B U O A -P E S T A

10 Aug. st. v.22 Aug. st. n.

Va esî duminec’a.

Redact.: stnu i’a Havas n r.l.

A n u l u X I .

1875.

C e s a r o I i a c u.— Portretului pe pagin’a 873. —

Pretiulu pe unu anu 10 fl.

Pentru Romain’a 2 galbeni.

Celu ce petrece cu atenţiune mişcările n6s- | tre literarie, vede cu durere, că dupa incepu- tulu celu imbucuratoriu, ce s’a facutu de ca- tra părinţii literaturei n6stre, uu urm^za con­tinuarea sperata si dorita de toti.

Veteranii literaturei n6stre, cari si-au ilustratu numele cu opere neperit6rie, apunu, se stingu incetulu cu ’ncetulu, unulu câte unulu, si alţii noi nu pr6 pasiescu in loculu loru.

Activitatea n<5stra literaria se manifesta mai numai in diuarie, si num erulu cartiloru aparute in tr’unu anue f6rte micu; dar si diua- riele facu mai alesu politica, si astfelu litera- tu r ’a propria e redusa la putîne producte.

Ce p6te sfc £fa caus’a acestei stagnări? L ips’a talenteloru ? Anevoia credemu. Suntemu mai inchinati a dîce, că nespus’a indolintia a publicului nostru j)6rta vin’a.

Din ce elemente se compune publiculu ro- manescu? Din d6ue. U nulu este acePa, care afect^za o cultura innalta europeana; acest’a cetesce frantiozesce, germanesce s^u in alte lim b i; pentru elu productele modeste ale lite­raturei romane nu sunt vrednice de cetitu sile despretiuesce. Celalaltu ar ceti bucurosu, dar i cam lipsescu ajut6riele materiale. In tr ’aceste d6ue elemente se afla miculu num eru alu ace­

lora, cari sunt fidelii spriginitori ai literaturei n6stre.

Se ’ntielege dar, că pana ce publiculu nos­tru nu va voi seriosu sfe aiba si elu o litera­tu ra , pana candu nu va aduce jertfe potrivite pentru inaintarea culturei naţionale: pana atunce putin i tineri rom ani voru remană pe acesta cariera, ci cu ilusiuni frânte voru trece acolo unde esistinti’a loru va fi asigurata , si unde d6ra vor.u put£ sk-si faca si o stare 6re-care.

E bine, in acdsta lipsa de talente n6ue, ni cade bine sfe ream intim u memorl’a acelora, cari au debutatu la renascerea literaturei n6s- tre, si cari au deschisu calea generatiuniloru urmat6rie.

U nulu dintre aceştia este si barbatulu, alu cărui portretu se afla in n ru lu presinte.

Cesaru Boliacu este u n ’a din cele mai cu­noscute pers6ne ale pressei romane. Ca poetu si publicistu, elu a avu tu si are unu ro luduplu in istori’a literaturei n6stre. Noi aice inse nu ne ocupâm udepublicistulu, si de apretîarea po­liticei sale, — căci f6i’a n6stra nu este politica,— ci num ai de barbatu lu de litere.

Cesaru Boliacu fu nascutu la 25 martî- sioru, an u lu ‘1813, in Bucuresci, de părinţi cu

370 F A M I L I A . Anulu XI.

buna stare materiala, cari au datu pe copilulu loru la sc61a in colegiulu nationalu de la San- tulu Sava. Aice prim ulu seu professoru fu re- num itulu professoru elenuN eofituD uca, carele desvoltă in tinerulu baiatu predilectiunea pen­tru istoria si scriitorii classici. Apoi ajunse si invetiacelu alu lui E liad e , carele avii cea mai mare inriurire a supra sortii sale.

In etate de 17 ani in tra ca si cadetu in miliţia. Inse vi£ti’a m ilitaria nu conveniâ na- turelu lui seu melancolicu si poeticu, pe care succesele literarie ale lui Eliade lu-cucerira cu totu. Deci paraşi carier’a ac^st’a, si merse la Paris a-si completa studiile, unde apoi petrecii to tu tim pulu cu studiulu istoriei si alu archeo- logfei. Din acestu tim pu dat^za si primele sale lucrări poetice, si la 1833 publică, mai multe poesfi prin putinele diuarie rom ane de atunci.

Rentorcându-se in patria, peste trei ani, din candu in candu publică, câte o colectiune din operele sale, asiâ: „Operele lui Cesaru Bo­liacu*, 1835, cari conţineau ode, satire si le­gende. Aceste avui-a asiâ mare succesu, incâtu unele se tradusera si lim b’a francesa de Vai- lant si se publicara in diuariulu francesu „la Roumanie.“ L a 1836sc6se de sub tipariu „Ma- tild’a", care fu prim ’a dram a rom ana jucata si pe scen’a din Bucuresci. In anulu 1837 fundă si o mica revista literaria, in titu lata „Curio­s u lu i din care inse nu aparura decâtu numai patru numere, căci fu oprita. Apoi la 1842 su- prinse publiculu cu o n6ua carte, „Medita- tiu n ia , poesfi sociale, la 1847 cu „Poesfi n6ue“ , si la 1852 in Paris publică asemene o brosiura de cântece patriotice, in titu la ta „N atiunale“, to tu acolo publică si o poema istorica: „Dom- nulu Tudoru V ladim irescu.“

Cesaru Boliacu a jucatu unu mare rolu politicu. E lu a participatu la t6te actele de re- nascere naţionala. L a 1836, in marea mişcare naţionala in contra Russiei, dinsulu a adusu adunării generale protestulu lui Campineanu, carele erâ conducatorufu miscaminteloru ro­mane. Acesta debutare i produse si lui persecu- tiuni, fu inchisu, si in prins6rea sa a scrisu câte-va satire politice, pe cari le publică in de- cursulu anului 1838.

L a 1840 capii miscăriloru naţionale fă­cură o n6ua incercare de rescolare in contra protectoratului russescu. Inse nici de asta-data nu reusîra. Boliacu fu prinsu de nou si inchisu n6ue luni de dîle, apoi espatriatu la o m ănăs­tire russ^sca in m arginea Moldovei, num ita Poian’a Murului.

Rentorsu in patria , marile mişcări din

1848, cari sguduira din temelfa t<5ta Europa, lu-gasira 6rasi gata de acţiune. E lu deveni unu membru alu guvernului nationalu. Dupa urca­rea la tronu a principelui B ibescu, in junie aceluia-si anu, fu num itu procuroru la unu ti'i- bunalu din B ucuresci; apoi ajunse vornicu de orasiu, un alu din cei patru membrii ai guver­nului provisoriu, presiedinte alu clubului ro- m an u , si unulu din redactorii diuariului „Po- porulu Suveranii.K Mai făcu parte si din comis- siunea de instrucţiune publica si de desrobirea tîganiloru.

In septemvre 1848, fiindu tram isu cu o missiune in tab er’a lui Fuad Effendi, acest’a lu-prinse dimpr6una cu alţii si lu-tramise pe Dunăre la Orsiova. Inse elu scapă, se asiediă la Brasiovu si acolo sc6se unu diuariu nou „E spatria tu lu“, prin care lucră pentru infratî- rea Romanilox-u cu U ngurii. Dar nu peste m ultu paraşi Brasiovulu si in tră in taber’a lui Bemu, unde petrecii mai pana la sufocarea re- volutiunii unguresci.

Dupa revolutiune scapă si elu, dimpreună cu ceialalti em igranţi, la P aris , si acolo — afara de poesfile susu am intite — mai publicăo brosiura in limb’a francesa: „Topographie de la Roumanie.*

In fine apoi candu s6rele libertătii resarl (jrasi, Boliacu cu ceialalti se rent6rse in ti&ra, Acolo elu publică o mulţime de articoli, si mai alesu in diuariulu „Rom anulu“ , unde a scrisu unu ciclu de articoli f6rte im portanti despre „M ănăstirile inchinatea , cari apoi in 1862 au esîtu si in tr’unu volumu separatu. Inca in anulu preoedinte, la 1861, publică si unu tablou, cu- prindietoru de costume si monede vechi daco­române. Mai apoi fundă elu insu-si unu diuariu, „Bucium ulu“ , care mai tardîu si-schimbă nu­mele in „Trom pet’a C arpatilorua , sub care titlu apare si astadi.

In tr ’aceste fu alesu deputatu la camera in mai multe râ n d u ri; este inspectorulu museeloru din t6ta R om anfa , presiedintele Socfetătii ar- cheologice romane, in care calitate de la 1859 inc6ce face escursiuni archeologice prin tînu- turile D unărei, dirigiendu mai multe săpături si descoperindu o mulţime de anticităti pre- tî6se.

Activitatea literaria a lui este apretîata si in strainetate. Mai multe socfetăti scientifice străine i facura on6rea d’a-lu distinge cu titlulu de membru onorariu; asiâ in tre altele „Societ£ de geographie comparde“ , „Societd numisma- tique et archeologique de P arisa , si „Societ^ num ism atique de F rance .“

Anulu XI. F A M I L I A . 371

Astadi Boliac, poetulu de odini6ra, nu se mai ocupa de poesfa; elu scrie numai prosa, si ca atare este unulu d in tre cei mai escelinti pro- saisti romani, in tre câţi a avutu lite ra tu r’a n6stra.

Cochet’a betrana la oglinda.

u vediusi, vediusi, oglinda,1 Frumsetiea-mi resavindu,Si cu ’ncetulu eclipsiuda,0 vedi erasi apuindu.

Insedaru colori silite,Frumuseţi de ’mprumutatu ;Insedaru sunt ingrigite Nişte flori ce s ’au uscatu.

Plângi, oglinda, plângi cu mine !Nu gasimu ce mai cautâmu !Candu me vediu acum in tine Amend6ue ne ’ntristâmu.

Acea bucla auria,Ce cu gratii resfirăm,0 vedi trista, argintia,N’o ’ngrigescu cum o ’ngrigiăm.

Acea frunte anger^sca,Care-atâti o adora,A ’nceputu sfe se cretiesca,Nu mai este ce era.

Acea pelitia ca crinulu,Acei ochi ce schinteiâ ;Cele buze ea rubinulu,Cea dintura ce sticliâ,

Ca naluculu se trecură;Sunt ca flori ce-an vestedîtu I N’au lasatu nici o trăsură,Mortea par’ ca le-a palitu.

Plângi oglinda, plângi cu mine!Nu gasimu ce mai căutăm!Candu me vediu acum in tine,Ainendtfue ne ’ntristâmu.

Prin povati’a ta, odata,Iscusinti’a mea facea Mii de inimi ca sfe bata,Mii de capete ’ntorcea.

S’a dusu timpulu fericirii,Candu in fati’a ta săltăm Se-mi cercu armele zimbirii —0 ! ce lume subjugam !

Dimineti’a candu, sglobia,Inca ’n patu-mi te priviam,Ce ascunsa bucuria!In ce farmecu me rapiăm !

0 ! ce doru e tineretiea!Si noi cum o ne ’ngrigimu !Ce frum6sa-i frumuseti’a,Dar putînu ne folosimu.

Se mai via inc’odata,Cu cercarea care am ;Se me vediu 4r adorata . . .Si-atunci . . . vi^ti’a, D6mne, ia -m i!

Inim’a-mi si-acuma cere,Si-acum inca asiu iubi;Me gandescu . . . 0 ! ce plăcere In amoru a b iru i!

Dar sunt armele sdrobite De astu timpu afurisitu,De astu timpu ce ne trimite Brazdele de ingrozitu;

De astu timpu, care palesce Ori ce ’n drumuri va calcă,Si-urmele ce tipăresc >Nu-i putintia-a se spelă.

Toti aceia cari odata Mi-dâ lacrime de-amoru ,Abia m ila loru mi-areta,Mi-suridu dreptu unu favoru.

M’ocolescu, i vediu departe,Se anuntiu de confidauti;A loru glume sunt desiarte;Sunt amici, nu sunt amanţi.

Indesiertu sum muscat6ria,Indesiertu sarcasmulu m eu;Câ-ci, acum nu dâ ftare Aeru-mi picantu si greu.

Plângi oglinda, plângi cu mine,Nu gasimu ce mai cautâmu;Candu me vediu acum in tine,Amend(5ue ne ’ntristâmu!

Cesaru Boliac-------- -------------------------

32

372 F A M I L I A . Anulu. XI.

D o m n’a C h i a j n a.— Novela istorica. —

(Urmare.)

In susu, mai pe dealu, din dosulu bise­ricei, jicn iti’a cu t6 ta zaherea6’a siinsfirs îtu d ’a lungulu zidului ce se ’ntindea pe malu gârlei, se adaposteau saelile cu vite si zalhana6a cur­ţii dom nesci; câ-ci t6te trebuinci6sele vieţii trebuiau prevediute in tr’ac^st’a cetatiue asie- diata pe unu locu sietiu ce erâ apropiatu de Dunăre si de primeijdiosii-i m arginasi si lipsitu de ori ce aperare fir^sca.

D reptu in mijloculu ogradii, d’a stang’a bisericii lui Mircea, se aflau casele Domnesci, clădire patrata, mare, a r id ic a ta , cu ziduri late in p61e si fara tincuidla, purtandu pe de-a su- pra loru unu coviltiru.

Catulu de josu alu caseloru abiâ avea pe ici pe colea câte o crestătură pe unde sfe intre aerulu in beciurile bo ltite ; de o parte num ai in fundulu unei tinde intunec6se, se vedea gâr- liciulu povârnitu alu pivnitiei cu portile-i de zăbrele; cu t6te aste ferestele catului de susu, mititele, lunguetie si ’n tarite cu vergele de feru si cu obl6ne ce se trageau in chepengu, erau cu m ultu innaltiate de la pamentu, astfelu in- câtu paretele remanea golu si netedu mai pana sub str^sîna.

In dreptulu porţii si d’a sUpra câtoru-va trepte de pdtra , se află usi’a cu d6ue canaturi de stejaru, căptuşite cu tenechele si legate cu druguri de fe ru ; acea usia se deschidea pe o scara de pdtra inchisa intre doi pareti si dr^pta care ducea in tr’unu pridvoru, alu cărui acope- risiu stâ radiem atu de stâlpi ciopliţi de barda si d’a lungulu caruia se ’ntindea o lav itia înve­lita cu rogogini si cu zablae.

Pe urma viniâ o tinda intunec6sa, in care dâ, de t6te părţile, uşile deosebiteloru incaperi, din cari unele, lungi si inguste, cu o mica fe- restrue in fundu, lacasiu de odihna pentru n6pte, purtau numele de chilii, altele mai în ­tinse si mai lum inate erau salt de adunare, ca­marile feliuriteloru dregătorii si odăile locuite de cam arasi si de obştea curteniloru.

Apoi, dincolo de tinda se deschidea o larga sala, alu cărei tavanude grind iinegritesesp ri- giniâ pe d<5ue şiruri de stâlpi scobiţi cu glafuri si cu flori, si-alu cărui fu n d u , esitu mai afara din paretele casei, ca unu pridvoru rotundu cu parmaclicu, erâ cu totulu deschisu; acesta sala pardosita cu lespedi,locu de ospetiesi dedantiu in dilele caldur6se ale verii, se num iâ hora si slugiâ in totu-de-una ca locu de adastare pen­

tru cei ce voiau sfe intre la chiliile n^mului Domnescu, s£u in sal’a spătăriei, unde erâ scaunulu lui voda, s^u in sacnasiulu cu g^m- licu inain ta tu pe grindi, care erâ obicinuit’a siedere a D6mnei si a femeiloru sale.

T6te aceste incaperi, precum si deosebi­tele basci s£u cainâri boltite purtandu o cula ro tunjită pe d’a supra, in care se aflau d’a r6n- dulu, paraclisulu, haznao’a s6u com6r’a si pa- tu lu Domnescu, respundeau t<5te in hora prin nişte usi cu tocuri de pdtra nalte si inguste, aduse susu indoitu pergelu si d’a supra carora se vedea sapatu, in tr’o firida, vulturulu tierii. P rin tr’acea sala se facea t6ta slujb’a din in tru a familiei Domnesci; p’acolo putea cineva in- telnl, treclndu d in tr’o odaia in tr’a lt’a, pe Domnii s6u pe ori care a ltu lu d in tr’ai sei.

Radu Socolu ispitise mai de demultu cum- ca fiicele Chiajnei, in fiasce dimin^tia, esîndu din chilfa loru treceau p rin tr’acea hora, c a sîî m^rga in odai’a cu sacnasiu, unde se adunau la lucru t6te femeile D 6m nei; elu se socoti, câ m inutulu celu mai priinciosu spre a face An- cutiei destăinuirea sa, va fi acel’a ; si ’n tr’ade- veru, in tr’una din dîlele pana se nu sosiîsca in Bucuresci petitorii Tierigradeni, elu se folosi de singuretatea sălii, prin care se stracurâ in- cetisioru tiner’a f6ta si tîindu strinsu p’alu seu peptu, ce svâcniâ cu ’nfocare, maram’a cea n6- gra, singurulu m artoru alu îndelungatei sale iubiri, elu pasî dinaintea Domnitiei si cu bu­zele trem urande i dîse :

— D om nitia ! am cutezatu in tr’o di ingro- zit6ria s& rapescu de pe capu-ti acestu jalnicu velu. De atunci l’am pastratu, nesocotitulu de mine, ca unu zalogu de scumpe, de dulci, de ’ncantat6rie nădejdi! Acum simtiu, vai! câ visu-mi a fostu o n a lu ca ; radi’a ce a lucitu câti-va ani a supra-mi, se stinge si trebue sk in tru £rasi in negur’a vietii-mi trecute. Pri- mesce dar inapoi acestu dragu chezasiu alu am agirii si alu desiarteloru mele dorintie!

Cu aceste cuvinte elu intinse tinerei fe- ci6re m aram ’a cea n^gra; &r dins’a , alu cărei fragedu obradiu se rosise ca peliti’a unei per- sici dogorite de s6re, ridica senini, dragalasii sei ochi albaştri muiaţi in tr’o r6ua de lacri- mi6re, si cu glasu obiditu si g a lesiu , i res- punse :

— Jupanu Radule! d^cacuadeveruti-este atât’a de scumpa, de ce vrei 6re sk-mi inapoiezi acum o jalnica pod6ba ce-mi aduce a minte plansori tredîte si-mi vestesce p6te restristi vli- t6ri-e? De mi-i crede, pastrâ-vei n^gr’a-mi ma­

Anulu XI. F A M I L I A 373

ram a pana candu vei sim tî câ-ti va peri in ini­ma ori ce schintei de nădejde.

Si ’ndata, pare câ s’ar fi tem utu d’o neso­cotită m ărturisire, ea pripi pasulu spre usi’a sacnasiului, lasandu pe Radu uim itu de vesele gândiri, de o fericire lui inca necunoscuta.

Apoi Domniti’a, in trandu in cerculu jupa

itiele impletecite, nici firulu de metasa nu m ai nim eriâ sfe ’nsîre m argaritarele versate in p6- la - i; ci ochii sei cautau aiurea la malurile in- verdîte ale Dimbovitiei, la norii fluturatici de pe ceriu, pare c’ar fi v ru tu sk incr^dia aceloru mangaiosi si tacuti prieteni, ta in ’a ce umpluse inim ’a sa de fericiri si de temeri.

C e sa ru Boliacu.

f

nitieloru adunate, cu anevoie si-putu ascunde tu rburarea; insedaru si incercâ a-si urm a zil- nicele-i lucrâri, câci manile-i reci si trem urande pare câ perdusera indem anatic’a loru agerim e; nici fusulu de sidefu nu i se mai întorcea intre degete, nici undrelele nu mai sciau s’apuce

Muierile bagara in sijrna acesta neobici­nuita tu rburare a A ncutiei si ’ncepura s&-si dea c6te, privindu-o cu c6d’a ochiului, s& se cerce­teze un’a pe a lt’a, prin semne, de pricin’a aces­tui neastim peru, sfe-si siopt^sca la urechia, zim- bindu pe tă cu te ; dar o femeia a D6mnei

374 F A M I L I A . Anulu XI.

Chiajne, care yeni sk poft^sca pe amend<5ue Domnitiele din partea mumei loru, precurma acele glumetie si clevetit6rie banueli.

A ncuti’a tresari ca din v isare ; apoi indata se sculara amend6ue, pline de ’ngrigiare si cu fatia sm erita si supuse, in trara in hasc’a ro­tunda cu pareti si pardosea de p d tra , unde le astep tâ Chiajna, siediendu pe unu jetiu inaltu de stajaru sapatu, cu tr£pta sub pici6re si ala- tu ri cu o m£sa pe a cărei invelit6re de hramu, stâ asiediata, p rin tre hris6re pe membrana, si p rin tre felurite pitace Domnesci, pecetea, cu care D6mn’a, nesciindu, câ t6te femeile Ro­mânce de pe atunci, a scrfe, insemnâ numele seu. Totu in tr’acea odaia erâ si patulu Chiaj- nei, acoperitu cu unu m atacu de pei de ursu, £r in tr’o sc6ba, in părete, ardea o candela de arg in tu dinaintea sfinteloru ic6ne.

Domnitiele se plecara dinaintea mumei loru si ridicandu-si m an’a de la pam entu, i sa- ru ta ra dr^pt’a si o adusera la frunte, dupa ve~ chiulu obiceiu alu tie r ii; apoi se rânduira dinaintea ei in pici<5re, cu capulu plecatu la as­cultare. Chiajna rece, posomorita ca ’n totu-de- una, le spuse:

— Fiicele mele, s’aveti in scire c’am ga- situ s& ve casatorescu pe amend6ue; asteptu acum curendu sfe sos^sca ginerii voştri din Tierigradu, unde voi trebuesce ca ’n scurta vreme se-i urm aţi. Nu me ’ndoiescu, câ vetiscf pururea s& ve purta ti catra socii voştri câ d6ue Domnesci coc6ne ce sunteti. A tât’a ve spuiu.

Sor’a cea mare sarutâ de izn6va cu supu­nere m an’a D6mnei si se gatl s& i^ sa ; £r Ancu- tia, in vinele careia to tu sângele se slaise, s6 ’ncercâ m acaru sfe sc6ta unu suspinu, dar ochii ei in tâln ira cau tatur’a strasnica a Chiajnei, in care sta tipărită o nestrăm utata hotarire si i fu si ei nevoie d’a se supune ’n tăcere. Inse o ja leadanca i cuprinse t6te sim tîrile. De ce voise s6rtea sfe-i arete, ca ’n tr ’o fulgerare, o vi^tia fericita, si-apoi asiâ gr<5snicu s’o amag^sca? De ce, dintre t<5te mumele, pe dins’a, fiintia b landa si dragost6sa, s& o dea ursit’a pe manile unei mume neinblandîte ? Cu asiâ mincin6se cugetări si-petrecea Ancutia dtlele si nopţile, si inim ’a-i obidita mereu suspina si ochii sei in­tri stati se topiau in lacremi de focu.

Sosiră ’n sfîrsîtu in Bucuresci ginerii greci. U n u lu , copilandru, t in e ru , frumosu, sprincenatu, cu m ustdti’a mica si n£gra, cu ochi de femeia, cu perulu incretîtu, n a l tu , spe- tosu si trasu ca p rin inelu, ca unulu din acei palicari m ueratici,purtandu fustanela fâlfainda si strinsa la mijlocu, camasia de filaliu la rg a ’n

mâneci si cusuta cu bibiluri, colciaci si cep- chenu de filendresiu stacogiu numa ’n firu si ’n m argaritare, fesulu la o parte, iminei mici si roşii, si-apoi la brâu d<5ue lungi pist<51e gin- tuite lucrate ’n Veneţia numai cu sirma de a r­gintu si cu sidefuri si o pala de tabanu cu apele negre de taisiu si cu m aneru de petre scumpe. Acel’a erâ Stam atie Paleologulu; elu in trâ in curţile Domnesci in saltaturile si ’n desginu- rile unui arm asarusiu arapescu ageru si sglo- biu, cu perulu vânetu ro ta tu si cu o sîra de stele roşcate pe peptu si pe spinare.

A lături cu dinsulu inaintâ,_ pe unu calu mai ticnitu , dar incarcatu cu grele pod6be, Andronicu Cantacuzenulu. T rupulu acestuia, m eruntu, neputinciosu si gârbovitu, pare câ d’abiâ purtâ capulu seu mare, plesiuvu si ca- runtu, cu obraji spini, zmezi si s la b i; dar bu- zele-i subtîri si ’ncretîte, ochii sei mici, vioi si petrundiatori, narile-i largi si neastimperate dovedeau acelu duhu sprintenu si istetiu, acea m inte iscusita si dedata cu intrigile si cu bat- jocur’a, cari sunt ca o insusîre a n^mului gre- cescu.

Vestmintele sale lu-aretâ, câ este unulu din nalţii dregători ai bisericii B izantineao) ; in capu purtâ naltulu calpacu de hârsie fumu­ria cu fundu de serasiru ; pe dinsulu avea o hlam ida de sevaiu rosiu, cusuta cu palme de firu pe p61e si ’ncinsa d’a curmedtsiulu, pe sub­ţiori, cu unu la tu brâu s^u omoforu, semenatu cu m atostaturi in siatrange; 6r de-a supra o larga m antia de buhuru albu cu c^prezuri de auru si ’m blam ita cu jderu, căci d’atunci înce­puseră cazacliii s’aduca in Tierigradu scumpele blani din M oscu.at)

Im pregiurulu loru stau grăm ădiţi optu- dieci de călăreţi tu r c i2Î), iani<?iari, spahii si ciohodari imperatesci, unii cu innalt’a cuca din vârfulu careia a târnâ pe sielele calului o lata p^na verde, alţii cu coifu poleitu si ’mpodobitu cu d6ue aripi de curui, S(5u cu o c6da inv61ta de p a u ru ; purtandu pe dinsii nişte capote de filendresiu, de germ esuturi si de felurite s to fe ; cari inblanite ,cari cusute cu firu; inarm ati cu suliti de trestia, din Hindu, cu arcuri incordate, cu tolbe de sageti venin6se, cu iatagane de ho- ra san u s ic u sanetie francesci.

T otu norodulu romanescu, inca neinve- tia tu cu falnicele pod6be ale curţii si ale ordii

20) Ducange.21) Hammer: Istori’a imperatîei Otomane. aa) Crusius si Sincai.

Anulu XI. F A M I L I A . 375

lui Suleiman, priviâ cu m irare acestu m aretiu alaiu.

Dar si mai mare fu mirarea, candu slu­jitorii descarca de pe catâri, bogatele od6re s£u daruri de nunta ale petîtoriloru g rec i; ici se vedeau sipeturi de sidefu pline si giordane, cu cercei, cu lefuri de sm aragduri, de balasiuri, de robini, de zamfiri, pline cu paftale de auru si de matostatu, cu colape si cu sponciuri de margeanu si de m argaritare , cu surguciuri de b irlian tu ; mai colo bocc<51icuri de stofa cu aş­ternuturi de agabaniu, cu primeneli de boran- gicu si de filaiu cusute cu b ib ilu ri, cu gevrele si cu brînisi6re de bestia, cu feregele si bini- siuri de buhuru, de canaratiu si sevaiu, cu bla­nuri de jderu, de risu si de samuru, cu giaruri si cu taclituri tu rcesci; mai incolo ladi cu co- v6re de ispahanu, cu oglindi de Veneţia, cu burdaruri pline de scumpe mirosuri din Hegias, cu aperatori de pene, cu felegene de smaltu, cu zarfuri de sirma, cu tipsii, ligene, si ibrice de argintu, cu cohale de clestaru de m unte, cu linguri de fildesiu sapatu si cu feliurite alte bo- gatîi, cari, de prin t6te tierile le aduceau Ve- netianii, armenii si evreii in Tierigradu. *8)

T6te aceste minunate daruri, precum si chipulu placutu alu lui Stamatie, lesne ferme- cara minţile Domnitiei celei m ari; dar Ancu­ti’a, aerman'a, Btâ neaim tît/ma seu mai bine vedea cu gr6za apropiandu-se m inutulu log6d- nei sale cu Andronicu, ce-i insuflase numai ura si frica.

Cu t6te aceste ciasulu celu gr6snicu sosi. In biseric’a Domri^sca se gătise , pentru aceea­şi dî, serbarea amenduroru nunţile ; patru cu­nuni erau asiediate pe sfintît’a m£sa si nunii cu patru facili incungiurara d’o parte o pa- rechia vesela si potrivita, de cealalta d6ue fiin- tie ce semenau una cu a lt’a cum s6mena crun- tulu junghiatoru cu jerfa -i nevinovata.

Slujb’a se ’ncepuse si Ancutia, galbina si planşa, abiâ se tînea pe pici6re, candu din gl6t’a adunata in biserica, unu tineru, impinsu de furi’a desnadejduirii, se repedî in cerculu nuntasiloru si ridicandu pe d’a supra unei fa- chi, unu velu de zabranicu negru, i dete focu strigându:

— Pei, am agit’a mea nădejde !O vilv6re de focu se ’naltiâ in bolt’a bise-

ricei si-apoi o usi6ra cenuşia caditi pe mds’a cununiloru.

Ancuti’a cunoscuse in tr’acelu tineru pe

23) Scherer: Istori’a negotiului.

Radu, si scotiendu din peptu-i sfaram atu, unu strigatu de durere, ea cadih josu lestnata.

Ac6sta im pregiurare remase de toti nein- tie l^sa; pe Ancuti’a o ridicara pe bratie si sluj­b ’a se urm ă cu graba.

Amend<5ue Domnitiele erau m aritate si mai inainte câ sfe-si ridice casele si sfe se por- n^sca cu soţii loru la T ierig rad u , câte-va dîle veseliile si serbatorile se urm ara in poporu. Turcii si-aretau maestrf’a loru in joculu geri- dului, nim erindu tielulu cu su liti’a asvârlita din fug’a cailo ru ; apoi Romanii si-incercau puterile la trân ta si la lupta dr^pta, apucandu- se cu bratie vârt6se de mijlocu, opintindu-se, smâncindu-se, invârtindu-se si ’n susu si ’n josu, si ’n dr^pt’a si ’n stang’a, pan ’ ce unulu dovediâ si izbindu pe protivnicu la pam entu, lu-punea in genunchi d inain te-i.24)

Pehlivanii arapi si hindii, ce-i adusesera din ti^ r’a turc^sca, facura si ei feluri de ne- sdravenii si de jocuri m inunate si nevediute lo- curiloru n 6 stre ; unii sariau in vezduhu, cu ca­petele in josu, peste optu biboli pusi in ’rându, alţii calcau cu iuti^la pe o fâşie de tulpanu în­tinsa, fara d’a se cufunda *5), £r unulu mai alesu schiinbâ in totu chipulu o căciulă, care candu o aruncâ de pamentu, pe locu se prefa- cea in feluri de căciuli deosebite. De acolo a si esîtu vorb’a roman^sca .* A lta căc iu lă ! candu vr£ omulu s& dîca, câ s’a schim batu starea de mai nainte a unui lu c ru .26)

Apoi sâr’a se aprindeau p rin pietie focuri mari de paie si dîcea mereu tubalhano’a tu r- căsca de jucâ norodulu; si une ori slujitorii sloboziau in mijloculu gl6tei câte o vulpe cu cod* a m uiata in pacura si aprinsa, de fugiâ vulpea incotro putea, si muierile spariate se ’m branciau si alergau tîpindu; £1* barbatii, slo- bozindu mereu pist61e si desfundandu la buti cu vinu, chiuia u si benchetuiau si se veseli au cu cantârile cimp6ieloru si cobuzeloru munte- nesci si cu diblele lautaresci.

In scurtu, astfelu se petrecura aici la noi cununfile coc6neloru D6mnei Chiajne cu Sta­matie Paleologulu si cu A ndronicu Cantacu- zenulu, amendoi coconi T ierigradeni.

(Va urmă.)A, I. Odobescu.

*4) Balad’a lui Mihu Copilu.*5) Constantinii Capitanu, povestindu nunta fiului

lui Radu Voda cu Domniti’a lui Duea Voda.26) Tradiţii de la o nunta sub Constantinu Voda

Ipsilantu.

376 F A M I L I A. Anulu XI..■WVW v^w A.^^VV'VV'V'V^.'V^/^.'V'S.V'V'VVN^

De la Sl iaciu.— Im p a rtito r iu lu de epistole. —

. . . Dar 4ta, par câ s’aude ceva sgomotu de colo mai in susu. Ah ! asiâ e ! 6re ce p6te sh fia ? Ne apro- piâmu mai tare, si in adeveru — nu ne-arnu insielatu in presupunerea ndstra.

Colo susu la sal’a de cura vedemu unu tumultu mare. 0 multîme de dame s’au adunatu la unu locu si mai alerga acolo din t6te părţile.

Pe fetiele tuturora vedemu zugrăvită bucuri’a cea mai mare. 0 bucuria, care inse nu cuteza si; erumpa, câ-ci nu e inca sigura. Numai in momentulu viitoriu se va adeveri, dtea aceea va remane ceea ce este acuma, s6u se va preface in — întristare ?

D a! câ-ci momentulu ce are s& urmeze acuma e decisivii. Acest’a va hotărî destinulu loru — pe o dî, pana mane pe asta vreme.

Atunci apoi ikasi se va face in loculu acest’a imbulz^l’a de acuma. Erasi voru veni damele din t<5te părţile. Voru incungiurâ pe acestu bietu betranu. O s£ privesca la elu cu iubire. 0 se-lu intrebe cu plăcere. Si o s& glumfeca cu dinsulu cu bucuria.

Sciţi pentru ce? Pentru câ dinsulu e <5spele celu mai placutu alu dameloru cari petrecu aice.

Dieu ! Vedeţi dara câ s6rtea lui este vrednica de invidiatu si elu este unu omu forte fericitu 1

Cum sfe nu fia fericitu, candu nu numai câ atâte dame frumâse lu-intimpina cu simpathî’a loru, dar candu inca elu le fericesee pe ttfte.

Asiâ e ! Betranulu acest’a, in giurulu caruia s’au adunatu aceste dame t<5te, este o mare si fârte intere­santa aparintia pe aleurile si prin hotelurile din Sliaciu.

Elu este — impartitoriulu de epistole.Candu figur’a lui se ivesce printre arbori, vinindu

de catra posta si aduc&ndu epistole pentru 6spetii din acesta baia, nu mai remane o pers6na, care sfe nu intre- rumpa ocupatiunea sa din acelu momentu si s i nu a- lerge la elu spre a-lu intrebâ deca i-a adusu ceva ?

Este de totu interasantu acestu momentu ! Dame tinere, neveste frumrise, cari petrecu aice ca intr’unu esiliu, departe de scumpii loru barbati, — 6ta ele sunt primele persane cari fugu la elu, ca nisce gazelle.

Oh 1 cu câta temere mestecata cu bucuria întreba fia-care, câ 6re are epistola ? S’ar bucură, dar nu cuteza, câ-ci se teme, câ betranulu va respunde negativu.

Si pana candu betranulu cauta printe scrisori, inim’a ei trece prin t6te faseleunei nelinisciri. Si candu elu in fine scite epistol’a oftata, bucuri’a si fericirea inunda sufletulu ei, si — franggndu sigilulu — alerga departe, s’o p<5ta ceti indata, fîa-care litera de sute de ori si sfe invetie de-a rostulutotu cuprinsulu ei.

Dar d^ca betranulu respunde, câ de asta-data nu i-a adusu, fati’a ei devine si mai palida, si par câ ini- m’a-i ar fi încetatu sâ bata, abid, resufla sub impres- siunea acestei loviri aspre a sortii.

Inse ea nu crede. Barbatulu ei o iubesce, cum nu mai iubesce altu barbatu pe soci’a s a ; elu n’are fe­ricire mai mare, decâtu eandu i scrie — (asiâ i-a scrisu in rondulu trecutu); — elu de siguru i-a scrisu si de

asta-data, inse betranulu n’a bagatu bine de s6ma candu a cautatu printre scrisori. Epistol’a asceptata trebue s& fia acolo.

Si betranulu e silitu sfe-i arete pe r6ndu tdte. S& le v&lia dins’a bine si sfe se convingă. 0! ea va gasi-o mai usioru, câ-ci ea cun6sce f6rte bine scrisdrea băr­batului ei, ar recun6sce-o dintre mii de scrisori. 0 va gasi si acuma, câ-ci epistol’a lui trebue sb fîa la be­tranulu.

Si cauta, totu cauta, la inceputu iute si cu focu, mai apoi — candu vede, câ numai putîne mai sunt — mai incetisioru, si in urma de totu incetu. Numai pu­tina sperantia mai are iuca. Abia mai sunt trei epistole. Cea d’antâiu nu-i a ei. Nici a d<5u’a.

Vai! numai un’a mai este!Cu mana tremuranda o ridica. Cetesce adres’a.

Literile j6ca înaintea ei. Ochii-i par’ câ i s’au paingi- nitu. Nu p6te sfe cet^sca. Seu mai bine, nu p6te s& ce- tesca ceea ce ar vr6. Nu-i adresata dinsei. O scapa din mana, si se departa, cu sperantia franţa si cu saget’a neliniscii in inima.

Si alerga si ea printre alee. Acolo e o generala cetire. Câte dame tinere au primitu epistola, t6te sunt acolo, t<5te cetescu, unele linu, altele — insotîte de ami­cele seu rudele loru — cu v<5ce innalta.

Curi(5sa este inim’a femeiuşcă. Ea nu se multia- mesce, câ se simte fericita; mai voiesce câ si alţii sb scîa ast’a.

Pentru ce? Pentru câ intr’unu sensu 6re-care t6te femeile sunt cochete. Dar intre cochetării inca e mare deosebire. Unele sunt. de despretiuitu, altele forte amabile. Cea mai amabila e siguru aceea, care coche- t^za cu fericirea ei.

Eta aceste dame tinere! Ori câtu de modeste aru fi, totuşi in momentulu acest’a cochet^za si e le !

Cea mai plăcută cochetaria a femeiloru este aceea, candu ele se potu lauda înaintea celoru de unu secsu cu ele, câ sunt iubite, câ posedu amorulu unui barbatu. Si cu câtu amorulu acest’a este mai mare, mai eviden- t u : cu atât’a si fericirea loru este mai estravaganta, si prin urmare si cochetari’a loru mai deplina.

Astfelu si aceste dame tinere cetescu epistolele loru cu unu felu de ostentatiune cocheta. Ele se lauda prin cetirea loru, câ ce barbati buni a u , câtu de multu le iubescu, mai in t6te dîlele le scriu si si-es- prima de nou amorulu loru.

A h! ce fericire binecuventata este ac^st’a !Câtu de multu compatimescu ele pe celelalte,

carora astadi impartîtorulu de epistole nu li-a facutu asemene bucuria!

Si câtu de adancu se ’ntrista aceste!6re pentru ce n’a scrisu elu ? D6ra e bolnavu ?

A h! D6mne! Elu bolnavu, si dins’a d e p a r te ! Cum nu p6te fi langa elu, sfc-i aline durerile, sfe-lu grigesca in suferintiele sale ! 6re n’ar fi bine s& plece indata a casa, se v^dia de sanetatea lui ?! Si ea numai decâtu si-face planulu de caletoria. 0 socia fidela si iubitâria, care a juratu înaintea altarului a nu paraşi pe barbatulu ei nici in reu nici in bine, nu p6te sfe petr^ca la baia, pe eandu barbatulu ei a casa, in departare mare, zace bolnavu si d6ra se lupta chiar cu chinurile morţii!. . .

Anulu XI. F A M I L I A . 377

Si d6ue lacrime urm^za acestei meditatiuni.Dar nu, nu ! Elu nu este bolnavu, seu nu tocmai

asiâ periculosu. Chiar eri a scrisu, câ e sanetosu.Pentru ce n’a scrisu dara? . . . Ah ! de siguru elu

nu simte asiâ, precum a scrisu. Nu o iubesce asiâ, pre­cum spunu epistolele lui. Amorulu lui incepe a se reci. Pentru acesta o negliga in tr’atât’a. Da, d a ! De o-ar iubi si acuma asiâ de ferbinte, ca pan’acuma, i-ar scrie in t6te dîlele. Dar elu tace! Nu o mai iubesce! . . .

Si de asta-data nu d<5ue, ci unu sîroiu de lacrime urmeza ganduriloru sale triste.

Inse inim’a ei iubit6ria totuşi nu se impaca cu acest’a idea. Este nedreptu a-lu acusâ asiâ iute. Tre- bue s6 mai aştepte o dî, d<5ue. Pote câ astadi a fostu ocupatu cu afaceri grabnice. Seu d<5ra post’a a gresîtu! 0 ! poştele aceste la noi sunt f6rte neregularie! De si­guru post’a e de vina! Numai post’a !

Si ea se mangaia. Mai vinu si alte amice si cu­noscute, cari asemene n’au primitu a d i, ma unele nici eri, epistola de a casa. S6rtea loru o liniscesce si pe ea. Este atâtu de mangaiosu a ave soti in durere, — dîce latinulu.

Dar 4ta, impartîtoriulu cetesee si numele meu. Ah ! si eu am epistola. 0 fiintia delicata de langa mine me si intr^ba indata cu curiositate : „De unde ?“

Si eu desfăcu epistol’a si cetescu :„Domnule redactoru! Am on6re a-ti tramite des-

legarea ghiciturei num erice.. . “Destulu, destulu 1

z) -------

B o m b o n e.Unu advocatu tineru avea se pledeze o causa in

contra unui advocatu renumitu din Paris. Temendu-se de unu contrariu asiâ de puternicu, elu incepu astfelu aperarea s a :

— Domuiloru ! In satulu nostru, dtea cutare co- pilu are o b61a mai mica, ne adressâmu catra apotecariu (spitieru); dtea b61’a ni pare mai seri6sa, ne ducemu la mediculu localu; d(5ca inse aceea e chiar grea, mergemu la mediculu cercualu; dar de cumva b61’a ni pare chiar pericultisa, alergâmu la Paris dupa unu medicu. Intre procesulu pledatu de mine si intre o Mia este mare ase- menare. Clientulu meu, siguru de dreptatea causei sale, a cerutu numai ajutoriulu meu; contrariulu inse si-a adusu unu advocatu din Paris.

Acesta vorbire desarmâ de totu pe advocatulu din Paris, si elu perdu procesulu.

*Primariulu unui orasielu germanu tocmai atunce

voi sâ salute cu o vorbire mai lunga pe ministrulu Falke, candu acest’a deja se puse a prandî:

— Escelentia! Candu P i t t , puterniculu ministru alu Angliei. . .

— Scîu, sciu, — lu-intrerupse Falke, — Pitt a- tunci deia a prandîtu, pe candu eu sum inca fla- mendu.

#Unu diuariu din Berlinu publica unu dialogu in­

tre o servit6re si d6mn’a sa, care caracteriseza f6rte bine impertinenti’a multoru servitdre din timpulu de acuma.

Eta dialogulu :Servitorea: D6mna, esi-vei astadi unde-va la pre-

amblare ?Domn’a : N u eredu, Maria.Servitorea: Deca vrei, poti merge, câci eu nu me

ducu astadi nicairi.*

Unu autoru dramaticu din Berlin, Salingre, pu­blica urmat6ri’a rugare prin diuariele de acolo :

Sambeta s^r’a pe tramway cine-va a gasitu unu portfoiu in — busunariulu meu.

Cerendu scusele mele onorab. gasitoriu pentru miculu cuprinsu de 5 taleri, lu-facu atentu, câ acelu portfoiu e o suvenire pretî6sa pentru mine, si lu-rogu sfe binevoiesca a mi-lu retramite, pastrandu pentru sine cuprinsulu lui — dreptu multiamita din partea mea.

C E E N O T T P

Regele va vini la Budapesta in 30 augustu a deschide sessiunea corpuriloru legiuiWrie.

Deschiderea dietei. Vineri la 27 1. c. va tîn6 partid’a guvernamentala prim’a sa conferintia in clu- bulu seu, cu care ocasiune va decide cine sk fia presie- dintele si notarii de etate. Sambeta la 28 va tîn^ ca- mer’a prim’a sa siedintia, in care se va ceti scris6rea ministrului presiedinte, prin care se va aduce la cunos- cinti’a camerei, câ regele va deschide corpurile legiui- t(5rie la 31 1. c. in palatulu din Buda, prin mesagiu regescu.

Principele de corona Rudolfu la 22 l.c. va ser­ba aniversari’a a 17-a a nascerii sale, cu care ocasiune imperatulu i a face mai multe suprinderi.

Blileticiu fu alesu deputatu la camera in Titelu, unde Costiciu s’a retrasu in favorulului.

Br. Sim eonu Sina patimesce de câtu-va timpu in o b61a incurabila. Septeman’a trecuta erâ chiar apr6- pe de m6rte, inse apoi i s’a facutu mai bine. Diuariele unguresci inregistrdza t6te fasele prin cari trece b61’a acestui milionariu. Si cu dreptu cuventulu, câci dinsulu a sacrifîcatu pentru scopuri filantropice unguresci sute de mii. Durere! pentru institutele n6stre romane din­sulu, macedo-romanulu,— cu t6te câ si soci’a-i e romana, principesa Ghica, — n’a sacrifîcatu nici unu cruceriu.

In cercurile m ilitarie se vorbesce multu despre o reforma, ce ar fi d’a se introduce. Mulţi oficieri adeca dorescu, câ militarii afara de timpulu serviciului sh p6ta purtâ vestminte civile. Se dîce, câ in fruntea aces­tei miscâri se afla o perstfna innalta, si câ dorinti’a se va si realisâ.

Generalulu F lorescu a caletoritu la inceputulu lunei curinte la Petersburg in o afacere, care — precum se dîce — stâ in legătură cu revolutiunea din Hertiego- vina. Tiarulu l’a primitu in audientia indata a d<5u'a dî dupa sosirea sa.

Omorulu din strad’a sierpelui, despre care amu scrisu si noi in nr. trecutu, ocupa si acuma pri- mulu locu de conversatiune in orasiulu Budapesta. Po- liti’a a facutu cele possibile spre aflarea ucigatoriului, s’a si arestatu unu individu — Czabai Kâroly — pe care lu-acusa multe probe, inse inca nu s’a pututu con­stata, deca in adeveru elu a seversîtu omorulu ? Intr’ aceste s’a adeveritu, câ sum’a jefuita nu se urca la atâ-

32

!m) CV’jwitO'viu),

378 f a m i l i a . Auulu XI.

t ’a, câta amu inregistratu si noi, căci ucisulu au tînea banii a casa, ci i asiediâ spre fructificare. Averea din- sului, afara de d6ue case m ari, consista in obligaţiuni particularie in pretiu de peste 300,000 fl.

In M ara in u resiu e linisce. Asiânispunu diua- riele din Budapesta. Si pentru ce ? Pentru câ vestitulu banditu din Mezesfalva Moisiu in fine este prinsu, dim­preună cu criminalistii fugari Toma Hetea si Georgiu Ciuperucu. Despre hoţii, cari vinira din Bucovina, inca nu se mai aude ceva nou. Probabilminte voru fi scapatu iD Romani’a.

O bucla trădător ia. Intr’una din dîlele trecute o frumtfsa copila trecea din Pesta la Buda pe punte, si se uita cu plăcere cum zefirulu se jocâ cu buclele ei stu- f(5se. Ea erâ f6rte indestulita, ma chiar entusiasmata ; cu atâtu mai vertosu, câ in departare nu pr£ mare i ur- mâ unu concipistu ministeriala, pe care ea lu-cunoscea. Inse zefirulu, care — precum se vede — se inamorase de totu de buclele frum6sei copile, de odata apuca un’a cu atât’a putere, incâtu — ah ! grozavu ! bucl’a se des­făcu de frisura si cadiu in — valuri. Ba nu, ei numai pe punte. Galantulu concipistu sari numai decâtu acolo, si ridicandu bucl’a, o intinse domnisiârei, care se afla in perplessitatea cea mai mare. Inse ce se vedi! Ea re- fusâ a-lu primi, dîcendu, câ nu este alu ei. Si numai dupa ce tinerulu o convinse, câ dieu aceea a cadiutu de pe capulu e i , câci 4ta si loculu i lipsesce, — o primi erasi, si apoi se departâ iute. Si, n’ati crede, in publi- culu adunatu intr’aceste acolo, au fostu mulţi negalanti, cari au — risu !

Principele de corona gerinanu dîlele trecute esîndu cu trasur’a sa din Berlinu, intelni pe cale pe professorulu de musica alu copilului seu. Principele opri trasur’a, se dete josu, si invita pe professorulu a ocupa locu. Acel’a esitâ. „Nu te opune, — dîse principele — loculu unde vreu sfe mergu eu , este mai aprope decâtu locuinti’a mea, unde ai s& te duci dta. Eu dara mai usioru voiu pute merge pan’acolo pe josu decâtu dta." Indesiertu se escusâ professorulu. Principele lu-sui in trăsură, si lu-tramise. Era elu continuâpejosu calea sa.

In Turcia, firesce la sate, femeile dtea sp^la hai­ne, de multe ori le aşternu sb se usce, pe sirm’a (dro- tulu) telegrafului, ceea ce de multe ori impedeca comu- nicatiunea. Directorulu telegrafeloru, in urmarea aces­teia, a indreptatu unu cerculariu catra poporatiunea din sate, spunendu, câ telegrafulu e spre a telegrafâ, £r nu spre a usca haine.

Coustatâmu cu plăcere, câ s’a gasitu unu diua- riu ungurescu, care reproba portarea celoru patru tineri magiari, cari provocasera scandalulu de la Tusnadu, despre care scriseramu in nr. trecutu. Acestu diuariu e „Magyar Polgâr“ din Clusiu, de unde apoi a reprodusu si „Fâvârosi Lapok“, cea mai respandita f6ia litera- ria ungur&ca. In fine vedu si ungurii, câ d^ca Romanii voru fi insultati, bâile din Transilvania voru reman£ de- sierte. Nici nu va put£ fi altfelu.

Unu barbatu in Java s’a despartîtu de soci’a sa pe cale legala, si dupa ce s’au despartîtu ^rasi o primi in casa in calitate de bucatar^sa. Curiosu, câ de atunce barbatulu i cumpera mai multe haine, decâtu pana candu i-a fostu soda.

Unu purice selbatecu. Se anuncia venirea in curendu la Viena a unui domesticitoru. . . de purici, care i va aretâ in unu hotelu la Leopoldstadt. D. Dou- glas , membru alu societâtii entemologice din Londra,

a publicatu o lunga si seri6sa disertatiune a supra pu~ riciloru. „Puricii, dîce elu, iubescu intunereculu; pe anti-pathi’a ce au pentru lumina, combinata cu marea loru fortia musculara, s’a basatu educatiunea purici- loru savanţi seu civilisati.“ Unulu din ultimii mici prin­cipi germani, cari sunt asta-di ca unu felu de subpre- fecti ai imperatului Guilom, chiamase la o serata p’unu domesticitoru de purici sfe-si i areta p’ai sei, adica pe cei civilisati. Spectacolulu incepuse; puricii represen- tau o piesa de teatru unde t6te personagele aveau unu nume ilustru. De odata directorulu, adica celu cu pu­rici, se turbura si se opresce in locu ! E intrebatu a supra causei intreruptiunii. — Ceru cu umilintia ier­tare ilustrei adunâri, dîse elu, dar unulu din principalii mei actori a fugitu, primulu consule. . . — Si unde s’o fi dusu, intrebâ principele. Directorulu se incurcâ. Oon- fusiunea sa fu indata interpretata de miculu suveranu.— Sâ vedemu, dîse elu, la cine bauuesci câ ti-a fugitu puricele. — D6ca mi se dâ voia a o spune, respunse in­data directorulu, primulu meu consule a capetatu asilu la pers6n’a Altetiei sale Serenisime princes’a Elena. — E bine, dîse principele ridiendu, voiescu ca s6 se faca percuisitiunile necesarie, trebuesâse regasâsca primulu consule si pies’a se continue. Princes’a voi ridiendu sh fia cautata si se retrase in camer’a sa. Dupa câtu-va timpu veni, tînendu in diue degete eu mare delicatetia unu purice prisonieru. Lu-dete directorului. — Vai, — striga acela, ai gresîtu, princesa! Asta e unu purice sel­batecu ! Va s£ dîca si principesele au purici ?

Biserica si scola.4 IJrm atorh ilu Iui Beiulella — precum se scrie din

Cernăuţi — are s& fia archimandritulu Constantinoviciu. Eta, dupa,, Alb. si o scurta biografia a repausatului: Bendella fu nascutu in Cernăuţi la 1814, de părinţi Moldoveni; si-a facutu studiele in loculu nascerei si la Universitatea din Viena, la 1836 a intratu ca novitiu in manastirea Dragomirna, apoi ca atare si-a completatu studiele, fiindula 1837 santîtu de iereu; la 1839 fu nu- mitu prefeetu de studie in seminariulu diecesanu; apoi curendu dupa acest’a igumenu, petrecendu 12 ani in mănăstire. La 1857 elu a fostu naintatu de archiman- dritu si ca atare de membru alu consistoriului; nu multu dupa aceea denumitu Vicariu episcopescu, 6r la 1872, dupa m6rtea lui Hacman, administratoru dieee- sanu, pana la alegerea sa de episcopu, resp. archiepis- copu, in 13 noemvre 1873, fiindu consacratu la metro- poli’a romana din Sibiiu. Repausatulu de la 1861 incoci, de repetîte ori a fostu membru alu dietei Bucovinei si alu Senatului imperialu.

IMadame dr. Bres este prim’a femei’a, care la universitatea din Paris a obtînutu titlu de dr. in medi­cina. Acestu evenimentu a formatu mai multe septemani sujetulu discussiuniloru in salinele din Paris. S i , cu­riosu ! Chiar femeile au fostu, cari au reprobatu pasiulu universitâtii d’a promovâ de dr. pe o femeia. Noroculu ei, câ nu si-a inceputu pracs’a la Paris, ci a mersu la Constantinopole, unde dîlele trecute sultanulu a anga- jat’o de dr. pentru haremulu seu, cu unu onorariu splendidu.

Pr. SS. epistopulu Dletianu s’a rentorsu la in- ceputulu acestei luni la Aradu, din Karlsbad, undea facutu cura. Sositu la resiedinti’a s a , in 10 si 11 aug.se tienura sub presidiulu seu esamenele in institutulu clericalu, la cari mai asistara si alti barbati ai noştri.

Anulu XI. F A M I L I A . 379

Societati si institute.

Societatea pentru fondu de teatru romanii.Comitetulu societâtii tienu siedintia la 15 1. c. Intre cele­lalte cassariulu raporta, câ de la ultimulu raportu ge­neralii ce s’a facutu adunârii din Oravitia, fondulu societâtii a crescutu cu 876 fl. 24 cr. Asiâ dara fondulu efectivu alu Societâtii este 6544 fl. 75 cr., ^ra fondulu in promissiuni, (obligaţiuni formale si subscrieri) 14,341 fl. I)e totu la olalta : 20,885 fl. 75 cr. Totu in siedinti’a ac^st’a comitetulu a decisu a propune adună­rii generale viiWrie unele modificări in statute, si a nu­me a se reduce tacs’a de membru fundatoru la 100 fl., ceea de membru ordinariu la 5 fl. pe anu , primindu de membrii ordinari pe vietia si pe aceia cari voru dâ fon­dului odata pentru totdeuna 50 fi. seu in numerariu seu in obligaţiuni cari garant^za societâtii interesse de 5%. Viitiiri’a adunare generala se va tine la t<5mna in ora- siulu Resitia. Invitarea si program’a se voru publica nu peste multu. In fine secretariulu raportâ, câ Ioanu Gal- lianu, preotu romanu in T. Sarvadu, repausandu a fa­cutu unu legatu si in folosulu acestei Societati. Comite­tulu luandu cunoscintia recunoscatdria de acestu actu filantropicu alu repausatului, a decisu a face paşii po- triviti pentru assigurarea legatului. Cu acesta ocasiune invitâmu de nou pe dnii, cari s’au inscrisu de membrii la adunările din Deva, Satumare, Timisi<5ra, Caranse- besiu, Oravitia, s£ binevoiesca a refui tacs’a de membrii, la care s’au indatoratu.

L i t e r a t u r a .

La redactiunea ndstra se alia de vendiareurmat(5riele cârti, pe cari abonantii noştri le potu cum­peri cu unu pretiu câtu se p6te de moderatu:

„Poesiili de Iosifu Vulcanu. Unu tomu. 208 pa- gine. Pretiulu pentru abonantii „Familiei" 50 cr., pen­tru alţii 1 fl.

„ColumVa“, romanu intr’unu volumu de Alesandru Dumas, tradusa de Iosifu Vulcanu. Pretiulu pentru abo­nantii „Familiei11 50 cr., pentru alţii 1 fl.

„De unde nu este rentorcere“, romanu intr’unu vo­lumu de Adrien Gabrielli. Tradusu deT. Budu. Pretiulu pentru abonantii „Familiei" 50 cr., pentru alţii 1 fl.

„ Cavalerii Noptii“, romanu istoricu, in 5 tomuri mari, de Ponson du Terrail, tradusu de Iosifu Vulcanu. Pretiulu pentru abonantii „Familiei4* numai 2 fl. 50 cr., pentru alţii 6 fl.

„Novelle“, de Iosifu Vulcanu. Trei tomuri. Tomulu primu si alu doile consta câte 50 c r , tomulu alu treile 1 fl.

„Sclavulu A m o r u lu i romanu originalu de Iosifu Vulcanu. D6ue tomuri, alu treile tocmai acuma se pu­blica in suplementele acestei foi. Fia-care din cele d<5ue tomuri prime cdsta câte 1 fl.

„Panteonulu Romanu“, portretele si biografiile celebritâtiloru romane. Tomulu antâiu. Pretiulu : edi— tiunea simpla 1 fl. 50 c r.; editiunea de lucsu 2 fl. 50 cr.

-f „Şcdl’a .1* Amu primitu program’a n6uei foi peda­gogice din Gherla. „Sc«51’a‘l despre care amu mai vor- Ditu in acesta rubrica. Sub acesta numire se va edâ de la l-a octomvre a. c. stilulu nou un’af6ia septemanaria, menita a tien^ pe invetiatorii nostrii in curentulu des- voltarei si perfectionarei tuturoru sciintieloru pedago- gico-didactice si a le dâ totu-odatasi t6te cunoscintiele de lipsa cu deschilinita privire la indigintiele poporului nostru si a des voi tarei lui intelectuale, morale si mate­

ria1 e. Acest’a f6ia esindu in tiesce-care septemana odata si a nume Lunea, va contiene : 1) Artielii pedagogico- didactici deduşi pe bas’a creştina, dupa cei mai renu­miţi si esperti barbati de scola, intru tote cu teori’a irn- preunandu pracs’a cea mai aplicabila la starea si indi­gintiele n<5stre. Mai departe totu numerulu va contiemî câte o catechesa intocmita dupa priceperea prunci loru şcolari. 2) T6te legile referiti5rie la invetiamentu — cele de pana acuma, cari sunt inca in vig6re, iu resumatu — cele de aici inainte edande, in totu cuprinsulu; 4) Ar- ticlii din economi’a domestica si rurala, precum si trac­tate din alte sciintie cum e : istori’a, fisic’a etc. 4) Re- vist’a eveneminteloru cursive; 5) Corespundintie; 6) Diverse; 7) Afara de aceste in „Foisi6ra“ se voru pu­blică artielii beletristici din sfer’a vieţii scolarie.

Dlu C. D. A ricescu a scosu de sub tipăriu la Bucuresci a trei’a brosiura din „Corespundintia secreta si acte inedite ale capiloru revolutiunii romane de la 1848.“ Precum nici celelalte, asiâ nici acesta brosiura nu ni s’a tramisu. Aflâmu inse, câ pretiulu e 2 lei noi.

Henri Rochefort, fugariulu de la Numea, a stinsu pentru totu-de-una „Latern’a “, care in urma nu pre lumină. Elu a pasîtu pe altu terenu , si s’a facutu romantieru. De curendu a publicatu la Genova unu ro­manu intitulatu „Les Depraves.“ Cartea e scrisa cu multu spiritu si e plina de alusiuni la epoc’a lui Napo­leonii si la 6menii cari au figuratu atunci. De siguru va ave trecere mare.

Thiers se ocupa cu multa diligintia de studie filosofice. Resultatulu acestoru studie are sfe fia unu opu nou alu seu, care va apar^ nu peste multu sub titlulu „Missiunea omului", si de siguru va av£ mare trecere.

Sesonulu bâiioru.Din doritn itia se scrie diuarieloru diu Buda-

pest’a, câ Pr. SSa părintele metropolitu Mironu Romanu a petrecutu f<5rte bine timpulu la acea baia. Cur’a i-a facutu bine. Era locurile atâtu de multu l’au incantatu, incâtu a decisu a cumperâ acolo uuu fundu, spre a clădi pe elu o villa.

T e a t r u.C ia iu îu in P a r is . Cei ce cunoscu teatrele din

Paris, sciu, câ acolo in fia-care teatru esiste o banda orgauisata de claqueuri, adeca de aplaudatori. Fia-care autorii si artistu dramaticu trebue s£ trăiască biue cu aceşti claqueuri, pentru câ ei asigura succesulu piesei s^u alu jocului. Dar ei nu numai aplaudeza, ci si es- clama, vorbescu, ametiescu, plangu, asiâ precum Ii se platesce de catra autoru seu artistulu care j6ca. Diua­riulu „Siecle" publica acuma o tarifa a pretiuriloru: unu aplausu ordinaru 5 fr., sgomotosu 15 fr., repetîtu 20 fr., trei salve 25 fr., o chiamare simpla 25 fr., chia- mare t6ta ser’a 50 fr., efectu de spariare 5 fr., murmuru 15 fr., esclamarea: „A h! ee minunatu !“ 15 fr., escla- matiune in superlativu: „Non plus u ltra !“ 20 fr., o ametîre sub impressiunea piesei 50 fr.

industria si comerciu.Unde-i cea mai buna ca fea ! Unu turistu an-

glesu, carele a cutrieratu t6ta lumea, scrie, câ pe unde elu a amblatu, in totu loculu a beutu cafea rea. Cea mai buna cafea a gasit’o prin cafenelele din Viena si din Budapesta. Saraculu anglesu! Ce cafea rea a trebitu s& beie elu prin alte locuri, deca cea din cafenelele Buda­pestei i-a parutu mai buna!

380 F A M I L I A . Anulu XI.

T r i b u n a I e.Fete înrolate. La Lipova se va pertracta de cu-

rendu unu proeesu interesantu, inlentatu unui jude ro­manii. Nu de multu in comun’a Belatintiu s’au inrolatu ciuci feciori romani, si acesta iurolare a produsu jude­lui procesulu de care vorbimu. A nume — precum ce- timu in diuarie — aceşti ciuci feciori in matricul’a bi- sericei figureza ca fete, câci judele iu intielegere cu preotulu au voitu sfe-i scape de catanîa inca la nascerea loru. Lucrulu a remasu secretu, si nu s’a descoperitu pau’acuma, candu dinsii ajunsera etatea de 26 ani, si sunt deja insurati si au familia. Tuti fure citati inain- tea comissiunii asentat6rie, care asentâ apoi pe toti.

Uliu tribunalu francesu nu numai a pedepsi tu aspru pe unu usurariu, dar inca a ordonatu câ sentinti’a se se publice si prin jurnale, si 50 de esemplare se se afisieze in locurile publice, unulu tocmai pe p6rt’a usu- rariului.

F e I i u r i t e.

Numerulu „diece“ la Turci. La Turci nume- rulu „diece“ este unu numeru sacru. Pentru dinsii sunt atâte simtiuri, câte degete; cinci sunt iuteri6re si ciuci esteri6re. Coranulu este compusu din diece p a rti, cum sunt si diece porunci a lui Ddieu. Mahometu avea diece discipuli; avmat’a sa erâ impartîta in diece corpuri. Elu impartiea lumea visibila si lumea invisibila in diece ce­ruri astronomice guvernate de diece genii. Marele sul- tauu alu Turciloru, Sulimanu, pronumitu magnificulu, marele, legislatorulu, se născu in primulu anu din alu diecelea sultauu alu Osmanliiioru. Istoricii spunu câ elu a avntu diece copii si câ a posedatu cele diece mari cualitâti ale unui principe : prudenti’a , bravur’a, cum- petarea, forti’a, blandetiea, firmitatea, demnitatea, spi- ritulu de întreprindere, castitatea si generositatea. Sub domni’a lui s’au remarcatu: diece mari viziri, diece se­cretari din stătu, diece jurisconsulţi si diece poeţi.

Suvenirea mortiloru.

\ Andersen, renumitulu fabulistu danesu, ale că­rui'opuri s’au tradusu in multe limbi străine, a muritu la 4 augustu, in etate de 70 ani. Inmormentarea-i s’a facutu cu multa pompa la Koppenhaga. Naţiunea danesa a aretatu cu ocasiunea acest’a lumei, câtu de multu scie dins’a se apretiu^sca pe poeţii sei. Inmediatu dupa cos- ciugu merse regele, principele de cor6na si archiducele Ioanu, apoi n^murile si notabilitâti diplomatice, litera- rie, bisericesci si civile. In curendu si noi vomu publica una din fabulele sale, care d<5ra este cea mai frum6sa intre t<5te.

(«hicitura de semnede Id a Handrea.

E5a le 5a 8uIII i4 7i 4e La 2o31ilia 5a 8ei Lo3u 5e Du3e3e 2e3134 Iile 4e 2a3’ 5a ’4Dala Yoiu 8e IIIo3u.

4u 8e VeDe 41IIIe, 41IIIe E81e 5i4eVa a5i“

8i o Vo5e Iile i413e6a „AII Io8i7e ai Ve 41 14“8i-n 9e 4u45IIiu 4a ea 1493a6a 8i-o 8e3ulu 4e 504le4ilu.

Io8i7u VuL5a4u.

Deslegarea ghiciturei de siaeu din nr. 21:De demultu, Românce bele,Ati cosutu, ati torsu si fertu ;Multe adi pe canapele Fura timpulu indesiertu.Ati vorbitu totu romanesce,Ati fostu demne de-adoratu:Astadi conversaţi. . . francesce . . .Timpurile s’au schimbatu.

Iosifu Vulcanu.Bine au ghicitu-o ddmnele si domnisidrele : Ida

Handrea n. Agostonu, Augusta de Crainicu n. Teodori, Nina Popescu, Amalia Albu, Leontina Mandreanu, Sofia si Maritî Ionutiasiu, si domnii: Ioanu Encescu, Romulu de Crainicu, Pavelu Chinesu, Paulu Ursu.

Voci din publicu.Auunciu. Rogu cu t6ta on6rea pe membrii Sucie-

tâtii de lectura a juuimei romane de Oradea-mare, câ la venitoriulu anu scolasticu se faca de timpuriu cunus- cintia despre deschiderea siedintieloru, avendu si eu a referâ ceva despre agendele si starea ei. Adnlbertu Pi~ tueeanu, fostulu arclmariu alu societâtii.

„V iorica,’“ uotal€. Nu se pote publica. Ar fi mai bine,dec» ai traduce vr’una'fl.ui opurile scriitoriloru renumiţi.

Ce nu-su, Domne 2 I vomu face locu itcusi. Mai tramite-ni si altele, deca ai.

B istr itia . Ai prim itu — ce ai cerutu V Asceptamu împlini­rea rogârii nostre iu curendu. Salutare !

Dnei M. P . Pre bucurosu. Din fabulele lui Andersen vomu publica cea mai frumosa. De siguru ve va incantâ.

Dnei A, M. Cum se nu ? Primimu bucurosu si novele tra ­duse. Dar se fia frumose. Avemu la dispositiune o colectiune mare, din care vomu incepe a publica câtu mai curendu.

D siorei E. N. „Sclavulu Amorului" va urmă de acuma îna­inte mai desu, si pana la finea anului va esi totu. M ultiamita pentru complimente.

D siorei E. P . Cu cea mai mare plăcere. I vomu scrie catu mai curendu, si credemu ca dinsulu se va bucura de apretiarea gentila.

D siorei M. C. Ah ! cine ar fi crediutu ! Suprinderea cu atatu e mai pretiosa. Complimentele nostre !

I48e De 141u 4e5iIIIe Eu 4i IIIi5u 4u lo lu Dca3i,

Proprietariu, redactoru respundietoriu si editoriu: IOSIFU VULCANII.Cu tiparinlu lui Alesandru Kocsi in Pest’a. 1875. Calea tierei nr. 39.