1

www.aced.md | et. 3, bd. Ștefan cel Mare 202, Kentford, Chișinău, Republica Moldova

Acest buletin este destinat producătorilor de tomate din Republica Moldova și este edi-tat de către Proiectul Compe-titivitatea Agricolă și Dezvol-tarea Întreprinderilor (ACED), finanțat de Agenția SUA pen-tru Dezvoltare Internațională (USAID) și Corporația Provo-cările Mileniului (MCC). Conți-nutul acestui buletin nu re-flectă în mod obligatoriu pozi-ția oficială a Guvernului SUA, USAID sau MCC. Buletinul este distribuit gratis și poate fi transmis sau multi-plicat fără restricții, cu condi-ția păstrării integrității texte-lor și menționării surselor.

Contacte: Coordonator: Specialist Instruire, ACED Oleg Stiopca, Dr., (+373)-22-595265 oleg_stiopca@dai.com Specialist producere legume, Alexandru Bejan (+373)-60-433001 Acest buletin are 4 pagini. Tirajul: 1400 exemplare Tipar: Elan Poligraf S.R.L. Distribuitor: Moldpresa S.A.

ACED

Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor

Buletin nr. 7,

Iulie 2012

DESTINATAR:

Buletin informativ pentru producătorii de tomate pe teren protejat

Cultura tomatelor în ciclul II de producție (cultura de vară - toamnă)

În Republica Moldova, reieșind din situația creată în ultimii ani, mulți producători au trecut la cultivarea tomatelor în două cicluri, o metoda care oferă posibilitatea fermierilor să evite perioada de august – septem-brie, când prețurile pe piață sunt mai mici. Ciclul I de producție: Semănatul se face iarna (de la sfârșitul lunii decembrie până la jumătatea lunii februarie); plantarea are loc primăvara devreme (la începutul lunii martie până la jumătatea lunii aprilie cel târziu). Numărul de buchete lă-sate este cuprins intre 3 (ciclu foarte scurt, extra timpuriu) și 6 buchete (ciclu mediu), iar recolta-rea începe în a doua ju-mătate a lunii mai și du-rează în funcție de plan-tare și numărul de buche-te lăsate până la mijlocul lunii iunie. Pentru ciclul întâi de producere se fo-losesc soiuri sau hibrizi semideterminați sau de-terminanți, cum sunt Ivet F1, Magnus F1, Cabinet F1, Siluet F1 și alții. Ciclul II de producție: 1. Semănatul se face primăvara sau vara, cu circa 3-4 săptămâni înainte de sfârșitul ciclului cul-turii care va fi schimbată cu tomate; 2. Plantarea se face cu începere de la 20 iunie pană la jumătatea lunii iu-lie. Numărul de buchete este în acest caz mai mare decât în primul ciclu și variază de la 6 până la 8, 10 sau chiar 12 buchete, dacă sunt posibilități de încălzire a serelor și menținerea culturi până toamna târzie. Pentru cultura tomatelor în ciclul II de cultură este preferabil de ales hibrizii cu o creștere determinantă sau semi-determinantă, de exemplu Ivet F1, Magnus F1, Cabinet F1, Siluet F1, dar pot fi folosiți și hibrizii cu creștere indeterminată, numai că se va face limitarea (continuare în pagina 2)

Fig. 1. Tomatele la 7 zile după plantare, al doilea ciclu.

2

creșteri prin înlăturarea vârfului de creștere, lăsându-se cel mult 12 buchete. 1. Semănatul Semănarea tomatelor pentru ciclul II are loc în perioa-da 10-20 iunie (pentru plantarea lui în a treia decadă a lunii iulie). Semănatul se va efectua în palete celulare în substrat nutritiv (identic ca și pentru ciclul I de cultu-ră). Este foarte important ca în perioada de germinare să asigurăm o temperatură optimă de 26-28 °C. După germinarea semințelor se efectuează repartizarea pa-letelor în seră, care este o operațiune obligatorie, ce prevede amplasarea paletelor într-un singur rând pe suporturi speciale sau în ghi-vece. Este preferabilă ampla-sarea paletelor într-un mediu unde predomină umbra sau într-o seră protejată contra razelor solare. Irigarea după repartizarea paletelor se face zilnic, sau chiar de două ori pe zi, în zilele cu temperaturi înalte. În paralel cu irigarea pot fi introduse îngrășăminte complexe în concentrații mici. Transplantarea (Repicatul) Perioada cuprinsă între semănat și repicat în timp de vară are 14-20 zile, în funcție de temperatura mediului și substratul utilizat. Practic, răsadul este gata de repi-cat din momentul în care poate fi manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiunilor de re-picare (chiar dacă nu sunt împlinite cele 20 zile mențio-nate mai sus). De asemenea, este bine să aibă 2 frun-ze dezvoltate și un sistem radicular bine format. Întârzi-erea repicatului conduce inevitabil la alungirea neco-respunzătoare a tulpinii și are efecte negative grave pe termen lung pentru plante. Repicarea tomatelor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, de culoare închi-să, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina suferă o re-ducere - până la pierderea totală - a funcțiilor specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive. De aseme-nea, trebuie reținut faptul că, indiferent de plantele repi-cate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic. 2. Plantarea Pentru hibrizii semi-determinanți și cei determinanți plantarea se face la 60-70 cm între benzi, 40 cm pe bandă și 30-40 cm pe rând (Fig. 2). La plantare este bine sa se pună în cuib un pumn de mraniță, care se amesteca cu pământul din cuib. Este foarte important

ca la plantare planta să fie plasată în groapa puțin înclinat până la primele frunze adevărate, ceea ce da posibilitate de formare a rădăcinilor pe întreaga porțiune de tulpină îngropată în sol. După plantare răsadul se udă cu 1.0-1.5 litri de apă la cuib sau se irigă între rânduri. Este foarte important să reținem că la roșii apa la irigare să nu stropească direct plantele, asta va duce la îmbolnăvirea lor. După plantare este necesar de instalat sistemul de irigare. Deoarece în perioada de vară temperaturile sunt înalte, tomatele după răsădire necesită irigare în fiecare zi, cu doze mici de apă, până în momentul când pornesc puternic în creștere, apoi se revine la

sistemul de iri-gare normal. Legarea plante-lor de tomate De obicei, toma-tele în sere sunt crescute în cul-tură înaltă (cultură de spa-liere) de seră. Sub fiecare rând de roșii, la acoperișul serei sau pe suporturi speciale, este legat câte un cablu de sârmă.

Ața se leagă de planta de tomate sub ultimă frunză de jos, în așa fel ca să nu stranguleze planta. Al doi-lea capăt al aței se leagă de sârma instalată deasu-pra fiecărui rând de tomate. Ața este răsucită pe sârma de două ori, ca să nu alunece, după care se face un nod alunecător, sau se leagă în laț, lăsând un capăt de ață de 20-30 cm pentru rezervă. La le-garea plantelor, pe parcursul perioade de vegetație, atragem atenția asupra faptului ca plantele să nu se umbrească între ele sau sa nu fie prea aproape una de alta. Răsucirea plantelor se efectuează o data pe săptămâna, în jurul aței, sau are loc legarea de ha-ragi la fiecare 1-2 internoduri. Înlăturarea frunzelor Pentru grăbirea coacerii fructelor de tomate, îmbu-nătățirea aerisirii și reducerea transpirației plantelor, treptat se recurge la înlăturarea frunzelor inferioare. De la început acesta se face până la primul buchet, pe parcursul coacerii tomatelor se face și până la al doilea buchet. Frunzele inferioare deja și-au făcut lucrul și nu mai sunt necesare - ele doar rețin plan-ta din creștere. Dintr-o singură trecere se poate de înlăturat 2 și nu mai mult (continuare în pagina 3)

Fig.2. Modul de plasare a plantelor de tomate la plantare.

3

de 3 frunze. În același timp, înlăturarea unui număr mare de frunze duce la stresarea plantei, fapt ce poate rezulta în crăparea fructelor din cauza reducerii bruște a transpirație. Frunzele de sub fiecare buchet se pot înlătura numai atunci când fructele de pe buchet încep să se coacă. Formarea buchetelor Dacă buchetele sunt mari, și hibridul posedă proprieta-tea de a forma fructe mari sau într-un număr mare, buchetul poate sa cedeze greutății fructelor. Asta re-zultă în ruperea buchetului de la tulpină și atunci creș-terea fructelor pe buchetul dat se oprește. Așa buchete trebuie din timp legate cu ață. Formarea buchetelor - ruperea sau tăierea manuală a florilor sau butoanelor. Pentru obținerea unor fructe mai uniforme și mai mari ultimele 2-3 flori a fiecărui buchet se înlătură. Acesta duce la reducerea număru-lui de fructe în schimb le vor fi mai mari și mai unifor-me. În cazul în care sunteți nevoit să întrerupeți creșterea plantei în înălțime, se taie vârful, lăsând 2-3 frunze deasupra ultimului buchet. Aceasta va permite ca to-matele de la ultimul buchet să se polenizeze florile și ca fructele să se coacă mai repede. Îmbunătățirea polenizării și formarea fructului Tomata este o cultură ce se autopolenizează. Temperatura înaltă, care se întâlnește deseori în ciclu II de cultivare a tomatelor, face dificilă formarea fructelor. Iluminarea abundentă în fa-za înfloririi duce la coacerea mai rapidă a pole-nului (temperatura optimală este de 22 – 25o C). Din cauza temperaturilor înalte și umidității înal-te a aerului, florile avortează, și astfel tomatele nu se polenizează. Pentru ca polenul mai ușor să polenizeze florile, dimineața aerul din seră se usucă puțin prin aerisirea serei. Pentru favoriza-rea polenizării florilor la tomate, între orele 9 și 11 plantele sunt vibrate (scuturate puțin) sau se loveș-te cu un băț pe sârma de care sunt legate, sau stâlpul care le susține. Polenizarea tomatelor se face și cu ajutorul insectelor, cel mai des sunt folosiți bondarii, care sunt și cei mai efectivi. O singură cutie de bondari (80-100 la număr) pot poleniza o seră de 30 de ari. De cele mai dese ori producătorii folosesc pentru pole-nizare stimulatorii de origine poloneză, de exemplu Betoxonul, care este foarte eficient, însă aplicarea lui este migăloasă. (continuare în pagina 4)

Ventilarea serelor (continuare din buletinul nr. 4)

Ventilarea artificială Pentru ventilarea artificială a serelor se folosesc ventilatoare electrice elicoidale axiale de presiune medie (Fig. 3). Paletele ventilatoarelor sunt elicoida-le și sunt un ajutor indispensabil în crearea celui mai bun mediu pentru creșterea productivității in sere. Cum să alegem ventila-torul Ventilatoarele trebuie selectate astfel încât să producă o circulație tota-lă a aerului de 0,01 m3/secundă la un 1 m2 de suprafață de cultivare. De exemplu, pentru o seră cu dimensiunea de 9 m x 40 m, Productivita-tea totală a ventilatoare-lor poate fi determinată conform relației: 9 x 40 x 0.01 = 3.6 m3/secundă.

Folosind 4 ventilatoare, pro-ductivitatea fiecăruia din ele va fi echivalentă cu 0.9 m3/secundă sau 3240 m3/oră. Amplasarea ventilatoarelor

Ventilatoarele trebuie monta-te perpendicular cu pămân-tul la o înălțime de cel puțin 0,6-0,9 m deasupra plante-lor. Dacă ventilatoarele sunt

mai sus de 0,9 metri, atunci acestea tind să miște aerul deasupra plantelor, dar nu printre aceștia, mai ales la tomatele nedeterminante. Ventilatoarele tre-buie plasate de-a lungul direcției de circulație a aerului la o distanță de aproximativ 25-30 ori mai mare decât diame-trul ventilatorului și la cel puțin de la 4,5 la 6 metri de la pereții de la capătul serei (Fig. 4) →. ■

Fig. 3

Fig. 3

3 benzi

2 benzi

4

ANUNȚ În luna iulie 2012, în localitatea Dvoastră va avea loc un seminar dedicat cultivării tomatelor în a do-ua rotație, organizat de ACED. Pen-tru informații suplimentare, vă ru-găm să-l contactați pe Alexandru Bejan, nr. de mobil 060433001.

Fertilizarea

Pentru a obține o recoltă înaltă și calitativă este ne-cesar de fertilizat permanent. Fertilizarea se poate efectua în două moduri:

Radicular (este administrată o dată cu apa de iriga-re);

Foliar (prin stropiri cu doze mici).

Fertilizarea radiculară este cel mai des folosită, pe când fertilizarea foliară este frecventă în perioada când plantele sunt mici. Când plantele ating o înălți-me mai mare, fertilizarea foliară devine anevoioasă. Pentru fertilizarea foliară se folosesc îngrășăminte total dizolvabile în apă, care conțin micro și macro elemente, cum sunt: Polyfeed, Solucat, Gro Green, și altele, care sunt introduse în Registru de Stat.

În dependență de modul de irigare, alegem și fertili-zanții care să-i folosim pentru fertilizarea radiculară. În cazul în care se folosește irigarea prin brazde, se pot folosi îngrășăminte atât minerale, cum ar fi Nitrat de amoniu (silitra amoniacală), superfosfatul, cât și îngrășămintele organice. Unicul avantaj al acestei metode de irigare este că putem folosi îngrășăminte-le mai ieftine, comparativ cu fertilizanții utilizați pentru irigarea prin picurare.

Pe parcursul perioadei de vegetație se fac 5-6 fertili-zări cu intervalul de 8-12 zile. Prima fertilizare se fa-ce după 12-14 zile după plantare, când plantele sunt deja total în floare și rădăcina este bine înrădăcinată. La prima fertilizare este necesar de evitat fertilizarea cu îngrășăminte ce conțin azot (N), pentru a nu pro-voca creșterea abundentă a lăstarilor.

Aceste aparate fac ca producătorii sa fertilizeze cu doze cât mai exacte, asigurând planta cu elementele minerale necesare. Pentru acest mod de irigare sunt folosite fertilizanții complecși cum ar fi Polyfeed, Gro

Green, Kristalon, Solucat și multe altele.

Calcularea dozei de fertilizant se face în dependen-ță de concentrația substanțelor active în fertilizant. De exemplu pentru a calcula mai rapid fermierii se reduc la legitatea următoare: pentru fertilizanții care conțin N16P16K16 norma de fertilizant se calcu-lează: 1gr de fertilizant pentru fiecare metru liniar de picurătoare. Pentru o seră în care avem o lungi-me a picurătoare de 250 de m vom folosi 250 gr de fertilizanți. ■

Fig. 5. Fertilizarea la irigarea prin picurare se face cu ajutorul dozatroanelor (a)

sau injectoarelor pentru fertilizare (b).

Fig. 5 a

Fig. 5 b