Facultatea de Litere Școala Doctorală

REZUMAT

RAPORTUL ȚĂRANULUI ROMÂN CU MOARTEA O metafizică trăită și câteva dintre formele ei de expresie

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC prof. univ. dr. MIHAI MORARU

DOCTORAND BULGARU (CAMBOSE) V. ASTRID

2013 BUCUREȘTI

2

Ȋntre sapiența tradițională și filosofia propriu-zisă funcționează

adeseori principiul vaselor comunicante. Metafizica tradițională românească

ar putea fi considerată o filosofie fără titulari, așa cum a fost, la ȋnceputurile

ei, și filosofia antică greacă, cu care se aseamănă prin ȋngemănarea ȋntre

sacralitate și concretețe, capabilă să creeze câmpuri logice de mare tensiune,

ori prin nevoia trăirii practice și a punerii la ȋncercare a gândului ȋn viața de

zi cu zi (model pe care Socrate, marele filosof oral, l-a dus la perfecțiune).

Pe acest temei – esențial – am ȋncercat o comparație ȋntre gândirea elină a

transcendenței și gândirea sa tradițională românească. Din cercetarea

numeroaselor corespondențe formale ce se pot stabili ȋntre cele două

câmpuri de reflecție am căutat să extragem argumente pentru o asemănare de

fond. Diferențele dintre ele – care, fără ȋndoială, nu sunt de neglijat – nu

ȋmpiedică demersul comparativ, deoarece nu sunt mai relevante decât

punctele lor comune.

De cele mai multe ori, a fi ȋn interiorul unui fenomen ȋnseamnă a nu

putea avea o perspectivă realistă asupra lui; astfel, ca intelectuali prinși ȋn

mecanismele socio-psihologice specifice culturii livrești, riscăm să o

imaginăm pe aceasta ca unica formă de cultură existentă. Este adevărat că

mai noile teorii ale cunoașterii ȋncearcă să detroneze main streamul din

poziția privilegiată pe care o deține de secole și să includă ȋn marele flux

cultural diverse filoane subterane considerate până ȋn prezent inferioare; dar

noi nu la acest fel de reconsiderare postmodernistă a lucrurilor ne gândim, ci

avem ȋn vedere cu totul altceva. Se știe că și folclorul, așa anonim cum

suntem siliți să ȋl considerăm, este de fapt o creație la fel de individuală ca și

cultura livrescă, fiind tot produsul unor indivizi superior ȋnzestrați, care se

3

folosesc, ȋnsă, de alte căi de stocare și de transmitere a operei lor și nu au o

raportare permanentă la originalitate, așa cum se ȋntâmplă ȋn cazul

creatorilor culți. Mecanismul de creație este ȋnsă același. Am tentat, așadar,

o modificare de perspectivă: să considerăm că nu există o „evoluție” care ar

conduce diacronic gândirea de la treapta sapienței populare „spontane” către

realizările individuale „reflectate” și că, dimpotrivă, toate formele și

nivelurile producției culturale coexistă și au ca unică sorginte aptitudinea

minții umane de a da sens lumii. Toate formele de expresie ale acestei

aptitudini – pe care romantismul științific vrea s-o numească „cunoaștere” –

sunt sincrone și egal ȋndreptățite. Faptul de a purta o semnătură individuală

sau colectivă nu poate reprezenta un criteriu al superiorității gnoseologice.

Dacă ar fi să numim un criteriu al reușitei unui demers cognitiv,

primul la care ne-am gândi este productivitatea axiologică: pentru a-i declara

succesul, ar trebui să cercetăm dacă demersul respectiv creează sau nu o

viziune cu sens, coerentă, capabilă să lege ȋntr-un ȋntreg fragmentele

disparate ale existenței noastre ȋn lume. La întrebările metafizice majore se

pot da doar răspunsuri metaforice, al căror adevăr constă tocmai în

subtilitatea şi frumuseţea lor. Există o explozie de metafizică în mitologie, în

literaturile vechi, în textele revelate şi sapienţiale, în folclor. Considerăm că

„metaforele” respective ar trebui culese, inventariate, comentate şi

considerate texte propriu-zis filosofice, pentru că problematica lor este

specifică filosofiei.

Metafizica, în accepţiune aristotelică, are a trata despre fiinţă şi

atributele ei. Imaginarul morţii presupune o concepţie articulată despre suflet

şi nemurire, implicit despre fiinţă. El subîntinde o semiotică a spaţiului şi o

viziune a timpului, o ierarhie a treptelor de manifestare a principiului

ontologic, o imagine de sine a comunităţii şi, în cadrul acesteia, a individului

4

cu determinaţiile sale proprii (conturând dispoziţia faţă de lume, sau

„accentul axiologic”, cum ar spune Lucian Blaga). Există o metafizică

românească a morţii care nu este de provenienţă cultă, ci aparţine satului

tradiţional, iar formele ei de expresie – imagini, simboluri şi reprezentări

care apar în texte, spectacole, obiecte, port şi motive ornamentale,

arhitectură etc. – îşi transmit direct mesajul de cunoaştere grație percutanţei

lor estetice.

Doctrina nemuririi sufletului se pare că a fost preluată de grecii antici

de la sciţi, prin Pitagora şi doctrinele orfice, fiind consacrată ca temă

filosofică majoră de către Platon, în dialogurile sale de tinereţe (unde

formulează metafora trupului ca temniţă din care sufletul se eliberează la

moarte, argumentarea despre anamnesis ca dovadă a naturii divine a

sufletului, metafora carului astral, ochema, pe care sufletul îl dobândeşte

când coboară din ceruri pentru a se naşte, ori demonstraţia privitoare la

înrudirea sufletului cu lumea transcendentă a eidosului). Definirea scopului

filosofiei ca pregătire pentru moarte se referă la revenirea sufletului în lumea

divină din care s-a desprins. Odată cu Platon s-a produs, tocmai pe tema

morţii ca poartă de intrare în zona celor incoruptibile, confluenţa definitivă

între metafizică şi credinţă (în sens religios).

Pe temeiul acestei confluenţe ne-am permis să punem, la rândul

nostru, unele întrebări cu privire la o metafizică ţărănească a morţii. Aşa

cum lui Platon nu îi poate fi refuzată calificarea imaginilor pe care le-a

vehiculat despre psyché ca aparţinând metafizicii, tot astfel sperăm să nu ne

fie refuzată investigația asupra caracterului metafizic al reprezentărilor şi

simbolurilor cu privire la moarte şi nemurire vehiculate de cultura

tradițională românească.

5

Ȋn prezenta lucrere ne-am propus să cercetăm în ce măsură imaginarul

tanatologic românesc este de natură magică (sau magic-religioasă, cum

afirma Mircea Eliade) şi în ce măsură este el expresia unui demers metafizic;

să îi constatăm relevanța pentru identitatea comunitară şi, nu în ultimul rând,

să punem în lumină unele dintre sursele cele mai valoroase prin care s-a

transmis etosul ţărănesc al morţii.

Ȋn primul capitol am studiat diverse viziuni despre natura sufletului,

temporalitatea și finitudinea sau non-finitudinea sa. Raportul omului cu

moartea poate și trebuie să deschidă către infinit, ȋnfățișându-ni-se, de altfel,

ca ocazia cea mai favorabilă acestei deschideri. Raportul metafizic cu

moartea ca „trecere” va sta pentru totdeauna sub semnul sentimentului

heraclitic al ființei – percepție spontană a fluidității absolute a lumii noastre.

Viziunea românească tradițională asupra morții este asemănătoare. Ea se

articulează ȋn jurul unei atitudini sapiențiale pe care folcloristica s-a străduit,

mergând pe urmele lui Alecsandri, să interpreteze ca „fatalism” sau

„resemnare” mioritică. Precum ȋn gândirea aristotelică ori ȋn poemele

filosofice ale lui Empedocle, ȋn metafizica țărănească substanța tropică

(folosim termenul ȋn sens etimologic, gr. τροπαί ȋnsemnând „prefaceri”)

universală străbate contrariile făcându-le să se nască unul din celălalt: ceea

ce este mort, din ceea ce este viu, iar viul, la rândul lui, din ceea ce a părăsit

starea de actualizare numită viață.

Ca și filosofia greacă veche, gândirea românească tradițională

manifestă o atitudine de extremă reverență față de ființă și o suspiciune

apriorică față de meontologie. Ȋn consecință, teritoriul ființei a „proliferat”

ȋntr-o luxurianță de forme, cotropind și aproape anihilând teritoriul logic al

neființei. Domeniul care a beneficiat cel mai mult de pe urma acestei

conversiuni pozitive este moartea, fenomen de limită care acceptă orice

6

orientare i se imprimă. Prin valorificarea metafizică a morții și prin actele

rituale aferente ei, țăranul român optează pentru o transcendență trăită.

Sufletul este, pentru omul tradițional, nemuritor prin natura lui, așa ȋncât

moartea constituie doar un prag sau o trecere către postexistență.

În reflecţia ţărănească asupra morţii confluează problemele clasice ale

filosofiei: ce este omul, ce este sufletul, ce este lumea, ce este absolutul, care

este raportul aparenţă–esenţă, sau timp–eternitate, ce presupune devenirea şi

dacă ea are o natură continuă ori discontinuă, ce este adevărul şi în ce

măsură este el cognoscibil, cum anume se echilibrează termenii raportului

libertate–cauzalitate–destin, atât la nivelul omului, cât şi la nivelul lumii etc.

O singură temă filosofică majoră lipseşte: nefiinţa. Omul satului arhaic

românesc n-o poate concepe – cum nici Parmenide n-o putea gândi.

Concluzia unei experienţe a vieţii contemplative (în sens aristotelic) este

aceea că lumea este un continuum de ființă. Dacă la anvergura problematicii

se mai adaugă şi faptul că formele de expresie sunt virtual nelimitate – căci

metafizica aceasta (dacă metafizică este) se exprimă sincretic, prin lexic,

frazeologie și paremiologie, prin sărbători, ritualuri şi texte ceremoniale,

prin forme muzicale specifice (bocete, cântece „de petrecut” și hore ale

mortului, spectacole dramatice funerare precum Gogiu ș.a.), printr-o anumită

ritmare a timpului calendaristic, printr-o anumită viziune a spaţiului,

reflectată în construcţii, drumuri, incinte, obiecte, podoabe, ornamente, sau

prin nenumărate imagini şi simboluri ale sacralităţii morţii, suntem siliţi să

recunoaştem că „recuzita” prin care se pune în scenă viziunea tradiţională a

morţii este una redutabilă. Lucrul nu poate surprinde pe nimeni, căci, poate

chiar și mai mult decât pentru filosoful cult, pentru ţăran moartea reprezintă

un nod de semnificaţii esenţial.

7

La filosofii antici greci aflăm metafizica in nuce, ȋn termenii ei primi;

dacă o studiem ȋn detaliu, constatăm că putem face numeroase apropieri și că

rudimentele unei filosofii a ființei asemănătoare celei presocratice,

platoniciene, aristotelice ori stoice se găsesc ȋn ceea ce am numit metafizica

țărănească a morții la români. Gândirea ȋncepe ȋntotdeauna dintr-o poziție

indecisă ȋntre ȋnțelegerea mitică și cea propriu-zis filosofică a problemei

arché-ului.

Una dintre cele mai vechi ȋntrebări metafizice este cine și când a făcut

Moartea. Evident, nimeni altcineva decât Dumnezeu, creatorul ex nihilo al

lumii, nu ar fi putut-o face să apară, dacă suntem consecvenţi cu ipoteza

monoteistă a creaţiei ex nihilo; se deschide astfel calea spre speculaţia

teologico-filosofică medievală care a definit răul ca absenţă a binelui – tot

astfel, moartea ar fi o absenţă a vieţii.

Repulsia față de sinucidere are, la poporul român, o ȋndreptățire ținând

de metafizica sufletului: actul autolitic ȋntrerupe subzistența lui ȋn lumea de

dincolo, ȋl face să piară, să nu mai intre ȋn eternitate, ci să se risipească ȋn

neant, precum sufletele-abur ale dobitoacelor. Sinuciderea voluntară este

singurul mod ȋn care sufletul poate dispărea complet. Dispărând sufletul

sinucigașului, ritualul de ȋnmormântare ȋși pierde obiectul și trebuie, prin

urmare, anulat. Sinucigașul va primi anathema.

Altminteri, moartea oamenilor nu le afectează câtuși de puțin

nemurirea sufletelor, căci, fie ȋn rai, fie ȋn iad sau bântuind prin intermundii,

ele vor continua să trăiască până la Judecata de Apoi și după aceea. Toate,

cu excepția sinucigașilor. Ȋn mod paradoxal, liberul nostru arbitru este atât

de puternic, ȋncât suntem capabili să omorâm ceva nemuritor – verbele

corespunzătoare din metafizica țărănească a morții fiind „a (se) prăpădi” și

8

„a (se) nimici”. Această aneantizare ne-ar putea duce cu gândul la ieșirea din

samsara, ideal practic al filosofiilor extrem-orientale; spre deosebire de

acelea, ȋnsă, filosofia arhaică românească repudiază insul capabil de

autodistrugere.

Nici teologia, nici bunul-simţ comun, nici gândirea tradiţională nu se

pot mulţumi cu definiţia benignă a morții ca absență a vieții. Pentru teologia

creştină, şi mai ales pentru mistică, moartea este în primul rând nu absenţa

vieţii, ci absenţa Vieţii. Pentru bunul-simţ comun, ea este, dacă ne putem

exprima aşa, o manifestare violentă, fulgurantă, a absenţei celui care până în

urmă cu o clipă era o prezenţă – moartea fiind, pentru simţul comun, mai

degrabă mortul însuşi. Iar pentru tradiţia populară românească, moartea este

un personaj metafizic, agent al voinţei divine şi, ca atare, înzestrat de

Dumnezeu cu invincibilitate. Originea morții este un obiect de speculație

absolut. Ȋn primul capitol al lucrării am trecut ȋn revistă câteva dintre

soluțiile pe care le-a primit această problemă, ȋn diferite spații culturale,

punând accent pe tanatologia tradițională românească.

Țăranul, creator şi beneficiar al sapienţei pe care Mircea Eliade o

numea „creştinism cosmic”, reface pe cont propriu gigantica încercare de a

găsi lumii un înţeles coerent, iar acest demers articulat organic, colectiv şi

anonim îl duce pe alte căi decât cele ale ortodoxiei dogmatice. Folclorul a

preluat doar parțial doctrina creștină a eliberării sufletului prin moarte de

legăturile păcatului. Cum partea subzistentă a sufletului este duhul, am

examinat câteva dintre aspectele paradigmatice ale viziunii pneumatologice

tradiționale și am ȋncercat să punem ȋn lumină diferențele lor atât față de

pneumatologia doctrinară, cât și față de cea filosofică. Desigur, hristologia

dă ocazia cea mai ofertantă pentru a gândi problema ȋn cauză. Facere, zidire,

plăsmuire, insuflare, concepere, zămislire, naştere, ȋnomenire, întrupare

9

sunt câţiva dintre termenii prin care semantica limbii române, de cele mai

multe ori pe urmele adânci ale etimologiei, încearcă să redea la nivel

noţional un eveniment a cărui esență paradoxală îl face refractar la

explicitări. Concepția țărănească se dezvoltă din ceea ce ȋn jargon teologic s-

a numit hristologia identității. Odată ce este de o ființă cu Tatăl, cum spune

ȋnvățătura bisericii, Hristos este identificat de țăran cu Tatăl. Poporul și-a

imaginat o altă Geneză, hristică. Sunt foarte multe texte ȋn care Hristos se

află ȋn dublă postură, de prunc și de Creator al lumii (preluând, deci,

atributele lui Dumnezeu-Tatăl).

Pentru gândirea tradițională ȋnclinată mai degrabă ȋnspre concret,

decât ȋnspre speculația teoretică, mai relevantă decât natura pneumatologică

a sufletului este ceea ce am putea numi „fiziologia” lui. Imaginarul

tanatologic formulează fascinante viziuni asupra modului de existență a

sufletului după moarte, toate vizând o formă de subzistență concretă, deși

imaterială.

Raportul cu moartea are mai multe aspecte, dintre care am ȋncercat să

surprindem câteva ȋn cel de-al treilea subcapitol: mitologia morții, raportarea

magică la moarte, raportul etic cu moartea și axiologia aferentă lui,

simbolistica morții și mai ales raportul metafizic cu moartea, care, ȋn spațiul

tradițional și arhaic românesc, vizează diferitele posibilități de a anula

finitudinea ȋn favoarea unei transcendențe pozitive. Resemnificarea morții

nu ȋnseamnă o substituție a limitei ultime sau o falsificare a lucrurilor, ci

reprezintă deschiderea metafizică a fenomenului specific uman care este

moartea bună, moartea „cu rost”. Ȋn cel de-al treilea subcapitol al lucrării am

investigat diverse moduri ȋn care s-a realizat pregătirea pentru moarte

conform viziunii tradiționale românești. Pregătirea țăranului autentic pentru

moarte a fost și este ȋncă, la acest ȋnceput de mileniu „dezvrăjit”, admirabilă

10

și absolut eficientă. Am constatat, atât din exemple de arhivă, cât și pe teren,

că se poate muri cu seninătate, ȋmpăcat cu sine și cu lumea, atunci când

ȋntreaga viață a fost un exercițiu de semnificare pozitivă a „sorții” și de

respectare a voinței lui Dumnezeu. Platon punea, cum se știe, ȋntreaga

filosofie sub semnul pregătirii pentru moarte. Din acest punct de vedere, se

poate afirma că țăranul tradițional este la fel de filosof precum Socrate.

Ȋn finalul primului capitol ne-am ocupat de reflexele românești

tradiționale ale transcendenței. Competența metafizică prin excelență este, ȋn

toate civilizațiile, capacitatea de a contempla realitățile transcendente și de a

recunoaște semnele sacrului ȋnscrise ȋn concretul lumii. Spiritul contemplativ

și atenția la detaliul metafizic caracterizează ȋn mare măsură felul de a se

integra ȋn lume al omului tradițional.

Cel de-al doilea capitol al lucrării abordează problema raportului cu

moartea, sub diferite aspecte. Raportul țăranului român cu moartea nu este

teoretizat ca atare nicăieri, dar se poate deduce din multiplele sale forme de

expresie. Prima cale de interogare a transcendenței este, firesc, gândirea

asupra lui Dumnezeu. Lumea țărănească a elaborat noțiuni echivalente unor

concepte culte precum Dumnezeul cel Viu veterotestamentar, eliadescul

deus otiosus ori nietzscheana moarte a lui Dumnezeu. Ȋn privința ultimei

teme menționate, am prezentat o anecdotă metafizică din care se desprind

mai multe concluzii: prima – că pentru mentalitatea ţărănească poate să

moară Dumnezeu însuşi, dar omul tot nu abandonează ritualul, adică rămâne

în ordine chiar şi într-un univers golit de transcendenţă, a doua – că lumea

„se ţine” prin gesturile sacre, oricât de umile ar părea ele (colacul din câteva

boabe de grâu al săracului satură pe toţi), iar a treia (cum gestul săracului

repetă minunea biblică a celor doi peşti şi trei pâini cu care s-au săturat o

mulţime de oameni) – că săracul este el însuşi un alt Hristos. În concepţia

11

poporului român, într-adevăr, săracul e Dumnezeu, adică starea de sărăcie

echivalează cu sfinţenia prin virtuţile ascetice pe care le inculcă.

Ȋn mitologia noastră, povestea biblică a Facerii suportă mari

transformări, până la a deveni, uneori, de nerecunoscut – ca ȋn cazul unor

episoade eretice aparținând unui gnosticism popular sui-generis. Un

exemplu de erezie creatoare este prezența diavolului ȋn episodul orogenezei,

care deschide o problemă interesantă: ce tip de dualism presupun concepțiile

cosmogonice populare – s-a vorbit de un dualism moderat, relaxat, unilateral

și disimetric, ȋn cazul celor două forțe creatoare antagonice ȋntruchipate ca

Fârtat și Nefârtat; am preferat eticheta de dualism comprehensiv, adică unul

ȋn care termenii opuși sunt ȋnglobați ȋntr-un ȋntreg funcțional monolitic.

Nefârtatul este dușmanul care acționează, fără voia lui, ȋn sinergie cu

Fârtatul. Ȋn termeni nicasieni, am putea spune că tocmai tensiunea raportului

lor dă naștere lumii.

Unul dintre cele mai specifice aspecte ale gândirii țărănești asupra

divinității este ȋnfățișarea preferențială a lui Dumnezeu ȋn postúri umile,

pline de firesc și mizând pe efecte estetice de felul celor ale picturii naive.

Dumnezeu-Tatăl apare ca un meșter care face pământul și cerul cu mare

greutate, prin ȋncercări succesive, fiind silit să apeleze la ajutorul unor

animale precum ariciul, albina și broasca, sau ca un cioban care a albit la oi

și vrea să lase turma, sau ca un bătrân cu cârjă, gospodărindu-și parcimonios

avutul cosmic. Am dedicat mai multe pagini acestui diminuendo prin care

sapiența tradițională „corectează” portretul teologic superlativ al divinității.

Adam și Hristos sunt doi poli ai gândirii țărănești, așa cum se vede și

din reprezentările plastice de pe crucile de lemn (fără excepție, Adam,

strămoșul ȋntregului neam omenesc, este reprezentat la bază, acolo unde

aceasta se ȋnfige ȋn pământ, iar Hristos răstignit este ȋn centrul ei, arătând,

12

cel mai adesea, ca un țăran din zona unde se „scrie” respectiva cruce). Starea

adamică primordială era nemurirea, iar starea hristică prin excelență este

ȋnvierea. Ȋn subcapitololul II.2 am prezentat, comparativ, imaginile

mitosofice ale celor doi frați din veșnicie, Hristos și Adam, fiii lui

Dumnezeu-Tatăl.

Ȋn următorul subcapitol ne-am referit la imaginea Maicii Domnului.

Cultul mariologic este deosebit de dezvoltat la poporul român, dar Maica

Precista a țăranului este foarte departe de Fecioara Maria din doctrina

ortodoxă. Ȋn mentalitatea ţărănească, Hristos era născut, precum fiecare

dintre noi, din doi părinţi: din Dumnezeu şi din fecioara Maria, singura

diferenţă faţă de naşterea oamenilor obişnuiţi fiind starea de feciorie a

mamei. Trebuie făcută aici observaţia că la noi Fecioara Maria nu este

neapărat Theotokos, ci doar Hristostokos (Maica Domnului), limba română

având posibilitatea de a discerne între Domnul (Iisus Hristos) şi Dumnezeu

(Tatăl). Raportul de putere dintre Maica Domnului şi fiul ei, în tradiţia

ţărănească, nu este raportul dogmatic clasic (de supunere absolută a

Fecioarei Maria faţă de Hristos, un fiu-stăpân care îi ascultă rugăminţile, dar

o tratează cu distanţă, nu o numeşte niciodată mamă şi i se adresează doar cu

apelativul „femeie”, ca în Ioan 1:3 şi 19:26), ci un alt raport, surprinzător în

context teologic, dar firesc în contextul mentalităţii populare: un real

ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Aceasta este Precista căreia

i se ȋnchină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată ȋn ajutor

prin descântece, cea despre care se spun basme și legende cu rost apotropaic,

cea invocată ȋn cântecele funerare ca „gazdă” (adică stăpână) a celuilalt

tărâm. Mai aproape de o Mare Zeiță neolitică decât de o divinitate creștină,

această Sântămărie este sufletul ȋnsuși al religiozității populare românești;

faptul că i se atribuie ȋncercarea de „a-și face samă” denotă empatia totală a

13

poporului cu postura ei de maică ȋndurerată, iar faptul că nu este lăsată să

reușească este expresia credinței ȋn incompatibilitatea Maicii Domnului cu

Moartea.

Privilegiul ridicării Maicii Domnului la cer cu trupul, trei zile după ce

adormise și ȋși dăduse sufletul ȋn mâinile lui Hristos, este ȋmpărtășit și de

alte figuri biblice, care au provocat imaginația țărănească la a construi foarte

interesante explicații paralele cu teologia dogmatică. Cea mai cunoscută și ȋn

același timp cea mai spectaculoasă athanasie este a Sfântului Ilie, ucigaș și

ascet, devenit după ȋnălțarea la cer principalul antagonist al diavolului.

O athanasie cere (dar nu primește) și patriarhul Avraam, care, potrivit

numeroaselor versiuni ale Testamentului său apocrif, s-a ȋmpotrivit din

răsputeri Morții și, ȋn cele din urmă, a ȋnvățat in extremis să moară, așa cum

se ȋntâmplă ȋn cazul atâtora dintre noi. Cu totul alta este poziția față de

moarte a ciobanului din balada-colind Miorița, care consimte senin la ceea

ce am ȋncercat să demonstrăm că era nu moartea ȋn urma unei dispute

feudale sau un echivalent al ceremonialului funerar nupțial practicat pentru

morții nelumiți, ci un sacrificiu de ȋntemeiere, cu rol apotropaic. „Drama”

este doar ȋnvelișul epic, ca și ȋn balada Meșterului Manole. De fapt, ceea ce

se ilustrează este, ȋn Mănăstirea Argeșului, consacrarea unui templu prin

sacrificarea unei vieți, iar ȋn Miorița, consacrarea stânii ca spațiu sacru – ȋn

sensul sacrului țărănesc. Astfel, păstoritul ȋși revendică originea arhetipală

prin mitul sacrificiului de ȋntemeiere al unui păstor primordial tânăr și

puternic care se contopește cu stâna și ȋi comunică energia lui vitală, făcând-

o perenă.

Moartea ȋnsăși ȋi apare omului tradițional ȋntr-o varietate de ipostaze,

dintre care am ales să ne referim, ȋn afară de binomul moarte bună / moarte

rea, la moartea ca ursitoare, ca nașă de botez sau cumătră, milostivă și

14

uneori chiar păcălită de unii mai isteți decât ea, sau chiar ucisă, ȋn balade ori

povestiri „revanșarde”.

Moartea-nuntă și moartea sacrificială reprezintă, dacă se poate spune

așa, „moartea ȋnaltă”, sub aspectul ei nobil; tot astfel este și sinuciderea,

când are un scop etic, după cum se constată ȋn unele texte care țin de tema-

nucleu Soarele și Luna.

Poporul scrutează cu mult curaj tenebrele morții, ȋncearcă să-i

identifice agenții magici și să ȋi neutralizeze prin descântece, vrăji și

exorcisme. Dintre agenții malefici, cel mai temut este diavolul ȋnsuși; el

capătă ȋn viziunea țărănească nesfârșite chipuri și nume, de o bogăție

imaginativă care l-ar face să pălească pe un Borges.

Antagonistul lui Dumnezeu este și dușmanul vieții. Am amintit

motivul contractului dintre Creator și Diavol, „zapis” prin care omul, după

moarte, ȋi revenea lui Satan – deci nu este de mirare că acesta din urmă avea

toate motivele să grăbească sfârșitul muritorilor, iar muritorii, la rândul lor,

aveau toate motivele să-l ȋnfrunte. Ȋnseși numele pe care oamenii i le dau

diavolului reprezintă tot atâtea insight-uri ȋn modul de funcționare a

mecanismelor sale malefice. Desigur, multe dintre ele nu sunt invenții

populare, ci preluări și adaptări ale numelor teologice ale demonului.

Ȋn abordarea schematică pe care am propus-o am ȋncercat să trecem ȋn

revistă câteva dintre zecile sau sutele de nume sub care este cunoscut

diavolul ȋn folclorul român și să le clasificăm ȋn funcție de „resortul” lor

semantic. Unele sunt moșteniri directe ale tradiției religioase recepte sau

apocrife – pe acestea le-am ȋncadrat la categoria numelor propriu-zise –,

altele sunt apelative prin care se evită rostirea numelor tabuizate ale

diavolului, altele decurg din „portretul” demonului, referindu-se la atributele

pe care le manifestă ȋn relație cu oamenii, altele sunt identități eufemistice

15

ori antifrastice, menite să-l domolească, să-i anihileze puterea malefică sau,

uneori, să-l ironizeze, altele ȋi descriu ȋnfățișarea sau ȋl substituie metonimic,

altele, ȋn sfârșit, refuză să-l numească, ȋnlocuindu-i orice identitate prin

omisiuni grăitoare. Ȋn subcapitolul II.6 am reunit câteva zeci de nume care ȋl

desemnează pe diavol, cele mai multe fiind și foarte sugestive ȋn privința

atributelor malefice la care se referă. Am focalizat cercetarea și asupra unui

alt redutabil agent al morții, un demon veterotestamentar pătruns ȋn folclorul

românesc sub zeci de nume, dintre care cele mai temute sunt Avestița și

Samca; am ȋncercat, ȋn cazul acestui demon, să realizăm o micromonografie,

dat fiind interesul filologic deosebit pe care ȋl suscită și prezența lui

redutabilă ȋn folclor, ca agent magic al morții.

Pragul morții nu este trecut, cum ar fi firesc, de către toți oamenii; unii

rămân suspendați ȋntre cele două tărâmuri, ca morți-vii; prin urmare, am

acordat o atenție particulară motivului narativ al fratelui mort. Ȋn aceeași

categorie se ȋncadrează și fratele mort din balada Bodița/Voica/Vochița, al

cărei motiv principal (călătoria fratelui mort), bine-cunoscut ȋn folclorul

european, a fost numit Lenore sau La chevauchée funèbre.

De cele mai multe ori, din fericire, omul trece cu bine „dincolo”, pe

celălalt tărâm, a cărui geografie mitică este obiectul unor mari desfășurări de

fantezie și sapiență tradițională. Din studierea acesteia se poate deduce că

pentru țăran lumea este un continuum spațio-temporal neomogen, structurat

pe registre spațiale și ritmuri, iar părțile sale se leagă ȋntr-o impresionantă

coerență estetică. Populată de (stră)moși sau de făpturi mitice precum

blajinii, lumea cealaltă ȋl așteaptă prietenoasă pe cel care se pregătește

pentru Marea Trecere. Am dedicat ȋntreg capitolul al treilea viziunii

metafizice tradiționale asupra spațiului, lumii de dincolo, ființelor mitice și

strămoșilor care o locuiesc. Am insistat asupra cultului moșilor, deoarece

16

este unul dintre cele mai rezistente segmente ale tanatologiei arhaice

românești. La români, pomenirea de grup a morților se face la toate

sărbatorile Moşilor, în fiecare sâmbătă din postul Paştelui, de Ovidenie şi în

oricare sâmbătă se doreşte, adică de zeci de ori pe an, iar cea individuală,

foarte intensă ȋn primele patruzeci de zile de după moarte, se perpetuează

până la şapte ani; ne referim, evident, nu doar la simpla pomenire cotidiană a

numelui cuiva mort, ci la aşa-numita „bocire de pomenire”, expresie

ritualizată a durerii, care se topeşte în cercuri tot mai largi – se bocește nouă

zile la rând, imediat după moarte, apoi la ridicarea panaghiei, apoi anual, la

Florii, timp de trei ani –, și abia după pomenirea de șapte ani amintirea

mortului este lăsată să se piardă treptat. Pe de o parte, se poate face și este

chiar necesară o distincție ȋntre cultul morților și cultul (stră)moșilor. Pe de

altă parte, ȋnsă, orizontul metafizic pe care-l creează cultul atât de bogat al

moșilor la români se repercutează – dacă putem spune așa – anticipativ

asupra cultului morților și ȋl subsumează, ȋnglobându-l ca pe un palier al

cultului mai larg al strămoșilor ca zei chtonieni. Ȋn doctrina creștină, sfinții

iau locul eroilor din mitologia antică greacă, iar cinurile ȋngerești pe cel al

daimonilor epichtonieni. Ȋn creștinismul popular, puternic impregnat de

păgânismul arhaic, eroii și daimonii infernali continuă să existe ca atare,

daimonii epichtonieni devin blajini/rohmani, iar morții, ȋmpărțiți conform

diferitelor registre de ființare din universul structurat al postexistenței, devin

moși și strămoși.

Este impresionantă bogăția și varietatea reprezentărilor mentale și

plastice ale morții, care nu au decât de beneficiat de pe urma faptului că nu

există o reprezentare canonică clasică a ei. Fiecare dintre noi este liber să și-

o imagineze după cum simte sau după cum a fost educat să creadă: ca

femeie, ca bărbat sau ca diavol, călare sau pe jos, uneori cu aripi, cu

17

scheletul gol sau ȋmbrăcat ȋn alb sau chiar ȋntr-o ținută de cavaler medieval,

cu părul vâlvoi sau fără pic de păr pe cap, rânjind sau ȋmbrățișându-l calm pe

cel pe care ȋl ia, cu sau fără traista cu armele și uneltele de tortură specifice,

cu sau fără toapsecul amar ȋn mână.

Chipurile și numele Morții ȋn sapiența și ȋn practica funerară au făcut

obiectul interesului nostru ȋn măsura ȋn care ele dau seamă despre viziunea

țărănească asupra Marii Treceri. Neamurile rămase ȋn viață ȋși ajută morții să

treacă „dincolo” cu bine făcându-le, prin intermediul cânteceleor funerare

din ciclul Zorilor și al Bradului, un veritabil „instructaj” metafizic. Cântările

rituale funerare constituie o Carte românească a morților nescrisă de o

valoare culturală inestimabilă. Am dedicat subcapitolul IV 2 prezentării lor

detaliate.

O chestiune crucială pentru tema ȋn discuție este perpetuarea

cântecului ceremonial funebru dincolo de pragul secolului al XXI-lea. Se

pune ȋntrebarea dacă mai există, practic, priveghiuri și ȋnmormântări ȋn

timpul cărora se intonează asemenea cântări. Descoperirea că ele mai sunt

prezente, fie și sporadic, ne-a parvenit cu ocazia unei ȋnmormântări care a

avut loc ȋn toamna anului 2010, ȋn comuna suceveană Mălini, ȋn satul Pâraie.

Am putut constata atunci contaminarea motivică sau, mai bine spus,

ȋmbinarea dintre bocet și strigarea Zorilor. Este posibil ca tocmai

contaminarea ȋntre cântecul ceremonial funebru și bocete să fie șansa de

supraviețuire a ambelor, căci arhaicitatea imaginilor vehiculate de Zori și

Brad hrănește ȋnchipuirea omului cu privire la lumea de dincolo, iar

expresivitatea și caracterul personal al durerii revărsate ȋn bocete ȋi creează

18

un cadru viu și percutant acestei experiențe colective care este moartea

pentru omul tradițional.

Spațiul geografiei mitice românești presupune un scenariu inițiatic al

ȋnaintării sufletului până la rai. Ca imagine mentală, drumul spre lumea de

dincolo este ascendent, lin, orientat spre răsărit, conducând sufletul până la

mijlocul „plaiului”, unde calea se bifurcă, precum ȋn misteriile orfice. Pentru

tradiția românească, opoziția dreapta / stânga este, cum am mai spus, mult

mai importantă decât opoziția occidentală (creștină) sus / jos. Dacă am

figura aceste opoziții, cea ȋntre dreapta și stânga ar divide spațiul desenului

nostru mental după o axă verticală, iar cea occidentală, după o axă

orizontală. Tocmai pe aceste axe imaginare survine „lumea de dincolo”, sau

cel puțin partea semnificativă și substanțială a ei: la români, evenimentele cu

statut ontologic privilegiat, pline de ființă, se ordonează pe linia care unește

cerul cu pământul și separă lumea ȋn „dreaptă” și „stângă”.

Moartea deschide o breșă verticală ȋn lume, creându-și un registru

spațial propriu, ȋnalt și profund, căruia ȋi aparține tot ceea ce, fie și

accidental, ȋl intersectează. Am desfășurat un panopticum de elemente din

recuzita reprezentărilor lumii de dincolo cu scopul de a sugera că imaginile

caleidoscopice care compun geografia mitică românească reprezintă o sursă

de prim rang pentru ȋnțelegerea metafizicii arhaice a unui mod de gândire

ȋncă fertil.

Trebuie subliniat faptul că, ȋn geografia mitică românească, „lumea de

dincolo” nu este identică cu „celălalt tărâm”; celălalt tărâm nu este iadul, ci

un loc aflat ȋn pământ sau sub pământ, ȋn care sălășluiesc duhurile rele,

zmeii și alte „chipuri” nelegiuite, dar și blajinii. Lumea albă este o

oikoumène (gr. οἰκουµένη ȋnsemna pământ locuit) aflată ȋn opoziție cu

celălalt tărâm, unde este lumea neagră. Când moare, omul se duce ȋn lumea

19

de dincolo, ȋn rai sau ȋn iad, pe când la celălalt tărâm au acces doar eroii

basmelor sau ai narațiunilor mitice.

Etnopsihologia deţine, cu titlu de inventar, descrieri detaliate ale

ceremonialului funerar românesc, de la gesturile făcute atunci când moartea

cuiva este prevestită prin diferite semne şi până la actele rituale ce

consfinţesc intrarea mortului în rândul strămoşilor. Am particularizat un

aspect care ni se pare relevant: numele date colacilor şi pomenilor de

înmormântare în două regiuni cu fizionomie folclorică foarte diferită,

Moldova şi Oltenia.

Am ȋncercat, ȋn capitolul al cincilea, să surprindem metafizica morții

și ȋn manifestările ei frazeologice; am putut constata ce depozit de

expresivitate și ce concretețe plastică ȋl ȋntâmpină pe cel care se oprește ca să

reflecteze puțin asupra expresiilor tanatologice pe care le folosim, fără să le

conștientizăm ca atare, ȋn viața de zi cu zi. Expresivitatea acestora se

datorează, credem, faptului că încărcătura lor semantică metafizică se

reflectă în simboluri concrete. Am prezentat câteva zeci de exemple dintr-o

serie foarte bogată.

Cercetarea de teren este obligatorie mai ales pentru studierea formelor

de expresie plastică pe care le-a luat, în decursul secolelor, ceea ce numim

metafizica ţărănească a morţii; călătoriile de documentare ne-au oferit

imagini vii, în contextul lor real, chiar dacă ele apar uneori perturbate de

amestecul dintre ceea ce este relevant şi ceea ce este lipsit de valoare. Am

realizat o arhivă de mii de imagini, dintre care am selectat câteva zeci și le-

am inserat ȋn paginile prezentei lucrări.

Amploarea problematicii și bogăția datelor de teren (ritualuri,

ceremoniale, imagini plastice, frazeologie, discursuri narative, discursuri

lirice, gnomică etc.) cu care folclorul nostru ȋl ȋntâmpină pe etnologul sau pe

antropologul interesat de tanatologia țărănească fac imposibilă ȋncheierea,

fie și provizorie, a unei cercetări individuale ȋn câțiva ani de studiu. Ar fi

necesară, așa cum ne sugera cândva un reputat etnolog, constituirea și

permanenta alimentare a unei arhive tanatologice ȋn care să se adune

contribuțiile fiecăruia dintre cei interesați de acest domeniu. Prezentele

pagini s-ar putea ȋnscrie ȋn acea arhivă virtuală, dacă nu ca o modestă

contribuție, măcar ca un act de adeziune personală a cercetătorului.

21

BIBLIOGRAFIE

Manuscrise

Dotațiunea Carol I, 1885–1886 (răspunsuri la Chestionarul lingvistic al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu): Mss. rom. 3418, 3419, 3420, 3421, 3424, Biblioteca Academiei Române, București

Mss. rom. 4545–4561, Răspunsuri la Cestionariu despre tradiţiunile istorice şi anticităţile ţerilorŭ locuite de Români (Nic. Densușianu), BAR Bucureşti, 1893–1897

Ms. 111 BFA, Cândeşti (Dorohoi), D. Ahriţculesei

Ms. 153 BFA, Răcăşdia, Caraş – Banat, 1931, înv. Emilian Novacoviciu

Ms. 163 BFA, material cules de Victor Babiuc, învăţător, Satu Mare (Rădăuţi), 1931

Ms. 173 BFA, Folclor din Bahnari (Vaslui), cules de preotul Nicu Ivan, 1931

Ms. 185 BFA, Obiceiuri de vară, Andon Efimie, Chirileni, of. Floreşti, (Soroca)

Ms. 195 BFA, Şanga Alexei, Cioburciu (Tighina)

Ms. 196 BFA, Băneşti, Dâmboviţa, înv. Gh. I. Dobrescu, 1931

Ms. 255 BFA, material cules de înv. Constantin En. Gafiţescu, Dumbrăveni (Botoşani)

Ms. 271 BFA, material cules de înv. Iosif N. Dumitrescu-Bistriţa Valea Copcii (Mehedinţi)

Ms. 289 BFA, Adunături de folklor, Sarata (Neamţ), Avadani Vasile, 1929–1930

Ms. 310 BFA, material cules de înv. Ioan C. Demetrescu, Gura Văii (Arad), 1932

Ms. 334 BFA, „Mucitu cu mortu“. Folclor Banaţan (Superstiţii), cules de Emilian Novacoviciu, învăţător, Răcăşdaia (Caraş), 1932

Ms. 405 BFA, Chestionarul V. Din Obiceiurile noastre, Valeriu Alex Popa, Sălciile (Prahova), 1932

Ms. 408 BFA, Material cules din Stoiculeşti (Vâlcea), Dem. C. Vânătoru, învăţător, 1932

22

Ms. 410 BFA, material cules de Vasile Moldovan, învăţător, Cojocna (Cluj), 1932

Ms. 412 BFA, Folklor cules de la Românii refugiaţi de peste Nistru, Virgil Stanciu

Ms. 415 BFA, Superstiţii populare. Chestionarul V, material cules de Traian Cionfi, ȋnvăţător, Hurezul-Mare (Sălaj), 1932

Ms. 419 BFA, material cules în Băneşti (Dâmboviţa) de Gh. I. Dobrescu, 1932

Ms. 421 BFA, material cules în Satul Mare (Rădăuţi), 1932, de înv. Victor Babiuc

Ms. 422 BFA, material cules din Dumbrăveni (Botoşani) de înv. Constantin En. Gafiţescu, 1932

Ms. 426 BFA, Răspuns la chestionarul al V-lea. Credinţe şi povestiri [despre] duhuri, fiinţe fantastice şi vrăjitoare, date adunate din comuna Jupalnic (Severin), 1932, de înv. Hossu Longin Pompeiu

Ms. 427 BFA, Răspuns la „Circulara No. 2“ şi „Chestionarul No. 5“ al Academiei Române – Arhiva de folklor, întocmit de Nicolae Albu înv., Adrian (Mureş), 1933

Ms. 428 BFA, material cules de înv. Ioan A. Drăguleţ, Siliştea-Crucii (Dolj)

Ms. 430 BFA, material cules în comuna Guravăii (Arad), 1932, de înv. Ioan C. Demetrescu

Ms. 442 BFA, material cules în Ştirbeşti, Frăţila şi Bărbăteşti (Vâlcea) de înv. Marin D. Niţu

Ms. 452 BFA, material cules în Hodorăuţi (Hotin), 1932, de înv. Anatolie Melnic

Ms. 464, Iarjiniţa, Soroca, 1933, Vovcă Petru

Ms. 543 BFA, material cules de înv. Marin D. Niţu, Ştirbeşti (Vâlcea), 1933

Ms. 625 BFA, material cules din satul Tătăruşi (Baia), 1933–1934, de către George I. Bârleanu, profesor – Răspunsuri la Chestionarul V: Credinţe şi povestiri despre duhuri, fiinţe fantastice şi vrăjitoare

Ms. 650 BFA, material cules în Ceamaşir (Ismail), 1934, de înv. Matei Starâş. Partea a doua: Răspuns la Chestionarul V – Credinţe şi povestiri despre duhuri, fiinţe fantastice şi vrăjitoare

Ms. 710 BFA, Moartea şi înmormântarea. Obiceiuri şi credinţe, material cules în Popeşti, Hunedoara, 1935, de înv. Emilian Tetileanu

Ms. 722 BFA, material cules în Moişa-Boroaia, jud. Baia, 1935, de înv. Afia V. Apetroaei

Ms. 723 BFA, material cules în Podulupi (Ialomiţa) de înv. Gheorghe P. Nicolae

23

Ms. 757 BFA, Culegeri populare din judeţul Ismail, comuna Ceamaşir, înv. Matei Starâş, 1935

Ms. 767 BFA, material cules în Dolheşti (Fălciu), 1935, elev Berbecaru Ioan

Ms. 772 BFA, Belitori (Teleorman), material cules de înv. Florian Stănică

Ms. 773 BFA, Răspuns la Chestionarul V, Material cules în Boroaia (Baia), 1935, de înv. Ecaterina C. Covataru

Ms. 790 BFA, material cules în Moldova, 1935, de elev Stratan Eufimie

Ms. 800 BFA, material cules în Stolniceni Prăjescu (Baea), 1935, de înv. Vasile Pelin

Ms. 808 BFA, material cules în Cruglic (Orhei), 1936, de înv. Theodor Pletos

Ms. 1137 BFA, Zoriile ce se strigă în comuna Fârlig, culese de Gheorghe Fată, plugar, Valea-Mare, 1933

Ms. 1142 BFA, Cum s’a muncit I. Cristos pentru Lume (Cazania lui Isus), Anatolie Melnic, Hodorăuţi, Hotin, 1932

Ms. 1146 BFA, Frânturi de suflet bihorean dela noi din sat (Cărăsău, Nimăeşti–Criş), înv. Dumitru Colţa, 1938

Ms. 1471 BFA, Victor Oprişiu, 1937

Surse

Aristotel, Despre cer, studiu introductiv, bibliografie, traducere din greaca veche, sumar analitic, note și indexuri de Șerban Nicolau, Editura Paideia, București, 2005

Aristotel, Despre suflet, ediţie îngrijită, traducere din greacă şi note de Alexander Baumgarten, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005

Aristotel, Metafizica, traducere, comentariu şi note de Andrei Cornea, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007

Battistini, Yves, Trois présocratiques : Héraclite, Parménide, Empédocle, Gallimard, 1968

Biblia de la Blaj (Samuil Micu), ediţie jubiliară, Tipografia Vaticana, Roma, 2000

Biblia 1688: http://www.sfantascriptura.com/Biblia_Bucuresti_1688.pdf

24

Biblia Vulgata, traducere de Ep. Petru Pavel Aron, ediţie coordonată de Ioan Chindriş, Editura Academiei Române, 2005

Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortorisită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001

Bădiliţă, Cristian, Trei apocrife ale Vechiului Testament, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Cartea ȋnțelepciunii lui Solomon, traducere și ȋngrijire ediție de Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2006

Dionisie pseudo-Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, traducere de Cicerone Iordăchescu şi Theofil Simenschy, posfaţă de Ştefan Afloroaei, Institutul European, Iaşi, 1993

Empedocles: the Extant Fragments, Edited, with an introduction, commentary and concordance, by M. R. Wright, Yale University Press, 1981

Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note şi prezentări de Cristian Bădiliţă, Editura Polirom, 2007

Filosofia greacă până la Platon, redactori coordonatori: Adelina Piatkowski, Ion Banu, 2 vol., Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

Heraclit din Efes, traducere cu un studiu introductiv de H. Mihăescu, prefața de C. Balmuș, Tipografia Alexandru A. Țerek, Iași, 1943

Herodot, Istorii, vol. 4, Cartea a IV-a (Melpomene), traducere, notițe istorice și note de Felicia Ștef, Editura Teora Universitas, București, 1999

Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2004–2010

Parmenides of Elea, Fragments. A Text and Translation with an Introduction by David Gallop, University of Toronto Press, 1984

Platon, Fedon, ȋn Dialoguri, traducere de Cezar Papacostea, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010

Platon, Legile, traducere de E. Bezdechi și Șt. Bezdechi, Editura IRI, București, 1999

Platon, Parmenide, traducere, lămuriri preliminare și note de Sorin Vieru, Editura Paideia, București, 1994

Platon, Phaidros sau Despre frumos, traducere de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, 2006

25

Platon, Philebos, traducere de Andrei Cornea, ȋn Opere complete, IV, ediție ȋngrijită de Petru Creția, Constantin Noica, Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, 2001

Platon, Republica, traducere de Andrei Cornea, în Platon, Opere, volumul V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986

Platon, Timaios, în Opere complete IV, traducere de Petru Creţia şi Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, 2001

Plutarh, Despre oracolele delfice, traducere de Adelina Piatkowski și Magda Mircea, ediție de Adelina Piatkowski, studiu introductiv de Smaranda Bădiliță, Editura Polirom, Iași, 2004

Plutarque, Du visage qui se voit dans le disque de la lune (De facie in orbe lunae), Œuvres morales, IV, traduites en français par Victor Bétolaud, Paris, Hachette, 1870

Plutarque, Sur ceux que la divinité punit tardivement (De sera numinis vindicta), Œuvres morales, III, traduites en français par Victor Bétolaud, Paris, Hachette, 1870

Pseudo-Aristotel, Liber de causis, traducere, note și comentariu de Alexander Baumgarten, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002

Septuaginta, serie coordonată de Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu şi Dan Sluşanschi, în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, Editura Polirom, Iași, 2004

Testamentul lui Solomon. Regele, demonii şi zidirea Templului, traducere din greaca veche şi studiu introductiv de Ştefan Colceriu, Editura Humanitas, București, 2010

Trei romane mistice ale Antichităţii: Iosif şi Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam, traducere, note şi prezentări de Cristian Bădiliţă, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008

Corpusuri de texte (crestomaţii, culegeri, antologii)

Densuşianu, Nicolae, Vechi cântece şi tradiţii populare româneşti. Texte poetice din răspunsurile la „Chestionarul istoric“ (1893–1897), text ales şi stabilit, studiu introductiv, note, variante, indici şi glosar de I. Oprişan, Editura Minerva, Bucureşti, 1975

Densusianu, Ovid, Antologie Dialectală, Atelierele Grafice Socec & Co, București, MCMXV

Furtună, D., Cântece bătrânești din părțile Prutului, Editura Casei Școalelor, București, 1927

26

Gaster, Moses, A Gnostic Fragment from Zohar: The Ressurection of the Dead şi The Apocalypse of Abraham, în Studies and texts, London, 1925

Gaster, Moses, Chrestomaţie română. Texte tipărite şi manuscrise (sec. XVI–XIX) dialectale şi populare, F.A. Brockhaus, Leipzig, Socecŭ & Co., Bucurescĭ,1891

Gaster, Moses, Literatura populară romănă, Bucureşti, Ig. Haimann, librar-editor, 1883

Gaster, Moses, Literatura populară română, ediţie, prefaţă şi note de Mircea Anghelescu, Editura Minerva, 1983

Gorovei, Artur, Credințe și superstiții ale poporului român, ediție critică de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O., București, 2012

Grigoriu-Rigo, Gr., Medicina poporului. Memoriul I: Boalele oamenilor, Institutul de arte grafice „Carol Göbl“, Bucureşti, 1907

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Omul de flori. Basme și legende populare românești, ediție critică de I. Oprișan, Editura Saeculum Vizual, București, 2007

Herţea, Iosif, Colinde româneşti, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2000

Ioneanu, G.S., Mica colecţiune de superstiţiile poporului român, Buzău, 1888

Îndreptarea legii, 1652, ediţie de Andrei Rădulescu, Editura Academiei, Bucureşti, 1962

Kahane, Mariana, Georgescu-Stănculeanu, Lucilia, Cântecul zorilor şi bradului, Editura Muzicală, Bucureşti, 1988

Lupaşcu, Dimitrie P., Medicina babelorŭ, Tipografia Carol Göbl, Bucuresci, 1890

Marian, Simeon Florea, Descântece poporane române. Vrăji, farmece şi desfaceri, Tipografia lui R. Eckhardt în Cernăuţ, Suceava, 1886

Niculiţă-Voronca, Elena, Datinile şi credinţele poporului român, 2 vol., ediție ȋngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum Vizual I. O., 2008

Nijloveanu, Ion, Balade populare românești, Editura Muzicală, București, 1984

Noica, Simina, Antologie lirică greacă, Editura Univers, București, 1970

Papahagi, Tache, Graiul şi folklorul Maramureşului, Cultura Naţională, Bucureşti, 1925

27

Răutu, Radu, Antologia descântecelor populare româneşti, Editura Grai şi Suflet, București, 1998

Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român, 5 vol., culegere publicată de Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu“, Editura Enciclopedică, Bucureşti 2001–2009

Teodorescu, G.Dem., Poesii populare române. Culegere, „Tipografia Modernă“ Gregorie Luis, Bucuresci,1885

Tocilescu, Grigore G., Materialuri folkloristice, vol. I, Poesia poporană, Tipografia Corpului Didactic, Bucuresci, 1900

Veniamin Costache Mitropolitul (trad.), Pidalion sau Cârma corabieĭ înţelese a catholiceşteĭ şi apostoliceşteĭ bisericĭ orthodoxilor, Mănăstirea Neamţu, 1884

Viciu, Alexiu, Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun și credințe poporane, Culegere cu anotațiuni și glosar, Librăriile Socec & Comp. și C. Sfetea, București, 1914

Zanne, Iuliu A., Proverbele Românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia. Proverbe, ḑicĕtori, povăţuiri, cuvinte adevĕrate, asemĕnări, idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. Vol. 1–10, Bucuresci, Imprimeria Statului, Editura Librărieĭ Socecŭ & Comp., 1895

Sinteze

Bârlea, Ovidiu, Folclorul românesc, 2 vol., Editura Minerva, Bucureşti, 1983

Candrea, Aurel I., Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, Casa Şcoalelor, 1944

Candrea, Aurel I., Densuşianu, Ovid, Sperantia, Theodor D., Graiul nostru. Texte din toate părţile locuite de români, Editura Socec, București, 1906–1907

Candrea, Aurel I., Graiu, datini, credinţe, Editura Librăriei Universala Alcaly, 1931

Candrea, Aurel I., Graiul din Ţara Oaşului, extras din Buletinul Societăţii Filologice, an 2, Editura Socec, București, 1907

Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei cu o notiţă introductivă, note explicative, un portret şi o chartă de Miron Niculescu, Membru al Societăţei Geografice Române, Bucureşti, Editura Librăriei Socecŭ & Co., 1909, (ediţie anastatică, Editura Semne, Bucureşti, 2004)

28

Cartojan, Nicolae, Cărţile populare în mitologia românească, 2 vol., prefaţă de Mihai Moraru, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1974

Ciauşanu, F. Gheorghe, Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi, ediţie critică, prefaţă şi indice tematic de I. Oprişan, Editura Saeculum I.O., 2007

Densusianu, Ovid, Graiul din Țara Hațegului, București, Atelierele Grafice Socec & Co, MCMXV

Densuşianu, Ovid, Graiul din Ţara Haţegului, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966

Gheţie, Ion, Mareş, Alexandru, Originile scrisului în limba română, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

Gorovei, Artur, Descântecele românilor. Studiu de folklor, Regia M.O., Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1931

Marian, Simeon Florea, Înmormântarea la români. Studiu etnografic, ediţie îngrijită de Iordan Datcu, Editura Saeculum Vizual, București, 2008

Marian, Simeon Florea, Sărbătorile la români, 3 vol., ediție ȋngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum I.O., București, 2011

Mauss, Marcel, Hubert, Henri, Teoria generală a magiei, traducere de Silviu Lupescu şi Ingrid Ilinca, Editura Polirom, Iaşi, 1996

Pelikan, Jaroslav, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I, traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iași, 2004; vol. II, traducere de Pr. Prof. Nicolai Buga, Editura Polirom, Iași, 2005, vol. III, traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iași, 2006, vol. IV, traducere de Silvia Palade şi Mihai-Silviu Chirilă, Editura Polirom, Iași, 2006, vol. V, traducere de Mihai-Silviu Chirilă, Editura Polirom, Iași, 2008

Pamfile, Tudor, Cântece de țară, Academia Română, Din vieața poporului româ. Culegeri și studii, XII, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea, Librăria Națională, București, 1913

Pamfile, Tudor, Dușmani și prieteni ai omului, ȋn Mitologie românească, vol. 1, Editura Socec & Comp., București, 1916

Pamfile, Tudor, Mitologia poporului român, 2 vol., ediţie îngrijită şi prefaţată de I. Oprişan, Editura Vestala, Bucureşti, 2008

Puşcariu, Sextil, Istoria literaturii române. Epoca veche, ediţia a doua, Tiparul şi Editura Krafft & Drotleff, Sibiu, 1936

Puşcariu, Sextil, Limba română, vol. 2, Rostirea, ediţie îngrijită de Magdalena Vulpe, Studiu introductiv de Andrei Avram, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994

29

Dicţionare, bibliografii, sinopsisuri, instrumente de lucru

Candrea, Ioan Aurel, Densuşianu, Ovid, Dicţionar etimologic al limbii române – elemente latine, Bucureşti, Socec & Comp., 1914

Candrea, Aurel I., Densuşianu, Ovid, Sperantia, Theodor D., Dicţionarul general al limbii române din trecut şi de astăzi, Bucureşti, Socec & Co., 1909

Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şt traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2001

Coman, Petre, Glosar dialectal, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1939

Costinescu, Mariana, Georgescu, Magdalena, Zgraon, Florentina, Dicţionarul limbii române literare vechi. Termeni regionali, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987

Dumistrăcel, Stelian, Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași, 2011

Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe. Expresii româneşti, Institutul European, Iaşi, 2001

Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996

Evseev, Ivan, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Editura Amarcord, Timişoara, 1997

Evseev, Ivan, Slavismele românești, Editura C.R.L.R., București, 2009

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, Ediție ȋngrijită și studiu introductiv de Grigore Brqncuș, Editura Teora Universitas, București, 1998

Ivanov, Andrei, Dicționar religios rus-român, Editura Bizantină, București, 2003

Moraru, Mihai, Velculescu, Cătălina, Bibliografia analitică a literaturii române vechi, vol. 1–2, Editura Academiei, Bucureşti, 1976

Mușlea, Ion, Arhiva de folclor a Academiei Române. Studii, memorii ale ȋntemeierii, rapoarte de activitate, chestionare (1930–1948), ediție critică, note, cronologie, comentarii și bibliografie de Ion Cuceu și Maria Cuceu, prefață de Ion Cuceu, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005

Muşlea, Ion, Bibliografia folclorului românesc (1930–1935), ediţie şi cuvânt înainte de Iordan Datcu, Editura Saeculum I.O., 2003

30

Muşlea, Ion, Bârlea, Ovidiu, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Editura Minerva, Bucureşti, 1970

Olteanu, Antoaneta, Dicţionar de mitologie. Demoni, duhuri, spirite, Editura Paideia, București, 2004

Paşca, Ştefan, Glosar dialectal, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928

Peters, Francis E., Termenii filosofiei greceşti, Editura Humanitas, București, 2007

Reid, Daniel G., Dicţionarul Noului Testament, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2008

Taloş, Ion, Gândirea magico-religioasă la români. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001

Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei, Bucureşti, 1987

Studii şi lucrări de referinţă

Afloroaei, Ştefan, Metafizica noastră de toate zilele. Despre dispoziţia metafizică a gândirii şi prezenţa ei firească astăzi, Editura Humanitas, București, 2008

Ariès, Philippe, Omul în faţa morţii, traducere și note de Andrei Niculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1996

Aubenque, Pierre, Études sur Parménide, Sous la direction de Pierre Aubenque, Tome I : Le Poème de Parménide. Texte, traduction, essai critique, par Denis O’Brien, en collaboration avec Jean Frère pour la traduction française, Avant-propos de Pierre Aubenque, Ouvrage publié avec le concours du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, Librairie Philosophique J. Vrin, 1987

Bălăceanu-Stolnici, Constantin, Incursiune ȋn lumea sufletului. O abordare antropologică, Editura Paideia, București, 2004

Bănățeanu, Tancred, Ornamentul ȋn arta populară românească, Universitatea din București, 1973

Beaufret, Jean, Le Poème de Parménide, Presses Universitaires de France, 1955

Benga, Ileana, Tradiția folclorică și transmiterea ei orală, Editura Ecco, Cluj-Napoca, 2005

Berdan, Lucia, Mitologia cuvintelor, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“, Iași, 2003

31

Berdiaev, Nikolai, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator și obiectivare, traducere de Stelian Lăcătuș, postfață de Gheorghe Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1999

Bernea, Ernest, Cadre ale gândirii populare româneşti. Contribuţii la reprezentarea spaţiului, timpului şi cauzalităţii, postfaţă de Ovidiu Bârlea, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985

Bernea, Ernest, Civilizaţia română sătească, ediţie îngrijită de Rodica Pandele, Editura Vremea, Bucureşti, 2006

Bernea, Ernest, Moartea şi înmormântarea în Gorjul de Nord, Editura Humanitas, 1998

Bernea, Ernest, Poezii populare în lumina etnografiei, Editura Minerva, 1976

Bernea, Ernest, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 2005

Bernea, Ernest, Sociologie şi etnografie românească. Ordinea spirituală, text ales şi stabilit de Rodica Pandele, Editura Vremea, Bucureşti, 2009

Beza, Marcu, Paganism in Roumanian Folkore, J. M. Dent & Sons Ltd., London & Toronto, 1928

Blaga, Lucian, Despre conştiinţa filosofică, Editura Facla, Craiova, 1974

Blaga, Lucian, Gândire magică şi religie (1941, 1942), în Trilogia valorilor, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1946

Blaga, Lucian, Izvoade, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002

Bogdan, Cristina Dobre, Imago mortis în cultura română veche (secolele XVII–XIX), Editura Universităţii din Bucureşti, 2002

Boulanger, André, Orfeu. Legături ȋntre orfism și creștinism, traducere de Dan Stanciu, Editura Meta, București, 1992

Brăiloiu, Constantin, Bocete din Oaş, extras din Grai şi suflet, VII, revista Institutului de filologie şi folclor, Atelierele Socec & Co., Bucureşti, 1938

Brăiloiu, Constantin, Despre bocetul de la Drăguş, în Opere V, ediţie îngrijită de Emilia Comişel, Editura Muzicală, 1981

Brăiloiu, Constantin, Opere, vol. I–VI, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967–1998

Brès, Yvon, Psihologia lui Platon, traducere de Mihaela Alexandra Pop, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000

Burada, Teodor T., Datinele poporului Romăn la inmormĕntări, Tipografia Națională, Iași, 1882

32

Burada, Theodor T., O călětorie in Dobrogia, Tipografia Națională, Iași, 1880

Burada, Theodor T., O călătorie la Româniĭ din Gubernia Kamenitz-Podolsc (Rusia), Tipografia „Dacia“ Iliescu, Grossu & Co., Iași, 1906

Burada, Teodor T., Opere, vol. IV (Folclor și etnografie), Editura Muzicală, București, 1980

Caillois, Roger, Le mythe et l’homme, Paris, Gallimard, 1938

Caillois, Roger, Omul şi sacrul, traducere de Dan Petrescu, Editura Nemira, Bucureşti, 1997

Candrea, Aurel I., Raporturi între limbă şi cultură., Curs universitar 1937 - 1938

Candrea, Aurel I., Viaţa cuvintelor, Curs universitar 1932 - 1933

Cantemir, Dimitrie, Divanul, sau Gîlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Virgil Cândea, Editura pentru Literatură, 1969

Cantemir, Dimitrie, Metafizica, [traducere] din latinește de Nicodim Locusteanu, cu o prefață de Em. C. Grigoraș, Editura Ancora, București, 1928

Caraman, Petru, Alegoria morţii în poezia populară, la polonoi şi la români, în Studii de folclor, vol. 2, Editura Minerva, București, 1988

Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi și la alte popoare. Studii de folclor comparat, Editura Minerva, București, 1983

Cassirer, Ernst, Filosofia formelor simbolice, II (Gândirea mitică), traducere de Mihaela Bereschi, Editura Paralela 45, Pitești, 2008

Chindea, Gabriel, Paradoxul transcendenței la Aristotel și Plotin, Editura Humanitas, București, 2008

Clain, Samuil Micu, Învăţătura metafizicii (1787–1790, Ms. rom. 226, BAR Cluj), în Scrieri filozofice, studiu introductiv şi ediţie critică de Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966

Constantinescu, Nicolae, Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie, Editura Univers, București, 2000

Cornea, Andrei, O istorie a nefiinţei în filozofia greacă: de la Heraclit la Damascios, Editura Humanitas, București, 2010

Cornford, F.M., De la religie la filosofie. Un studiu asupra originilor speculației occidentale, traducere de Laurian Kertesz, Editura Herald, București, 2009

33

Corniță, Constantin, Obiceiuri ȋn legătură cu nașterea, căsătoria și moartea ȋn Ungureni – zona Lăpuș. Elemente de sociologia folclorului, Editura Umbria, Baia Mare, 1998

Cosma, Aurel, Cosmogonia poporului român, Tipografia Ziarului Universul, București, 1942

Cristescu, Ştefania, Descântatul în Cornova–Basarabia, volum editat, introducere şi note de Sanda Golopenţia, Editura Paideia, Bucureşti, 2003

Cuceu, Ion, Probleme actuale ȋn studierea culturii tradiționale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000

Culianu, Ioan Petru, Călătorii ȋn lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, prefață și note de Andrei Oișteanu, Editura Polirom, Iași, 2002

Culianu, Ioan Petru, Psihanodia, Editura Polirom, Iași, 2006

Culianu, Ioan Petru, Studii româneşti, 2 vol., traducere de Corina Popescu şi Dan Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2006, 2009

Dan, Theodor Gheorghe, Creştinismul la est de Carpaţi de la origini şi până în secolul al XIV-lea, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1991

Daniélou, Jean, La început. Geneză 1–11, traducere de pr. Mihai Percă, Editura Sapientia, Iaşi, 2006

Daniélou, Jean, Les anges et leur mission, d’après les Pères de l’église, Editions de Chévetogne, 1953

Daniélou, Jean, Simbolurile creştine primitive, traducere de Anca Oprić şi Eugenia Arjoca Ieremia, Editura Amarcord, Timişoara, 1998

Densuşianu, Ovid, Folclorul. Cum trebuie înţeles, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966

Densuşianu, Ovid, Limba descântecelor, în Opere, vol. I, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010

Derrida, Jacques, Khôra, traducere, cronologie şi postfaţă de Marius Ghica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1998

Diaconu, Ion, Cântăreţi şi povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, Editura Minerva, Bucureşti, 1980

Dodds, Eric Robertson, Grecii şi iraţionalul, traducere de Catrinel Pleşu, prefaţă de Petru Creţia, Editura Polirom, Iaşi, 1998

Dordonel, Ştefan, Moartea şi apa: ritualuri funerare, simbolism acvatic şi structura lumii de dincolo în imaginarul ţărănesc, Editura Paideia, Bucureşti, 2004

34

Dumézil, Georges, Zeii suverani ai indo-europenilor, a treia ediţie, revăzută şi corectată, în româneşte de Petru Creţia, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997

Durand, Gilbert, L’imagination symbolique, Paris, Presses Universitaires de France, 1976

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Durand, Gilbert, Les Structures anthropologiques de l’imaginaire. Introduction à l’archétipologie générale, Presses Universitaires de France, 1963

Durand, Gilbert, Ştiinţa despre om şi tradiţia: noul spirit antropologic, traducere de Janina Ianoşi, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2006

Enache, Gheorghe, Călătoria cu roua-n picioare, cu ceaţa-n spinare: studiu asupra ceremonialului de cult funebru la români, Editura Paideia, Bucureşti, 2006

Eliade, Mircea, Arta de a muri, antologie de Magda şi Petru Ursache, Editura Moldova, Iaşi, 1993

Eliade, Mircea, Briser le toit de la maison. La créativité et les symboles, N.R.F, Gallimard, 1986

Eliade, Mircea, Comentarii la legenda Meşterului Manole, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004

Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han: studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale, traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980

Eliade, Mircea, Destinul culturii românești, ȋn vol. Profetism românesc, Editura Roza Vânturilor, București, 1990

Eliade, Mircea, Folklorul ca instrument de cunoaştere, M.O., Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937

Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, prefaţă de Georges Dumézil şi Alexandra Beldescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

Eliade, Mircea, Meşterul Manole. Studii de etnologie şi mitologie, selecţie de texte şi note de Magda şi Petru Ursache, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008

Eliade, Mircea, Mitul eternei reȋntoarceri, traducere de Cezar Ivănescu și Maria Ivănescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999

Eliade, Mircea, Naşteri mistice, Editura Humanitas, București, 1995

35

Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie şi semnificaţie în religie, traducere de Cezar Baltag, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie şi mode culturale. Eseuri de religie comparată, traducere de Elena Borta, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997

Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul, traducere de Brânduşa Prelipceanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000

Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor, traducere de Mariana Noica, Editura Humanitas, București, 1999

Florian, Mircea, Misticism și credință, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1946

Fochi, Adrian, „Mioriţa“. Tipologie, circulaţie, geneză, texte, studiu introductiv de Paul Apostol, Editura Academiei, Bucureşti, 1964

Frazer, James George, Folclorul în Vechiul Testament, traducere şi adaptare de Harry Kuller, Editura Scripta, Bucureşti, 1995

Frazer, James George, Le Folklore dans l’Ancien Testament, Trad. E. Audra, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1924

Frazer, James George, The Dying God, Macmillan and Co. Ltd., London, 1914

Galeriu, Constantin, Liiceanu, Gabriel, Pleșu, Andrei, Dumitrescu, Sorin, Dialoguri de seară, Editura Harisma, București, 1991

Gennep, Arnold van, Religions, moeurs et légendes. Essais d’ethnographie et de linguistique, Paris, Mercvre de France, 1909

Gennep, Arnold van, Riturile de trecere, traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu, prefaţă de Nicolae Constantinescu, Editura Polirom, Iaşi, 1996

Gimbutas, Maria, Civilizația Marii Zeițe și sosirea cavalerilor războinici, traducere de Sorin Paliga, Editura Lucretius, București, 1997

Gherman, Traian, Meteorologie populară. Observări, credințe și obiceiuri, Editura Paideia, București, 2002

Ghinoiu, Ion, Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaţiei Culturale Române, București, 1999

Golopenţia, Sanda, Limba descântecelor româneşti, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007

Gorovei, Artur, Folclor şi folcloristică, Editura Hyperion, Chişinău, 1990

Graur, Doina, Avatarurile unui mit, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983

36

Grecu, Vasile (ed.), Ȋnvățăturile lui Neagoe-Vodă (Basarab) către fiul său Teodosie, Imprimeria Națională, București, 1942

Guthrie, W.K.C., O istorie a filosofiei grecești, vol. 1, traducere de Mihnea Moise și Ioan Lucian Muntean, Editura Teora Universitas, București, 1999

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, vol. II, Cărţile poporane ale Românilor în secolul XVI. In legătură cu literatur’a poporană cea nescrisă. Studiŭ de filologiă comparativă, Noua Typografie Naţională C.N. Rădulescu, Bucuresci, 1879

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G, Mihăilă, 3 vol., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983–1984

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Opere VII. Folclor literar, ediţie critică de I. Oprişan, Academia Română, Bucureşti, 2004

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Studii de lingvistică şi filologie, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Grigore Brâncuş, Editura Minerva, Bucureşti, 1985

Hedeșan, Otilia, Pentru o mitologie difuză, Editura Marineasa, Timișoara, 2000

Heidegger, Martin, Ce este metafizica?, ȋn Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Editura Politică, Bucureşti, 1988

Ionescu, Nae, Metafizica, Editura Ioan Cușa, Paris, 1978

Ionescu, Nae, Neliniștea metafizică, traducere de Alexandru Surdu, ediție și note de Marin Diaconu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1993

Iorga, Nicolae, Ȋnvățăturile lui Neagoe-Vodă (Basarab) către fiul său Teodosie, Editura societății „Neamul românesc“, Vălenii-de-Munte, 1910

Ivireanul, Antim, Chipurile Vechiului şi Noului Testament, în Opere, ediţie de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, București, 1997

Ivireanul, Antim, Didahii, în Opere, ediţie de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, București, 1997

Jankélévitch, Vladimir, Tratat despre moarte, traducere de Ilie şi Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timişoara, 2000

Kierkegaard, Søren, Boala de moarte, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, Editura Humanitas, București, 1999

37

Lévinas, Emmanuel, Moartea şi Timpul, traducere de Anca Mănuţiu, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996

Lévinas, Emmanuel, Totalitate și infinit. Eseu despre exterioritate, traducere, dosar și bibliografie de Marius Lazurca, postfață de Virgil Comoș, Editura Polirom, Iași, 1999

Lévy-Bruhl, Lucien, L’Ame primitive, Librairie Félix Alcan, Paris, 1927

Liiceanu, Gabriel, Despre limită, Editura Humanitas, București, 1997

Lupasco, Stéphane, Les trois matières, René Julliard, Paris, 1960

Lupasco, Stéphane, L’Homme et ses trois éthiques, avec la collaboration de Solange de Mailly-Nesle et de Basarab Nicolescu, Editions de Rocher, 1986

Maci, Daniela, Despre nemurirea sufletului: Platon și Aristotel, ȋn Studii de istoria filosofiei dedicate profesorului Vasile Muscă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009

Malinowski, Bronislaw, Magie, știință și religie, traducere de Nora Vasilescu, Editura Moldova, Iași, 1993

Marian, Simeon Florea, Legendele Maicii Domnului. Studiu folcloristic, ediţie îngrijită de Ileana Benga şi Bogdan Neagotă, Editura Ecco, Cluj-Napoca, 2003

Martínez, Florentino García, The Dead Sea Scrolls Translated, Translated by Wilfred G. E. Watson, E. J. Brill, Leiden – New York – Köln, 1994

Mauss, Marcel, Eseu despre dar, traducere de Silvia Lupescu, prefaţă de Nicu Gavriluţă, Editura Polirom, Iaşi, 1997

Mauss, Marcel, Eseu despre natura şi funcţia sacrificiului, traducere de Gabriela Gavril, prefaţă de Nicu Gavriluţă, Editura Polirom, Iaşi, 1997

Meyer, Marvin, Iisus în evanghelii şi texte gnostice, traducere de Mihai-Vlad Ionaşcu, Editura Nemira, 2011

Micu, Samuil, Scrieri filozofice, studiu introductiv şi ediţie critică de Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966

Moraru, Mihai, Studii şi texte I. O carte populară necunoscută: Viteazul şi Moartea, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005

Moraru, Mihai, Studii şi texte II. Vechi legende apocrife, Editura Adam, Bucureşti, 2005

Niculiţă-Voronca, Elena, Studii în folklor, Editura Lăzăreanu, Bucureşti, vol. 1, 1908, vol. 2, 1912

38

Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996

Noica, Constantin, Devenirea ȋntru ființă, cuvȋnt ȋnainte de Sorin Lavric, Editura Humanitas, București, 1998

Noica, Constantin, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti, ediţie îngrijită, cuvânt înainte şi bibliografie de Mircea Handoca, Editura Jurnalul literar, 1989

Noica, Constantin, Rostirea filosofică românească, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

Noica, Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Cartea Românească, București, 1986

Noica, Constantin, Sentimentul românesc al fiinţei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996

Noica, Constantin, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, ediţie îngrijită de Marin Diaconu şi Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, 1992

O’Brien, D., Empedocles’ Cosmic Circle. A reconstruction from the fragments and secondary sources, Cambridge University Press, 1969

Oişteanu, Andrei, Motive şi semnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţională românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1989

Otto, Rudolf, Sacrul: despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, Traducere de Ioan Milea, Editura Humanitas, București, 2005

Pamfile, Tudor, Cerul și podoabele lui, după credințele poporului român, Ediție ȋngrijită de Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, 2001

Pamfile, Tudor, Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului. Studiu etnografic, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti, 1914

Papadima, Ovidiu, O viziune românească a lumii. Studiu de folclor, ediţie definitivă, revăzută de autor, cu o prefaţă de I. Oprişan, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2009

Papahagi, Tache, Din Folklorul Romanic şi cel Latin. Studiu comparat, Tipografia „România Nouă“, Bucureşti, 1923

Pavelescu, Gheorghe, Cercetări asupra magiei la românii din Munţii Apuseni, Institutul Social Român, Institutul de Cercetări Sociale al României, 1945

Pârvan, Vasile, Dacia. Civilizațiile antice din țările carpato-danubiene, traducere după manuscrisul original francez inedit de Radu Vulpe, Editura Științifică, București, 1967

39

Pârvan, Vasile, Scrieri, text stabilit, studiu introductiv şi note de Alexandru Zub, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981

Petrovici, Ioan, Etnicul ȋn filosofie, ȋn Studii istorico-filosofice, Editura Casei Școalelor, București, 1929

Rohde, Erwin, Psyché. Le culte de l’âme chez les grecs et leur croyance à l’immortalité, Payot, Paris, 1928

Rohde, Erwin, Psyché, traducere de M. Popescu, Editura Meridiane, București, 1985

Ruxăndoiu, Pavel, Pop, Mihai, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990

Ruxăndoiu, Pavel, Folclorul literar în contextul culturii populare româneşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2001

Săndulescu, C., Arta medicală hipocratică, Editura Academiei, 1962

Schiffman, Lawrence H., VanderKam, James C., Encyclopedia of the Dead Sea Scrolls, Oxford University Press, 2000

Schuster, Christian, The Living and the Dead: an analysis of the relathionship between the two worlds during prehistory at the Lower Danube, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2008

Schweizer, Andreas, Itinerariul sufletului ȋn ținuturile tainice. Cartea egipteană Amduat despre lumea subpământeană, traducere de Adela Moțoc, Editura Saeculum I.O., București, 1999

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 2006

Sfântul Nicolae Cabasila, Trei Omilii: la Nașterea, la Bunavestirea și la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Editura Icos, București, 1999

Sevastos, Elena, Călătorii prin Ţara Românească, (fără editură), Iaşi, 1888

Šolkotović, Silvia-Diana, Mitologia românilor din Valea Timocului, Editura Aius, Craiova, 2010

Stahl, H.H., Folclorul şi obiceiul pământului, în Studii de folclor şi literatură, volum colectiv, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967

Stahl, Paul Henri, Cum s-a stins Ţara Vrancei: Nereju – sat din Vrancea, Editura Paideia, Bucureşti, 2002

Suiogan, Delia, Simbolica riturilor de trecere, Editura Paideia, Bucureşti, 2006

40

Şăineanu, Lazăr, Incercare asupra semasiologiei limbei române. Studie istorice despre transiţiunea sensurilor, Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1887

Şăineanu, Lazăr, Studii folklorice. Cercetări în domeniul literaturei populare, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucuresci, 1896

Thomas, Louis-Vincent, Anthropologie de la mort, Éditions Payot, Paris, 1975

Tylor, Edward B., La civilisation primitive, Traduit par Pauline Brunet, C. Reinwald et C-e., Paris, 1876, Tome Premier

Văduva, Ofelia, Pași spre sacru. Din etnologia alimentației românești, Editura Enciclopedică, București, 1996

Vasiliu, D.A., Sufletul românului în credinţe, obiceiuri şi datine, Editura „Bucovina“ I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1942

Văduva, Ofelia, Valori identitare ȋn Dobrogea. Hrana care unește și desparte, Editura Enciclopedică, București, 2010

Vernant, Jean-Pierre, Mit și gândire ȋn Grecia antică. Studii de psihologie istorică, traducere de Zoe Petre și Andrei Niculescu, Editura Meridiane, 1995

Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenţei, ȋn Opere, I, ediție ȋngrijită de Marin Diaconu, prefață de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005

Vulcănescu, Mircea, Prolegomene sociologice la satul românesc, ȋn Opere, II, ediție ȋngrijită de Marin Diaconu, prefață de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005

Vulcănescu, Mircea, Posibilităţile filosofiei creştine, ediţie îngrijită de Dora Mezdrea, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996

Vulcănescu, Romulus, Fenomenul horal, Editura Ramuri, Craiova, 1944

Wahl, Jean, Etude sur le Parménide de Platon, F. Rieder et Cie, éditeurs, Paris, MCMXXVI

Zetea, Simona Ştefana, Dincolo de pragul morţii. Elemente de escatologie, Editura Presa Universitară Clujeană, 2010

41

Articole şi studii din reviste

Bârlea, Ovidiu, „Bocete şi verşuri funebre din ţinutul Pădurenilor (Hunedoara)“, în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1971–1973

Beldie, I. C., Moartea omului ȋn literatura populară. Mic studiu folcloristic, Extras din Calendarul revistei de limbă, literatură și artă populară „Ion Creangă“/1911, Tipografia „Moderna“, Bârlad, 1911

Bilțiu, Pamfil, „Moșii de peste an ȋn zona Lăpuș“, ȋn Revista de Etnografie și Folclor, tom 31, nr. 2/1986, Editura Academiei, București, 1986

Constantin, Marian, „Creştinismul popular al păstorilor din Carpaţi“, în Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“, Serie nouă, tomul 17, București, 2006

Constantin, Marian, Cultul moșilor la români. Tradiție și istorie, ȋn „Revista muzeelor“, nr. 4/1996, București

Dulea, Octavian, „Ȋntre teologie și cultură populară: ascensiunea sufletului ȋn lumea de dincolo“, ȋn rev. Ianus, nr. 7–8/2003, București

Eretescu, Constantin, „Măștile de priveghi – origine, funcționalitate“, Extras din Revista de etnografie și folclor, Tom 13, Editura Academiei, București, 1968

Junghietu, Efim, „Paremii prefunerare“, ȋn Revista de etnografie și folclor, tom 40, nr. 1/1995, Editura Academiei Române, București, 1995

Lambrior, Al., „Obiceiuri şi credinţe la români: înmormântările“, în Convorbiri literare, an IX, Iași, 1875

Olteanu, Antoaneta, „Zilele nefaste. Personaje malefice legate de un cult al torsului“, ȋn Revista de Etnografie și Folclor, tom 40, nr.3/1995, București

Pavelescu, Gheorghe, „«Pasărea suflet». Contribuții pentru cunoașterea cultului morților la românii din Transilvania“, Extras din Anuarul Arhivei de Folclor, VI, publicat de Ion Mușlea, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1942

Taloș, Ion, „Miorița și vechile rituri funerare la români“, Extras din Revista de etnografie și folclor, Editura Academiei, București, 1984

Vârtosu, Ion, „Biserici de lemn şi cruci din piatră din judeţul Râmnicu-Vâlcea. Inscripţii“, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, an V, fascicula 20, oct.-dec. 1912, București

42

Erminii, caiete de modele, albume, articole și studii de artă

Bănățeanu, Tancred, Ornamentul ȋn arta populară românească, Editura Universității din București, 1973

Betea, Raluca, Biserica de lemn din Deseşti, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2007

Bratu, Bogdan, Icoana Împărăţiei. Pictura exterioară a bisericilor Moldovei, Editura Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Suceava, 2010

Brătulescu, Victor, Arta veche românească, extras din Arta și tehnica grafică, Buletinul Imprimeriilor Statului, nr. 4–5, București, 1938

Cândea, Virgil, Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie, Editura Enciclopedică, 1991

Ciobanu, Ion Constantin, Stavilă, Tudor, Icoane vechi din colecţii basarabene, Editura Arc, 2000

Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, text îndreptat, completat şi indice de C. Săndulescu-Verna, Editura Sophia, 2000

Drăguţ, Vasile, Arta românească. Preistorie. Antichitete. Ev Mediu. Renaştere. Baroc, Editura Meridiane, Bucureşti, 1992

Drăguţ, Vasile, Pictura murală în Transilvania (sec. XIV–XV), Editura Meridiane, Bucureşti, 1970

Dumitrescu, Carmen Laura, Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978

Dumitrescu, Sorin, Noi şi icoana. 30 + 1 iconologii pentru învăţarea icoanei, Editura Fundaţiei Anastasia, Bucureşti, 2010

Evdokimov, Paul, Arta icoanei: o teologie a frumuseţii, traducere de Grigore şi Petru Moga, Editura Meridiane, 1993

Florescu, Radu, Ion, Miclea, Probota, Editura Meridiane, București, 1978

Grecu, Vasile, Cărţi de pictură bisericească bizantină, Tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1936

Herea, Gabriel, Pelerinaj în spaţiul sacru bucovinean, Editura Heruvim, Pătrăuţi, 2011

Lemn. Biserici din nordul Olteniei (f. a.), Imprimeria Arta Grafică, Bucureşti, 2010

Muşlea, Ion, Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 1995

Pop-Bratu, Anca, Pictura murală maramureşeană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982

Popoiu, Paula, Drăguş după 80 de ani de la prima campanie monografică, Editura Universitaria, Craiova, 2010

Porumb, Marius, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Academiei Române, 2005

Oprescu, George, L’Art du paysan roumain, apărută în seria Connaissance de l’âme et de la pensée roumaines, Académie Roumaine, Bucarest, 1937

Sinigalia, Tereza, Mănăstirea Probota, Editura Academiei Române, București, 2007

Slătineanu, Barbu, Studii de artă populară, Editura Minerva, București, 1972

Stahl, Paul Henri, Folclorul şi arta populară românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968

Stahl, Paul Henri, Constantin, Marin, Meşterii ţărani români, Editura Tritonic, Bucureşti, 2004

Ştefănescu, I.D., Arta veche a Maramureşului, Editura Meridiane, București, 1968

Văetişi, Adela, Arta de tradiţie bizantină în România, Noi Media Print, 2008

Vătăşianu, Virgil, Contribuţie la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Ţările Române, în Anuarul de istorie din Cluj, nr. III/1960

Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Ţările române, Editura Academiei, Bucureşti, 1959

Voinescu, Teodora, Radu Zugravu, Editura Meridiane, București, 1978