Capitolul 3 Linii utilizate în desenul tehnic

3.1. Utilizarea liniilor în desenul tehnic

3.2. Tipuri, clase de grosime ale liniilor utilizate în desenul tehnic

3.3. Reguli de utilizare a liniilor

3.1. Utilizarea liniilor în desenul tehnic

Linia este elementul grafic al unui desen tehnic prin care se reprezintă contururi, muchii, axe sau alte componente ale desenului.

STAS 103-84 - Tipuri, clase de grosime, grosimea şi regulile de execuţie ale liniilor utilizate în desenul tehnic.

În cazuri speciale se admite folosirea liniilor de alte tipuri şi clase, alte grosimi, cât şi alt mod de utilizare a liniilor decât cel recomandat cu condiţia ca:

semnificaţia acestora să fie stabilită prin standarde semnificaţia să fie explicată printr-o legendă de desen.

Pentru desenul tehnic de construcţii şi arhitectură astfel de prevederi sunt reglementate de STAS 1434-83.

Pentru desenele de construcţii din beton armat, construcţii metalice, instalaţii, utilaje etc., pentru executarea cărora există prevederi specifice în alte standarde, dacă nu se fac menţiuni speciale, rămâne obligatorie respectarea prevederilor STAS 1434-83.

3.2. Tipuri, clase de grosime ale liniilor utilizate în desenul tehnic

STAS 103-84 clasifică liniile în patru tipuri: - linia continuă; - linia întreruptă - linie-punct - linie-două puncte.

Acelaşi standard stabileşte două clase de grosime:

- linia groasă; - linia subţire

Simbolurile linei de un anumit tip şi o anumită clasă de grosime sunt

prezentate în Tabel nr. 3.

Tabel nr. 3 - Tipuri şi clase de grosimi ale liniilor

Identificarea liniei Cazuri de utilizare (exemple)

Simbol Aspect Denumire

A Linie continuă groasă

Contururi şi muchii reale vizibile ale secţiunilor, chenare pentru desene, etc.

B Linie continuă subţire

Muchii fictive vizibile. Linii de cotă. Linii ajutătoare de cotă. Linii de indicaţie. Haşuri. Conturul secţiunilor suprapuse. Linii de axe scurte (axe de goluri la uşi şi ferestre). Linii teoretice de îndoire. Contururi de secţiuni rabatabile. Curbe de nivel curente.

C Linie continuă subţire ondulată

Linii de ruptură pentru delimitarea vederilor şi secţiunilor , numai dacă limita respectivă nu este o linie de axă. D Linie în zig-zag

E Linie întreruptă groasă Contururi şi muchii acoperite.

F Linie întreruptă subţire

G Linie - punct subţire

Traseele planelor de simetrie. Traseele planelor de secţionare. Traiectorii.

H Linie - punct mixtă Traseele planelor de secţionare.

J Linie –punct groasă

Indicarea liniilor sau a suprafeţelor cu prescripţii speciale.

K Linie - două puncte subţire

Liniile centrelor de greutate când acestea nu coincid cu liniile de axă. Părţi situate în faţa planului de secţionare.

3.3. Reguli de utilizare a liniilor

Grosimea liniilor se alege din următorul şir de valori: 2,0mm; 1,4mm; 1,0mm; 0,7mm; 0,5mm; 0,35mm; 0,25mm; 0,18mm 0,13mm.

Grosimea de bază, b, a liniilor folosite în desen este cea a liniei continue groase de tip A care se alege în funcţie de mărimea, complexitatea şi natura desenului.

Raportul b/b1 dintre grosimea de bază, b, şi grosimea liniei subţiri, b1, trebuie să fie de minimum doi.

În cadrul unei planşe, după alegerea grosimii de bază şi a grosimii liniei subţiri, acestea se păstrează aceleaşi pentru toate reprezentările executate la aceeaşi scară ale obiectului.

Regulile ce trebuie respectate cu privire la utilizarea liniilor: linia întreruptă, linia - punct şi linie - două puncte, trebuie să aibă lungimea

segmentelor şi intervalele dintre acestea uniforme de-a lungul unui traseu; linia întreruptă, linia - punct şi linie - două puncte încep şi se termină cu

segmente; intersecţiile acestor linii se fac în zona segmentelor; distanţa dintre două linii paralele trebuie să fie mai mare decât dublul grosimii

liniei cele mai groase ( minimum 0,7mm); dacă pe o reprezentare coincid două sau mai multe linii de tipuri şi clase

diferite, ordinea de prioritate este următoarea: - linia continuă de tip A – pentru contururi şi muchii reale vizibile; - linia întreruptă de tip E sau F – pentru contururi şi muchii acoperite; - linia - punct mixtă de tip H – pentru traseele planelor de secţionare

(îngroşată la extremităţi şi la schimbarea direcţiei planului de secţionare); - linia - punct subţire de tip G - pentru linii de axă, traseele planelor de

simetrie şi a planelor de secţionare; - linia-două puncte subţire de tip K; - linia continuă subţire de tip B.

Capitolul 4 Scrierea în desenul tehnic

4.1. Utilizarea scrierii în desenul tehnic

4.2. Dimensiuni şi caracteristici ale scrierii în desenul tehnic (caractere latine)

4.1. Utilizarea scrierii în desenul tehnic

Scrierea utilizată pentru desenul tehnic şi documentele asociate acestuia, atât aceea realizată cu mâna liberă cât şi aceea realizată cu şablonul,

se caracterizează prin anumite proporţii şi dimensiuni ale caracterelor curente şi ale semnelor diacritice.

Acest tip de scriere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să fie lizibilă - caracterele trebuie să se distingă cu claritate unele de celelalte;

să fie omogenă - atât literele mici cât şi majusculele se scriu cu aceeaşi grosime a liniei;

să permită realizarea reproducerii prin microfilmare sau alte tehnici fotografice - distanţa dintre lini sau distanţa dintre două litere sau cifre trebuie să fie cel puţin egală cu dublul grosimii liniei de scriere.

Regulile pe care trebuie să le respecte scrierea tehnică, pentru a satisface

aceste cerinţe, sunt stabilite în următoarele standarde române: STAS ISO 3098/1/:1993 - pentru caracterele curente ale alfabetului latin; STAS ISO 3098/2/:1993 - pentru caracterele greceşti, utilizate ca simboluri

în desenul tehnic; STAS ISO 3098/3/:1993 - pentru semnele diacritice şi particulare ale

alfabetului latin; STAS ISO 3098/4/:1993 - pentru caracterele chirilice utilizate în texte sau

ca simboluri.

4.2. Dimensiuni şi caracteristici ale scrierii în desenul tehnic (caractere latine)

Dimensiunea nominală a scrierii este înălţimea h a majusculelor. Raţia şirului de înălţimi standard ale scrierii este 2 , aceeaşi cu raţia

dimensiunilor formatelor seria A ISO. Atât majusculele cât şi literele mici nu trebuie să aibă înălţimea mai mică de

2,5mm (un text cu înălţimea de 2,5mm cuprinde numai majuscule). Raportul d/h, dintre:

- d - grosimea liniei - h - înălţimea standard, - are valorile de 1/14 şi 1/10 - care corespund unui număr minim de grosimi ale liniei.

În funcţie de acest raport, tipurile utilizate pentru scriere sunt: scrierea îngustă, de tip A , la care grosimea de trasare este d=h/14; scrierea normală, de tip B , la care grosimea de trasare este d=h/10;

În funcţie de orientate pe verticală a caracterelor, tipurile utilizate pentru

scriere sunt: scrierea dreaptă - perpendiculară pe linia de bază a scrierii; scrierea înclinată - cu o înclinare de 750 faţă de linia de bază a scrierii.

Dintre acestea cea mai utilizată este scrierea normală, de tip B. Pentru trasarea literelor cu mâna, se trasează o reţea ajutătoare de linii

echidistante orizontale şi linii verticale: orientate la 900 faţă de orizontală pentru scrierea dreaptă; orientate la 750 faţă de orizontală pentru scrierea înclinată.

Pasul liniilor verticale este egal cu pasul liniilor orizontale ale reţelei.

În cazul scrierii normale, liniile echidistante orizontale formează 16 rânduri între ele iar scrierea se execută pe cele 10 rânduri la mijloc.

În cazul scrierii înguste, liniile echidistante orizontale formează 22 rânduri

între ele iar scrierea se execută pe cele 14 rânduri la mijloc.

7 h/

10

h/10

h

16 h

/10

h/10

Fig. 13 – Caracteristici şi rapoarte pentru scrierea de tip B

Rapoartele recomandate pentru: înălţimea literelor mici (fără prelungirile în sus şi în jos), distanţa minimă dintre liniile de bază ale scrierii (dintre două rânduri) dimensiunile spaţiilor dintre caractere şi a grosimii liniei utilizate se regăsesc în Tabelele nr. 4 şi 5.

Tabel nr. 4 – Scrierea de tip A - d=h/14

Caracteristica Raport Dimensiuni (mm) Înălţimea scrierii (a majusculelor) h (14/14)h 2,5 3,5 5 7 10 14 20 Înălţimea literelor mici (fără prelungiri) c (10/14)h - 2,5 3,5 5 7 10 14 Distanţa dintre caractere a (2/14)h 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0 2,8 Distanţa minimă dintre rânduri b (20/14)h 3,5 5 7 10 14 20 28 Distanţa minimă dintre cuvinte e (6/14)h 1,05 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4 Grosimea liniei d (1/14)h 0,18 0,25 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4

Tabel nr. 5 – Scrierea de tip B - d=h/10 Caracteristica Raport Dimensiuni (mm)

Înălţimea scrierii (a majusculelor) h (10/10)h 2,5 3,5 5 7 10 14 20 Înălţimea literelor mici (fără prelungiri) c (7/10)h - 2,5 3,5 5 7 10 14 Distanţa dintre caractere a (2/10)h 0,5 0,7 1,0 1,4 2,0 2,8 4 Distanţa minimă dintre rânduri b (14/10)h 3,5 5 7 10 14 20 28 Distanţa minimă dintre cuvinte e (6/10)h 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4 12 Grosimea liniei d (1/10)h 0,25 0,35 0,5 0,7 1,0 1,4 2

Capitolul 5 Reprezentarea la scară în desenul tehnic

5.1. Definiţii. Reguli de folosire a scărilor de reprezentare în desenul tehnic

5.2. Categorii de scări

5.3. Indicarea pe desen a scării

5.1. Definiţii. Reguli de folosire a scărilor de reprezentare în desenul tehnic

Scara utilizată pentru desenul tehnic este raportul între dimensiunea

liniară a reprezentării unui segment al unui obiect pe un desen original şi dimensiunea liniară reală care corespunde obiectului însuşi.

Scara unui desen reprodus după un desen original poate fi diferită de scara

acestuia. Pe copiile desenelor originale, se va atenţiona în mod adecvat asupra

modificării proporţiilor. Cu ajutorul scărilor, orice obiect din natură poate fi reprezentat pe desen în

orice mărime, păstrând însă proporţiile între dimensiunile sale.

Scara se alege atât în funcţie de complexitatea şi dimensiunile obiectului ce trebuie reprezentat cât şi în funcţie de destinaţia desenului respectiv. Scara trebuie să fie suficient de mare pentru a permite citirea corectă a desenului respectiv. Scara determină alegerea formatului desenului tehnic şi de aceea ea trebuie aleasă astfel încât să permită o reprezentare clară a obiectului pe un format cât mai redus. Într-un desen, toate proiecţiile aceluiaşi obiect se execută la aceeaşi scară. Toate desenele de pe aceeaşi planşă se execută, în general, la aceeaşi scară. Dacă pentru înţelegerea desenului, anumite părţi ale obiectului reprezentat impune o detaliere, acestea se vor marca distinct ca detalii (se încercuieşte pe desenul principal, de ansamblu şi se notează cu o majusculă) şi se vor reprezenta la o scară mai mare. În cazul profilurilor longitudinale executate prin teren sau prin axul unor lucrări, se utilizează scări diferite pentru cele două axe de reprezentare, păstrând raportul standardizat între scări. În cazul reprezentărilor grafice, în care intervin mărimi diferite, se utilizează scări diferite pentru mărimi diferite

5.2. Categorii de scări

Scările utilizate pentru reprezentare în desenul tehnic sunt de două categorii: scări numerice şi scări grafice.

a) Scările numerice Reglementările în acest domeniu sunt stabilite de standardul român SR EN

ISO 5455:1997. Potrivit acestui standard, scările numerice se împart în trei grupe: scară la “mărime naturală” – scara care corespunde raportului 1:1; scări de mărire - scări care corespund unui raport supraunitar (>1:1) şi sunt

cu atât mai mari cu cât raportul corespunzător creşte; scări de micşorare - scări care corespund unui raport subunitar (<1:1) şi sunt

cu atât mai mici cu cât raportul corespunzător este mai mic. Notarea completă a unei scări trebuie să cuprindă cuvântul SCARA, urmat

de indicarea raportului ales pentru aceasta: SCARA 1:1 – pentru scară la “mărime naturală” SCARA X:1 – pentru scări de mărire SCARA 1:X – pentru scări de micşorare.

Scările recomandate a fi utilizate pentru desenele tehnice sunt specificate în Tabelul nr.6: Tabelul nr.6 – Scări numerice standardizate

Nr. crt. Categoria scării Scări recomandate

1 Scări de mărire 50:1 5:1

20:1 2:1

10:1

2 Scară de mărime naturală 1:1

3 Scări de micşorare

1:2 1:20 1:200 1:2 000

1:5 1:50 1:500 1:5 000

1:10 1:100 1:1000 1:10 000

Pentru cazuri particulare se admite să se utilizeze scări rezultate din cele indicate în tabel prin înmulţire cu 10n (n=1, 2, 3,…) a numărătorului, în cazul scărilor de mărire , a numitorului, în cazul scărilor de micşorare.

O categorie deosebită o alcătuiesc scările cu destinaţii speciale, ca de

exemplu: scara 1:15 – pentru desene de construcţii metalice de toate tipurile; scara 1:25 - pentru desene de construcţii metalice în construcţii şi în

construcţii navale; scările 1:250 ; 1:2 500; 1:25 000 – pentru planuri şi hărţi topografice.

5.3. Indicarea pe desen a scării Indicarea pe desen a scării se face astfel:

dacă toate figurile din planşă sunt reprezentate la aceeaşi scară, aceasta se indică în rubrica din indicator (rubrica 5 din indicatorul mare);

dacă figurile din planşă sunt reprezentate la scări diferite, acestea se indică: - scara principală (a figurii principale) se trece în indicator în rubrica cu

această destinaţie, - scările secundare se scriu lângă sau sub notarea proiecţiilor (vedere,

secţiune sau detaliu) cărora le corespund.