C. muncii - vol. I si II - hamangiu.ro fileinterpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 53 ºi...

1

CAP. I. DISPOZIÞII GENERALE

Uþã / Rotaru / Cristescu

TITLUL IV

SALARIZAREA

Repere bibliografice

M. Alexe, Dreptul de creanþã privilegiatã al angajaþilor asupra salariului, în R.R.D.M. nr. 2/2003,p. 42-45; A.-A. Bora, S. ªtir, Consideraþii în legãturã cu aplicarea legislaþiei ce reglementeazãsalarizarea poliþiºtilor în Ministerul Administraþiei ºi Internelor, în Dreptul nr. 5/2007, p. 95-100;O. Cazan, Din practica Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, în R.R.D.M.nr. 1/2004, p. 189; O. Cazan, Precizãri ale Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familieicu privire la unele probleme ridicate în practicã, în R.R.D.M. nr. 2/2004, p. 179; C. Gîlcã,Reorganizarea întreprinderilor – analiza dispoziþiilor noului Cod al muncii în raport cu legislaþiaºi jurisprudenþa europeanã, Ed. Rosetti, Bucureºti, 2005; C. Gîlcã, Transferul întreprinderii, înR.R.D.M. nr. 4/2003, p. 43-57; N. Grigorie-Lãcriþa, Prestarea muncii pe bazã de convenþii civile,ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2008, p. 229-270; D. Pãtraºcu, Reglementãrile privindfondul de garantare al creanþelor salariale în câteva din statele membre ale Uniunii Europene, înR.R.D.M. nr. 4/2005, p. 196-204; A. Râpeanu, Salarizarea personalului didactic din învãþãmântulpreuniversitar, în R.R.D.M. nr. 3/2007, p. 101; I. Roºu, Noul Cod al muncii. Fondul de garantarepentru plata creanþelor, în R.R.D.M. nr. 3bis/2003, p. 31-33; I.T. ªtefãnescu, Regimul creanþelorsalariale în cadrul insolvenþei angajatorului, în Dreptul nr. 10/2006, p. 47-62; C. Tufan, Platasalariilor, în R.R.D.M. nr. 3 bis/2003, p. 34-37; Al. Þiclea, Noi norme ale Uniunii Europene, înR.R.D.M. nr. 1/2009, p. 5 ºi urm.; O. Þinca, Despre garantarea plãþii creanþelor salariale în cazde insolvenþã a angajatorului, în R.R.D.M. nr. 4/2007, p. 33; B. Vartolomei, Cu privire la corectainterpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 53 ºi art. 159 alin. (3) din Codul muncii, în Dreptulnr. 7/2009, p. 102-108; A. Vidat, Coordonate principale ale salarizãrii personalului dinautoritãþile ºi instituþiile publice, în R.R.D.M. nr. 2/2008, p. 51-68; N. Voiculescu, Dreptulmuncii. Reglementãri interne ºi comunitare, ed. a 2-a revizuitã, Ed. Wolters Kluwer, Bucureºti,2007, p. 117 ºi urm.; N. Voiculescu, Fondul de garantare pentru plata creanþelor salariale ºiprotecþia salariaþilor în cazul insolvabilitãþii angajatorului în dreptul comunitar ºi jurisprudenþaCurþii Europene de Justiþie, în R.R.D.M. nr. 1/2003, p. 33-36; N. Voiculescu, Fondul de garantarepentru plata creanþelor salariale ºi protecþia salariaþilor în cazul insolvabilitãþii angajatorului,legislaþie naþionalã ºi comunitarã, în R.R.D.M. nr. 2/2006, p. 33-38; M. Volonciu, Transferulcolectiv (integral), în R.R.D.M. nr. 2/2004, p. 43-47.

2

TITLUL IV. SALARIZAREA


Art. 1

Capitolul IDispoziþii generale

Art. 154. [Salariul: noþiune ºi acordare]

(1) Salariul reprezintã contraprestaþia muncii depuse de salariat în bazacontractului individual de muncã.

(2) Pentru munca prestatã în baza contractului individual de muncã fiecare salariatare dreptul la un salariu exprimat în bani.

(3) La stabilirea ºi la acordarea salariului este interzisã orice discriminare pecriterii de sex, orientare sexualã, caracteristici genetice, vârstã, apartenenþãnaþionalã, rasã, culoare, etnie, religie, opþiune politicã, origine socialã, handicap,situaþie sau responsabilitate familialã, apartenenþã ori activitate sindicalã.

LEGISLAÞIE COMPLEMENTARÃ

Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional pe anii 2007-2010 (M. Of., P. a V-a,nr. 5 din 29 ianuarie 2007)Art. 38. (1) Pentru munca prestatã în condiþiile prevãzute în contractul individual de muncã,fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncã.(2) La unitãþile producãtoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plãti ºi înnaturã. Plata în naturã, stabilitã prin negocieri colective în unitãþi, nu poate depãºi 30% dinsalariu.(3) Plata în naturã a unei pãrþi din salariu, în condiþiile stabilite la art. 160 din Codul muncii,este posibilã numai dacã este prevãzutã expres în contractul colectiv de muncã aplicabil sauîn contractul individual de muncã.(4) Salariul cuprinde salariul de bazã, indemnizaþiile, sporurile, precum ºi alte adaosuri.Art. 43. (1) Angajatorul va asigura condiþiile necesare realizãrii de cãtre fiecare salariat asarcinilor ce îi revin în cadrul programului zilnic de muncã stabilit.(2) În situaþia în care angajatorul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parþial sau total,condiþiile necesare realizãrii sarcinilor de serviciu, el este obligat sã plãteascã salariaþilorsalariul de bazã pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.(3) În cazuri excepþionale, când din motive tehnice sau din alte motive activitatea a fostîntreruptã, salariaþii vor primi 75% din salariul de bazã individual avut, cu condiþia caîncetarea lucrului sã nu se fi produs din vina lor ºi dacã în tot acest timp au rãmas ladispoziþia unitãþii. Prin negocieri la nivelul unitãþii sau instituþiei se va stabili modul concretde realizare a prevederii de a rãmâne la dispoziþia unitãþii, prezenþi în incinta unitãþii înaºteptarea reluãrii activitãþii sau la domiciliu, de unde sã poatã fi convocaþi de unitate.(4) În cazurile prevãzute la alin. (3), salariaþii beneficiazã ºi de celelalte drepturi prevãzute delege pentru astfel de situaþii.

3



Art. 154

(5) În cazul în care din motive obiective este necesarã reducerea sau întreruperea temporarãa activitãþii, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluãrii ei, unitatea, cu acordulsindicatelor, poate acorda concediu fãrã platã.Art. 44. Plata salariilor se face periodic, la datele ce se stabilesc prin contractul colectiv demuncã la nivelul unitãþii sau instituþiei.Art. 45. Salariaþii unitãþilor trimiºi în delegaþie în þarã sau strãinãtate vor beneficia de urmãtoareledrepturi:a) decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare ºi a costului cazãrii, potrivit condiþiilorstabilite prin contractele colective de muncã la celelalte niveluri;b) diurnã de deplasare, al cãrei cuantum se stabileºte prin negociere la nivel de ramurã,grupuri de unitãþi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normativece se aplicã la instituþiile publice.Art. 46. Salariaþii unitãþilor trimiºi în detaºare beneficiazã de drepturile de delegare prevãzutela art. 45. În cazul în care detaºarea depãºeºte 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnicese plãteºte o indemnizaþie egalã cu 50% din salariul de bazã zilnic. Aceastã indemnizaþie seacordã proporþional cu numãrul de zile ce depãºeºte durata neîntreruptã de 30 de zile.Art. 47. Persoanele detaºate îºi menþin toate drepturile pe care le-au avut la data detaºãrii, cuexcepþia celor privind igiena ºi protecþia muncii, chiar dacã la locul de muncã unde suntdetaºate acestea nu se mai regãsesc. Dacã la locurile de detaºare, drepturile echivalente auniveluri mai mari sau se acordã ºi alte drepturi, persoanele detaºate beneficiazã de acestea,inclusiv de toate drepturile privind protecþia ºi igiena muncii, corespunzãtoare noului loc demuncã.Art. 48. (1) Toate drepturile bãneºti cuvenite salariaþilor se plãtesc înaintea oricãror obligaþiibãneºti ale unitãþii.(2) În caz de faliment sau lichidare judiciarã, salariaþii au calitatea de creditori privilegiaþi, iardrepturile lor bãneºti constituie creanþe privilegiate, urmând sã fie plãtite integral, înainte dea-ºi revendica cota-parte ceilalþi creditori.Art. 49. Angajatorii vor þine o evidenþã în care sã se menþioneze activitatea desfãºuratã înbaza contractului individual de muncã ºi drepturile de care salariaþii au beneficiat ºi le vorelibera dovezi despre acestea.Art. 50. Salariaþii care se pensioneazã pentru limitã de vârstã primesc o indemnizaþie egalãcu cel puþin douã salarii de bazã avute în luna pensionãrii.Art. 51. În afarã de ajutoarele prevãzute de lege, la care au dreptul, salariaþii vor beneficia ºide urmãtoarele ajutoare:a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel puþin douã salarii mediilunare pe unitate;b) dacã decesul a survenit din cauza unui accident de muncã, a unui accident în legãturã cumunca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puþin3 salarii medii pe unitate;c) un salariu mediu pe unitate, plãtit de aceasta mamei, pentru naºterea fiecãrui copil; dacãmama nu este salariatã, soþul acesteia beneficiazã de plata unui salariu mediu pe unitate;d) un salariu mediu pe unitate plãtit de unitate la decesul soþului sau soþiei ori la decesul uneirude de gradul I aflate în întreþinerea salariatului.Art. 101. Drepturile prevãzute în contractele individuale de muncã nu pot fi sub nivelulcelor stabilite prin contractele colective de muncã.

4



Art. 154

REGLEMENTÃRI INTERNAÞIONALE

Convenþia O.I.M. nr. 95/1949 privind protecþia salariului, ratificatã de România prinDecretul nr. 284/1973 (B. Of. nr. 81 din 6 iunie 1973).

Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã deRomânia prin Legea nr. 74/1999 (M. Of. nr. 193 din 4 mai 1999)PARTEA I. Pãrþile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cãrui realizare o vorurmãri prin toate mijloacele utile pe plan naþional ºi internaþional, atingerea condiþiilor specificepentru asigurarea exercitãrii efective a urmãtoarelor drepturi ºi principii:4. toþi lucrãtorii au dreptul la o salarizare echitabilã care sã le asigure lor, precum ºi familiilorlor un nivel de trai satisfãcãtor;Art. 4. Dreptul la o salarizare echitabilã. În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptuluila o salarizare echitabilã, pãrþile se angajeazã:1. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la o salarizare suficientã, care sã le asigure acestora,precum ºi familiilor lor un nivel de trai decent;2. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la o ratã majoratã a salarizãrii pentru orele suplimentarede muncã, cu excepþia unor cazuri speciale;3. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor ºi al lucrãtoarelor la salarizare egalã pentru muncã devaloare egalã;4. sã recunoascã dreptul tuturor lucrãtorilor la o perioadã de preaviz rezonabilã, în cazulîncetãrii angajãrii;5. sã nu autorizeze reþinerile din salarii decât în condiþiile ºi în limitele prescrise de legislaþiasau de reglementarea naþionalã ori fixate prin convenþii colective sau prin sentinþe de arbitraj.Exercitarea acestor drepturi trebuie sã fie asiguratã fie prin intermediul convenþiilor colectiveîncheiate în mod liber, fie prin metodele legale de fixare a salariilor, fie prin orice altã modalitateadecvatã condiþiilor naþionale.

JURISPRUDENÞA INSTANÞELOR JUDECÃTOREªTI

1. Refuz de platã a salariului pe motivulneprestãrii orelor de muncã de cãtre

angajat. a) Conform dispoziþiilor art. 154alin. (2) C. muncii, pentru munca prestatãîn baza contractului individual de muncãfiecare salariat are dreptul la un salariuexprimat în bani.Soluþia pronunþatã în sensul admiteriiacþiunii ºi obligãrii angajatorului la platadrepturilor salariale cuvenite salariatuluipentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31ianuarie 2004 ºi a diferenþei de impozitpentru anii 2002 ºi 2003 se bazeazã peinterpretarea corectã atât a probei cu înscri-suri administrate în cauzã, cât ºi a dispo-ziþiilor legale aplicabile.

Conform menþiunilor existente în statelede platã, salariatul a desfãºurat activitateîn beneficiul angajatorului, astfel cã în modcorect au fost înlãturate apãrãrile formu-late de angajator, conform cãrora neplatasalariului ar fi justificatã de neprestareaorelor de muncã de cãtre angajat. Dispo-ziþiile art. 164 alin. (2) C. muncii interzicangajatorului sã facã orice reþinere dinsalariu cu titlu de daune, în lipsa unei hotã-râri judecãtoreºti definitive ºi irevocabile,care sã constate datoria certã, lichidã ºiexigibilã a salariatului. În cazul în care nus-a fãcut dovada existenþei unui titlu exe-cutoriu împotriva salariatului, refuzul achi-tãrii drepturilor salariale de cãtre angajator

5



Art. 154

este nejustificat (C.A. Bucureºti, s. a VII-aciv., confl. mun. ºi asig. soc., deciziacivilã nr. 2512 din 28 octombrie 2005,nepublicatã);

b) Statele de platã depuse la dosardovedesc faptul cã salariatul a lucrat înperioada pentru care au fost solicitatedrepturile salariale, astfel încât angajatorulare obligaþia corelativã de a-i plãti salariulcuvenit, în condiþiile în care posibilitateaplãþii în naturã a salariului nu a fost prevã-zutã nici în contractul individual de muncãºi nici în contractul colectiv de muncã. Pede altã parte, angajatorului îi este interzis,prin dispoziþiile art. 164 alin. (2) C. muncii,sã facã orice reþineri din salariu cu titlu dedaune cauzate angajatorului, în lipsa uneihotãrâri judecãtoreºti definitive ºi irevo-cabile, care sã constate datoria certã,lichidã ºi exigibilã a salariului. În cazul încare de la data pronunþãrii hotãrârii primeiinstanþe ºi pânã la data soluþionãriirecursului nu a intervenit o astfel dehotãrâre, angajatorul nu poate sã invocecã obligaþia sa de platã a salariilor aferenteperioadei în litigiu ar fi fost stinsã prin„compensare” cu mãrfurile însuºite decãtre angajat din depozitele societãþii (C.A.Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun. ºiasig. soc., decizia nr. 2503 din 28 noiem-brie 2005, nepublicatã).

2. Angajatul nu este îndreptãþit la plata

salariului în cazul neîndeplinirii obligaþiei

de a presta munca. a) Mijloace de probã.Sarcina probei. Contractul individual demuncã reprezintã izvorul drepturilor ºi obli-gaþiilor reciproce între angajat ºi angajator.Astfel, pentru derularea unui raport juridicde muncã este necesarã prestarea munciide cãtre angajat ºi îndeplinirea contrapres-taþiei la care s-a obligat angajatorul, aceeade platã a salariului convenit. În speþadedusã judecãþii, pârâtul angajator a susþi-nut ºi a dovedit cã salariatul nu ºi-a înde-

plinit obligaþia de a presta munca, astfelîncât nu este obligat de a oferi contra-prestaþia, respectiv drepturile salariale.Angajatorul, cãruia îi revine sarcina probeiîn litigiile de muncã, potrivit art. 287C. muncii, a depus la dosar foile colectivede prezenþã ºi condica de prezenþã,acestea fiind documentele justificative alemuncii prestate, pe baza cãrora se plãtescdrepturile salariale. Din analiza acestorînscrisuri rezultã cã salariatul nu s-aprezentat la serviciu ºi nu a desfãºurat înnicio zi din perioada invocatã muncapentru care a fost angajat, întrucât nu asemnat condica de prezenþã ºi nufigureazã în fiºa de pontaj cu ore lucrate,aºa cum sunt ceilalþi angajaþi din sectoruladministrativ. Prin urmare, nu se poateaprecia cã reclamantul a depus o activitatecontinuã, în baza contractului de muncã,pentru a pretinde plata acestei munci.Afirmaþia în sensul cã natura munciireclamantului de antrenor presupuneaprezenþa sa pe terenul de joc sau laantrenamentele echipei în toatã aceastãperioadã, ºi nu la sediul asociaþiei, nu estejustificatã prin nicio probã administratã încauzã, întrucât chiar ºi munca prestatãocazional în afara sediului se dovedeºteprin fiºa de pontaj ce stã la baza calculãriidrepturilor salariale. Concluzia în sensulcã pârâta ar fi trebuit sã-l sancþionezedisciplinar pe reclamant prin desfacereacontractului de muncã dacã acesta ar filipsit nu este un argument întemeiat pedispoziþii legale, întrucât aplicarea sancþiu-nii disciplinare nu este o obligaþie legalãºi imperativã a legislaþiei muncii, fiindlãsatã la latitudinea angajatorului (C.A.Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun. ºiasig. soc., decizia civilã nr. 2007/R din 7septembrie 2005, nepublicatã);

b) Reîncadrare. Refuzul salariatului dea se prezenta la locul de muncã oferit de

cãtre angajator. Salariatul a fost reîncadrat

6



Art. 154

într-un post de conducere echivalent cu celdeþinut anterior, în aceeaºi funcþie de „ªefBirou”, cu acelaºi salariu, fãrã schimbareafelului muncii sau a locului muncii ºi astfeleste nejustificatã decizia acestuia de a nuse mai prezenta la acest loc de muncã. Înmod legal ºi temeinic nu se justificã platadrepturilor bãneºti aferente perioadei încare salariatul a refuzat sã se prezinte lalocul de muncã oferit de cãtre unitate,neexistând culpa angajatorului (C.A.Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun. ºiasig. soc., decizia civilã nr. 842/R din 1octombrie 2004, nepublicatã).

3. Drepturi salariale pretinse dupã înce-

tarea raporturilor de muncã. Contract in-dividual de muncã pe duratã determinatã.

1) Raporturile de muncã dintre pãrþi auîncetat la data expirãrii termenului pentrucare a fost încheiat contractul individualde muncã, modificat prin actul adiþional,astfel cum rezultã în mod individual dincontractul individual de muncã ºi actuladiþional, cât ºi din decizia emisã în raportde dispoziþiile art. 56 lit. j) C. muncii. Prinprobele administrate, pârâta nu a probatcã a prestat activitate în calitate de angajatal reclamantei, iar din fiºa colectivã ºi statulde platã pe luna iulie 2005 rezultã clar cãaceasta nu mai era salariatã în unitate înluna iulie 2005. Nu se poate considera cãpârâta nu a avut cunoºtinþã de dataîncetãrii raporturilor de muncã, de vremece a semnat personal actul adiþional lacontractul individual de muncã, în care sestipula clar durata contractului individualde muncã pe perioadã determinatã, cât ºicererile adresate reclamantei, în caresolicita eliberarea carnetului de muncã ºispecifica expres cã la data de 30 iunie 2005a încetat contractul individual de muncãîncheiat pe perioadã determinatã.2) De vreme ce raporturile de muncã dintrepãrþi au încetat la data de 30 iunie 2005,

pârâta nu mai era îndreptãþitã la bonurilede masã, maºinã de serviciu ºi cardul dealimentare în cursul lunii iulie 2005. Înca-sarea tichetelor de masã, cât ºi utilizareaavansurilor, ulterior încetãrii raporturilor demuncã dintre pãrþi, nu poate conduce laconcluzia transformãrii contractului indi-vidual de muncã pe perioadã determinatãîn contract individual de muncã pe perioadãnedeterminatã, având voinþa pãrþilor clarexprimatã în actele scrise depuse la dosar,ci îndreptãþeºte pe reclamantã sã-ºirecupereze sumele de bani ºi serviciileprimite necuvenit de cãtre pârâtã încondiþiile prevãzute de art. 272 C. muncii(C.A. Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun.ºi asig. soc., decizia civilã nr. 3201/R din1 noiembrie 2006, nepublicatã).

4. Despãgubiri pentru discriminarea unuisalariat prin neacordarea cotei de partici-

paþie la profitul societãþii. Prejudiciu

moral. 1) Instanþa de recurs a constatat cãsalariatul a fost discriminat indirect cuprivire la modul de atribuire a profituluicãtre salariaþi, cu titlu de beneficiu, ºi adispus trimiterea cauzei spre rejudecarepentru completarea probaþiunii constând înverificarea statelor de platã ale angajaþilorcare au beneficiat de cota de profit, acuantumului sumei avute la dispoziþie,precum ºi a sumei ce se cuvine recu-rentului-reclamant, aspecte ce pot filãmurite prin efectuarea unei expertizecontabile.Tribunalul, la rejudecarea în fond dupãcasare, a reþinut cã reclamantul, avândfuncþia de tehnician proiectant, nu seîncadreazã în niciunul dintre cele treigrupuri de salariaþi care, în raport de crite-riile aprobate de Comitetul de Direcþie, aufost recompensate. Însã, faþã de conside-rentele deciziei de casare, care a constatatexistenþa unei discriminãri între reclamantºi ceilalþi salariaþi recompensaþi, Tribunalul

7



Art. 154

a apreciat corect cã reclamantului i secuvine o cotã de profit corespunzãtoare coteiprimite de salariatul cu pregãtire medie, lacare se adaugã dobânda legalã, de la dataintroducerii cererii ºi pânã la plata efec-tivã, conform dispoziþiilor art. 1073,coroborat cu dispoziþiile art. 1088 C. civ.2) Pretinsa marginalizare pe durata pro-cesului, traumele ºi presiunile care aucondus la demisie nu au format obiectullitigiului, instanþa fiind învestitã cu o cerereprin care se solicitã constatarea discrimi-nãrii indirecte sãvârºite de Comitetul di-rector cu privire la modul de atribuire aprofitului societãþii cãtre salariaþi, cu titlude beneficiu. Aºa fiind, prejudiciul moralse impune sã fie urmarea acestei fapte, înraport de care trebuie stabilitã legãtura decauzalitate. Or, din cei 100 de salariaþi aiinstitutului au fost recompensaþi 39-38 custudii superioare ºi 1 cu studii medii –situaþia recurentului, tehnician proiectant,fiind asimilatã cu cea a unicului angajatcu studii medii recompensat. Faþã deaceastã împrejurare, s-a apreciat în sensulcã recurentul nu a fãcut dovada preju-diciului moral suferit, conform dispoziþiilorart. 999 C. civ. În condiþiile în care alþi 60de salariaþi nu au fost recompensaþi,existând o singurã excepþie între angajaþiicu studii medii, nu se poate considera cã,prin decizia Comitetului director, s-a adusatingere prestigiului profesional ºi perso-nalitãþii recurentului, a cãrui activitate afost apreciatã la fel cu a celorlalþi salariaþiaflaþi în aceastã situaþie, respectiv avândacelaºi nivel de pregãtire (C.A. Bucureºti,s. a VII-a civ., confl. mun. ºi asig. soc.,decizia civilã nr. 3218/R din 9 octombrie2007, nepublicatã).

5. Discriminare. Despãgubiri acordate în

baza dispoziþiilor O.G. nr. 137/2000.

Reglementarea generalã în materia discri-minãrii este O.G. nr. 137/2000, aºa cum a

fost modificatã prin Legea nr. 48/2002,O.G. nr. 77/2003 ºi aprobatã prin Legeanr. 27/2004. Conform dispoziþiilor art. 21din acest act normativ, în toate cazurilede discriminare prevãzute în prezentaordonanþã, persoanele discriminate audreptul sã pretindã despãgubiri propor-þionale cu prejudiciul suferit, precum ºirestabilirea situaþiei anterioare discri-minãrii, potrivit dreptului comun.Dispoziþiile art. 5 alin. (4) C. muncii, con-form cu care constituie discriminareindirectã actele ºi faptele întemeiate înmod aparent pe alte criterii decât celeprevãzute la alin. (2), dar care producefectele unei discriminãri directe, apar cadispoziþii speciale în raport cu dispoziþiileactelor normative mai sus prezentate, fiindaplicabile litigiilor de muncã în carepretenþiile formulate cu titlu de drepturisalariale solicitate reprezintã, în realitate,despãgubirile materiale proporþionale cuprejudiciul suferit, de care face vorbire O.G.nr. 137/2000 (C.A. Braºov, decizia civilãnr. 130/M din 28 aprilie 2006, în C.P.J.C.Braºov 2006, p. 218).

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea ºisancþionarea tuturor formelor de discri-minare a fost republicatã în M. Of. nr. 99din 8 februarie 2007. Prevederile art. 21alin. (1) au fost preluate în art. 27 alin. (1),potrivit cãruia: „Persoana care se considerãdiscriminatã poate formula, în faþa instanþeide judecatã, o cerere pentru acordarea dedespãgubiri ºi restabilirea situaþiei ante-rioare discriminãrii sau anularea situaþieicreate prin discriminare, potrivit dreptuluicomun. Cererea este scutitã de taxãjudiciarã de timbru ºi nu este condiþionatãde sesizarea Consiliului”.Prin Deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008,nr. 820/2008, nr. 821/2008, Curtea Constitu-þionalã a admis excepþia de neconstitu-þionalitate ºi a constatat cã prevederileart. 1, art. 2 alin. (3) ºi art. 27 alin. (1) din

8



Art. 154

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea ºisancþionarea tuturor formelor de discrimi-nare, republicatã, sunt neconstituþionale,în mãsura în care din acestea se desprindeînþelesul cã instanþele judecãtoreºti aucompetenþa sã anuleze ori sã refuze apli-carea unor acte normative cu putere delege, considerând cã sunt discriminatorii,ºi sã le înlocuiascã cu norme create pecale judiciarã sau cu prevederi cuprinse înalte acte normative. De asemenea, prinDecizia nr. 1325/2008, Curtea Constitu-

þionalã a constatat cã dispoziþiile O.G.nr. 137/2000 sunt neconstituþionale înmãsura în care din ele se desprindeînþelesul cã instanþele judecãtoreºti aucompetenþa sã anuleze ori sã refuzeaplicarea unor acte normative cu puterede lege, considerând cã sunt discriminatorii,ºi sã le înlocuiascã cu norme create pecale judiciarã sau cu prevederi cuprinse înacte normative neavute în vedere delegiuitor la adoptarea actelor normativeconsiderate discriminatorii.

DOCTRINÃ ªI COMENTARII

1. Articolul defineºte noþiunea de „salariu”, privit ca o contraprestaþie pentru executareaunei activitãþi, dat fiind caracterul bilateral sinalagmatic al contractului individual demuncã. Principala caracteristicã a salariului este aceea cã este exprimat în bani. Numaiîn mod excepþional legea permite acordarea unui salariu în naturã.Alineatul (3) reia principiul egalitãþii în drepturi ºi nediscriminãrii în materia salarizãrii.

2. Salariul este un element esenþial al contractului de muncã. El reprezintã totalitateadrepturilor bãneºti cuvenite salariatului pentru munca prestatã.Salariul constituie obiect al contractului individual de muncã, deoarece reprezintãcontraprestaþia pentru munca efectuatã de salariat, dar este în acelaºi timp ºi cauzã aacestui contract, pentru cã în vederea obþinerii lui persoana fizicã s-a încadrat în muncã.Prin Convenþia Organizaþiei Internaþionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecþiasalariului 1), s-a stabilit cã, în sensul acestei convenþii, termenul „salariu” înseamnã,oricare i-ar fi denumirea sau modul de calcul, remunerarea sau câºtigurile susceptibilede a fi evaluate în bani ºi stabilite prin acordul pãrþilor sau de cãtre legislaþia naþionalã,pe care cel care angajeazã le datoreazã unui lucrãtor în baza unui contract de muncã,scris sau verbal, fie pentru munca efectuatã sau care urmeazã a fi efectuatã, fie pentruserviciile prestate sau care urmeazã a fi prestate (Al. Athanasiu, L. Dima, Dreptulmuncii, p. 187).

3. În practicã litigiile generate de aplicarea acestui articol au vizat dovada existenþeiunui raport de muncã prin prestarea unei activitãþi remunerate în baza unei convenþiiîntre pãrþi, precum ºi valabilitatea plãþilor efectuate în alte modalitãþi decât exprimateîn bani.În principal s-a apreciat cã, în condiþiile existenþei unui contract de muncã în derulare,lipsa prestaþiei din partea angajatului exonereazã pe angajator de obligaþia de platã asalariului, cu condiþia ca activitatea angajatului sã nu fi fost împiedicatã din culpaangajatorului.

1) Ratificatã de România prin Decretul nr. 284/1973 (B. Of. nr. 81 din 6 iunie 1973).

9



Art. 155

Art. 155. [Componentele salariului]

Salariul cuprinde salariul de bazã, indemnizaþiile, sporurile, precum ºi alteadaosuri.

LEGISLAÞIE COMPLEMENTARÃ

Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional pe anii 2007-2010 (M. Of., P. a V-a,nr. 5 din 29 ianuarie 2007)Art. 38. (1) Pentru munca prestatã în condiþiile prevãzute în contractul individual de muncã,fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncã.(2) La unitãþile producãtoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plãti ºi înnaturã. Plata în naturã, stabilitã prin negocieri colective în unitãþi, nu poate depãºi 30% dinsalariu.(3) Plata în naturã a unei pãrþi din salariu, în condiþiile stabilite la art. 160 din Codul muncii,este posibilã numai dacã este prevãzutã expres în contractul colectiv de muncã aplicabil sauîn contractul individual de muncã.(4) Salariul cuprinde salariul de bazã, indemnizaþiile, sporurile, precum ºi alte adaosuri.Art. 39. (1) Formele de organizare a muncii ºi de salarizare ce se pot aplica sunt urmãtoarele:a) în regie sau dupã timp;b) în acord;c) pe bazã de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;d) alte forme specifice unitãþii.(2) Organizarea muncii ºi salarizarea în acord pot avea loc într-una din urmãtoarele forme:a) acord direct;b) acord progresiv;c) acord indirect;(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.(4) Formele de organizare a muncii ºi de salarizare ce urmeazã sã se aplice fiecãrei activitãþise stabilesc prin contractul colectiv de muncã la nivel de unitate sau, dupã caz, instituþie.Art. 40. (1) Se stabilesc urmãtorii coeficienþi minimi de ierarhizare, pentru urmãtoarele categoriide salariaþi:a) muncitori:1. necalificaþi = 1,2. calificaþi = 1,2;b) personal administrativ încadrat în funcþii pentru care condiþia de pregãtire este:1. licealã = 1,2,2. postlicealã = 1,25;c) personal de specialitate încadrat pe funcþii pentru care condiþia de pregãtire este:1. ºcoala de maiºtri = 1,3,2. studii superioare de scurtã duratã = 1,5;d) personal încadrat pe funcþii pentru care condiþia de pregãtire este cea de studii superioare= 2.(2) Coeficienþii de salarizare de la alin. (1) se aplicã la salariul minim negociat pe unitate.(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. (1) se va stabili þinând cont ºi de standardeleocupaþionale corespunzãtoare ocupaþiei respective.

10



Art. 155

(4) Salariul de bazã minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore,în medie, este de 440 lei, adicã 2,59 lei/orã, începând cu 1 ianuarie 2007.Art. 41. (1) Pãrþile contractante sunt de acord ca în perioada urmãtoare sã acþioneze pentruincluderea unor sporuri în salariul de bazã, care sã reprezinte retribuþia pentru muncaprestatã ºi condiþiile de la locul de muncã, astfel încât salariul de bazã sã aibã ponderemajoritarã în salariu.(2) Sporurile se acordã numai la locurile de muncã unde acestea nu sunt cuprinse în salariulde bazã.(3) Sporurile minime ce se acordã în condiþiile prezentului contract sunt:a) pentru condiþii deosebite de muncã, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul debazã;b) pentru condiþii nocive de muncã, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;c) pentru orele suplimentare ºi pentru orele lucrate în zilele libere ºi în zilele de sãrbãtorilegale ce nu au fost compensate corespunzãtor cu ore libere plãtite se acordã un spor de100% din salariul de bazã;d) pentru vechime în muncã, minimum 5% pentru 3 ani vechime ºi maximum 25% la ovechime de peste 20 de ani, din salariul de bazã;e) pentru lucrul în timpul nopþii, 25% din salariul de bazã;f) pentru exercitarea ºi a unei alte funcþii se poate acorda un spor de pânã la 50% din salariulde bazã al funcþiei înlocuite; cazurile în care se aplicã aceastã prevedere ºi cuantumul se vorstabili prin negocieri la contractele colective de muncã la nivel de ramurã, grupuri de unitãþisau unitãþi.(4) Sporurile prevãzute la alin. 3 lit. a) ºi b), nu se includ în salariul de bazã ºi nu se mai acordãdupã normalizarea condiþiilor de muncã în conformitate cu dispoziþiile art. 25 din prezentulcontract.(5) Prin contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã, grupuri de unitãþi ºi unitãþi pot finegociate ºi alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi strãine,dacã aceasta nu este cuprinsã în obligaþiile postului etc.).Art. 42. (1) Adaosurile la salariul de bazã sunt:a) adaosul de acord;b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporþie de minimum 1,5%din fondul de salarii realizat lunar ºi cumulat;c) alte adaosuri convenite la nivelul unitãþilor ºi instituþiilor.(2) Alte venituri sunt:a) cota-parte din profit ce se repartizeazã salariaþilor, care este de pânã la 10% în cazulsocietãþilor comerciale ºi de pânã la 5% în cazul regiilor autonome;b) tichetele de masã, tichetele cadou, tichetele de creºã ºi alte instrumente similare acordateconform prevederilor legale ºi înþelegerii pãrþilor.(3) Condiþiile de diferenþiere, diminuare sau anulare a participãrii la fondul de stimulare dinprofit sau la fondul de premiere, precum ºi perioada pentru care se acordã cota de profitsalariaþilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncãla nivel de unitate ºi, dupã caz, instituþie.

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (M. Of. nr. 158 din 16 iulie 1997)Art. 48. (1) Salarizarea personalului didactic ºi didactic auxiliar se face cu respectareaprincipiului potrivit cãruia învãþãmântul constituie o prioritate naþionalã, þinând seama deresponsabilitatea ºi complexitatea muncii, de pregãtirea ºi experienþa profesionalã, de rolulºi importanþa activitãþii prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de

11



Art. 155

bazã, stabilit conform legii, ºi o parte variabilã, constând în adaosuri, sporuri ºi alte drepturisalariale suplimentare.(2) 1) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi ºi facilitãþi alepersonalului didactic auxiliar ºi nedidactic, al cãror cuantum este stabilit de lege între limiteminime ºi maxime, se negociazã, în limitele legii, prin contracte colective de muncã încheiateîntre angajatori ºi organizaþiile sindicale reprezentative din învãþãmânt, potrivit legii.(3) 2) Salariile de bazã pentru personalul didactic ºi didactic auxiliar se stabilesc pe bazaurmãtoarelor elemente:a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;b) coeficienþii de multiplicare prevãzuþi în anexele nr. 1 ºi 2 care fac parte integrantã dinprezenta lege.(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileºte anual prin hotãrâre aGuvernului, dupã aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetulde stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizãrii obiectivelor, programelor ºiproiectelor stabilite.(5) Indemnizaþiile de conducere specifice din activitatea de învãþãmânt sunt prevãzute înanexa nr. 3 care face parte integrantã din prezenta lege.

Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliþistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002)Art. 28. (1) Poliþistul are dreptul la:a) salariu lunar, compus din salariul de bazã, indemnizaþii, sporuri, premii ºi prime, ale cãrorcuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bazã cuprinde salariul corespunzãtor funcþieiîndeplinite, gradului profesional deþinut, gradaþiile, sporurile pentru misiune permanentã ºi,dupã caz, indemnizaþia de conducere ºi salariul de merit;b) ajutoare ºi alte drepturi bãneºti, ale cãror cuantumuri se stabilesc prin lege;i) indemnizaþii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaºare, precum ºi decontareacheltuielilor de cazare, în condiþiile stabilite prin lege;j) 3) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasãrii în interesul serviciului, mutãrii înalte localitãþi ºi o datã pe an pentru efectuarea concediului de odihnã, precum ºi în altesituaþii, în condiþiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului;

Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic ºi Consular al României (M. Of.nr. 441 din 23 iunie 2003)Art. 24. (1) Membrii Corpului diplomatic ºi consular al României au dreptul la un salariu ºila alte drepturi bãneºti, bazate pe evaluarea corectã a complexitãþii ºi dificultãþii funcþieidiplomatice sau consulare, þinându-se seama de activitatea depusã, importanþa acesteia ºiperformanþa profesionalã.(2) Salarizarea ºi acordarea altor drepturi bãneºti, inclusiv sporurile de vechime, deconfidenþialitate, pentru cunoaºterea mai multor limbi strãine, sporul pentru titlul ºtiinþific dedoctor, premiile, primele ºi salariile de merit acordate membrilor Corpului diplomatic ºiconsular al României care îºi desfãºoarã activitatea în administraþia centralã ºi la misiunilediplomatice ºi oficiile consulare vor fi reglementate prin lege specialã.

1) Alin. (2) al art. 48 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legeanr. 349/2004.

2) Alin. (3)-(5) ale art. 48 au fost introduse prin art. I din O.U.G. nr. 8/2000.3) Lit. j) de la alin. (1) al art. 28 este reprodusã astfel cum a fost modificatã prin art. I pct. 23 din

O.U.G. nr. 89/2003.

12



Art. 155

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanþelor

judecãtoreºti ºi al parchetelor de pe lângã acestea (M. Of. nr. 1197 din 14 decembrie 2004)Art. 60. (1) Pentru activitatea desfãºuratã, personalul auxiliar de specialitate al instanþelorjudecãtoreºti ºi al parchetelor de pe lângã acestea are dreptul la o salarizare stabilitã în raportcu nivelul instanþei sau parchetului, cu funcþia deþinutã, cu vechimea în muncã ºi în specialitate,precum ºi cu alte criterii prevãzute de lege.(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanþelor judecãtoreºti ºi al parchetelor de pe lângãacestea beneficiazã de salarii de bazã, spor de vechime, prime ºi de alte drepturi salariale, încondiþiile legii.

Legea nr. 327/2006 privind salarizarea personalului din serviciile de probaþiune (M. Of.nr. 624 din 19 iulie 2006)Art. 3. (1) Pentru activitatea depusã, personalul din serviciile de probaþiune are dreptul lasalariu, care se compune din salariul de bazã, sporuri, precum ºi din premii sau prime, alecãror cuantumuri se stabilesc prin lege.(2) Salariul de bazã pentru personalul din serviciile de probaþiune se stabileºte pe bazavalorii de referinþã sectorialã din cadrul autoritãþii judecãtoreºti ºi a coeficienþilor de multiplicareprevãzuþi în anexã, pe grade profesionale, în funcþie de competenþa profesionalã ºi devechimea în specialitate.

Legea nr. 435/2006 privind salarizarea ºi alte drepturi ale personalului care îºi desfãºoarã

activitatea în sistemul sanitar-veterinar (M. Of. nr. 980 din 7 decembrie 2006)Art. 5. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bazã, sporurile, premiile ºi alte drepturicare se stabilesc în funcþie de nivelul studiilor, precum ºi în raport cu nivelul la care sepresteazã activitatea, respectiv la nivel central ºi instituþii publice deconcentrate.Art. 6. Salariile de bazã pentru personalul de execuþie sunt diferenþiate pe funcþii, niveluricuprinse între limite ºi sunt prevãzute în anexele nr. 1-3.

O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea ºi alte drepturi ale funcþionarilor publici cu statut

special din sistemul administraþiei penitenciarelor (M. Of. nr. 747 din 1 septembrie 2006)Art. 2. Funcþionarii publici cu statut special din sistemul administraþiei penitenciare au dreptulla un salariu de bazã lunar, compus din: salariul pentru funcþia îndeplinitã, salariul pentrugradul profesional deþinut, gradaþii, sporul pentru misiune permanentã ºi, dupã caz,indemnizaþia de conducere ºi salariul de merit.

O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul

contractual din sectorul bugetar (M. Of. nr. 138 din 31 martie 2000)Art. 1. (1) Pentru activitatea desfãºuratã personalul contractual din sectorul bugetar primeºteun salariu de bazã stabilit potrivit anexelor nr. I - V la prezenta ordonanþã de urgenþã, precumºi celelalte drepturi salariale prevãzute prin dispoziþiile legale în vigoare, corespunzãtoarefiecãrui domeniu de activitate.(2) În sensul prevederilor alin. (1), prin expresia personal contractual din sectorul bugetar,denumit în continuare personal contractual, se înþelege personalul angajat în acest sector înfuncþii de conducere sau în funcþii de execuþie, pe bazã de contract individual de muncãîncheiat în condiþiile legii.Art. 2. Salariile de bazã pentru fiecare funcþie de execuþie, pe grade profesionale sau trepteprofesionale, ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimã ºi cea maximãprevãzute în anexele nr. I - V care fac parte integrantã din prezenta ordonanþã de urgenþã.

13



Art. 155

Art. 3. (1) În cazul personalului contractual care ocupã o funcþie de conducere în sectorulbugetar, salariul de bazã este cel corespunzãtor funcþiei de execuþie, gradului profesionalsau treptei profesionale, la care se adaugã o indemnizaþie de conducere, diferenþiatã înraport cu complexitatea ºi rãspunderea ce revin funcþiei de conducere, potrivit anexei nr. VIcare face parte integrantã din prezenta ordonanþã de urgenþã.(2) Indemnizaþia de conducere face parte din salariul de bazã ºi este stabilitã în procente dinsalariul de bazã al funcþiei de execuþie.(3) Indemnizaþia de conducere se acordã în mod corespunzãtor ºi personalului contractualcare conduce sau coordoneazã programe sau proiecte prevãzute în programul de activitateal instituþiei publice respective, pe perioada de derulare a acestora.

O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea ºi alte drepturi ale personalului contractual din

unitãþile sanitare publice din sectorul sanitar (M. Of. nr. 1138 din 2 decembrie 2004)Art. 4. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bazã, sporurile, premiile ºi alte drepturi.

DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE

1. Urmãrirea de cãtre creditori a sporurilorla salariu cu caracter nepermanent, care

au o afectaþiune specialã. Obiectulexcepþiei de neconstituþionalitate îlconstituie dispoziþiile art. 409 C. proc. civ.,art. 55 alin. (1) ºi (2) din Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal ºi art. 155 C. muncii.Excepþia este raportatã la prevederileconstituþionale ale art. 22 referitor ladreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºipsihicã, art. 34 privind dreptul la ocrotireasãnãtãþii ºi art. 41 alin. (2) referitor laprotecþia socialã a muncii.Excepþia a fost ridicatã în recursul împo-triva unei sentinþe civile pronunþate într-oacþiune în rãspundere patrimonialã. Înmotivarea excepþiei de neconstituþionali-tate se aratã cã dispoziþiile legale criticatesunt neconstituþionale în mãsura în carepermit urmãrirea de cãtre creditori ºi asporurilor la salariu cu caracter neperma-

nent, care au o afectaþiune specialã, fiinddestinate refacerii capacitãþii de muncã asalariaþilor.Curtea a constatat cã dispoziþiile legalecriticate de autorul excepþiei nu contravinîn niciun fel prevederilor constituþionaleinvocate. De altfel, critica formulatã înmotivarea excepþiei se referã la faptul cãlegiuitorul nu a înþeles sã excepteze de laurmãrirea de cãtre creditori a sporurilorsalariale cu afectaþiune specialã, altfelspus, o omisiune legislativã. Potrivit art. 2alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind orga-nizarea ºi funcþionarea Curþii Constituþio-nale, aceasta se pronunþã numai asupraconstituþionalitãþii actelor cu privire la carea fost sesizatã, fãrã a putea modifica saucompleta prevederile supuse controlului.Aºa fiind, excepþia a fost respinsã cainadmisibilã (C.C., Decizia nr. 1117/2007,M. Of. nr. 62 din 28 ianuarie 2008).

DECIZII ÎN INTERESUL LEGII

1. Scutirea de plata impozitului pe venituri

a persoanelor cãrora li s-a recunoscut cali-

tatea de luptãtor pentru victoria Revoluþieiromâne din decembrie 1989. Curtea

Supremã de Justiþie a admis recursul îninteresul legii ºi, în aplicarea art. 7 lit. e)din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pesalarii, republicatã, a stabilit cã pot benefi-

14



cia de dispoziþiile de scutire de plataimpozitului pe venituri, prevãzute în acesttext de lege, numai deþinãtorii titlului de„Luptãtor pentru Victoria RevoluþieiRomâne din Decembrie 1989”, conferitde Preºedintele României prin brevet. Înmotivare, s-au reþinut urmãtoarele: Înaplicarea dispoziþiilor art. 7 lit. e) dinLegea nr. 32/1991 privind impozitul pesalarii, republicatã la 12 august 1996,instanþele de judecatã nu au un punct devedere unitar în legãturã cu soluþionareacontestaþiilor formulate împotriva deci-ziilor de imputare a sumelor reprezentândimpozitele neachitate pentru veniturilerealizate de cãtre persoanele care aubeneficiat de scutire de la plata acestorimpozite, pe motiv cã au calitatea deluptãtor pentru victoria Revoluþiei românedin decembrie 1989.Astfel, unele instanþe au admis contestaþiilefãrã sã þinã seama dacã aceastã calitate afost conferitã prin decret semnat de Preºe-dintele României sau a fost atestatã princertificat eliberat de comisia special insti-tuitã prin dispoziþiile art. 2 alin. (4) dinLegea nr. 42/1990, republicatã, ori prin altdocument.Alte instanþe, dimpotrivã, au considerat cãbeneficiazã de aceastã scutire de platã aimpozitului pe venit numai persoanelecare deþin titlul de „Luptãtor pentru Vic-toria Revoluþiei Române din Decembrie1989”, conferit de Preºedintele Românieiprin brevet. Aceste din urmã instanþe auprocedat corect.Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 42/1990,republicatã, a fost instituit titlul de „Lup-tãtor pentru Victoria Revoluþiei Române dinDecembrie 1989”, în semn de preþuire ºirecunoºtinþã pentru cei care au fost rãniþiîn luptele pentru victoria Revoluþiei dindecembrie 1989, stabilindu-se prin alin. (2)al aceluiaºi articol cã acest titlu se conferã

ºi celor care au fost reþinuþi în perioada16 – 22 decembrie 1989, ca urmare a parti-cipãrii la acþiunile pentru victoria revo-luþiei, precum ºi celor care, în perioada16 – 25 decembrie 1989, s-au remarcat prinfapte deosebite în lupta pentru victoriarevoluþiei. Totodatã, din reglementãrilecuprinse la art. 5 alin. (1) ºi la art. 6 alin. ultimdin Legea nr. 42/1990, republicatã, rezultãcã titlul de „Luptãtor pentru Victoria Revo-luþiei Române din Decembrie 1989”, ca ºicelelalte titluri prevãzute de aceastã legese conferã de cãtre Preºedintele Românieiºi se atestã prin brevet.Ca urmare, din ansamblul acestor regle-mentãri se impune concluzia cã toatecertificatele eliberate de Comisia pentrucinstirea ºi sprijinirea eroilor Revoluþiei dindecembrie 1989 constituie doar actedoveditoare ale situaþiilor sau activitãþilorla care se referã prevederile Legiinr. 42/1990, republicatã, atribuþia deacordare a tuturor distincþiilor, între careºi aceea de „Luptãtor pentru VictoriaRevoluþiei Române din Decembrie 1989”,revenind Preºedintelui României. Iar,potrivit art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991,republicatã, sunt scutiþi de plata impo-zitului prevãzut de aceastã lege, pentruveniturile realizate în cadrul funcþiei debazã, „urmaºii eroilor-martiri ai Revoluþiei,precum ºi deþinãtorii titlului de «Luptãtorpentru Victoria Revoluþiei Române dinDecembrie 1989», conferit prin brevet”.Întrucât, potrivit art. 6 alin. ultim din Legeanr. 42/1990, republicatã, conferirea oricã-reia dintre distincþiile prevãzute în aceastãlege se atestã prin brevet, este evident cãnu pot beneficia de scutirea de plataimpozitului la care se referã art. 7 lit. e)din Legea nr. 32/1991, republicatã, decâturmaºii eroilor-martiri ai Revoluþiei ºi deþi-nãtorii titlului de „Luptãtor pentru VictoriaRevoluþiei Române din Decembrie

Art. 155

15



1989”, conferit de Preºedintele Românieiprin brevet (C.S.J., Secþii Unite, Decizianr. 7 din 27 septembrie 1999, M. Of.nr. 636 din 27 decembrie 1999).

Legea nr. 32/1991 privind impozitul pesalarii, republicatã, a fost abrogatã prinO.G. nr. 73/1999 privind impozitul pevenit.

2. Acordarea primei de concediu pentru

magistraþi. Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, constituitã în Secþii Unite, a admisrecursul în interesul legii declarat deprocurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºia stabilit cã, în aplicarea dispoziþiilorart. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996privind salarizarea ºi alte drepturi ale per-sonalului din organele autoritãþii jude-cãtoreºti, introdus prin O.G. nr. 83/2000,prima de concediu, pe lângã indemnizaþiade concediu, respectiv o sumã egalã cuindemnizaþia brutã sau, dupã caz, salariulbrut din luna anterioarã plecãrii în con-cediu, pentru magistraþi, se acordã numaipentru anii 2001 ºi 2002, astfel cum a fostreglementatã prin dispoziþia legalãmenþionatã.În motivare s-au reþinut urmãtoarele: (...)Prin O.U.G. nr. 177/2002, intratã în vigoarela data de 1 ianuarie 2003, s-a prevãzut,la art. 50 alin. (2), cã „pe data intrãrii învigoare a prezentei ordonanþe de urgenþãse abrogã art. 11 ºi celelalte dispoziþiireferitoare la salarizarea ºi alte drepturi alemagistraþilor ºi personalului de specialitatejuridicã asimilat, potrivit legii, acestora,din Legea nr. 50/1996 privind salarizareaºi alte drepturi ale personalului din orga-nele autoritãþii judecãtoreºti (...), cu modi-ficãrile ºi completãrile ulterioare, precumºi orice alte dispoziþii contrare”. Rezultãdeci cã, la data de 1 ianuarie 2003, când aintrat în vigoare ordonanþa de urgenþã men-

þionatã, erau abrogate implicit ºi dispoziþiileart. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996,referitoare la dreptul magistraþilor ºi alcelorlalte categorii de personal salarizate,în baza acestei legi, la o primã pentruperioada concediului de odihnã. În raportcu aceastã situaþie, dreptul magistraþilor ºial celorlalte categorii de personal salarizateîn baza Legii nr. 50/1996 a încetat sã maisubziste, nemaiputând sã fie pretins, cuîncepere de la data de 1 ianuarie 2003.Dar pentru perioada anterioarã, chiar dacãs-a dispus, prin art. III alin. (2) din O.U.G.nr. 33/2001, suspendarea aplicãrii prevede-rilor art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996,referitoare la acordarea primei pentruconcediul de odihnã, pânã la data de 31decembrie 2003, iar prin Legea bugetuluide stat pe anul 2002 nr. 743/2001 ºi prinLegea bugetului de stat pe anul 2003nr. 631/2002 s-a prelungit, succesiv,aplicarea prevederilor care se referã laprima pentru concediul de odihnã, nu sepoate considera totuºi cã acel drept nu arfi existat, cât timp abrogarea textului delege care îl prevedea a intervenit abia la 1ianuarie 2003, când a intrat în vigoareO.U.G. nr. 177/2002.Succesiunea în timp a actelor normativela care s-a fãcut referire impune deci sã sereþinã cã dreptul la primã pentru concediulde odihnã al magistraþilor ºi al celorlaltecategorii de personal salarizate în bazaLegii nr. 50/1990, instituit prin art. 411

alin. (1), a fost introdus în aceastã lege prinart. I pct. 38 din O.G. nr. 83/2000 ºi ºi-aprodus efectele începând de la 1 ianuarie2001, iar în urma abrogãrii art. 411 alin. (1)prin O.U.G. nr. 177/2002, intratã în vigoarela data de 1 ianuarie 2003, acel drept aîncetat sã mai existe.Pe de altã parte, dispoziþiile art. III alin. (2)din O.U.G. nr. 33/2001, prin care s-a sus-pendat pânã la data de 31 decembrie 2003

Art. 155

16



aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) dinLegea nr. 50/1996, ca ºi cele ale art. 12alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul2002 nr. 743/2001, prin care s-au prelungitpânã la 31 decembrie 2002 termenele pre-vãzute la art. III din ordonanþa menþionatã,neconþinând vreo referire la eventualitateadesfiinþãrii dreptului la prima de concediu,ci doar la suspendarea exerciþiului acestuiaori la prelungirea termenului de punere înaplicare, nu pot fi considerate nici ele cãar înlãtura însãºi existenþa lui. Mai mult,suspendarea exerciþiului dreptului nuechivaleazã cu însãºi înlãturarea lui, câttimp prin nicio dispoziþie legalã nu i-a fostînlãturatã existenþa pentru anii 2001 ºi 2002.Neprevederea în continuare a acestui dreptrecunoscut ºi garantat nu poate înlãturaexistenþa lui anterioarã pentru cã s-arcontraveni atât art. 53 din Constituþiarevizuitã (art. 49 din Constituþia anterioarã)privind cazurile când se poate restrângeexerciþiul unui drept, cât ºi reglementãrilordate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale.Reiese deci cã se impune a se considera cãdispoziþiile O.U.G. nr. 33/2001, astfel cuma fost aprobatã prin Legea nr. 386/2001,precum ºi cele ale Legii nr. 743/2001 auîntrerupt cursul prescripþiei dreptului laacþiune pentru beneficiarii prevederii legalesus-menþionate, a cãrei punere în aplicarea fost suspendatã sau amânatã prin actenormative temporare, emise datoritã unorcondiþii financiare deosebite.De aceea, nu este posibil sã se aplice înprezent nici dispoziþiile de prelungiresuccesivã a termenelor de punere înaplicare a art. 411 alin. (1) din Legeanr. 50/1996, referitoare la prima de con-cediu de odihnã pentru magistraþi, prininvocarea prevederilor legilor bugetului destat pe anii 2003, 2004 ºi 2005 [art. 10

alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9alin. (7) din Legea nr. 507/2003 ºi art. 8alin. (7) din Legea nr. 511/2004], pentrucã s-ar contraveni principiului neretroac-tivitãþii legii civile, prevãzut în art. 15alin. (2) din Constituþie ºi reglementat prinart. 1 C. civ.Ca urmare, ordonatorilor principali decredite ºi, dupã caz, ordonatorilor decredite de rang inferior le revine obligaþiasã plãteascã magistraþilor, pentru anii 2001ºi 2002, primele de concediu de odihnãcuvenite acestora în conformitate cuart. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, carea fost în vigoare în cei 2 ani ºi a produsefecte pânã la data de 1 ianuarie 2003(I.C.C.J., Secþiile Unite, Decizia nr. XXIIIdin 12 decembrie 2005, M. Of. nr. 233 din15 martie 2006).

1. Prin Încheierea pronunþatã de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, Secþiile Unite,publicatã în M. Of. nr. 855 din 13 decem-brie 2007, s-a dispus, din oficiu, îndreptareaerorii materiale de tehnoredactare strecu-ratã în Decizia nr. XXIII din 12 decembrie2005, în sensul cã s-a înlãturat menþiunea„ºi personalul auxiliar de specialitate” dincuprinsul deciziei considerentele de lapagina 2, rândurile 17 ºi 21, de la pagina4, ultimul rând, ºi de la pagina 6, alinea-tele 6 ºi 7, precum ºi de la alineatul 3 dindispozitiv, care va avea urmãtorul conþinut:„Prima de concediu, pe lângã indemnizaþiade concediu, respectiv o sumã egalã cuindemnizaþia brutã sau, dupã caz, salariulbrut din luna anterioarã plecãrii în con-cediu, pentru magistraþi, se acordã numaipentru anii 2001 ºi 2002, astfel cum a fostreglementatã prin dispoziþia legalã men-þionatã”.2. Legea nr. 50/1996 privind salarizarea ºialte drepturi ale personalului din organeleautoritãþii judecãtoreºti, republicatã, a fostabrogatã prin O.G. nr. 8/2007 privind

Art. 155

17



salarizarea personalului auxiliar din cadrulinstanþelor judecãtoreºti ºi al parchetelorde pe lângã acestea, precum ºi din cadrulaltor unitãþi din sistemul justiþiei (M. Of.nr. 72 din 31 ianuarie 2007).

3. Drepturi salariale cuvenite magistra-

þilor. Discriminare. Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie, constituitã în Secþii Unite, aadmis recursul în interesul legii declaratde procurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºia stabilit cã, în aplicarea nediscriminatoriea dispoziþiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 177/2002 privind salarizarea ºi altedrepturi ale magistraþilor, precum ºi adispoziþiilor art. 28 alin. (4) din O.U.G.nr. 43/2002, modificatã prin O.U.G.nr. 24/2004, modificatã ºi aprobatã prinLegea nr. 601/2004, drepturile salarialeprevãzute de aceste texte de lege se cuvintuturor magistraþilor.În motivare s-au reþinut urmãtoarele: (…)Prin art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002,s-a reglementat dreptul personalului dincadrul Parchetului Naþional Anticorupþieprevãzut la alin. (1) ºi (3), precum ºi aljudecãtorilor din compunerea completelorspecializate în infracþiunile de corupþie,potrivit art. 29 alin. (2) din Legeanr. 78/2000, de a primi pentru activitateade combatere a infracþiunilor de corupþieun spor de 30% din indemnizaþia deîncadrare brutã lunarã. Ulterior, prin O.U.G.nr. 24/2004, textul art. 28 alin. (4) dinO.U.G. nr. 43/2002 a fost modificat,prevãzându-se cã procurorii din ParchetulNaþional Anticorupþie ºi judecãtorii carecompun completele specializate îninfracþiunile de corupþie, potrivit art. 29 dinLegea nr. 78/2000, cu modificãrile ulte-rioare, beneficiazã de o majorare cu 40%a indemnizaþiei de încadrare brutã lunarã.Tot astfel, prin art. 24 alin. (4) din Legeanr. 508/2004 a fost extins beneficiul

constând în sporul de 40% la indemnizaþiade încadrare brutã lunarã ºi pentruconducerea Parchetului de pe lângã ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, procuroriigenerali ai parchetelor de pe lângã curþilede apel, precum ºi pentru procurorii dincadrul Direcþiei de Investigare a Infracþiu-nilor de Criminalitate Organizatã ºiTerorism.Prin Legea nr. 601/2004 de aprobare, cumodificãri, a O.U.G. nr. 24/2004,aplicarea dispoziþiilor art. 28 alin. (4),devenit alin. (5), a fost extinsã ºi la toþijudecãtorii Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, precum ºi la toþi procurorii Par-chetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie, fãrã a se face vreo distincþie întrecategoria de magistraþi care participã lasoluþionarea cauzelor privind faptele decorupþie ºi magistraþii cu atribuþii specificeîndeplinirii funcþiei de procurori saujudecãtori în toate celelalte cauze.Fiind sesizat cu examinarea acestui cazinadmisibil de diferenþiere a indemni-zaþiilor stabilite pentru magistraþi, ConsiliulNaþional pentru Combaterea Discriminãrii,prin Hotãrârea nr. 185 din 22 iulie 2005, aconstatat existenþa unei discriminãridirecte prin aplicarea prevederilor textelorde lege menþionate ºi a propus MinisteruluiJustiþiei iniþierea unui proiect de actnormativ de modificare a acelor prevederi,în vederea eliminãrii diferenþei de trata-ment salarial, care a creat o inegalitateevidentã între cele douã categorii demagistraþi cu pregãtire ºi responsabilitãþiidentice.Ca urmare a demersului legislativ, iniþiatpe baza constatãrii acestei discriminãri, afost adoptatã O.U.G. nr. 27 din 29 martie2006 privind salarizarea ºi alte drepturi alejudecãtorilor, procurorilor ºi altor categoriide magistraþi ºi de personal din sistemuljustiþiei, pentru eliminarea inegalitãþii ce

Art. 155

18



s-a creat, fiind reglementate unitar salari-zarea ºi celelalte drepturi ale judecãtorilor,procurorilor, magistraþilor-asistenþi ºi alepersonalului asimilat acestora.În acest fel, tratamentul salarial discri-minatoriu a fost înlãturat, pentru viitor, prinordonanþa de urgenþã menþionatã nemai-fiind reglementate sporuri ºi diferenþieri laindemnizaþiile magistraþilor în raport cunatura cauzelor pe care le instrumenteazã,ci numai pentru delimitarea fireascã agradului profesional ºi a funcþiei îndeplinite.Pânã la adoptarea ºi intrarea în vigoare aacestei ordonanþe de urgenþã, însã,aplicarea textelor de lege constatatediscriminatorii prin hotãrârea la care s-afãcut referire a creat o inegalitate vãditãîntre nivelul indemnizaþiilor acordatemagistraþilor, în contradicþie cu principiulegalitãþii cetãþenilor în faþa legii, consacratîn art. 16 alin. (1) din Constituþia României,republicatã, cu cel al egalitãþii de trata-ment salarial pentru muncã egalã, instituitprin art. 23 alin. (2) din DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului, precumºi cu cel al interzicerii oricãrei discriminãriprevãzut în art. 2 din Pactul internaþionalcu privire la drepturile civile ºi politice ºiîn art. 14 din Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor funda-mentale.În reglementarea anterioarã, criteriul pebaza cãruia s-a fãcut aceastã distincþie, înacordarea drepturilor salariale menþionate,l-a reprezentat doar luarea în considerarea naturii unor cauze pe care o parte dintreprocurori ºi judecãtori erau desemnaþi sãle soluþioneze pe un anumit parcurs alcarierei lor, ceea ce nu a avut justificareatât timp cât specificul atribuþiilor deansamblu pe care le au toþi magistraþii dinparchete ºi instanþele judecãtoreºti înîntregul lor, procurori, judecãtori ºimagistraþi-asistenþi la Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie necesitã aceeaºi pregãtire

de specialitate ºi experienþã, responsa-bilitate profesionalã specificã echivalentã,precum ºi risc identic în exercitareasarcinilor de serviciu.Opinia potrivit cãreia prevederile legalecare au creat aceastã diferenþiere nu ar fidiscriminatorie ignorã nu numai dispoziþiileart. 16 alin. (1) din Constituþia României,republicatã, pe cele ale art. 23 alin. (2)din Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului, potrivit cãrora „toþi oamenii audreptul, fãrã nicio discriminare, la salariuegal pentru muncã egalã”, precum ºi pecele ale art. 2 din Pactul internaþional cuprivire la drepturile civile ºi politice ºi aleart. 14 din Convenþia pentru apãrarea drep-turilor omului ºi a libertãþilor fundamen-tale, aºa cum s-a fãcut referire la acestea,dar ºi dispoziþiile art. 1 alin. (1) din PrimulProtocol adiþional la Convenþie, privindprotecþia proprietãþii.Rezultã, deci, cã distincþia ce se face,þinându-se seama de apartenenþa magistra-þilor la categoria celor implicaþi însoluþionarea cazurilor privind faptele decorupþie sau de criminalitate organizatã ºide terorism ori doar includerea lor înanumite structuri pe scara ierarhicã estelipsitã de justificare obiectivã ºi rezo-nabilã, fiind astfel discriminatorie în sensulart. 2 din Pactul internaþional cu privire ladrepturile civile ºi politice ºi al art. 14 dinConvenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale,deoarece nu se poate demonstra existenþaunui raport acceptabil de proporþionalitateîntre mijloacele folosite ºi scopul vizat, cutoate particularitãþile lui specifice.De aceea, pentru eliminarea oricãreidiscriminãri între diferitele categorii demagistraþi, cu profesii implicând pregãtire,experienþã ºi responsabilitãþi identice, înraport cu gradul profesional ºi funcþiaîndeplinitã de fiecare, se impune ca, pentruperioada în care o parte dintre magistraþi

Art. 155

19



nu au beneficiat de sporul specific de 30%ºi, respectiv, 40% din indemnizaþia deîncadrare brutã lunarã, acei magistraþi sãaibã dreptul la întregirea veniturilor lorsalariale cu acel spor, obligaþia autoritãþiicare nu l-a acordat tuturor magistraþilorfiind întemeiatã pe ideea de rãspunderepentru tratament discriminatoriu (I.C.C.J.,Secþiile Unite, Decizia nr. VI din 15 ianuarie2007, M. Of. nr. 327 din 15 mai 2007).

1. O.U.G. nr. 177/2002 privind salariza-rea ºi alte drepturi ale magistraþilor a fostabrogatã prin O.U.G. nr. 27/2006 privindsalarizarea ºi alte drepturi ale judecãtorilor,procurorilor ºi altor categorii de personaldin sistemul justiþiei (M. Of. nr. 314 din 7aprilie 2006).2. Articolul 28 alin. (4) din O.U.G.nr. 43/2002 privind Departamentul Naþio-nal Anticorupþie a fost abrogat prin O.U.G.nr. 27/2006 privind salarizarea ºi alte drep-turi ale judecãtorilor, procurorilor ºi altorcategorii de personal din sistemul justiþiei(M. Of. nr. 314 din 7 aprilie 2006).

4. Dreptul poliþiºtilor la prima de concediude odihnã. Suspendare. Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, constituitã în SecþiiUnite, a admis recursul în interesul legiideclarat de procurorul general al Parche-tului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie ºi a stabilit cã, în aplicarea dispo-ziþiilor art. 37 alin. (2) teza I din O.G.nr. 38/2003 privind salarizarea ºi altedrepturi ale poliþiºtilor, aprobatã cumodificãri prin Legea nr. 353/2003, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare,prima de concediu, respectiv o sumã egalãcu salariul de bazã din luna anterioarãplecãrii în concediu, pe lângã indemnizaþiade concediu, se cuvine pentru perioadaanilor 2004-2006, astfel cum a fost regle-mentatã prin dispoziþia legalã menþionatã.În motivare s-au reþinut urmãtoarele: (…)În art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea ºi alte drepturi ale poli-þiºtilor, aprobatã cu modificãri prin Legeanr. 353/2003, s-a prevãzut cã „La plecareaîn concediul de odihnã poliþistul primeºteo primã de concediu egalã cu salariul debazã din luna anterioarã plecãrii înconcediu”. Ulterior, prin art. 9 alin. (7) dinLegea bugetului de stat pe anul 2004nr. 507/2003 s-a prevãzut cã „Aplicareaprevederilor din actele normative (...)referitoare la primele ce se acordã cuocazia plecãrii în concediul de odihnã, (...)se suspendã pânã la data de 31 decembrie2004”. De asemenea, prin art. 8 alin. (7)din Legea bugetului de stat pe anul 2005nr. 511/2004 s-a dispus menþinerea încontinuare a suspendãrii dreptului de primãde concediu de odihnã pânã la data de31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5)din Legea bugetului de stat pe anul 2006nr. 379/2005 s-a dispus prelungirea pe-rioadei de suspendare pânã la 31decembrie 2006.Succesiunea în timp a actelor normativela care s-a fãcut referire impune a se reþinecã dreptul poliþiºtilor la primã pentru con-cediul de odihnã, instituit prin art. 37alin. (2) din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie2003, ºi-a produs efectele începând cu datamenþionatã, suspendarea exerciþiuluiacestui drept neechivalând cu însãºiînlãturarea lui. Prin art. 38 C. muncii seprevede, în mod imperativ, cã drepturilepersoanelor încadrate în muncã nu pot faceobiectul vreunei tranzacþii, renunþãri saulimitãri, ele fiind apãrate de stat împotrivaoricãror încãlcãri a manifestãrilor de subiec-tivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiindun drept câºtigat, derivat dintr-un raport demuncã, prima de concediu nu putea fianulatã prin actele normative menþionate.De altfel, aceste dispoziþii legale nu conþinvreo referire la eventualitatea desfiinþãriidreptului la prima de concediu, ci doar la

Art. 155

20



suspendarea exerciþiului acestui drept orila prelungirea termenului de punere înaplicare, iar prin Decizia nr. 38 din 25ianuarie 2005 Curtea Constituþionalã arespins excepþia de neconstituþionalitate adispoziþiilor din legile bugetului de stat peanul 2004-2005, care doar au suspendatacordarea drepturilor respective. În ataresituaþie, suspendarea exerciþiului dreptuluila prima de concediu nu echivaleazã cuînsãºi înlãturarea lui, cât timp prin niciodispoziþie legalã nu i-a fost înlãturatãexistenþa ºi nici nu s-a constatat neconstitu-þionalitatea textului de lege ce prevedeacest drept. (…)În atare situaþie, concluzia ce se impuneeste aceea de a se considera cã obligaþiileO.U.G. nr. 38/2003 privind salarizarea ºialte drepturi ale poliþiºtilor, astfel cum afost aprobatã cu modificãri prin Legeanr. 353/2003, precum ºi cele ale Legiinr. 511/2004 ºi nr. 379/2005 au fost numaisuspendate, amânate prin acte normativetemporare, emise datoritã unor condiþiifinanciare deosebite (I.C.C.J., SecþiileUnite, Decizia nr. XII din 5 februarie 2007,M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007).

5. Acordarea sporului pentru vechime înmuncã judecãtorilor, procurorilor ºi celor-

lalþi magistraþi, precum ºi persoanelor care

au îndeplinit funcþia de judecãtor financiar,procuror financiar sau de controlor

financiar în cadrul Curþii de Conturi a

României. Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, constituitã în Secþii Unite, a admisrecursul în interesul legii declarat deprocurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºia stabilit cã dispoziþiile art. 33 alin. (1) dinLegea nr. 50/1996, în raport cu prevederileart. I pct. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50din O.U.G. nr. 177/2002 ºi art. 6 alin. (1)din O.U.G. nr. 160/2000 se interpreteazã,în sensul cã judecãtorii, procurorii ºi ceilalþi

magistraþi, precum ºi persoanele care auîndeplinit funcþia de judecãtor financiar,procuror financiar sau de controlor financiarîn cadrul Curþii de Conturi a Românieibeneficiau ºi de sporul pentru vechime înmuncã, în cuantumul prevãzut de lege.În motivare s-au reþinut urmãtoarele: (…)Legea nr. 50/1996 privind salarizarea ºialte drepturi ale personalului din organeleautoritãþii judecãtoreºti a abrogat Legea nr. 52/1991, precum ºi orice alte dispoziþiicontrare cu privire la salarizarea perso-nalului din organele puterii judecãtoreºti,instituind prin art. 31 (devenit art. 33 dupãrepublicare) reglementarea potrivit cãreia„pentru vechimea în muncã, personalulbeneficiazã de un spor de vechime de pânãla 25%, calculat la salariul de bazã brutcorespunzãtor timpului efectiv lucrat înprogram normal de lucru”, diferenþiat totpe tranºe de vechime în muncã.Este adevãrat cã, ulterior, prin O.G.nr. 83/2000 pentru modificarea ºi comple-tarea Legii nr. 50/1996 privind salarizareaºi alte drepturi ale personalului din orga-nele autoritãþii judecãtoreºti, a fost introdus,la art. 33 din aceastã lege, un nou alineat,devenit alin. (3), cu urmãtorul conþinut:„Prevederile alin. (1) ºi (2) nu sunt apli-cabile magistraþilor”. În raport cu aceastãdin urmã modificare, precum ºi cuexplicaþia ce s-a dat conþinutului expresieide „indemnizaþie de încadrare lunarã” înart. 2 din aceeaºi ordonanþã, s-a consideratde unele instanþe cã prin instituirea unuinou sistem de salarizare pentru magistraþi,în conþinutul cãruia au fost incluse indem-nizaþia de încadrare lunarã stabilitã pefuncþii, potrivit nivelului instanþelor ºiparchetelor, precum ºi vechimea înmagistraturã, fãrã a se mai menþiona ºicriteriul vechimii în muncã, s-ar fi înlãturataceastã ultimã componentã din salarizareamagistraþilor.

Art. 155

21



În sprijinul acestui punct de vedere, s-asubliniat cã ordonanþa menþionatã a fostadoptatã în temeiul art. 108 alin. (1) ºi (3)din Constituþia României, republicatã,precum ºi al art. 1 lit. Q) pct. 1 din Legeanr. 125/2000 privind abilitarea Guvernuluide a emite ordonanþe, iar Curtea Constitu-þionalã, prin Decizia nr. 294 din 1 noiembrie2001, respingând excepþia de neconsti-tuþionalitate a art. 33 alin. (3) din Legeanr. 50/1996, introdus prin O.G. nr. 83/2000,a reþinut cã „principiul egalitãþii în faþalegii, consacrat de art. 16 alin. (1) dinConstituþia României, republicatã, nuînseamnã uniformitate, aºa încât, dacã lasituaþii egale trebuie sã corespundã un tra-tament egal, la situaþii diferite tratamentuljuridic nu poate fi decât diferit”.Tot în sprijinul acestui punct de vedere,întemeiat pe dispoziþiile privind abilitareaGuvernului de a emite ordonanþe, au maifost invocate reglementãrile adoptatesuccesiv, în materia salarizãrii magistra-þilor ºi a stabilirii vechimii acestora, încadrul O.U.G. nr. 177/2002 ºi O.U.G.nr. 27/2006. De asemenea, fãcându-sereferire la dispoziþiile Legii nr. 154/1998privind sistemul de stabilire a salariilor debazã în sectorul bugetar ºi a indemniza-þiilor pentru persoane care ocupã funcþiide demnitate publicã, la cele ale Legiinr. 50/1995 cu privire la salarizareamembrilor ºi personalului Curþii de Conturi,ale O.U.G. nr. 160/2000 privind salarizareacontrolorilor financiari din cadrul Curþii deConturi, precum ºi la dispoziþiile Legiinr. 303/2004 privind statutul judecãtorilorºi procurorilor, s-a apreciat cã magistraþilor,precum ºi persoanelor care au îndeplinitfuncþia de judecãtor financiar, procurorfinanciar sau de controlor financiar încadrul Curþii de Conturi nu li se mai cuvinsporuri pentru vechime în muncã dinmomentul modificãrilor ºi completãrilor

aduse art. 33 din Legea nr. 50/1996 prinO.G. nr. 83/2000.Or, toate aceste dispoziþii, invocate înargumentarea punctului de vedere potrivitcãruia, pentru categoriile profesionalemenþionate, nu ar mai fi existat temei legalsã li se acorde dreptul la sporul de vechimeîn muncã, dupã intrarea în vigoare a O.G.nr. 83/2000, sunt lipsite de justificare atâttimp cât dreptul respectiv, nefiind înlãturatprintr-o dispoziþie expresã, a continuat sãexiste.În acest sens, este de observat cã O.G.nr. 83/2000 nu conþine nicio dispoziþie deabrogare a art. 31 (devenit 33 dupã repu-blicare) din Legea nr. 50/1996, pe care amodificat-o ºi completat-o. De asemenea,nici O.U.G. nr. 177/2002, privind salari-zarea, nu conþine vreo menþiune expresãde abrogare a prevederilor art. 33 alin. (1)ºi (2) din Legea nr. 50/1996 referitoare ladreptul personalului din organele autoritãþiijudecãtoreºti de a beneficia de un spor devechime în muncã.Stabilirea indemnizaþiei lunare, ca unicãformã de remunerare, nu poate înlãtura undrept cu caracter general, dobândit pentruvechimea în muncã, din moment cevaloarea procentualã la care se referã nua fost înlãturatã printr-o dispoziþie expresãa legii, adoptatã în forma impusã prinnormele de tehnicã legislativã instituiteprin Legea nr. 24/2000. Acest drept salarial,de naturã personalã, este generat de acti-vitatea desfãºuratã în muncã, indiferent defuncþia ocupatã, cu condiþia sã fie acordatprintr-o dispoziþie legalã, iar beneficiarulsã îndeplineascã cerinþele prevãzute înacea dispoziþie.Or, prin O.G. nr. 83/2000, sporul devechime în muncã nu a mai fost prevãzutpentru magistraþi, fãrã sã se abroge însãart. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996,care îl prevedea, iar acordarea sporului

Art. 155

22



respectiv nu este incompatibilã cu rapor-turile de muncã ale acestei categoriiprofesionale, deoarece au devenit incidentedispoziþiile art. 16 alin. (3) ºi ale art. 295C. muncii.Mai este de observat cã dispoziþia din O.G.nr. 83/2000, prin care nu a mai fostprevãzut sporul de vechime în muncãpentru magistraþi, ci numai pentru perso-nalul auxiliar, nu poate avea relevanþã câtãvreme dispoziþia de la art. 31 (devenitart. 33) din Legea nr. 50/1996 nu poate ficonsideratã abrogatã expres ºi nici implicitprin art. 1 sau art. 9 alin. ultim din aceaordonanþã, pentru cã nu constituie oprevedere contrarã, ci una complementarã.Aºa fiind, în raport ºi cu dispoziþiileart. 137 alin. (1) C. muncii anterior, ceerau aplicabile cu titlu de drept comunºi raporturilor juridice ce nu erau înte-meiate pe un contract individual demuncã, activitatea prestatã de magistraþile conferea vechime în muncã pentrucare trebuiau sã beneficieze de sporurilecuvenite ca orice alþi salariaþi. Ca urmare,interpretarea sistematicã a art. 31 (33)din Legea nr. 50/1996, dupã ieºirea luidin vigoare, în raport cu alte dispoziþiilegale, impune menþinerea aplicabilitãþiiprevederii ce a acordat dreptul la sporulde vechime în muncã ºi pentru magistraþi,iar nu doar pentru personalul auxiliar despecialitate. (…)Pentru identitate de raþiune, aceeaºiconcluzie se impune ºi în ceea ce priveºtepersoanele care au îndeplinit funcþia dejudecãtor financiar, procuror financiar saude controlor financiar în cadrul Curþii deConturi a României. În aceastã privinþã maitrebuie avut în vedere cã dispoziþiile art. 6din O.U.G. nr. 160/2000 sunt aplicabilenumai pentru acele drepturi salariale avândlegãturã cu funcþia de controlor financiar,iar nu pentru drepturile salariale de naturã

personalã, pe care nu le pot afecta. Aºadar,dispoziþiile art. 8 alin. (1) din Legeanr. 50/1995 cu privire la salarizareamembrilor ºi personalului Curþii de Conturiîºi produc efectele în continuare, chiar ºiulterior apariþiei O.U.G. nr. 160/2000, astfelcã aceastã categorie de personal ºi-amenþinut vocaþia de a beneficia de sporulpentru vechimea în muncã.Aplicabilitatea în continuare a dispoziþiilorcare au reglementat, pentru magistraþi,dreptul la componenta salarialã constândîn sporul de vechime în muncã mai esteimpusã de modificãrile ºi completãrileaduse O.U.G. nr. 27/2006 prin Legeanr. 45/2007, care a reinstituit la art. 41,introdus în ordonanþã, dreptul la sporul devechime în muncã pentru judecãtori,procurori, personalul asimilat acestora ºimagistraþii-asistenþi, ceea ce demonstreazãcã legiuitorul a considerat cã ºi pentrucategoria profesionalã a magistraþilor unasemenea drept trebuie sã aibã caracterpermanent (I.C.C.J., Secþiile Unite, Decizianr. XXXVI din 7 mai 2007, M. Of. nr. 715din 23 octombrie 2007).

1. Legea nr. 50/1996 privind salarizareaºi alte drepturi ale personalului din orga-nele autoritãþii judecãtoreºti, republicatã,a fost abrogatã prin O.G. nr. 8/2007 privindsalarizarea personalului auxiliar din cadrulinstanþelor judecãtoreºti ºi al parchetelorde pe lângã acestea, precum ºi din cadrulaltor unitãþi din sistemul justiþiei (M. Of.nr. 72 din 31 ianuarie 2007).2. A se vedea Decizia Curþii Constituþionalenr. 838 din 27 mai 2009 (M. Of. nr. 461 din3 iulie 2009).

6. Dreptul cadrelor militare în activitate

decorate cu ordinul „Meritul Militar” dea beneficia de reducerea impozitului pe

venit. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,constituitã în Secþii Unite, a admis recursulîn interesul legii declarat de procurorul

Art. 155

C. muncii - vol. I si II - hamangiu.ro fileinterpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 53 ºi...

Documents

Transcript of C. muncii - vol. I si II - hamangiu.ro fileinterpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 53 ºi...