DanielaOlguŃa Iordache). Momentul următor i-afost rezervat lui George Anca (MantraEminescu, Ed. Bibliotheca, Târgovişte,2011; Introducere în jainism de Rudi Jasmaşi Zicha Voswanin, trad. George Anca, Ed.Bibliotheca, Târgovişte, 2011 şi Parteanimănui, versuri, Ed. Bibliotheca,Târgovişte, 2011). Sub îndrumarea prof.Cristina Bălan, un grup de elevi a recitatpoeme de Tudor Cristea, Daniela OlguŃaIordache şi Corin Bianu, transpuse înengleză de George Anca în antologiaTârgovişte-India (Ed. Bibliotheca, 2008). *Au participat, de asemenea, prezentându-şinoile apariŃii, scriitorii târgovişteni GeorgeCoandă (Peisaje mişcate , versuri,transpunerea în engleză de George Anca,Ed. Bibliotheca) şi Emil Stanescu (romanulSub soarele sudului, Ed. Dacia XXI). *La final, prozatorul Marin IoniŃă, însoŃitde epigramistul piteştean Ioan Nelu Vişan(care a reuşit să amuze publicul), dar şi decâŃiva membri ai Cenaclului „Uceniciivrăjitori”, a vorbit despre un scriitor dinsatul său (Luca Dumitrescu, poet alînchisorii, cu Hronicul Racului, volum deversuri retipărit la Editura Vremea dinBucureşti în 2010). Apoi a avut loc un dia-log liric între tinerii creatori din cenaclul„Ucenicii vrăjitori”, îndrumat de MarinIoniŃă, şi cei din cenaclul „I. C. Vissarion”,îndrumat de Tudor Cristea. * Manifestareaa fost organizată de Biblioteca OrăşeneascăGăeşti (bibl. Valentina Tufescu, TeodoraMugurel şi Elena Mazilescu) şi a avut caparteneri Primăria Găeşti, BibliotecaJudeŃeană I. H.Rădulescu, SocietateaScriitorilor Târgovişteni şi ColegiulNaŃional Vladimir Streinu. (Observator)

DâmboviŃa), Premiul III – Ioana LauraVasile (Pucioasa, judeŃul DâmboviŃa),MenŃiune – Elena Monica Aghescu(ReşiŃa). * Premiul Special al revistei „Im-pact cultural” – Ştefania Aldica (Văcăreşti,judeŃul DâmboviŃa). * NumărulparticipanŃilor proveniŃi din Ńară şi dindiaspora (176 de concurenŃi), precum şicalitatea lucrărilor prezentate au făcut dinaceastă ediŃie una dintre cele mai reuşiteale Concursului NaŃional de Literatură„Moştenirea Văcăreştilor”. (Observator)


Pentru al cincilea an consecutiv,Societatea Scriitorilor Târgovişteni şi-a Ńinutsalonul literar lunar la Târgul InternaŃionalGaudeamus – Carte de învăŃătură, ediŃia aXVIII-a, 23-27 noiembrie 2011, prilej cucare scriitori târgovişteni şi-au lansat înîntruniri tematice cărŃile apărute în anul2011, la standul Editurii Bibliotheca, astfel:

Istorie şi critică literarăOrizontul rustic în literatura română

– Sultana Craia; I. Al. Brătescu-Voineşti.

Prefacerea firii – Mihai Cimpoi; PoeŃi şi

poezie – Liviu Grăsoiu; Arta derivei – Tu-dor Cristea; Bibliologi români. DicŃionar

– Gheorghe BuluŃă, Victor Petrescu, Emil

Vasilescu; Mantra Eminescu – GeorgeAnca; Eminescu şi gândirea indiană /Effect of Indian thought on Mihai

Eminescu – Zricha Vaswani, trad. GeorgeAnca; Eu v-am citit pe toŃi (vol. 3) –Florentin Popescu. InvitaŃi: GheorgheBuluŃă, Emil Vasilescu, George Coandă,George Anca, Alexandru Surdu, MihaiCimpoi, Valeriu Râpeanu, NicolaeGeorgescu, Sultana Craia

PoeŃi ai SocietăŃii ScriitorilorTârgovişteni

Lacrimile neodihnei – FloreaTuriac; Fluier de anotimp – Vali NiŃu;RezervaŃ ia Zoil – Daniela-OlguŃaIordache; Viscol – Anatol Covali; ColŃ

de cer – Adrian Melicovici; Peisaje

mişcate – George Coandă; Şi nimeni

mai opt imist – Gr igore Grigore.InvitaŃi: Dan Gîju, Emil Stănescu,Florentin Popescu, Liviu Grăsoiu

Prozatori ai SocietăŃii ScriitorilorTârgovişteni

Emo-kids şi efectul de lac în America

– IonuŃ Cristache; Marmură neagră –Constantin P. Popescu; Văcăreştii la

amiază – Corin Bianu; Exodul. Clone 2 –Mihai Stan; Portretul arhitectului

echilibrist pe o sârmă roşie ghimpată sau

Visul cel frumos şi oraşele de aer – FelixIancu Brezoianu (Emil Stănescu); Colonia

– George Toma Veseliu. InvitaŃi: FlorentinPopescu, Barbu Cioculescu, MirceaConstantinescu, Henri Zalis

Istorie, filosofieReinventarea omului – Nicolae

Vasile; Introducere în jainism – RudiJansma, Sneh Rani Jain, trad. GeorgeAnca; Basarabii de Târgovişte – GabrielaNiŃulescu. InvitaŃi: Venkata Raman,Florina Dobre, Mihaela Gligor, ConstantinRezachevici, Ştefan Olteanu

Jurnal, teatruJurna Lamar – Rodica Anca;

Scenometrie teatrux – George Anca.InvitaŃi: Puşi Dinulescu, Neculai Hilohi,Doina Boriceanu, Vasile Menzel

De menŃionat faptul că, exceptândvolumul semnat de poetul Grigore Grigore,toate celelalte cărŃi au apărut la EdituraBibliotheca, instituŃie cu prezenŃă marcantăîn cultura scrisă românească din ultimii 15ani. (Observator)

GAUDEAMUS – 2011

Revista se distribuie: • în Bucureşti, la librăriaMuzeul Literaturii Române • în Târgovişte,la librăria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poştă la redacŃia Târgovişte şi la librăriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

În condiŃiile în care presa scrisă în general şi cea literară în particular se confruntă cudiminuarea tirajelor, din pricina dezinteresului cititorilor sau a proastei difuzări, ia amploare,mai ales în cazul literaturii, utilizarea internetului. * De altfel, majoritatea revistelor postează şipe site-uri fiece număr. * Au apărut, însă, în ultimii ani, site-urile literare, ca reŃele de socializaredestinate celor interesaŃi, fie că scriu, fie că doar citesc sau comentează. * Aceste site-urisunt, de fapt, cenacluri on-line, unele cu foarte mulŃi membri, care, în unele cazuri, au şianumite ranguri de valoare sau notorietate, ce le conferă drepturi suplimentare (de a impunetexte, de a le recomanda sau de a le aprecia prin simboluri – steluŃe, peniŃe de aur etc.). * Dacăavem în vedere numărul de membri înscrişi, cele mai importante asemenea site-uri ar fireŃeaualiterară.ning.com şi agonia.ro. * Mă voi referi în acest număr la prima, site creat şiadministrat de un poet pe nume Gelu Vlaşin, care trăieşte în România şi Spania. * El are peste7800 de membri din Ńară şi din diaspora, din rândul cărora a fost selectat un Consiliu OnorificInternaŃional, cuprinzând circa 350 de persoane. Nu e limpede dacă respectivul consiliu areanumite atribuŃii sau reprezintă doar un soi de carte de vizită. * Numărul foarte mare demembri presupune, însă, de la sine, eterogenitatea valorică, o cam mică parte fiind autorinotorii, o alta, ceva mai mare, autori acceptabili, iar masa fiind compusă din aspiranŃi (maipuŃini) şi veleitari (foarte mulŃi). * În fiecare zi sunt postate câteva zeci de texte (poezie, proză,articole pe diverse teme, recenzii, eseuri etc), un comitet editorial ori doar Gelu Vlaşin făcândo selecŃie şi recomandând unele dintre ele. Acestea vor fi accesate şi comentate mai frecvent.* Ca să ne dăm seama despre ce e vorba, am luat postările de poezie dintr-o singură zi a luniioctombrie. * Am găsit 18 texte, dintre care trei au fost recomandate. Autorii (mai exact,autoarele) acestora din urmă nu sunt nume cunoscute, dar recomandarea mi se pare întemeiatăîn fiece caz (spaŃiul nu-mi îngăduie să citez). În acelaşi timp, n-aş spune că vreunul dintretextele nerecomandate ar fi fost nedreptăŃit (ceea ce se mai întâmplă), pentru că sunt mediocresau pur şi simplu ridicole. * E de observat, însă, diferenŃa enormă de accesări, căci în vremece textele recomandate au, după zece zile de la postare, între 150 şi 450 de vizualizări, celenerecomandate au între 2 şi 15. * Acesta ar fi un lucru bun, doar că dacă un text mai de valoarerămâne nerecomandat, atunci el va fi şi foarte rar accesat. * Ca să vedem până unde mergeveleitarismul şi lipsa de talent şi cultură a multora dintre cei care postează pe site, voi da douaexemple. * Iată un text aparŃinând unui domn cu păr grizonant: „E-un joc. Cu paşi mărunŃiîncepe./ Se joacă-n doi. Doi câte doi./ Aşa e datina străbuna,/ De la Adam, până la noi.// Şi-idoar un pas până ce hora,/ În care prins-am a juca,/ Să crească-n sufletele noastre./ Şi cefrumoasă-i muzica.” Şi aşa mai departe, încă cinci strofe. * Iar numărul de vizualizări – numai2. * În schimb, o doamnă postează un „Poem tâmpit”, care sună aşa: „eu îl vedeam de aici/ eaîl vedea de acolo/ a trebuit să ne întâlnim/ fără obligaŃia suprapunerii// el nu era departe/ defiecare din noi/ dar de aici se putea observa scara// ea purta foarfece gri/ şi privea insistentspre pământ// în sfârşit rotirea/ am strigat din răsputeri/ m-a privit dispreŃuitor// purtam ohaină veche/ ea căuta un ton/ în afara oricărei game/ pe care să îşi rostească discursul// dinnou rotirea/ secundele intră în putrefacŃie/ atât/ se spune tuturor// coboară/ el existândascultă/ fără ca asta să mai conteze pentru// cât despre iad/ astăzi ne oprim aici”. * Nciunadintre cele opt persoane care au vizualizat n-a contrazis-o pe autoare în privinŃa titlului, deşitextul pare cel mai puŃin rău dintre cele cincisprezece nerecomandate. * În ce mă priveşte, măvoi mărgini să observ că aproximativ două treimi dintre membrii site-ului scriu la nivelulindicat de aceste exemple, aşa că nu sunt mai deloc citiŃi. * Ceea ce face nesemnificativnumărul foarte mare al membrilor, mai ales că mulŃi nu par nici măcar cititori de literatură (cumde obicei se recomandă), necum scriitori. (T.C.)

Revistă editată de SC Bibliotheca [email protected] • www.bibliotheca.ro

6,00 RON

Cenacluri online (1)

RedacŃia Târgovişte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacŃia Găeşti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, DâmboviŃa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]Ńia Chişinău – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

REVISTA „LITERE”APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR

AL EDITURII BIBLIOTHECAŞI AL CENTRULUI JUDEłEANDE CULTURĂ DÂMBOVIłA

Lege ºi ambiguitate - Editura...

Documents

Transcript of Lege ºi ambiguitate - Editura...