BULEI Caropl I 2009

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I

Ion Bulei

VIAfiA ÎN VREMEA LUI

CAROL I

© COPYRIGHT TRITONIC

BUCUREØTI / ROMÂNIA 2005

e-mail: [email protected]

tel./fax.: +40.21.242.73.77

wwwwww..jjuurrnnaalliissmm..rroo

wwwwww..ttrriittoonniicc..rroo

Colecflia: BIBLIOTECA DE ISTORIE

Coordonator: prof. univ. dr. ION BULEI

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaaflfliioonnaallee aa RRoommâânniieeii

BBUULLEEII,, IIOONN

VViiaaflflaa îînn vvrreemmeeaa lluuii CCaarrooll II // Ion Bulei . - Bucureøti :

Tritonic, 2005

Bibliogr.

ISBN 973-733-055-2

Coperta: CRISTIAN ROØU

Tehnoredactare: OFELIA COØMAN

Comanda nr. T 236 / noiembrie 2005

Bun de tipar: 11.XI.2005

Tiraj I: 1000 exemplare

Tipærit în România

TTRR IITTOONNIICCBucureøti

I. Realitæflile din jur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9II. Contribuabili, protecflionism øi schimburi

neechivalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21III. Adeværuri peste care nu se putea trece. . . . . . . . . . . . . 31IV. Fragilitatea echilibrului social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49V. Tresæriri de orgoliu ale burgheziei române . . . . . . . . . . 63VI. Oameni øi idei noi în politicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70VII. Tradiflii øi înnoiri în culturæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102VIII. Un intermezzo. Ziaristica la început de veac. . . . . . . 124IX. La noi, în Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136X. „Pasivism” sau „activism”? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165XI. În flinutul Bucovinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180XII. Politica externæ øi realitæfli etno°istorice . . . . . . . . . . . 185XIII. O amintire istoricæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237XIV. Mania franfluzismului øi reacflia contra ei . . . . . . . . . 242XV. „Capitala neamului românesc” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255

DE ACELAØI AUTOR:

• 1916 - Zile de varæ, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1978.

• Arcul aøteptærii 1914.1915.1916, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1981.

• Lumea româneascæ la 1900, Bucureøti, Ed. Eminescu, 1984, ed. a II-a,Editura PRO, 2004.

• Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Bucureøti,Ed. Politicæ, 1987.

• Atunci când veacul se næøtea, Bucureøti,Ed. Eminescu, 1990.

• Scurta istorie a românilor, Bucureøti, Ed. Meronia, 1996.

• Breve storia dei romeni, Alessandria, Edizioni dell’Orso, 1999.

• Conservatori øi conservatorism în România, Bucureøti, Ed. Enciclopedicæ,2000.

• O istorie a românilor, Bucureøti, 2004, Ed. Meronia.

• Democraflia la români (coautor), Bucureøti, Ed. Humanitas, 1990.

• Guverne øi guvernanfli (1866-1916), (coautor), Bucureøti, Ed. Silex,1994.

• Enciclopedia partidelor politice din România (coautor), Bucureøti, Ed.Meronia, 1995.

• Monarhi øi monarhii europene (coautor), Bucureøti, Ed. Silex, 1997.

• Enciclopedia de istorie a României (coautor), Ed. Meronia, Bucureøti,2000-2002.

• 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici

italiani (coautor), Ed.Univers Enciclopedic, Bucureøti, 2001.

Ediflii critice

• Sextil Puøcariu, M. Eminescu, Opere, vol. X, Onisifor Ghibu, P.P.Carp,Martha Bibescu, Elena Væcærescu

CCUUPPRRIINNSS

Cartea de faflæ reia lucrarea noastræ „Atunci când veacul senæøtea”, apærutæ în chiar zilele revolufliei române – sau ce o fi fost– din decembrie 1989 – ianuarie 1990. Este o reluare întocmai.Doar din când în când cu câte o nouæ intervenflie, de regulæ deprovenienflæ regalæ, într°un câmp de fapte greu de mærginit întregraniflele unui „românism” în expansiune. Ca øi lucrareaanterioaræ, Lumea româneascæ la 1900, republicatæ de curând deFundaflia PRO, øi aceastæ carte vine, ca o mærturie a unui alt timpistoric, în niøte vremuri agitate øi prinse de neînfrânata nebuniepostmodernæ în care træim. Oare n°a început aceastæ nebunieatunci, „atunci când veacul se næøtea”, adicæ îndatæ dupæ 1900?

Cartea aratæ gândul nostru de acum un deceniu øi mai bine.Într°un volum urmætor vom continua øi dezvolta acest gând cuinterpretæri øi fapte noi øi mai ales cu multæ viaflæ istoricæ. Pentrucæ istoria a fost øi ræmâne un element esenflial al identitæflii noastre.

Autorul

Cu intrarea în veacul XX , regatul român ia tot mai vizibil unaspect european modern. În 1906 refleaua de cæi ferate era de 3.180km. Din aceastæ întindere 3.126 km aveau ecartamentul europeannormal de 1 m 436 mm (doar liniile Iaøi°Ungheni øi Crasna°Huøiaveau altæ distanflæ între øine, 1 m 524 mm øi respectiv 1 m). Cæileferate erau îndreptate spre Europa apuseanæ, dupæ cum eraîntreaga societate româneascæ în pornirea ei spre modernizare.România poseda 24 km de linii ferate la 1.000 de km2 øi 500 kmpentru 1 milion de locuitori. Nu era mult în comparaflie cu flæriledezvoltate ale Apusului, dar era o realizare importantæ fæcutæîntr°un timp relativ scurt. Între 1869°1902 sporirea cæilor ferateurmase un ritm constant. 1.800 de km fuseseræ construifli dupæræscumpærarea din 1880 cu personal tehnic øi mijloace financiareproprii, renunflându°se la constructori stræini pe spezele statuluisau la concesionari stræini. Faptul dæduse o nouæ întrebuinflaremuncii naflionale øi realizase însemnate economii de la 318.610lei la 149.580 lei pe km (øi în aceastæ din urmæ sumæ intra øi costulpodului de la Cernavodæ). Refleaua de cæi ferate era legatæ dereflelele flærilor vecine în øase puncte: la Vârciorova, Turnu°Roøu,Predeal, Ghimeø øi Burdujeni cu liniile Austro°Ungariei øi laUngheni cu calea feratæ rusæ. Cu Bulgaria øi cu Serbia nu eralegæturæ directæ, ci de la o reflea la alta se fæcea transbordarea cuvapoarele pe Dunære. Deschiderea în afaræ a cæilor ferate române,dincolo de factori obiectivi (greutatea tehnicæ a podurilor pesteDunære), aræta øi ea orientarea spre Apus dar øi spre românii dinAustro°Ungaria. În fond, nimic surprinzætor în aceastæ constatare.

La 1 aprilie 1906 cæile ferate dispuneau de 537 locomotive, 491tendere, 13.406 vagoane øi 48 pluguri de zæpadæ. Materialul acestarulant provenea din Germania, Anglia, Austria, Belgia sau Franfla;era în întregime în proprietatea statului (excepflie fæceau 556vagoane, în proprietatea unor particulari). Reparafliile le fæceaucele øase mari ateliere de la Bucureøti, Iaøi, Paøcani, Galafli, Turnu

I

REALITÆfiILE DIN JUR

indicatoare ø.a. Statul publica „Buletinul zilnic al nivelului apelorDunærii”, care se afiøa în fiecare port, iar la fiecare 3°4 zile efectuamæsurarea adâncimilor øi verifica balizele2.

În calea navigafliei pe Dunære erau øi piedici. Între 1°3 lunifluviul era îngheflat. Desigur, o piedicæ naturalæ. Mai erau atunciøi altele. Trecerea prin canalul de la Porflile de Fier (2.480 km)se fæcea cu perceperea unor taxe prea mari. Construirea canaluluifusese încredinflatæ de cætre puterile semnatare ale Congresuluide la Berlin Austro°Ungariei. Aceasta singuræ, færæ consultareacelorlalte state riverane, instituise taxe care depæøeau cu mult pecele percepute de Comisia Europeanæ.

Serviciul navigafliei fluviale fusese înfiinflat în 1890 de cætreRegia Monopolurilor Statului. În 1902, parcul naval al statuluiromân avea 13 vapoare de pasageri, 11 remorchere, 57 ølepuri,12 tancuri, 11 pontoane. În total 104 bastimente. Reprezentau8.636.895 lei capital. Capacitatea nu era mare. Parcul acesta navalnu acoperea toate nevoile, dar era de aøteptat cæ nu va înceta sæcreascæ. Vapoarele româneøti deserveau 7 linii pentru traficul depasageri între porturile române øi cele sârbeøti sau bulgæreøti øi2 pentru traficul de mærfuri: Sulina°T. Severin øi T. Severin-Ratisbona. Numærul cælætorilor transportafli în 1901°1902 pe vaseleNavigafliei Fluviale Române a fost de 277.910 (øi 176.102 tmærfuri).

Navigaflia maritimæ avea în Constanfla o poartæ deschisæ sprelume. Pânæ la unirea Dobrogei cu flara, transporturile pe mare eraureduse. La Bræila øi Galafli nu urcau decât vasele mici. De obiceiaduceau mærfuri din Orient øi luau cu ele grânele pæmântuluinostru. Legarea Constanflei cu calea feratæ de restul flærii în 1895a lærgit dintr°o datæ capacitatea de întrebuinflare a acestui port.În 1905, prin porturile Constanfla øi Mangalia øi prin Sulina,Tulcea, Galafli øi Bræila, pânæ unde puteau ajunge vasele de mare,au trecut 2.620 bastimente încærcate cu un tonaj de 3.117.429 t.În acelaøi timp, au trecut 26.366 de pasageri. În toate porturileromâneøti (øi în cele fluviale) se descærcau mult mai pufline mærfuridecât se încærcau. Românii exportau de obicei produse agricolebrute øi grele. Importau în schimb produse fabricate caren°aveau nici greutatea, nici volumul celor exportate. Vasele careintrau aveau mult mai puflinæ încærcæturæ decât cele care plecau.De aceea, navlu era mare în porturile româneøti, mai mare decât

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 1111

Severin øi Constanfla. Atelierele din Bucureøti construiau øivagoane noi. Dar producflia era micæ øi nu acoperea nevoile.

Interesante ar fi câteva referiri la miøcarea trenurilor. În1905°1906 au circulat pe cæile ferate române 11.433 trenuri acce-lerate, de cælætori øi de mærfuri, 24.009 personale, 39.213 mixteøi militare, 49.521 de marfæ, 5.457 de materiale. Cælætorii, în acestræstimp, în numær de 6.590.824, puteau fi împærflifli astfel: 3,57%cu cl. I, 14,26% cu a II°a, 32,17% cu a III°a. Tarifele erau diferen-fliate ca în toatæ Europa.

În 1905°1906 au fost transportate 58.852 tone mærfuri întrenuri accelerate øi 5.723.636 tone în trenuri obiønuite. Dintreacestea din urmæ, cerealele øi fæina au constituit 40,87%, lemnelede foc øi construcflie 18,85%. Venitul cæilor ferate în acelaøi an afost de 70.908.119 lei, cheltuielile de 37.477.755 lei.

Beneficiul net al unui km de cale feratæ: 10.516 lei. Suficientpentru a fi meritat toate cheltuielile de mai înainte1.

Starea øoselelor øi a drumurilor nu era de fel bunæ. Din 1868se pusese în aplicare legea drumurilor øi construcflia acestora luaseun ritm mai alert. În 1906 øoselele pietruite erau în întindere de26.544 km (4.503 km erau în construcflie). Doar 2.871 km erauceea ce s°ar putea numi øosele naflionale, construite øi întreflinutede stat; celelalte fuseseræ construite øi erau întreflinute de judeflesau comune, o povaræ destul de grea pe spinarea locuitorilor. Deobicei întreflinerea era la inifliativa primarilor sau prefecflilor øide aceea foarte întâmplætoare.

Navigaflia fluvialæ se fæcea atunci pe Dunære øi de la Bivolariîn jos pe Prut. Alte cursuri de apæ nu erau utilizate. Prin lucrærileComisiei Europene a Dunærii acest fluviu devenise propice navi-gafliei øi pentru vase al cæror tonaj putea atinge 6.500 tone.Adâncirea øi curæflirea braflului Sulina, construirea a douæ diguriîn mare pentru a opri depunerea nisipurilor, curæflarea aceluiaøibrafl pe 22 km, construirea farurilor de la Sulina øi Sf. Gheorghe,a balizelor øi semnalelor la gura Sulinei øi pe cursul apei pânæ laGalafli, cheiurile din portul Sulina ø.a. erau cele mai importanterealizæri ale Comisiei care, fireøte, pentru amortizarea cheltuielilorinstituise taxe la intrarea øi ieøirea vaselor din Sulina.

La gurile Dunærii lucræri executæ øi statul român, nu numaiComisia Europeanæ. În amonte de Bræila asigura întreflinereanavigafliei prin lucræri de dragaj, instalare de semnale øi balize

1100 l ION BULEI

– omul acesta simbol al înnoirilor constructive – dæ un nou impulsmodernizærii aøezærilor noastre dunærene.

O cælætorie la Bræila în 1904 cu Iacob Cerchez: „Plouase bine,întrerupându°se în fine teribila secetæ care a bântuit mai tot anulholdele noastre. Totul se înviorase, verdeafla reapæruse, în toatepærflile plugurile de fier, grapele, baroanele bræzdau câmpia planæ,iar «semænætorii harnici», cum zice poetul, împræøtiau sæmânfla.Pustietatea Bæræganului nu e aøa mare cum mi°o închipuiam. Îndepærtare mereu se væd sate încærcate în verdeaflæ. La un loc, cevamai înainte de staflia Ianca, se zæresc clædiri importante proprie-tæreøti, magazii, împæduriri de lemn de salcâm. Mi se spune cæar fi un domeniu Pruniøorul al Eforiei Spitalelor. La Bræila ajun-gem seara. Impresie foarte bunæ. Oraø bine îngrijit, bine întrefli-nut bine pavat cu piatræ cubicæ sau bazalt. Strade drepte, trotuarelargi asfaltate, cele mai principale plantate. Cea mai importantæ,Strada regalæ, bordatæ cu frumoase magazine de tot felul. StradaPortului a tæiat malul ca sæ poatæ coborî la apæ. Pe StradaCælæraøilor numai plæcute locuinfle particulare ale unor persoanece se væd cæ au mijloace. O casæ mai mare, roøie, cu douæ etagiuri,a unui Mendel. Alæturi Palatul administrativ, ceva mai aproapegentilul local al Poøtelor. În fine, biserica greceascæ de un stil camfæræ stil, mai mult occidental decât oriental. Faflada este ornatæde douæ etagiuri cu câte patru coloane de marmuræ. Øi se terminæcu un turn ascuflit. Turla de la mijloc, joasæ. E duminicæ …De labisericæ mergem la grædina publicæ. Într°un chioøc elegant,înconjurat de verdeaflæ øi plante ornamentale, cântæ muzicamilitaræ. Prin alee, lume gætitæ; lângæ mal terasa dominæ øirurilede magazii lungi, învelite cu olane, flærmul larg pavat, bordat decheiul de granit, miøcarea portului, cærucioarele negre cu un calcare circulæ încærcate cu saci de grâne, diverse gherete øi birouride agenflii; apoi Dunærea ce nu pare prea latæ; vasele ancorate,trecerea în sus øi în jos a vapoarelor øi altor øalupe…fiærmul opus,acoperit de pæduri, tufiøuri øi pæøuni frumos nuanflate dupæ ploaiese întinde pânæ la linia munflilor pleøuvi ai Mæcinului. Iar aceloraø se zæreøte bine în fafla terasei, când îl bate lumina apusuluiøi îi desineazæ cele douæ subfliri minarete albe. Luciul apei laaceleaøi raze ia o nuanflæ de albastru metalic. Animaflia principalæeste în piafla Arhangheli, bordatæ de patru pærfli de case mari, detrotuare asfaltate øi plantate, ia la mijloc un scuar foarte îngrijit.


în alte pærfli unde vapoarele se duceau încærcate øi se întorceaula fel. Fireøte, diferenfla se scædea din preflul ce se obflinea dinprodusele româneøti, încæ „ binefacere” pentru flærile agrare.

Pavilionul românesc era mai slab reprezentat în navigafliamaritimæ decât în cea fluvialæ. În 1905 erau 4 vase de cælætori(al 5°lea, „Dacia”, era în construcflie la St. Nazaire øi va fi dat înfolosinflæ în 1907); erau 5 cargoboturi pentru mærfuri øi 3 vase deservitute. Ele deserveau douæ linii de navigaflie. Una, cea orientalæ,lega Constanfla de Constantinopol, Pireu, Mitilene, Smirna øiAlexandria (în 1906: 38.732 cælætori øi 30.359 t de mærfuri).Cealaltæ, linia occidentalæ, lega flærmul românesc de portulRotterdam din Olanda (se transportau numai mærfuri: 152.770 tîn 1906, în ambele sensuri).

Porturile dunærene româneøti încep sæ pulseze de o viaflæ nouæ.La Bræila se dau în folosinflæ cheiuri, magazii, antrepozite, bazinuløi patru dane din docuri, silozuri, linii de cale feratæ între magaziiøi port. În 1909°1910, Bræila avea 109 nave de servitute de tipuridiferite øi 250 de marinari. Giurgiu cunoaøte intense lucræri demodernizare: dragarea canalului Sf. Gheorghe, în 1896, o nouæplatformæ, un mare bazin terminat în 1910. Aceeaøi eræ de înnoirila Turnu Mægurele, Corabia, Calafat, Turnu Severin. În 1900 estestabilit noul port Zimnicea pe locul unde se aflæ øi astæzi. La Galaflise construieøte o mare magazie cu 338 silozuri hexagonale, o nouæclædire, un bazin special amenajat pentru exportul cherestelei(acostarea øi încærcarea simultanæ a 60 de nave)3.

O mare izbândæ e construirea portului Constanfla. Dupæ nereu-øita cu inginerul francez Adrien Hallier, lucrærile sunt înfæptuitede un grup de ingineri români în frunte cu Anghel Saligny. În 1900e construit farul de la Tuzla, cu aparat optic øi sirenæ, în 1902digul dinspre larg, în 1904 e terminat portul cu 2.014 diguri øi1.381 m cheiuri. În anii urmætori, pânæ în 1910, se construiescplatformele øi øoselele de acces, 2 silozuri mari pentru cereale, ocalæ pentru scoaterea navelor pânæ la 1.000 t, o uzinæ electricæ.

În porturile mari, Bræila, Galafli, Sulina øi, fireøte, Constanfla,sunt introduse elevatoare pentru încærcatul øi descærcatulnavelor. În primul deceniu al acestui veac se instaleazæ aproape50, cele mai multe la Sulina øi Bræila.

Înfiinflarea în 1908 a Direcfliei generale a porturilor øi cæilorde comunicaflie pe apæ sub aceeaøi conducere a lui Anghel Saligny

1122 l ION BULEI

cele douæ principale porturi dunærene ale noastre n°arætau ræula începutul veacului.

O datæ cu ridicarea porturilor se dezvoltæ øi øantierele de con-strucflii øi reparaflii. În 1893 Regia monopolurilor statului cum-pæræ de la o societate austriacæ Øantierul naval de la Turnu Severinøi de la reparaflii de nave trece la construcflia lor. „Principele Carol”,„Giurgiu”, „Cælæraøi”, „Domnul Tudor”, „Vasile Lupu”, mai multeremorchere, numeroase ølepuri, pontoane de acostare, macaraleplutitoare ø.a. sunt construite. Ba chiar, la un concurs cu øantierestræine, øantierul naval din Turnu Severin câøtigæ øi primeøtecomanda construcfliei yachtului sârbesc „Regina Draga”. Tot în1893 se înfiinfleazæ de D. G. Fenic øi alfli doi asociafli un øantiernaval la Galafli. Aici au fost reparate øi transformate multe nave.La Galafli a luat fiinflæ øi „Arsenalul flotei” pentru reparaflia navelormilitare øi construcflia de bærci øi øalupe.

La sfârøitul veacului al XIX°lea øi începutul celui urmætor celepatru mari sectoare ale oricærei viefli economice moderne aveauurmætoarea ordine: circulaflie, industrie, comerfl, agriculturæ. Eraordinea gradului de tehnicitate. Cu alte cuvinte, în agriculturæomul ræmânea prevalent øi tehnica era atunci slabæ, în comerfltradiflia juca un rol mai mare decât tehnica, în industrie cele douæelemente se îmbinau, în circulaflie însæ era maximum de tehnicæøi minimum de tradiflie. Nu întâmplætor deci spre circulaflie seîndreptau marile investiflii, totul øi din credinfla cæ tehnica eratemelia progresului øi panaceul relelor universale. România,intratæ în modernitate, urma regulile acesteia.

În cazul ei mai era øi o explicaflie socialæ. Din cele patru sectoareale vieflii economice, care interesa mai mult clasa dominantæ? Eraepoca în care dictau încæ marea proprietate øi elementele burghezeaflate în strânsæ legæturæ cu ea. Posibilitæflile de extensiune aleagriculturii nu se epuizaseræ. Tehnica nu interesa, aøadar, decâtîn mæsura în care uøura vânzarea grâului, beneficiul imediat. Øitransporturile erau determinante pentru câøtigurile mareluiagricultor.

În parlament, marii proprietari erau aceia care îndemnaumereu la investiflii în transporturi. E ilustrativæ interpelarea luiGr. G. Cantacuzino, fiul Nababului, de la 22 noiembrie 1905! În1890, spunea el, producflia de cereale a fost de 3.700.000 tone. În1903 s°a ridicat la 5.5000.000 tone. Or, cæile ferate nu øi°au sporit


Aici e frumoasa øi faimoasa casæ Ralli cu trei etagiuri dintre careunul ocupat de somptuoasele saloane ale Clubului, iar josul eocupat de un cafeu øi cofetærii. […] De aici pornesc tramvaieleelectrice spre docuri, spre garæ, spre lac øi monument. Mai toatænoaptea e un zgomot infernal. Numai modesta bisericæ, færæ turlæ,care a împrumutat numele sæu pieflii, stæ tæcutæ de o parte ascuarului. La doi paøi de aceastæ miøcare, dai de strade ticnite,ca Belvedere, unde am væzut o micæ cæsuflæ cu acoperiø de olaneînaintând mult afaræ ca sæ garanteze zidul de ploaie øi de cælduræ.Îmi închipui cæ pe timpul turcilor mai toate trebuie sæ fi fost camaøa. O strædiøoaræ Rosetti, o piaflæ micæ numitæ «Pologonalæ» cucopaci øi o fântânæ la mijloc, case foarte plæcute împrejur. O stradæBolintineanu, ce duce la Grædinæ, cu case de bogætaøi: a lui Sulioti,în fafla intrærii cu balcon øi terasæ; peste drum a unor ovrei, Bach,vastæ ca un minister; a unui gæitan, lucratæ în cæræmidæ aparen-tæ øi o cæsuflæ scundæ curatæ cu acoperiø de olane destul de veche”.

Øi acum Galaflii, cu acelaøi Iacob Cerchez: „Cu un vapor local,care face de mai multe ori cursa, ne°am dus la Galafli. În acea ziera «Orientul», care are un apartament rezervat pentru familiaregalæ øi cu care m°am întors eu din stræinætate […] Într°o oræ,abia timpul de a sfârøi un dejun bun, am øi ajuns. Ceva înainte,punctul fiiglina øi gura Siretului. Deøi este oarecum însemnatafluent, din comparaflie se vede ce diferenflæ este de a fi Dunære.Galafliul se aflæ pe un platou mult mai înalt ca Bræila. La cheiulde piatræ aøteaptæ øi tramvaiul øi birjari muscali cam særæcæcioøi,probæ cæ au mai puflini coconaøi clienfli. Urci bine pânæ ajungi sus.Strada Domneascæ, largæ, lungæ, plantatæ, pavatæ cubic, bordatæîn partea comercialæ de clædiri mari europene, regulate; de magaziiøi oteluri frumoase, iar mai în sus, de locuinfle particulare eleganteøi ornate de grædini îngrijite. Apoi câteva clædiri publice, precum:palatul administrativ, Curtea de Apel cu fafladæ cafenie øi verdeaflæîmprejur, Institutul de educafliune Notre Dame de Sion, cu clædirivaste perfect întreflinute; palatul episcopal în cæræmidæ aparentæ;grædina publicæ, poate mai puflin frumoasæ øi îngrijitæ ca cea dela Bræila. Întreg oraøul ni s°a pærut ceva, ceva mai bine întreflinutca vecina sa. Poate însæ sæ fie numai o pærere a unei prime øi prearepezi impresiuni. Are însæ apæ tot aøa bunæ øi abundentæ ca Bræilaøi are øi mai multæ luminæ electricæ”4. Privite cu un ochi binevoitor,

1144 l ION BULEI

cinci°øase arendaøi mai mici sau de la flærani grâu prost øi acestegrâne le amestecæ, face o sortæ oarecare, mai adaugæ chiar corpuristræine.”

Øi Grigore Cantacuzino cerea 7.700 de vagoane, cerea mærireaparcului de locomotive cu cel puflin 100, mærirea puterii de cum-pærare a materialului rulant, 48 km cel puflin de linii de garaj pringærile principale øi în porturi, dublarea unor cæi ferate (pe atuncinu era dublæ decât linia Bucureøti°Ploieøti), mærirea capacitæfliiporturilor ø.a. Îøi dæ seama cæ nici 100 de milioane n°ar ajungeøi mult timp ar trece pânæ s°ar împlini atâtea cereri øi se mulflu-meøte cu mæsuri urgente de depozitare a grânelor în gæri, cu liniide garaj mai multe, cu dezaglomerarea portului Constanfla (celmai cæutat de agricultori pentru cæ navlu era cu mult mai scæzutdecât cel de la Bræila sau Galafli). „Cæci, d°le ministru (era IonGrædiøteanu la Lucræri Publice), trebuie sæ væ dafli seama cæ flaraa pierdut ræbdarea, agricultorii sunt sætui de a se plânge veønicfæræ sæ fie ascultafli; nu mai admitem paleative momentane”5.

Dar nu numai marii proprietari erau interesafli în sporireamijloacelor de circulaflie. Înmulflirea lor øi crearea unor institutede credit erau øi visurile burgheziei ce se ridica. „Cel dintâi semnde civilizaflie într°o flaræ sunt øoselele, drumurile de fier øi plutirea”– spunea I. C. Brætianu. Îøi ilustra aceastæ idee cu pilde de laromani, de la englezi øi francezi. „Într°un moment de renaøtereca acela în care ne aflæm, ar trebui, ar fi politic chiar, ca cei dintâipaøi ce vom face în aceastæ viaflæ nouæ sæ fie de naturæ a dovedilumii cæ suntem øi cu fapta strænepoflii poporului uriaø, cumsuntem cu limba øi cu numele, cæ cunoaøtem ca dânsul care suntcele dintâi condifliuni de civilizafliune øi cæ avem energia de a leexecuta. Sæ pæøim dar ca dânøii, sæ ne punem la luptæ, unii cubraflele, alflii cu øtiinfla øi cu pungile…øi sæ ridicæm øosele, sætragem drumuri de fier, sæ canalizæm râurile, sæ zidim porturi øisæ organizæm companii de navigaflie”6.

Parafrazându°l pe B. Gibbins, din a lui Istorie a industriei dinAnglia , care constata cæ sub strælucirea victoriilor lui Eduard alIII°lea si Henry al V°lea stætea prozaicul sac de lânæ, Øt. Zeletincredea ca nu e mai puflin adeværat cæ la temelia edificiuluiRomâniei moderne stætea prozaicul sac de grâu. Øi era deci firescca o preocupare de seamæ a clasei conducætoare române sæ fi fostsporirea mijloacelor comerflului de cereale. Într°o atare politicæ


materialul rulant în acelaøi ritm. Lipsa de vagoane øi de locomotiveera frapantæ. În lunile de varæ era nevoie de 7.000 de vagoanepentru transportul grânelor. Statul n°avea însæ mai mult de 5.800,din care doar 5.300 în stare de circulaflie. N°avea decât 512locomotive, din care circa 100 erau în veønicæ reparaflie sau înaøteptarea reparafliei, atelierele de întreflinere fiind pufline øi deo slabæ capacitate. Dar erau toate aceste utilaje puse la dispozifliaagriculturii? Nu erau. Øi Grigore Cantacuzino nu ezitæ sæ acuzeadministraflia cæilor ferate pentru cæ acorda un numær prea marede vagoane transporturilor militare. „Încercæri, manevre, tragerila flintæ trebuiesc fæcute în aøa mod øi transporturile de trupetrebuiesc fæcute în aøa fel, ca sæ nu opreascæ cursul întregii noastredezvoltæri”.

În gæri mærfurile nu erau depozitate cum trebuie. Cerealeleræmâneau uneori cu lunile færæ adæpost, færæ traverse dedesubt,færæ muøamale peste ele. „Case mari de comercianfli au fost ruinate,cunosc personal mai mulfli negustori care s°au sinucis când auvæzut pierdut capitalul lor.” Senatorul Øtefan Filipescu, mareproprietar care pierduse însemnate cantitæfli de vinuri superioaredin cauza proastei depozitæri, îi scria lui Gr. Cantacuzino: „Deøiliberal de baøtinæ, permitefli°mi sæ væ aduc elogii, dacæ prininterpelarea anunflatæ vefli reuøi a se aduce ordine la aceastæinstituflie (C.F.R.°ul – n.n.) care øi°a luat dreptul de stat în stat,nerespectând legile øi avutul celor ce le furnizeazæ lefuri øiîndemnizæri grase”.

La lipsa de vagoane, de locomotive, de spaflii de depozitare,Grigore Cantacuzino adaugæ øi lipsa de capacitate a porturilor.La Bræila nu se puteau descærca zilnic decât 600 de vagoane, laGalafli 200, la Constanfla 250, la Cælæraøi 60, la Corabia 200, laGiurgiu 40 ø.a. Aceasta teoretic. În practicæ, la Constanfla, de pildæ,nu se puteau descærca mai mult de 120 vagoane. Øi aceasta cumare greutate. Cheiurile nu erau în 1904 încæ suficient de largipentru a îngædui miøcarea trenurilor, a cæruflelor ø.a. Negustoriiamestecau grânele. „Dl. Cincu, un mare agricultor, recunoscutpentru grânele sale frumoase, dacæ ar vedea grânele sale laConstanfla sau Anvers, nu le°ar mai recunoaøte. De ce, d°lor?Negustorul nu exportæ niciodatæ grâul românesc de la marii pro-prietari, care cultivæ bine, aøa cum i°a fost vândut. El cumpærægrâu bun de la dl. Cincu, de exemplu, dar mai cumpæræ de la

1166 l ION BULEI

Era o impresie fugaræ sau mai curând o dorinflæ a cærei împlinirepærea cæ nu se vede? Ziarul „Universul” deja o vedea însæ. Pentruun reporter al sæu din 1903 chestiunile economice erau cele carestæpâneau conøtiinfla naflionalæ. Cele politice nu mai aveau atâtacæutare. „Nimeni nu se mai înflæcæreazæ astæzi pentru o modifi-care a Constitufliei øi puflin cercetatæ ar fi o întrunire pe care arconvoca°o cineva pe aceastæ temæ. În schimb, orice chestiune deordine economicæ atrage numaidecât atenfliunea generalæ. Øiatenfliunea publicæ nu se oboseøte curând când e vorba de ase-menea chestiuni.” Øi „Universul” conchidea cu mândrie: „Întrepopoarele din partea sud°ræsæriteanæ a Europei øi pentru timpuløi mijloacele ce le°am avut la dispozifliune, am ajuns la o stare careîngæduie pentru multæ vreme funcflionarea regulatæ a statului øiprogresul sænætos, færæ zguduire”.

Regimul Constitufliei de la 1866, cu modificærile ei din 1884,întreaga dezvoltare politicæ de la Unirea din 1859 schimbaseræpe dinæuntru aspectul flærii.

Rapiditatea schimbærilor era mare. Era resimflitæ de toatælumea. Uneori frapant. Iatæ°l pe Radu Rosetti, scriitorul øi docu-mentatul autor al cærflii de epocæ Pentru ce s°au ræsculat flæranii.El simte biografic schimbarea vremii. Se næscuse la 14 septembrie1853 dintr°o familie veche øi însemnatæ a Rosetteøtilor, al cæreigenealog øi cronicar a øi devenit. Øi scriind de familia lui, a avut„nofliunea exactæ a condifliei castei”, cum spunea G. Cælinescu.Adicæ nu øi°a creat stræmoøi de legendæ. A scris obiectiv øi færæfumuri. Bunicul lui era hatmanul Ræduceanu Roset, mai apoi marelogofæt, „bærbat straønic”, om iute la minte. Purta iølic pe cap øimeøi în picioare. Fiul sæu, Ræducanu Rosetti, face studii la Münchenøi se occidentalizeazæ (pânæ øi numele suferæ o metamorfozægalicæ). În casa Rosetteøtilor pætrund idei øi moravuri noi. RaduRosetti, fiul lui Ræducanu, duce mai departe aceastæ transformare.Scriitorul observæ cu uimire în Amintirile sale: „Nu cred sæ fie altæflaræ în care toatæ viafla publicæ øi privatæ sæ se fi schimbat mairæpede øi mai desævârøit decât la noi øi mai ales în care orice urmæa unui trecut, relativ foarte apropiat, sæ se fi stins atât de complectøi de ræpede ca la noi”. Pânæ øi obiectele de uz zilnic din primajumætate a veacului trecut, adicæ mobilele, ustensilele casnice øide lux, moda vestimentaræ, toate au dispærut. Radu Rosetti, întinerefle, nu mai vede în casæ ceea ce întâlnise în copilærie.


între moøierime øi burghezie consensul a fost complet. În altelen°a fost atât de total. De aceea poate øi succesele în construireamijloacelor de transport au fost atât de mari, devansând celelaltedomenii ale vieflii moderne.

Serviciul poøtal era în România organizat dupæ serviciilesimilare din Apus. Dupæ 1874, când flara intra in Uniunea PoøtalæUniversalæ, se introduc toate inovafliile domeniului: cærfli poøtale,mandate poøtale, colete, imprimate, abonamente la ziare ø.a. Între1875°1905 numærul corespondenflelor poøtale crescuse aproape de11 ori, ceea ce echivala cu 17 corespondenfle poøtale anual (locul13 în Europa, înaintea Rusiei, Bulgariei, Greciei, Serbiei, Spanieiø.a.). În toatæ flara erau 3.378 birouri poøtale (un oficiu la 38 km2

øi la 1.900 locuitori). Serviciul era bine organizat.Telegraful (primele linii în 1854) avea øi el o bunæ organizare

øi o extindere potrivitæ (liniile telegrafice aveau o desfæøurare defire în 1905 de 18.512 km, de 20 de ori mai mare decât în 1855,iar pentru trebuinflele cæilor ferate se mai adæugau 8.563 kmdesfæøurare). La Constanfla se înfiinfleazæ øi o staflie de telegrafiefæræ fir, sistem Moscani, cu o distanflæ de 500 km øi tot de aicipleacæ, în 1905, un cablu submarin spre Constantinopol. În 1904s°au transmis 2.635.026 telegrame (România ocupa locul al 8°leaîn Europa în aceastæ privinflæ, iar în raport cu numærul populaflieilocul al 4°lea, dupæ Elveflia, Germania øi Suedia).

Telefonul se introdusese în 1884 când s°a construit prima linieîntre Direcflia generalæ a poøtelor øi telegrafelor (dupæ aceea øi atelefoanelor) øi Ministerul de Interne. Mai întâi s°au înfiinflat liniilocale, în oraøe, apoi între oraøele vecine. Dupæ 1894 refleaua începesæ se extindæ la sate. În 1906 aproape toate comunele rurale eraulegate telefonic de capitala districtului. În acest an se inaugureazæøi o linie telefonicæ directæ între Bucureøti øi Budapesta, prinPredeal øi Braøov. Erau atunci în flaræ 158 stafliuni centrale, 2.738cabine publice øi 3.688 posturi de abonafli. Convorbirile nu erauprea ieftine, dar nici foarte scumpe (o convorbire de 5 minute înaceeaøi localitate costa 25 de bani, între douæ comune din acelaøidistrict 50 de bani, 1 leu între comune limitrofe øi 1,50 lei întredouæ posturi din judefle nelimitrofe).

La 3 februarie 1903 „Epoca” lui Nicolae Filipescu scria: „Cândoare o sæ ne trezim øi noi din apatia ce arætæm faflæ de stareaeconomicæ a flærii? Dar se vede cæ la noi numai politica pasioneazæ”.

1188 l ION BULEI

Cât de împoværat de impozite era contribuabilul român? Dupæcalculele lui I. I. C. Brætianu din 1906, venitul mediu (mijlociu sezicea atunci) al flæranului nostru era mai mic de 1.000 lei pe an.În Germania, contribuabilul care avea un venit mai puflin de 1.125lei (900 de mærci) era scutit de impozitul pe venit, iar în Angliaera scutit dacæ avea mai puflin de 3.051 lei (125 livre). Altfel spus,pentru flæranul român sarcina impozitelor începea de acolo (de lamult mai puflin chiar) de unde în alte flæri ea înceta. Desigur, altstandard de viaflæ, existent øi înainte de 1900 øi dupæ. Incontes-tabil, contribuabilul român era mult mai încærcat decât cel dinflærile dezvoltate. Dar o cunoaøtere exactæ, întemeiatæ pe cifre, araportului dintre impozite øi veniturile particularilor nu se puteaface. Se putea øti care era situaflia în Belgia, Olanda, Anglia sauGermania, dar era foarte greu de stabilit în Vechiul Regat. Nuexista un impozit general pe venit din care sæ se scoatæ venitulglobal al flærii. În 1887, Take Ionescu calcula acest venit la 1 mili-ard, luând de bazæ raportul gæsit în Franfla între venitul proprie-tæflii funciare øi venitul total, raport pe care în România îl ridicadestul de fantezist la 1/5. N. Filipescu, în raportul sæu asuprabugetului statului pe 1900°1901, neavând alte elemente, calculavenitul general al flærii, în comparaflie cu Anglia, Franfla øi Belgia,luând drept criterii comerflul exterior øi operafliunile Bæncii Naflio-nale øi dovedea cæ, plætind statului aproape tot atât cât plæteaubelgienii øi fiind mult mai særaci ca ei, românii erau mai împoværaflidecât ei. În 1902, Em. Costinescu, financiarul cel mai capabil înacel moment, prezenta camerelor o altæ evaluare a activuluimobiliar al României. El læsa la o parte împrumuturile externeøi grupând emisiunile interne ale creditelor funciare rurale øiurbane, emisiunile rentei interne 4% øi ale rentei de Iaøi ajungeala o sumæ de 55.083.912 lei. La ea adæuga emisiunile diferitelorsocietæfli din flaræ, împrumuturile ipotecare particulare, în afaracelor ale creditelor, numerarul întrebuinflat în întreprinderi øi

Ligheanele, ibricele de alamæ galbenæ, afumætoarele de argint,ciubucele cu tot tacâmul lor, narghilele ø.a. au fost înlocuite. Nicianterie nu mai vede. Cu atât mai puflin caftane boiereøti, iølicuri,giubele, conteøe, beniøari, øalvari øi meøi.

Este aceasta transformarea unei clase sau a societæflii întregi?În orice caz, cea a clasei posedante de pæmânturi e foarte vizibilæ.Metamorfoza coincide cu decæderea materialæ. Aristocraflia nu maipæstreazæ pentru ea însæøi, de regulæ, decât cultura øi unele profesiiprivilegiate, ca diplomaflia sau cariera militaræ, læsând sæ se scurgædin mâinile sale averea materialæ care încape în mâinile bur-gheziei. Aceasta din urmæ, îmbogæflindu°se, aspiræ øi la înælflareculturalæ în societate. Ca Iancu Urmatecu din romanul Sfârøit deveac în Bucureøti, al lui Ion Marin Sadoveanu, care se apropie delumea Barbilor, ca om de casæ al acestora, descoperind treptatvaloarea culturii, pentru el deocamdatæ pragmaticæ. Între cele douæclase e un contrast. Pare o antinomie între viaflæ øi forme, întreagitaflia freneticæ øi interesatæ a lumii lui Urmatecu øi TænaseScatiu øi rafinamentul visætor al lumii baronului Barbu sauComæneøtenilor. Obiectele din jur o exprimæ. În camerele baronu-lui Barbu gæseøti tot felul de lucruri nefolositoare, dar încærcatede amintiri: anterie, iølice, cuflite de fildeø, ceasornice, miresmegrele øi stætute. Totul pare o desævârøitæ uitare. În casa luiUrmatecu obiectele sunt banale, sunt de duzinæ, dar sunt toatede folos, au un rost practic. Între cei doi poli este generaflia carevine øi care se va gæsi într°o ambianflæ socialæ ce nu se mai schimbæatât de repede. Dimpotrivæ, va tinde sæ se stabilizeze.

Toate înnoirile le plætea din greu cetæfleanul României deatunci.

2200 l ION BULEI II

CONTRIBUABILI, PROTECfiIONISM ØISCHIMBURI NEECHIVALENTE

sunt prea grele øi ræu venite”. Dintre cei doi oameni politici, liderulliberal se apropia de adevær, dar nici el nu°øi dædea seama dedramatismul adeværului, mult mai tulburætor decât øi°l închipuia1.

Sarcina impozitelor trebuie privitæ øi prin prisma creøteriidatoriei publice. La 1 aprilie 1907 aceastæ datorie era de1.435.394.804 lei øi 40 de bani. Cele mai multe din titlurile de rentæle deflineau bæncile din Berlin (769.422.000 lei), apoi cele din Paris(462.182.000 lei), urmau cele din Bruxelles (8.074.500) øi Anvers(7.869.000). Acesta era øi principalul neajuns al datoriei publiceromâneøti, adicæ faptul cæ se afla plasatæ în cea mai mare parteîn stræinætate. Doar a 8°a parte din titlurile de rentæ se gæsea înflaræ. Datoriile externe puteau produce – øi în fapt produceau –serioase greutæfli economice. Anuitæflile se plæteau în afaræ øi platalor agrava totdeauna orice dificultate læuntricæ. Producea zdrun-cinarea balanflei economice, cum se întâmpla în anii de crizæ agraræ.În tot ræul era øi un bine. Aproape întreaga datorie publicæ eraconstituitæ din rentæ amortizabilæ, unele împrumuturi urmând ase stinge în perioade relativ scurte, între 16°32 ani.

E interesantæ o comparaflie cu câteva flæri balcanice: Grecia,Serbia, Bulgaria. Datoria publicæ a Greciei era în 1907 de897.568.960 lei, cu o medie de 353 lei pe cap de locuitor (populafliaGreciei era de 2.700.000 locuitori). Deci era aproape dublæ ca aRomâniei (la o populaflie de 6.700.000 locuitori avea 1.435.394.804lei datorie). În plus, Grecia era o flaræ mult mai særacæ decâtRomânia. Exportul ei în 1905 se ridica la 83.900.000 lei, pe cânda României fusese de 457.101.394 lei (desigur, cifra exportului estenumai un element al bogæfliei unei flæri). Dar Grecia era într°osituaflie mai deosebitæ la începutul veacului. În 1897, în urmaræzboiului færæ succes împotriva Turciei, ea fusese nevoitæ sæ°iplæteascæ o indemnitate de 94 milioane øi pentru aceasta îøisupusese finanflele unui control internaflional.

O altæ comparaflie se putea face cu Serbia. La o populaflie de2.600.000 locuitori avea o datorie de 467.687.300 lei. Ca øi Grecia,Serbia era mai puflin bogatæ decât România (în 1903 exportul eifusese de 59.967.000 lei. Industrie aproape cæ nu avea). Împru-muturile ei erau mai toate garantate de anumite venituri alestatului: accize, monopolul tutunului. Datoria publicæ a Bulgarieiera în 1906 de 461.200.000 lei. La o populaflie de 4.023.239 locuitori,datoria ei reprezenta jumætate din datoria României. Dar øi


disponibil în bænci øi la particulari. Cifra la care ajungea era de1.060.000.000 lei. Aceasta ar fi reprezentat averea mobiliaræ a flærii.La ea mai adæuga cifra de 6.088.868.900 lei, reprezentând, dupæel, averea imobiliaræ, calculatæ luând ca punct de plecare venitulproprietæflii funciare, capitalizat pe baza 5%. Totalul la care ajun-gea era de 7.148.868.900 lei. Adicæ aceasta era averea regatuluiromân în 1902. Cifrele n°aveau însæ o siguranflæ. Nici o cercetareprecisæ øi nici o statisticæ exactæ nu le stætea la bazæ. Virgil Arion,prezentând proiectul de buget pe 1906°1907, ridica valoarea avuflieiflærii la circa 9 miliarde (adæuga venitul cæilor ferate, al poøtelorøi telegrafului, al minelor, pædurilor statului, stabilimentelorbalneare ø.a.). Prin comparaflie, Belgia (7 milioane locuitori în 1904)avea încæ în 1893, dupæ calculul lui Graux, 34 miliarde. Dar Suediaîn 1898 avea 12 miliarde (5.260.811 locuitori în 1904), deci doarcu 33°50% aproximativ mai mult ca România. Ungaria avea în1905 în jur de 30 miliarde, dar era întreit mai mare decât VecheaRomânie din punct de vedere al suprafeflei øi populafliei(325.325 km2 øi 19.254.559 locuitori în 1900).

Dar pentru a putea calcula greutatea sarcinilor publice înRomânia nu ajungea compararea bogæfliei generale a flærii cubogæflia altora. O comparare a raportului care exista între masatotalæ a cheltuielilor statului øi capitalul naflional se impunea.Dupæ calculele lui Virgil Arion, în România acest raport ajungeala 2,5% (în Anglia 0,8%, în Franfla 1,6%, în Suedia 1,9%, dar înUngaria 4,4%). I.I.C. Brætianu demonstra însæ cæ acest calculsuferea de neluarea în considerare a cifrei comerflului exterior încadrul avufliei naflionale, a proporfliilor în care judeflele øi comu-nele îøi alimentau cheltuielile din venituri, altele decât impozitele(„Nicæieri nu sunt impozitele comunale relativ mai mari, faflæ cualte venituri, decât la noi, care reprezintæ 80,52%, ia în bogataAnglie numai 60,39% din cheltuielile bugetare”). Concluzia luiBrætianu nu era deloc aceeaøi cu a lui Virgil Arion. A acestuia dinurmæ era optimistæ: „vedem dar cæ dacæ suntem relativ maiîmpoværafli decât sunt contribuabilii din Franfla, Anglia, Suedia,suntem mult mai uøor impuøi decât locuitorii Ungariei”. Aøadar,dacæ asupra contribuabilului român (în principal, asupra flæra-nului) se puneau noi impozite, era departe de a se ajunge la limitasuportabilitæflii sale. Concluzia lui Brætianu sunæ altfel: „contri-buabilul nostru este foarte încærcat øi impozitele noi, care se aduc,

2222 l ION BULEI

ræspundea cu amaræ durere: „cu alte cuvinte trebuie sæ ræmânemilofli ca sæ avem onoarea de a fi prenumærafli între slugile plecateale tuturor puterilor”3.

Taxele percepute pe circulaflia mærfurilor erau færæ îndoialæo sursæ importantæ de venituri øi pentru flærile agricole, dar nurecuperau pierderile din diferenfla de prefluri dintre materiile primeøi produsele fabricate. Cheltuielile de transport ajungeau a fisuportate pânæ la urmæ exclusiv de flærile agricole. Øi, cum scriaacelaøi M. Eminescu, excepflional gânditor, nu numai genial poet:„pentru o flaræ agricolæ, cheltuielile de transport ræmân darea ceamai oneroasæ øi au efectul de a secætui din ce°n ce productivitateabrazdei, a reduce pe om la rolul de salahor agricol, a înmulfli casteleimproductive, a spori trebuinflele în disproporflie cu puterea deproducere…”4.

De aici nevoia de a dezvolta øi alte ramuri economice, nu numaitransporturile. Øi în primul rând industria proprie, care suprimatransportul materiilor prime (era de presupus pentru început oindustrie bazatæ pe materii prime interne) sau îl reducea la foartepuflin. „Pururea era væzut în diviziunea muncii – scria Eminescu– principalul mijloc în contra mizeriei actuale, dar am constatatcæ aceastæ diviziune nu se poate întâmpla pe cât timp meseriilevor fi paralizate prin concurenfla fabricatelor stræine øi în fine cæeducaflia noastræ industrialæ este cea care cere sacrificii øi cæ lemeritæ mai mult decât acea educaflie sterpæ care produce zecilede mii de aspiranfli la funcfliuni”5.

Industria, deocamdatæ, era la început. Cele mai multe dintrefabricile existente erau înfiinflate în ultimul deceniu al veaculuial XIX°lea øi în primul din secolul care tocmai începuse. Nu erauøor de pætruns în lumea industrialæ. Agricultura, încæ în fazæextensivæ, reflinea populaflia pe câmpuri, capitalurile indigene eraupufline øi scumpe, lipsea un combustibil ieftin (abia punerea învaloare a petrolului acoperæ aceastæ lipsæ), lipsea o mânæ de lucrucalificatæ øi, dincolo de toate, era prea mare concurenfla industrialæstræinæ. Intervenflia statului în protejarea industriei îøi face însætreptat efectul. Ancheta industrialæ din 1901°1902 (ideea ancheteiera foarte izbutitæ øi realizarea ei o reuøitæ statisticæ) dædea unnumær de 62.188 stabilimente industriale cu un total de 107.010lucrætori. Din aceste stabilimente doar 236 aveau o vechime ante-rioaræ anului 1886. În 1904, 471 de stabilimente erau considerate


Bulgaria era mai puflin bogatæ decât România. Întindereasuprafeflei cultivate era de 2.684.601 ha. În România se ajungeala 5.912.942 ha. Capitalul investit în Bulgaria era de circa 30 demilioane, în România trecea peste 250 milioane. Cæile feratebulgare aveau o întindere de 1.565 km (1.209 în proprietateastatului), cele româneøti 3.176 km øi alte sute de km în construcflie.Exportul ei fusese în 1905 de 147.960.688 lei, de trei ori mai micdecât cel românesc2.

Datoria publicæ a României avusese cauza nu în ræzboaie saucalamitæfli naturale, ci în lucræri publice: cæi ferate, poduri, gæri,ateliere, docuri, material rulant, portul de la Constanfla, øosele øidrumuri, navigaflie fluvialæ øi maritimæ, construcflii administrative.Cifra cheltuielilor în 1906 trecea de un miliard (965.329.639 leiîn 1899). Cheltuieli se fæcuseræ în instalafliile industriale de totfelul, în dotarea poøtei øi telegrafului, a stabilimentelor balneareale statului, a fermelor sale model. Aproape întreaga datorie publicæera reprezentatæ printr°un activ de o egalæ valoare constituit dindomeniul industrial al statului, din tot felul de construcflii øiinstalaflii. Era un activ producætor de venit, mai devreme sau maitârziu sau chiar în acel moment, alimenta resursele statului øicontribuia la ridicarea flærii. Orice cale feratæ nouæ deschidea noidebuøeuri øi ridica valoarea proprietæflilor; serviciul maritim øifluvial înlesnea desfacerea produselor româneøti ø.a. Sarcinilesuportate pentru plata anuitæflilor datoriilor contractate pæreaua fi compensate de beneficiile indirecte.

Nu°i mai puflin adeværat cæ exista øi reversul medaliei. Peatunci nu tofli erau convinøi de aceasta øi luau aparenfla dreptrealitate peremptorie. Spiritele clare au sesizat însæ contradicfliilede dincolo de aparenflæ. Pentru Eminescu, drumurile de fier nuerau doar produsele civilizafliei menite sæ aducæ cu ele „fericirea”poporului român. Mai erau øi altceva. Ele înlesneau inundareaflærii cu tot felul de mærfuri „care ucideau pânæ øi umbra de meserieøi meøteøug în flaræ, reducându°se astfel totalitatea populaflieinoastre, fie din oraøe, fie din sate, la tristul rol de ilot producætorde grâu pentru stræinætate, o totalitate care ea însæøi nu sehræneøte cu grâu øi cu mælaiu”. Ziarul liberal „Presa” scria în 1880:„Trebuie a stabili între statul român øi puterile Europei raporturide amiciflie øi de interese reciproce, ca în orice eventualitate sæavem în favoarea noastræ simpatia øi sprijinul lor”. Eminescu îi

2244 l ION BULEI

numai „naflionalæ” nu era, doar o treime fiind româneascæ øi restulstræinæ (øi atunci pentru ce sæ facæ flara atâtea sacrificii pro-tejând°o?), E. Costinescu le ræspunde cæ aøa au început toate flærilecare øi°au creat o industrie, cæ pânæ la urmæ toate întreprinderileoricum „se românizeazæ”11. Liberalii se orienteazæ vædit spre aceapoliticæ numitæ atunci „prin noi înøine, prin puterea øi voinflanoastræ”, iar mai apoi numai „prin noi înøine”. Ea însemnaconcentrarea efortului propriu pentru câøtigarea rolului hotærâtorîn ridicarea economicæ a flærii øi în procesul de distribuflie a foloa-selor rezultate de pe urma punerii în valoare a bogæfliilor noastrenaturale. Neputând fline piept capitalului stræin – expansiuniiacestuia ca øi nevoii flærii de el – liberalii fac o netæ deosebire întrecapitalul „creator øi de colaborare” øi cel „colonial”, periculos pentruorice flaræ încæ slab dezvoltatæ economiceøte12. O cooperare eranecesaræ øi binevenitæ doar cu cel dintâi. Între timp trebuiauîncurajate din ce în ce mai mult capitalul øi inifliativa româneascæpentru a se putea asigura elementului naflional „o parte legitimæ”.„Când dorim prosperitatea acestui colfl de flaræ – declara I.I.C.Brætianu la Senat în 1898 – nu ne este egal cui revine câøtigul øiavuflia. Nu împærtæøim acele credinfle cosmopolite care, indiferentde rasæ øi de neam, îøi iau ca scop fericirea locuitorilor unei regiuni,oricare ar fi ei. Pentru ca beløugul sæ fie cum dorim noi, el trebuiesæ revinæ în primul rând neamului nostru românesc”13.

Orientându°se mai convingætor spre industrie decât conser-vatorii sau alte partide de guvernæmânt de mai târziu, liberalilornu le era deloc indiferent cine urma sæ profite de pe urmadezvoltærii industriale. Ei au fost învinuifli de xenofobie; mai cuseamæ dupæ ræzboi, în numele principiului, fals interpretat, aldiviziunii internaflionale a muncii. Însæ lupta împotriva capitaluluistræin øi a mærfurilor stræine era legitimæ, nu numai din punctde vedere al intereselor egoiste burgheze, ci øi din acela al flærii.„Un naflionalism economic” asigura rentabilitate pentru burghezie,dar øi productivitate sporitæ pentru flaræ. Politica industrializæriiducea pânæ la un punct la o coincidenflæ dintre interesele burghezieiøi cele ale nafliunii, în ansamblu. Ea n°a putut fi practicatæ însædecât cu intermitenfle, neconsecvent. Înainte de primul ræzboi aufost condiflii mai bune pentru practicarea ei, alianfla cu PuterileCentrale nefiindu°ne din acest punct de vedere dezavantajoasæ.Dar posibilitæflile burgheziei erau atunci prea reduse. Marilecumulæri de capital nu se fac din agriculturæ. Ele sunt aduse de


mari, cu 356.837.022 lei capital, cu 37.635 lucrætori øi 273.103.316lei producflie evaluatæ. Cele mai multe fabrici erau în industriaalimentaræ (169). Urmau cele din industria lemnului (64), meta-lurgie (55), chimicæ (53), textilæ (33)6. Capitalul stræin domina înindustriile de gaz, electricitate, apæ (95,5%), în petrol (94%),industria zahærului (94%), metalurgie (74%), chimicæ (72,3%),industria lemnului (69,6%). În celelalte industrii capitalulromânesc reuøeøte sæ înlocuiascæ în bunæ mæsuræ capitalul stræinøi sæ predomine: în textilæ – 78%, transporturi 73%, ciment øiceramicæ 73%, alimentaræ 69%, celulozæ øi hârtie 54% ø.a.7.

Între cele douæ partide guvernante, amândouæ protecflioniste,erau atunci discuflii în ce priveau condifliile de admisibilitate acapitalului stræin*, liberalii fiind mult mai circumspecfli øi opunân-du°se pe cât cu putinflæ atât concesionærilor de tip monopolist alebogæfliilor flærii, cât øi pætrunderii individuale a capitaliøtilorstræini. „Partidul liberal – declara I.I.C. Brætianu – nu a fost niciîn declarafliunile sale, nici în întreaga sa politicæ, contra introdu-cerii capitalurilor stræine. Dezminflirea acestei legende o dæ istorianoastræ economicæ întreagæ […]. Dar noi am zis totdeauna cæ statulare dreptul øi datoria de a se preocupa pentru ce scop vin acestecapitaluri stræine […]. Dacæ vin pentru a pune în valoare muncaøi bogæflia naflionalæ, asociindu°se cu dânsa øi læsând în schimb ovaloare echivalentæ, o valoare comparabilæ cu aceea pe care o iaafluenfla lor, e desigur în interesul statului øi orice om de stattrebuie sæ se græbeascæ ca sæ încuragieze venirea lor. Dacæ însæîntreprinderile au de scop sæ speculeze øi sæ sece oricare bogæflii,færæ a læsa valoare corespunzætoare în loc, desigur nu e o politicæsænætoasæ a statului ca sæ le încurajeze”8. Foarte convingætoaresunt unele luæri de poziflii liberale la începutul veacului nostruîn favoarea industrializærii flærii: E. Costinescu la Senat øi Ca-meræ9, M.G. Orleanu sau V.G. Missir la Cameræ10. „pentru ca sæputem fline în Europa rangul la care næzuim – spunea Orleanu,trebuie sæ avem industrie, cæci numai ea ne va putea da bogæfliilecu care sæ facem faflæ exigenflelor unui stat modern: de la agricul-turæ nu putem niciodatæ aøtepta ceea ce o industrie ne poate da”.Folosinfla capitalurilor stræine din partea liberalilor se îndreptapredilect spre industrie, de necesitatea creærii cæreia se arætaumult mai pætrunøi decât conservatorii. Obiecfliilor unui B. Dela-vrancea sau N. Filipescu, potrivit cærora industria româneascæ

2266 l ION BULEI

milioane lei, iar pe uscat în valoare de 47 milioane lei øi s°auimportat pe apæ în valoare de 86,8 milioane lei, iar pe uscat de130,1 milioane lei. Dar anul 1900 a fost un an slab. În 1905, din2.591.600 t de cereale exportate, doar 3,8% au luat drumuluscatului (95.000 t), restul ducându°se prin gurile Dunærii øi prinConstanfla.

Artera principalæ pe care erau îndrumate mærfurile româneøtiera Dunærea. Marele fluviu avea o importanflæ la fel de mare øipentru bulgari, sârbi, unguri sau austrieci. Produsele industrialeale acestora din urmæ veneau în cea mai mare parte pe Dunære.De la Ulm la Sulina erau 2.641 km navigabili (færæ a socoti braflelesale navigabile). Principalele væmi de uscat, de la Burdujeni,Predeal øi Vârciorova, care deschideau spre Rusia øi Occident,n°atingeau nici mæcar cifra unui foarte mic port de la Dunære, cumera Cælæraøi.

În 1906 comerflul exterior al României se ridica la un total de913.474.303 franci din care 422.114.125 fr. import øi 491.360.178fr. export (69.246.053 fr. sold favorabil).În 1905 excedentul fusesede 119.563.409 fr. Singurul an în care importul a prevalat asupraexportului a fost în 1904 (cu 49.499.409 fr.). Cauza a fost secetadin acel an care a influenflat recolta de cereale16.

Între 1880°1914 România a exportat 80 de milioane tone decereale, fiind printre primele flæri exportatoare de grâne (la porumbchiar pe primul loc, depæøind S.U.A)17.

De ce aceastæ strædanie, mereu prezentæ, de a avea o balanflæcomercialæ activæ? Pentru ca de ea depindea prosperitatea flærii.La alte flæri, mai mari sau mai bogate, aceastæ balanflæ comercialænu era totdeauna excedentaræ. Dar, mai dezvoltate economic, elenu°øi trægeau veniturile numai din schimbul de mærfuri înregistratla væmile lor. Aveau la îndemânæ numeroasele transporturi alevaselor lor de comerfl, capitalurile plasate în stræinætate ø.a. Darnici ele nu erau nepæsætoare faflæ de balanfla lor comercialæ. Altfel,pentru ce în epocæ disputele din Anglia, Franfla, Germania sauItalia pe chestiunea protecflionismului?

Pentru România, balanfla activæ a comerflului ei era o chestiu-ne vitalæ. Anuitæflile datoriei sale publice, cheltuielile pentruridicarea flærii, toate erau plætite de comerflul exterior. Alte venituridecât cele care rezultau din schimbul înregistrat la væmi flaran°avea. Exploatarea bogæfliilor solului øi subsolului, în mare parte


industrie care produce nu numai mærfuri, ci øi plusvaloarea ce dænaøtere la capitaluri noi. Situaflia dinainte de primul ræzboi a fostagravatæ øi prin lipsa de interes a marilor proprietari în folosireaproductivæ a capitalurilor obflinute prin regimul învoielilor înmuncæ. Tendinfla liberalilor de a impulsiona o dezvoltare mai con-formæ cu interesele burgheziei era evidentæ. Dar, din necesitateade a ræspunde voinflei timpului ce°l stræbætea flara, volens°nolensnici conservatorii nu pot face altfel, cu tot interesul lor mai observatde a asigura agriculturii o mai atentæ preocupare. „Astæzi nimeninu se îndoieøte cæ în pæmântul României zac avuflii a cærordezvoltare a putea schimba cu totul viafla noastræ economicæ –spunea G.Gr. Cantacuzino în 1905. Nu ne este permis sæ læsæmaceste avuflii neproducætoare. Datori suntem sæ primim cu bunæ-voinflæ capitalurile care s°ar consacra la acest scop ori de unde arveni ele øi sæ facem industriei øi comerciului toate înlesnirile”. Maiîncolo el adaugæ: „orice s°ar face în aceastæ direcfliune, avuflianoastæ de cæpetenie ræmâne tot agricultura. Vom cæuta sæ dæmagriculturii tot ce putem da”14. P.P. Carp remarca, nu færæ ironie,la 15 martie 1904, cæ, de fapt, adeværata „eræ de activitateindustrialæ” conservatorii au inaugurat°o prin tarifele vamale din1891°1893, în acea vreme partidul liberal fiind „adolescentul ceieøea din øcoalæ” øi cæruia tot Partidul Conservator „i°a dat mij-loacele de a°øi crea o poziflie”15. Dincolo de ironie, Carp voia sæcontracareze criticile liberale, ilustrând dictonul german „cuvântulunei pærfli este cuvântul nimænui; sæ se asculte amândouæ”. Ceamai bunæ ilustrare a politicii practice a conservatorilor o dæ legeaîncurajærii industriale din 1912.

Mai mult de 75% din mærfurile exportate erau cereale, 9%fructe, legume øi alte produse vegetale, 6% produse de lemne øiindustrii derivate, cca 3% de petrol, apoi produsele animale, textileetc. Toate mærfuri „grele”, de o valoare micæ faflæ de greutatea øivolumul lor. Costul transportului aproape covârøea valoarea loriniflialæ. Peste 88% din cumpærætori erau germanii, italienii,belgienii, olandezii, englezii, francezii etc. Færæ calea apei, viaflaeconomicæ a României ar fi fost extrem de grea. Dacæ ar fi fosttransportate cu trenurile în Belgia, Olanda, Germania, Italia ø.a.,grânele româneøti ar fi revenit la un prefl atât de ridicat pe piefleleacestor flæri, încât practic nu s°ar fi putut desface. Øi mærfurileimportate, 40% din valoarea lor øi 55% din greutate, tot pe apæveneau. În 1900 s°au exportat pe apæ mærfuri în valoare de 233

2288 l ION BULEI

Modernizare era peste tot. Dar de multe ori nu era decât lasuprafaflæ. Aspectul oraøelor putea sæ fie încântætor într°o ziînsoritæ, vizitate doar în centrul lor øi de un cælætor græbit. Dar…În1905, vara, ciømelele nu au curs în Bucureøti decât douæ ore pezi. Nori de praf înecæcios acopereau oraøul. Canalizarea nu eradeloc sistematicæ. Pavajele erau pufline. Abatoarele, într°o stareprimitivæ. Crematoriile nu existau øi animalele, dacæ nu erauîngropate la timp, deveneau focare de infecflii. Filaretul nu era încæasanat (abia Expoziflia din anul urmætor va sævârøi isprava). ÎnColentina lipsea canalizarea, lipseau pavajele. Casele erau maijos decât øoseaua øi primævara se umpleau de apæ øi epidemia defebræ tifoidæ era gata. Serviciul sanitar se gæsea în faøæ. Asistenflapublicæ era un deziderat. Scarlatina, difteria, gripa fæceau ravagii.Anual mureau în Capitalæ 800°1.000 de persoane numai de tuber-culozæ. Incendiile continuau sæ fie la ordinea zilei. În ultimii aniai secolului al XIX°lea øi la începutul secolului nostru ard laBucureøti clædirea Academiei, vechea Casæ de depuneri, vechiulspital militar, Ministerul de Finanfle, frumoasa casæ de pe colflulstræzii Franklin cu Calea Victoriei, Palatul funcflionarilor øi încæmulte altele. În mahalale, focul fæcea øi el ravagii. Serviciul depompieri era øi prost organizat øi neînzestat cu utilaje. Ofifleriide pompieri erau recrutafli din alte corpuri de armatæ øi n°aveauîncæ specializarea cuvenitæ. Apa cel mai adesea fie cæ lipsea, fiecæ n°avea presiune destulæ. Pânæ în 1904 nu exista decât o singuræpompæ cu abur, la primærie. „Din sutele de milioane ale bugetelorøi împrumuturilor, bani se gæsesc pentru subvenflii, recompensenaflionale patrioflilor, inauguræri oficiale, creæri de sinecuri, darpentru asemenea lucruri utile lipsesc” – scria cu întærâtare IancuCerchez în jurnalul sæu, dupæ ce væzuse incendiul Palatuluifuncflionarilor în noaptea de 18 spre 19 aprilie 1904 øi se speriasepentru cæ era aproape de locuinfla lui1.

cu capital stræin, dædea valori care nu reprezentau în realitatedecât transformarea capitalului imobiliar în posesie.

Mihail Manolescu scria cæ în România Veche, 80% din totalulexportului era datorat flæranilor. Acest export plætea øi importul,dar numai 20% folosea satelor. Cu alte cuvinte oraøele, care parti-cipau numai cu 20% la export, profitau de 80% din importul flærii.

Între 1901°1906 importul a crescut de la 484.368 t la 734.352 t;iar exportul de la 2.984.859 t la 4.213.331 t. Valoarea medie a100 kg exportate a fost însæ de 11,80 lei în 1901 øi 11,60 în 1906,în vreme ce valoarea la 100 kg importate era de 60,30 lei în 1901øi 57,40 lei în 1906. Era deci limpede, valoarea produselorimportate raportate la cantitate era mult mai mare decât la celeexportate. fiara cumpæra predilect produse industriale, mærfurimanufacturate øi plætea mai ales mâna de lucru stræinæ18.

Furnizorii României erau în ordine: Germania, Austro°Ungaria,Anglia, Franfla, Italia ø.a. 62,01% din importul din 1906 se fæceadin Germania øi Austro°Ungaria (261,6 milioane în valoare).Anglia, Franfla pierdeau mereu în beneficiul Germaniei, Olandeisau Italiei. Douæ categorii de mærfuri, materialele textile øiderivatele lor øi metalele øi fabricatele metalice, deflineau, în 1906,64,38% din mærfurile cumpærate de România19.

În 1906 s°a obflinut o creøtere importantæ a exportului de grâne(793.454 vagoane, faflæ de 545.733 anul precedent). Fapt explicatde producflia agricolæ foarte abundentæ din 1906. Un exportdominat de cereale nu era de perspectivæ. De aceea nu lipsesc încer-cærile de a mæri exportul mai cu seamæ în Turcia, unde puteaupætrunde øi produsele industriale create în flaræ: cimentul, berea,zahærul, produsele ceramice øi de sticlæ, flesæturile ø.a. Nu lipsescnici tentativele de a deschide noi debuøeuri în Egipt (3 milioanelei în 1906 faflæ de numai un milion în anul precedent). Româniatrebuia sæ profite de apropierea ei de Orient20.

Tariful vamal din 1906 a sporit taxele. Transformarea aceas-ta economicæ fæcea viafla mai scumpæ pentru câfliva ani. Dardezvoltarea industriei lærgea debuøeul muncii meseriaøilor de totfelul øi câøtigurile lor, iar producflia mæritæ ridica oferta de vânzareøi scædea preflurile. Însæ trebuia o industrie creatæ cu capitalromânesc, care sæ fie efectiv un debuøeu pentru forflele productiveale flærii. Altfel, câøtigurile se duceau aiurea.

3300 l ION BULEI III

ADEVÆRURI PESTE CARE NU SE PUTEA TRECE

oraøul Caracal. Voiau sæ înfrumusefleze oraøul. De faflæ era øi dr.Felix, directorul serviciului sanitar. Ministrul îl întreabæ dacæ afost prin Caracal øi îl cunoaøte. „Sæ væ spun – începe dr. Felix.Caracalenii apæ nu au, iluminatul e într°o stare mizerabilæ, cana-lizæri nu sunt, latrinele sunt la suprafaflæ la casele care au, darmulte nu au; pavagii cumsecade nu au. În schimb, au un teatrufoarte frumos, cu care au cheltuit 250.000 lei”3.

Administraflia era øi færæ nici o stabilitate. Îndatæ ce se schimbaguvernul, se schimba øi personalul administrativ. Iatæ, de pildæ,în poliflia Bucureøtiului. În 1903 avea 271 de funcflionari. Cândau venit liberalii la putere, la 14 februarie 1901, au gæsit func-flionând 247. Imediat au schimbat 230. În 1899, când veniseræconservatorii la guvern, din 271 schimbaræ 250. Iatæ øi un exemplumai general. În februarie 1901, din 483 funcflionari ai polifliei, câflierau în toatæ flara, liberalii schimbaseræ îndatæ 327. În 1899conservatorii, din 578 înlocuiseræ 339. Vasile Lascær a gæsit în 1903un numær de circa 100 de funcflionari ai polifliei care aveau cevamai mulfli ani vechime. S°a gândit cæ probabil erau buni polifliøtiøi de aceea urma sæ°i declare definitivi în posturile lor. A vorbit,înainte de a lua aceastæ hotærâre, cu un deputat care îndatæ i°adeclarat: „Nu cumva sæ faci aceastæ greøealæ. Sunt patru tofli (lael în oraø – n.n.). Pe doi din ei îi flinem øi noi øi conservatorii demilæ; ceilalfli doi sunt niøte pungaøi, foarte abili, de care nu se poatescæpa nimeni, fiindcæ sunt niøte agenfli electorali de mâna întâia,de care au nevoie toate guvernele”4. Fireøte, ilaritate în Cameræ,dar, nu mai puflin, o tristæ realitate! Era spre paguba administra-fliei øi a regimului constituflional ca la fiecare schimbare de guvernsæ se schimbe øi funcflionarii administrativi; sæ fie înlocuifli, adicæ,cu clientela politicæ, cu care luptase în contra guvernului în fiinflæcât a stat în opoziflie, iar partidul care a cæzut sæ treacæ în opozifliecu funcflionarii sæi administrativi øi „sæ lupte cu ei ca niøte soldafli”,pânæ când redobândea puterea. Inevitabil, în loc de a se preocupasæ se distingæ în serviciile lor ca buni administratori, funcflionariinu fæceau altceva decât sæ ocroteascæ partizanii, prigonindu°i peadversari. Cæutau, cu alte cuvinte, sæ se distingæ politic. Cæ nutofli se pretau jocului øi erau øi oameni destoinici, faptul nu schimbæregula. Bine spunea V. Lascær: „Administraflia, repet, trebuie sæfie a flærii, iar nu a partidelor politice. Partidele politice nu au dreptsæ°øi întemeieze puterea lor pe favorurile ce distribuie în paguba


Mai toate oraøele Regatului træiau în aceeaøi suferinflæ. Deaceea se øi porneøte la începutul veacului o vie campanie, condusæde oameni întreprinzætori, pentru a da oraøelor comoditæflile viefliiurbane. Mai ales reflele de canalizare. Statul acordæ oraøelorîmprumuturi. Deloc în anii de crizæ financiaræ 1899°1901. Puflineîn anii economiilor: 1901°1904, dar multe dupæ aceea.

Între 1896°1902 în Bucureøti se construiseræ 7.705 case cuautorizaflie øi 6.531 færæ autorizaflie. Numærul construcfliilor eramare, dar majoritatea lor erau în marginea oraøului, ridicate færænici o orânduialæ øi reguli de aliniere a stræzilor (erau cele færæautorizaflie). Noile construcflii tindeau sæ punæ în inferioritatecasele insalubre. Deocamdatæ însæ, numærul celor din urmæ eradisperant de mare: 9.625 în Capitalæ în 1902, 1.300 la Craiova,1.518 la Galafli, 2.470 la Iaøi, 308 la Râmnicu Særat, 24 la Ploieøti2.Nu numai numærul mare de locuinfle insalubre dædea aspectul deneîngrijire. Se adæugau lipsa sau starea de neîngrijire a latrinelor,mizeria din mæcelærii, din brutærii („Nici o brutærie în Bucureøtinu este clæditæ øi nu se întrefline în condifliunile regulamentelorcomunale – spunea ministrul Vasile Lascær în parlament, în 1902.Multe dintr°însele nu au decât o singuræ cameræ sau douæ cel mult,øi lucrætorii dorm pe mesele pe care se fræmântæ pâinea…”). AcelaøiV. Lascær declara patetic: „Nu existæ flaræ civilizatæ care sæ aibæpe hârtie o organizafliune a igienei øi salubritæflii publice mai bunæca a noastræ; øi nu existæ nici una în care boalele øi epidemiile sæsecere populafliunea aøa de cumplit, mai ales copiii”. V. Lascær voiasæ creeze o imagine total deplorabilæ pentru a face sæ treacæ îndecembrie 1902 legea propusæ de el privind modificarea organizæriipolifliei comunale, foarte criticatæ în Cameræ. Dar adeværul nu eradeparte de aceastæ imagine voit cæutatæ. Veniturile oraøelor erauîn genere mici. În 1902, Bucureøtiul avea 12.550.000 de lei, Iaøul2.499.958 lei, Bræila 2.001.514 lei, Craiova 1.712.247 lei, Galafli1.834.915 lei, Ploieøti 1.186.566 lei. Toate celelalte oraøe, centrede judefl, aveau sub un milion. Dar asupra acestor venituri apæsaumari datorii (numai Bucureøtiul avea 101.996.433 lei împrumuturiøi datorii contractate). Toate voiau sæ se înfrumusefleze øi sæ semodernizeze øi, inevitabil, se îndatorau. Adesea cheltuielile nu sefæceau cu chibzuinfla necesaræ. În 1897, pe când V. Lascær eraministru în guvernul lui P.S. Aurelian, la el au venit doi liberalidin Bucureøti ca sæ°l roage sæ încuviinfleze un împrumut pentru

3322 l ION BULEI

febra tifoidæ, dizenteria, variola øi tusea convulsivæ erau de obiceiacelea care ucideau locuitorii satelor. Între 1898°1902 numærulbolnavilor infectafli de aceste boli s°a ridicat la 304.066 øi al morflilorla 28.379. Dar, vorba aceluiaøi ministru liberal: „Ce voifli sæ facemnumai cu 140 medici de plasæ, adicæ cu un medic de plasæ pentru36.000 locuitori øi aceøtia ræspândifli în sate care sunt la zeci dekilometri unele de altele, legate adesea prin drumuri impracti-cabile?” (în serviciul sanitar erau în 1903 în flaræ 351 de mediciøi 1.125 personal mediu). V. Lascær nu°i mai socoteøte pe cei 32medici primari de judefle, pentru cæ aceøtia erau silifli sæ°øi piardætimpul prin cancelarii cu rezolvarea a fel øi fel de hârtii. „De ceajutor ne pot fi cele 61 spitale rurale cu 1.586 paturi, pentru opopulafliune de peste 5 milioane suflete? – continua el. La ce servæcei 478 agenfli sanitari øi cele 405 moaøe, plætifli de comune saujudefl, în cele 9.478 sate ce avem, mai ales cæ nu au nici pregætirespecialæ?”8 De vinæ era øi lipsa mijloacelor preventive, nu numaiinsuficienta organizare a serviciului sanitar. Fântânile din carebeau oamenii øi vitele apa erau de cele mai multe ori neîntreflinute,bælfli verzi zæceau în mijlocul unor sate, øanfluri, mocirlæ, murdærieprin curfli øi prin case.

Mæsuri energice se impuneau. Altfel ræul devenea ameninflætor.În 1894 erau 6.700 de pelagroøi, iar în 1905 numærul lor ajunsesela 150.000. Cauza bolii erau porumbul stricat, dar øi cel crud, pusde flærani pe acoperiøul caselor ca sæ se usuce øi apoi aøezat înpætule, cu toatæ aparenfla unui porumb sænætos, dar de fapt redusla jumætate din puterea lui nutritivæ. Pelagrei i se alætura cuacelaøi efect distrugætor, dacæ nu øi mai mare, paludismul, datoratlipsei de inifliativæ în desecarea bælflilor numeroase de pretutindeni.

O bunæ suprafaflæ din pæmânturile care învecinau cursurilerâurilor era acoperitæ de apæ, bælfli propriu°zise sau terenuribæltoase. De°a lungul Dunærii, aceastæ suprafaflæ reprezenta cca.900.000 ha (cam jumætate bælfli øi stufærii). Terenul inundabil eraacoperit tocmai în timpul dezvoltærii vegetafliei. Când apa seretrægea, læsa câmpii întinse acoperite cu noroi øi materii organiceîn putrefacflie. Când totul se usca, ræmânea un pæmânt cleios,cræpat, unde pe atunci nu se putea face nici o culturæ øi care nuputea servi decât foarte scurtæ vreme pentru pæøunat. Numai cæaceste pæmânturi erau cele mai prielnice agriculturii, dacæ se opreareværsarea apelor. La 2 februarie 1906, parlamentul deschidea un


statului când sunt la putere. Ele trebuie sæ se întemeieze pe idei,pe principii øi pe actele de interes general ce sævârøesc când auputerea în mânæ”5. Øi, fireøte, ca sæ se reformeze administraflia,trebuiau create condiflii de admisibilitate tuturor funcflionariloradministrativi øi inamovibilitatea lor.

Apærea însæ întrebarea: cine sæ înfæptuiascæ aceastæ reformæ,liberalii, conservatorii? Øi unii øi alflii øi°ar fi numit partizanii lor.Øi ceilalfli? Cercul se închidea. Ieøirea din politicianism însemnaintrarea în era politicæ modernæ.

Aøa cum erau, oraøele constituiau oaze de civilizaflie øi deprosperitate în lumea româneascæ încæ de mult ruralæ. Mareagreutate de învins pentru români era ridicarea vieflii satelor; o viaflæînapoiatæ, încærcatæ de nevoi, foarte departe de aceea a unei epocimoderne. „La oraøe avem palate, la flaræ colibe – se spunea înCameræ în aprilie 1904; la oraøe se plimbæ lumea pe asfalt øi piatræcubicæ, în træsuri cu roate de cauciuc; la flaræ, sætenii umblæ pedrumuri neøoseluite øi carele intræ în noroi pânæ la cæpæflâna roflii;oraøele se lumineazæ cu electricitate, satele le lumineazæ luna øie mare minune când vezi pe alocurea câte un felinar; la oraøe aveminstalafliuni de culturæ, aøezæminte de binefacere, o organizafliemodernæ pentru apærarea sænætæflii publice, într°un cuvânt, o starede lucruri occidentalæ, pe când la sate e atâta înapoiere, încât tecrezi în altæ flaræ”6. Cum am væzut, nici la oraøe nu era raiul dincer. Nu apæreau deosebite decât prin contrast cu satele. Erau 2.904comune în vechea Românie în 1903 øi 9.478.322 suflete în 1903.În sate erau 3.825 localuri de øcoli, 6.061 biserici øi 2.905 localuride primærie. Doar în 116 comune erau oficii telegrafo°poøtale, doarîn 1.858 erau posturi telefonice. Un început de organizare aserviciului de incendiu nu era decât în 40 de comune. Drumurilese întindeau pe 18.000 km (12.000 km de drumuri vicinale dincare doar jumætate erau practicabile øi 6.000 km drumuri comu-nale, aflate într°o stare deplorabilæ). Serviciul sanitar era aproapeinexistent. „Am fost la Cristeøti, în Suceava – declara Vasile Lascærîn parlament. Acolo scarlatina a început acum doi ani, la jumætatealui decembrie øi a durat pânæ la finele lui mai anul trecut. A încetatpânæ ce nu a mai ræmas nici un copil în sat. La Greaca, în Ilfov,când am întrebat pe primar: de ce este aøa de mare numærulmorflilor în raport cu al naøterilor, mi°a ræspuns: Apoi, d°le mi-nistru, aici am avut pojar!”7. Pe lângæ aceste douæ boli, difteria,

3344 l ION BULEI

Brâncovenesc); propunea înfiinflarea unei loterii de stat øi între-buinflarea tuturor câøtigurilor sale în scopuri sanitare; propunea,de asemenea, o contribuflie a marilor proprietari: „deoarece proprie-tarul fabricii sau uzinei este îndatorat sæ îngrijeascæ de sænætateamuncitorilor lui, nu este oare natural ca øi proprietarul moøiei,care trage atâtea beneficii din munca flæranului, lucru drept dealtminterea (oare?), nu este natural, zic, ca sæ cerem proprietaruluisæ contribuie øi dânsul pentru înfiinflarea øi susflinerea serviciuluisanitar al flærii?” Spunea aceasta într°o Cameræ cu majoritateconservatoare øi mulfli se gândeau cæ ar fi foarte convenabil pentruThoma Ionescu sæ vinæ cu astfel de propuneri, el, care n°avea nicio moøie în flaræ øi care, deci, nu pierdea nimic.

Pentru a deturna discuflia, P.P.Carp dædea vina pe numeroaselezile de post, 184 pe an, pe care le flinea flæranul. În aceste zile numânca decât fructe necoapte, viøine, coarne, vara, iar iarna curechiøi rareori fasole. Øi Carp învinuia Înaltul Sinod care era maiortodox decât sinodul similar din Rusia øi nu îngæduia postul cupeøte øi untdelemn. Curatæ deturnare, cum putea zice Caragiale.Gh. Gr. Cantacuzino considera øi el starea sanitaræ a populafliei„o cestiune vitalæ. Într°însa se oglindeøte viitorul nafliunii noastreøi pe dânsa se reazimæ mærirea, înælflarea øi expansiunea viitoarea neamului românesc”. Fægæduia mæsuri (înfiinflarea unei loteriide stat, modificarea legii sanitare, crearea unei Case a spitalelor),dar el însuøi n°avea încredere în reuøita lor: „Noi, d°lor, facem legifoarte frumoase, pe hârtie sunt minunate, dar când vine timpulsæ le ducem la îndeplinire, nu avem cu cine le aplica”. Adicæfuncflionarii statului, de la cel mai mare la cel mai mic, n°aveauîncæ un dezvoltat simfl al datoriei. Moravuri vechi trebuiauschimbate. Faptul era real, dar putea „justifica” orice. Pânæ laurmæ øi lipsa de mæsuri10.

Insuficienfla alimentafliei sau proasta alimentaflie contribuiaunu doar la o stare sanitaræ total deficitaræ, ci la alcoolism, care,la rândul lui, înræutæflea lucrurile mai cu seamæ la sate.Alcoolismul se dezvoltæ totdeauna în flærile sau în rândul claselorsociale unde regimul alimentar læsa de dorit. Combaterea lui seputea face prin îmbunætæflirea hranei sau urcarea taxei. Cea de°adoua cale a fost cea frecvent folositæ. Øi, într°adevær, dupæ statisticalui L. Colescu, în perioada 1889°1893, consumul de alcool a fostde 7,3 litri pe cap de locuitor (færæ a se cuprinde aici rachiul pentru


credit de 3 milioane pentru studierea mijloacelor de punere învaloare a acestor terenuri øi primele lucræri. Beneficiile de pe urmarecoltelor obflinute urmau sæ suplimenteze creditele viitoare. Cuastfel de mijloace, mult prea reduse, generaflii de°a rândul urmausæ aibæ aceleaøi probleme.

Realitæflile nu puteau fi schimbate prin votarea unor legi, ciprin aplicarea lor. Or, aplicarea lor nu s°a fæcut din lipsæ de interesøi mai ales de bani. Statul crease dupæ 1892 câte un capital ruralîn fiecare din cele 32 de judefle, dar, ræu întreflinute, prost orga-nizate øi cu un foarte redus personal medical, cele mai multe dinaceste spitale nu°øi îndeplineau menirea. Medicul de plasæ, tre-buind sæ controleze întinderi prea mari (uneori øi 100 km, adicæfoarte multe pentru acele vremuri), era redus la o neputinflæaproape totalæ. Cu un salariu de 367 lei pe lunæ, silit sæ se depla-seze necontenit, færæ o casæ proprie, acest medic nu putea aducedecât o prea slabæ ameliorare nenumæraflilor sæi pacienfli. În fapt,era un trecætor prin sate, voitor de bine (de obicei tânær, cæci pentrua concura la un post în oraøe, medicul trebuia sæ facæ un stagiude cel puflin doi ani ca medic de plasæ), dar neputincios. Moaøele,cu pregætirea respectivæ, erau pufline. Subchirurgii, stabilifli prinlegea din 1898 ca ajutoare ale medicilor de plasæ, erau øi ei multprea puflini. Dr. Thoma Ionescu avea dreptate când spunea în par-lament: „s°a zis øi se zice cæ flæranul nostru este refractar mediculuiøi nu vrea sæ audæ de spital. Aceasta nu este adeværat, cæci dacæflæranul este refractar medicului, cauza este cæ nu°l cunoaøte øidacæ nu vrea de spital, cauza este cæ nu°l vede”9.

Tot el propunea øi mæsuri concrete, în limite strict medicale,pentru remediere. Chestiunea era însæ øi de fonduri bæneøti. Færæsusflineri financiare, toate legiuirile sanitare ræmâneau pe hârtie.Or, bugetul sanitar în 1905°1906 era de 1.600.000 lei, adicæ a 129°aparte a bugetului general øi a 11,5 parte a bugetului Ministeruluide Interne. Adicæ era mai mic decât în 1897°1898, de pildæ, cândacest buget era de douæ milioane øi aproape un sfert øi reprezentaa 95°a parte din bugetul general al flærii. Dr. Thoma Ionescu,depæøind cadrul strict medical, propunea ca resurse o contribufliea Bucureøtiului, care, cu un venit de mai bine de 13 milioane øicu o populaflie care în 1905 era de circa 300.000 locuitori, nu con-tribuia pentru spitalele sale (aproape toate cheltuielile de îngri-jire sanitaræ le suportau Eforia spitalelor civile øi Spitalul

3366 l ION BULEI

familiile bogate ajungeau la maturitate; se interesau de vârstapærinflilor øi de starea sænætæflii lor (împrumuturile variau dupæsænætatea pærinflilor); studiau pas cu pas slæbiciunile tinerilor cupærinfli înstærifli, le notau nevoile, le cultivau viciile. Cæmætariiîncepeau cu acordarea de mici împrumuturi cu dobânzi neînsem-nate. Încurajau astfel alte împrumuturi. Mæreau treptat dobânzilela 4, 5, 8, 10 la sutæ pe lunæ sau chiar 25 øi cel care împrumutaera definitiv pierdut. Pentru un împrumut de 3.500 lei plætibilpeste 6 luni, se încasau øi 16.000 lei (Afacerea Korengut, iunie1905). Pentru alt împrumut de 15.000 lei, se iau garanflii ipotecarepânæ la 37.500 lei (afacerea C.V. Ramos). Tânærul Lenø, pentru100.000 de lei, semneazæ polifle în valoare de 1.200.000 lei. Prin-cipalii cæmætari din Bucureøti la 1905: Fr. Goldwurm, Rafailescu,Cociu Avramescu, Jean Avramescu, Brand. Contra lor guvernulconservator ia mæsuri, silindu°i sæ pæræseascæ flara. Dar ræul nuse curma cu mæsuri individuale. În 1906, Camera creeazæ o comisiede jurisconsulfli pentru a întocmi un studiu amænunflit al chestiu-nii. Sub supravegherea lui D. Greceanu, ministrul Justifliei, sepregæteøte øi un proiect de lege. În decembrie 1906, proiectul eraîntocmit, dar se referea numai la camæta la oraøe, nu øi la sate.Or, cum preciza D. Greceanu, flæranii „sunt istovifli de aceastæcangrenæ socialæ; fiindcæ lor li se ia nu câte 50%, ca la oraøe, ci500, astfel cæ li se stoarce cu totul rodul muncii lor”12. În fiecarecomunæ erau 3°4 cæmætari. La ei se duceau flæranii øi se împru-mutau când erau lipsifli sau lovifli de vreo nenorocire. Speculanfliide bani cereau, în schimb, închirierea pæmântului. Øi multe loturiflæræneøti au ræmas astfel amanetate. Alteori flæranii îøi vindeaurecolta lor viitoare la prefluri de nimic.

Bæncile populare erau o soluflie împotriva cametei? Numærullor sporise repede. G. Dumitrescu°Bumbeøti publicæ o statisticæîn „Øezætoarea sæteanului” pe 1906. În 1891 apærea prima bancæ,în Ialomifla. În 1905 erau 2.000. Se înmulfliseræ substanflial în anii1901°1904, în directæ legæturæ cu deflinerea guvernului denaflionali°liberali13. Spiru Haret, mai ales, era un mare sprijinitoral lor. La 11 ianuarie 1904, la Focøani, bæncile populare organi-zeazæ un Congres. Spiru Haret, V. Brætianu, C. Stere, I. G. Duca,subdirectorul Creditului agricol øi al bæncilor populare sunt de faflæ.Cei dintâi îi întâmpinæ pe congresiøti, marea lor majoritate preofliøi învæflætori, cu vorbele de „apostoli ai celor mai folositoare


care lipseau datele). Între 1899°1903, în urma ridicærii taxei,consumul scæzuse la 5 litri (din nou, statistica era mai mult decâtaproximativæ). Faflæ de alte flæri, media nu era însæ exageratæ (înDanemarca 7 litri, în Germania 5,7 l, în Belgia 4,8 l, Franfla 4,25l, Austro°Ungaria 4,42 l ø.a.). Dar consumul era mare acolo unde„særæcia era mai puternicæ”, adicæ la sate, øi „calitatea” bæuturilor,„prelucrate” de diverøi afaceriøti veroøi, avea efecte dezastruoaseasupra sænætæflii flæranilor. În 1904 erau în România 20.367cârciumi (în 1886 numærul lor fusese de 23.533), adicæ una la 315locuitori. O cifræ care la urma urmei nu spune nimic øi n°o dæmdecât ca o simplæ curiozitate.

O consecinflæ a relei alimentaflii øi a stærii de neigienæ eramarea, exagerata mortalitate infantilæ. Între 1895°1900 media(raportarea numærului copiilor morfli în cursul unui an, mai micide 12 luni, la media næscuflilor în acelaøi an øi anul precedent)era în Suedia øi Norvegia de 10%, în Anglia de 15%, în Serbia de16%, în Italia de 17% øi în România de 21,7%. Mortalitatea copiilorde pânæ la 5 ani era încæ øi mai ridicatæ (îndeosebi în Moldova).O dare de seamæ întocmitæ de Camera de Comerfl Botoøani în 1906dædea 42,5% pentru acest judefl øi cel al Dorohoiului. „Prosperitateaunei nafliuni, scria economistul italian Fr. Nitti, este cu atât maimare cu cât e mai considerabil numærul acelora dintre copiii sæicare ating vârsta adultæ”11.

Dar flæranul era deopotrivæ victima cæmætarilor. Øi nu numaiflæranii. „Noi, cei care frecventæm mai des palatul de justiflie,suntem în mæsuræ sæ øtim lucruri care scapæ observafliunii multora,spunea N. Xenopol în parlament; la palatul de justiflie vedemaproape în fiecare zi defilând victimele cæmætarilor, alergând zilnicspre a scæpa din ghearele acelora care nu se mulflumesc sæ le iaaverea, ci deseori øi cinstea”. Zeci de milioane de lei, într°o flaræunde averile se fæceau cu greu, intrau în buzunarele cæmætarilorde tot felul. În Bucureøti, era, în 1904, o bandæ întreagæ cu rami-ficaflii nu numai în flaræ, dar øi în stræinætate. Deopotrivæ cu agenflila Bacæu, Galafli, Iaøi, Craiova, dar øi la Odesa, Cernæufli, Buda-pesta, Viena, Paris. Cei care cædeau în plasa lor erau vlæstarelearistocraflilor români, dar øi tinerii de profesii liberale, intelectualii,funcflionarii. Agenflii cæmætarilor se interesau de dosarele demoøteniri øi de tutelæ din grefele tribunalelor, se duceau la oficiulstærii civile øi cercetau dosarele ca sæ poatæ øti când copiii din

3388 l ION BULEI

facæ de pazæ. Acelaøi V. Lascær, des menflionat de noi, dar nuîntâmplætor, ci pentru interesul sæu øi preocupærile sale faflæ deadministraflia flærii, dædea în 1903 un exemplu. Tocmai inspectaseîn varæ comuna Mæflæu din Muscel. L°a întrebat pe primar cumse face paza în comunæ: „Cu oameni din sat – i°a ræspuns el. Câflioameni fac de pazæ ziua øi câfli noaptea? Øase ziua øi zece noaptea.Unde dorm cei ce fac de strajæ ziua? Acasæ la ei. Dar cei ce fac destrajæ noaptea? Aici, în tinda primæriei, fac foc øi se culcæ împrejur”.Numærul de 1.200 de jandarmi rurali nu servea la altceva decât„a putea zice cæ avem serviciu de jandarmerie”16.

Remarca, pe bunæ dreptate, øi M. Sadoveanu cæ una din plæ-cerile multora era sæ arunce sægefli asupra administrafliei øi, îngenere, asupra stærilor de fapt. Øi totul prin comparaflie cu ceeace era la alflii, la austrieci, la sârbi, la bulgari. Ziarele fæceau acelaøilucru. Cititorul care credea ajungea la concluzia cæ totul era putredîn România, de sus øi pânæ jos. „Ciudat! – scrie Sadoveanu. Îmicunosc flara destul de bine, cunosc poporul nostru, øi nu sunt aøade îngrozit de viitor. Eu n°am væzut numai bordee; am væzut sate,øi multe, cu gospodærii frumoase. Într°un trecut, nu depærtat, amcunoscut sate særace øi ignorate, azi le væd bogate øi tineretul tote luminat. Alcoolismul mæ izbeøte când îl væd întrupat în cei câflivanenorocifli pe care e firesc sæ°i întâlneøti oriunde; dar mulflimeacea mare a poporului munceøte cu râvnæ øi se ridicæ încet”.Aminteøte de obârøiile de arendare, de bæncile populare, decercurile culturale, creaflii ale lui Haret. Scrie despre administraflie,care nu se bucuræ decât de sarcasme, cum cæ graflie ei a dispærutholera, de pildæ, øi un cult al curæfleniei s°a întins peste flaræ alecærui efecte nu vor întârzia sæ se vadæ. Scrie despre agriculturæ,de care se vorbea doar cu disprefl øi milæ, cæ øcolile de agriculturæøi pepinierele, atâtea câte erau, dædeau cele mai mari speranfle,cæ satele cu livezi de la Rædæøeni au instalat uscætoare sistematicede fructe, cæ zeci de mii de pomi sunt altoifli ø.a. Adicæ, vrea sæspunæ marele scriitor, dracul nu era aøa de negru øi semne de bineerau pretutindeni17.

Nu trebuie sæ ne închipuim cæ în restul Europei, øi mai alesîn zona noastræ sud°esticæ, situaflia ar fi fost alta. Peste tot, întreurban øi rural, era o mare discrepanflæ, peste tot ruralul era încæatotstæpânitor. Elementele de legæturæ dintre cele douæ moduri


instituflii din flaræ”. V. Brætianu dæ sfaturi de folosire a baniloreconomisifli: cumpærare de maøini øi instrumente agricole, creøte-rea viermilor de mætase, cumpærarea de ræzboaie de flesut, deaparate pentru stropitul viilor, ameliorarea calitæflii seminflelor,nutreflului, procurarea de viflæ de vie americanæ, desfacereaproduselor flæræneøti.14

Bæncile nu rezolvau problema agraræ. Puflini aveau bani deeconomisit. Alflii n°aveau încredere: „Statul, neavând bani, voieø-te sæ°i scoatæ de la oameni ca sæ plæteascæ datoria flærii”. Sau:„guvernul vrea sæ vadæ cam cât de bogafli sunt flæranii, ca în urmæsæ le punæ dæri proaspete”.

Dar dacæ bæncile populare nu rezolvau problema agraræ, nicin°o îngreunau. Dimpotrivæ.

Defectuoasæ era øi administraflia. La 1 noiembrie 1905 erau2.848 primari rurali în funcflie. Dar care era pregætirea lor? 424absolviseræ învæflæmântul primar øi trecuseræ una sau mai multeclase secundare, 1.425 trecuseræ numai prin învæflæmântul primar,399 n°aveau decât trei clase primare, 327 douæ, 97 una, iar 212nici una (162 dintre aceøtia øtiau sæ se semneze complet, 25 doarcu inifliale, 4 cu pecete øi 21 prin punere de deget). Nivelul depregætire al ajutoarelor de primar, al notarilor øi ajutoarelor denotari nu era nici el cu mult mai ridicat. Fireøte, nu puteau fi notarifæræ sæ øtie sæ scrie øi sæ citeascæ, însæ numai 866 aveau øi câtevaclase secundare, comerciale sau normale øi doar 12 erau cu studiisuperioare. Tofli aceøti funcflionari erau prost plætifli: între 5°200lei. Dar puflini se apropiau de cifra de sus øi foarte puflini de ceade jos. „Cum îøi poate închipui cineva cæ cu asemenea elemente,øi în special cu notarii – zic notarii, cæci ei sunt cheia administra-fliunei comunale – care nu au decât o leafæ de 5°10 lei pe lunæ,færæ alte mijloace de existenflæ, poate exista administrafliuneacomunalæ”15. Tot felul de legi, ordine øi circulare administrativeræmâneau pe hârtie.

Serviciul veterinar era øi el într°o stare proastæ. O epidemieputea aduce pierderi foarte mari. Între 1898°1902 febra aftoasæface pagube în valoare de 7.000.000 de lei.

Paza satelor era aproape inexistentæ. Potrivit legii poliflieirurale, ea trebuia sæ se facæ de cætre locuitori, de la vârsta de 18°60de ani, pe cæprærii de câte zece oameni, din care unul era øef. Daroamenii care lucraseræ toatæ ziua în câmp nu puteau noaptea sæ

4400 l ION BULEI

Împletite cu impresiile sale, toate aceste descrieri au fostsubstanfla României pitoreøti, apærutæ în octombrie 1901. O cartede mare succes. Pentru cæ avea în ea o pornire generoasæ, aveaun iz întârziat de literaturæ romanticæ de cælætorie. I. Codru-Dræguøanu, Dinicu Golescu, N. Filimon priviseræ cælætoriile subaspectul lor informaflional°documentar. Alecsandri sau Bolinti-neanu sub cel exotic. Al. Vlahuflæ e un moralist care øtie sæ seentuziasmeze, ceea ce putea pærea øi chiar era o surprizæ din parteaunui scriitor mai curând psiholog.

Ministrul V. Lascær, neinteresat sub acest aspect, ci sub acelaal vieflii concrete, cerea învæflætorilor sæ°i redea aceastæ viaflæ. Nuîn luminæ øi parfum de roze, ci în nuda ei înfæfliøare. El øi primeøtemulte scurte prezentæri ale satelor (cæci nu erau monografii).Primeøte de pretutindeni. Imaginea care o læsau ele era foarteîntunecatæ. „Ceea ce rezultæ din toate – spunea ministrul în parla-ment – este cæ starea comunelor noastre rurale e mai rea decâtîøi închipuiesc cei mai pesimiøti dintre noi”.

În primævara anului 1904, V. Lascær vine cu un proiect de legecomunalæ. Propune mai întâi o reorganizare a comunelor, prinreînfiinflarea sfatului satului, cæruia îi dæ drept sæ se ocupe de toateinteresele aøezærii (inclusiv judecarea pricinilor mai neînsemnate)øi sæ solicite mæsuri concrete consiliului comunal. Propune apoimærirea comunelor, respectiv reducerea numærului lor de la 2.904la 1.300, ca sæ le poatæ asigura un venit minim de 8.000 lei, cucare sæ facæ faflæ cheltuielilor comunale (ideea nu°i va fi acceptatæîn parlament, dar obfline înfiinflarea cercurilor comunale cu unvenit de minim 8.000 lei). În intenflia de a°l descærca pe primarde multiplele lui sarcini, el propune preluarea atribufliilor sale dereprezentant al statului de cætre notar (nici aceastæ idee nu°i vafi acceptatæ, în schimb reuøeøte sæ obflinæ înfiinflarea a 350 deposturi de inspectori comunali, care urmau sæ treacæ un examende capacitate øi sæ fie stabili). Tot prin legea sa comunalæ, V. Lascærreorganizeazæ serviciul sanitar øi veterinar rural (în fiecarecomunæ urma sæ fie o infirmerie, un agent sanitar, o moaøæ. Sæse amenajeze o baie publicæ, sæ se instituie revizori de vite). Pentrupaza satelor sporeøte numærul jandarmilor øi înfiinfleazæ sergenfliirurali. Vine øi cu propuneri de naturæ economicæ: înfiinflarea depepiniere de vite øi pomi fructiferi, uscætorii de fructe, semænareade seminfle, de furaje artificiale ø.a. „Nu este iertat sæ importæm


de viaflæ se înmulfleau, fireøte, øi treptat se va ajunge la o între-pætrundere. Deocamdatæ însæ, urbanul pærea suspendat deasupraunor realitæfli rurale pe care le asuprea. Din ele îøi trægea în maremæsuræ prosperitatea, pentru cæ profilul economiei era predo-minant agrar. În România Veche, mai mult decât în alte pærfli alesud°estului european, epoca modernæ mærise deosebirea dintrelumea satelor øi cea a oraøelor.

Procesul de modernizare era aici mai înaintat decât în flærilebalcanice sau în Rusia, dar în structura socialæ intervin diferenflemari. Øi guvernanflii n°au fost destul de prevæzætori sæ le atenueze.De pe urma vieflii moderne profitæ o minoritate: marii proprietari,în virtutea unei realitæfli preexistente, stæpânirea unei marisuprafefle din pæmântul flærii øi burghezia, pe care mecanismulvieflii moderne o ridicæ øi o impune. Nu era vorba de o oligarhie,termen folosit de întreaga stângæ româneascæ atunci øi mai apoi.Cæci nu era un grup la putere asuprind pe tofli ceilalfli. La mijlocera un dezechilibru social puternic accentuat de procesulmodernizærii. Toatæ „pætura cultæ” a românilor voise sæ creeze aici,la gurile Dunærii, o „Belgie a Orientului”. Øi aceasta cât mai repedecu putinflæ. Parcæ pentru a se uita o datæ pentru totdeauna untrecut de umiliri naflionale. Intenflie bunæ, dar punerea ei înpracticæ a luat forma unor realitæfli specifice.

Sub ministeriatul sæu dintre 1901°1904, Vasile Lascær ia avizulprefecflilor, consilierilor judefleni, medicilor, învæflætorilor, preoflilor,tuturor celor care reprezentau interesele statului, ale comunelorøi judeflelor øi care, prin poziflia lor, cunoøteau situaflia flærænimii;întocmeøte un proiect de monografie al comunelor rurale pe care°ltrimite învæflætorilor, cerându°le sæ descrie comuna lor din toatepunctele de vedere.

Adicæ nu numai frumuseflea locurilor, cum le ceruse Al. Vlahuflæîn „Gazeta sæteanului” din martie 1898. Poetul primise o coman-dæ din partea lui Spiru Haret, ministrul Cultelor øi InstrucfliuniiPublice, sæ scrie o geografie pitoreascæ a României. Øi cumcælætoriile sale nu°i puteau lumina decât prea pufline aspecte, s°aadresat învæflætorilor. Ce le cerea el? O descriere a locurilor undeerau ei; o prezentare a întâmplærilor istorice, a mænæstirilor, aruinelor din împrejurimi, a legendelor øi credinflelor populare, aizvoarelor de bogæflie, a ocupafliilor, traiului øi gustului flæranilor.

4422 l ION BULEI

rilor, sporului de populaflie, dar mai ales mæsurilor înflelepte alelui Spiru Haret.

„Organizaflia øcoalei secundare române este cea mai frumoasæøi cea mai unificatæ din Europa” – scria ziarul maghiar„Magyarország” la 24 martie 1911, uimit cæ în România s°a realizatunificarea tuturor øcolilor secundare, idee apærutæ în Germania,dar nici acolo complet generalizatæ..„România este acel stat înOrientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene øiøi°o însuøeøte cel mai curând – scria acelaøi ziar maghiar. Ungariadeja demult nu°øi mai îndeplineøte misiunea de a ræspândi înOrient cultura apuseanæ. Din contræ, România va fi în drept sæse plângæ cæ între ea øi Apusul Europei s°a vârât un statconsumativ care îi împiedicæ progresul øi acest stat este Ungaria.România este Japonia Europei, iar noi suntem importul chinezescîn Europa”20. Cuvinte de flatarisire. Ele nu puteau ascunde reali-tatea tristæ a milioane de analfabefli. O povaræ grea pentru gene-rafliile ce urmau, serioasæ cauzæ de ræmânere în urmæ. Geniulorganizator al unui Haret øi al altora era lumina care dædeasperanfle, dar øi scotea în evidenflæ întunericul neøtiinflei.

O mulflime de inifliative din viafla româneascæ a vremii au plecatde la Spiru Haret.

El este cel care înfiinfleazæ grædiniflele de copii în România (ceadintâi deschizându°øi porflile la 1 decembrie 1897). Pânæ în 1909erau 168, din care 13 erau urbane (la 2 iunie 1909 a fost promul-gatæ øi „Legea pentru øcoalele de copii mici (grædinile de copii)”.Sub ministeriatul sæu, cu sprijinul financiar al ministerului, s°aueditat cærfli øcolare de toate felurile øi pentru toate materiile deînvæflæmânt. Nu erau toate bune, dar ele au contribuit substanflialla aøezarea învæflæmântului pe o temelie øtiinflificæ. Pentru a punecapæt comerflului cu cærfli de øcoalæ, a oficializat manualele didac-tice de curs primar. El n°a mai admis decât un singur abecedarøi o singuræ carte de lecturæ. Vândute la un prefl stabilit deminister, s°au adunat øi fonduri pentru ajutorarea copiilor særacicu cærfli øi rechizite.

Haret este cel care atrage numeroøi scriitori ca „referendari”la Casa øcoalelor sau conferenfliari la cercurile culturale sæteøti(create tot de el). Era mijlocul prin care se aduceau valorile deatunci în educaflia øcolaræ, dar øi un mijloc de a°i ajuta materialpe scriitori. Printre ei: Alexandru Vlahuflæ, George Coøbuc, MihailSadoveanu, Øt. O. Iosif. În afara României pitoreøti, Vlahuflæ scrie,


fructe proaspete din Tirol øi prune uscate din Bosnia øi Herfle-govina, când noi avem o regiune întreagæ a flærii, regiunea colinelor,care este admirabilæ pentru fructe øi struguri”. Într°adevær, eraun non°sens. Face øi alte propuneri de organizare a serviciuluitehnic, a serviciului poøtal øi de pazæ contra incendiilor.

Proiectul lui Vasile Lascær trece cu mare greutate prin parla-ment, cum trecuse øi legea polifliei comunale (la mijloc era luptapentru putere între diferitele facfliuni liberale). Dorinfla lui øi°oexprimase limpede: „Noi nu suntem o academie în care trebuiesæ ne punem la întrecere pentru a face cea mai idealæ organiza-fliune pe hârtie; tot ce facem trebuie sæ aibæ o aplicare realæ,practicæ, imediatæ” .Adicæ nu alerga dupæ închipuiri øi principii.Însæ, legea lui, ca øi altele mai dinainte, ræmânea øi ea mai multpe hârtie. Pentru cæ nu erau oameni care s°o punæ în practicæ. Eise formau greu. Apoi nu erau mijloace financiare suficiente øi,dincolo de toate, sistemul economic în care era încadrat flæranulromân era anacronic, în primul rând prin inechitabila repartifliea pæmântului. Legile lui V. Lascær ræmân valoroase prin intenfliemai mult decât prin realizare.

Personalitatea cea mai reformatoare a epocii e Spiru Haret.Spiru Haret putea sæ ræmânæ în Franfla profesor universitar. Apreferat însæ Facultatea de Øtiinfle din Bucureøti, unde devineprofesor încæ în 1878, în urma unui strælucit concurs (din 1882profesor de geometrie analiticæ la Øcoala de Poduri øi Øosele).Profeseazæ pânæ în 1910, când se pensioneazæ, ba øi dupæ aceea,pânæ la moarte, flinând prelegeri de popularizare la Universitateapopularæ.18

Marile realizæri ale lui Haret nu sunt totuøi în øtiinflæ. Ci inorganizarea „mediului social cæruia aparflinea”.Câfli øtiutori decarte erau în România? Aceasta a fost principala intrebare a luiHaret. În 1899 recensæmântul stabileøte 22% din totalul populafli-ei. În 1909, din 5.047.342 locuitori de peste øapte ani, 1.986.982øtiau carte. Deci un procent de 39,4%. Dintre aceøtia, 106.713aveau studii superioare. Nu era mult. Dar aceastæ diferenflæ odetermina chiar Haret. O creøtere, iatæ, de 17% în zece ani. Eaapare øi mai importantæ dacæ ne raportæm numai la populafliaruralæ, unde de la 15,2% øtiutori de carte în 1899, se ajunge la34,7% în 190919. Progresul se datora mersului natural al lucru-

4444 l ION BULEI

ca istoria flærii noastre sæ nu se mai clædeascæ pe lucræri de fantezie,ci pe documente sigure øi neîndoioase”. Curios, dar proiectul delege iniflial, aprobat de Adunarea Deputaflilor la 2 martie 1909, erespins de Senat la 23 martie 1909, færæ sæ fi luat cineva cuvântul!Sp. Haret nu dezarmeazæ øi folosind suma de 25.000 lei, înfiin-fleazæ comisia prin decizie ministerialæ la 23 mai 1909, numindca membri pe I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu, D. Russo.Primul era preøedinte, iar Al. Lapedatu secretar. În ianuarie 1910,ministrul revine cu proiectul de lege øi de data aceasta trece.Istoriografia românæ s°a ales astfel cu o instituflie extrem de folo-sitoare, care a funcflionat pânæ în 1938, editând „Buletinul comi-siunii istorice a României”.

Ideea lui Constantin Brâncuøi, care, fiind solicitat sæ facæ omachetæ pentru statuia lui Haret, a prezentat o simplæ fântânæera o idee genialæ. Pentru el øi pentru tofli românii aceasta fuseseHaret: un izvor de apæ vie.

Cum aræta un sat la început de veac? Sæ luæm, de pildæ comunaBogdæneøti din jud. Tutova. Învæflætorul P. Stomatin o prezintæ.Porumbul se cultiva „cum s°a apucat”. Arætura era prost fæcutæ.Maøinile agricole erau bine primite, dar flæranii nu se arætaudispuøi la toværæøii. fiineau tot obiceiurile vechi. Ei nu lucrau 52de duminici, 30 særbætori mari, 12 særbætori mai mici, 10 særbætoriînchipuite (de pildæ, joile dupæ Paøti). Vitele erau destul de puflinîngrijite. Din 655 locuitori, doar 8 erau meseriaøi. Din 505 case,121 aveau doar o încæpere øi 84 douæ încæperi! Îmbræcæminteabærbaflilor iarna era de lânæ, fæcutæ de femeile lor, iar vara dinaceea cumpæratæ de la târg. Femeile purtau aproape numai hainede oraø. Luminatul comunei: câte un felinar la fiecare din cele 4„stabilimente”. Paza o fæceau stræjerii, 3°4 timp de 24 de ore.Primarii erau totdeauna de°ai locului, dar nu øtiau multæ carteøi erau la dispoziflia notarilor. Din 93 de copii de vârstæ øcolaræ,60 frecventau regulat cursurile. Serviciul militar fæcea pe mulflisæ dea copiii la învæflæturæ, pentru cæ cei cu carte o duceau maibine la armatæ. Øcoala era în stare proastæ øi nu avea materialdidactic îndestulætor. Perceptorul nu încasa la timp amenzileøcolare, 23% din locuitori øtiau carte, în marea lor majoritatebærbafli. O øcoalæ pentru adulfli nu exista. Bolile cele mai ræspânditeerau râia, dizenteria, frigurile øi pelagra. Bolnavii alergau lamedici; „babele” nu mai aveau nici o cæutare. Dar medicii vizitaucomuna o datæ pe lunæ. Oamenii îøi iubeau flara (nu foloseau


la sugestia lui Haret, Din trecutul nostru øi Pictorul Grigorescu,Øt. O. Iosif traduce din operele lui Wagner øi evocæ figura lui Øtefancel Mare într°un poem epic apærut în revista „Semænætorul” (nr. 25din 1905), G. Coøbuc scrie Ræzboiul pentru neatârnare, Al. Mace-donski, O. Goga, Petre Dulfu, Mircea Demetriad scriu piese deteatru pentru teatrul sætesc. Cum lipseau cântecele patriotice laserbærile øcolare, Sp. Haret îl solicitæ pe Gavriil Musicescu, careøi compune 25 de cânturi. D. Kiriac vine cu lucrarea Coruri øcolare,G. Topârceanu cu Ciripit de pæsærele. Se alcætuieøte øi o Colecfliefolkloristicæ de balade, poezii, obiceiuri, proverbe. Încep sæ sestrângæ obiecte pentru un Muzeu de artæ naflionalæ, în care scopMinisterul Instrucfliunii cumpæræ casa pictorului Th. Aman øioperele lui Grigorescu. O circularæ din 19 aprilie 1903 obligastudenflii de la øcolile de arte frumoase sæ pregæteascæ, pentrudiploma de absolvire, reproduceri dupæ monumentele istorice, copiidupæ picturi øi sculpturi, inclusiv româneøti.

Revistele „Convorbiri didactice”, „Învæflæmântul primar”,„Noua revistæ pedagogicæ”, „Øcoala românæ”, care au pregætit, înbunæ mæsuræ, corpul primar didactic, sunt create tot de Haret.El a creat øcolile de adulfli (în 1906) ræspândite pe tot întinsul flærii,a creat cantinele øcolare (în Bucureøti, fondul lor era de 100.000lei) pentru copiii lipsifli de mijloace. Mæsura e „un bun început.Un pas mare…”, cum scria „Lumea nouæ” la 17 ianuarie 1898.Haret e inifliatorul propriu°zis al turismului øcolar. La 9 ianuarieemite o circularæ cætre directorii tuturor liceelor, seminariilor,øcolilor normale øi øcolilor de fete, cerându°le sæ organizeze excursiiîn timpul vacanflei. Dupæ 1907, turismul tineretului øcolar a luato mare extindere. Casa Øcoalelor a început cu elevii merituoøi øisæraci. Tot la inifliativa ministrului încep sæ se organizeze con-cursuri øcolare de oinæ, iar educafliei fizice i se acordæ o impor-tanflæ mult mai mare decât pânæ atunci21.

În 1904 el înfiinfleazæ Øcoala superioaræ de arhitecturæ øi totatunci Comisia monumentelor istorice. Tot Haret creeazæ øiComisiunea istoricæ a României, la 20 februarie 1910. Ea urmasæ publice ediflii de cronici, de documente interne, de cronici stræineîn legæturæ cu flærile române, vechi documente literare. Ministrulo înzestreazæ prin lege cu 25.000 lei anual. „E vorba, declara el,sæ se facæ o lucrare de øtiinflæ, care costæ mai nimic, pe lângæînsemnætatea ei, e vorba de a se face ceva, la care pânæ acum nus°a gândit nimeni, dar care trebuie sæ se facæ numaidecât, pentru

4466 l ION BULEI

Sub aparenfla de beløug øi civilizaflie, structura socialæ a flæriiîi evidenflia cu putere contradicfliile. O stare de crizæ ameninfla sæbulverseze societatea româneascæ. „Pe când se lucra de zor laclædirea statului modern – scria Iorga în 1905 – nimeni nu se uitala aceste adâncuri din care putea sæ iasæ cea mai mare primejdiepentru viitor”1.

Dar grea, foarte grea era opera reformatoare. Urmau a fischimbate nu doar formele politice, ci îmbunætæflit conflinutul lor.Votul cenzitar era – se dovedise mai demult – o treaptæ ce se cereadepæøitæ. În toatæ Europa, fie cæ fusese înlocuit, fie cæ se cæutausoluflii de schimbare (cum se fæcea în anii de început ai veaculuiîn Ungaria). Liberalismul, dacæ nu era înlocuit de democraflie,mæcar trebuia sæ se exprime în forme mai democratice. Øi lærgireadreptului de vot era poate forma cea mai sesizantæ.

Dincolo de aceastæ schimbare în conflinutul formelor politice,era nevoie de o alta, cu mult mai greu de înfæptuit, dar øi cu multmai grele consecinfle. Trebuia restructurat sistemul agrar,deopotrivæ de stæpânire a pæmântului øi de exploatare a lui.Trebuia ridicat nivelul de viaflæ al flæranilor, fiinflele cele maichinuite de atunci øi din totdeauna ale neamului românesc. Dupæstatistica lui Leonida Colescu din 1905, la o populaflie de 6.392.273locuitori, flærani erau 5.235.762, adicæ 91,9%2. Radu Rosetti scædeadin aceastæ cifræ populaflia care locuia la sate, dar nu se ocupa cuagricultura, øi adæuga populaflia mahalalelor oraøelor, alcætuitæîn cea mai mare parte din flærani. Cifra scæderilor øi adæugirilorcompensându°se, proporflia de 82% i se pærea cea mai apropiatæde adevær3. O proporflie foarte mare. Dar nu atât de mare, dacæavem în vedere epoca. În Franfla, la începutul veacului, populafliaruralæ defline o proporflie de 62,6%, în Olanda 62,7%, înDanemarca 60,5%, în Suedia 77%, în Irlanda 69%, în Prusia 54,8%,în Serbia 80%, pentru ca în Ungaria sæ fie 83%, iar în Rusia circa83,84%. fiæranii alcætuiau în România într°adevær obøtea într°un

cuvântul patrie). În ræzboiul din 1877 muriseræ trei. Dintre ceicare au fost atunci în ræzboi, mai træiau nouæ. Erau øi înfruntæripolitice, mai ales la alegerea primarului øi a consilierului comunal.Întrunirile politice se fæceau de regulæ la cârciumæ; dar øi pe lacase particulare. În alegeri, candidaflii îi luau pe alegætori de pela casele lor øi îi cinsteau22.

Viafla la flaræ însemna, desigur, øi zile de særbætoare, bucuriajocului, emoflia întâmplærilor vieflii de familie, fiorul acestei naturiromâneøti neasemuit de frumoase. Însemna øi Nunta Zamfirei,nu doar Noi vrem pæmânt. Omul de la flaræ avea soliditate psiho-logicæ, avea o voie bunæ întemeiatæ pe o statornicie înnæscutæ.Amænuntul zilnic nu apærea aøa terorizant cum i se întâmplaoræøeanului. Sæmænætorismul, poporanismul, tradiflionalismul epo-cii nu vedeau viafla româneascæ realæ decât la flaræ. Oraøul n°aveadecât un aspect caragialesc, de contrafæcut, oferea doar efemer,în vreme ce satul însemna traiul „în eternitate”. O eternitateanonimæ însæ, cum credea M. Seulescu: „O, flara mea «eminamenteagricolæ»!…exclama el. A cui sæ fie vina oare cæ un Guliver nu poatetræi în ea? A cui sæ fie vina cæ s°ar putea întâmpla ca un Guliversæ cadæ în ea, lapidat de pitici?…”23

Pentru mulfli, civilizaflia nouæ îøi aræta atât de tare inadver-tenflele, încât prezenfla ei nu pærea nici o fericire. Dimpotrivæ. Cumexclama C. Banu în Cameræ la 2 decembrie 1909: „Dacæ civilizaflianu putem sæ o avem decât cu asemenea jertfe; dacæ pentru ca oinfimæ minoritate sæ cunoascæ toate plæcerile vieflii materiale øiintelectuale este necesar ca imensa majoritate sæ cunoascæ lipsaøi suferinfla, dacæ bogæflia oraøelor nu poate sæ fie plætitæ decâtcu mizeria satelor, dacæ lumina noastræ nu poate stræluci decâtîn întunericul lor, atunci de o mie de ori mai bine sæ se prævæleascæedificiul acesta al civilizafliunii”24. Dar el însuøi revenea. Îøi dædeaseama cæ viafla nu poate fi de°a pururi „povestea ciocanului ce cadepe ilæu”, cum spunea Eminescu, alt mare revoltat de „binefacerile”implantærii liberalismului burghez în flaræ. Marele poet nu puneînsæ neîmplinirile dezvoltærii înaintea dezvoltærii însæøi. N°o facenici C. Banu, un sincer øi entuziast democrat. Doar cæ°i pare tareræu cæ e aøa, cæ existæ „o tragicæ absurditate a vieflii”, un prefl preamare øi prea dureros. Viafla în balanflæ cu istoria apærea ca unsacrificiu al celor mai mulfli.

4488 l ION BULEI IV

FRAGILITATEA ECHILIBRULUI SOCIAL

în chestia agraræ (1907) øi Problema agraræ øi dezlegarea ei (1908),C. Stere în multele sale articole din „Viafla Româneascæ” ø.a. Aucerut°o cu insistenflæ social°democraflii, mai ales prin Neoiobægia,cartea lui C. Dobrogeanu°Gherea din 1910.

„Pæmânt pentru flærani”, iatæ o formulæ la ordinea zilei, darcare nu era cuprinsæ în programul partidelor de guvernæmântdecât sub forma vânzærilor din bunurile statului øi a vânzærilorde bunæ voie. Exproprierea nu va deveni o prevedere programaticædecât în 1913. Era credinfla în epoca aceasta, va fi øi mai târziu,cæ marea proprietate, dacæ nu era un bine pentru flaræ øi era unræu, în orice caz era un ræu necesar. Pentru cæ ea asigura exportul(între trei°patru milioane tone) øi, cum am væzut, exportul cereale-lor era principala sursæ economicæ a flærii7. De aceea, cei mai mulflipropuneau desfiinflarea latifundiilor, nu øi a marii proprietæfli. ÎnUngaria, de pildæ, cu toatæ întinderea marii proprietæfli, proporfliamoøiilor de peste 100 ha era simflitor mai redusæ. În plus, înRomânia, proprietatea mijlocie era prea slab reprezentatæ. „Nufaptul cæ sunt 200 sau 300.000 flærani capi de familie care nuposedæ pæmânt e îngrijorætor, ci faptul cæ cei 920.000 care posedæ1/2 din suprafafla agricolæ a flærii o au în bucæflele nesatisfæcætoare.Aveam prea mulfli flærani proprietari pe întinderi prea mici depæmânt”, afirma C. Garofild8. Lipsea proprietatea mijlocie caresæ preia sarcinile proprietæflii mari øi sæ fie elementul cheie întransformarea capitalistæ a agriculturii.

O nouæ repartiflie a pæmântului nu rezolva problema agraræ.Era doar un factor, unul dintre factorii de remediere. Asigurareaunor condiflii care sæ punæ în valoare pæmântul flærænesc era totatât de importantæ ca împroprietærirea însæøi, dacæ nu maiimportantæ. În orice caz, ceva trebuia fæcut. Scrie Carol I, la 29octombrie/11 noiembrie 1905, surorii sale Maria: „România repre-zintæ mai mult decât niciodatæ o zonæ, un punct sigur în mijloculstatelor în care au loc fræmântæri îngrijorætoare. Dar din neferi-cire pericolul unei reacflii privind miøcærile agrare øi votul universalnu este exclus. În Rusia øi Ungaria amândouæ problemele au fostridicate øi este de la sine înfleles cæ acflioneazæ molipsitor. La noipersistæ de ani de zile strædania flæranilor de a°øi însuøipæmânturile øi aceøtia pretind ca moøiile sæ fie împærflite între ei.În fiecare an mii de flærani devin proprietari prin vânzarea deparcele (loturi) dar sunt peste o sutæ de mii care deocamdatæ se


termen al vremii øi atunci „chestiunea flæræneascæ în România estepentru noi, pentru întreg neamul nostru, chestiunea de cæpetenie:de dezlegarea sau de nedezlegarea ei este legat viitorul Românieiîntregi” – cum bine scria Radu Rosetti. G.D. Creangæ, acest temei-nic cercetætor al fenomenului agrar în România, scria, în 1905,Proprietatea ruralæ øi chestiunea flæræneascæ øi, doi ani mai târziu,Proprietatea ruralæ în România. Suprafafla arabilæ a flærii, constatæG.D. Creangæ, era de 7.826.196 ha. fiæranii aveau în stæpâniredin aceastæ suprafaflæ 4.015.648 ha, adicæ 1.059.620 proprietæfli,dar cele pânæ la 10 ha erau 1.015.302, adicæ imensa majoritate.În schimb, existau 1.563 de proprietæfli latifundiare, de la 500 haîn sus, care deflineau 3.001.473 ha (lor li se adæugau 2.608proprietæfli între 100°500 ha, în suprafaflæ de 785.719 ha4). Cei maibogafli latifundiari erau Basarab Brâncoveanu, Gh. Gr. Canta-cuzino, Dinu Mihail. O întindere mare avea Domeniul Coroanei,de circa 130.000 ha (72.000 ha pæduri øi 57.000°59.000 terencultivabil)5.

Cu alte cuvinte, flærænimea deflinea 50,54%. Dar ce concentrareîntr°o parte øi ce mare disperare øi særæcie în cealaltæ! Aproape300.000 de familii flæræneøti (23,86%) nu aveau deloc pæmânt înproprietate, iar 423.403 familii aveau pânæ la 3 ha. „Chestiuneaflæræneascæ constæ, dupæ cum am mai spus, în faptul cæ din1.466.259 flærani, numai 221.695, adicæ 13%, de abia 1/6, au traiullor øi al familiilor lor asigurat cu produsul propriului pæmânt.Aceasta este cauza cæ chestiunea flæræneascæ a devenit aøa deacutæ, cæ soluflionarea ei e atât de grea”. G.D. Creangæ avea drep-tate. Prea mulfli flærani nu aveau deloc pæmânt sau aveau insufi-cient, prea puflini erau proprietari mijlocii øi, dimpotrivæ, un numærrestrâns de mari proprietari deflinea aproape jumætate din pæmân-tul arabil al flærii. În plus, latifundiile aveau øi dezavantajul cæerau arendate (79%). Condifliile vieflii la flaræ erau dictate de mariiproprietari øi de arendaøi prin sistemul învoielilor øi regimulamenzilor6. Tocmai de aceea, o redistribuire a proprietæflii se im-punea cu acuitate. Tofli cei care la începutul veacului s°au preocupatde problema agraræ au cerut°o: Leonida Colescu øi G.D. Creangæ,în lucrærile lor amintite, Radu Rosetti în cunoscuta sa carte din1908 Pentru ce s°au ræsculat flæranii, dar øi oamenii politici, precumSpiru Haret în Chestia flæræneascæ (1908), Vasile Kogælniceanuîn Chestiunea flæræneascæ (1906), Constantin Garoflid în Pæreri

5500 l ION BULEI

unor noi învoieli agricole. Moøia Flæmânzi aparflinea lui DimitrieSturza, nepot al fostului domnitor al Moldovei. Unul din boieriiflærii care træia „din renta unor moøii pe care nu le°a væzut nici-odatæ.” Se plimba dintr°un oraø european în altul, læsând moøiilesale în arenda unuia sau altuia, la bunul plac al unor arendaøiînsetafli de câøtiguri. Din 1896, moøia Flæmânzi era arendatæ luiMarcu Fischer, cel mai mare arendaø din flaræ. În 1906, HermanJuster, alt prototip de jefuitor al satelor moldovene, îi oferæ luiD. Sturza 60.000 de lei în plus faflæ de suma cu care moøia fusesearendatæ de Fischer. Sturza e de acord, dar Fischer suprasolicitæalfli 60.000 de lei, peste suma oferitæ de concurent. Boierul încântat,fireøte, lasæ moøia vechiului arendaø. Acesta, ca sæ°øi atragæ flæraniide parte°i, promite cæ va scædea simflitor arenzile, oferind jumætatedin moøia Flæmânzi cu 25 de lei falcea de aræturæ øi 15 lei falceade imaø. fiæranii se aøteptau deci la mai bine în preajma înce-putului de munci agricole 1907. Dar Fischer trebuia, nu°i aøa? sæ°øiscoatæ banii suprasolicitafli. Aøa cæ la 6 februarie, când s°auprezentat ei la primærie, au aflat mai întâi cæ administratorulmoøiei n°a venit. Se duc atunci dupæ el la administraflie, unde aflæcæ li se propun condiflii de învoieli mai împoværætoare decât în aniianteriori. fiæranul Gh. Dochescu, încercând sæ°øi exprime mirarea,e batjocorit øi lovit de administrator. Mulflimea flæranilor, fierbândde mânie, reacflioneazæ. A fost ca un semn. La 15 februarie, flæraniidin Stroeøti°Vlædeni, din Rædeni øi Latæi°Præjeni, pe moøii arendatede Avram Zaharia, Marcu Fischer sau H. Juster, se adunæ laprimæria din Frumuøica øi cer încheierea unor contracte de arendædirect cu proprietarii, nu cu arendaøii. La 21 februarie, arendaøulmoøiei Sângeri e alungat împreunæ cu familia sa. La 25 februarieacelaøi lucru se întâmplæ la Deleni. Deocamdatæ formele de mani-festare a nemulflumirii flæranilor sunt blânde. Un pluton de jan-darmi rurali, condus de un locotenent din escadronul Ilfov, e trimisspre nordul Moldovei. E prima deplasare a unor forfle represivedin alte localitæfli spre satele agitate. Dupæ 28 februarie încep sæfie trimise unitæfli ale armatei. Mai întâi în comunele Deleni,Cristeøti, Frumuøica, Rædeni. La 3 martie sunt arestafli 10 flæranidin Santa Maria, comuna Cælæraøi. La 4 martie, grupuri mari deflærani din Curteøti øi Stânceøti inundæ stræzile Botoøanilor. Cæutaucasele arendaøilor øi ale proprietarilor. Câteva din ele sunt distru-se, deopotrivæ cu unele magazine. Maiorul Boureanu, cu un


descurcæ færæ nimic øi sunt instigafli de socialiøti. Ultima ræscoalæam avut°o în 1888; pe atunci a trebuit sæ se tragæ øi a curs multsânge pânæ când ordinea a fost resorbitæ”. Vorbe prevestitoare..

Viafla flæranului român devenise la începutul veacului cuadeværat foarte grea. Contractele agricole se fæceau potrivit legiidin 22 mai 1893. Numærul flæranilor contribuabili cuprinøi în sferarelafliilor contractuale era de aproximativ 56% (520.000 din920.939)9. Sistemul de dijmæ era cel mai ræspândit din Europa.Marea arendæøie devine o mare speculaflie. Fraflii Fischer, precumøi Juster, Costiner, Miricæ, Pappiu acaparaseræ sute de mii dehectare, creând trusturi arendæøeøti10. Pentru terenul arendat,trustul Fischer obflinea în 1905 un venit de 3 milioane de lei, sumæegalæ cu venitul lui Gh. Gr. Cantacuzino. Majoritatea contractelorse încheiau în toiul iernii sau primævara, când marele proprietarsau arendaøul speculau nevoia de produse a flæranilor, impunân-du°le prefluri mult mai scæzute decât în sezonul muncilor agricole.Majoritatea contractelor erau neclare, cu tot felul de stipulafliunilesne de interpretat. Prevala forma rentei în produse asupra celeiîn bani. Se întâlnesc la începutul veacului numeroase contractece ne dezvæluie caracterul cæmætæresc, înrobitor al „liberei anga-jæri”11. Se întâlnesc numeroase plângeri øi cereri ale flæranilor,adeværate pagini de durere øi întristare. La 19 februarie 1907, depildæ, locuitorii din Stroeøti, jud. Botoøani, se plângeau de frafliiFischer, „care s°au îmbogæflit numai øi numai de pe spinareanoastræ, iar acum, în aceøti 10 ani din urmæ, ne°au jupuit în aøafel, cæ nu ne°au mai ræmas prin ocalele noastre nici câte o vacæcu lapte pentru copii. Pânæ acum am ræbdat mult, iar acum numai putem, cæci ne°au ajuns cuflitul la os”12. Împotriva aceloraøiøi a vætafului Nechita se plângeau øi locuitorii din Bâznoasa (Boto-øani), cei din Zlætunoaia, dupæ cum cei din Todireni (Botoøani) sauØoldæneøti (Suceava), Ripiceni (Botoøani) ø.a. se plângeau îm-potriva abuzurilor arendaøilor lor. Sunt sute øi sute de plângeri.Din Moldova veneau cele mai multe, dar ele nu lipsesc nici dinMuntenia, Oltenia, Dobrogea. Din ele vedem øi ravagiile cameteila sate, situaflia øcolilor øi în general a învæflæmântului rural, stareasanitaræ, condifliile de locuit, subnutriflia, abuzurile administrafliei.

8 februarie 1907. În comuna Flæmânzi din jud, Botoøani, flæraniidin localitæflile øi satele învecinate se adunæ la primærie, chemaflide administratorul moøiei, Gh. Constantinescu, pentru încheierea

5522 l ION BULEI

o casæ nu a ræmas nedevastatæ. Actele agricole, contractele dearendæ, registrele primæriei, toate distruse”16. Oraøul Iaøi e de ase-menea ameninflat de cetele flæræneøti.

Din judeflul Iaøi în judeflul Suceava; la Ruginoasa, la Paøcani(aici muncitorii ceferiøti au încercat sæ°i elibereze pe flæraniiarestafli), Lespezi (încercarea flæranilor de a ocupa cazarma pentrua lua muniflie øi armament).

Din Suceava în Neamfl: Buhuøi, Costiøa, Ræzboieni, Valea Albæø.a. Apoi în judeflul Roman, în 20 de comune, între care Hælæuceøti,Dulceøti, Bræniøteni, Bârjoveni, Bæceøti. În judeflul Bacæu,ræscoala cuprinde: Bereøti, Pædureni, Climeøti, Sænceøti, Blægeøti(aici flæranii, înarmafli cu revolvere øi ciomege, atacæ detaøamentulde 200 de soldafli. fiæranii pierd 5 oameni øi alfli 7 sunt rænifli).Episoade dramatice se desfæøoaræ la Vaslui. La 7 martie, flæraniiræsculafli intræ în oraø, neflinând seama de somafliile cordoanelorde militari de la barieræ. În centrul oraøului, maiorul Calori,pierzându°øi capul, a descærcat mai multe focuri de revolver înmulflime. În încæierare cad morfli øi rænifli øi din rândul flæranilorøi din acelea ale soldaflilor. În judeflul Tutova, la Iveøti, pe moøiasofliei lui C. Mille, flæranii devasteazæ clædirea arendaøului OziosRoder, unul din asociaflii lui Calman Fischer. Distrugeri însemnatesunt în târgul Plopona, în satele Lieøti, Øerbæneøti øi Buceøti. Înjudeflul Putna, oræøelul Panciu e „invadat” de locuitorii comunelorvecine. Comunele Suraia, Vulturi øi Colieni sunt centrul ræscoalei.În judeflul Covurlui, miøcarea flæranilor din Mæstæcani dureazæpatru zile. La 11 martie, circa 200 de persoane încearcæ sæ ajungæla prefectura din centrul Galafliului. 14 oameni cad morfli, 7 gravrænifli, alflii rænifli mai uøor. Între cei morfli øi „un dezertor rus carefusese autorizat a sta la flaræ øi care fæcea propagandæ…” (probabilun potemkinist)17. Masacrul din str. Domneascæ din Galafli a fostcel mai mare din întreaga Moldovæ.

Din Moldova, ræscoala se întinde în Muntenia. Slab în Muscel,Dâmbovifla, Prahova øi parflial în Argeø, în Ilfov, Bræila øi Ialomifla,dar puternicæ în Teleorman, Vlaøca, Buzæu, Rm. Særat.

7 martie 1907. C.G. Dissescu dæ citire în parlament Mesajuluice însoflea proiectul de lege pentru deschiderea de credite supli-mentare øi extraordinare în valoare de 730.000 lei. Întreaga sumæera destinatæ concentrærii armatei18.


detaøament de 300 de soldafli, încearcæ sæ alunge mulflimea. Seproduc schimburi de focuri între cele douæ tabere. Cad rænifli deo parte øi de cealaltæ. Maiorul Boureanu însuøi e lovit. fiæraniinumæræ 4 morfli øi 9 rænifli: primele victime ale ræscoalei. La 5martie, tot la Botoøani, le urmeazæ alfli 4 morfli øi 8 rænifli. La 6martie este devastat târgul Burdujeni; în aceeaøi zi, în târgulSulifla, suferæ grave stricæciuni casele arendaøilor, ale proprie-tarilor, magazinele negustorilor bogafli. Toatæ plasa Siret ecuprinsæ de ræscoalæ13.

Ræscoala pærea o ræfuialæ cu arendaøii în nordul Moldovei øicu proprietarii care læsaseræ acestora mânæ liberæ. La 3 martie,I.I.C. Brætianu interpeleazæ în parlament guvernul conservatorasupra acelei mâini de oameni „stræini de interesele mari aledezvoltærii noastre economice øi sociale”, care „s°au fæcut stæpâni,prin arendare, pe întinderi tot mai mari din suprafafla cultivabilæa flærii”. Sute de mii de hectare øi deci sute de mii de flærani, declaræBrætianu, erau sub dominaflia monopolistæ a câtorva indivizi careexploatau cæmætæreøte munca øi nevoile flærænimii, îngreunându°iacesteia starea de mizerie øi revoltæ14. Primul ministru, Gh.Cantacuzino, recunoaøte cæ acapararea moøiilor de cætre „uniiexploatatori puternici prin averea lor øi bine organizafli constituienegreøit un pericol economic øi social de o gravitate netægæduitæ”øi fægæduieøte cæ va lua mæsuri. Îi solicitæ liderului liberal enun-flarea vederilor sale pentru ca hotærârile sæ fie luate de comun acordde ambele partid de guvernæmânt.

Între timp, ræscoala se întinde în Moldova. O forflæ ascunsæ,pe care o evocæ Stere în romanul sæu autobiografic, pærea cæ s°apus în mers, ræscolind satele øi oamenii care pânæ atunci îøivæzuseræ de nevoile lor. Din judeflul Botoøani, unde se domolesc,miøcærile cuprind Dorohoiul, Dæræbani, Hudeøti, Cristineøti,Ibæneøti, apoi Zvoriøtea, Bræeøti, Vârful Câmpului…ProcurorulDomide din Dorohoi raporta la 8 martie: „Agitaflia s°a întins aproa-pe în toate comunele øi cætunele din judefl. Pretutindeni ræzvrætifliiau devastat casele proprietarilor, arendaøilor øi ale dughengiilor”15.Încercarea de pætrundere în oraøul Dorohoi e opritæ.

Din Dorohoi în judeflul Iaøi. Devastæri însemnate la Tg. Frumosøi la Podul Iloaiei. Ciocniri cu trupele øi rænifli de o parte øi dealta. În târgul Bivolari, flæranii, cu miile, flin piept timp de patruzile forflelor de represiune. „Nici o prævælie, nici o instituflie, nici

5544 l ION BULEI

Într°o Cameræ cu totul speriatæ de ceea ce se întâmpla la sate,P.P. Carp, singurul, pærea cæ ræmâne deasupra furtunii, avândiluzia cæ o stæpâneøte. Proprietatea mare era pentru el „un bine…onecesitate nu numai pentru clasele conducætoare ale unei flæri, daro necesitate chiar pentru pætura flæræneascæ”. Sau „dacæ d°voastrævefli menfline, færæ clasæ diriguitoare, numai populafliuneasæteneascæ, færæ posibilitatea de a deveni, prin economie, clasæconducætoare, d°voastræ nimicifli progresul social”. El susflineamæsurile indicate de N. Filipescu, dar nu înfæptuite într°o zi sauîntr°o noapte (citeazæ ironic, la adresa lui Em. Costinescu, vorbagreceascæ „Andra thelo, tora Thelo” – îmi trebuie bærbat øi°mitrebuie chiar acum). În aøteptare, cu toate cæ øtia cæ aceste vorbele va auzi mereu spærgându°i°se în cap, el crede cæ nu era decâtun lucru de fæcut: „represiunea. Vom aviza pe urmæ”22.

Take Ionescu, ministru de Finanfle în guvernul conservator øi,de fapt, cel mai influent membru al acestui guvern, aræta, încuvântul sæu, cât de dificilæ era poziflia celor care conduceau flaraîn astfel de momente de crizæ. Pærea sæ confirme pærerea lui Em.Constinescu: „Dacæ puterea nu a fost de invidiat vreodatæ, esteîn aceste dureroase momente; în împrejurærile de astæzi,ministerul este un calvar”. Take Ionescu pune punctul pe i. „Noi,societatea noastræ, este cu numele o mare democraflie; în reali-tate, nu; ea este alcætuitæ aøa cum a fæcut°o istoria, cu transfor-mærile ei dintr°o pæturæ guvernatæ aproape toatæ deopotrivæ øidintr°o pæturæ guvernantæ foarte departe de dânsa, o pæturæ carea guvernat°o, – am convingerea – mai bine decât s°ar fi guvernatea singuræ, dar…”23. Venise vremea unor adeværuri. Øi ele tre-buiau spuse.

Pætura guvernantæ era într°o stare de neliniøte øi de derutæ.Ræscoala potolitæ într°un loc izbucnea într°altul. Dacæ pentrunordul Moldovei, doritorii græbifli în a gæsi o explicaflie o gæsiseræîn prezenfla masivæ a arendaøilor, în restul flærii ce explicaflii seputeau gæsi? Care altele decât situaflia de nesuportat a flæranilor?Cæci nu de bine se ræsculaseræ ei.

Serviciile de informaflii ale armatei anunflau concentræri detrupe austro°ungare la granifla de vest øi nord a flærii. La Ministerulde Externe se primesc veøti, pe canale diplomatice, despre intenfliileaustro°ungare de a ajuta pe regele Carol în reprimarea ræscoaleiprin trimiterea de trupe în România. Ce ar fi ajuns flara într°o


9 martie1907. N.D. Spineanu propune în Cameræ – øi propu-nerea e votatæ cu 58 de voturi contra 8 – sæ se aleagæ din mijloculparlamentului o comisie care sæ meargæ øi sæ cerceteze din comunæîn comunæ care erau cauzele ræscoalei (de parcæ n°ar fi fostcunoscute) øi sæ propunæ mæsuri de îndreptare19.

Em. Costinescu, la discuflia generalæ asupra bugetului, nuvorbeøte de buget, ci de criza agraræ. „Numai represiunea nu ajun-ge; alæturi de represiune trebuie sæ punem îndatæ, dar de îndatæ,øi opera de dreptate”. El øtie cæ guvernul conservator lucreazæ laun proiect de lege împotriva trusturilor arendæøeøti, dar mai øtiecæ o singuræ mæsuræ nu ajunge pentru rezolvarea crizei agrare.I. Brætescu îi spune sæ propunæ o lege øi ei, deputaflii conservatori,o vor vota îndatæ (I. Brætescu era tare speriat de ce se întâmplaîn flaræ). Costinescu cere o altæ lege a învoielilor agricole, supri-marea ruøfeturilor, o dreaptæ mæsurætoare a pæmânturilor, inter-zicerea stræinilor de la dreptul de a arenda, scæderea arenziimoøiilor (proprietarii „sæ mai lase Nissa în pace”, întrerupe acelaøiI. Brætescu).

N. Filipescu nu se opreøte nici el decât foarte puflin la proiectulde buget, pentru cæ „dacæ împrejurærile triste care se petrec înMoldova s°ar agrava, tot edificiul nostru bugetar, aøa cum se pre-zintæ astæzi, poate fi zdruncinat pânæ în temelie”. Propune indivi-zibilitatea pæmânturilor flæræneøti, crearea de pæøuni comunale,o lege contra trusturilor arendæøeøti, înfiinflarea monopoluluialcoolului ø.a., dar e împotriva Casei Rurale øi a redistribuiriiproprietæflii, conøtient fiind cæ chestiunea flæræneascæ în Româniaera o problemæ de producflie øi nu una de repartizare a averilorøi ea urma sæ se rezolve nu prin deplasarea averilor constituite,ci prin crearea de noi bogæflii (N. Filipescu era øi el mare proprietarøi din punctul acesta de vedere nu putea sæ nu fie interesat). Sigurcæ înfiinflarea de ferme model, dezvoltarea industriilor mici la sate,alte învoieli agricole mai bune pentru flærani øi alte mæsuri de acestgen de care vorbeøte Filipescu erau bune, dar esenflialæ tot chesti-unea pæmântului ræmânea. Înainte de orice reformæ, N. Filipescucere restabilirea ordinei, „færæ cruzime inutilæ”20.

10 martie 1907. Barbu Pæltineanu: „Remedii pentru viitor suntmulte. Sæ dea Dumnezeu sæ scæpæm cu bine din încercarea defaflæ”21.

5566 l ION BULEI

fusese evidentæ. „Deodatæ [însæ], în mijlocul acestei situafliuni, negæsim dinaintea unei încurcæturi interne din cele mai complicate,care zguduie din temelie statul nostru” øi, adaugæ Sturdza, cu mareemoflie, „suntem cu toflii cuprinøi de grija cea mare, ca edificiulde abia clædit sæ nu fie desfiinflat”25. Øi cere tuturor sæ°øi dea mâna,trecând peste deosebirile de partid, de vederi, de certuri perso-nale, ca sæ se poatæ depæøi criza care se abætuse asupra flærii”. Ocrizæ nemaipomenitæ – spune øi Ion Lahovari – cum în 40 de anide domnie glorioasæ øi paønicæ a Majestæflii Sale nu s°a væzut încæ.Casa e în pericol sæ ardæ”26. Take Ionescu, ai cærui partizanidædeau majoritatea membrilor parlamentului, fægæduieøte întregulsæu sprijin. D.A. Sturdza pæræseøte fotoliul de pe banca miniøtrilor,se duce la locul lui Take Ionescu øi îi strânge amândouæ mâinilecu mare efuziune, în aplauzele delirante ale Camerei. Apoi se ducela locurile lui I. Lahovari øi P.P. Carp, strângându°le øi lor mâna,în aceeaøi atmosferæ. Întreaga clasæ conducætoare se unea în faflaprimejdiei care°i ameninfla poziflia, dar care ameninfla, totodatæ,øi existenfla statului. Ca niciodatæ pânæ atunci, parlamentul nue dizolvat odatæ cu numirea unui nou guvern, al altui partid. Øis°a putut vedea spectacolul neobiønuit al unui parlament care îøidesfiinfleazæ legi votate de el însuøi mai înainte, ba chiar avândca apærætor pe Take Ionescu, inifliatorul lor (suspendarea modifi-cærii circumscripfliilor comunale, desfiinflarea taxei de 5 lei contrasecetei, a taxei de 15 bani pe decalitru de vin, abrogarea art. 51din legea de organizare a finanflelor statului ø.a.).

„Guvernul îøi dæ toate silinflele pentru ca ræscoala, cari neîngrijeøte pe tofli, sæ fie în cel mai scurt timp reprimatæ øi særeintræm în ordine øi liniøte”27 – declaræ D.A. Sturdza în Cameræla 14 martie 1907. Øi, într°adevær, gen. Al. Averescu, împreunæcu I.I.C. Brætianu, întocmeøte un plan detaliat al reprimærii. fiarae împærflitæ în 12 zone de operaflii, iar judeflele în mai multesectoare. Generalii celor opt divizii, însærcinafli cu reprimarearæscoalei, îøi ocupæ posturile lor la Turnu Severin, Craiova, Târgo-viøte, Bucureøti, Buzæu, Focøani, Roman øi Botoøani øi încep sæpunæ în aplicare planul operaflional. Ei înøtiinfleazæ zilnic de mersulevenimentelor øi dislocærile de trupe.

Între timp, ræscoala, diminuatæ în Moldova, lua proporflii înMuntenia øi mai ales în Oltenia, în Vlaøca, Dolj, Romanafli, Mehe-dinfli, Vâlcea, îmbræcând formele cele mai violente.


astfel de situaflie? De neînchipuit în ce poziflie s°ar fi pus øi câtde mult ar fi avut de suferit conøtiinfla naflionalæ româneascæ.Guvernul conservator, slab, uzat øi mai ales total dezbinat prinrivalitatea Take Ionescu – familia Cantacuzino, nu se simflea înstare sæ facæ faflæ situafliei. Ameninflat în poziflia sa de o eventualæunire a cantacuzinilor cu gruparea lui P.P. Carp, Take Ionescuse duce la I.I.C. Brætianu øi cere liberalilor sæ preia puterea. RegeleCarol sfætuieøte în acelaøi timp pe Gh. Gr. Cantacuzino sæ renunflela guvern în favoarea lui D.A. Sturdza. Øi la 12 martie, Gh. Gr.Cantacuzino demisioneazæ, regele însærcinându°l a doua zi pe D.A.Sturdza cu formarea cabinetului (alæturi de D.A. Sturdza, preøe-dinte øi Externe, în guvern intrau Spiru Haret la Culte, I.I.C.Brætianu la Interne, Em. Costinescu la Finanfle, A. Carp la In-dustrie øi Domenii, T. Stelian la Justiflie, V.G. Morflun la LucræriPublice, gen. Al. Averescu la Ræzboi)24. Cele mai importante posturiîn acel moment erau la Interne øi la Ræzboi. Øi ele sunt ocupatede doi oameni de viitor: I.I.C. Brætianu øi gen. Averescu. Acestadin urmæ, pentru prima oaræ ministru, venea aureolat de studiimilitare strælucite în Italia øi de faima de energie øi foarte capabil,calitæfli pentru care de curând fusese ridicat la rangul de general.El înlocuieøte la postul de ministru pe generalul Manu, bætrân øide prea multæ vreme numai om politic, nu øi militar activ. În plus,lui G. Manu nu°i plæcuse de la început Ministerul Ræzboiului,destinat iniflial lui Iacob Lahovari. El voise Externele. Mæsurileluate de el, odatæ ræscoala izbucnitæ, erau lipsite de fermitate øide un plan precis. Când a venit în guvern, gen. Averescu nici nuøtia exact repartiflia trupelor pe teritoriul flærii, G. Manu nelæsândnici o situaflie. Adeværul era cæ nici Manu, nici un om politic dealtfel, nu se aøteptase ca ræscoala sæ fie atât de întinsæ øi deviolentæ. El se mulflumise mai mult sæ preîntâmpine extindereaei decât s°o înfrângæ, presupunând cæ se va stinge de la sine.

„Situaflia este atât de gravæ – declaræ D.A. Sturdza în primulsæu discurs în parlament, la 13 martie – încât cred cæ nu numaiun om, dar nici mai mulfli oameni nu se putea s°o liniøteascæ decâtdacæ tofli vom fi pætrunøi øi cuprinøi de simflæmântul datoriei”. Caom bætrân, spune Sturdza, el væzuse øi træise multe, trecuse prinsituaflii grele. Dar acele greutæfli proveneau din poziflia nesiguræa statului român, când toatæ strædania era sæ se convingæ Europade vitalitatea neamului românesc øi a statului român. Øi reuøita

5588 l ION BULEI

de ulcer øi, la sfârøitul anului 1906 ræmâne multe sæptæmâni lapat, ceea ce a øi fæcut sæ circule zvonuri despre un cancer la stomacøi apropiata moarte a suveranului, zvonuri ræspândite de familiadoctorului Theodori øi pe care le consemneazæ Titu Maiorescu înÎnsemnærile sale zilnice øi Al. Marghiloman în Notele sale politice.Regele însuøi consemna cæ „în perioada cât am fost bolnav nu maiaveam poftæ sæ întreprind ceva sau sæ væd lumea”. Dar numaipatru sæptæmâni ræmâne la pat. Cu sprijinul dr. Ortner de laViena, regele îøi revine). Corespondenfla cu sora sa continuæ întot cursul anului 1907 dupæ cum ne lasæ sæ presupunem unelereferiri pe care regele le face la începutul anului 1908. Dar...aceasta corespondenflæ nu mai existæ. Dupæ cum nu mai existænici a altora. Este o claræ acfliune de øtergere a urmelor. Anumes°a umblat dupæ tot ceea ce însemna øtire despre ræscoale øi acolounde ele au existat øtirile au dispærut. Au dispærut øi deci maipoate fi o speranflæ de regæsire a lor ? Sau au fost distruse? Øi dacæau fost distruse sau ascunse de cine øi în ce perioadæ? Întrebæricare nu au un ræspuns. Doar supoziflii. Ceea ce s°a urmærit a fostsæ se ascundæ numærul victimelor, numærul flæranilor cæzufli. Øio cifræ exactæ a celor morfli în timpul ræscoalei nu se poate stabili.În toiul evenimentelor, ziarele lui C, Mille „Adeværul” øi„Dimineafla” au afirmat cæ numærul victimelor ar fi fost de 13.000sau 12.000. Ulterior, „Adeværul” s°a stabilit la cifra de 11.000 (cifrapropagandei comuniste), bazat, cum anunfla „Le Courier européen”din 20 martie 1910, „pe documente ale propriului sæu director,pentru a cere neîncetat pedepsirea autorilor mârøavului ma-sacru”29. Cifra indicatæ de C. Mille era total exageratæ øi autorulei nu avea cum sæ posede documente personale despre ræscoalæ.Eventual simple zvonuri. La polul opus, I.I.C. Brætianu indica înparlament 419 victime30. În mod normal el ar fi trebuit sæ øtiecifra exactæ, în calitatea lui de ministru de Interne. Dar tofli aufost de pærere atunci cæ Brætianu diminueazæ intenflionat numærulvictimelor. O confirma însuøi regele Carol, care°i mærturiseaministrului Angliei la Bucureøti, cæ numærul victimelor ar fi de„multe mii” („Regele a mers atât de departe, încât a declarat cænimeni nu øtie câfli ræsculafli cæzuseræ în faza respectivæ a luptelor,læsându°mæ totodatæ sæ înfleleg cæ puflin îi pæsa de ei [malifliozitateenglezeascæ – n.n.], dar a admis cæ, în orice caz, cifra era de ordinula multe mii”31.


Reprimarea începe sæ fie fæcutæ cu brutalitate, folosindu°se dinplin artileria. Sute de flærani înroøesc brazdele cu sângele lor,brazde udate cu sudoarea lor. Numeroøi flærani sunt arestafli (înTeleorman, numærul acestora ajunge la 4.000, în Mehedinfli la 986ø.a.)28. Dupæ 16 martie, guvernul dæ zilnic comunicate, anunflândnormalizarea treptatæ a situafliei. Nu era aøa, dar se voia liniøtireaopiniei publice øi mai ales scæderea presiunilor austro°ungare øia ofertelor de sprijin armat. Abia dupæ 22 martie forfla ræscoaleise diminueazæ øi armata øi autoritæflile încep sæ stæpâneascæsituaflia.

Victimele ræscoalei sunt numeroase. Câte au fost anume estegreu de precizat. Când a plecat de la guvern, în 1910, I.I.C.Brætianu a luat cu el mai multe dosare de la Ministerul de Interne(pentru a nu fi folosite de adversarii politici împotriva lui, a motivatel). N. Filipescu a fæcut acelaøi lucru cu unele dosare de la Mi-nisterul de Ræzboi, cât a fost el în guvernul P.P. Carp din1911°1912. Întrebat în parlament de soarta dosarelor de la Mi-nisterul de Interne, P.P. Carp se consultæ cu regele, care°i spunecæ aceste dosare sunt acolo unde trebuie sæ fie, adicæ în arhivacasei regale. De fapt, nu acolo trebuiau sæ fie, dar nici regele nuvoia ca problema victimelor din timpul ræscoalei sæ ajungæ subiectde discuflie în luptele politice dintre partide. Fapt este cæ deconflinutul unora din aceste dosare s°a aflat peste timp, dar despreal altora nu. Mai târziu, sub comunism, pentru a incrimina„regimul burghezo°moøieresc” øi încuraja colectivizarea dosareleau fost folosite pentru a ridica excesiv numærul victimelor. Øi cumnu s°a reuøit atunci foarte multe mærturii au dispærut. Din toatearhivele, din toate memoriile, corespondenflele (pânæ øi din cores-pondenfla personalæ a regelui) au dispærut toate referirile laræscoalæ. Dupæ o convorbire cu ministrul Rusiei la Bucureøti, la27 iunie/10 iulie 1906, regele îi scrisese surorii sale: „sunt oarecumîngrijorat de miøcarea agraræ care se face simflitæ pânæ la graniflelenoastre, cæci øi la noi flæranii pretind într°una pæmânt. Din fericireavem o recoltæ aøa de bunæ cæ peste tot în flaræ domneøte liniøteaøi mulflumirea” (într°adevær, recolta fusese bunæ în 1906. Câtpriveøte mulflumirea însæ...!). Este ultima øtire pe care o gæsimîn corespondenfla lui Carol I despre situaflia de la flaræ din Româniade dinaintea izbucnirii ræscoalei, din perioada desfæøurærii øiînfrângerii ei. Øi aceasta nu pentru cæ regele a fost bolnav (suferea

6600 l ION BULEI

În vara lui 1904 se redeschide chestiunea petroliferæ. D.A.Sturdza, primul ministru de atunci, e vizitat la Karlsbad deavocatul Fialla, reprezentantul caselor Rothschild, Nobel øiMontaschev. Fialla propunea crearea unei mari societæfli pentruexploatarea perimetrelor petrolifere ale statului român. D.A.Sturdza n°a refuzat sæ trateze øi a înmânat avocatului vienez oscrisoare, acordându°i un termen de 7 luni pentru constituirea uneisocietæfli de concesionare. Mai mult, el a parafat un proiect (maitârziu, Sturdza i°a zis anteproiect) prezentat de Fialla prin carecele trei case bancare urmau sæ constituie „Societatea anonimæa petrolurilor statului român”, care ar fi trebuit sæ ia în concesie30.000 ha. Redevenfla era de 8%. Cu aceasta, D.A. Sturdza, færæcunoøtinfla colegilor sæi din minister, a angajat guvernul flærii. Øidupæ ce guvernul liberal s°a retras, l°a asigurat pe Fialla cæangajamentul ræmânea în vigoare. El avea în vedere, dând aceastæasigurare, pe rege, favorabil unei concesionæri cætre germani øinu cætre societatea americanæ Standard Oil. Pe masa regelui augæsit miniøtrii conservatori angajærile lui D.A. Sturdza. Øi I.Lahovari øi Take Ionescu le°au continuat. În februarie 1905, Fiallaa declarat cæ a reuøit cæ creeze o societate de exploatare a petroluluiromânesc, dar nu prin casele Rothschild, Nobel øi Montaschev, ciprin grupul Banque de Paris et des Pays Bas°Deutsche Bank. TakeIonescu øi Fialla au elaborat un alt „proiect de concesiune” pentru20.000 ha øi cu o redevenflæ de 10% (deci mai favorabilæ statuluiromân decât în 1904)2. Pentru a trece acest proiect, Take Ionescurecurge la o tacticæ ce pærea sæ izbândeascæ. El aruncæ întreagaresponsabilitate pentru concesionarea ce urma sæ se înfæptuiascæasupra lui D.A. Sturdza, acuzându°l cæ la 28 august/10 septembrie1904 el ar fi încheiat o convenflie definitivæ øi obligatorie cu grupulfinanciar german. În presa controlatæ de el, ministrul de finanfleconservator publicæ proiectul lui Fialla parafat de Sturdza.Stratagema avea sorfli de izbândæ øi pentru cæ°l punea pe øeful

Regele, evident, a încuviinflat represiunea în calitatea sa decap al forflelor armate. Implicarea lui, dacæ e s°o numim astfel,termenul fiind însæ impropriu, e limpede. El fiind rege, aveadatoria sæ fie arbitru al situafliei politice din flara peste care erarege. Ceea ce a øi fost în fapt.

Generalul Averescu dædea, în 1937, cifra de 2.000°2.50032.Intuitiv o cifræ intermediaræ ne propune mai nou Iorgu Iordan,redând o discuflie mai veche cu G. Ibræileanu: „Când Ibræileanua înfleles cæ sunt dispus sæ accept mai degrabæ, fie øi cu o simflitoarereducere, numærul dat de Mille, s°a oprit din mers øi mi s°a adresatcu reproø øi puflintel cu durere: Bine, Iordan, øi dumneata crezice scrie «Dimineafla»? – «Domnule Ibræileanu, n°am posibilitateade a verifica, dar mi se pare neverosimil de micæ cifra oficialæ»”33.Cei care au murit la 1907 par, în acest fel, sæ fi fost deopotrivæuitafli øi de guvernanflii din 1907 øi de aceea de dupæ 60 de ani.Ciudatæ e uneori istoria!.

Ræscoala din 1907 a fost faptul cel mai dureros al statuluiromân modern. Øi ori de cate ori e atins doare din nou. O jacherieprelungita din ev mediu spre epoca contemporanæ. Cu mari semnede întrebare asupra capacitæflii clasei conducætoare române de arezolva „chestiunile nafliei”, cu nedumerire asupra modernitæfliiînsæøi la români. Vechiul regat dovedise un echilibru social atâtde precar, încât întreaga sa construcflie de stat pærea fragilæ.

Din punctul de vedere al ideii naflionale, nerezolvarea proble-mei agrare cântærea foarte greu. „Vaza ce statul român øi°o câøti-gase ca element de ordine, de civilizaflie øi de progres în Orient,atât prin înflelepciunea regelui sæu cât øi prin maturizarea politicæde care nafliunea a dat atâtea dovezi, nu va putea, în asemeneaîmprejuræri, decât sæ sufere într°atâta, încât România sæ fie consi-deratæ mai prejos decât Serbia, Bulgaria sau Grecia. Ce încrederepoate inspira o flaræ unde nemulflumirea care domneøte în obøteapoporului este atât de mare, încât o împinge la necontenite izbuc-niri?”34 Radu Rosetti scria astfel. Dar, dincolo de vaza statuluiromân în rândul celorlalte state europene, contau, øi încæ enorm,ochii îndurerafli cu care românul din afara Regatului privea, înprimævara lui 1907, însângerarea din satele Moldovei, Munteniei,Olteniei. Pærea cæ un vis, visul tuturora, în loc sæ se apropie, seîndepærta.

6622 l ION BULEI V

TRESÆRIRI DE ORGOLIU ALE BURGHEZIEIROMÂNE

arætând importanfla øi complexitatea chestiunii pentru statulromân øi anunflând „trei idei principale” ce urmau a fi cælæuza înorice soluflie se va da: „1. Pæstrarea unei porfliuni a terenurilorpetrolifere ale statului ca rezervæ de viitor. 2. Evitarea monopoli-zærii acestor terenuri petrolifere într°o singuræ mânæ. 3. Pæstrareape seama statului a tuturor mijloacelor de transport al petroluluiøi derivatelor lui prin calea feratæ øi prin conductul (pipe°line) cetrebuie sæ fie construit øi exploatat numai de stat, la momentuloportun”6. Ceea ce însemna un ræspuns „neted øi clar”, cum flinesæ precizeze øeful liberal, care cere din nou cuvântul, adæugândcæ programul expus în trei puncte, „scurt øi cuprinzætor, e øiprogramul partidului naflional liberal în chestiunea petrolului.Putem deci merge cu toflii, în aceastæ cestiune, mânæ în mânæ”.Lucru cu care era de acord øi P.P. Carp. La 24 mai/6 iunie, P.P.Carp s°a dus în audienflæ la rege. Nu øtim conflinutul discufliei. Darea trebuie cæ s°a abætut øi asupra chestiunii concesionærii, maimulfli junimiøti fiind acflionari principali ai societæflii „România”.Zvonul politic, consemnat de C. Bacalbaøa, dædea la ivealæ urmæ-torul ræspuns al lui Carp la mirarea regelui cæ mulfli junimiøti eraucontra concesionærii cætre grupul stræin, el, Carp, øeful lor, fiindpartizan al introducerii capitalului din afaræ: – „Da, Sire, suntpentru introducerea capitalurilor stræine, dar când ele ni se impun,sunt contra”7. Fapt este cæ la 1905, clasa conducætoare românæ aajuns la un acord cu privire la chestiunea petrolului. Øi acest acorda fost în urmæ respectat de toate guvernele care au condus flarapânæ la 1918.

Evident, Societatea „România” n°a ræmas decât o intenflie. Ean°a primit concesionarea terenurilor petroliere cerute. Scopul ein°a fost decât politic: sæ determine, legal øi færæ interpretæri decætre o flaræ micæ era bine sæ se fereascæ, sæ cadæ o ofertæ stræinæpericuloasæ pentru viitorul economic al României. Acelaøi ministru.I. Lahovari care, împreunæ cu Take Ionescu, tratase în 1905 cuFialla, în ianuarie 1906 aduce în parlament un proiect de legeintrat în vigoare la 28 ianuarie 1906. Un proiect care stabilea maimulte principii asupra modului de exploatare a petrolului de peterenurile statului: pentru a se evita monopolizarea terenurilor,ele erau împærflite în loturi de câte 100 ha, ce se acordau separat,nu mai mult de trei unui singur concesionar; concesionarul aveaobligaflia de a explora încæ 900 ha pe lângæ cele 100 pentru


liberal în conflict cu ceilalfli fruntaøi ai partidului, neinformafliasupra tratativelor angajate de liderul lor. Dar D.A. Sturdza seapæræ cu violenflæ într°o întrunire a partidului liberal la 8/21 mai,într°o declaraflie cititæ la Senat la 13/26 mai 1905, în presa liberalæ.Între cele douæ partide se întrefline o vie campanie. Dincolo depolitica de partid, era în joc interesul flærii. Burghezia românædevenise mult mai conøtientæ, dupæ presiunile financiarilor stræiniîn 1900, de importanfla aurului negru, cum începe sæ fie denumitpetrolul. Øi nu numai burghezia, ci lumea politicæ româneascæ înansamblu. Øi riposta ei nu întârzie. În mai, un grup de moøieriøi capitaliøti români (de nuanfle politice diferite), pentru a face sæcadæ oferta stræinæ, constituie ei o societate naflionalæ „România– societate naflionalæ pentru exploatarea terenurilor petroliferede pe proprietæflile statului”. „O societate fericitæ, în care neamuriîntregi vin sæ aducæ prinosul lor de entuziasm întreprinderilornaflionale…Astfel gæsim frafli, surori, soflul øi soflia cu verii,veriøoarele cu nepoflii øi nepoatele lor øi chiar cu soacrele lor, –mi se pare, d°lor”, cum spunea ironic în parlament I. Th. Florescu3.Øi el dædea de pe lista subscriptorilor de 7 ori numele de Botez(„Cum vedefli, d°lor, e foarte bine botezatæ aceastæ societate”).Dincolo de ironie era însæ tresærirea de orgoliu a clasei conducæ-toare române, care nu voia sæ înstræineze o bogæflie al cærei preflîn viitor nici nu putea fi estimat. Printre subscriptori: Al. Marghilo-man, Lascær L. Catargiu, Barbu Øtirbey, N. Filipescu, P.S. Aurelian,D.A. Sturdza, Spiru Haret, fraflii Brætianu ø.a. În câteva zile (15°17mai 1905) s°a obflinut fægæduiala unui capital de 5 milioane leiaur (subscriptorii nu depun banii imediat, ci „vom face værsæ-mintele la epocile ce se vor fixa pe giranflii societæflii”). Giranfliierau G. Mavrocordat, C. Alimæneøteanu et C°ie. Øi Societateaaceasta cere øi ea statului drept la concesiune, oferind condiflii multmai avantajoase decât cea stræinæ4. Guvernul conservator se aflæastfel dintr°o datæ în fafla a douæ alternative. De fapt, mâna îi esteforflatæ. În ciuda presiunilor grupului financiar stræin5, el nu puteasæ primeascæ oferta acestuia, din moment ce apæruse una care eraøi mai avantajoasæ øi era øi româneascæ. La 24 mai/6 iunie 1905,D.A. Sturdza interpeleazæ în Senat pe Gh. Gr. Cantacuzino „asupraintenfliunilor guvernului cu privire la minele de petroleu alestatului øi îndeosebi la formarea unei societæfli naflionale pentruexplorarea øi exploatarea lor”. Øi Gh. Gr. Cantacuzino ræspunde,

6644 l ION BULEI

sistemului de pânæ atunci, Compania francezæ deflinând concesiadin 1868. În 1908, contractul lua sfârøit, dacæ nu era reînnoit.Tratative cu Societatea francezæ, impulsionate de aceasta dinurmæ, începuseræ de mai înainte, încæ din 1900, sub primariatullui B. Delavrancea. În martie 1905, M. Gh. Cantacuzino le reia.De la început o face în condiflii mai avantajoase decât în 1900. Øiaceste condiflii nu înceteazæ sæ devinæ øi mai convenabile în cursultratativelor. Partea Primæriei era de aproape 75%:10% din înca-særile brute, 50% din cele nete øi un minimum de 250.000 caredevenflæ, indiferent de împrejuræri. Personalul exploatæriiurma a fi 2/3 românesc. Sunt condifliile în care se øi încheie con-tractul în noiembrie 1905. Se sconta pe un beneficiu global de 37milioane în 40 de ani, perioada de prelungire a noului contract.O sumæ globalæ ce era pusæ la dispoziflia Primæriei chiar de laînceput, urma sæ fie folositæ pentru sistematizarea canalizærii cuapæ a oraøului. Motivând urgenfla, Primæria nu fline o licitaflieînainte de a începe tratærile cu Societatea francezæ, dupæ cum cerealegea. S°a væzut de la început preferinfla pentru aceastæ societate.Or, la sfârøitul tratativelor, apare oferta unui grup românesc.Liberalii, nu numai ei, dar ei ca inifliatori, încearcæ øi în cazuliluminatului Capitalei acelaøi procedeu ca în chestiunea concesio-nærii terenurilor petroliere. Creeazæ o Societate româneascæ degaz øi electricitate, pentru a o opune celei franceze. Lascær (Læscæ-ruø) Catargiu, Øtirbey, Procopiu, C.C. Arion, Elias ø.a., conservatoriøi liberali deopotrivæ cu alflii færæ o culoare politicæ øtiutæ, oferæPrimæriei condiflii mai avantajoase decât compania francezæ. Sevoia astfel sæ se forfleze mâna consiliului municipal. De fapt, eanici nu trebuia forflatæ, pentru clasa conducætoare românæ existânddeja un principiu cælæuzitor: când nu erau capitaluri indigene, sefæcea apel la cele stræine. M. Gh. Catacuzino nu respectæ însæ acestprincipiu. El respinge oferta româneascæ, considerând°o neserioasæ,„færæ soliditate tehnicæ” øi færæ „soliditate financiaræ”. În plus, eavenise prea târziu, când tratativele cu compania francezæ erauterminate (faptul era adeværat, însæ tot atât de adeværat era øicæ Primæria nu deschisese o licitaflie). În acest sens, el øi fline undiscurs în parlament, la 8 februarie 1906, încercând sæ înlætureefectul argumentelor aduse de I.I.C. Brætianu, L. Catargiu, Al.Marghiloman. Discursul sæu e frumos øi documentat. Dar nu øisuficient de convingætor10. În plus, tonul e prea înalt (Mihai


asigurarea rezervelor; pentru viitor, statul îøi rezerva 1/3 dinloturile cunoscute øi 1/2 din cele necunoscute, dreptul exclusiv deexploatare a mijloacelor de transport ale derivatelor petroliere øipânæ la 50% din beneficiul net al exploatærii. Cuantumul rede-venflelor a fost stabilit la 10°14%. În plus, articolul 9 obligasocietæflile stræine sæ punæ „la dispoziflia publicului român 1/3 dincapitalul menit a fi subscris øi pe preflul emisiunii”8. Legea lui I.Lahovari nu s°a aplicat, cæci nu s°a acordat nici concesiune deterenuri petrolifere potrivit stipulafliilor sale. Dupæ cum, de altfel,nu s°a acordat nici potrivit legii lui Al. Djuvara din 18 aprilie 1909,care a înlocuit°o pe cea a lui Lahovari, menflinând°o în esenflæ. Pânæla 1918, statul român n°a acordat nici o concesiune pe terenurilesale petrolifere.

Un alt prilej de trezire a orgoliului burgheziei române. Înianuarie 1906, dupæ îndelungi tratative, primæria Bucureøtiului(era primar Mihai Gh. Cantacuzino, fiul marelui moøier øi liderconservator) concesioneazæ iluminatul Capitalei Companiei de gazcu capital francez. De fapt, se prelungeøte o concesie anterioaræ.Bæncile franceze condiflionaseræ totdeauna participarea lor laîmprumuturile acordate României de bæncile germane de o favo-rizare a capitalului lor. În anii de început ai veacului, liberaliirezistaseræ presiunilor. Bourgarel, noul ministru al Franflei laBucureøti, considera cabinetul Sturdza „politic øi financiar înfeu-dat Germaniei” øi din aceastæ cauzæ „n°a læsat sæ scape nici o ocaziede a ameninfla interesele noastre”. Dupæ înlocuirea guvernuluiliberal cu ministerul lui Gh. Gr. Cantacuzino, el scria lui Delcassé:„Cabinetul conservator se va inspira, e de presupus, de sentimentemai favorabile. Convins cæ banul stræin e indispensabil pentru aridica øi dezvolta industria naflionalæ, el se declaræ dispus sæ°ifaciliteze în mai largæ mæsuræ accesul în România. Repudiindexpres, pe de altæ parte, tendinflele ostile de care noi am avut directa ne plânge, el afirmæ în privinfla noastræ dispozifliile les plusrassurantes”9. Nu era, desigur, vorba doar de „dispoziflii” maifavorabile. Primæria n°avea mijloace suficiente pentru a organizaîn regie iluminatul Bucureøtiului. O societate de exploatare ailuminatului în regie avea nevoie de un capital de 13 milioane.Prea mult pentru bugetul primæriei. Era aproape suma anuitæflilorîmprumuturilor contractate. Nu ræmânea într°o atare situafliedecât o soluflie: concedarea exploatærii. Adicæ menflinerea

6666 l ION BULEI

cæutafli a væ folosi de dânsa”. Øi continuând: „care este rolul celmai folositor flærii, rolul celor care au luat inifliativa sau rolulguvernului, care vrea sæ o præbuøeascæ, care e rolul cel mai frumos,chiar politic, admiflând politica, rolul care e azi un ce neaøteptat,un ce nevæzut poate în flaræ la noi, o izbucnire frumoasæ deinifliativæ privatæ, sau rolul acelor oameni politici care, tot dinpunctul de vedere politic, împiedicæ øi zædærnicesc o asemeneainifliativæ”11. Concluzia se impunea de la sine. I.I.C. Brætianu øiAl. Marghiloman (discursul acestuia din urmæ e, într°adevær, foartebun) flin sæ o øi dovedeascæ cu o luxuriantæ argumentaflie. Conven-flia cu Societatea francezæ nici nu trece prin parlament – unde eapæratæ de Take Ionescu – decât dupæ ce guvernul declaræ cæ ease va constitui ca o societate româneascæ, dupæ codul de comerflromânesc øi cu un consiliu de administraflie conform coduluiromân12. Nu se reuøeøte, ca în cazul concesiunii petrolului, o cæderea ofertei stræine (ponderea era de altfel total inegalæ în favoareacelei dintâi), dar se reuøeøte o încadrare a capitalului neindigenîn condiflii mai puflin nefavorabile economiei flærii. Tot era ceva.


Cantacuzino, fiul cel mai mare al Nababului, era un om încrezutøi aræta aceasta mai în toate prilejurile. Nu era „o calitate” caresæ°i aducæ simpatii. De aceea, nu în ultimul rând, nici nu s°abucurat de prea multe de°a lungul carierei sale politice). Toatæcampania opozifliei contra concesionærii fæcute de Primærie el ocompara cu o amintire dintr°un spectacol de circ din vremeacopilæriei sale: August cel Prost gæseøte în drum o batistæ. Vreas°o ridice, dar nu øtie cum. Dupæ un moment de gândire, aduce opârghie øi un camion. Cu eroicæ stræduinflæ, el ridica batista cuajutorul pârghiei øi pleacæ mulflumit, convins cæ a fæcut o faptæbunæ. Prilej pentru P.P. Carp sæ°i dea o lecflie: „O cam ia de susd. primar al oraøului Bucureøti. D°sa, într°un limbagiu ales, carea gæsit în gustul literar al majoritæflii un ræsunet zgomotos,trateazæ pe aceia care sunt în contra concesiunii d°sale de Augustcel Prost. Nu øtiu, d°le preøedinte, dacæ d. primar al oraøuluiBucureøti are autoritatea necesaræ pentru a o lua aøa de sus. Estedrept cæ d°sa ocupæ o pozifliune înaltæ în stat. Numai la noi seîntâmplæ cam contrariu de ceea ce se întâmplæ în flærile civilizate.În celelalte flæri occidentale, pozifliunile înalte sunt rezultatul unormerite anterioare; la noi obflii pozifliuni înalte øi pe urmæ trebuiesæ dovedeøti cæ ai avut merite necesare pentru a le obfline”. Altfelspus, meritul lui M.G. Cantacuzino nu era decât acela de a fi fostfiul tatælui sæu care, prim ministru fiind, îl înælflase la rangul deprimar al Bucureøtiului (øi în timpul discursului sæu, P.P. Carpare grijæ sæ°i mai aminteascæ de aceastæ relaflie familialæ trans-formatæ într°una politicæ). Este posibil ca Societatea româneascæsæ nu fi avut la dispoziflie toate fondurile necesare (ea depuneacaufliune doar 500.000 lei, oferindu°se gata sæ verse încæ øasemilioane în casa primæriei, însæ nu preciza termenul). Mai aveaînsæ la dispoziflie timp de doi ani øi jumætate pânæ când expiracontractul cu Compania de gaz øi electricitate francezæ. M.G.Cantacuzino n°avea de unde sæ fie convins cæ la mijloc nu era decât„o manoperæ politicæ” øi o încercare a liberalilor mai cu seamæ dea pune mâna pe o afacere mænoasæ. Færæ îndoialæ cæ la mijloc erauøi interese politice. Dar ele existau øi în cazul respingerii inifliativeiromâneøti. „Da, este un act politic de opozifliune – recunoaøte Carp,dar îndatæ ce acest act politic de opozifliune face sæ reiasæ posi-bilitatea inifliativei private în aceastæ flaræ, d°voastræ, în loc sæ væsupærafli, ar fi trebuit sæ fifli fericifli de aceastæ împrejurare øi sæ

6688 l ION BULEI

remarcæ în anii 1902°1904 cât este ministru de interne în guvernulSturdza. Legile sale administrative, de reorganizare a polifliei, noualege electoralæ îi aduc popularitate øi îl situeazæ în prim planuldisputei pentru supremaflia în partidul liberalilor. Vasile Lascærn°avea însæ sprijinul finanflei liberale, n°avea clientelæ politicæ.În schimb avea potrivnici.

Cel mai puternic dintre ei era I.I.C. Brætianu. Al lui øi al luiEmil Costinescu øi al oricærui altuia ce ar fi vrut sæ aspire la øefiaP.N.L., Ionel Brætianu se considera cel mai îndrituit sæ ajungæ înfruntea partidului. Era fief°ul sæu øi°l privea ca pe o moøtenirede la tatæl lui, atotputernicul Ion C. Brætianu, cel care de fapt îlfæurise. Celor care îl cunoøteau I.I.C. Brætianu (Ionel, cum îi ziceaM.Pherekyde, dar numai el, liderul liberal nefolosind nici mæcarcu cei din jurul lui formule simple de adresare) le dædea impresiaunui om indolent, færæ nici o tragere de inimæ pentru o muncæserioasæ øi de duratæ. Cei care lucraseræ cu el pe la diferitedepartamente nu°øi aminteau sæ°l fi væzut vreodatæ græbit, agitat,miøcându°se færæ rost de colo°colo. Dimpotrivæ, îl vedeau mai tottimpul „prævælit într°un fotoliu” (expresie a lui I.G. Duca) sau întinspe o canapea. Mai avea øi obiceiul sæ se culce devreme, iar dupæamiezile se odihnea. Fireøte cæ în atari condiflii, comoditatea luide care se vorbea adesea, nu pærea o vorbæ în vânt. Øi în fapt aveaoroare de sforflæri inutile, de munca birocraticæ. C. Stere mærtu-risea cæ n°a primit niciodatæ un rând scris de mâna lui. Pentruscrisori aøa°zis „personale” sau „confidenfliale” avea un secretar,care „øtia de minune sæ°i contrafacæ scrisul øi iscælitura”. Dar Stereexagera excesiv cunoscuta lenevie a lui Ionel Brætianu pentru scris.În realitate, mærturii ale scrisului sæu întâlnim peste tot în arhivaBrætienilor. În locul agitafliei, pe care adesea naivitatea unora oconfundæ cu munca creatoare, lui Ionel Brætianu îi plæcea sæmediteze. O fæcea ore întregi, cântærind øi examinând øi reexami-nând argumente øi contraargumente, folosuri øi neajunsuri. Deaceea dædea totdeauna impresia cæ era pregætit la orice, cæ nu selæsa niciodatæ surprins. „Din profesiunea lui de inginer – scria I.G.Duca – ræmæsese cu obiønuinfla de a nu pune piciorul pe un teren,înainte de a°l fi sondat øi de a cunoaøte bine soliditatea lui”1. Fiullui I.C.Brætianu, atotputernicul lider politic al celei de a douajumætæfli a veacului al XIX°lea, propune tipul omului politic

Partidul Naflional Liberal intræ în prefacere: de idei øi deoameni, deopotrivæ. D.A. Sturdza împlineøte 71 de ani în martie1904. Cine urma sæ°i succeadæ? În guvernarea dintre 1901°1904,trei oameni politici liberali ies în evidenflæ. Mai întâi EmilCostinescu, ministrul de Finanfle. Alæturi de D.A. Sturdza elcondusese opera de redresare financiaræ a flærii din anii 1901°1904prin propriile ei mijloace øi se remarcase cu strælucire în 1904,ca autor al tarifului vamal. Fusese unul din fondatorii øi directoriiBæncii Naflionale; un profund øi sincer liberal. Îøi fæcuse uceniciapoliticæ în redacflia ziarului „Românul” al lui C.A. Rosetti (se øi„bucurase” în aceastæ calitate de atenflia plinæ de sarcasm a luiM. Eminescu). Em. Costinescu era un autodidact. Nu datora preamult øcolilor, ci mai totul unei viefli fræmântate în presæ, în între-prinderi industriale, în bænci. O inteligenflæ vie, lesne de remarcatîn discursurile, expunerile sale de motive sau în articolele sale,care, toate, se distingeau printr°o mare claritate øi precizie. Em.Costinescu fæcuse dovada limpede a unui om politic de o marevaloare practicæ. Pentru a pretinde øefia liberalilor, el mai aveaun atu: se bucura de prefluirea øi sprijinul regelui Carol, foartesensibil la „filogermanismul” presupus al lui Em. Costinescu(multæ vreme director al Bæncii Generale din Bucureøti, sucursalalui Disconto Gesellschaft în România). Însæ Em. Costinescu nuera nici dintr°o familie influentæ, nici nu avea o clientelæ organi-zatæ. Era un „nou”. În plus, în 1904 avea 60 de ani.

Al doilea om politic cu pretenflii la øefia liberalæ era VasileLascær. Øi el un vechi liberal (cu toate cæ nu avea în 1904 decât50 de ani). Deja la 29 de ani, în 1879, era primar al Târgu Jiului.Dupæ 1884 e deputat în Cameræ øi se mutæ la Bucureøti, ca avocatal Creditului Funciar (fæcuse studii juridice la Paris). Un om sigurpe el, ferm în convingerile sale liberale, corect cu sine øi în viaflapublicæ, un politician conøtient de datoriile sale. Îndeosebi se

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 7711VI

OAMENI ØI IDEI NOI ÎN POLITICÆ

poate însemna ceva prin el însuøi, dar poate însemna cuadeværat ceva important prin colaboratorii sæi, prin cei cu carese înconjura.

I.I.C. Brætianu nu este, precum atâflia alflii, P.P.Carp, T. Maio-rescu, Al.Lahovari, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Em. Costi-nescu, I.G.Duca..., un mare orator. Nu stræluceøte în Parlamentsau în întrunirile publice. Discursurile sale sunt prea tehnice, preaconcrete, prea la obiect. Rar saltæ în generalitate. Atuurile lui sevæd în discufliile particulare. Era, cu adeværat, foarte inteligentøi ca om foarte atrægætor, cucerind pe cei din jur. Un excelentcoseur. Un mare coseur. „L°am cunoscut øi eu prin anul 1899 –scria I.C. Atanasiu – înainte de înscrierea mea în partidul liberal.L°am cunoscut, fiindu°i prezentat – în casa lui pærinteascæ pe careîncæ o locuia – de cætre Vasilicæ Morflun. Am vorbit cu el poate ojumætate de oræ øi am plecat cu desævârøire subjugat”. Cu farmeculpersoanei sale øi cu inteligenfla sa el îi atrage pe „generoøii”, peintelectualii din partidul abia infiinflatului partid social democratdin România: V.G. Morflun, Al. Radovici, G. Diamandi, I.C. Ata-nasiu..., pe C. Stere. Pe acesta din urmæ îl impune nu doar øef alorganizafliei liberale locale Iaøi, dar øi conducætor al revistei „ViaflaRomâneascæ” (pentru cæ „citadela privilegiilor trebuia subminatæpe dinæuntru øi dærâmatæ”). În jurul lui atrage astfel toatæ gene-raflia tânæræ liberalæ, doritoare de nou øi avidæ de afirmare. Darnu se mulflumeøte, desigur, doar cu sprijinul tinerilor colaboratori.El øtie cæ nu poate ajunge cel dintâi în partidul liberalilor doarcu susflinerea aripei tinere a acestuia. Avea nevoie de sprijinuloligarhiei acestui partid (orice partid, credea Brætianu, avea uncentru de putere, un nucleu hotærâtor influent). Øi cu ajutorul luiEugeniu Carada, marele prieten al tatælui sæu, el are susflinereamarei finanfle liberale, un instrument de acfliune øi presiune extremde eficace. De aceastæ finanflæ era legatæ „Oculta”, în cap cuEugeniu Carada, omul din umbræ, „eminenfla cenuøie” a P.N.L.Alæturi de Carada, era M. Pherekyde, un om cu o mare experienflæpoliticæ øi cu o mare trecere în rândul liberalilor. Øi el, ca øi Carada,fuseseræ între apropiaflii lui I.C. Brætianu. Øi vor fi øi sprijinitoriifiului sæu. Împreunæ cu ei era øi Anton Carp, om al finanflelor,dar øi al politicii de culise. „Oculta”, organizatæ în maniera vechilorVentes, era foarte influentæ. Øi nu numai în P.N.L. Ministrul


intelectual bine pregætit. Pregætit într°o meserie, oricare ar fi ea,dar serios. „Ionel avea talent pentru toate studiile”1, cum scriasora sa Sabina. La liceul Sf. Sava era foarte bun la matematicæ.Excelent øi la alte materii. Dupæ bacalaureat aproape un an învaflæla øcoala de Poduri øi Øosele la Bucureøti. Apoi, împreunæ cu fratelesæu Vintilæ, care°l urmeazæ la scurtæ vreme, se duce în 1883 laParis, unde pânæ în 1889 studiazæ matematica øi ingineriaPolitehnicæ øi la Øcoala de Poduri øi Øosele. Peste tot demonstreazæinteres øi mare seriozitate. Aceasta l°a învæflat de tânær ca tot cefæptuieøte în viaflæ s°o facæ într°adevær cum trebuie. Lucrul binefæcut era temeiul oricærei construcflii. Øi va ræmâne toatæ viaflacu aceastæ puternicæ convingere. Cu toate cæ ar fi putut chiar dela început sæ intre în politicæ, el, fiul øefului Partidului NaflionalLiberal, n°o va face decât în 1895. Bætrânul Brætianu era de pærerecæ fiii lui nu trebuie sæ debuteze prin politicæ, ci sæ lucreze caingineri, sæ°øi demonstreze calitæflile într°o meserie, sæ cunoascæflara øi oamenii, øi numai dupæ ce îøi fæceau o reputaflie intrau înviafla politicæ. Øi Ionel lucrezæ ca inginer în Moldova, Dobrogeaøi Bucureøti, îøi trece øi examenul de inginer hotarnic,administreazæ moøiile familiei Brætianu. Abia tîrziu, în 1895, intræîn politicæ. Fireøte la liberali.

I.I.C. Brætianu propune modelul omului totdeauna la curentcu tot ceea ce se întâmpla în societatea românæ, a omului politicfoarte bine øi continuu informat. Avea acasæ, moøtenit de la tatælsæu, un fiøier al tuturor oamenilor politici ai vremii, pe care nuînceta sæ°l îmbogæfleascæ mereu cu noi informaflii, a tuturor celorcare apæreau în câmpul politic, social, cultural al societæfliiromâneøti. Lui Stere îi mærturisea cu mândrie: „Eu am la dispozifliamea nu numai experienfla mea personalæ, ci øi pe cea a tatæluimeu”. Øi îi aræta dulapurile cu o arhivæ bogatæ øi minuflios clasatæ2.De cheile acestor dulapuri nu se despærflea niciodatæ. Nimicinteresant nu scæpa curiozitæflii sale øi atenfliei informatorilor sæi.Cunoscând oamenii s°a priceput øi sæ°i aleagæ pe acei pe care voiasæ se sprijine. Pentru cæ el a înfleles de la început, cæ un om politic

7722 l ION BULEI

1 Sabina Cantacuzino, Din viafla familiei Ion C. Brætianu, Bucureøti,1993, p.92

øi minufliozitatea cunoøtinflelor sale despre semenii sæi. Aøa i°aales øi i°a atras pe „generoøii” din Partidul Social Democrat. Înjurul lui era toatæ generaflia tânæræ liberalæ, doritoare de nou øiavidæ de afirmare. I.I.C. Brætianu avea øi alte atuuri în disputapentru øefia liberalæ. Pe el îl susflinea marea finanflæ a liberalilor(de fapt øi a flærii). Folositæ în scopuri politice, ea fusese totdeaunapânæ atunci øi va fi øi în continuare un instrument de acfliune øipresiune extrem de eficace.

Aøadar, candidaturii lui I.I.C. Brætianu la øefia liberalilor nupærea sæ i se poate opune altcineva cu succes. Tofli cei din jurulsæu voiau ca faptul sæ se împlineascæ cât mai repede. Dar Brætianuøtia sæ aøtepte. Nu voia sæ riøte øi prudenfla era una din træsæturilesale bine pusæ în evidenflæ. În cariera lui politicæ a avut totdeaunagrijæ sæ nu facæ gesturi øi sæ nu spunæ cuvinte care ar fi pututdeveni arme împotriva sa. Dacæ avea o comunicare de fæcut la doiprieteni politici, oricât de „siguri” erau ei, nu le vorbea amândurora,ci fiecæruia în parte. În felul acesta, nici unul nu putea fi martorulceluilalt. „Øi chiar când stætea de vorbæ cu cineva între patru ochi– scria C. Stere, în aparenflæ færæ nici o jenæ, în realitate îøicântærea fiecare cuvânt, pentru ca la nevoie sæ°i poatæ da inter-pretarea ce i°ar conveni”. Un astfel de om nu se aruncæ într°oaventuræ niciodatæ. Nu în politicæ, pentru cæ în viaflæ tânærul I.I.C.Brætianu n°a ezitat s°o facæ. În 1897 s°a cæsætorit intempestiv cutânæra Maria Moruzzi (George Brætianu, istoricul, din aceastæcæsætorie provine, fiind recunoscut ulterior de tatæl sæu). Dar n°aræmas cæsætorit nici o lunæ („cæsætoria°divorfl de la Ruginoasa”)4.Aventurile lui galante au fost multe øi au dat naøtere multor vorbeøi unei impresii de frivolitate. Nu s°a potolit decât o datæ cu a douacæsætorie, în 1906, cu Eliza Øtirbei (pe care mai întâi a divorflat°ode Al. Marghiloman).

Din 1904 lupta pentru supremaflie în P.N.L. devine acutæ. Seîncepe cu combaterea reformelor lui V. Lascær. Pentru ca acestasæ nu dobândeascæ un prea mare prestigiu, el e atacat cu violenflæ.Când ministrul de Interne vine în fafla parlamentului cu proiectulde lege pentru organizarea comunelor rurale, Eugen Carada îøidæ demisia din comitetul executiv al partidului. Motiva cu faptulcæ proiectul ar fi fost „neliberal”. La mijloc însæ era ascensiuneaprea mare a lui V. Lascær, care putea pune în pericol poziflia lui


Franflei la Bucureøti, Henry, scria în iulie 1904 cæ ea îøi impuneasolufliile regelui øi flærii, „soluflii cu atât mai dificil de combætut,cu cât nu se cunoaøte nimic din veritabilele motive, nici cine anumele indicæ”3. Diplomatul francez voia sæ aducæ mister acolo undede fapt nu era (la urma urmei se considera în funcflie într°o flaræ,nu°i aøa? de la Porflile Orientului øi nu se putea sæ nu fie øi aicitaine øi secrete de nepætruns). „Oculta” nu era altceva decât finanflaliberalæ, de ale cærei interese, inclusiv politice, nu se putea sæ nuse flinæ seama.

Mare pasionat de istorie. Totdeauna putea fi væzut cu o cartede istorie în mânæ. Probabil cæ de la el a moøtenit fiul sæu, GeorgeBrætianu, pasiunea pentru istorie. Îl pasionau originile româ-nismului, îl fascinau geniul diplomatic øi de conducætor de statal lui Øtefan cel Mare, remarcabila cutezanflæ a lui Mihai Viteazul.Tudor Vladimirescu era pentru el prototipul eroului. Îl atrægeaudestinul misterios al unor principi fanariofli pe tronul flærilorromâne, sau scrierile cælætorilor stræini asupra flærilor române, pecare le øi adunase în mare numær în biblioteca sa din str. Amzei,din Bucureøti, dar øi în aceea de la Florica, moøia preferata atatælui sæu de lângæ Piteøti, læsatæ moøtenire fiului sæu Ioneldimpreunæ cu dragostea faflæ de ea. Conversaflia lui, când se refereala chestiuni istorice, era bogatæ, era totdeauna plinæ de farmecøi interesantæ. Istoria, se vedea, nu era o predilecflie distractivæ.Prin istorie vedea schimbarea necontenitæ a împrejurærilor umane;înflelegea relativitatea lucrurilor, influenfla patimilor øi rolulimponderabilelor øi se convingea de nevoia adaptabilitæflii înactivitatea politicæ. Târziu, prin 1926, îi spunea sofliei sale: „Quec’est triste l’étude de l’histoire”. Trist nu era. Depinde care eraunghiul: al iluziilor pierdute, al speranflelor sfærâmate sau alnecontenitei ascendenfle a omului asupra lui însuøi sau confruntatcu semenii lui? Nici dacæ ar fi amestecat istoria cu experienflapropriei sale viefli, I.I.C. Brætianu n°ar fi avut de ce sæ se plângæ.Dimpotrivæ.

Studiul oamenilor din trecut øi al faptelor lor nu era singurapasiune a lui Brætianu. Foarte mult, chiar mult de tot, îl interesauoamenii vremii lui. Era în stare sæ ræmânæ ceasuri întregi în biroulsæu øi sæ°øi aranjeze fiøele în care rezuma tot felul de informafliidespre oamenii politici ai vremii øi îi uimea pe cei din jur cu bogæflia

7744 l ION BULEI

de stat?” A muncit totdeauna cot la cot cu ei, declaræ Sturdza. Nus°a dat niciodatæ de o parte. „Acum, de credefli cæ mi°au slæbitputerile sau cæ din nepricepere mi s°a strâmbat calea, eu nu mæopun sæ ocupe un altul locul meu”7. Dar, ca øi mai înainte, Sturdzanu era omul marilor gesturi. Revine, cum o mai fæcuse. Coboraîn rândul muritorilor de rând: „Dar merit oare un asemenea sfârøital vieflii mele publice de cincizeci de ani?” Øi atunci: „Væ rogcælduros, læsafli certurile øi sæ ne punem la lucru øi muncindzdravæn, sæ facem ca certele sæ înceteze”8. În fond, Sturdza eraun om cinstit. La întrunirea Clubului Central al P.N.L. din 18/31decembrie 1904, el asigura cæ partidul putea ræmâne încæ la putere.Era însæ o iluzie. Færæ M. Pherekyde, V. Lascær, I.I.C. Brætianu,C. Stoicescu, ba øi færæ Em. Costinescu – øi el îøi dæ demisia,simflind partida pierdutæ pentru moment – færæ sprijinul Camerei,care nu mai putea lucra din cauza grevei deputaflilor brætieniøti,D.A. Sturdza nu mai putea guverna. Øi la 21 decembrie 1904/3ianuarie 1905, cârma e læsatæ din mâini. Øi vin conservatorii luiGh. Gr. Cantacuzino. Rotativa guvernamentalæ funcflioneazæ.

Interesant lucru însæ. Cum intræ în opoziflie, rivalii din P.N.L.se împacæ între ei. La întrunirea de la „L’Indépendance Roumaine”,îndatæ dupæ retragerea de la putere, I.I.C. Brætianu intræ în salæla brafl cu V. Lascær, în aplauzele entuziaste ale celor adunafli.Conøtiinfla disciplinei de partid la liberali era mult mai puternicædecât la conservatori. I.I.C. Brætianu nu voia sæ fie viitor øef alunei pærfli a liberalilor, ci al tuturor. Dacæ V. Lascær s°ar fi retras,mulfli s°ar fi solidarizat cu el øi l°ar fi urmat în disidenflæ. Aøa cæI.I.C. Brætianu i°a cerut împæcarea. A øi demisionat din guvernîndatæ dupæ ce a fæcut°o V. Lascær, dându°i impresia cæ partidulnu se putea menfline la putere færæ el. V. Lascær a trecut pestetoate øi a acceptat împæcarea. Em. Costinescu, ræmas singur, seva întoarce øi el la matcæ.

Dar D.A. Sturdza? Imediat dupæ demisia forflatæ a guvernului,supærat, intræ într°o perioadæ de completæ inactivitate. Nu maivrea sæ primeascæ pe nimeni øi nici sæ mai facæ vreun gest politicoarecare øi tot anul 1905 o fline aøa faflæ de tofli cei care „l°aunecæjit”. Ba øi în 1906 la fel. Din „Notele politice” ale lui Ion Bianu:25 ianuarie 1906 „Sturdza spune sofliei cæ este obosit øi se retrageîn bibliotecæ; vor veni niøte inøi – ca sæ le spunæ cæ astæzi nu poatesta de vorbæ cu dânøii, dar sæ vinæ sâmbætæ”. Cine erau „inøii”?:


I.I.C. Brætianu. Dupæ Carada, îøi dæ demisia øi Constantin Nacu.Atacul la adresa lui V. Lascær se ræsfrânge øi asupra lui D.A.Sturdza, care se vede nevoit sæ se sprijine pe foøtii drapeliøti: P.S.Aurelian, Em. Costinescu øi V. Lascær. Pentru cæ Sturdza nu voiasæ se retragæ de la conducerea partidului, øi nici guvernul nu voiasæ°l lase, „Se face în partid o lucrare pentru schimbat chiar øi øefia,dar, pentru moment, chestia nu este coaptæ” – declaræ P.S.Aurelian la o întrunire a liberalilor5. Øi privirile sale îl cæutau peI.I.C. Brætianu, care, dincolo de alte consideraflii, era încæ preatânær (avea, în 1904, 40 de ani). În toamnæ, dupæ deschidereaparlamentului, divergenflele se aprind. Tofli cei din jurul luiBrætianu îl împingeau înainte. „Oculta” cere lui Sturdza sæ°l scoatædin guvern pe Vasile Lascær. În fafla rezistenflei acestuia,M. Pherekyde, preøedintele Camerei øi D. Protopopescu, vicepre-øedintele, îøi dau demisia. Ministrul Agriculturii øi Domeniilor,C. Stoicescu, tot adept al lui Brætianu øi, sætul de atâtea atacuriøi acuzæri, V. Lascær. Parlamentarii, partizani ai lui Brætianu, intræîn grevæ øi nu mai trec pe la Cameræ øi Senat. „Oculta” voia capartidul sæ se retragæ de la putere. În opoziflie, nici Em. Costinescu,nici V. Lascær nu mai aveau atuurile pe care le dobândiseræ laguvern printr°o activitate asiduæ. Øi atunci, ascensiunea lui IonelBrætianu nu mai era periclitatæ.

D.A. Sturdza enumera în parlament toate izbânzile partiduluiîn anii de guvernare 1901°1904. Ele nu erau pufline, într°adevær.Øi cea mai importantæ era redresarea finanflelor flærii. În numelelor chema la înflelegere øi ordine: „Trebuie sæ stæm strâns unifli,zdravæn disciplinafli, cu ochii, cu inima, cu conøtiinfla flintæ ladatoriile cele mari cætre patrie, iar aøa numita politicæ, cazanulde certe øi de dezbinæri, sæ fie azvârlitæ la o parte, ca sæ nu neîncurce rostul datoriilor!” Sau: „zic unii ca întâi sæ regulæmdivergenflele de pæreri dintre noi øi pe urmæ sæ votæm legile celenoi care ni se propun. Eu cred cæ aceastæ pærere nu e logicæ, nicipracticæ. Nu e logic ca chestiuni generale øi vitale sæ cedeze pasulcestiunilor secundare”6. Avea dreptate. Øi din nou: „sæ læsæmcertele pe seama altora, sæ nu ne dezbinæm nici acum, nici maitârziu”. Pune chestiunea de încredere, de „o încredere moralæ”:„Mai avefli încredere în modul meu de a conduce Partidul NaflionalLiberal, ori nu? Mai avefli încredere în priceperea mea ca bærbat

7766 l ION BULEI

în suliflæ […] De aceea m°afli adus aici?» Morflun – mai declamator– ca un actor prost. «Noi vrem sæ te încælzim, sæ iei steagul, sæne conduci» Sturdza: «Nu am trebuinflæ sæ fiu încælzit. Eu în trebileflærii sunt cald când trebuie; calm când trebuie. Dl. Morflun, casæ°mi dea mie lecflii, sæ mai lucrez pentru flaræ. Mæ înclin D°voastræ»– øi pleacæ – mare consternare. Brætianu, cu pumnii ridicafli,aleargæ ca sæ°l opreascæ, strigând: «D°le Sturdza, d°le Sturdza!»Sturdza se întoarce cætre el øi°i strigæ «iar mæ ameninfli? Nuprimesc sæ fiu ameninflat; m°afli luat în sulifli. Eu îmi øtiu datoriilemele», S°a oprit – a fost impresionant – øi a stat de vorbæ. S°aliniøtit. Brætianu øedea pe un scaun, cu fafla la amândouæ mâinile.Sturdza îi zice: «Ce stai aøa?» Apoi totul se liniøteøte øi se decideøedinfla de comitet duminicæ (12 februarie)”. Oare aøa sæ fi fost?I. Bianu era un foarte apropiat al lui Sturdza. Inevitabil, intervinepærtinirea: Sturdza, cu un aer mærefl, ræmânând. Ceilalfli, niøteoarecare pe lângæ el øi rugându°se de el. Mai coborând într°o parte,ridicând în cealaltæ, lucrurile pot fi verosimile.

Peste neînflelegerile acestea, orientându°le sensul, pærea cæpluteøte, ca øi altæ datæ, umbra temutæ a lui Eugeniu Carada. Avea70 de ani (în 1906). Aceeaøi înfæfliøare expresivæ în flinutæ. Barbæmare, cu mult încærunflitæ, ochii mici, dar extrem de vioi øiinteligenfli, træsæturi regulate øi pe chip o expresie de hotærâre øide siguranflæ de sine. Bunicul sæu era din Macedonia. El se næscusela Craiova. Avusese o copilærie zvæpæiatæ øi o tinerefle mereu înmiøcare øi în zbucium. Parcæ regretând cæ n°a prins øi el zilelerevolufliei de la ’48, ca prietenii sæi mai mari, Ion C. Brætianu øiC.A. Rosetti, îl gæsim între radicalii cei mai de stânga din deceniile6 øi 7, implicat – øi încæ bine de tot – pânæ øi în acfliunea luiCandiano Popescu de la Ploieøti din 1870. Între 1860°1870 fuseseredactor la ziarul „Românul”. A publicat articole numeroase, darøi piese, scurte povestiri, studii: despre Mihai Viteazul, TudorVladimirescu, Milcovul, raporturile Principatelor cu Rusia ø.a. Eraprietenul de încredere al lui Ion C. Brætianu, un apropiat al familieiacestuia; am zice un fel de membru al ei, când citim cele cincivolume ale corespondenflei familiei I.C. Brætianu, unde el aparebinevenit, când la Florica, în Argeø, când la Bucureøti, când laParis, purtând de grijæ unui copil sau altuia, sfætuind, ameste-cându°øi vacanflele sale cu cele ale Brætienilor. Un fel de éminencegrise a marelui sæu contemporan, care fæcea de toate færæ a pre-


M. Pherekyde, Anton Carp, I.I.C. Brætianu, V. Lascær. Când sosesc,sunt introduøi în salon øi soflia lui Sturdza le comunicæ: „astæzinu – sâmbætæ seara (s°a închis în bibliotecæ cu øapte zævoare)”.Inactivitatea lui Sturdza alarmeazæ øi pe cei care îi ræmæseseræcredincioøi în timpul crizei din decembrie 1904. La 5 februarie 1906,I. Bianu nota: „H[aret] impacientat de tot de nelucrarea Sturdza, carefline partidul în loc øi lasæ pe conservatori sæ strice tot”.

P.N.L. nu poate ræmâne departe de cele politice, chiar dacæera în opoziflie. La guvern, conservatorii, animafli de spiritul viual lui Take Ionescu, dædeau legi peste legi, pregæteau aniversareaa 40 de ani de domnie a lui Carol I. Erau prea activi øi puteaupericlita poziflia politicæ atât de însemnatæ pe care o aveau liberalii.Or, tocmai aceastæ poziflie chema P.N.L. la activitate asiduæ, fiecæ era la guvern, fie cæ era în opoziflie.

Dar de ce nu renunflau fruntaøii liberali la Sturdza? Pentrucæ nu tofli o voiau. Em. Costinescu, V. Lascær nu, pentru cæ ar fiînsemnat sæ cedeze lui I.I.C. Brætianu. Øi simfleau cæ încæ nutrebuiau s°o facæ. Ca ei gândeau mulfli alfli liberali. Øi „Oculta”nu voia disidenfli care ar fi slæbit partidul. Scopul ei principal acestaera: întærirea neîncetatæ a P.N.L. Øi apoi, D.A. Sturdza nu era unoarecare, lesne de înlæturat oricând ai fi voit. Era încæ øef alpartidului. El era, dintre tofli liberalii, acela care se bucura dedeplina încredere a regelui Carol. Ba, chiar dintre tofli oameniipolitici ai flærii. Faflæ de nimeni altul n°avea regele sentimente maide prefluire ca faflæ de Sturdza. Øi în aceste condiflii, Sturdza trebuiaîncæ pæstrat. I.I.C. Brætianu trebuia sæ aibæ încæ ræbdare*. Øi elo avea, chiar dacæ apropiaflii sæi erau cuprinøi de „impacienflæ”.

I.I.C. Brætianu este acela care face neîncetate demersuri pelângæ Sturdza pentru a°l scoate din letargie. La 4 februarie el areo lungæ convorbire cu Sturdza. Ion Bianu noteazæ: „Brætianu maistæruieøte, face declaraflii de ascultare, la care D.A. Sturdzaræspunde: «V°am spus cæ sufletul øi onoarea nu vi le dau – nu sepoate»”. I.I.C. Brætianu e acela care pune la cale vizite ale aderen-flilor din provincie la D.A. Sturdza. Ca sæ°l mæguleascæ. Øi la 8februarie 1906, Sturdza vine la întrunirea Comitetului Executival P.N.L. Dar raporturile nu sunt încæ normale. Acelaøi Bianu faceo descriere pe care o redæm mai mult pentru atmosferæ: „Morflun:Iar cu declaraflii – sæ miøte flara. Sturdza sæ se punæ în frunte, sæalunge pe conservatori. Sturdza se supæræ: «Iar vrefli sæ mæ luafli

7788 l ION BULEI

ce fæcea însæ acest om puflin ciudat, era bine fæcut. Când, dupædetronarea lui Cuza, armata flærii n°avea arme øi muniflii. I.C.Brætianu l°a trimis pe Carada peste hotare cu sarcinæ expresæ dea le procura. Prin intermediarii sæi s°a pus în legæturæ cu o paøalæturceascæ de la sud de Dunære øi mai multe ølepuri au trecut fluviulla nord, aducând o mare uøurare locotenenflei domneøti. Împreunæcu Brætianu øi Rosetti, secondându°i pe cei doi, a creat osæturaviitorului Partid Naflional Liberal, instrumentul eficace al puteriiliberale. Dupæ ræzboiul independenflei, el este cel care secondeazæîn plan economic opera lui I.C. Brætianu pe plan politic. Noua clasæsocialæ, burghezia, pe care se susflin liberalii cu predilecflie øi oajutæ sæ se ridice, avea nevoie de instrumente øi mijloace de sporirea puterii øi influenflei. Moøierii aveau pæmânturile, sursæ siguræde venituri. Pentru a ajunge sæ submineze aceastæ stæpânire, apreluat o parte din ea, dar, mai ales pentru a cæuta alte izvoarede dezvoltare economicæ øi a le pune în valoare, burghezia liberalæavea nevoie de bani øi de o rapidæ circulaflie a acestora. Øi EugeniuCarada este acela (dacæ nu era el, ar fi fost altul, desigur, dar s°aîntâmplat sæ fie el) care creeazæ Banca Naflionalæ. Ea pune ladispoziflie burgheziei, sub formæ de bancnote cu acoperire meta-licæ øi sub formæ de scrisuri funciare cu acoperire imobiliaræ, unmijloc sigur øi puternic. Dacæ mulfli oameni noi s°au ridicat dupæ1880, multe averi noi au apærut, altele s°au subfliat sau au dispæruteste graflie „celei mai mari escrocherii a secolului al XIX°lea”, cumnumea Nicolae Filipescu Banca Naflionalæ. O numea aøa, pentrucæ aceastæ instituflie a fost pentru liberali un bastion în spatelecæruia s°au ridicat øi întærit, cucerind pas cu pas pozifliile mariiproprietæfli, reorientându°i sensul øi fizionomia dezvoltærii øi slæ-bind rândurile conservatorilor al cæror autentic reprezentant eraNicolae Filipescu.

Ca sæ ridice øi sæ sporeascæ necontenit puterea Bæncii Naflio-nale, Eugeniu Carada a dæruit marea sa forflæ de muncæ, pricepere,sobrietate øi corectitudine. Nu în calitate de guvernator al ei –demnitatea aceasta implica un decret de numire – ci aceea dedirector øi membru în consiliul de administraflie, funcflie ce i°odæruiau acflionarii øi nu guvernul sau suveranul. Atât cât a træit,Carada a fost tot timpul adeværatul conducætor al Bæncii, un felde „dictator” al ei. Influenfla lui era foarte mare øi în partidulliberal. La toate câte se întâmplau în viafla acestui partid, trebuie


tinde ceva øi care era pretutindeni færæ a fi anume undeva. Departede a fi însæ o umbræ necuvântætoare a lui Brætianu, pentru cæ totce fæcea, o fæcea la lumina zilei.

Carada era ca o legendæ vie. Constantin Stere ne spune cæ viaflalui era aøa de regulatæ ca a lui Immanuel Kant. Veønic la aceeaøioræ pleca de acasæ la Banca Naflionalæ øi la aceeaøi oræ se întorcea.La fel îmbræcat totdeauna: într°un fel de levitæ lungæ, albastruînchis, fie iarna, fie vara. Nu mergea niciodatæ cu træsura øiniciodatæ pe Calea Victoriei. Relaflii sociale nu avea. Nu se duceaîn vizite øi rar primea câte una. Nu se ducea la spectacolele teatralesau la concerte. Dacæ acorda audienfle, o fæcea doar între trei øipatru dupæ amiaza. Fireøte, toate aceste tabieturi cædeau în faflalui I.I.C. Brætianu, oricând bine venit în casa lui øi la care se duceao datæ pe sæptæmânæ, în aceeaøi zi øi la aceeaøi oræ.

Eugeniu Carada a refuzat orice demnitate øi situaflie în stat.N°a vrut sæ fie nici mæcar deputat sau senator (de ministru numai vorbim). Putea sæ fie orice, el care adesea inventa miniøtri,uneori la câteva sæptæmâni. Oarecum la fel ca François duTremblay, numele laic al cælugærului Josef, umbra lui Richelieu,care øi el înælflase pe atâflia în episcopate, refuzând însæ totdeaunasæ se înalfle pe sine. François du Tremblay, cu care Øt. Antim în1936 îl compara pe Eugeniu Carada, fæcuse totul în numele ideiide recatolicizare a Europei, tulburatæ de reformæ. Carada în nu-mele cui refuzase orice funcflie înaltæ? O explicaflie ne oferæ acelaøiØt. Antim în portretele sale. Anume, cæ el ræmæsese toatæ viaflaun republican. Între el øi I.C. Brætianu se legase o legæturæ ase-mænætoare aceleia dintre Mazzini øi Garibaldi. Cel dintâi fuseseøi a ræmas un republican, celælalt era un dinastic. Dar ambii aulucrat cu aceeaøi râvnæ pentru unitatea øi ridicarea Italiei10. Øifaptul e real. I se adaugæ însæ nu numai credinfla într°o idee, cimai ales statornicia în credinflæ, mai raræ într°o Românie ca aceeade atunci, în necontenitæ fræmântare pentru a se identifica pe sineînsæøi. I se adaugæ øi firea omului, o discreflie dusæ pânæ înmarginile sale, ce nu se simflea în largul sæu, expunându°se lumiiøi træind în væzul tuturor. Viafla unui om public este în bunæmæsuræ øi a altora. Eugeniu Carada nu se simflea bine în post devedetæ. Prin felul sæu original de a fi, Carada stârnise curiozitateacontemporanilor, mai ales a pæturii politice. Când tofli alergau dupæfavoruri øi mæriri, el trecea pe lângæ ele cu vædit dezinteres. Tot

8800 l ION BULEI

însemneze începutul unei noi, mai mult sau mai puflin apropiate,îndrumæri a partidului nostru”12. Sfætuia însæ prudenflæ, pentrua nu se speria prea tare „les gros bonnets” ai partidului. Trebuiauluafli „cu încetiøorul”13. Øi atunci, din când în când, trebuia turnatæapæ în vin. Sæmânfla aruncatæ urma sæ germineze. În reviste, îndiscursuri la diferite întruniri, în parlament chiar, în conciliabulepolitice, multe în aceøti ani, ideile noi, democratice, iau un conturtot mai precis. La 26 februarie 1909, N. Filipescu le zicea acestoridei care fræmântau în P.N.L. „tendinfle socialiste” øi le consideraun semnal de alarmæ pentru ordinea statului14. Era exagerareapolemicæ a adversarului politic. Ele nu erau decât idei în larg sensdemocratic pe care øi socialiøtii le îmbræfliøau, fireøte, în progra-mul lor minimal. Genul era acesta: „nu numærul, nici întindereateritoriului determinæ mærirea unui stat, ci rolul pe care îl poateavea în istoria mondialæ, mulflumitæ energiei sale morale, cultu-rii sale øi idealurilor sale”. Sau: „România nu poate træi, dacæmajoritatea covârøitoare a populafliei sale – flærænimea – va filipsitæ de drepturi øi de independenflæ economicæ. Italia veche apierit fiindcæ numærul de cetæfleni liberi fusese copleøit de mili-oanele de robi øi teritoriul ei împærflit între puflinii latifundiari”15.Sau altele care afirmau necesitatea votului universal, în orice cazschimbarea sistemului electoral în fiinflæ, atragerea maselor largiîn politicæ.

Idei care sæ se opunæ realitæflii de atunci øi susflinætorilor ei.„Pari un bæiat inteligent…îi spunea P.P. Carp lui C. Stere. Crezidumneata serios cæ sufragiul universal ar putea aduce oschimbare?” Tonul era casant. El nu credea øi continua ironic: „Dinvremurile Eladei antice, øi chiar mai înainte, de la Faraonii Egiptu-lui, demagogii fac apel la patimile plebei øi predicæ democraflia øipartajul averilor. De milenii, reforme democratice se græmædescpeste reforme sociale… Øi de milenii, mulflimea øi prostimea totmunceøte, iar elita tot guverneazæ…Mulflumitæ acestei orânduielineclintite s°au putut ridica piramidele, ca øi templele din Karnakøi Lucsor, precum mai târziu au înflorit minunile arhitecturii øiale artei elene…De atunci øi pânæ astæzi nu s°a schimbat nimicîn fond øi nici nu se va schimba în vecii vecilor… Atât numai, cæne costæ mai scump aparatul de guvernæmânt…”16. Cæ acestea aufost anume vorbele lui P.P. Carp (alias T.T. Flor din romanulautobiografic al lui Stere) nu are importanflæ. Conta însæ cæ le putea


cæutatæ voinfla lui Eugeniu Carada. În ridicarea lui I.I.C. Brætianu,acfliunea lui este esenflialæ. S°a considerat, dupæ moartea lui IonBrætianu, un mandatar al dorinflelor acestuia în partid øi øi°aimpus voinfla cu tenacitate øi neclintitæ hotærâre.

Puflini øtiau ce fæcea el în biroul sæu de la Banca Naflionalæ.Adversarii au næscocit tot felul de mistere øi au creat în jurul luio atmosferæ de taine øi nepætrunderi. Dincolo de toate era o muncæfæræ preget, o dæruire puflin comunæ. Øi nu doar pentru cauzaliberalæ. C. Stere povesteøte cæ s°a dus la el (Îl întâlnise la I.I.C.Brætianu øi îl invitase). L°a întrebat de intenfliile sale de a editaun ziar pentru românii aflafli sub stæpânire stræinæ. „O nafliunesubjugatæ trebuie sæ se ridice împotriva agresorilor, dacæ are sângeîn vine øi e vrednicæ sæ træiascæ” – îi spune el lui Stere øi apoi:„Avefli tipografie øi fondurile necesare? O gazetæ nu se fline numaicu entuziasm!”. Øi mult mai târziu Stere a aflat suma care îi fusesetransmisæ printr°un mecanism complicat de viramente11. Adeværatcine a spus cæ pânæ nu cunoøti un lucru sau un om nu trebuie sæte pronunfli asupra lui.

Starea internæ a P.N.L. pare øi chiar este una de compromisîntre rivalitæfli øi idei, împotrivindu°se unele altora. Pentru cæ nudoar disputa pentru mæriri omeneøti e la mijloc. Ci øi aceea deidei. Sunt acestea din urmæ în slujba ambifliilor omeneøti, pærânda le justifica sau, dimpotrivæ, pasiunile omeneøti slujesc ideile øiîn numele lor acflioneazæ? Øi una øi cealaltæ. Politica, mai ales ea,amestecæ lucrurile în aøa fel, încât nu totdeauna vezi desluøirile.În dezvoltarea ideilor îfli vine în ajutor însæ totdeauna perspectiva.Øi în cazul de faflæ, ea este de partea acelora care erau în jurullui I.I.C. Brætianu. Noile idei politice liberale din acest cerc pleacæ.Viitorul apropiat era al lor. Øi, nu se putea altfel, øi al celor carese fæceau purtætorii lor.

Partidul liberalilor începe se freamæte de înnoire. Un semn alvremurilor. Venirea generoøilor accentueazæ radical procesul deprefacere øi îi dæ direcfliile. În intenfliile lui I.I.C. Brætianu, gene-roøii urmau a fi ceea ce fusese C.A. Rosetti pe vremea lui øi atatælui sæu, niøte antemergætori. Lui C. Stere îi spunea sæ gæseascæ„nota justæ” øi sæ provoace un curent de opinie publicæ. Numai aøa„am putea da o nouæ îndrumare partidului, în conformitate cuideile noastre”. Dupæ intrarea generoøilor, el declara la o întâl-nire cu ei, la el acasæ: „Intrarea voastræ în partid trebuie sæ

8822 l ION BULEI

Singurul în stare s°o facæ în rândurile liderilor liberali era I.I.C.Brætianu. Timpul lucrase pentru el. G. Panu avea dreptate:„Moralmente (P.N.L. – n.n.) este despærflit în douæ de la venireaguvernului liberal la cârma statului. Înainte de venire, se desem-nau numai veleitæflile într°o minoritate a partidului. Din cauzaîmprejurærilor în care partidul a venit, acea minoritate a fostfavorizatæ øi sunt gata a recunoaøte cæ acea minoritate eradesignatæ de împrejurærile cunoscute a face faflæ la greutæflile iaræøicunoscute”18.

Criza în Partidul Naflional Liberal are ca pretext insucceseleelectorale din 1908. Deøi la guvern, deøi folosind toate ingerinfleleobiønuite, candidaflii liberali ies înfrânfli în toate alegerile parfli-ale. Liberalii pæreau sæ nu mai poatæ opune partidului lui TakeIonescu, victorios peste tot, nici o rezistenflæ. „Generoøii” øi I.I.C.Brætianu s°a fæcut de data aceasta purtætorul lor de cuvânt, acuzauconducerea politicæ a lui D.A. Sturdza care, lipsitæ de energie, numai aducea nici o idee øi nu mai dædea nici o speranflæ.

Noua generaflie liberalæ trebuia sæ înfrângæ vechea gardæ apartidului, care nu voia sæ cedeze, mai ales din teama de ideilenoi ale generoøilor din jurul lui I.I.C. Brætianu. C. Stoicescu, mareproprietar, preøedintele clubului din Prahova (aici, Al. Radoviciîncepe sæ aibæ o influenflæ hotærâtoare) îi scrie în vara lui 1908regelui, exprimându°øi neliniøtea faflæ de ideile tinerelor cadreliberale. „Avem, în adevær, mulfli nemulflumifli în partid care cautæsæ lucreze pe cæi pieziøe, în detrimentul partidului – declara I.I.C.Brætianu în øedinfla C.E. a liberalilor din 23 mai 1908. Acestora,dacæ nu le place, n°au decât sæ plece din partid, sæ se ducæ acolounde cred cæ e mai bine øi sæ ne lase pe noi sæ lucræm în pace.Noi nu vom satisface interesele personale ale unora. Le°o spunemverde°n faflæ”. Brætianu începea sæ iasæ din aøteptarea ce øi°oimpusese pânæ atunci. Începea sæ nu mai aibæ ræbdare. În iulie,C. Stoicescu, Em. Porumbaru, Øt. Øendrea øi P. Poni sunt eliminaflidin Comitetul Executiv al partidului. Acfliunea lui I.I.C. Brætianula centru se corela cu acfliunea apropiaflilor sæi în provincie. Ceeace fæcea la Ploieøti Al. Radovici contra lui C. Stoicescu o fæcea laIaøi C. Stere contra lui G. Mârzescu, sau dr. Lupu la Fælciu contrafraflilor Dobreanu øi a lui N. Ciøman, sau V. Brætianu contra luiN. Dimancea la Piteøti. Nu peste tot acfliunea tinerilor era încunu-natæ de succes. La Slatina, bætrânul liberal Al. Iliescu îl înfrânge


spune. Nici Carp, nici alflii, n°aveau încredere în cuceririle demo-cratice. Atâta timp cât ele veneau øi se suprapuneau unei stærieconomice øi sociale în fond aceeaøi ca mai înainte, ele n°aveauefect, desigur. Junimiøtii, ei care combætuseræ atât de mult formelefæræ fond, erau sceptici. Douæ lucruri, cel puflin, n°avea în vedereP.P. Carp. Unul era cæ noi reforme – alte forme – n°ar mai fi venit,ca la mijlocul veacului al XIX°lea, peste o structuræ ce trebuie eaînsæøi sæ se schimbe, ci pe una în plin proces de modernizare. Aldoilea, cæ erau prezente la începutul acestui veac în societatearomâneascæ forfle sociale capabile sæ dea reformelor democraticesusflinerea de care aveau nevoie. Øi ele erau burghezia øi prole-tariatul, deja bine dezvoltate øi a cæror prezenflæ caracterizastructura socialæ a flærii în ceea ce avea ea esenflial øi de perspec-tivæ. Acestea acflionau pe un fond de nemulflumire adâncæ aflærænimii, un potenflial revoluflionar în stare explozivæ.

Øi, de fapt, flærænimea, pierzându°øi seculara°i ræbdare, dæîntregului proces reformator impulsul de care avea nevoie. Noileidei liberale, susflinætoare de reforme, pânæ în 1907 pipæiau doarterenul social°politic. Dupæ aceea, încep sæ°l jaloneze. Diferenfla,ca sæ mutæm relaflia în alt plan, dintre „Viafla Româneascæ” øi„Revista democrafliei”. Prima are din când în când articole ceafirmæ nevoia de reforme, cea de a doua le dæ forma concretæ.„Øefule, ne preocupæm ori ne ocupæm?” îl întreabæ G. Diamandi,conducætorul „revistei democrafliei române”, pe I.I.C. Brætianu în191017. „Generoøii”, sufletul miøcærii reformatoare, nu în zadarse zbætuseræ în vadul politic liberal pentru ideile lor. 1907 ledæduseræ o tragicæ dreptate, dar øi convingerea nestræmutatæ cæ,în sfârøit, momentul reformelor nu mai poate fi amânat. Deja întimpul ræzboaielor, întrunifli la I. Procopiu, ei au propus(I. Radovici era cel mai neræbdætor) sæ se impunæ guvernuluiliberal reforma votului universal. V.G. Morflun, G. Diamandi, dinmotive de oportunitate (situaflia grea a flærii), susflinând amânareadeocamdatæ a unei acfliuni directe, au avut pânæ la urmæ câøtigde cauzæ. Era øi un motiv de naturæ politicæ. I.I.C. Brætianu nuera încæ øef al partidului. Deøi starea de profundæ nemulflumiredin flaræ, demonstratæ în 1907, nevoia de reforme îl propulseazæcu repeziciune spre flelul râvnit. P.N.L. se considera – øi în faptera – principalul partid al flærii. Pe umerii sæi stætea o mareresponsabilitate. Dar cum øi°o asuma? Ræspunzând necesitæflilor.

8844 l ION BULEI

statornicul sprijin care mi°au înlesnit îndeplinirea grelei melechemæri în atâtea împrejuræri când era vorba de interesele celemari ale patriei. De°a pururea îmi voi aminti…”20. Era frumos....În ianuarie 1909 Carol I scria surorii sale: „Prin starea færæsperanflæ a credinciosului meu ministru prezident care astæzi estecu totul alterat spiritual, greutæflile provocate de situaflia internæøi externæ au crescut øi mi°au îngreunat mersul afacerilor, careastæzi necesitæ o muncæ dublæ. Sunt mâhnit sæ pierd un consilieratât de încercat øi un distins om de stat, mai ales în grelele vremuripe care le stræbatem în Orient.” Øi în aceeaøi scrisoare el adæuga :„Nu a fost uøor sæ°l înlocuiesc pe Sturdza; l°am desemnat pe IonI.C. Brætianu ca ministru prezident. El este încæ tânær, dar foartecapabil øi poartæ cel mai popular nume din România. În Camere,care se reunesc peste 10 zile, va avea o situaflie grea, øi opozifliaintenflioneazæ sæ°l atace aprig; dar deoarece va fi sprijinit de mineurmærile atacului nu vor fi periculoase..”2 La 11 ianuarie, Congresal P.N.L. cu delegaflii din toatæ flara. Vorbesc P.S. Aurelian,preøedintele Senatului, M. Pherekyde, preøedintele camerei, gen.Budiøteanu, vicepreøedintele Senatului, Emil Costinescu, ministrude Finanfle, Constantin Stere, în numele Iaøului, Nicu Gane, IlariuIzvoreanu. Cel dintâi a propus øefia lui I.I.C. Brætianu. Ceilalfliau susflinut°o. M. Pherekyde citeøte o mofliune aclamatæ de tofli,prin care I.I.C. Brætianu era proclamat lider al partidului.

„Partidul nostru nu este un instrument artificial creat pentrua servi individualitæflile – declara Brætianu abil, în discursul deinaugurare e øefiei sale – el este un organism izvorât din nevoilemari ale statului øi ale neamului øi opera sa de la aceste nevoi seinspiræ”. Douæ reguli esenfliale pune el la baza conducerii: liber-tatea de discuflie, pentru a ajunge la participarea conøtientæ atuturor øi disciplinæ în acfliune „færæ de care nu se poate…”. Câtpriveøte menirea Partidului Naflional Liberal, el îi dæ formularea:„dezvoltarea forflelor naflionale de orice fel øi pe orice tærâm”21.


pe Take Protopopescu, adeptul lui Brætianu. La Ploieøti, liberaliinemulflumifli, cu Goga Negulescu în frunte, trec la conserva-torii°democrafli ai lui Take Ionescu19.

Mulfli sperau în D.A. Sturdza. „Mai avem un singur punct dereazim: este øeful partidului, d°l Sturdza” – declaræ C. Stoicescu.Dar Sturdza, la 75 de ani, era un om care începuse sæ°øi simtæbætrâneflea. O viaflæ întreagæ de muncæ încordatæ îl mæcinasenervos. Nu mai avea nici o energie combativæ. Ræspunsul sæu laofensiva aripii Brætianu e mai mult decât anemic. Cuvântærile luidin parlament au un iz apocaliptic øi religios. Cita adesea peevangheliøti øi nu vorbea decât de pace øi de înfræflire. Venisesenilitatea. Zvonurile potrivit cærora el urma sæ plece la o casæde sænætate în Franfla, erau tot mai persistente. Regele îl preferape Em. Costinescu. În partidul Naflional Liberal, numele lui I.I.C.Brætianu era însæ cel care circula. Øi se acuza amestecul regal întreburile interne ale partidului. De altfel, una din învinuirile aduselui D.A. Sturdza era prea marea lui obedienflæ faflæ de rege (elintrodusese obiceiul cu pupatul mâinii lui Carol la diferite solem-nitæfli, gest total gratuit). „Carada – scrie I. Bianu – vede în Sturdzaun apostol al ideilor de monarhie absolutæ sub fascinaflia regelui.De aceea Sturdza vrea (zice Carada) sæ frângæ partidul liberal øisæ°l supunæ regelui, iar Carada vrea ca partidul øi flara sæ steaîn fafla regelui øi sæ°øi impunæ voinfla sa øi a flærii”. Em. Costinescu,øtiind prea bine ce influenflæ avea I.I.C. Brætianu în partid, lacererea acestuia cedeazæ, renunflând la candidatura sa pentruconducerea guvernului (demnitate pe care ar fi meritat°o pentrucapacitatea øi experienfla sa politicæ). Consiliul de Miniøtri esteacela care recomandæ regelui pe I.I.C. Brætianu ca preøedinte (eraprima oaræ când se folosea acest procedeu). Partidul NaflionalLiberal voia sæ°øi regæseascæ vigoarea øi la 22 decembrie, I.I.C.Brætianu preia guvernul. D.A. Sturdza se retrage la hotelul St.James din Paris. Are o crizæ nervoasæ cu violente ieøiri øi esteinternat la spitalul St. Antoine. Apoi la clinica d°lui Gabius de laSuresnes. Cuvintele mægulitoare ale regelui la retragerea sa dinfuncflia de prim ministru nu°i mai erau de nici un folos: „Nepre-fluitele servicii ce afli adus flærii øi Coroanei, ca bærbat de stat øiom al øtiinflei, vor ræmâne neøterse în inima tuturor øi væ vorasigura o veønicæ recunoøtinflæ. Din adâncul sufletului meu væmulflumesc pentru nestræmutata d°voastræ credinflæ øi pentru

8866 l ION BULEI

2 Fragmentele din corespondenfla particularæ a lui Carol I din aceastælucrare, cel de faflæ inclusiv, ne°au fost puse la dispoziflie de istoricul øicolegul Sorin Cristescu, cel care a descifrat aceastæ corespondenflæ laArhivele Naflionale øi cæruia îi mulflumim øi pe aceastæ cale.

C.A. Rosetti” ø.a.m.d. Toate personajele schiflelor fac parte din clasanouæ, sunt oameni din burghezimea mare øi micæ, funcflionari mariøi mici, gazetari ø.a. Tofli folosesc un limbaj încærcat de neologisme,latinizat øi franfluzit, împotriva cæruia a luat o atitudine atât dedrasticæ øcoala criticæ junimistæ. Limbajul acesta este ca un simbolal „formelor nouæ”, neasimilate cu adeværat. Scena din Five O’clockîn care într°un decor de palat luxos, plin de obiecte de artæ scumpe,vorbesc ordinar câteva „mahalagioaice” e reprezentativæ pentruneasimilarea culturii de cætre clasa cea nouæ. „El uræøte atât demult clasa cea nouæ – scrie Ibræileanu – încât o ponegreøte, cums°ar zice popular, pânæ°n pânzele albe, pânæ în copiii ei mici, caresunt antipatici (Domnul Goe, Vizita)”23.

O astfel de viziune a operei lui Caragiale, datoratæ„parti°pris”°ului liberal øi unei metode sociologice, pozitiviste, afost serios amendatæ de Paul Zarifopol, care a îngrijit ediflia din1922 a operei lui Ibræileanu. La fel a fæcut°o Ioan Holban în 198424.Øi totuøi…în zadar scriitorul „s°a bucurat” de atenflia ironicæ saude°a dreptul duræ a gazetelor liberale, mai ales a „VoinfleiNaflionale”?

22 septembrie 1903. Congres al „Asociafliei române pentruînaintarea øi ræspândirea øtiinflelor”. Preøedintele ei era C.I. Istrati.Între invitafli, D.A. Sturdza: „Dacæ vefli pune microscopul pe ultimii50 de ani ce au trecut, vefli vedea o adeværatæ muncæ uriaøæ. Câten°am fæcut pentru dezvoltarea noastræ economicæ: podul pesteDunære, portul Constanfla, dezvoltarea porturilor dunærene, aøezæ-minte de credit, funciare ø.a. Øi toate acestea nu se datoresc decâtmuncii româneøti, cæci amestecul stræin în aceste colosale între-prinderi n°a fost decât superficial. Sæ studiem cu atenflie istorianoastræ contemporanæ. Aceastæ parte a istoriei neamului nostrue cea mai importantæ: istoria veche e lupta pentru existenflæ, iarcea contemporanæ e aøezæmântul ei stabil pe lume”. Nu burgheziafæcuse anume toate câte le spunea D.A. Sturdza, øeful liberalilor,dar ea îndemnase øi inifliase fæurirea lor.

20 aprilie 1903, orele 10. Se dezveleøte, în piafla care de atunciîncolo i°a purtat numele, monumentul lui C.A. Rosetti, ridicat prinsubscripflie publicæ. Øezând în jilflul sæu, C.A. Rosetti are ziarul„Românul” într°o mânæ, pana de scris în cealaltæ øi privirea aflintitæspre viitorul pe care°l visa patriei sale.


Øi aøa, ceea ce era de presupus, ceea ce mulfli crezuseræ, seîmplinea. Cel mai puternic partid al flærii avea un nou conducætor.Øi în curând un alt program. Vremea îøi ceruse oamenii øi ideile.

La 6 aprilie 1904, T. Maiorescu fæcea în „Epoca” o caracterizarea liberalilor, învinuindu°i de „o sforflare prematuræ” de a ajungela „preponderenflæ politicæ”. Prematuræ, pentru cæ burghezia prinsine însuøi nu°øi câøtigase încæ valoarea care sæ°i fi legitimat oasemenea „preponderenflæ generalæ”. Industriaøi români nu exis-tau, comercianfli øi arendaøi cu avere prea puflini, oameni de înaltæculturæ øi mai puflini. Øi atunci au înflorit politicianismul, favori-zarea partizanilor – „fie cei mai iscusifli, numai sæ fie cei maidevotafli”, agonisirea de averi prin politicæ cu ajutorul statului.

Un simpatizant al conservatorilor, I. Cerchez, citind acesterânduri, le suprapune peste ceea ce a væzut el din serbærile celor400 de ani de la trecerea în posteritatea neamului sæu a lui Øtefancel Mare. I s°a pærut atunci (pærere contrazisæ de foarte mulfli alflii)cæ au lipsit „acele electrizante aclamæri ale mulflimii”. Care sæ fifost cauza? Prea marea înmulflire a serbærilor naflionale în vremeaaceea, aceasta prin contrast cu lipsa lor de mai înainte? Discursu-rile oficiale lungi, care ræceau entuziasmul? Cauza era, dupæconservatorul Cerchez, tot elementul liberal. Cæci de la 1848, decând a intrat el în viafla publicæ øi de la 1866, de când formelefæræ fond au pætruns peste tot, „totul a luat la noi un caracter defarsæ, de simplæ fafladæ…”. „Un væl de neîncredere s°a læsat pestesuflarea româneascæ. La tot ce vedem, nu øtim dacæ asistæm laceva simflit sau la o simplæ pæpuøerie. Îndoinfla ne ræceøte: suntemjenafli în expresiunea sentimentelor øi vocea se stinge înainte dea izbucni în aclamæri”22.

Garabet Ibræileanu în mult comentata sa scriere Spiritul criticîn cultura româneascæ, publicatæ mai întâi în reviste øi în 1908în volum, deci într°o operæ din aceøti ani de început de veac, îlanalizeazæ pe I.L. Caragiale sub pecetea „criticii sociale extreme”.Pe cine criticæ opera lui Caragiale? Întregul liberalism român. Øiîncæ tot atât de intransigent øi de ireductibil ca Eminescu. JupânDumitrache e burghezul pe care se susfline liberalismul, NaeIpætescu, cel care citeøte „Republica øi Reacfliunea sau Veniturileøi Trecutul” în care e vorba de „a mânca de la datoriile…”, re-prezintæ „formula nouæ”, Ricæ Venturiano e chintesenfla „intelec-tualismului liberal”, Caflavencu „simbolizeazæ gruparea lui

8888 l ION BULEI

P.P. Carp, unde se cultiva destul averea, trecutul nobiliar, falade odinioaræ øi prea puflin, mult prea puflin valoarea simplæ øi færæzorzoane. Altæ datæ, P.P. Carp era mai sincer când „fixa” altfellocul democrafliei: „Eu admit instinctul la o nafliune, admit ca easæ se simtæ cæ existæ un ræu precum fiece om, când e bolnav, simtecæ°l doare; dar eu nu admit ca bolnavul sæ zicæ el: iatæ doctoriace trebuie sæ mi°o dea doctorul […] Acei care cred cæ au primit oculturæ mai înaltæ, aceia au datoria sacræ de a veni, când poporula særæcit, sæ°i zicæ: nu merg dupæ tine! Tu simfli ræul, leacul fli°ldau eu”27. E adeværat, aøa zicea în 1879. Între timp, viafla politicæîn România evoluase. Poporul nu mai putea fi tratat pur øi simpluca un pacient. Mæcar aparent. Nu°i mai puflin adeværat cæ uniioameni politici tot o mai gândeau. „Omul de guvern trebuie sæ øtiece se poate îndeplini din cerinflele mulflimii. El trebuie sæ aibæcurajul sæ înalfle la ceasul potrivit zægazul menit a stævili pornirilecare la un moment dat ar putea sæ ameninfle aøezæmintelestatului”28. Aøa vorbea în parlament Mihai Gh. Cantacuzino, fiullui Gh. Gr. Cantacuzino, marele moøier, în aceøti ani încæ cel maibogat om din flaræ.

Cel care voia sæ schimbe ceva în partidul conservatorilor eraNicolae Filipescu. În 1902 el împlinea 40 de ani. O vârstæ a tuturorfægæduielilor politice. Era øi el jurist, cu studii la Geneva øi Paris,ca atâflia alfli oameni politici români ai momentului. O pregætireserioasæ, inteligentæ, talent de gazetar øi orator, încæ destulæbogæflie, relaflii în toatæ lumea politicæ (era rudæ øi cu Gh. Gr.Cantacuzino, øeful conservator) – toate acestea erau atuuri denaturæ sæ°l propulseze pe Filipescu în vârful ierarhiei politice. Leadæuga o energie extraordinaræ øi deja o experienflæ politicæ deluat în consideraflie. Se remarcase cu deosebire în grupul tinerilorconservatori, din jurul ziarului „Epoca”, în campania politicæ aopozifliei unite contra guvernului lui I.C. Brætianu. Fusese unfoarte bun primar al Bucureøtiului între 1893°1895, apoi al Bræilei.Fusese ministru de Domenii în guvernul lui P.P. Carp din1900°1901. N. Filipescu avea la dispoziflia sa øi un ziar, „Epoca”,apærut într°o primæ serie între 16 noiembrie 1885°14 iunie 1889øi într°o a doua dupæ 2 noiembrie 1895. Aceastæ a doua serie estecondusæ de la apariflie de N. Filipescu. El este cel care a fæcut din„Epoca” cel mai bun ziar politic al momentului, un cotidian modern,dupæ modelul ziarelor franceze ale vremii. La toate aceste calitæfli


18 mai 1903. Lângæ piafla Universitæflii se dezveleøte statuialui I.C. Brætianu, operæ a sculptorului francez Ernest Dubois. Cumâna dreaptæ, creatorul Partidului Naflional Liberal, parcæ îøisublinia cuvintele°i favorite: „Voeøte øi vei putea! Cu D°zeuînainte!”

Burghezia, în înælflarea ei stârnise øi continua s°o facæ, invidii,nemulflumiri øi împotriviri. O clasæ activæ care, favorizându°se preamult pe ea însæøi în ridicarea capitalistæ a flærii, nu putea sæ nuaibæ parte de reacflia contemporanilor; viu arætatæ øi directæ sauironicæ øi intelectualæ, cu rafinament de expresie, dar deopotrivæde inofensivæ. Noua stare a flærii era burghezæ. Øi noul burghezîøi permitea sæ fie øi prospectiv: „Noi deschidem societæflii româ-neøti calea cea mare, calea cea largæ a democrafliei pe care pæøeøtecivilizafliunea statelor apusene – spunea tânærul liberal I.G. Ducaîn parlament. Noi vrem sæ chemæm la viafla publicæ øi socialæ toateforflele acestei flæri. Noi vrem sæ organizæm toate energiile noastrenaflionale […] Noi vrem sæ întemeiem, la umbra democrafliei, oviaflæ mai intensæ øi mai bogatæ. Noi vrem ca la lumina acesteidemocraflii sæ se poatæ dezvolta o culturæ naflionalæ care sæ fieexpansiunea cea mai curatæ øi cea mai înaltæ a geniului acesteirase. Øi dacæ soarta a vrut ca fræmântærile istoriei sæ rupæ acestneam în bucæfli, noi vrem ca cel puflin aci, între culmile Carpaflilorøi gurile Dunærii sæ fie o stâncæ româneascæ atât de puternicconsolidatæ øi atât de falnicæ, încât sæ ræmânæ neclintitæ sub bætaiavalurilor tuturor restriøtilor viitoare”25.

Deocamdatæ prea multe dorinfle. Erau ele sincere? Din partealui I.G. Duca erau. Dar în politicæ, sinceritatea n°are øanse. Liderulconservator P.P. Carp îi putea riposta: „Mie, discursul d°lui Ducaîmi face efectul unei compozifliuni de retoricæ, øi dacæ aø supunediscursul dumnealui ca compozifliune de retoricæ fostului meuprofesor de literaturæ ca sæ°øi dea avizul lui, sunt convins cæ elar fi pus ca cenzuræ: formæ minunatæ, gândire slabæ”. Øi în loculretoricii liberale, venea cu una proprie: „Ce înflelegem noi prindemocraflie? Am spus°o: prin democraflie înflelegem cæ fiecare sæ°øiaibæ locul lui în aceastæ flaræ, care îl meritæ prin munca lui. Dacæel este fiu de boier sau este fiu de flæran, nici fiul de boier, nicifiul de flæran nu trebuie sæ gæseascæ loc dacæ nu munceøte øi dacænu serveøte acestei flæri”26. Era frumos, dar adeværat nu era. Maicu seamæ într°un partid conservator ca acela pe care°l conducea

9900 l ION BULEI

tofli, cu un surâs bun øi cald, omul plæcea øi atrægea simpatii29.Dintre tofli liderii conservatori, el era în aceøti ani cel mai popularøi mai influent.

„De o bunætate sufleteascæ ce nu putea rezista nici unei rugæ-minfli stæruitoare, chiar când trebuia sæ devinæ ilegal ca s°o împli-neascæ øi când împlinirea ei tæia în banul public” – îl caracterizaøi Sextil Puøcariu30. Take Ionescu era mai mult decât un om politicconservator. Era un prototip al bærbatului politic român al vremiisale. Câfliva ani mai târziu, marchizul Pallavicini, fostul ministrual Austriei la Bucureøti, se stræduia sæ°l câøtige pe Take Ionescu(øi pe alflii, desigur, dar anume pe el) la politica Vienei, pentruunele combinaflii diplomatice nu tocmai morale. Take Ionescu l°alæsat sæ vorbeascæ færæ sæ°l întrerupæ, l°a læsat sæ°øi întindæ dibacitoate cursele, pentru ca în urmæ sæ°i spunæ: „Marchize, ai træitla Bucureøti øi ne cunoøti bine. Øtii cæ suntem uøuratici, ne placfemeile øi cærflile, luxul øi traiul uøor, dar dacæ suntem plini deatâtea rele, o calitate avem totuøi, pe care n°ai contat: nu suntemproøti!”31

Dupæ februarie 1901, când conservatorii se despart din nou,adepflii lui Carp reintrând în matca lor „junimistæ”, Take Ionescueste sufletul reorganizærii partidului ræmas fidel lui Gh. Gr.Cantacuzio. El restructureazæ cluburile din judefle, pretutindenirecruteazæ noi membri, care, fireøte, îi sunt lui în primul rândîndatorafli. Mulfli îl învinuiesc acum øi o vor face øi mai târziu cævoia sæ°øi facæ „grupul” sæu în Partidul Conservator. În octombrie1901, el le ræspundea la Iaøi: „Poate cæ am fost øi eu în acest partidsergent recrutor. Desfid însæ sæ mi se arate o singuræ persoanæpe care sergentul s°o fi recrutat pentru el, iar nu pentru partid”.Pentru el, „takism e sinonim conservatorism”. În 1908, când îøiva face însæ un partid, se va vedea cæ takismul însemna într°adeværconservatorism, dar unul propriu. Recolta de acum va da atunciroade. Din nefericire, mulfli dintre adepflii mai noi ai takismuluin°aveau prea înalte calitæfli morale. Dimpotrivæ. Riscul lipsei unorcriterii de recrutare mai severe, acceptærii a ceea ce se oferea.Arivismul are adesea margini morale prea largi.

Take Ionescu încearcæ sæ imprime un spirit mai viu progra-mului conservatorilor puri. Ziarul sæu „La Roumanie”, înfiinflatîncæ în 1898, în care scria foarte adesea (scrisul lui avea o marelimpezime) este arena de lansare a opiniilor sale. La Clubul central


de netægæduit, Filipescu adæuga însæ o impulsivitate mult preanecontrolatæ, cu totul nerecomandabilæ. La 29 noiembrie 1897, ell°a provocat la duel pe George Em. Lahovari, redactorul ziarului„L’Indépendance Roumaine”. øi l°a stræpuns cu spada, întrerupând,la 43 de ani, viafla unuia din cei mai buni gazetari profesioniøtiai momentului. N. Filipescu nu putea pretinde serios øefia unuipartid politic, având încæ nevoie de temperarea pornirilor sale decætre alflii. Nu putea pretinde deocamdatæ øi pentru cæ înaintealui puteau emite pretenflii øi alfli conservatori: P.P. Carp, T.Maiorescu, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Gh. Gr. Cantacuzino,care øi era, sau fiii sæi, apoi Iacob øi Ion Lahovari…Era greu sæajungi în fruntea ierarhiei conservatoare printre atâflia pretendenfliøi atâtea ambiflii. În plus, N. Filipescu avea øi un talent de a fide obicei de coté perdante. Dupæ 1901 el ræmâne cu P.P. Carp øicu junimiøtii, nu cu Gh. Gr. Cantacuzino. Or, alæturi de acestadin urmæ erau cei mai mulfli conservatori øi deci cu el erau øanseleputerii. N. Filipescu pune totul la bætaie, munca, averea, tempe-ramentul sæu extraordinar, pentru a întæri rândurile conserva-torilor, pentru a atrage în partid valori øi mai ales valori tinere.La începutul secolului, el credea cu sinceritate în formula „revi-zuirea conøtiinflelor”, ca sæ folosim vorbele lui B. Delavrancea.Vorbea de onestitate øi de principii. Chiar era un om onest. Ideilesale sociale însæ ræmâneau ale unui boier. N. Filipescu nu a înflelesdecât târziu ceea ce I.I.C. Brætianu la liberali înflelesese deja dinaceøti ani: politica trebuie sæ se plieze cerinflelor timpului. Unadevær pe care l°a înfleles cel mai bine din rândurile conservatorilorTake Ionescu, adversarul sæu din aceøti ani. De aceea, purtætorulde cuvânt al noului la conservatori era Take Ionescu, aøa cumla liberali era I.I.C. Brætianu. Spre deosebire de acesta, TakeIonescu n°avea însæ nici un nume de rezonanflæ în flaræ øi nici o„Ocultæ” care sæ°l susflinæ. N°avea decât propriile sale atuuri: erade o inteligenflæ foarte vie, neobiønuitæ, era un mare orator øi aveao mare ambiflie. Avea toate calitæflile unui om de stat, dar øidefectele politicianului ce voia cu orice prefl sæ ajungæ. Se remarcaseprin activitatea sa la Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii Publiceîn marea guvernare conservatoare din 1891°1895, în viafla deopoziflie din întâia øi a doua guvernare a lui Sturdza, fusese vioaraîntâi în guvernul lui Gh. Gr. Cantacuzino din 1899°1900. De oenergie nestæpânitæ, totdeauna gata sæ te îndatoreze, afectuos cu

9922 l ION BULEI

conservatorii se vor uni din nou cu toflii36. Lui N. Filipescu nu°iconvenea poziflia sa de „junimistoficat” (dupæ februarie 1901ræmâne alæturi de P.P. Carp, cu toate cæ era ruda lui Gh. Gr.Cantacuzino). Færæ prezenfla dominatoare a lui Take Ionescu, elnu l°ar fi pæræsit pe Cantacuzino.

„Boierii” conservatori aveau tot interesul ca un element tânærøi foarte vivace, cum era fiul negustorului de la Ploieøti, sæînvioreze øi sæ sporeascæ activitatea partidului lor. Creøterea preamare a popularitæflii lui Take Ionescu nu pærea sæ le periclitezedeocamdatæ poziflia (nu lipsesc totuøi încercærile de contrapunere).Uitau însæ cæ Gh. Gr. Cantacuzino nu era Lascær Catargiu. Øi dacæcel de al doilea reuøise sæ flinæ în frâu ambiflia lui Take Ionescu(acesta era øi la începutul carierei) prin prestigiul sæu, acelaøisucces urma sæ°l aibæ øi Nababul? Dacæ acceptau aducerea deaderenfli, cât mai mulfli, în partid, marii proprietari – aici încæ forfladominantæ – nu acceptau prea multe înnoiri programatice. Senza-flia era în bunæ mæsuræ asemænætoare cu aceea de la liberali, undeD.A. Sturdza nu era nici el bucuros de inovaflii. Când PartidulConservator ajunge la guvern, în decembrie 1904, programulprecizat de Gh. Gr. Cantacuzino la Iaøi n°aduce nici o surprindere.Ideea lui Take Ionescu de a se crea o Casæ ruralæ sau o Bancæagricolæ pentru a fi ajutafli flæranii în cumpærarea de pæmânt erespinsæ de Comitetul Executiv al partidului (la fel va fi øi în 1906).Tot ce încearcæ el este sæ exprime din nou deziderate øi sæ°øi apereideile care îi îngæduiseræ libertate de miøcare în sânul partidului.„Într°o societate sænætoasæ, partidele politice se împart prin liniiverticale, aøa cæ fiecare cuprinde øi din temelia de jos øi dinvârfurile societæflii. Numai astfel un partid politic poate sæ fieîntr°adevær o icoanæ a nafliunii øi numai astfel el poate cu adeværatsæ reprezinte voinfla ei, sæ fie o forflæ realæ”. La ideea conservatoare:„sæ nu te atingi de cestiuni ajunse la maturitate, sæ nu te opreøtidecât la solufliuni potrivite cu generafliunea pentru care legiferezi”,el adæuga: „øi sæ nu faci nimic care sæ fie aøa de împotriva pæreriloradversarilor tæi încât sæ fii sigur cæ nu va dæinui øi dupæ tine. Altfelar fi sæ faci operæ de Sisif, iar nu muncæ naflionalæ”37. Cu altecuvinte, continuitate de guvern. Faptul nu însemna prea mult (øipânæ atunci fusese continuitate). Aræta însæ intenflia elementelorburgheze din rândurile conservatorilor de a nu læsa partidul lorsæ ræmânæ prea mult în urma celui liberal.


din capitalæ, din îndemnul lui se organizeazæ (e drept, færæregularitate), aøa numitele conferinfle de miercuri, cu participareaunuia sau altuia din fruntaøii conservatori. Aici se puneau îndiscuflie probleme la ordinea zilei øi se cerea mai multæ inifliativæ.Tinerii, mai ales tinerii intelectuali primifli în partid, îndræznesc,cheamæ partidul în care intraseræ la o mai activæ prezenflæ întreburile de cæpetenie ale flærii. Nu la ræspunsuri corelate unorrealitæfli, ci la încercarea de transformate a acelor realitæfli. Vorbindîn numele unui grup de 30 de tineri intelectuali care în noiem-brie 1901 intræ în Partidul Conservator, avocatul Petru Popescudeclaræ cæ vede în acest partid „un partid în care elementelemerituoase îøi gæsesc locul færæ considerafliuni de origine øi undeideile democratice abundæ”32. Adicæ vedea ceea ce de fapt nu era,dar elementele burghezo°intelectuale, puternic încurajate de TakeIonescu, ar fi voit sæ fie.

La Iaøi, la 30 septembrie 1901, Take Ionescu îøi exprimacredinfla sa de felul cum ar trebui sæ fie un partid conservator.Nu „o alcætuire de clasæ”, ci „adeværata imagine a flærii, repre-zentând toate pæturile ei, pæstrându°øi tot trecutul ei glorios” øicare „ræspunde la toate aspirafliile øi poate îndeplini toate dreptelecerinfle”33.

La o altæ întrunire conservatoare din octombrie 1901, el dez-voltæ teza lui favoritæ: partidele conservatoare au nevoie demanifestæri democrate, mai mult chiar decât liberalii care, spuneael, au la îndemânæ demagogia, compensaflie la care conservatoriinu pot recurge34.

„D°l Take Ionescu simbolizeazæ caracterul democratic alPartidului Conservator – scria ziarul „Conservatorul”. El este opildæ vie øi strælucitæ cum cæ concepflia elitei la conservatoriînseamnæ elita inteligenflei øi a capacitæflii øi exclude orice tendinflæde acaparare a situafliei preponderente în stat de cætre elitanaøterii”35.

Un om politic cu spirit pætrunzætor ca N. Filipescu îi spunealui T. Maiorescu cæ Take Ionescu îøi pregæteøte o situaflie „cademocrat” øi „Iorgu Cantacuzino e destul de prost ca sæ nu vadæunde°l duce aceastæ apucæturæ a lui Take Ionescu”. De aceea, eløi credea cæ pânæ la urmæ îøi va pierde orice situaflie între con-servatori (va trece eventual la liberali, graflie prieteniei sale cuVasile Lascær, în ciuda împotrivirii lui D.A. Sturdza) øi atunci

9944 l ION BULEI

în octombrie 1900, „Viafla muncitorului” (1900), „Apærætorul”(1901), „Independenfla tipograficæ” (1900°1907), „Repausul dumi-nical” (1904) permite menflinerea unei propagande socialisteorganizate în rândurile muncitorilor. La 1 ianuarie 1902 aparela Bucureøti gazeta „România muncitoare”. Redactor responsabilera Iosif Nædejde°Armaøu, secretar Alecu Constantinescu, iaradministrator I.C. Frimu. Neobositæ este activitatea organizatoricæa acestuia din urmæ. În ciuda dificultæflilor, el realizeazæ în 1902,cu noua gazetæ, un beneficiu de 1.200 de lei. De altfel, I.C. Frimuera un talent de organizator. Soflia lui îøi amintea cæ în aceøti anide dupæ 1900 înfiinflase mici cercuri culturale pe cartiere, prinodæiflele muncitorilor, prin cafenele øi oriunde gæsea un locøor liber.În fiecare searæ se gæsea în alt capæt al Bucureøtiului, urmærindactivitatea acestor cercuri. El îi învæfla pe muncitori cum sæ facæun proces verbal de øedinflæ, cum sæ flinæ un registru de venituriøi cheltuieli, într°un cuvânt toatæ bucætæria mæruntæ færæ de carenici o organizare nu era posibilæ39. „Mergem înainte!…” scria elîn „Lumea nouæ”. „Pot sæ râzæ adversarii noøtri, pot sæ°øi batæ jocde miøcarea muncitoreascæ. Decepflionaflii, sætui de muncæ, plic-tisifli cæ nu°øi væd idealul realizat (aluzie la «generoøi») pot sæplângæ cât vor. Muncitorimea însæ ræmâne øi trebuie sæ ræmânæîn miøcarea socialistæ øi s°o ducæ cu statornicie mai departe”40.

I.C. Frimu se næscuse la 4/16octombrie 1871, la Bârzeøti, înflinutul Vaslui, nu departe de Podul Înalt. Îøi face øcoala în satulde baøtinæ. La 12 ani, dupæ pierderea tatælui sæu, îøi întrerupestudiile øi intræ ucenic de tâmplar. Cu meseria dobânditæ,peregrineazæ la Huøi, Vaslui, pe unde îl chemau posibilitæflile delucru. La Iaøi ia prima oaræ contact cu socialiøtii. Începe sæ citeascæliteraturæ socialistæ. Dupæ 1892 vine la Bucureøti, ca angajat alunei fabrici de tâmplærie, øi tot de acum, îl întâlnim cu primelearticole în presa muncitoreascæ. Vorbeøte la diferite întrunirimuncitoreøti. Cu mare avânt øi însufleflire. Se remarcæ de la bunînceput prin sufletul pe care°l punea în acfliunile sale. La Congresulal V°lea al P.S.D.M.R. din aprilie 1893, este printre cei 46 dedelegafli øi cuvântul sæu este foarte aplaudat. La Congresul alVI°lea, când G. Diamandy aduce iar în discuflie crearea unui partidnaflional°democrat, I.C. Frimu îøi prezintæ demisia (avea exemplullui C.Z. Buzdugan, Iosif Nædejde, Valerian Prescurea), declarândcæ el a venit la congres „ca socialist, nu ca naflional°democrat”. Este


Când vin ræscoalele de la 1907, Partidul Conservator se raliazæîn jurul interesului principal: apærarea marii proprietæfli. Aøa cereaelementul dominant din partid. P.P. Carp este ales øef. Deo-camdatæ Take Ionescu pune doar unele condiflii. Nu era momentul„despærflirilor în familie”.

Diferenfle programatice, cerinflele de înnoire (desigur øidivergenfle øi ambiflii personale, în politicæ totdeauna prezente)duc în 1908 la apariflia unui alt partid conservator. Numele sæunu e întâmplætor: Partidul Conservator Democrat. Succesele saledin anii 1908°1910 nu sunt nici ele întâmplætoare. Lumea voia oînnoire øi a crezut cæ o va gæsi în acest partid. Programul luiræspunde mai degrabæ momentului. Se realiza astfel, în mæsuraîn care programul liberal începe sæ se radicalizeze, øi o apropierea partidelor guvernante: condiflie indispensabilæ a unei continuitæflide guvernare. Desigur, ea nu lipsise nici pânæ atunci, dar acumurma sæ se realizeze într°o operæ de reformare a flærii, nu doar deadministrare a ei øi de priveghere a unei dezvoltæri „normale”.

Oameni noi øi o tacticæ nouæ întâlnim la început de veac øi înrândurile socialiøtilor. Plecarea „generoøilor” la liberali aduseseînsemnate prejudicii Partidului Social°Democrat, dar adusese øio limpezire. „Lipsa celor care ne°au pæræsit sæ trezeascæ în sufletelenoastre grija ca miøcarea socialistæ de acum sæ ridice elementestatornice din chiar pætura interesatæ”38. Aøa scria AlexandruIonescu, „cel dintâi muncitor tipograf convertit la socialism”, cumera cunoscut în epocæ preøedintele societæflii „Gutemberg” øireporter la cotidianul bucureøtean „Secolul XX”. Ideea de a°i ridicape conducætorii muncitorilor chiar din rândurile acestora, idee maiveche, acum, în aceøti ani de început de veac, ia o formæ concretæ.Miøcarea socialistæ se menfline în forme organizate øi dupæ 1899.Din 1901 se înfiinfleazæ cercurile socialiste „România muncitoare”.I.C. Frimu conduce societatea „Munca”. Cercurile socialiste conti-nuæ tradiflia fostelor cluburi ale muncitorilor. La Bucureøti, undeera cel mai important cerc, în conducerea sa se aflau I.C. Frimu,D. Th. Neculuflæ, V. Anagnoste, Al. Constantinescu, Iosif Nædejdeø.a. La Iaøi, sub numele de „Cercul de studii sociale” era condusde M.Gh. Bujor, I. Ghelerter, I. Gheler øi Max Wexler. La Ploieøtiera Øtefan Gheorghiu, la Galafli øi Bræila Andrei Ionescu, PascalZaharia ø.a. Cercuri socialiste se înfiinfleazæ øi la Constanfla,Paøcani øi în alte oraøe. Editarea unor ziare: „Lumea nouæ” pânæ

9966 l ION BULEI

Øtefan Gheorghiu, Gh. Cristescu ø.a. în acfliunea de reorganizarepe baze muncitoreøti a partidului proletariatului. Din august 1906este redactor responsabil la „România muncitoare”. La Conferinflasocialistæ din 29 iunie – 1 iulie 1907 e ales în Comitetul UniuniiSocialiste, alæturi de I.C. Frimu, C. Racovski, Gh. Cristescu, N.D.Cocea. Plecaseræ intelectualii din miøcarea socialistæ în 1899°1900?E adeværat, dar veneau alflii mult mai ancorafli în spiritul øiatmosfera muncitoreascæ.

Concomitent cu reorganizarea formelor politice muncitoreøti,se desfæøoaræ øi procesul întæririi miøcærii sindicale, viitoarea bazæde masæ a partidului socialist. Un proces început la sfârøituluiveacului, dar care cunoaøte acum o amplæ dezvoltare. În 1902guvernul liberal, prin ministrul B.P. Missir, crease corporafliile,asocieri cooperatiste între muncitori, meseriaøi øi patron. Liberaliivoiau sæ impulsioneze dezvoltarea meseriilor øi mai ales sæ ajutemeseriaøul român în concurenfla lui cu cel stræin. Legea Missirde „protejare a muncii naflionale” lua socialiøtilor apa de la moaræ.De aceea socialiøtii, dupæ ce iniflial au sprijinit°o prin mulfli dinreprezentanflii lor (Alex. Ionescu vedea în corporaflii o formæorganizatæ prin intermediul cæreia proletariatul putea lupta pentrudrepturi), mai cu seamæ din 1903 reacflioneazæ, sfætuind muncito-rimea sæ se organizeze în sindicate. Acestea încep sæ aparæ, punân-du°se în fruntea miøcærilor greviste (în 1906 au loc 386 întruniriale sindicatelor øi 133 de acfliuni greviste). Un sindicat, model deorganizare øi pentru celelalte, a fost acela al muncitorilor tâmplari,creat la 22 februarie 1905 øi în fruntea cæruia era I.C. Frimu.Sindicatele – spunea Frimu – aveau menirea sæ facæ din fiecaremuncitor „o fiinflæ conøtientæ, capabilæ sæ lupte cu succes împotri-va exploatærii capitaliste”42.

Miøcarea muncitorilor se conøtientizeazæ øi prin acfliunile salede solidaritate internaflionalæ. În 1905 sunt organizate acfliuni deprotest împotriva masacrelor muncitorilor din Petersburg, sesusflin activ potemkiøtii, marinarii ruøi care au cerut azil în Româ-nia øi cærora guvernul Gh. Gr. Cantacuzino li l°a acordat (n°a vrutsæ se înjoseascæ „încât sæ facæ slujba de poliflist la cererea flaruluiîntregii Rusii”, cum scria V.I. Lenin. A procedat „aøa cum poateproceda guvernul unei nafliuni care se respectæ”)43. Scrie regeleCarol: la 29 iunie/12 iulie 1905: „Episodul cu puternicul cruciøætor„Potemkin“ aratæ cât de uøor poate fi atinsæ România de anarhia


numit în comisia însærcinatæ sæ conducæ „Lumea nouæ”, iar în iulieîn Comitetul Executiv al Clubului muncitorilor din Bucureøti,alæturi de C.Z. Buzdugan øi Al. Georgescu. I.C. Frimu era omulcare venea, era revoluflionarul ieøit din rândurile proletare, exactcel de care era nevoie într°un moment ca acesta, de primenire arândurilor.

I.C. Frimu era cel mai convins susflinætor al ideii ca miøcareamuncitoreascæ sæ fie a muncitorilor øi numai a lor (înflelegând,fireøte, prin muncitori øi pe truditorii satelor) „Noi, muncitorii,elevi ai renegaflilor øi transfugilor de astæzi, trebuie sæ ducem maideparte miøcarea muncitoreascæ. Nimic nu s°a schimbat printrecerea unora la liberali øi miøcarea sæ°øi urmeze cursul ei…Suntem singuri? Când la oraøe e o muncitorime asupritæ øi nedrep-tæflitæ, când flærænimea duce jugul cel mai greu, jugul mizeriei øial ignoranflei, al nedreptæflii øi al asupririi, atunci sæ te întrebi oaredacæ eøti singur? E o lume întreagæ de muncitori…”41.

Alæturi de Frimu era noua pleiadæ de conducætori socialiøti,ridicafli din rândurile proletare: Øtefan Gheorghiu, Alecu Constan-tinescu, Gh. Cristescu, D. Marinescu, C. Popovici, V. Anagnoste,D. Popp, Const. Mænescu, Gh. Niculescu°Mizil ø.a. Între ei, M. Gh.Bujor, mai tânær, era un element de mare perspectivæ, „o podoabæa culturii socialiste din România”, cum îl va numi C. Dobro-geanu°Gherea. M.Gh. Bujor era fiu de român macedonean, næscutla Iaøi, la 8 noiembrie 1881, al 6°lea copil din 12 (!). Tatæl era grefierla Consiliul de ræzboi øi, împreunæ cu soflia lui, Maria, româncædin Banat, s°au stræduit sæ dea copiilor o bunæ educaflie. Dinpæcate, Maria Gheorghiu a murit de timpuriu. Fire melancolicæ,M.Gh. Bujor avea aplecare pentru carte. Citea mult øi între lectu-rile sale au început sæ aparæ tot mai des cærflile socialiste. Detimpuriu începe sæ scrie. În aceøti ani, ai începutului de veac, elscrie la „Cronica” (între august 1901 – iunie 1904 publicæ aici circa40 de articole). Tonul sæu era acuzator øi revoltat: „Când oare, tu,popor, te vei deøtepta øi, cuprins de indignarea cea mai legitimæøi revolta demnitæflii cælcatæ în picioare, vei sufla vântul pierzæriideasupra acestei mase de comedianfli înøelætori?”. Frecventeazæcursurile de drept øi filozofie la Universitatea din Iaøi øi, în acelaøitimp, este un activ membru al cercului socialist ieøean. Din 1905e redactor la „România muncitoare”. Se mutæ la Bucureøti în 1906øi este alæturi de I.C. Frimu, C. Racovski, Al. Constantinescu,

9988 l ION BULEI

România liberæ a întins fræfleøte mâna proletariatului român dinBucovina øi Transilvania”44.

În Transilvania øi Bucovina, øi aici, miøcarea muncitorilor seafla în aceøti ani în acelaøi proces de reorganizare în vaduri proprii.În Transilvania, în 1903, se creeazæ Secflia românæ a partiduluiSocial°Democrat din Ungaria, cu organul sæu de presæ „Adeværul”.Tot în acest an se organizeazæ Secflia românæ a Partidului So-cial°Democrat din Bucovina, care edita ziarul „Lupta”. Øi în acesteprovincii, era un intens proces de creare a sindicatelor. Legæturiledintre socialiøtii din Regat øi cei din provinciile asuprite eraucontinui. La congrese erau întruniri socialiste, la Arad, Timiøoara,Braøov sau Cernæufli, participæ cu regularitate C. Dobrogeanu°Ghe-rea, I.C. Frimu, Gh. Cristescu, M.Gh. Bujor sau Ottoi Cælin, V.Anagnoste, Al. Constantinescu. La rândul lor, Aurel Cristea, TironAlbani, Ion Creflu sau G. Grigorovici participæ la conferinfle øicongrese organizate la Bucureøti, Iaøi, Galafli sau Turnu Severin.„Aceleaøi interese øi dureri ne leagæ, acelaøi scop unic ne încælzeøteinimile, acelaøi grai ne înlesneøte apoi înflelegerea, propaganda,schimbul de idei, de publicaflii, de servicii” – scria M.Gh. Bujor în1906 într°un articol publicat în „Adeværul”, organul Secfliei românea P.S.D din Ungaria. Ideea socialistæ completa conøtiinfla naflio-nalæ, întærindu°i valenflele ei sociale.

Conferinfla generalæ din august 1906 creeazæ Comisia generalæa Sindicatelor din România (Al. Constantinescu – secretar, I.C.Frimu, V. Anagnoste, I. Creflu ø.a. în conducere, M.Gh. Bujor,redactor al „României muncitoare”), un organ central de condu-cere. La Conferinfla Comisiei generale a Sindicatelor din Româniadin 29 iunie – 1 iulie 1907 (participæ 87 de delegafli, reprezentând6.702 muncitori) se creeazæ Uniunea socialistæ din România. Înconducerea ei sunt aleøi I.C. Frimu, Alecu Constantinescu, M.Gh.Bujor, Gh. Cristescu, N.D. Cocea, Øt. Gheorghiu, A. Ionescu ø.a.În fapt se încerca a se reface, pe alte baze, partidul destræmat în1899. Înnoirile din societatea româneascæ, acum, la acest începutde veac, cuprinseseræ toate domeniile. Noul în miøcarea munci-toreascæ øi socialistæ însemna o redefinire a conflinutului øi aformelor sale de acfliune øi o reîmprospætare cu oameni noi45.

Oameni noi, idei noi, multe intenflii de înnoire. Societatearomâneascæ era vie, într°o miøcare de împrospætare øi regæsire pealte fægaøe. Românii erau la începutul veacului o nafliune curesurse øi fleluri precise.


din imperiul vecin. Timp de 8 zile (iunie) populaflia de aici a fostîn cea mai mare agitaflie øi am avut destule griji. Zi øi noaptetelegraful dintre Constanfla øi Sinaia a fost în acfliune øi fiecarepas øi fiecare mæsuræ trebuia matur chibzuitæ pentru a ieøi dintr°osituaflie extrem de dificilæ pe care a creat°o nava revoltatæ. Au fostmomente foarte critice deoarece Rusia a pretins cæ noi trebuie særefuzæm sæ ni se predea „Potemkin“. La prima sa apariflie seaøteptau la Petersburg ca el sæ ni se predea; acolo øi°au pierdutabsolut cumpætul cæ nu mai øtiu ce trebuie sæ facæ sau sæ nu facæ.Noi am dat înapoi nava intactæ amiralului rus care færæ se neavizeze a apærut în fafla Constanflei cu cinci cruciøætoare øitorpiloare. Noi am reclamat øi amiralitatea (marina) ruseascæ s°ascuzat prin aceea cæ amiralul rus fusese trimis în urmærirea luiPotemkin øi în grabæ uitase sæ înøtiinfleze autoritæflile noastreportuare. Guvernul rusesc este foarte indispus pentru cæ nu i°ampredat pe marinarii ruøi; la diferitele reclamaflii pe care ni le°aufæcut noi le°am ræspuns pânæ la urmæ cæ trebuie sæ ne fierecunoscætori cæ øi°au salvat o navæ de 40 de milioane. Pânæ acumnu ne°a mulflumit decât amiralul. De la Petersburg nu avem încænici un semn de recunoøtinflæ, în vreme ce pentru primele tratativecu nava ræsculatæ am fost felicitafli de guvernul rusesc”.

La 5 martie 1905 apare seria a II°a a gazetei „România mun-citoare”, organ sæptæmânal care va continua sæ aparæ neîntreruptpânæ la intrarea României în primul ræzboi mondial (dupæ 1914cu titlul de „Lupta zilnicæ”). Va fi un fel de tribunæ a ideilorsocialiste în România. Cei care o scriau erau oameni noi ai miøcæriisocialiste româneøti: M.Gh. Bujor, I.C. Frimu, C. Racovski. IosifNædejde, Al. Constantinescu, D. Marinescu, Øtefan Gheorghiu,Ottoi Cælin, Ecaterina Arbore, care nu uitau sæ apeleze øi la sfatuløi înflelepciunea mai vârstnicilor în miøcare, cum era C. Dobro-geanu°Gherea.

Între 13°15 august 1906, în sala Cercului „România munci-toare” se desfæøoaræ Conferinfla generalæ pe flaræ a sindicatelor øia cercurilor socialiste. Participæ 94 de delegafli, reprezentând 36de organizaflii øi un numær de 4.466 de membri. 75 delegaflireprezentau sindicatele, 19 cercurile socialiste. De faflæ sunt øi câteun delegat din Transilvania øi Bucovina øi, în semn de solidaritate,øi o delegaflie a miøcærii muncitoreøti din Bulgaria. „România mun-citoare” comenta: „Au fost zile de înælflare sufleteascæ øi moralæ,zile de reculegere øi dætætoare de speranfle, când proletariatul din

110000 l ION BULEI

cum zice poetul, facefli sæ renascæ virtuflile bætrânilor de atunciîn sufletul tinerimei de azi”2.

Dupæ pærerea lui Coøbuc, românii nu mai stæteau atunci culiteratura nici în mijlocul istoriei lor, nici în mijlocul tradifliilorlor øi nici în mijlocul voinflei celor mulfli. Dezvoltarea lor, cel puflinîn domeniul literar, i se pare haoticæ, din „nepotrivirea puterilorøi neînflelegerea asupra flintei”, din lipsa de idealuri. Or, constatæCoøbuc, în stil tezist, amintind de critica lui Gherea, „færæ idealurinu e luptæ, øi færæ luptæ nu e nici literaturæ”. Scopul literaturii,continuæ el în aceeaøi manieræ, este „sæ lumineze” poporul, ca sæ°l„avem unit øi tare”. reluând punctul de vedere de la „Vatra”, elîøi exprimæ o datæ în plus ostilitatea faflæ de cultura oræøeneascæ,„înstræinatæ øi faflæ de importul de idei bolnave, stræine spirituluiromânesc”.

„Sæmænætorul” avea intenflia sæ se ocupe cu „vieafla” øi sæ„semene” idei în mulflime. Cum o spunea Vlahuflæ: „Pæøeøte°nflærânæ sæmænætorul, / Øi°n brazda neagræ umedæ de rouæ / Aruncæîntr°un noroc viafla nouæ, / Pe care va lega°o viitorul”.

Programul revistei nu aducea la început idei noi. Se continuau,prin cei doi protagoniøti, ideile de la „Vatra” øi „Vieafla” øi, mainou, acelea de la „Curierul literar sæptæmânal øi artistic” (apæ-ruse între 7 octombrie – 4 noiembrie 1901), care în loc de program,prezenta introducerea de la „Dacia literaræ”. Chemarea pe careo adresa revista de strângere laolaltæ a tuturor celor cu dor demuncæ, sete de adevær întru cântarea trecutului glorios, întruiubirea de patrie, de trecutul øi frumuseflile lui, amintea de „Dacialiteraræ” øi programul ei (aici însæ, ideile erau expuse mai sobru,mai concis øi mult mai expresiv)3. Primele numere ale revisteidetaliazæ programul. Nivelul e modest culturalizant. Vlahuflæ,bunæoaræ, cere „cærfli pentru popor” (nr. 3), care sæ cuprindæ „icoanedin trecut”, întâmplæri vitejeøti, isprævi din acelea care°fli înalflæsufletul, scene din viafla de la flaræ, pilde øi învæflæturi serioase”.Poeziile lui Vlahuflæ, elogiind semænætorul sau Øt. O. Iosif de-plângând dispariflia datinilor, povestirile lui Ion Gorun, IonCiocârlan, George Moroianu ø.a., toate din primele numere, nulæsau sæ se întrevadæ cæ noua revistæ va juca vreun rol cât de câtînsemnat. Pærea o revistæ adresatæ învæflætorilor. Încæ un îndemnøi o chemare a ministrului Instrucfliunii øi Cultelor, Spiru Haret,

La 2 decembrie 1901 apare la Bucureøti „Sæmænætorul”.Directori: G. Coøbuc øi Al. Vlahuflæ. Titlul revistei poate cæ a fostpreluat dupæ „Le semeur”, care apæruse la Paris în 1887, cu scopulde a susfline „o literaturæ onestæ øi sænætoasæ” øi care numæraseprintre colaboratori valori cunoscute ale momentului: Bourget,Mistral, Fr. Copée, J. Maria de Heredia, Sully Prudhomme ø.a.Sau poate e dat de Vlahuflæ, care încæ din Unde ni sînt visætoriidorea sæ vinæ „sæmænætorii generoaselor cuvinte” øi sæ înlocuiascæpoeflii pesimiøti, imitatori øi afectafli1. Inifliativa aparifliei, ca atâteaaltele în opera de culturalizare de atunci, este a ministrului liberalSpiru Haret. Spune N. Iorga: „el (Haret) dædu mijloacele trebui-toare unei toværæøii create de dânsul dintre poeflii înscriøi înbugetul ministerului, ca «referenfli»:Vlahuflæ øi ardeleanul Coøbuc,care gæsiræ sau, mai probabil, primiræ de la ministru titlul,eminamente «cultural», de «Sæmænætorul»” (dupæ Iorga, aøadar,titlul e dat de Spiru Haret). Dupæ acelaøi N. Iorga, e probabil caideea revistei sæ i°o fi sugerat lui Spiru Haret Al. Vlahuflæ, în aceøtiani în strânsæ legæturæ cu ministrul liberal, care îi comandase øicartea Geografia pitoreascæ a României, apærutæ sub titlul deRomânia pitoreascæ, la sfârøitul lui Octombrie 1901.

fielurile cu care îøi începe activitatea revista sunt culturale,nu literare anume, G. Coøbuc øi Al. Vlahuflæ cer întoarcerea la„marea viaflæ a poporului”, la „marile lui suferinfle øi aspiraflii, carear fi trebuit, de la început, sæ umple øi sæ încælzeascæ inimile øicântecele noastre”. El acuzæ „vânturætorii de fraze goale”, pe ceicare au batjocorit limba românæ în øcoli, în teatre, în presæ, careau terfelit „credinflele scumpe”, „c°am ajuns astæzi sæ fim stræinila noi acasæ, în buna øi milostiva noastræ flaræ”. Cei doi poefliîndeamnæ pe tofli sæ culeagæ øi sæ dea din nou însufleflire cuvintelorpatrie, iubire de flaræ, progres, limbæ øi datini stræmoøeøti, îndeam-næ la apropiere de trecutul glorios: „Suflafli colbul de pe cronici,

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 110033VII

TRADIfiII ØI ÎNNOIRI ÎN CULTURÆ

fermitate în atitudini, dar øi o deosebitæ sociabilitate. Organizamereu reuniuni literare acasæ la el, sau la Kübler, la „Carul cubere”. Era nelipsit la agapele organizate sub „prezidenfla” luiCoøbuc. Avea numeroøi prieteni. Între ei øi Øt. O. Iosif, pe care elîl încuraja sæ publice la „Sæmænætorul”.

Chendi, Iosif øi Bârsan, ardeleni tofli, îl trag „în combinaflie”pe D. Anghel, bun prieten cu Iosif. Foarte activ, acesta publicæ înreviste multæ poezie nouæ, originalæ sau traduceri din Paul Verlaine.Aceste traduceri din poezia simbolistæ a vremii i°au supærat peVlahuflæ øi Coøbuc, ambii adversari ai acesteia. Nici polemicileviolente ale lui Chendi nu erau de naturæ sæ°i bucure într°o revistæîn care numele lor figura pe copertæ. De aceea, cei doi se retragdintr°o „afacere” în care øi aøa nu investiseræ prea mult. Retra-gerea lor lasæ însæ un gol. Revista resimte lipsa prestigiului.Anonimul „un comitet” nu spunea nimic nimænui. De aceea seîncearcæ atragerea lui N. Iorga. „Ræposata revistæ trecea pe atunciprintr°o crizæ, cæci numai din crize …a træit Sæmænætorul!…Eramtineri pe atunci øi ne trebuia un conducætor, un tovaræø însæ, unsfætuitor øi un prieten” – îøi aminteøte D. Anghel6.

Ca bibliotecar la Academie, Chendi îl cunoaøte pe Iorga øi°lîndeamnæ sæ vinæ la revistæ øi sæ preia conducerea ei. „În numelelui øi al lui Iosif, prin scrisoare chiar, mi se pare, mi s°a propussæ iau conducerea modestei reviste în alb veømânt de mironosiflæ,færæ chemare, færæ ornamente, dar în care se abætuseræ pânæ atunciatâtea ræzboinice pasiuni”7.

5 ianuarie 1903. Il. Chendi publicæ øi în revistæ un apel cætreNicolae Iorga. Apelul e remarcat prin elogiile pe care le aduce„mæiastrei monografii” lui Iorga asupra lui Mihai Viteazul unde,spune el, a gæsit cele mai poetice imagini ce s°au scris de la „Cân-tarea României” încoace. Sfârøitul articolului era o invitaflie,considerând studiul istoriei drept cærarea cea mai siguræ de ieøirela luminæ, prin ordonarea sentimentelor, disciplinarea gândurilor,reînnodarea contactului cu scriitorii vechi, cu limba veche, cucredinflele poporului. Numai aøa „ne vom regæsi pe noi înøine”8.În numærul urmætor al „Sæmænætorului”, Il. Chendi reproduceadin volumul lui Iorga Cuvinte adeværate (33 de articole tipæritede istoric în „Epoca”, între 15 martie – 21 octombrie 1902), articolulRomânismul în Bucovina.


cætre aceastæ pæturæ de intelectuali ai satelor în care el îøi pusesetoate nædejdile.

Cei doi conducætori ai revistei, ei înøiøi, nu pæreau sæ acorde„Sæmænætorului” un rost însemnat în existenfla lor. Vlahuflæ, atuncicând recomanda o literaturæ idilicæ øi dædea exemplul unor oameni„bine intenflionafli” din administraflie, se gândea øi justificaproducflia sa din „Gazeta sæteanului”. „Un excelent gospodar, plinde virtufli casnice, træind între cei patru perefli ai locuinflei, sælaøfericit într°o a doua cæsætorie cu o femeie cuminte”, cum îl carac-teriza Iorga în aceøti ani4, Vlahuflæ dædea sfaturi de la gura sobei„fæcætorilor de bine”, cum îi numea el pe scriitori. De fapt, dupæce scrie câteva articole cu caracter normativ, la sfârøitul lui 1902,el se retrage de la conducerea revistei. Fæcuse ministrului Haretun serviciu pe care acesta i°l ceruse øi acum pleca.

G. Coøbuc, pe de altæ parte, tot nereflinut øi greu de stæpânit,acelaøi îndrægostit de boema vieflii, n°a acordat nici el mai multæatenflie revistei decât confratele sæu cu care o decizie ministerialæîmpærflise directoratul. Când acesta se va retrage, el îi va urmaexemplul. Aøa cæ sub slaba priveghere a celor doi maeøtri în„Sæmænætorul”, în primul sæu an de apariflie, au publicat øi scriitoriimportanfli, dar øi mulfli „de micæ culturæ” (expresia a lui G.Cælinescu), tineri cu studii neterminate, autodidacfli, ofifleri, oamenicare voiau sæ vinæ în literaturæ, dar nu prea aveau cu ce.

Revista træia mai mult purtatæ de impetuozitatea lui IlarieChendi, ardeleanul de pe Târnava, care în 1901 avea 30 de ani,fiul profesorului Vasile Chendi din Dârlos, de lângæ Mediaø. Chendiînvæflase carte la liceul german din Sighiøoara øi fæcuse seminarulteologic la Sibiu. Apoi a urmat cursuri de filozofie la Facultateade Litere din Budapesta. Nu s°a simflit atras de preoflie øi nici deprofesorat. Gazetæria în schimb îl pasiona. Scrisul sæu de la„Minerva” din Bistrifla, de la „Revista Oræøtiei”, „Tribuna poporu-lui” din Arad, „Familia” din Oradea o demonstra. Øi atunci a trecutCarpaflii ca sæ se simtæ liber øi sæ publice nestingherit. În Prinvama cucului povesteøte aceastæ trecere pe cæi ascunse, ferit deîntâlnirile cu santinelele. Când ajunge la graniflæ, særutæ pæmân-tul flærii pæræsite, îngenunche apoi pe pæmântul patriei libere øi°øiface rugæciunea cætre ræsæritul soarelui. Ajunge bibliotecar laBiblioteca Academiei. Un tânær „cu profilul fin tæiat, cu ochii plinide foc øi obrajii îmbujorafli de patimæ”5, cu o serioasæ culturæ, cu

110044 l ION BULEI

„aveau bunul simfl de a nu vorbi literaturæ care, aceasta a fostpentru mine totdeauna un lucru de ermeticæ intimitate”. Camciudat, în orice caz, ca la o revistæ literaræ sæ nu se discute lucruriliterare. Se øtia – ne°o spune peste ani øi O. Ghibu, care participæøi el la câteva øedinfle – Iorga nu voia sæ fie contrazis în pærerilesale literare10. Øedinflele erau de fapt mai mult un prilej pentruistoric de a°øi întrefline colaboratorii cu formidabilele luicunoøtinfle, cu adeværat uluitoare.

N. Iorga nu aduce noutæfli în programul „Sæmænætorului”; to-tuøi, sub conducerea lui, dintr°o modestæ publicaflie de culturali-zare, revista ajunge organul unei orientæri literare ce va dominacel dintâi deceniu al veacului nostru øi°øi va continua influenflaøi dupæ aceea11. Cum se explica aceastæ metamorfozæ a publicaflieilui Spiru Haret? Oamenii sfinflesc locul. Iorga a schimbat totulcu forfla colosalei sale personalitæfli. Retras la Fælticeni în decembrie1906, M. Sadoveanu îi scria lui Iorga, recunoscându°l conducætorulspiritual al generafliei sale („Dumneavoastræ nu ne putefli fi decâtun prieten”)12. Recunoøtea un adevær. Marele istoric a transformatideile „Sæmænætorului” – lansate de Coøbuc øi Vlahuflæ, dar de faptcunoscute din veacul trecut – în idei°forfle. În mâinile sale revistaa prins o altæ viaflæ, a devenit un organ de luptæ. Campaniile saledin „L’Indépendance roumaine” øi „Epoca” sau „România junæ” suntcontinuate dupæ un plan închegat. Politicianismul, înstræinarea,desconsiderarea valorilor trecutului, neglijarea nevoilor mari alepoporului ø.a., toate sunt puse în fafla contemporanilor cu o„ræscolire sufleteascæ profundæ”. Numai aøa, credea istoricul, seva împlini „o nouæ viaflæ moralæ, întinsæ asupra institufliilor,stæpânæ peste moravuri øi exemplificatæ prin însæøi viafla acelorcare o predicæ øi cærora li se impune cel mai desævârøit rigorismetic”. El aøeazæ la baza a tot ce scrie „imperioasa nevoie” derenovare, pornind de la factorul moral øi chiar izbuteøte o ræscoliremoralæ cu mare ecou în dezvoltarea conøtiinflei naflionale. Pentrucæ sæmænætorismul, ca øi ulterior poporanismul, nu au fost doarcurente literare. Mai ales cel dintâi voia sæ transforme cultura –literatura y compris – într°un element esenflial de schimbare pedinæuntru a nafliunii române. „Libertæfli avem destule, ræmâne sæle coborâm în moravuri” – scria Iorga, amintind, în alt context,de critica junimistæ. Øi moravurile nu puteau fi schimbate decâtprin purificare, întregirea øi îndeosebi ræspândirea culturii. De la


Invitat, Iorga a acceptat. Fireøte, nu numai la îndemnultinerilor ardeleni, ci øi la acela al ministrului Haret, cu care înce-puse o strânsæ colaborare din martie 1903. La 4 mai apare în„Sæmænætorul” articolul Cu prilejul disparifliei „Tribunei”. Cu el,N. Iorga începe colaborarea sa regulatæ la aceastæ revistæ. Înfiecare numær câte un articol øi o cronicæ despre Transilvania øilupta românilor de acolo, despre misiunea scriitorului în societate,împotriva imitafliilor nepotrivite (nu øi împotriva traducerilor dinliteratura stræinæ, ceea ce ar fi fost un nonsens), eseuri asupranevoii de sinceritate cu tine însufli. Se continuæ polemicile din„L’Indépendance Roumanie” øi „Epoca”. Istoricul începe splendidasa galerie de portrete din Oameni care au fost. În jurul lui N. Iorga,formând nucleul de bazæ al revistei, erau Il. Chendi, Øt. O. Iosif,M. Sadoveanu, Em. Gârleanu, I. Scurtu, C. Sandu°Aldea, V. Pop…Ba, la început øi Ovid Densuøianu øi Simion Mehedinfli. Pe tofliîi descrie Iorga în amintirile sale, prinzând mai totdeauna ceeace era træsætura cea mai de seamæ a firii lor.

Redactorii revistei erau Øt. O. Iosif (acesta øi proprietar), M.Sadoveanu øi I. Scurtu. Pânæ în 1905, D. Anghel se numæræ øi elprintre redactori. Dar firea „cu totul absorbantæ øi ghimpoasæ” alui Iorga, dupæ expresia lui M. Sadoveanu, îl îndepærteazæ pe poet.„Personalitatea d°lui Iorga – scrie D. Anghel – se acuza preacovârøitoare øi el a uitat… cæ poate era ceva øi în sufletele noastre,cæ aveam øi noi unele gânduri estetice ce poate nu se asemænaucu ale lui øi cæ frumosul, pentru unii din noi, era poate altfel decâtacela pe care îl vedea el”.

Iar Emil Gârleanu îi scria lui O. Ghibu la 9 februarie 1907:„La drept vorbind, acel mare învæflat øi luptætor care e Iorga, pentrucare cu toflii trebuie sæ pæstræm o nemærginitæ admiraflie, e untiran. Lângæ el nu pofli sta færæ a te stoarce ca un burete, øi a°flilæsa personalitatea la o parte, ca o cârpæ. Tofli am fost epuizaflilângæ el. Ne°am dus cu toflii”9.

Cu colaboratorii sæi, Iorga fæcea regulat øedinfle în bibliotecade la el de acasæ, din str. Buzeøti, øedinfle pe care le caracterizanici solemne, nici hazlii, nici dezordonate – aluzie la ce se întâmplala „Convorbiri” în primul øi al doilea caz, la revistele tinerilor,adversare „Sæmænætorului”, în al treilea. Erau un fel de ore dediscuflii libere despre toate. „Primeam prieteni care erau liberi sævorbeascæ între dânøii ce øi cât pofteau”, dar, adæuga Iorga, ei

110066 l ION BULEI

literaturæ „minor romanticæ”, paseistæ, dezvoltatæ øi de revisteînrudite: „Junimea literaræ” (Cernæufli, 1904°1914), „Fæt°Frumos”(Bârlad, 1904°1906), „Ramuri” (Craiova, 1905°1914), „Viaflaliteraræ” (1906°1908), „Floarea dorurilor” (Væleni de Munte, 1907),„Neamul românesc literar” (Væleni de Munte, 1908°1912), „Cum-pæna” (1909°1910), „Drum drept” (Væleni de Munte, 1913°1915)øi încæ altele. Într°o astfel de literaturæ satul era idealizat naiv,cu patriarhalitatea lui de flaræ. Era descrisæ o lume ostilæ prezen-tului, existenflei urbane, stræinismului. Cum se întâmpla de fiecaredatæ, printre cei mulfli care au publicat în „Sæmænætorul” sau înrevistele înrudite, talentele s°au impus oricum, urmându°øidrumul: M. Sadoveanu. Øt. O. Iosif, O. Goga, Brætescu°Voineøti,I. Agârbiceanu, Em. Gârleanu, C. Sandu°Aldea øi atâflia alflii. Înopera lor se vede spiritul îndrumærilor „Sæmænætorului”, dar sevede limpede forfla talentului propriu, tæria personalitæflii care sedezvoltæ oricum cu o singuræ condiflie: sæ existe.

Când revista „Luceafærul” îi pune lui Caragiale (øi altorscriitori, nu numai lui) câteva întrebæri asupra poporanismuluiîn literatura românæ, dramaturgul nu ræspunde la nici una, submotiv cæ nu se pricepe. Dæ însæ „o povaflæ bætrâneascæ” tuturorliteraflilor, nu numai celor care n°aveau talent din næscare: sæcaute, dacæ se mai poate, sæ°l gæseascæ, „iar dacæ nu l°or gæsi, sæse lase de meøteøug; cæ, dacæ n°ai talent, toate sunt…degeaba”15.Iar M. Sadoveanu era la fel de tranøant în ræspunsul sæu la aceleaøiîntrebæri: „Literatura nu are întru nimic de°a face cu doctrine, cutendinfle øi cu altele; e o chestie de talent; darul acesta îi imprimævaloarea – în afaræ de ceea ce pot pune în ea cultura øi convingerileintime ale omului”16.

Puflin însemnat deci în miøcarea curentelor estetice. „Sæmæ-nætorismul” a îndeplinit o mare funcfliune culturalæ øi naflionalæ.Fapte øi oameni deopotrivæ, nofliuni ca acelea de „flaræ, „popor”.„pæmânt”, „casæ pærinteascæ”, „familie”, „dragoste de neam”, „fire”,„simflire” ø.a., fapte øi oameni din trecut øi prezent s°au întâlnitøi recunoscut în ambianfla ideologicæ de la „Sæmænætorul”,îmbogæflindu°øi sensul øi propulsând spre o nouæ træire interioaræ,sentimentul naflional al românilor.

Comparabil, sæmænætorismul e poporanismul. Dar el nu seimpune în literaturæ øi în viafla culturalæ, în genere, decât dupæapariflia „Vieflii româneøti”, la 1 martie 1906. Øi ca o emanaflie din


aceastæ operæ, sæmænætorismul iorghist aøtepta toate celelaltetransformæri („o nouæ epocæ de culturæ trebuie sæ înceapæ pentrunoi. Trebuie sau altfel vom muri”)13. Cultura devenea un factorunificator pe plan social øi naflional „…Ni trebuie culturæ tuturorade sus pânæ jos, o culturæ care sæ fie a noastræ, cærfli pe rânduriinspirate ale cærora sæ vadæ deopotrivæ lacrima înaltei, bogateidoamne øi a sætencii, cærfli smulse de mâini neræbdætoare pânæunde ræsunæ graiul acestui neam”). Cultura românæ øi politicia-nismul, cartea lui din 1903, e o dovadæ peremptorie. Dar forflaexprimærii acestui deziderat la Iorga ia proporfliile personalitæfliisale proteice.

Fireøte, cultura, pentru a putea influenfla, trebuie sæ fie înaintede orice, o culturæ naflionalæ. Deci nu „nemernica bâiguialæ stræinædin saloanele cosmopolite”, nici „cærflulii de simflire falsificatæ øide corupflie, cu care Apusul otræveøte flæri nepricepute”, (De aiciînvinuirile ce i se aduc „Sæmænætorului” de cætre noile curenteliterare ale veacului, cum cæ ar fi împotriva literaturilor stræineøi explicafliile lui Iorga potrivit cærora nu literaturile stræine erauîn cauzæ, ci excesul øi reaua selecflie). Era o necesitate vitalæ „dea da neamului românesc o literaturæ care sæ porneascæ de la el,de la ceea ce e mai caracteristic în el øi de a da în acelaøi timpliteraturii universale, în formele cele mai bune ale ei, un capitolnou øi original”14. Nu°i mai puflin adeværat totuøi cæ Iorga respingealiteratura, îndeosebi poezia francezæ de dupæ 1870 ca nepotrivitæcu nevoile de atunci ale românilor. Faptul putea fi real, altul fiindnivelul de dezvoltare, din toate punctele de vedere, între cele douæflæri, dar orice conservatorism estetic intolerant era împotrivaevolufliei fireøti a literaturii în genere. Un fapt pe care toaterevistele noilor curente l°au pus în evidenflæ.

Dar, e limpede, sæmænætorismul°iorghist vedea în literaturæ,în primul rând, un fapt de culturæ øi numai dupæ aceea, un faptde creaflie. („Frumoasa, divina literaturæ – artæ sau ba – e unprodus social”). G. Cælinescu avea sæ scrie peste ani: „în istoriamiøcærii concepfliei estetice, «sæmænætorismul» are un rol foartesecundar, neputând aduce nici o propoziflie ineditæ”. Revista n°arenunflat la factorul estetic, dar l°a aplicat færæ nici un criteriu,arbitrar. Odatæ cu declinul „Convorbirilor literare”, s°a manifestato confuzie a valorilor în literatura românæ. „Sæmænætorul” asporit°o, mai ales cæ s°a identificat, dupæ plecarea lui Iorga, cu o

110088 l ION BULEI

stat valoarea socialæ proporflionalæ cu valoarea sa numericæ,economicæ, socialæ, naflionalæ18. Acestea toate însemnau, în con-cepflia inifliatorilor, „poporanism”. G. Ibræileanu îl definea øi maiprecis: „Poporanismul, încæ øi încæ o datæ, nu e o teorie, e un senti-ment, sentimentul de recunoøtinflæ, de simpatie øi de datorie faflæcu flærænimea. În politicæ, acest sentiment va îndemna pe cinevasæ lupte pentru revendicæri politice øi economice. În chestii cultu-rale, îl va îndemna sæ se jertfeascæ pentru cultivarea flærænimii”19.

Înainte de apariflia revistei, G. Ibræileanu, factotumul „Viefliiromâneøti”, scria în „Curentul nou” din Galafli: „Trebuie sæ fimflæræniøti nu pentru cæ flæranul e pitoresc (dacæ ar fi boierul, amfi boieriøti?), ci pentru cæ avem de plætit cætre flæran o datorieenormæ”. Iar în evocarea Dupæ 27 de ani din 1933 îøi amintea cæîntr°o vreme când se criticau formele noi, introduse încæ în veaculal XIX°lea, se mai regreta vechiul regim øi admira flæranul patri-arhal, ca o ræmæøiflæ a vremurilor lui Mihai øi Øtefan (aluzie laideologia sæmænætoristæ), publicaflia de la Iaøi vedea în flæranaltceva: „flæranul social, flæranul særac, flæranul care are nevoie dereforme, de ridicare, de transformare”. În viziunea de la „Viaflaromâneascæ”, satul românesc nu era un muzeu sau o arhivæ folclo-ricæ, ci un loc mæcinat de mizerie øi minat de contradicflii20. Revistaintra astfel în plin realism social øi prin aceasta se deosebea netde „Sæmænætorul” øi ideologia post°sæmænætoristæ. Pentru Stere,România era un stat de flærani øi acest caracter îi asigura øimisiunea ei în evoluflia socialæ øi îi impunea, „ca o condiflie de viaflæøi de moarte”, ridicarea flærænimii în viafla de stat la situafliacorespunzætoare importanflei ei economice øi sociale. „România vatræi ca un stat de flærani, ori va pieri”, scria el tendenflios21. Tonulera lugubru. Programul care putea realiza acest postulat îl rezumaîn patru cuvinte: pæmântul, votul, cartea øi puøca. Cel dintâiasigura independenfla economicæ a flæranului, færæ de care drep-turile øi libertæflile erau o deriziune. Votul însemna infirmareaflæranului în stat; cartea îi aducea cunoaøterea drepturilor øi îidædea puterea de realizare a lor, iar puøca era o obligaflie, în sensulcæ numai o nafliune armatæ putea fi în mæsuræ sæ°øi aperedrepturile øi libertæflile împotriva oricærei opresiuni sau uzurpæri22.

Revista avea de la început o cronicæ de actualitate, „Jurnalulunui Marflian”, unde în formæ de roman utopic se supuneau criticiicondifliile de viaflæ politicæ, socialæ, economicæ øi intelectualæ din


cercurile liberale. Dar nu de la Spiru Haret øi mai bætrânii liberali,ci de la mai tinerii partidului, grupafli în jurul lui I.I.C. Brætianu.Acesta avea nevoie, în lupta pe care o pornise pentru cucerireaøefiei partidului, de „un factor energetic”, de „o forflæ propulsivæ”,cum îi spunea el lui C. Stere, creatorul „Vieflii româneøti”, aveanevoie de un agent al lui în complexul de forfle pe care se putearezema. Øi îi cere lui C. Stere sæ joace acest rol. La replicaprofesorului ieøean cæ el e socialist, Brætianu obiecteazæ cæ øtie,„dar øtiu øi cæ nu vrei sæ reorganizezi mâine România pe temeliisocialiste”. La altæ obiecflie, potrivit cæreia færæ o întinse expro-priere a latifundiilor în folosul flæranilor øi færæ o lærgire a dreptuluide vot, care sæ le dea acestora putinfla de a°øi apæra interesele,România va ræmâne „un corp mort în complexul nafliunilor øiexpusæ chiar pieirii” (øi aceste reforme nu puteau fi realizate atuncipe cale paønicæ), I.I.C. Brætianu obiecteazæ cæ România nu°øi puteapermite o revoluflie din cauza vecinætæflii Rusiei øi a Imperiuluihabsburgic, care în plus, aveau øi provincii româneøti în asuprire.Cele douæ imperii nu ar fi tolerat un focar de ræzvrætire la hotarelelor. „Øtii dumneata cæ fiecare din ele, øi îndeosebi Rusia, au aicio poliflie organizatæ, care nici mæcar secretæ nu poate fi numitæ,øi faflæ de care guvernele noastre sunt neputincioase”. Dar atunci,moartea?, întreabæ Stere – Viafla, îi replicæ solemn Brætianu, viaflaøi lupta. „Citadela privilegiilor de care vorbeøti, trebuie subminatæpe dinæuntru øi dærâmatæ printr°o acfliune hotærâtæ øi neobositæ”.Între cei doi se încheie o înflelegere de luptæ øi sprijin comunæ17.„Viafla româneascæ” intræ øi ea, cu specificul ei, în cadrele ideologiceale acestei înflelegeri. Ea este de la început nu numai o publicaflieliteraræ, ci øi de luptæ politicæ democraticæ. Din primul numær,revista constata existenfla unei præpæstii între clasele de sus alesocietæflii øi cele de jos. Sus nu era la modæ decât cultura occiden-talæ, øi ea neasimilatæ, pe care poporul de jos n°o cunoøtea. Lipsacontactului cu poporul avea drept consecinflæ cæ, în loc sæ absorbimcultura occidentalæ, ne absorbea ea pe noi. Or, cultura stræinæ nupoate fi asimilatæ câtæ vreme cultura românilor se mulflumea sæfie o anexæ caricaturizatæ a celei dintâi, în loc sæ dea nota specificæa sufletului sæu. Dar cum se puteau schimba lucrurile? Cândmasele populare româneøti ar fi luat parte la formarea øi apre-cierea valorilor culturale, adicæ atunci când, prin culturæ, viaflæpoliticæ mai largæ øi ridicarea economicæ, flærænimea va cæpæta în

111100 l ION BULEI

al revistei, desigur øi al lui C. Stere, în Iaøul de dinaintea primuluiræzboi mondial, „Viafla româneascæ” træieøte o poveste a creaflieiartistice româneøti de mult învæluitæ într°o aureolæ de farmec øilegendæ sporitæ de o bogatæ literaturæ memorialisticæ.

O replicæ în planul creafliei a „Sæmænætorului” øi „Vieflii româ-neøti” e dincolo de munfli, revista „Luceafærul”.

„Eu nu°s decât un singur glas din satul / Pierdut în noapte… /Eu nu°s decât un sol, – eu sunt drumeflul / Græbit, – øi noapteaînapoi mæ cere, „Sunt flacæra, pe care°o poartæ vântul, / Dar trebuiesæ vie cântæreflul! / El va slævi mæreafla Înviere / Venifli cu toflii sævestim cuvântul!” Sunt versurile lui Øt. O. Iosif cu care Al. Ciura,însærcinat cu funcflia de redactor responsabil, inaugura aparifliaacestei noi reviste, la 2 iulie 1902. Era revista studenflimii românede la Budapesta, înfiinflatæ de A.P. Bænufl øi comitetul de redacflieavea încæ de la primele numere, pe Octavian Goga, Ioan Lupaø,Ioan Montani, Dionisie Stoica, Ioan Læpædatu, Vasile Moldovean,Sebastian Stanca, George Zaharia24. Din septembrie se alæturæComitetului øi Octavian Tæslæuanu, care era secretar al Consu-latului român de la Budapesta. Cu studii la Bucureøti, Tæslæuanuavea o largæ formaflie literaræ din „flaræ”. Era øi priceput închestiunile de limbæ românæ literaræ românæ. Alæturi de OctavianGoga, remarcat de la cele dintâi poezii publicate în „Luceafærul”,Tæslæuanu se impune cel mai mult între membrii comitetului. Dinaprilie 1903, practic ei doi, Tæslæuanu øi Goga, conduc efectivrevista. Cel dintâi pæræseøte consulatul pentru a deveni pro-prietarul publicafliei. Dupæ mærturiile lui Goga øi Tæslæuanu,programul revistei e stabilit de N. Iorga în scrisoarea ce le°o adresaîn iulie 1902: „La dv. preocupafliile estetice nu trebuie sæ joace rolulde cæpetenie øi nu suntefli în aøa împrejuræri încât sæ væ consacrafliartei pure. Suntefli în luptæ øi trebuie sæ væ luptafli […] Puflini væcunosc […] Asupra românimii înstræinate prin altæ viaflæ de stat,vorbifli°ne. Tipærifli poezii populare, poveøti, amintiri. Nu imitafli,fiindcæ nu aduce nici un folos, nu væ læsafli ispitifli de lucrærile ceafli citit la alflii. Scriefli de la dv. din flaræ øi nu de sufletul românescde acolo”25. Tonul lui Iorga era al unui profesor, revista fiind astudenflilor. În fapt, „Luceafærul” ræmâne în cursul existenflei salestrâns legat de ideologia sæmænætoristæ iorghistæ. La 15 noiembrie1904, N. Iorga putea sæ scrie în „Fæt°Frumos”: „Astæzi sunt treireviste tinere care înfæfliøeazæ curentul cel nou în literatura øi


România. Tot felul de pæcate øi scæderi omeneøti ale vieflii româ-neøti erau dezvæluite øi atacate.

„Viafla româneascæ” este o publicaflie democratæ, dar nu socia-listæ. C. Stere a luat în câteva rânduri atitudine contra confuzieicare se fæcea în acest sens. Pentru ei popoarele, ca øi conøtiinfleleadeværate, aveau sau trebuiau sæ aibæ un ideal. Sigur, idealulgeneral era progresul. Dar calea spre el „trece pe pæmânt, edeterminatæ de toate condifliile øi accidentele solului, de sufletulpoporului, de trecutul lui, precum øi de nevoile lui concrete deastæzi, de grijile lui cele grele de toate zilele”23. Deci problemeleromânilor erau ale „fiinflei lor naflionale”, ale existenflei lor canafliune. Erau øi ale Dreptæflii sociale, desigur, dar aceastæ dreptatenu se putea rezolva cu teorii internaflionale. „Nu era o dreptateabstractæ pentru proletarii din toate flærile”, ci una sfântæ pentruun neam de plugari „din moøi stræmoøi stæpâni pe pæmânt”. C.Stere se împotrivea socialiøtilor români pe care îi învinuia cævehiculau teorii internaflionale care nu concordau cu realitæflileromâneøti. În polemicæ cu Stere, socialiøtii, mai ales Gherea, vorreplica liderului poporanist inversând rolurile, adicæ el, Stere, øipoporaniøtii, erau în nepotrivire cu realitæflile româneøti, nusocial°democraflii.

Spre deosebire de „Sæmænætorul”, „Viafla româneascæ” nu°øipropune „sæ semene”. Formatul ei, flinuta ei, nu se asemænau deloccu ale unei reviste de largæ ræspândire øi de popularizare. Se adresade la bun început unor cititori culfli. În plan estetic, recomandærilelui G. Ibræileanu nu erau multe øi pânæ la urmæ ele se reduceaula necesitatea ce se impunea creatorilor de a observa necruflætorøi „indiferent” viafla, dar nu orice viaflæ, ci viafla nafliunii, „viaflaromâneascæ”. Øi din acest punct de vedere, revista øi curentulpoporanist din jurul ei au avut contribuflie mereu, acum, la începutde veac, în dezvoltarea conøtiinflei naflionale, a unei conøtiinflelucide, recunoscându°se pe sine însæøi. Cu atât mai mult cu câtrevista comunica cu cititorii ei prin valori însemnate ale scrisuluiromânesc: M. Sadoveanu, Caragiale, Coøbuc, Delavrancea,Vlahuflæ, Gala Galaction, Anghel, Iosif, I. Minulescu, T. Arghezi,N. Davidescu, D. Nanu, N. Gane, Matilda Poni øi atâflia alflii, casæ nu vorbim de colaboratorii foarte frecvenfli: Izabela Sadoveanu,Octav Botez, Spiridon Popescu, D.D. Pætræøcanu, Jean Bart, RaduRosetti ø.a. În jurul lui Garabet Ibræileanu, conducætorul de fapt

111122 l ION BULEI

Ivaøcu, „unul din cele mai valoroase acte de ideologie literaræ dinistoria culturii noastre”28. Programul sæmænætorist este respinsca anacronic, unilateral ca viziune øi exclusivist în principii.O. Densusianu reformuleazæ, dintr°o perspectivæ modernæ,problema izvoarelor de inspiraflie ale literaturii. Unde sunt acesteizvoare? În cultura popularæ? Desigur. Acolo e graiul adeværatromânesc, de acolo se formeazæ limba literaræ. Dar care e caleaapropierii de literatura popularæ? Nu simpla imitaflie, spuneDensusianu, care nu ezitæ sæ°l critice øi pe V. Alecsandri pentruunele „pastiches”, simple, simple versificaflii în formæ popularæ.El dæ exemple de „flærænisme de ræu gust” din „Sæmænætorul”.Îndreptându°se spre literatura popularæ, crede Densuøianu, scri-itorul trebuie sæ cunoascæ øi sæ simtæ ce spune o doinæ, un basm,o legendæ. Dar aceasta numai ca un mijloc de îmbogæflire a moti-velor artistice, de diversificare a expresiei, de nuanflare a ideilorøi simflirilor. „Deasupra fondului împrumutat, mai naiv, maisimplu, trebuie sæ se înalfle personalitatea de o alcætuire maibogatæ, mai finæ, mai complicatæ a artistului. Aøa au înfleles artiøtiimari inspirarea din popor”. Astfel, înøirarea de vorbe, de fraze,de dialoguri, nimicuri sentimentale, cu înfæfliøare popularæ, toateacestea ræmân „celor særaci în ale artei”29.

În acelaøi timp, o altæ problemæ se pune. Numai ceea ce estela sat este cu adeværat românesc? Viafla oræøeneascæ nu are øi eaceva caracteristic, ceva care sæ aibæ „dreptul” sæ fie trecut în artæ?„Numai flæranii cærturari ar avea dreptul sæ fie scriitori la noi, saunumai oræøenii care fac pe flæranul?” Øi Densuøianu argumenteazæorientarea spre citadinism øi civilizaflie urbanæ, subliniind, prinrevers faflæ de excesele sæmænætorismului, seducfliile spafliuluicitadin (ceea ce nu va înceta s°o facæ mereu). Pentru criticul nostruliterar, nu Mallarmé, Verlaine sau René Ghil erau, cum se consi-dera, adeværaflii simboliøti, ci Emile Verhaeren, tocmai pentruimaginile sale citadine. Oraøul îi apare ca o cetate a umanului,un simbol al civilizafliei, o sintezæ a manifestærilor omeneøti, undetotul e mai condensat, unde ritmul vieflii e mai intens, unde existæ„un imens peisaj sufletesc”, nesecat izvor de inspiraflie. În termeniasemænætori va scrie, dupæ primul ræzboi mondial, EugenLovinescu.

Faflæ de alte curente, simbolismul „Vieflii noi” propagæ întoar-cerea scriitorului spre fiinfla umanæ øi realitatea înconjurætoare,


cugetarea româneascæ. «Fæt°Frumos» din Bârlad stæ la mijloc, între«Sæmænætorul» bucureøtean øi «Luceafærul» din Budapesta.Aproape orice se cuprinde într°una din aceste reviste, ar puteasæ°øi afle locul øi în celelalte douæ”26. În 1906, scriind de poeziilelui Goga, Sextil Puøcariu recunoøtea cæ „Luceafærul” øi°a fixatatitudinea literaræ sub influenfla lui N. Iorga. Exprimareaacestei atitudini a luat forma proprie imprimatæ de colaboratoriirevistei. Dupæ cum „Sæmænætorul” însemna în primul rând Iorga,„Luceafærul” însemna Goga, talentul acesta care a izbucnit parcædintr°o datæ, stârnind în juru°i o adeziune sufleteascæ rar întâlnitæ.Ardealul îøi aflase trubadurul øi conøtiinfla româneascæ luæ actcu oarecare uimire de adâncimea ei sufleteascæ.

Viafla literaræ a Transilvaniei træia øi în „Tribuna” din Sibiu,în „Tribuna poporului” din Arad, în „Renaøterea” din Caransebeø,în „Banatul” din Lugoj, în Telegraful român” din Sibiu, „fiaranoastræ” din Sibiu, „Unirea” din Blaj, „Familia” din Oradea. Dartræia mai cu seamæ în „Luceafærul”, care din 1908 se va øi mutala Sibiu, într°un loc mai potrivit cu simflirea româneascæ ce°iîncælzea paginile.

Contrar sæmænætorismului e Ovid Densuøianu, mai înainte…sæmænætorist, publicând articole în care, cum spune N. Iorga, „onobilæ convingere se exprima cu mai multæ violenflæ decât vervæøi farmec”27. Pe urmele lui Al. Macedonski øi Øtefan Peticæ, el esteteoreticianul simbolismului la începutul veacului. La 1 februarie1905, Ovid Densuøianu face sæ aparæ revista „Vieafla nouæ”, pecare o conduce pânæ în 1925, o publicaflie importantæ, memorabilæîn procesul de receptare a simbolismului apusean øi cristalizarealui în forme originale. La revista aceasta, Ovid Densuøianu (Ervin)a scris foarte mult. I°au stat alæturi mulfli doritori de înnoiriliterare: Const. St. Stoika, Eugeniu Speranflia, Mia Friilo, M. Cru-ceanu, Al. Coriolan, N. Budurescu, Dragoø Protopopescu, ØerbanBascovici, Emil Isac, I. Minulescu, Al. Stamadiad, I.M. Raøcu øimulfli, mulfli alflii. Oameni talentafli, dar mai ales cæutætori de formenoi în poezie øi prozæ. Lor li se alæturæ critici øi istorici literari:D. Caracostea, N. Davidescu, Pompiliu Eliade, V.P. Haneø. Densu-sianu creeazæ, de fapt, în jurul revistei „Vieafla nouæ”, o adeværatæøcoalæ literaræ, opusæ de la început practicii sæmænætoriste øi,ulterior, øi celei poporaniste. Editorialul „Rætæciri literare” dinprimul numær al revistei poate fi considerat, cum credea George

111144 l ION BULEI

operæ de excepflie cu atât mai extraordinaræ, cu cât era scrisæ deun foarte tânær cercetætor. Pentru prima oaræ se prezentau cuobiectivitate øi rigoare træsæturile specifice substratului autohton,fizionomia latinei populare la începutul mileniului I, dezvoltareaei pânæ la migraflia slavilor, influenfla limbilor trace øi ilire asupralatinei balcanice, înrâuririle altor limbi asupra românei, într°uncuvânt, individualitatea limbii noastre în contextul, totdeauna încontextul, celorlalte limbi romanice. Materialul documentar esteenorm, sistematizat øi comentat dupæ reguli øtiinflifice øi discer-næmânt de savant. „El supune, observæ Gaston Paris, toate pærerilela care se referæ unei critici personale, aproape totdeauna justæ”.Istoria limbii române este cea mai bunæ lucrare de acest genapærutæ pânæ atunci. Sextil Puøcariu, N. Iorga, Th. Capidan, Al.Rosetti, Al. Procopovici øi alfli filologi români de dupæ aceea, toflio vor recunoaøte. Cu aerul sæu grav øi inspirat, cu suferinfla careîi era adeseori întipæritæ pe chip, un om ce pærea de o etichetærigidæ, dar care de fapt nu era decât un timid. Ovid Densuøianu,deopotrivæ lingvist, estetician øi teoretician literar, este o perso-nalitate a începutului de veac. Pærerile sale asupra orientæriiculturii române, aspect de care suntem interesafli, acceptate saunu în epocæ, sunt cu atât mai de luat în seamæ, cu cât cele maimulte din ele au fost validate de timp31

O. Densuøianu era o mare energie øi o mare voinflæ. Unardelean dârz ca Øincai øi Bærnufliu. Nu s°a dat în læturi niciodatæde la un efort în plus pentru realizarea a ceea ce credea el cætrebuie fæcut. Ca filolog, nu s°a mulflumit doar sæ scrie cærfli. Prinrevista „Grai øi suflet”, prin „Societatea de filologie”, prin conferinflesau prin cursurile sale, s°a stræduit sæ fie øi un mare propagatoral adeværurilor acestei øtiinfle. Tot aøa ca istoric literar. Activitæfliide la „Vieafla nouæ” i°a adæugat ciclurile de conferinfle publiceorganizate de revistæ sau de „Societatea pentru cultura artisticæîn øcoalæ”.

În epocæ, revista „Vieafla nouæ” n°a stârnit efuziuni senti-mentale. Era øi greu. Pentru cæ practic, ea a fost în disputæ cuaproape toatæ lumea. Cu cei mai mulfli din scriitori, cu AcademiaRomânæ, cu N. Iorga øi „Sæmænætorul”, cu Ibræileanu øi „Viaflaromâneascæ”, cu filologi, istorici de talia lui S. Puøcariu, Philippide,Onciul, Pârvan, Dragomorescu. Lovinescu. Arghezi nu e înfleles,aøa cum nu vor fi mi târziu Blaga, Goga, Gârleanu. Eftimiu, Panait


spre adâncurile enigmatice ale sufletului, spre subconøtient øi aceagraniflæ dintre vis øi realitate, unde poezia se simte eliberatæ deorice tiranie. Un astfel de îndemn nu scapæ din vedere funcfliacognitivæ øi afectivæ a literaturii, dimensiunea ei socialæ: „Numailiteratura care întrupeazæ în ea complexul de idei øi sentimenteproprii unei epoci are valoare reprezentativæ pentru acea epocæøi ajunge sæ se impunæ viitorului”, va scrie Densuøianu maitârziu30. El se declaræ adversar al „regretelor”, al întoarceriinostalgice spre trecut: „Copilærie, gândul mi l°am desprins de tine”,declara el în ciclul Lumini de fulger. Øi continua: „De ce sæ plângizadarnic de zilele°fli trecute? / De ce? când mai departe se°ntindnemærginite / Hotarele în care se°nalflæ adeværata / Viaflæ, cu pu-terea°i demonicæ, cu spasmul / Durerilor, cu noaptea de patimi,cu lumina / De gânduri pentru care nu°s flærmuri pân°la cer”. Nu°io declaraflie de cine øtie ce flinutæ esteticæ (Ervin nu a fost un poetmare), dar e sugestivæ.

„Vieafla nouæ” îøi are valoarea ei øi în alt sens. Ea reia øi susflinedin nou, dar pe alte fundamente, ideea latinitæflii poporului românøi a spiritualitæflii româneøti, a solidaritæflii românilor cu celelaltepopoare romanice. Nu în zadar Al. Rosetti l°a numit pe Densu-øianu „ultimul dintre latiniøti”. Simbolismul îi apærea acestuia caun continuator al sufletului latin, ca având un caracter emina-mente latin. Originile sale le vedea în vechea poezie provensalæ,în „Paradisul” lui Dante. Atâta depærtare în timp în cæutarea deizvoare øi îndreptæflire istoricæ pentru curentul simbolist, dincolode aparenfle, pornea øi din memorabila erudiflie a lui Ovid Densu-sianu. Unii au comparat°o, în epocæ, cu aceea a lui N. Iorga.

Licenfliat în litere al Universitæflii din Iaøi în 1892, OvidDensuøianu, fiul lui Aron Densusianu øi nepot al lui NicolaeDensuøianu, autorul controversatei monografii Dacia preistoricæ,a terminat cu mare succes Øcoala de Înalte studii de la Paris, în1896, cu teza La Prise de Cardres et de Sébille, chanson de gestedu XIII°e siécle, fiind numit dupæ aceasta suplinitor la catedra deistoria limbii øi literaturii române din Bucureøti, iar din 1901,profesor la Universitatea din Iaøi. Aici preda filologia romanicæ„cu specialæ privire la limba românæ”. La numai 28 de ani,O. Densuøianu publicæ la Paris primul volum din Histoire de lalangue roumaine. Les Origines (al doilea a apærut în fascicole lamare distanflæ în 1914, 1932 øi 1938). O sintezæ excepflionalæ, o

111166 l ION BULEI

Visul lui Ali, principalele lui opere, monotone øi banale,Demetriad n°avea nici o øansæ sæ ajungæ pe soclu.

La sæptæmânalul „Arta” de la Iaøi (noiembrie 1903 – mai 1904),pe lângæ Sofia Nædejde sau Paul Bujor, poefli de tematicæ socialæøi umanitaristæ, publicæ G. Bacovia sau C. Cantilli.

Timp de douæ luni, în aprilie°iunie 1904, Tudor Argheziediteazæ cu V. Demetrius revista „Linia dreaptæ”. Aici publicæ elo parte din ciclul „Agate negre” øi eseul Vers øi poezie. Tot aici apæræel valoarea poeziei øi scrie pentru prima oaræ la noi de „poeziapuræ”. Orientarea ideologicæ a revistei, ca øi în alte cazuri, ræmâneconfuzæ: „Arta nu e o meserie øi nu slujeøte în principiu decât viefliiøi rolul ei nu e cel de a produce efecte convingætoare, nu e apendicede vulgarizare. Înfleleasæ sau nu, træieøte”. Epoca se cæuta. Abun-dau tendinflele, dar curentele literare se conturau mai greu.

E fireascæ reacflia lui Øtefan Peticæ, mort prematur în octom-brie 1904. El, întâiul „simbol declarat”, cunoøtea în chiar spiritulei poezia vremii sale, mai ales poezia nouæ (Verlaine, Rimbaud,Mallarmé, Verhaeren, Francis Jammes, André Gide ø.a.). Aceastæcunoaøtere îl duce la o adâncæ înflelepciune. O artæ naflionalæ, credeel, nu se poate întemeia pe oroare de stræinætate, nici pe un conceptdedus exclusiv din specificitate, ci prin studierea poporului „în toatemanifestærile sale”. Nu se putea defini acel principiu intern cedomina evoluflia unui popor. Fiecare artist urma sæ°l simtæ în felulsæu. Øi dacæ simflirea lui avea o înaltæ flinutæ artisticæ, atunci eracu atât mai bine.

Remarcabilæ aceastæ acceptare a noului în literaturæ. Ulterior,tendinfla se va accentua, dar øi acum, la început de veac, operalui Al. Macedonski, D. Anghel, Øt. Peticæ, I. Minulescu, N. Davi-descu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, Elena Farago, I.M. Raøcu, M.Cruceanu, ca sæ nu mai vorbim de G. Bacovia øi de mulfli alflii pecare posteritatea nu i°a luat în brafle cu atâta prefluire, cu o operæînceputæ sau încheiatæ sau ajunsæ la maturitate în aceøti ani facedovada limpede a deschiderii culturii române spre toate zærile.

Existæ, pe lângæ revistele amintite, o sumedenie de altepublicaflii literare sau de culturæ generalæ, care n°au venit cudirective noi, n°au declanøat curente sau nu øi°au arætat prefe-rinflele pentru o anume orientare esteticæ sau alta. Pur øi simpluau publicat versuri, prozæ, teatru sau criticæ. Unele nici n°au avutalte merite decât pe acela de a se fi întâmplat sæ publice fragmente


Cerna, ca sæ nu mai amintim de Sadoveanu, foarte adeseacontestat. Sunt „acceptafli” Petraøcu, Pallady sau Paciurea, darrespins Grigorescu, în locul cæruia e aøezat Aman. Din literaturauniversalæ, unde judecæflile sunt mai sigure, se minimalizeazæputernic opera lui Proust sau poezia lui Paul Valéry ø.a. În „Vieaflanouæ” sunt rubrici ca „Tablele beofliene”, „A fi… români”, „Situa-flia socialæ øi politicæ”, anume destinate polemicii. Revista era, cumo voise întemeietorul ei, independentæ, dar criticând vehement øice trebuia øi ce nu trebuia, nerecunoscând valori acolo unde toatælumea le vedea, voind sæ impunæ în locul lor altele care, fie cæ erau,fie cæ nu erau cunoscute ø.a., toate acestea au riscat, pânæ la urmæ,sæ transforme „Vieafla nouæ” într°o publicaflie ea însæøi contestatæ.Abia timpul, dând la o parte exagerærile øi înfrigurærile momen-tului, o repune în drepturi, recunoscându°i meritul de avangardæ,iar creatorului ei rolul de înnoitor. Sprijinind activ tendinflelenovatoare øi mediind contactul publicului român cu literaturafrancezæ mai nouæ, „Vieafla nouæ” a creat acel climat spiritualpropice receptærii lui Mninulescu, Bacovia ø.a.32

„Vieafla nouæ” nu e deloc singura revistæ care sæ reprezinte noiletendinfle. Între octombrie 1901 øi februarie 1902, apare la Bucureøti„Forfla moralæ”, emanaflie a „Literatorului”. Titlul nu øi°l meritæprin nimic. Dar calomniile la adresa lui I.L. Caragiale au fæcut°ocunoscutæ, asigurându°i lui C.A. Ionescu (Caion) o tristæ faimæ.Aceste øi câteva poezii ale lui Al. Macedonski („Lewki”, „O umbrædincolo de Stix” øi splendida „Noapte de decembrie”). De n°ar fifost decât aceastæ capodoperæ a lui Macedonski øi revista ar fimeritat sæ fie amintitæ. Mai sunt însæ contribufliile lui MirceaDemetriad, Constant Cantilli, D. Caselli, Cincinat Pavelescu,G. Orleanu.

Tot emanaflie a „Literatorului” este øi publicafliunea „Hermes”(mai – iulie 1903), editatæ de Alexandru Petroff (pseudonimul luiD. Theodorescu) care, într°un cuvânt cætre cititori, încearcæ sæspunæ – stilul e greoi øi confuz – cæ rostul poeziei e sæ planezepeste timp øi peste mulflime, pentru cæ nu tofli „cretinii” o potînflelege. La ea colaboreazæ Øtefan Peticæ, Gabriel Dornea, NicolaeGregorian øi, din nou, Al. Macedonski cu poezii oculte øi M.Demetriad cântând dragostea øi vinul. Despre acesta din urmæ,revista „Literatorul” scria cæ øi°a creat prin poezie, ca øi Horafliu,un monument. Dar cu melopeea Renegatul sau cu poema fantasticæ

111188 l ION BULEI

ironici cu coada ochiului ori zâmbindu°øi cu bunævoinflæ unulaltuia37.

Tot acum, în aceøti ani de început de secol, prinde chip øi omai veche dorinflæ a scriitorilor: crearea unei societæfli care sæ leapere interesele. Despre necesitatea ei scria Ion Gorun în „Viaflaliteraræ” la 26 iulie 1906, scria Gh. Dimbravæ la 19 august 1907în aceeaøi revistæ, sau Virgil Caraivan la 4 decembrie 1907 în„Viitorul”. Inifliate de Cincinat Pavelescu, D. Anghel, Øt. O. Iosif.M. Sadoveanu øi Em. Gârleanu, au loc primele consfætuiri la 13martie øi 28 aprilie la cafeneaua Wilhelm din str. Edgar Quinet.La aceastæ din urmæ consfætuire – era chiar ziua când în Franflase særbætoreau 70 de ani de la întemeierea Societæflii oamenilorde litere din Franfla – societatea scriitorilor români se øi consti-tuie, sub conducerea unui comitet în care intrau numai tineri:Cincinat Pavelescu, G. Rosetti, D. Anghel, C. Sandu°Aldea, M.Sadoveanu, Em. Gârleanu, L. Daneø, Øt. O. Iosif. Cei mai mulflierau de la „Sæmænætorul”. Sala de întâlnire urma a fi de altfel loculunde se tipærea „Sæmænætorul”, la editura Minerva. Deocamdatæ,Societatea nu izbuteøte realizæri de genul celor imaginate glumeflîn Caleidoscopul lui A. Mirea: „s°au luat mæsuri severe spre a°idistruge pe librari, / spre a forfla Academia sæ acorde un surplusde premii, / sæ se incendieze Letea, aceastæ pacoste a vremii, / sæse expunæ în vitrine contractele cu editorii, / Sæ vadæ lumea°nspæi-mântatæ ce onorare derizorii / Primesc særmanii fii ai muzei… /Øi alte mari revendicæri”38. Societatea începe însæ organizarea unorøezætori literare. Scopul lor era triplu: strângerea de fonduri pentruS.S.R., ræspândirea literaturii române øi stimularea sentimentuluinaflional. Dupæ întâlniri la Galafli, Buzæu, Piatra Neamfl, Bræila,Ploieøti, Bârlad, scriitorii organizeazæ un turneu de øezætori înBucovina (Suceava, Câmpulung, Rædæufli, Cernæufli), mai apoi înTransilvania, la Arad øi Sibiu. „Am stræbætut, scrie Em. Gârleanu– Bucovina cea atât de scumpæ øi°am cetit oræøenilor øi flæranilorde acolo scrisul românesc. Neuitat va ræmâne în viafla noastræ acestdrum triumfal, aceastæ pornire de dragoste a fraflilor noøtri dinsusul Moldovei lui Øtefan cel Sfânt […] Mai ales la Câmpulung:câteva mii de oameni, cælærefli, øi tricolorul peste tot”39.

În pagina scrisæ, în contact direct cu cititorul, scriitorul acesteivremi se implicæ în træirea ei, propulsându°i vrerile.


din opere care au fæcut apoi istorie literaræ. „Pagini alese”(Bucureøti, 1902°1903), de pildæ, publicæ povestea istoricæ FrafliiPotcoavæ a lui Sadoveanu (în volum, cu titlul de Øoimii). În„Revista idealistæ” (Iaøi, 1903°1916), Slavici polemizeazæ cu DuiliuZamfirescu pe chestiuni de limbæ, D. Anghel scrie versuri øiSadoveanu Petrea Stræinul ø.a. În „Duminica” (Bucureøti,1905°1915) publicæ versuri T. Arghezi. În „Arta” (Iaøi, 1903°1904)sau în „Românul literar” (Bucureøti, 1905°1912) colaboreazæ G.Bacovia. În „România ilustratæ” (Bucureøti, 1900°1914, cu între-ruperi) scriu Caragiale, Coøbuc, Duiliu Zamfirescu. Reviste suntpretutindeni, Bucureøtii øi Iaøii deflinând, fireøte, întâietatea.Precedând starea de expansiune culturalæ din anii interbelici,începutul de veac premerge øi starea de efuziune a ideilor øiefervescenflæ a talentelor de mai târziu. Stæruie o imagine prinsæîntr°un desen de Arry Murnu, „La Kübler”. Vezi aici obiønuifliilocalului în aprigi dispute: M. Sadoveanu, E. Gârleanu, O. Goga,D. Anghel. Øt. O. Iosif, T. Arghezi, N.D. Cocea, Gala Galaction,I. Minulescu, V. Eftimiu, Øt. Luchian, Camil Ressu ø.a. I. Minu-lescu, V. Eftimiu, M. Sadoveanu øi atâflia alflii evocæ aceøti ani deemulaflie spiritualæ. Pretutindeni se organizau serate literare33:la Maiorescu sau la M. Dragomirescu, la Victoria Paximade, soraElenei Farago, sau la Sabina Cantacuzino, la Eliza I.C. Brætianusau la „Cercul nostru”, societatea literaræ a doamnelor elitei dela Vasile Bosie, la „Cercul amicilor literaturii øi artei române” dincasa lui N. Petraøcu, care°øi propune sæ uneascæ elita intelectualæcu cea socialæ sau la Palat, unde dædea frecvente øezætori literareCarmen Sylva. Cei primifli aici le°au læudat (D. Anghel34, O.Goga35). Cei care n°au fost primifli le°au ridiculizat, cum o va faceN.D. Cocea în „Facla”36. Nu trebuie sæ ne închipuim cæ prin acesteøezætori – am menflionat doar câteva øi doar în Bucureøti – sporeauliteratura øi arta româneascæ. Însæ ele aveau meritul de a ræspândiinteresul pentru creafliunile spiritului øi de a forma gustul.Aduceau uneori øi sprijin material pentru scriitorul care°øi fæcusedin scris o profesie.

Cafenelele erau încæ øi mai cæutate, fiind adeseori adeværatecenacluri literare, în care se schimbau tot felul de idei, se citeaufragmente din scrierile unuia sau altuia, se creau direcflii noi. Cumscrie D. Anghel în proza Agora modernæ, …fiecare, în sfârøit, îøiaratæ ce°a cules din flærile visului øi ale himerelor, privindu°se

112200 l ION BULEI

an. Se mai poate? Cât fli°ar trebui pentru aceasta? Øi ce perspec-tivæ ai avea dupæ întoarcere? Nu øtiu øi pânæ unde voi fi în staresæ contribuiesc în realizarea mæcar a unei pærfli din dorinfleledumitale legitime. În orice caz, va fi bine ca ele sæ fie cunos-cute…”40. Un creator poate fi ajutat læudându°l, pærea sæ spunæMaiorescu, dar mai cu seamæ sprijinindu°l prin crearea unorcondiflii favorabile creafliei sale. În aceøti ani, T. Maiorescu îldescoperæ øi pe Panait Cerna. De îndatæ îi recunoaøte valoareaøi°l trimite sæ studieze filozofia la Berlin. Pentru cultura românæ,Maiorescu nu a fost doar principalul reprezentant al spirituluicritic, dar a fost øi un om providenflial.

Planurile lui Maiorescu cu privire la ajutorarea lui Goga,planuri mari dupæ cum læsa a se înflelege, nu s°au concretizat,pentru cæ poetul øi°a rostuit singur viitorul, cæsætorindu°se în 1906cu Hortensia Cosma, fiica mai micæ a lui Partenie Cosma,directorul bæncii „Albina” din Sibiu, unul din cei mai înstærifliromâni transilvæneni.

În februarie 1906, Maiorescu este acela care prezintæ poeziilelui Octavian Goga pentru premiul Næsturel°Herescu al AcademieiRomâne (4.000 lei). Crezuse øi mai credea cæ patriotismul – e drept,ca element de acfliune politicæ – nu era materie de artæ øi mulflidin cei færæ talent literar, pentru a acoperi aceastæ lipsæ, apelaseræla patriotism, încercând sæ provoace astfel unele „dispoziflii sufle-teøti foarte importante în alte priviri, dar nu în cele estetice”41.Octavian Goga îl determinæ sæ°øi amendeze serios opiniile de pânæatunci. Poezia lui era a neamului românesc din Transilvania, ame-ninflat în existenfla sa. Øi era atât de ræscolitoare, încât ræsturnaorice opinie preconceputæ. Premiul i°a fost øi acordat lui Goga la21 martie 1906. Vestea i°o anunflæ Ion Bianu, alt transilvæneancare contribuise atât la consfinflirea Academiei Române ca un fortutelar al culturii române din întreg teritoriul limbii române:„Societatea întreagæ de dincolo øi de dincoace de Carpafli, de literafliøi de amatori, clasele de sus øi mai de jos, øi peste toate øi pestetofli, Academia, prin glasul lui Maiorescu îfli zic bine ai venit!”42.


E memorabilæ regæsirea românilor prin scris în aceøti aniîntr°una øi aceeaøi unitate spiritualæ. Numeroøi scriitori transil-væneni trec munflii, împlinindu°se spiritual în Regat. Unii au vorbitchiar de un „descælecat cultural”. Pe lângæ mai vârstnicii Coøbucøi Slavici, vin G. Bogdan°Duicæ øi Ion Bogdan la „Convorbiriliterare”, I. Agârbiceanu ajunge la „Viafla româneascæ”, IlarieChendi, Øt. O. Iosif, Zaharia Bârsan la „Sæmænætorul”, SextilPuøcariu, Oct. Goga, I. Gorun, Constanfla Hodoø publicæ foarteadesea, la diferite reviste bucureøtene. Din Bucovina, I. Nistor,G. Roticæ, C. Morariu, Radu Sbiera, I. Græmadæ ø.a. sunt foarteadesea prezenfli în presa literaræ a Regatului. Aproape pe tofliscriitorii importanfli din vechea Românie îi întâlnim în paginilerevistelor øi ziarelor din Transilvania øi Bucovina. Conøtiinflaaceleiaøi spiritualitæfli era atât de vie, încât nimic mai deosebitnu se întâmpla într°o parte a teritoriului limbii române, færæ a ficunoscut, comentat øi împærtæøit în celelalte. Iatæ, când apare celdintâi volum de versuri ale lui Octavian Goga, în 1905. Toateziarele øi revistele româneøti îi consacræ prezentæri amænunflite.Poeziile sale stârnesc o mare emoflie pretutindeni. O întreagæ viaflænaflionalæ curgea în cuprinsul lor, viafla Ardealului asuprit, acolounde învæflætorul era stejarul pæstrætor al limbii øi istorieiromâneøti, plugarul o garanflie a existenflei etnice, preotul unapostol al naflionalitæflii, acolo unde erau „codri verzi de brad øicâmpuri de mætasæ”, unde se auzea cântecul privighetorii øi doinaøi unde soarele ardea mai aprins decât în alte pærfli, dar totul erascældat în lacrimi, „multe, multe, acolo de unde pleca Oltul, fratele„plânsetelor noastre / øi ræzvrætirii noastre frate”, care cu atât maitare îl atrægea pe poet, cu cât valurile lui duceau „spre flærmurilebinecuvântate ale României libere”.

La Bucureøti, îndatæ ce primeøte volumul, T. Maiorescu îl invitæpe poet, ca sæ°l cunoascæ. Încântat de a fi „în apropierea celui maiadmirat din depærtare”, Goga îi scrie: „voi veni”. Øi se duce, fiindprimit, dupæ cum îøi amintea, „cu foarte multæ bunævoinflæ”. Acelaøiom, Titu Maiorescu, grabnic în a sprijini o valoare, atunci cânddædea peste ea, care pe atâflia îi susflinuse øi le favorizase carieraîn cultura românæ. Îi scria la 11/23 martie 1906: „Ce leafæ ai pelunæ? Mai primeøti ceva de la Societatea Transilvanæ de aici? Aivreun venit de acasæ? Sau ai, din contræ, sæ te îngrijeøti de alflimembri ai familiei øi de câfli? Era vorba sæ mergi la Paris pe un

112222 l ION BULEI

Craiova (30), Galafli (30), ø.a.1 Revistele economice apæreau toateîn douæ øi trei limbi. Tirajul, cu excepflia „Universului” øi„Adeværului”, era restrâns. Multe publicaflii erau efemere, mai cuseamæ cele social°politice. Partidele politice guvernante creau maiîn fiecare centru douæ°trei ziare pentru apærarea intereselor lor.De obicei, ele erau ocazionale. Chestiunea fondurilor era foarteimportantæ. Ziarele nu puteau depæøi preflul de 5 bani (atât costautoate ziarele principale), cæci, din start, n°aveau vânzare. Siste-mul de abonamente funcfliona cu dificultate. Oameni puøi deadministrafliile publicafliilor, un fel de comis voiajori ai presei, læsausau trimiteau ziarele la adrese anume alese sau la întâmplare.Reluau itinerariul la apariflia urmætoare. Dar prea puflini din ceicare primeau „foia” trimiteau øi banii la redacflie. „Primim, citimøi nu plætim!”, exclama revoltat, mai târziu, Gh. Cotescu, direc-torul „Gazetei Tribunului” în deceniul patru2. Aceasta dupænumeroase înøtiinflæri publice cu numele acelora care n°o fæcuseræ.Øi nu lipseau nume sus°puse. Øi nu era singurul care recursesela acest procedeu. În anii ’80 ai veacului trecut. Al. Macedonskiavea mari greutæfli financiare cu „Literatorul”. Recurge la contri-buflii benevole. Nu°i uitæ însæ pe cei care nu voiseræ sæ plæteascæabonamentul. Îi citeazæ deopotrivæ cu cei care refuzau sæ încura-jeze revista. „Iatæ acum øi persoanele din aristocraflie care aurefuzat sæ se aboneze la «Literatorul» sub cuvânt cæ citesc ziarestræine øi cæ nu se ocupæ cu literatura româneascæ: prinflul Bibescu,Lascær Catargiu, Profesor Danielopol, Mihail Balø, Gr. Vulturescu,Dr. Brândzæ, Menelas Ghermani, colonel Lahovari”. Urmau îndatæalflii, care „stræini de literatura româneascæ, sunt øi contra prospe-rærii ei”. Între ei, Panæ Buescu, Eugen Stætescu, An. Stolojan, Al.Giani, M. Pherekyde, C. Robescu ø.a. Într°unul din numerelerevistei, Macedonski îi încadreazæ pe tofli în chenar negru „capentru veønicæ pomenire”. Øi scrie: „Trebuie, o datæ pentru tot-deauna, sæ afle flara întreagæ cæ tocmai oamenii bogafli refuzæ dea citi ceea ce se scrie în literatura noastræ. Nu vroim sæ facemabonafli cu sila øi dovadæ cæ nu flinem la banii celor ce ne°au refuzatrevista, este cæ le oferim de cap câte 20 de lei noi pe care°i flinemoricând la dispoziflia d°lor – însæ nu este mai puflin adeværat cæeste o ruøine pentru România ca o revistæ literaræ ca a noastræ…sæ nu aibæ între 5 milioane de români, decât 1.200 de cititori!Repetæm ce°am spus totdeauna: a nu voi literaturæ românæ, e a

Edouard°René de Laboluay, publicistul francez care credea înmarea putere a presei, scria în 1883: „Spunefli°mi câte ziare aparîntr°o flaræ øi væ voi spune gradul de civilizaflie la care a ajuns”.Desigur, o exagerare a unui element cantitativ într°o epocæpozitivistæ. Contau mai mult valoarea ziarului øi tirajul lui. Darnu°i mai puflin adeværat cæ numærul avea însemnætatea sa. Creaziariøti, forma condeie øi, pânæ la urmæ, dædea øi valori. ÎnRomânia de atunci, presa era factorul cel mai sesizant al epociiînnoitoare pe care românii o træiau de la unirea de la 1859 încoace.Un ziarist occidental venit în regiuni dunærene se simflea ca acasæ.Întreg sistemul informaflional al Occidentului fusese adus øilocalizat øi în vechea Românie. Inteligenfle spontane, româniicreaseræ repede o øcoalæ de ziariøti, reporteri, administratori ø.a.foarte pricepufli, unii adeværate talente. Pe urmele lui C.A. Rosetti,Eminescu fæcuse foarte mult pentru a impune în flaræ, încæ lasfârøitul veacului al XIX°lea, o ziaristicæ vie, oricând în stare sæsusflinæ o idee publicæ de larg interes, sæ îmbræfliøeze o inifliativægeneroasæ, sæ sprijine efortul cultural, sæ fie oricând capabilæ dereplicæ. Sunt scriitori, cum ar fi Vlahuflæ, de pildæ, care erau maicunoscufli atunci din articolele lor de presæ decât din poezie(Eminescu însuøi træise aceeaøi stare). Mai mult, dacæ poezia, sæzicem a lui Vlahuflæ, øi°a diminuat valoarea prin vreme, ziaristicase impune øi astæzi prin forflæ, spontaneitate øi asociaflii de idei.

În flaræ apæreau, în 1908, 589 de publicaflii, ziare øi reviste.Lor li se adæugau alte 69 publicaflii ale românilor din afaragraniflelor Regatului. Erau scrise în limba românæ, dar øi în limbafrancezæ (4), în germanæ (3), în ebraicæ (1), în greceøte (1), înungureøte (2). Cele mai numeroase erau cele social°politice (219).Urmau cele economice (91), enciclopedice (37), medicale (26),umoristice (20), sportive (15), militare (11), pedagogice (10), ø.a.Capitala deflinea întâietatea numærului. Aici apæreau nu mai puflinde 250 de publicaflii, din care 17 ziare (cotidiene). Urmau Iaøii (31),

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 112255VIII

UN INTERMEZZO: ZIARISTICA LA ÎNCEPUT DE VEAC

genflei sale creatoare putea fi atunci simulatæ decât realæ, dar acelui de la 1900 era træitæ. Cei care citeau erau într°adevær puflini,cei care participau activ la actul cultural øi mai puflini. Lumeacititorilor aparflinea oraøelor. Învæflætorii øi preoflii satelor,funcflionarii statului din mijlocul flæranilor erau o pojghiflæ preaslabæ pentru a acoperi dureroasa realitate.

Cum se fæcea o gazetæ în acea vreme? Pe lângæ bani, trebuiainifliere în meserie. Færæ practicæ îndelungatæ, mai cu seamæ dinpartea directorului, se pierdeau la sigur mulfli bani, iar færæ aceøtiadin urmæ, fireøte, nu se mai punea problema. Dacæ în Anglia, depildæ, la „Daily Chronicle” sau „Daily News” sau la altul, proprie-tarii numeau ei directorii, la noi, cu excepflia organelor partidelorpolitice, directorii erau øi proprietarii ziarelor pe care le condu-ceau. Directorul putea sæ nu scrie un rând, dar el era sufletulgazetei. De cele mai multe ori venea primul la redacflie, deschideacorespondenfla, o clasa øi dædea secretarului de redacflie tot ceprivea redacflia øi administratorului ceea ce privea administraflia.Directorul foileta celelalte ziare, constata lipsurile din gazeta lui,împærflea critici øi laude (acestea din urmæ totdeauna mai pufline).Dacæ conducea un ziar politic, directorul era acela care primeavizite, uneori numeroase, care indica redactorului principal cetrebuie sæ facæ într°o chestiune sau alta sau dædea instrucfliuniadministratorului. Acestea toate, pe lângæ hotærârile ce trebuiasæ le ia cu privire la publicarea unui articol sau altul pe care i leaducea secretarul de redacflie. Un rol însemnat îl avea primulredactor (i se mai zicea uneori øi redactor øef). El ræspundea departea politicæ a ziarului. Øi lui nu°i ajungea sæ fie inteligent, cila curent cu tot ce se petrecea în culisele politice. Cancanurilepolitice erau de regulæ foarte încurcate. („Din cauza marelui numærde nepregætifli, cari, în lipsæ de altceva mai bun, fac politicæ”, cumse exprima „Anuarul general al presei române”). Un prim redactortrebuia sæ fie gata la riposte, dar færæ sæ compromitæ cauza pecare o apæra. Redactorii (termenul era vag, aproape tofli colabo-ratorii unui ziar se puteau numi aøa) comentau diversele întâm-plæri sau traduceau articole din presa stræinæ. Aceasta când seîntâmpla „câte°o chestie” øi telegramele nu ajungeau pentru asatisface curiozitatea publicului. Nu era redactor sæ nu øtie sausæ nu se descurce în douæ°trei limbi. Aøa cæ din lectura unor ziareca „Petit Parisien”, „Le Journal”, „Le Matin”, „Die Zeit”, „Neue


nu vroi flara românæ. Mulfli ne°au criticat pentru mæsura ce amluat (publicarea listelor cu cei care nu s°au abonat – n.n.)”. Dar„din ele se va vedea în ce stare se afla societatea noastræ moralæîn anul 1882: se va vedea cum oameni care au 10 pânæ la 20.000galbeni venit, refuzæ de a plæti 20 lei pe an pentru a se abona lamica revistæ ce apærea în Capitalæ în acel timp – se va vedea înacelaøi timp cæ oamenii care au sprijinit°o au fost cei særaci. PrinfliiGhica, Bibescu øi alflii, pærinflii voøtri au fost prinfli români, dard°voastræ v°afli înstræinat de flaræ. Înstræinafli sæ ræmânefli!”3

N. Iorga observa cæ Academia românæ a fost creatæ de stat,deci de contribuabili, cæ boierii, øi aceøtia puflini, i°au dæruit ceva,dar… dupæ moarte; cærflile româneøti se vindeau „încæ între særaci”;revistele bune gæseau banul cu care se tipæreau la preofli, învæflæ-tori, care nu erau mari proprietari, la funcflionari sau la studenfli.„Boierimea româneascæ nu are datoria de a conduce risipa viefliisociale, invectiva Iorga, ci de a sprijini din ræsputeri, cu orice jertfe,agonisirea prin muncæ a culturii neamului de viafla cæruia e strânslegatæ viafla neamurilor lor”4.

Lipsa de solicitudine a cititorilor bogafli era, desigur, o cauzæimportantæ a efemeritæflii multor publicaflii. O cauzæ mai era øiîncæ defectuoasa organizare a serviciului de abonare. Radu D.Rosetti îøi amintea, dintr°o perioadæ mai târzie, din anii interbe-lici, când øi presa era mai bogatæ. Procedeul curent de abonareera cartea de telefon. „Se ia alfabetul la rând, øi te pomeneøti,avocat fiind, cu… Curierul Morilor; negustor, cu… Gazeta romi-lor; medic, cu…Foaia Notarilor øi aøa mai departe. Propagandade dreapta, de stânga, de mijloc etc…îfli umple cutia de scrisorizilnic øi ele continuæ sæ soseascæ præpæd, chiar dacæ le restitui cu– «Nu, mersi, n°am timp» sau «Nu mæ intereseazæ». E drept cæunele au grijæ sæ fie expediate dupæ categoria profesioniøtilor, darøi ele sunt azi atât de numeroase, încât îi este cu neputinflæ unuispecialist sæ se aboneze la toate”5. De pe poziflia cititorului asaltat,Radu D. Rosetti avea dreptate.

Cauza principalæ a unei circulaflii mai puflin vii a presei eraînsæ la începutul veacului slaba consistenflæ a ceea ce se putea numiopinie publicæ, a acelei pæturi intelectuale øi intelectualizate, aoamenilor care „fæceau culturæ øi consumau culturæ”! Dramaintelectualului român din deceniul al 4°lea care acuza lipsa unuipublic cititor numeros în stare sæ°i recepteze „productele” inteli-

112266 l ION BULEI

Cel care strângea tot materialul pentru ziar era secretarul deredacflie. Erau ziare care apæreau într°o singuræ ediflie, altele înmai multe. La toate, secretarul de redacflie era cel care dædea formagazetæreascæ articolelor (atunci când acestea n°o aveau, fireøte),compara ziarul lui cu altele, stabilea paginaflia. De obicei, la ora12 ediflia era gata. Uneori apærea un fapt nou, demn de reflinutøi secretarul era acela care „læsa afaræ” alte materiale pentru aface loc celui nou. La ora 14, ediflia era pusæ în circulaflie øi secre-tarul de redacflie începea sæ se îngrijeascæ de apariflia numæruluide a doua zi. Øi totul era luat de la capæt.

Iatæ, de pildæ, „Universul”, ziarul cel mai popular. Tirajul sæu:80.000 de exemplare. Adicæ cel mai mare. Nu era ziar politic, cide informaflii. De obicei un articol de fond, un articol despre ochestiune externæ trimisæ de un corespondent particular de laPetersburg, Viena, Berlin sau Paris, o cronicæ femininæ, un articol„Din Transilvania”, o traducere dintr°un ziar stræin, o corespon-denflæ judiciaræ, un fragment dintr°un roman „de mare senzaflie”,de obicei stræin, câteva desene. Aøa aræta numai prima paginæ.În a doua erau fel de fel de anunfluri, øtiri din flaræ øi din stræ-inætate, informaflii. La fel øi în a treia, unde mai erau øi telegrameparticulare ale ziarului, „Ultima oræ”, „Ecouri”. A patra paginæcuprindea reclame. De ele se ocupa administratorul ziarului, eraubine plætite øi asigurau publicafliei un venit constant. „Universul”nu practica deloc moda articolelor lungi. Nici „Adeværul” sau„Dimineafla” sau altele n°o practicau. „Astæzi când o gazetæ, la noichiar, este cititæ de cel puflin o sutæ de mii de inøi, dacæ nu de maimult, când în stræinætate, edifliile ziarelor mari se urcæ zilnic lamilioane de exemplare, când presa s°a ieftinit øi cade în mânatuturor, scria C. Mille, fatalmente øi ea a trebuit sæ evolueze øisæ devie un fel de enciclopedie zilnicæ, un fel de cinematograf, încare publicul, pentru cinci bani (atât costa un ziar popular), sægæseascæ totul, dar absolut totul ce°l intereseazæ”. Øi Mille aveadreptate. Ziaristica evolua spre presa de informaflii. Dar informaflianu putea fi totul. Trebuie o linie de conduitæ, o bazæ de principii.Adicæ ziarul „sæ vrea ceva”, sæ nu fie „un fel de afiø, færæ indivi-dualitate, care nu are asupra publicului absolut nici o înrâurire,oricât ar fi citit”. Øi nu numai ziarului îi trebuia o personalitate,ci øi ziaristului. „Dacæ te faci ziarist, scria C. Bacalbaøa, unul dinmarii gazetari ai vremii, sæ ræmâi legat de o idee, cæci ziaristul


Freie Presse”, „Berliner Tageblatt”, „Daily News”, redactorul scriaun articol de câteva coloane cu multiplicarea øtirilor øi supozifliilor.La începutul veacului, la mai toate ziarele începuseræ sæ se înmul-fleascæ reporterii. De fapt, jumætate din personal, ei îl formau. Øiei erau tot mai cæutafli. Unii îøi petreceau ziua pe la diferite mi-nistere în cæutare de informaflii. Aceste informaflii se dædeau deobicei de øefii de servicii sau de birouri, uneori de secretarulgeneral, dar reporterul trebuia sæ øtie sæ le obflinæ. Începuse chiarsæ se organizeze un sistem practic de cartelare. Un reporter mergeala unul sau douæ ministere, lua informaflii, se întâlnea cu alflii,puneau tofli informafliile alæturi øi cu ajutorul unei mici piese,fæceau copii øi fiecare pleca la ziar cu øtirile sale sau ale celorlalfli.Modelul era luat de la confraflii din Paris.

Alfli reporteri erau cei judiciari, de obicei mai puflini. Genulacesta era mai dificil, cerea multe cunoøtinfle øi mult fler pentrua alege din numeroasele procese de la Palatul de justiflie pe celemai importante. Erau apoi reporterii de fapte diverse, les faits-diversiers, cum le ziceau francezii; totdeauna la 10,30°11 dimi-neafla ei erau la poliflia Capitalei, cercetând faptele petrecute pânæla acea oræ în oraø, sau fæcând pe socoteala lor, anchete într°uncaz sau altul, poliflia fiind, în general, curtenitoare cu reprezen-tanflii presei. Alflii erau în serviciul de noapte, aøteptând „oracrimelor”. Ziarele mai importante aveau trimiøi speciali în pro-vincie, atunci când se întâmpla ceva care sæ merite osteneala øicheltuiala unei anchete la fafla locului. Ei trimiteau la ziar notetelegrafice øi scrisori amænunflite. Pentru alte întâmplæri, sæ lezicem obiønuite, fiecare ziar avea corespondenfli plætifli, oamenide meserie, care lucrau pe lângæ alflii, nenumærafli, ce trimiteaudæri de seamæ ziarelor din Capitalæ cu diverse prilejuri. Un ziaravea de obicei colaboratori gratuifli. Dacæ era ziar politic, numæ-rul acestora era desigur mai mare, din dorinfla de combatere aadversarilor. Existau øi la noi colaboratori întâmplætori, care du-ceau redacfliilor întâmplæri din diverse locuri pentru care øiprimeau o micæ ræsplatæ. Englezii, în acea epocæ le spuneauacestora liners, adicæ colaboratori plætifli cu linia, cu rândul, carenu aparflineau nici unui ziar, dar care câøtigau dând informafliimai multor ziare odatæ. Færæ sæ fie acelaøi lucru, colaboratoriiîntâmplætori ai ziarelor româneøti puteau fi încadrafli în aceeaøifamilie.

112288 l ION BULEI

pe masæ revista „Convorbiri literare”, cu precizarea: „Øi luafliaminte, d°lor, e o revistæ literaræ, nu de culturæ generalæ”.

Ziarele erau øi accesibile tuturor. Preflul lor era de 5 bani. Doar„Adeværul”, pânæ în noiembrie 1904, costa 10 bani. Dar veniturisuplimentare asigurate de publicitate øi mai ales reducereapreflului hârtiei, îi îngæduie lui C. Mille ca la 15 noiembrie 1904,când apare „Dimineafla”, sæ reducæ preflul. Hârtia costa în acelmoment 45 de bani kg (în 1897 era de 63 de bani kg, iar în 1911va ajunge la 35 de bani).

Cele mai cæutate erau ziarele de informaflie, cum erau „Uni-versul” sau „Dimineafla”, care dupæ 1913, ajung la 12, 14 sau chiar16 pagini. De aceea øi tirajul acestora era ridicat. În preajmaintrærii României în primul ræzboi mondial, „Universul” atingea170.000 de exemplare, „Dimineafla” era pe aproape, puflin înaintede 1914 având 100.000 de exemplare (depæøind atunci „Universul”– 80.000 de exemplare). Prin comparaflie, „Viitorul”, oficiosul political celui mai mare partid, P.N.L., avea 27.000 de exemplare.România nu era departe de cea mai mare putere mondialæ în presæcare era atunci Franfla, fireøte, respectând proporfliile. Cel mairæspândit ziar francez, „Le Petit Parisien”, avea un tiraj de1.500.000 de exemplare. De altfel, presa de informaflie din Româniaavea ca model cotidienele de informaflie franceze din epocæ: „LeMatin”, „Le Petit Journal”, „Le Journal” øi mai sus citatul „Le PetitParisien”: precizarea evenimentelor zilei la obiect, adesea færæcomentarii, dar în aøa fel încât nimic, cât de cât important, sæ nuræmânæ uitat. De aici nevoia de corespondenfli. Dupæ 1907, ziarelelui C. Mille aveau 47 de corespondenfli în flaræ øi în câteva oraøeeuropene: Berlin, Budapesta, Karlsbad (Karlovy°Vary), Paris,München, Rusciuc (Russe), Sofia øi Viena. Goana dupæ prioritæfliîn obflinerea unei informaflii se înstæpâneøte øi în presa românæ.Dacæ apærea în altæ gazetæ, de pildæ în „Universul”, o øtire pe care„Adeværul” sau „Dimineafla” n°o aveau încæ øi o difuzau mai târziu,C. Mille aplica imediat drastice sancfliuni materiale. Era un mijloceficace de a învæfla promptitudinea øi a stârni capacitæflile cores-pondenflilor sæi. Ziarul „Dimineafla” pe care îl creeazæ C. Mille la2 februarie 1904 (pânæ la 5 noiembrie 1904 cu numele de „Adeværulde dimineaflæ”), era special destinat informafliilor de tot felul.Excepflional ziarist, C. Mille sesizase pulsul vremii øi gustulpublicului larg. Ziarul se difuza la ora 6 dimineafla („Adeværul”


care face ziarism færæ o credinflæ, este ca femeia care se apropiede bærbat færæ sæ iubeascæ”. Øi tot el sfætuia: „Luând pildæ de lacei dinaintea noastræ, sæ ræmânem statornici în nobila profesiunece ne°am ales. Dar sæ o iubim, nu atât pentru pâinea pe care amputea°o gæsi în altæ parte, øi mai mare øi mai albæ, dar mai alessæ o iubim fiindcæ – chiar atunci când ne lasæ færæ pâine – ne lasæîn suflet un ideal”. Sau, cum scria Nicolae Iorga: „Gazetæria nue un izvor de câøtig, nici un cal de paradæ pe care sæ te vadæ lumea,nici o platformæ pentru a atinge situaflii politice (din pæcate, preaadeseori era aøa – n.n.), ci […] o datorie, o jertfæ. Cine nu e în starea o face, sæ se dea în læturi”6.

La începutul veacului, cotidienele de mare tiraj reuøesc sæ seimpunæ øi la români ca forfle reale, capabile sæ influenfleze efectivviafla politicæ øi opinia publicæ. Øi câøtigurile acestor ziare începsæ sporeascæ. În 1904, veniturile rezultate din vânzarea zilnicæ acotidienelor „Adeværul” øi „Dimineafla” se cifrau la 233.661 lei, în1906 la 448.822 lei, în 1907 la 517.679 lei, pentru a ajunge în 1914la 1.548.913 lei7. Aproape o treime a tirajului se difuza în Capitalæ.Aceste creøteri de venituri nu se datorau difuzærii prin abona-mente, care în cazul celor douæ ziare a crescut nesemnificativ (în1904:69.389 lei – în 1914: 98.515 lei, proporflional scæzând de faptde la 22,8% în 1904 la 5,9% în 1914)8. Era consecinfla interesuluisporit al cititorilor pentru informaflia promptæ øi rapidæ. În epocamodernæ, timpul începea sæ se græbeascæ. Cititorul prefera sæ°øicumpere ziarul îndatæ ce apærea, nu sæ°øi aøtepte abonamentulacasæ. În Bucureøti, cotidienele de dupæ°amiazæ începeau sæ fiedifuzate la orele 14. Vocile gælægioase ale vânzætorilor de gazete,strigând ræguøit numele ziarelor pe care le purtau sub brafl,izbucneau dintr°o datæ, aglomerând grupuri, grupuri pe stræzi.Scena se repeta în zori.

Ziarele formau publicul øi îøi aveau cititori preferafli. La înce-putul veacului, ele aveau deja øi o tradiflie. „L’IndépendanceRoumanie” apærea din 1879, „Universul” din 1884, „Voinfla naflio-nalæ” la fel, „Adeværul” din 1888 (dacæ avem în vedere revistele,vechimea era øi mai mare, „Convorbiri literare”, de pildæ, apærânddin 1867). Vechimea unor publicaflii vorbeøte de la sine de tradifliaculturalæ a unei flæri, cum N. Titulescu mai târziu a flinut s°odemonstreze la o øedinflæ de la Liga Nafliunii, trântind pur øi simplu

113300 l ION BULEI

„Dimineafla” încep sæ foloseascæ fotografia în corpul ziarului. În1907, C. Mille aduce în flaræ, pentru prima oaræ, maøini de zefluit(linotipuri), importate din Germania (Linotipe – Margen – Haler,dupæ licenflæ americanæ), care înlocuiesc culesul manual (1.000semne pe oræ) cu cel mecanic (4.000 de semne). Ulterior se achi-ziflioneazæ noi rotative perfecflionate (de regulæ, de la fabrica Albertet comp. din Frankenthal), cu o capacitate de 20.000 de exemplarepe oræ (pentru transportul unei rotative erau necesare treivagoane). În 1912, în atelierele tipografice ale „Adeværului” lucrau250 de salariafli, în afara celor 60 de corespondenfli din flaræ øistræinætate. În 1905 se inaugureazæ linia telefonicæ Bucureøti –Sofia. Fire telegrafice speciale înlesneau corespondenflele dinViena, Londra, Paris, Berlin ø.a. Prin circulaflia tot mai rapidæ ainformafliilor, România se mai simflea din ce în ce mai vædit o flarænu la marginea Europei, ci în Europa însæøi.

La Expoziflia Naflionalæ din 1906, ziarul „Adeværul” (acelaøiîntreprinzætor øi remarcabil om de inifliative în ziaristicæ, care eraC. Mille) îøi construieøte propriul sæu pavilion, chiar lângæ intrareaprincipalæ, în dreapta, dupæ planurile arhitectului VictorØtefænescu. Aici, în acest pavilion, se organizeazæ tipærirea în faflapublicului, a unui ziar al Expozifliei: un atelier de compoziflie,stereotipia, o rotativæ Albert care tipærea între 12.000 øi 24.000de exemplare pe oræ. Operafliunea de imprimare avea loc zilnic,între orele 10°12 øi 15.°16. Mulfli vizitatori, de fapt cei mai mulfli,au væzut atunci pentru prima oaræ cum se tipærea un ziar. Dupæce îl vedeau cum apare, îl luau øi citeau veøtile zilnice din ParculFilaretului. „Adeværul la expoziflie” a apærut în 99 de numere, înpatru pagini, de la 9 iunie la 16 septembrie 1906. Numeroøitransilvæneni, bucovineni, bænæfleni, basarabeni sau aromâni veniflila Expoziflie din satele øi oraøele lor sub stæpânirea altora, au dusacasæ nu numai amintirea øi gândul încærcat de bucurie de fi væzutmunca øi prosperitatea fraflilor, dar au dus øi o mærturie, scrisæsub ochii lor, povestea unei zile într°un ziar ad°hoc10.

Ziarele erau un factor eficace al polifliei naflionale. Nu era nicio zonæ locuitæ de români în centrul cæreia sæ nu aparæ un ziarromânesc. În provinciile asuprite, ele se bucurau de sprijinulmaterial øi moral al românilor liberi. Când un ziar ca „Poporulromân”, care apærea la Budapesta, scria la 12 mai 1906 în termenicum erau cei de mai jos, nu putea sæ nu aibæ efect. Era vorba de


la ora 5 dupæ°amiazæ, apoi la ora 3, inclusiv duminica). Preflul devânzare al „Dimineflii” a fost de la început de 5 bani. Færæ a fi devaloarea „Universului”, „Dimineafla” atinge repede tiraje impre-sionante. În el, cititorul gæsea prezentate toate marile problemeale actualitæflii, gæsea cronici øi øtiri de spectacole, de viaflæbucureøteanæ, depeøe particulare, informaflii de la Palatul justi-fliei, ultima oræ, calendar, un roman foileton ø.a.”. Øi totul prezentat„într°o formæ sentimentalæ, færæ multæ filozofie”, cum observaN. Iorga (e adeværat, cu adresæ specialæ la „Adeværul”).

Presa începe sæ acorde atenflie mai tuturor problemelor øi sæse adreseze diverselor categorii de cititori. „Universul” începe prina lansa fel de fel de publicaflii satelit. Îl urmeazæ „Adeværul”. C.Mille creeazæ, de pildæ, acum, la trecerea veacurilor, pe lângæ„Dimineafla” mai sus amintitæ, „Adeværul ilustrat” (1896°1897),„Adeværul de joi” (1898°1899), „Moda ilustratæ” (din 1897), „Revistamodei” (din 1911), Almanahurile „Adeværul” øi „Dimineafla” (din1898), „Adeværul la sate” (dupæ 1901), „Belgia Orientului”(1903°1907), „Nea Ghiflæ” (1908°1909), „Duminica”, suplimentliterar (din 1905), „Viafla literaræ” (1905°1908), „Facla” (din 1910),„Rampa” (1911°1915). Sunt apoi reviste care apar în tipografia„Adeværului” ca „Medicina popularæ” (din 1905), sau cærfli editateîn Editura „Adeværul”. În aceste publicaflii øi°au væzut publicatescrierile numeroøi scriitori ai vremii: Øt. O. Iosif, D. Telescu,Tr. Demetrescu, Radu Rosetti, H. Sanielevici, Al. Macedonski,I.A. Bassarabescu, Cincinat Pavelescu, Elena Farago, C. Moldo-veanu, V. Eftimiu, Elena Væcærescu, L. Rebreanu, G. Coøbuc,I. Minulescu, Eugeniu Speranflia, D. Naum, Ilarie Chendi, I. Gorunøi mulfli, mulfli alflii. La „Adeværul ilustrat” øi°a fæcut debutulliterar, la 7 octombrie 1896, Gala Galaction, cu schifla Pe terasæ,adresatæ personal lui Mille, „ocrotitorul tinerilor cu iluzii literare”.Tot la publicaflii ca acestea se formau tineri ziariøti, condeielepresei române de mâine, se remarcau pictori øi graficieni ca Iser,Øirato ø.a., se dezvoltau talentul øi priceperea tipografilor. Lumeapresei devenea treptat o lume trepidantæ, plinæ de viaflæ, cuinifliative care curgeau de peste tot. Ea era fermentul culturii øiîncepea sæ fie o forflæ în viafla politicæ øi socialæ, în dezvoltarea øisusflinerea inifliativelor economice de tot felul.

Industria tipograficæ încearcæ øi în bunæ mæsuræ reuøeøte sæflinæ pasul cu tehnica nouæ. În 1906, „Universul”, „Adeværul” øi

113322 l ION BULEI

de gazetele naflionalitæflilor. Mai cerea Huszár ca redactorilor dela gazetele româneøti sæ nu li se mai acorde permise de cælætorieliberæ pe calea feratæ, øi de câte ori scriau despre oraøe, comune,munfli, râuri øi, în general, de orice denumiri geografice, sæ folo-seascæ denumirile în limba maghiaræ, nu în limba românæ ø.a..

Ca sæ propui atâtea pentru a combate presa românilor ardeleniînsemna, færæ îndoialæ, cæ ea avea un rost important. Cultivasentimentele naflionale, næzuinflele øi aspirafliile, flinea treazæconøtiinfla naflionalæ. Presa era, altfel spus, ceea ce trebuia sæ fie:o armæ, un sprijin øi o nædejde.


acei români care, în loc sæ voteze candidaflii P.N.R., votau candidafliai vreunui partid maghiar: „În acest numær începem sæ publicæmnumele acelor nenorocifli care, în alegerile de deputafli actuale, s°aufæcut trædætorii neamului nostru prin faptul cæ au votat împotrivacandidaflilor partidului naflional. Facem acest lucru, pentru ca sæøtie tofli românii cine sunt aceøtia øi sæ se poarte cu aceøti vânzætoriaøa cum meritæ”. Øi ziarul propunea sæ nu se stea de vorbæ cu ei,sæ nu fie salutafli øi sæ nu li se ræspundæ la salut, sæ nu li se calcepragul, sæ nu fie primifli în casæ ø.a.11. Numele n°au fost publicate.Cenzura maghiaræ n°a acceptat. Dar øi ameninflarea era suficientæ.Ziarele erau în Ardeal sau Bucovina purtætoarele de cuvânt aleaspirafliilor naflionale, flæcærile ce întreflineau vie conøtiinfla deneam, elementele de rezistenflæ.

De aceea în Transilvania, Huszár Antal, autorul aceleia atâtde cunoscute cærfli A magyarországi románok, propunea mæsuridrastice contra presei române de aici. Insinuant, el le învæluia înhaine legale. De pildæ, luând în consideraflie situaflia materialæmai dificilæ a românilor, el cerea mærirea considerabilæ a caufliu-nii gazetelor politice. Se afectau, desigur øi gazetele maghiare, darmerita sacrificiul. Pentru cæ redactorii erau adeværaflii „agitatori”,li se pretindea o anumitæ calificare. Fireøte, aceste mæsuri „legale”se îmbinau cu altele, tot „legale”, dar directe. Procuraturile legaleautorizate trebuiau sæ treacæ la o supraveghere strictæ a publi-cafliilor româneøti. Dupæ toate probabilitæflile, din necunoaøterealimbii, controlul de pânæ atunci (1907) fusese „indulgent”. Faptulera probat de procesele de presæ care, mai toate, fuseseræ intentatede Ministerul regal de Interne. Se propunea ca un funcflionarmaghiar, care cunoscând pe deplin limba românæ, sæ controlezesever øi cu toatæ conøtiinciozitatea ceea ce se publica de cætreromâni. Amenzile, care se scædeau din caufliunea gazetelor respec-tive, trebuiau considerabil mærite, în aøa fel încât ele sæ înghitæîntreaga caufliune øi sæ se facæ astfel imposibilæ apariflia ziarelor.Acesta fusese cazul „Tribunei” din Sibiu care, din cauza amenzilorcontinui, în lipsa caufliunii, a fost silitæ sæ°øi suprime apariflia în1903. Pedeapsa cu închisoarea urma sæ fie fæcutæ nu în temniflelede stat, øi nu ca deflinufli politici, ci de drept comun. Huszár Antalmai propunea înfiinflarea, la Budapesta, a unui ziar scris înmaghiaræ øi în românæ, care sæ exprime punctul de vedere maghiarøi sæ combatæ articolele scrise „greøit, cu rea voinflæ øi tendenflios”

113344 l ION BULEI

Adeværul era cæ nu exista flaræ în lume care sæ fi avut un mai marenumær de minoritæfli, depæøind numærul populafliei „majoritare”,ca în Ungaria. Legea din 1868 proclamase în Ungaria o singurænafliune, nafliunea maghiaræ, „una øi indivizibilæ”. Numai limbaproprie aveau dreptul s°o întrebuinfleze supuøii maghiari de altæorigine etnicæ. Dar cum? Numai în limitele permise de „unitateastatului øi întru cât este necesaræ pentru administraflie øi justiflie”.Procesele verbale din districte øi municipii urmau a fi redactateîn limba statului (recte maghiaræ), dar puteau fi redactate øi înalte limbi, dacæ o cincime din numærul membrilor consiliuluicomunal sau judeflean o cerea. Acelaøi lucru cu corespondenfla.Toate aceste prevederi din 1868 – øi aøa foarte uøor de interpretat– cu timpul devin iluzorii. La Conferinfla de pace de la Paris, din1919°1920, delegaflia maghiaræ dædea un tablou al funcflionarilorjudefleni din Hungaria. Din 5.202 funcflionari, 4.769 eraumaghiari, 181 saøi, 58 slovaci, 170 români, 34 sârbi øi un rutean;iar în 6.826 comune rurale nemaghiare, erau numifli doar 647secretari comunali nemaghiari2.

Ludovig Mocsáry scria la 8 iunie 1904, într°un articol din„Egyetértés”: „Dupæ treizeci de ani de legislaflie maghiarizatæ,maghiarizarea naflionalitæflilor este o imposibilitate, o halucinafliecare nu face decât sæ aflâfle mereu adânca nemulflumire a naflionali-tæflilor nemaghiare”. Iar Gustav Beksics, un aprig susflinætor almaghiarizærii øi un ideolog al ei, constatæ la 18 mai 1904 în„Budapesti Hirlap”: „Stæpânirea limbii nu face pe nimeni maghiarcând acesta nu simte în acelaøi timp o dragoste adeværatæ pentrupatria maghiaræ (…). Clasele culte ale slovacilor øi valahilorvorbesc, în general, limba noastræ. Cu toate acestea, ele nu s°aualæturat, din pæcate, cauzei naflionale maghiare”. Toate acesteaputeau duce la concluzia inutilitæflii operei de maghiarizare?Nicidecum. Acelaøi Beksics, în øedinfla Camerei din 10 ianuarie1890, fæcând elogiul guvernærii de zece ani a lui Coloman Tisza,declara: „dacæ se va gæsi cineva care sæ conteste rezultatele înaceastæ direcflie (ale maghiarizærii – n.n.) ale guvernului Tisza,pe acela îl întreb; Nu sub regimul Tisza au fost închise øcolilesecundare antipatriotice, ale minoritæflilor? Nu sub regimul Tiszaau ajuns la un numær disperant de mic øcoalele secundare mino-ritare faflæ de numærul mereu în creøtere al øcoalelor maghiare?”Øi Beksics nu vorbea cu ironie! Efectele maghiarizærii (mai ales

Problema românilor transilvæneni era marea problemæ de careromânii legau viitorul lor întreg. Cæci dacæ statul român nu puteadecât sæ se gândeascæ la acea Dacie politicæ, realizarea ei fiindîn funcflie de împrejuræri general°europene, el nu putea, pe de altæparte, sæ se dezintereseze de soarta românilor de dincolo. „Avemnoi, românii din România dunæreanæ, cel mai mare interes ca frafliinoøtri de peste Carpafli sæ træiascæ øi sæ înfloreascæ, pentru cæ dinviafla lor se întæreøte însæøi a noastræ viaflæ; pentru cæ înflorirealor umple de miresme grædina întregului neam – scria A.D.Xenopol în septembrie 1911. Noi flinem ca sæ ræmânæ români øipentru a°øi apæra firea øi limba lor øi le trimitem de peste munflitoatæ ininimarea ce ne stæ în putere”1.

Or, care era soarta românilor de dincolo? Politica vexatorie laadresa lor, ca øi a altor naflionalitæfli din cuprinsul Ungariei regalecontinuæ. Mai potolitæ sub guvernul lui Széll Kálmán (febr. 1899– iunie 1903), ea revine duræ sub succesorii sæi, Tisza István (nov.1903 – iunie 1905) øi, mai ales sub guvernul de coaliflie al partidelorconstituflionale, popular, „de la 1848” øi „al Independenflei”, condusde Wékerle Sándor (apr. 1906 – ianuarie 1910). La conducætoriiunguri de atunci intervine un sentiment de teamæ pentru statulungar. Epoca modernæ trezise nu numai conøtiinfla naflionalæ aungurilor, ci a tuturor celorlalte nafliuni încadrate Ungariei istorice.Confruntarea era inevitabilæ. Întæririi sentimentului etniei pro-prii la români, slovaci, sârbi, croafli, germani ø.a. conducætoriiunguri îi ræspund printr°o politicæ reprimatorie din ce în ce maiaccentuatæ. Constituflia imperiului dualist din decembrie 1867 øilegea naflionalitæflilor din 6 decembrie 1868, care formal declaraseræegalitate în drepturi pentru toate naflionalitæflile øi toate limbilevorbite în imperiu, sunt treptat desfiinflate prin legile maghiaredin 1870, 1883, 1891, 1893 ø.a. „Nu se gæseøte flaræ în lume, încare minoritæflile sæ se bucure de o mai mare libertate decât înUngaria” – se spunea în mai toate declarafliile oficiale maghiare.

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 113377IX

LA NOI, ÎN TRANSILVANIA

románok (Românii din Ungaria)*, semnatæ de Huszár Antal. Ocarte care n°avea decât 25 de exemplare, cæci urma sæ fie doarpentru uzul guvernului, „spre întrebuinflare confidenflialæ”, dupæcum se øi preciza pe fiecare din exemplarele tipærite. Autorul ei,maghiarizat din Herskovits Antal, era funcflionar (translator) laMinisterul de Interne; era originar din Beiuø øi øtia bine româ-neøte. El øi°a reflinut un exemplar. Dupæ moartea lui, în timpulprimului ræzboi, exemplarul, cu însemnarea lui autografæ, a fostmoøtenit de soflia sa, de la care l°a primit profesorul Petru Fodor,care în 1919, l°a dat lui Roman Ciorogariu. Acesta a dat carteaspre folosinfla Comisiei de delimitare a graniflelor din vest, care°øiavea atunci reøedinfla la Oradea. Comisia a øi folosit°o în comba-terea unor argumente ale Comisiei similare maghiare. Apoi RomanCiorogariu a dat°o Ministerului Instrucfliunii Publice øi al Cultelorca sæ fie tradusæ în limba francezæ „pentru luminarea stræinætæfliiasupra diabolicei organizaflii de stat pentru distrugerea tuturorinstitufliunilor româneøti øi maghiarizarea tuturor arterelor viefliinoastre naflionale”5. Folositæ øi de Onisifor Ghibu într°un articoldin „Revue de Transylvanie”.

Cartea semnatæ de Huszár Antal nu prezintæ politica demaghiarizare, ci tendinflele acesteia. Adicæ pânæ unde se puteamerge. Autorul, în fapt autorii, Huszár nefiind decât redactorulei, analizeazæ factorii cei mai de seamæ care „aprind zi de zi øi totmai intens în poporul român sentimentele øi næzuinflele îndreptatecontra statului ungar øi care se ascund sub numele de conøtiinflænaflionalæ”. Mai întâi, øcolile româneøti susflinute de bisericæ (toateøcolile în limba românæ din Transilvania erau în întreflinereabisericii, ortodoxe sau greco°catolice). Ele erau „tot atâtea cuiburicalde ale politicii ultranaflionaliste române care pune în primejdieintegritatea naflionalæ”, iar limba, românæ, „arma cea mai puter-nicæ contra maghiarizærii”. Biserica era øi ea „un motiv de adâncæîngrijorare”, deoarece cultiva „næzuinfla de unire a românilor”, cuatât mai mult cu cât era dependentæ de mitropolia ortodoxæ de


a numelor) se væd în creøterea numærului populafliei maghiare încomparaflie cu cea nemaghiaræ (desigur, dupæ statisticile oficialede la Budapesta). Între 1880°1910, populaflia maghiaræ creøte dela 6.404.070 locuitori (46,6%) la 9.944.627 (54,5%), în vreme cenemaghiarii sporesc de la 7.345.533 (53,4%) la 8.319.906 (45,5%).Desigur, în calculul acesta trebuie avute în vedere øi miøcæriledemografice ale germanilor din Ungaria (sporul lor în 30 de ania fost doar de 1,7%, cu 30,6% sub sporul general al flærii), plecareaunora din ei spre Germania øi mai ales emigrærile în America(majoritatea celor care plecau erau nemaghiari). Dar sporireademograficæ a maghiarilor ræmâne vizibilæ, cel puflin la oraøe. Dupæcalculele lui Oszkár Jászi, populaflia urbanæ a Ungariei a sporitîntre 1787°1912 cu 502,8%; maghiarii cu 432%, nemaghiarii cu10,4%. Deci sporul demografic urban al maghiarilor a fost cu 130%peste media sporului general, iar al nemaghiarilor cu 200% subaceastæ medie3. Sporul nu s°a datorat unei înmulfliri naturaleneobiønuite a populafliei, ci stabilirii în oraøe a funcflionarilor,intelectualilor de tot felul, avantajærii pæturii mijlocii maghiareø.a. Deci unei întregi politici. Centrele urbane însemnau sistemde muncæ burghez øi o puternicæ influenflæ exercitatæ asuprasatelor. De regulæ, sporirile populafliei urbane se datorau pætrun-derii populafliei rurale. În acest caz însæ, sporul ar fi trebuit sæ°ldea românii. Dar nu era aøa. De pildæ, judeflul Bistrifla°Næsæud.În 1910 avea o populaflie de 126.442 locuitori, din care maghiariierau 10.737, români 87.564, germani 25.609. În capitala judeflului,oraøul Bistrifla, maghiarii au sporit în 30 de ani (1880°1910) cu390,2%, iar românii cu 111,4% øi germanii cu 14,4%. Sau judeflulFægæraø: în 1910 avea o populaflie de 95.174 locuitori, din caremaghiari 6.466, români 84.436, germani 3.236. Populaflia oraøuluiFægæraø a sporit însæ, tot în 30 de ani, astfel: maghiarii cu 93,5%,românii cu 20,5%. La fel în mult alte oraøe transilvænene, centreale unor regiuni nemaghiare. Sporurile demografice maghiare suntpeste tot ridicate: 156,5%, 188%, 293%, 620,3% ø.a. Prin compa-raflie, în zonele unde maghiarii erau majoritari, sporul demograficîn oraøele de reøedinflæ a fost mult mai scæzut: 17,1%, 59,1%, 62,3%ø.a. Oraøele jucau rolul de pioni implantafli în mijlocul ne-maghiarilor4.

Guvernul maghiar avea o secflie politicæ la Ministerul deInterne. În 1907, aceastæ secflie tipæreøte cartea A magyarországi

113388 l ION BULEI

* Titlu complet: Românii din Ungaria. Pentru folosinflæ confidenflialæ,elaboratæ cu concursul colaboratorilor. Scrisæ de Huszár Antal, tradu-cætorul Ministerului regal de Interne maghiar (Se menfline dreptul deautor privind orice formæ de publicare a prezentei lucræri). Budapesta,1907. Tipæritæ în tipografia de stat regalæ maghiaræ.

luptei românilor pentru drepturi politice. Fireøte, studenflii alese-seræ acest nume nu de florile mærului øi refuzaseræ sæ°l transcriepe marele învæflat cu grafia Maior Péter (ridicolæ pretenflie).Societatea publica un „Anuar”, de o aleasæ flinutæ intelectualæ øiromâneascæ. Membrii ei erau într°o strânsæ legæturæ cu coloniaromânilor din Budapesta.

Societatea avea membri onorifici din Transilvania øi din multealte pærfli locuite de români. Între ei, Coriolan Brediceanu, avocatuldin Lugoj øi cunoscutul om politic, Partenie Cosma, directorulgeneral al „Albinei” din Sibiu, Gheorghe Pop de Bæseøti, mareleproprietar, Paul Rotariu, avocatul din Timiøoara, generalul TraianDoda ø.a. Tofli aceøtia nu aveau merite „pe tærâmul literaturiinaflionale româneøti”, cum prevedea paragraful din statutul refe-ritor la alegerea membrilor onorifici. Aveau însæ însemnate meriteîn lupta naflionalæ a românilor transilvæneni. Membru onorific eraøi Ioan Slavici, considerat în 1907 de Huszár Antal drept „cel maifanatic duøman al statului ungar øi al nafliunii maghiare”. Øi caretræia la Bucureøti.

O societate româneascæ cu vie activitate naflionalæ era „Socie-tatea pentru fond de teatru român”. Dupæ exemplul „Astrei”, eaîøi flinea adunærile sale generale, serile de conferinfle, concertele,reprezentafliile teatrale, banchetele, rând pe rând, în alte centreale flinuturilor locuite de români în Transilvania øi Ungaria.Menflineau astfel treazæ atenflia românilor øi le ofereau prilejulsæ se întâlneascæ mai în voie cu românii din Regat. În septembrie1895, Societatea îøi mutæ reøedinfla de la Budapesta, undeactivitatea ei era energic controlatæ, la Braøov, adicæ mai aproapede regatul român. Ea edita, pe cheltuialæ proprie, piese de teatruromâneøti (hotærârea Adunærii generale flinutæ la Oræøtie în iunie1897), organiza reprezentaflii, mijlocea difuzarea pieselor ø.a. Dupæ1899, øi°a înmulflit numærul de filiale øi de membri. În unele centre,în locul filialelor, Societatea numeøte împuternicifli cu îndatorireade a îndemna intelectualitatea româneascæ sæ organizeze repre-zentaflii de amatori, sæ ræspândeascæ larg piesele româneøti, særecruteze noi membri. Mai peste tot aceøti împuternicifli eraufruntaøii locali ai politicii naflionale. De pildæ, dr. Aurel Lascær laOradea, Miron Cristea la Sibiu, Alexandru Bordia la Abrud, IlieDæianu la Cuj, Sergiu Median la Sebeø, Augustin Nicoaræ la Devaø.a. Era însæ o formæ organizatoricæ de a împleti miøcarea culturalæ


la Bucureøti. Øi numele acesteia din urmæ nu era MitropoliaUngro°Vlahiei? Faptul aræta „unitatea religioasæ a tuturor româ-nilor”. Institufliile culturale româneøti erau øi ele surse de îngri-jorare. Presa româneascæ, la care colaborau numeroøi oameni delitere, istorici, publiciøti din regatul român, era øi ea „un activ øieficient factor al politicii naflionale româneøti”. Institufliile de creditøi financiare româneøti, mai ales bæncile, prin legæturile lor, con-stituiau „un mecanism complex al miøcærii naflionale” (cu atât maimult cu cât la 16 iulie 1907 se înfiinflase Societatea „Solidaritatea”,cu scopul întæririi activitæflii economice româneøti).

Ce propuneau autorii cærflii? „Energie care sæ nu cunoascæ niciun fel de tocmealæ”. Înlocuirea în toate øcolile a limbii române,ca limbæ de predare, cu limba maghiaræ; control sever al tuturoractivitæflilor desfæøurate de aøezæmintele øcolare øi culturale româ-neøti (muzee, coruri, orchestre ø.a.), dizolvarea „Astrei” øi abibliotecilor sæteøti organizate de ele, sporirea masivæ a taxeiplætite pentru editarea ziarelor øi revistelor româneøti, condam-narea gazetarilor români la temniflæ ordinaræ în locul celei politice;în sfârøit, dizolvarea Partidului Naflional Român.

Ce se intenfliona era limpede, instaurarea unei opresiuni a uneimase de peste 3.000.000 de români (statistica întocmitæ de bisericaortodoxæ românæ în 1900 dædea cifra de 3.029.534 români, faflæde 2.799.479, cât indica statistica oficialæ maghiaræ) nu era unfenomen care putea fi „limitat”, „îngrædit” sau „distrus”, de parcænici n°ar fi existat. Consecinfla logicæ nu putea fi decât o întærirea sa, cum istoria Transilvaniei sub dualism o dovedise pânæ atunci.

Studenflii români din Budapesta se adunau la un loc în cadrulasociafliei lor separate, „Petru Maior”, societate de lecturæ, înfiin-flatæ în 1872. Pentru activitatea ei, aceastæ societate a fost sus-pendatæ pe øapte luni în 1895. I s°a imputat de la început cænutrind tendinfle naflionale separatiste, era un precedent primej-dios, dædea exemplul celorlalfli studenfli, slovaci, sârbi, germaniø.a. din universitatea budapestanæ sæ se întruneascæ øi ei pe bazenaflionale. Chiar numele pe care øi l°a luat era o sfidare. PetruMaior, în a sa Istorie pentru începutul românilor în Dachia afir-mase idei în opoziflie cu istoriografia maghiaræ, ridicase în rangde principiu fundamental necesitatea unei egalitæfli depline îndrepturi ale românilor din Transilvania, în calitatea lor de nafliuneautohtonæ, cu nafliunea maghiaræ øi ideile sale erau un sprijin al

114400 l ION BULEI

mândru de originea sa de român ortodox øi o aræta ori de câte orise ivea ocazia. Gojdu era un cald sprijinitor al cultiværii limbiiromâne: „scopul meu este sæ trezesc flacæra patriotismului […]pentru cultivarea limbii române” – îi scria el lui DamaschinBojinca. A susflinut Biblioteca lui Zaharia Carcalechi. În 1829 seadresa boierilor fiærii Româneøti øi Moldovei „sæ ajute scrierea øitipærirea cærflilor în limba patrioticeascæ […] Aceasta e cea maiînvæpæiatæ a mea naflionalæ dorire” Dând expresie acestei„decizii”, el acordæ sprijin lui Øtefan P. Neagoe pentru tipærirea„Calendarului românesc”, cu începere din 1829. În 1861, în eraconstituflionalæ a imperiului, a fost prefect al judeflului Caraø,„unicul…ridicat din popor øi încæ din rândurile poporului român”,cum scria el la Viena. În aceastæ funcflie, a introdus limba românæîn administraflie øi a pus bazele unui fond pentru întreflinerea uneiøcoli secundare româneøti. Casa lui Godju era „casa românilor”.Erau totdeauna bine primifli øi sprijinifli. Aici au discutat în 1868deputaflii români din Dieta din Pesta proiectul de lege al naflio-nalitæflilor øi øi°au pregætit ei luærile de cuvânt. La 4 noiembrie1869, Emanuil Gojdu îøi dæruieøte averea „acelei pærfli a nafliuniiromâne din Ungaria øi Transilvania care aparfline la confesiuneaorientalæ ortodoxæ”. Nobil gest. Din aceastæ avere, erau acordate152 burse elevilor cadeflilor din institutele militare, studenflilorøi doctoranzilor români. Emanuil Godju credea cu sinceritate cæe cu putinflæ o înflelegere între românii transilvæneni øi unguri, øin°avea nici o încredere în Viena øi „bunævoinfla” acesteia faflæ deromâni. Avea dreptate, numai cæ ungurii, e vorba de conducætoriiunguri de atunci, fireøte, priveau aceastæ posibilæ înflelegere prinasimilarea românilor øi desfiinflarea lor naflionalæ. Øi atunci…

La sfârøitul anului 1906, Fundaflia Gojdu avea o avere de6.403.054 coroane øi 73 filleri. Øi prin creøterea neîncetatæ apreflului acfliunilor de la „Elsö hazai takarékpénztár”, avereaFundafliei sporeøte în ritm rapid în anii urmætori7 bis.

La începutul veacului, cea mai mare parte a studenflilor românide la Budapesta erau bursieri ai Fundafliei. La fel erau mulfli alflielevi øi seminariøti din oraøele transilvane. În 1898, reprezentanflaFundafliei a cerut aprobarea guvernului ungar pentru a construila Budapesta un internat pentru 50 de elevi øi studenfli. Autori-tæflile maghiare au fost de acord, dar numai cu o strictæ, riguroasæsupraveghere. Refuzând acest amestec prea direct, Fundaflia a


cu aceea pentru drepturi politice. Pentru cæ ele, aceste miøcæri,totdeauna erau mânæ în mânæ6.

La Adunarea Societæflii flinutæ la Sebeø, la 28°29 august 1903,a fost adoptat un regulament pentru înfiinflarea unui teatruromânesc. Îøi propunea sæ acorde burse pentru calificarea unuinumær corespunzætor de actori, care sæ prezinte în centrele locuitede români piese româneøti adecvate necesitæflilor româneøti, sæparticipe la serate de recitæri øi concerte organizate de asociafliileromâneøti din flinutul respectiv, sæ editeze piese originale øitraduceri, cærfli øi lucræri, sæ acorde ajutor tuturor asociafliilorteatrale care vor invita artiøti români pentru participare.

La Adunarea Generalæ din 21°22 August 1905, dr. IosifPopovici, profesorul particular de limbæ øi literaturæ românæ dela Universitatea din Budapesta, a fost însærcinat sæ înregistreze,cu ajutorul unui fonograf cumpærat de Societate, diferitele dialecteale limbii române øi toate cântecele din flinuturile locuite de ro-mâni. Tot atunci øi°a propus ca la „Casa Naflionalæ” de la Sibiu,sæ preia permanent o salæ pentru reprezentafliile teatrale.

Nu toate aceste inifliative s°au putut realiza. Bunele intenfliin°au fost totdeauna susflinute financiar, iar autoritæflile maghiareau împiedicat orice activitate de amploare.

„Asociaflia (…) sub pretextul obiectivului ei, procurarea fon-dului necesar pentru înfiinflarea teatrului naflional român, prinpiese de teatru româneøti, scrise øi editate în scopul educaflieipolitice a poporului român øi prin reprezentaflii teatrale organizatede o trupæ teatralæ ambulantæ întreflinutæ de ea în centreleflinuturilor româneøti, cu actori calificafli de ea în România øisaturafli de ideile unui stat cu totul stræin, a devenit cel maiprimejdios factor al sentimentelor, stræduinflelor øi aspirafliilorseparatiste ale poporului român din flaræ (Ungaria – n.n.)”, scriaîn 1907 Huszár Antal, acest infatigabil urmæritor al românilor,al tuturor miøcærilor lor naflionale7.

Un mijloc de susflinere a luptei naflionale îl oferea FundafliaGojdu, creatæ în 1869. Creatorul ei era Emanuil Gojdu, næscut la21 februarie 1802 øi mort la 3 februarie 1870. Era orædean deorigine. Îøi fæcuse studiile la Oradea, Bratislava øi Budapesta. LaUniversitatea din acest din urmæ oraø îøi luase diploma în drept(tot aici trece øi examenul special de notar cambial). Foarte dotat,ajunge repede unul din cei mai buni avocafli budapestani. Era

114422 l ION BULEI

la realizarea lor în cadrul acesteia, recunoscându°i autoritatea defor øtiinflific naflional (ezitærile în adoptarea ortografiei noi dinpartea lui Barifliu øi a altora nu trebuie luate ca rezistenfle, ci maicurând ca o cæutare a celor mai potrivite forme). Limpede øi°adelimitat Asociafliunea sfera ei de activitate la începutul veaculuial XX°lea. Nu se neglijeazæ sprijinirea, îndrumarea øi valorificareaactivitæflii øtiinflifice, culturale øi artistice a membrilor sæi, darprioritatea e acordatæ hotærât propagærii culturii în rândul maselorlargi. Andrei Bârseanu o spunea cu claritate la Adunarea generalæde la Braøov din 1906: „Asociafliunea nu este o Academie, osocietate de oameni învæflafli, ci numai o însoflire de oameni doritoride învæflæturæ (…), o însoflire pentru popularizarea øtiinflei øi pentrucreøterea sentimentelor bune; cu alte cuvinte, ea nu va faceliteraturæ øi øtiinflæ, ci numai va sprijini literatura øi øtiinfla”8.

Când a fost la Sibiu în 1905, N. Iorga a afirmat øi el ideea cæ„Astra” nu era o Academie ca aceea de la Bucureøti, Budapestasau de aiurea, „nu este, nu trebuie sæ se creadæ a fi øi nu trebuiesæ ajungæ niciodatæ”. În Asociafliune nu erau øi nu trebuiau sæ fie„tovaræøi în munca øtiinflificæ, aleøi puflini øi cu scumpætate, citovaræøi cu tragere de inimæ pentru învæflætura româneascæ, culeøiîn snopi îmbeløugafli prin toate flinuturile neamului”9.

Prin biblioteci (cea mai însemnatæ a fost cea de la Sibiu, în-fiinflatæ o datæ cu „Asociafliunea”; în 1863, bibliotecile „Astrei”aveau doar 344 de cærfli, în 1871, 1.248, în 1895, 3.214 opere în4.654 volume, 1918, 18.024 opere în 22.158 volume), publicafliiproprii: „Transilvania” (1868°1945), „Analele Asociafliunii” (1880,1902°1908), „fiara noastræ”, editatæ în 1907, „Biblioteca poporalæa Asociafliunii” ø.a. prin øcolile sale (Øcoala civilæ de fete de la Sibiu,înfiinflatæ în 1886, de exemplu), prin organizarea de expozifliiindividuale, agricole, etnografice (1861, 1881, 1905), prin prelegeriøi conferinfle, acordarea de stipendii øi organizarea de cursuri,cicluri de expuneri, concursuri de tot felul. „Astra” a fost, færæîndoialæ, un mare focar de culturæ româneascæ în imperiulAustro°ungar10.

Dupæ 1895 a avut „o epocæ de expansiune”. Activitatea sa s°aîmbogæflit øi intensificat, dar s°a øi extins în Banat, Maramureøøi zonele din estul Transilvaniei. Institufliile øi bæncile româneøtiau început a fi mai „darnice” decât fuseseræ, situaflia materialæ aAsociafliunii ameliorându°se substanflial. Revista „Transilvania”


renunflat la intenflie. În fiecare an, în duminica urmætoare zileide 22 februarie (ziua de naøtere a lui Emanuil Gojdu), se flineaun recviem pentru fondator øi se acordau 200 de coroane bursi-erilor. Totdeauna aceste întâlniri erau foarte aøteptate. HuszárAntal, în cartea lui despre românii ardeleni, propunea guvernuluiungar sæ le interzicæ, pentru cæ în ele veneau øi alfli români, nunumai studenfli, øi se flineau cuvântæri øi toasturi agitatoare.

Cea mai puternicæ societate, adeværatæ academie culturalæ øipoliticæ a românilor din imperiul austro°ungar era „AsociafliuneaTransilvanæ pentru literatura românæ øi cultura poporului român”,cunoscutæ pe toate meleagurile româneøti, în toate casele româ-neøti, cu numele ei prescurtat de ASTRA. În 1895, la Congresulde la Lugoj, ea eliminæ din titulaturæ termenul de „Transilvanæ”.Era asociaflia tuturor românilor, nu doar a celor din Transilvania.Era cea mai proeminentæ asociaflie de culturæ din spafliul româ-nesc øi chiar una din cele mai puternice din Europa. Importanflaei pentru românii din imperiul dualist era enormæ. Prin filialeleøi agenfliile sale de pe tot cuprinsul românesc al imperiului, era,cum o numea Huszár Antal, care îi consacræ un întins capitol încartea sa, „factorul cel mai puternic atât al tendinflelor separatisteale românilor din flaræ (Ungaria – n.n.), cât øi al politicii naflionaleromâneøti”. Membrii ei nu erau doar dintre românii din imperiuldualist. Erau øi arædenii din Vechea Românie, erau øi G. Sion,Al. Odobescu, C.A. Rosetti, Nicolae Ionescu, Mihail Kogælniceanu,Titu Maiorescu, fraflii Scriban, Petrache Poenaru, Scarlat Rosettisau C. Hurmuzaki ø.a. Øi încæ din primii ani de constituire,creatorii „Astrei” – øi cei mai importanfli au fost G. Barifliu, I.Puøcariu, T. Cipariu øi mitropolitul A. Øaguna – cei care i°au ela-borat øi statutele, nu se voiau singuri – cærturari øi români – într°olume stræinæ øi asupritoare. Ei creau o societate pentru toatæsuflarea româneascæ øi acesteia i s°au adresat de la început, chiardacæ, desigur, chemarea ei s°a auzit mai tare în mijlocul româ-nilor ardeleni.

„Astra” nu era o academie. E drept cæ la început îøi fixase,printre deziderate øi stabilirea unei ortografii unice, adoptareaalfabetului latin, unificarea limbii, editarea unui dicflionar ø.a.,care flineau de o instituflie academicæ. Dar dupæ crearea SocietæfliiLiterare Române (Academia Românæ) de la Bucureøti, când acestesarcini øi altele au fost preluate de ea, cærturarii ardeleni contribuie

114444 l ION BULEI

este cel mai puternic arsenal cu care un popor îøi apæræ originea,individualitatea øi tot ceea ce a moøtenit de la stræmoøii sæi”. Încadrul secfliei etnografice a expozifliei organizate la Sibiu, condu-cætorii „Asociafliunii” au avut intenflia sæ expunæ hærfli cu toateteritoriile locuite de români. În secflia istoricæ au voit sæ expunæmemorii øi tot felul de mærturii ræmase din vremea revolufliei luiHorea sau a aceleia din 1848. S°au opus autoritæflile ungare pentrucæ au simflit intenflia românilor de a se prezenta tuturora ca onafliune etnicæ unitaræ, într°o continuitate fireascæ øi o coeziunece ignora graniflele geografice. Câte o relicvæ de pe vremea luiHorea sau Iancu tot s°a mai expus însæ, færæ a fi numitæ, dar øtiutæde tofli românii.

„Asociafliunea” era desigur un for cultural de mare valoare. Darera øi „un aøezæmânt al rezistenflei sufletului românesc faflæ deîncercærile înstræinærii”, cum o numea Vasile Goldiø, o institufliecare a ajutat „la pæstrarea specificului românesc øi la întærireasolidaritæflii naflionale”, cum preciza øi Onisifor Ghibu. Culturaînsæøi, pe care „Astra” se stræduia pe toate cæile s°o propage înpæturile adânci ale neamului românesc, era o forflæ. Pe urmele luiAndrei Øaguna, Timotei Cipariu o exprima limpede: „numaicultura øi efectele ei nobiliteazæ pe om øi popor øi numai nafliunilecare au înaintat în culturæ au meritat øi susflinut numele deonoare…”. La fel cu ei, tofli învæflaflii ardelenilor o afirmau. Dar…dezvoltarea culturalæ nu era privitæ în sine, nici nu se putea altfelîn epoca modernæ, ci ca mijloc de afirmare a identitæflii noastrenaflionale româneøti12.

La 16 mai 1906, ziarul „Universul” de la Bucureøti informaasupra preocupærilor „Astrei” de a gæsi cæile cele mai potrivite dea fline treazæ în rândurile românilor transilvæneni conøtiinflanaflionalæ. Øi menfliona pe aceea a legæturii directe cu poporul dela flaræ. Studenflii români de la Universitæflile din Budapesta øiCluj au plecat prin satele româneøti. S°au dus în numele øi subadæpostul „Astrei”, au flinut conferinfle, au organizat petreceriromâneøti. În jurul Clujului, au adus øi un cor. „E de închipuit ceinfluenflæ au avut din punct de vedere naflional românesc acesteexcursii asupra poporului român de la flaræ!”. Era, desigur, o cale,pe care o foloseau nu doar intelectualii românilor ardeleni. Tofliintelectualii cu dragoste de popor o foloseau în sud°estul Europei.


a început sæ°øi regleze cât de cât apariflia, pânæ atunci prea în voiahazardului. A putut apare revista „fiara noastræ”, redactatæ deOctavian Goga. Alt stil, altæ concepflie decât „Transilvania”, altæforflæ de comunicare. Plutea peste ea duhul talentului, a uneipersonalitæfli de excepflie. În februarie 1895, sub redacflia unuicomitet condus de Cornel Diaconovici, a început scrierea „Enciclo-pediei româneøti”, cu colaborarea învæflaflilor români de pretu-tindeni. Opt ani de muncæ øi prima enciclopedie româneascæ vedealumina tiparului. Realizæri importante au fost construirea uneicase naflionale la Sibiu øi înfiinflarea unui „muzeu naflional alromânilor ciscarpatini”. Ambele sunt inaugurate în august 1905,cu prilejul întrunirii anuale a Asociafliunii, „cea mai splendidæsærbætoare culturalæ ce au ajuns°o pânæ acum românii din flærileCoroanei ungare”, cum o aprecia „Transilvania”.

Nicolae Iorga le vede pe amândouæ aceste însemnate realizæri.„Casa Naflionalæ” îi apare ca „o mare zidire trainicæ, ce°øi înalflæcele trei rânduri gospodæreøti øi cam bætrâneøti în marea eitinereflæ, færæ însuøiri øi færæ defecte în ceea ce priveøte arta” (N.Iorga era într°o perioadæ în care privea în jurul lui cu maximæexigenflæ). Românii ardeleni nu voiseræ sæ facæ operæ de artæ(n°aveau posibilitæflile statului român care trecuse la înælflareaoraøelor flærii de la sud øi ræsærit de Carpafli). Ei voiseræ sæ ridicecu banul lor un reazem al culturii øi rezistenflei lor culturale înlocuri unde alflii erau stæpânitori.

Expoziflia îl impresioneazæ øi pe N. Iorga, cum impresionasepe toatæ lumea: vechi tipærituri, icoane de demult împodobite cuîmbræcæminte de argint, manuscrise de prin timpuri, antimiseîntipærite pe mætase sau pânzæ, numeroase obiecte de artæ laicæøi bisericeascæ øi cu deosebire splendoarea flesæturilor, cusæturilorøi podoabelor din secflia etnograficæ „E interesantæ øi lumea carevine sæ vadæ – observæ N. Iorga. Foarte multæ flærænime înveøminte de særbætoare. Øi e o plæcere sæ vezi portul viu cum seapropie de portul mort, haina mlædiatæ dupæ liniile frumoase aletrupului de rasæ alæturându°se de aceeaøi hainæ înflepenitæ pelemnul øi cârpele pæpuøei. Expoziflia a fost îndoitæ, înfrumuseflatæøi fæcutæ vie”11.

Expoziflia e organizatæ nu doar ad°hoc, ci a luat un caracterpermanent, în cadrul „Muzeului istoric øi etnografic românesc”,inaugurat cu acest prilej. Cum spunea Sterea Øulufliu: „muzeul

114466 l ION BULEI

sæ cucerim sufleteøte Ardealul…”. Direcflia Cæilor Ferate Românea pus la dispoziflia celor care plecau bilete al cæror prefl era redusla jumætate. La Congresul Ligii culturale din iunie 1905, PetreGrædiøteanu a cerut delegaflilor ca membrii Ligii sæ trimitæ lavreme comitetului central lista cu cei care voiau sæ participe lafestivitæflile din Sibiu øi sumele de bani ce se vor strânge pentrucoroanele de flori ce urmau a fi aøezate pe mormintele unor mariromâni transilvæneni: Gheorghe Lazær, Avram Iancu, IoanRafliu, Simion Bærnufliu, Gheorghe Barifliu, Andrei Øaguna, Al.Papiu Ilarian, Horea. N°au reuøit însæ cei care s°au dus în Ardealsæ aøeze coroanele de flori ale recunoøtinflei lor pe mormintelestræbune. Au transformat coroanele în buchete, cæci s°au opusautoritæflile ungare. Comitele suprem al comitatului Sibiu primisedispoziflie din partea Ministerului de Interne ungar ca sæ împie-dice „orice manifestaflii care ar fi îndreptate împotriva statuluiungar øi a nafliunii ungare øi care ar provoca sânge ræu unguri-lor”. Oaspeflilor din România nu li s°a îngæduit sæ flinæ discursuriîn cadrul festivitæflilor. Nu s°au putut abfline însæ cu toflii. Labanchetul „Asociafliunii”, profesorul Em. Antonescu de la Univer-sitatea din Bucureøti spune ce gândeau tofli: „Sufletul nu aregranifle. Durerea Dumneavoastræ este øi durerea noastræ. BucuriaDumneavoastræ este øi bucuria noastræ, Sufletul Dumneavoastræeste øi sufletul nostru. Un popor este ca un fluviu, a cærui puterepoate fi folositæ, dar nu înæbuøitæ. Cei care încearcæ s°o facæ, sevor îneca în fluviul acesta”.

Din punct de vedere al intereselor maghiare, „Astra” era deatacat pentru cæ indirect, iar uneori deschis øi færæ ocoliøuri, eraun factor al politicii naflionale româneøti, sub „masca culturii”, dupæun plan mærturisit, urmærind sæ creeze øi sæ dezvolte la româniitransilvæneni un mod de gândire, o concepflie øi sentimente øiaspiraflii proprii, ca øi o sferæ de activitate øi de viaflæ socialæ„separatistæ”. Secfliile øtiinflifice øi literare ale „Asociafliunii” erauconsiderate un fel de baze pentru o Academie românæ în Unga-ria; intenflia de editare a unui dicflionar toponimic, împreunæ cusocietatea regalæ de geografie din Bucureøti, era privitæ ca o reacfliecontra maghiarizærii localitæflilor; înfiinflarea unei biblioteciromâneøti pentru tineret, a unei preparandii româneøti pentruînvæflætoare, elaborarea unei statistici sistematice a situaflieieconomice a românilor ardeleni, înfiinflarea unei øcoli româneøti


În 1895, „Asociafliunea” ia o hotærâre importantæ: anual sæ°øiflinæ adunærile generale, rând pe rând, în alte centre ale flinutu-rilor locuite de români; chiar filialele „Asociafliunii” încep sæ°øi flinæadunærile lor în mereu alte localitæfli ale districtului respectiv. Or,toate adunærile erau însoflite de conferinfle, reprezentaflii teatrale,concerte, banchete, excursii ø.a. Øi atunci, toate aceste locuriromâneøti erau trezite la viaflæ. Avantajele oferite de adunærile„Astrei” erau incalculabile. Erau ocazii de reînnoire a vechilorcunoøtinfle, de statornicire a prieteniilor, de informare reciprocæ.„Cu aceste prilejuri, fiecare român spune ce are pe suflet. Înromânii adunafli se naøte pornirea nobilæ spre toate treburilenafliunii române”. „Organizaflia Asociafliunii noastre face posibilsæ se unifice sub stindardul ei, ca o oaste bine rânduitæ, întreagainteligenflæ a nafliunii române, în slujba cauzei nafliunii române”– spunea Iosif Øterca Øulufliu la Adunarea generalæ de la Sibiudin august 1905.

La întâlnirile „Astrei” nu veneau numai români ardeleni.Veneau de pretutindeni, mulfli din Regat øi, de obicei, cunoscufliimilitanfli ai cauzei naflionale, în legæturæ directæ cu Liga cultu-ralæ. Iatæ la Sibiu, în 1905. Vin N. Iorga, C.C. Arion, dr. C.I. Istrati,fraflii Ion øi Vintilæ Brætianu, Em. Costinescu, numeroøi directoride ziar, scriitori ø.a. Vin øi coruri, cum este „Carmen”, al lui Kiriac.Øi când acesta cântæ…„ariile poporului nostru se prelungesc îndoiniri cu avântul nemærginit, freamætæ ca de miøcarea frunzelorcodrului veønic sau saltæ în miøcæri vesele pe horæ înteflitæ”. Saucând cântæ Ræsunetul din Ardeal al lui I. Vidu, „pare cæ se coboaræde°a dreptul din marile înælflimi ale idealului: Munflilor ce væfælifli… / Astæzi mâine cine øtie?”. Era ca o strigare a nædejdii. Cândinvitaflii fac o excursie la Sæliøte, læutarii locului se trezesc cântândDeøteaptæ°te române! Un cântec interzis în Ardeal.

Pentru festivitæflile „Astrei” din 1905 în Regat se crease uncomitet la Piteøti, cu rolul de a organiza cât mai multe plecæri spreSibiu. „Fiecare român din România sæ flinæ de datoria lui sæparticipe la festivitatea de la Sibiu – scria ziarul «Cronica»; pentrucæ la fel cum am fost în pelerinaj anul trecut la mormântul luiØtefan cel Mare, de la mænæstirea Putna, ca sæ îmbræfliøæm la sânulnostru fraflii noøtri din Bucovina, tot aøa în acest an trebuie sæne ducem la Sibiu, ca sæ legæm cunoøtinflæ trainicæ øi personalæcu conaflionalii noøtri care gem sub jug stræin. Sæ inundæm Sibiul,

114488 l ION BULEI

bine numærul exact al d°voastræ øi pe acela al românilor, pe carenu i°afli cucerit øi care reprezintæ încæ trei milioane øi jumætatede cetæfleni ai statului unguresc”. Bineînfleles, Iorga era cudesævârøire de pærerea lui Szabó cæ românii vor ræmâne româniøi „cel mai preflios colaborator al lor în aceastæ operæ de a°øimenfline øi de a°øi dezvolta naflionalitatea lor este tocmai tiraniamæsurilor care se iau pentru a°i împiedica de a fi ceea ce suntprintr°o voinflæ superioaræ voinflei lor øi a d°voastræ, adicæ prinvoinfla nestræmutatæ a lucrurilor øi prin forfla a 2.000 de ani detradiflii româneøti pe care°i reprezintæ”13.

Învæflæmântul românesc din Transilvania avea în bisericæprincipalul øi singurul ei susflinætor øi organizator. În 1858 dejaerau în Transilvania 981 øcoli poporale româneøti (elementare),din care 600 ortodoxe, cu 33.229 elevi. Numærul acestora sporeøterapid în a doua jumætate a secolului al XIX°lea sub îndemnul øidirecta îndrumare a lui Andrei Øaguna14. Statutul organic alBisericii ortodoxe româneøti, elaborat de el, aprobat de congresulbisericesc la 7/19 octombrie 1869 øi sancflionat de împæratul FranzJoseph I la 28 mai 1869, a fost o mare izbândæ a patriotuluimitropolit. A consfinflit autonomia bisericii ortodoxe române, recu-noscutæ de legea IX din 1868. Biserica îøi putea reglementa,administra øi conduce singuræ („suprema inspecfliune” a împæra-tului nu constituia o îngrædire) toate problemele sale bisericeøti,øcolare øi fundafliale. Numeroase øcoli iau fiinflæ în arhiepiscopiaSibiului, în eparhiile Bradului, Caransebeøului, în vicariatul deOradea sau în eparhiile unite de la Blaj, Oradea, Gherla øi Lugoj.Manualele se tipæreau în centrele eparhiale øi erau elaborate deobicei de profesorii de la øcolile pedagogice. Limba de predare eraromâna øi faptul era consfinflit øi în legea naflionalitæflilor din 1868:„tofli cetæflenii patriei, de orice naflionalitate, care locuiesc în masemai mari, se pot cultiva – în apropierea flinutului locuit de ei –în limba maternæ pânæ la începerea unei øcoli mai înalte,academice”15.

Aøa a fost la început. Dar, dupæ 1873, încep sæ fie tot maifrecvente circularele Ministerului Cultelor øi Instrucfliunii dinBudapesta de transformare a øcolilor confesionale în øcoli comu-nale de stat. Încep discufliile în parlamentul ungar pentru olegislaflie øcolaræ care sæ favorizeze limba maghiaræ16.


de agriculturæ, dezvoltarea øcolilor economice, organizarea deconferinfle populare în flinuturile locuite de români (pentru acesteafuseseræ repartizate 2.700 de coroane în 1907), editarea Ma-nualului sanitar al flæranului român, înfiinflarea „Muzeului limbiiromâne”, dorinfla de a înfiinfla internate pentru studenflii românide la Budapesta øi Cluj ø.a., toate acestea, deja înfæptuiri saunumai deziderate, erau considerate ca periculoase, cæci întreflineauvie conøtiinfla naflionalæ a românilor øi tendinflele lor separatistede statul maghiar.

Acesta era øi adeværul, dar unghiul de pornire era viciat. Nuromânii transilvæneni se duseseræ peste unguri øi voiseræ sæ°iasimileze, ci aceøtia impuseseræ o unire forflatæ în 1867 øi voiauacum sæ°i dea øi o temelie în realitatea istoricæ. Færæ îndoialæ cæîntâmpinau împotrivire. Nenormal ar fi fost sæ nu întâmpine.

Huszár Antal gæsea cu totul revoltætor ca elevele øcolii de fete(aflatæ sub egida „Asociafliunii”) sæ facæ o vizitæ în România în 1905(în vacanfla de Paøti). Aici au fost sub îngrijirea lui M. Vlædescu,ministrul Cultelor øi Instrucfliunii Publice. Directorul TeatruluiNaflional, Alexandru Davila, a dat pentru ele un spectacol special.Elevele au vizitat cele mai de seamæ locuri istorice øi culturaleale Bucureøtiului. La pæræsirea Capitalei, li s°a cântat Deøteaptæ°teromâne øi ele au ræspuns cu Eu te las, flaræ iubitæ. La Sinaia, eleau fost primite de rege øi reginæ. Multe nu øi°au putut reflinelacrimile când au pæræsit Regatul. „Aceastæ excursie, scrie vajniculapærætor al cauzei maghiare, face cu totul neîndoielnicæ afirmafliamea cæ øcoala civilæ românæ de fete øi internatul «Asociafliunii»îøi îndrumæ elevele, viitoare mame øi soflii române, într°o direcflieøi spirit periculos din punct de vedere al politicii de stat ungare”.

În februarie 1914, N. Iorga ræspundea lui Szabó Jenó, membrual Casei magnaflilor din Budapesta, care tocmai îi trimisese„Revista Ungariei” („Revue de Hongrie”), însoflind trimiterea cuo scrisoare. Ce scria Szabó Jenö? Cæ românii sunt un popor destulde tare în dezvoltarea lor naflionalæ pentru a nu putea fimaghiarizafli, oricare ar fi mæsurile care s°ar lua în acest scop. Dar,„nu e vorba de capacitatea românilor de a fi maghiarizafli, ræspundeN. Iorga, ci de dreptul guvernului unguresc de a întreprindeaceastæ operæ […]. Aø vrea sæ øtiu care este teoria politicæ carepermite unui stat a silui conøtiinfla unui numær dintre supuøii sæi,sæ zicem un numær foarte mic, un individ mæcar, øi d°voastræ øtifli

115500 l ION BULEI

învæflætorul øi, în acest caz, primeau ajutor de la stat, atunciMinisterul Cultelor øi Instrucfliunii putea înfiinfla o øcoalæ de stat„sistând øcoala comunalæ sau confesionalæ”. De asemenea, dacæse produceau abateri disciplinare împotriva statului constatateca atare de o comisie administrativæ, øi doi învæflætori erau înlætu-rafli succesiv din motive politice, „Ministerul avea dreptul sædesfiinfleze øcoala respectivæ øi în locul ei sæ creeze una de stat”20.

Apponyi Albert (1846°1933) între timp ajunge ministru alCultelor øi Instrucfliunii Publice (1906°1910). El propune în Cameradeputaflilor la 21 februarie 1907, douæ proiecte de lege. Unulprevedea îmbunætæflirea salariilor învæflætorilor de la øcolile de stat,iar cel de al doilea se referea la raportul de drept øi la salariileînvæflætorilor de la øcolile comunale øi confesionale. Ce voia Apponyicu proiectele sale – o spune chiar el în cuprinsul paragrafului 17:„Fiecare øcoalæ øi fiecare învæflætor, færæ considerare la caracteruløcolii øi la împrejurarea cæ beneficiazæ de ajutor de la stat sau nu,se îndatoreazæ a dezvolta øi întæri în sufletul elevilor spiritul dealipire cætre patria maghiaræ øi conøtiinfla aparflinerii la nafliuneamaghiaræ, precum øi modul de gândire religios°moral. Punctulacesta de vedere trebuie sæ predomine întreaga instrucfliune…”.Iar în paragraful 19 se prevedea anume: „în øcolile poporale culimbæ de propunere nemaghiaræ, ori beneficiazæ de ajutor de lastat ori nu, limba maghiaræ este a se propune în toate despær-flæmintele dupæ un plan de învæflæmânt øi într°un numær de oreînainte stabilit de Ministerul de Culte øi Instrucfliune Publicæ încoînflelegere cu autoritatea øcolaræ confesionalæ în aøa mæsuræ caun elev, cu limba maternæ nemaghiaræ, dupæ terminarea anuluial IV°lea de øcoalæ sæ°øi poatæ exprima la înfleles gândurile în limbamaghiaræ, atât cu graiul, cât øi în scris” (subl. ns.). Proiectelestabileau în amænunt aøezarea însemnelor maghiare în øcoli (steag,embleme, portrete, tabele istorice), delictele disciplinare ale învæflæ-torilor (primul era: „dacæ neglijeazæ propunerea limbei maghiaresau dacæ nu o propune dupæ dispozifliile cuprinse…”).

Salariul minim al unui învæflætor era stabilit de 1.000 decoroane pe an (færæ sporurile de gradaflii din 5 în 5 ani). În plus,locuinflæ sau 200 de coroane pentru chirie øi cel puflin un sfert deiugær de grædinæ sau echivalent. Pentru parohiile mici, era foartegreu de împlinit o astfel de obligaflie. Øi dacæ nu reuøeau s°o facæ?Atât aøtepta legiuitorul. Statul asigura întregirea salariului,


În 1879, potrivit legii Tréfort, în toate øcolile pedagogice seintroducea limba maghiaræ, într°un numær corespunzætor de oreîn aøa fel, încât la terminarea øcolii, absolvenflii „sæ fie în stare ao preda în øcolile primare”17. Altfel nu obflineau diploma. Limbamaghiaræ devenea „obiect de studiu obligatoriu în toate øcolileprimare publice”. O altæ lege, în 1883, a aceluiaøi ministru TréfortAgoston, afecteazæ învæflæmântul secundar (românii aveaugimnaziu la Blaj, Braøov, Beiuø øi Næsæud). În clasele VII°VIII,limba øi literatura maghiaræ, obiect de studiu obligatoriu, sepredau numai în ungureøte. Ele deveneau materie de examinarela examenul de bacalaureat ø.a. 18.

În 1891 e votat un alt proiect de lege, a grædiniflelor de copii.prin care copiii între 3 øi 6 ani erau obligafli sæ frecventeze grædiniflece urmau a se înfiinfla peste tot, dar limba care se folosea acoloera „limba statului”. Doar ea øi nu alta. Desigur, modernizareaavea cerinflele ei peste tot, dar în Ungaria de atunci, prin moder-nizare, curgea prea mult exclusivism naflional19.

Ministrul Cultelor øi Instrucfliunii, Csáky Albin, la 26 aprilie1893, aduce în discuflie un proiect de lege privind reglementareasalariilor învæflætorilor. Se pleca de la un principiu umanitar:ridicarea salariilor învæflætorilor, stabilindu°se un minim de 300florini anual pentru învæflætorul definitiv øi 200 pentru suplinitor(„ajutætor” se zicea pe atunci). Lor li se adæugau locuinfla gratuitæøi o grædinæ de cel puflin un sfert de iugær. S°ar zice cæ totul plecade la grija pentru cadrele didactice. Numai cæ la mijloc era øi unalt aspect. Potrivit legii din 1868, fiecare comunitate parohialæcare susflinea o øcoalæ, asigura învæflætorului o platæ potrivit posi-bilitæflilor sale materiale. Comunitæflile româneøti de obicei erausærace. De cele mai multe ori, învæflætorii erau plætifli øi în naturæ(în porumb, grâu, zile de clacæ ø.a.). Nu acelaøi lucru se întâmplacu învæflætorii din parohiile catolice sau protestante sæteøti, careo duceau mai bine, uneori foarte bine. Proiectul lui Csáky Albinpune pe români într°o situaflie dificilæ. Dacæ nu împlineau minimulcerut pentru øcolarizarea învæflætorilor lor, øcolile erau preluatede stat øi, fireøte, deveneau øcoli maghiare. Ca sæ°l împlineascæ(nu era cazul pretutindeni, dar în multe comune era), ei trebuiausæ plæteascæ un impozit mai mare decât pânæ atunci. Condifliamaterialæ intra în conflict cu cea naflionalæ. Contele Apponyi Albertvine øi cu douæ amendamente. Dacæ parohiile nu°øi puteau plæti

115522 l ION BULEI

fost dupæ 1867 judecætor la tribunalul din Hotin. Era un om bogatcând s°a næscut, dar bogæflia s°a priceput sæ øi°o sporeascæ singurfoarte mult prin felul lui chibzuit øi economic. Pe toate moøiilesale avea crescætorii de cai, vite cornute, oi øi porci. Caii lui VasileStroescu erau cei mai cæutafli de cavaleria ruseascæ. Vitele lui øiporcii plecau în trenuri întregi spre Germania. Oile îi dædeaubrânzeturi, lânæ øi piei de astrahan, vestite în toatæ regiunea. Pestetot îi organizase pe flærani în cooperative de producflie øi consum.N°avea administratori învæflafli øi nici vætafi nærævifli în rele. Dinøcolile øi cælætoriile sale, dobândise multe øi variate cunoøtinfle.Øtia bine germana, franceza, engleza øi italiana. Cunoøtea Româ-nia øi pe românii din Ardeal, Bucovina øi chiar America cum nu°icunoøtea altul.

Pe românii lui de peste Prut n°avea cum sæ°i ajute cu un folosreal. Se opuneau autoritæflile flariste. Øi atunci s°a îndreptat spreromânii din Regat øi, mai târziu, din Transilvania. A cutreieratRegatul în lung øi în lat. În Moldova înfiinfleazæ 30 de øcoli primare.Voia sæ dea un exemplu boierilor flærii. Dar exemplul nu s°ar zicecæ a avut urmæri. Când viziteazæ Bucureøtiul, constatæ surprinscæ nu era nici o catedralæ mæreaflæ a ortodoxiei pe mæsura roluluibisericesc al flærilor române de°a lungul secolelor. Stroescu îøideschide larg baierele pungii. Cu câteva sute de mii de lei, punebazele unui fond pentru zidirea catedralei, insistând pe lângæMinisterul Cultelor øi Instrucfliunii Publice sæ deschidæ o subscrip-flie publicæ pentru completarea sumei necesare. Fondul a intratîn administrarea Casei Øcoalelor. Nu s°a construit o catedralæ, s°auconstruit alte øcoli. Despre românii ardeleni aflæ multe din cærflilelui Ioan Slavici, pe care tare le îndrægea. Incitat de Slavici viziteazæArdealul, oraø cu oraø øi sat dupæ sat. Cælætoreøte incognito.Întreabæ multe øi vede multe. I se pare cæ Transilvania adæpostea„cea mai viguroasæ parte a poporului român”.

La 30 martie 1910 îi scria lui Ioan Meflianu, mitropolitulortodox al Transilvaniei, de la Davos, în Elveflia, unde se îngrijeade o suspectæ boalæ de plæmâni: „Anul ista, fiind stabilit pe unloc, mai de lung timp, ca sæ fiu în curent cu viafla Românilor dinAustro°Ungaria, m°am abonat la ziarele «Lupta» øi «Tribuna». Din«Tribuna» am aflat cæ în Blaj este un Orfelinat pentru bæiefli deînvæflætori øi cæ o duc greu. Am trimis pe numele directorului unmandat poøtal. Pe mandat poøtal sæ scrie numele øi adresa celuice trimite banii. Dupæ asta s°au luat consistorul din Blaj øi mi°a


dar…cu condiflii. Cea dintâi era: însuøirea temeinicæ a limbiimaghiare. O a doua cerea ca unele materii, limba maghiaræ, arit-metica, geografia, istoria, constituflia, sæ fie predate exclusiv înmaghiaræ, dupæ planuri de învæflæmânt øi manuale aprobate deminister øi într°un numær de ore fixat tot de minister21.

Greu de împlinit era øi cerinfla unui local de øcoalæ care sæcorespundæ capacitæflii de a°i cuprinde pe tofli copiii de vârstæøcolaræ, sæ fie înzestrat cu rechizite øi material didactic, sæ fie bineîntreflinut. Dacæ øcoala era gæsitæ necorespunzætoare, era închisæ,aøa dupæ cum era øi dacæ, în timpul inspecfliilor, se constatanecunoaøterea limbii maghiare.

Era limpede cæ vremuri grele aøteptau pe copiii nemaghiariai „statului naflional” maghiar. Un învæflætor din pærflile Araduluipovestea cæ în øcoala lui, singurele cærfli româneøti erau numaicele de citire. Celelalte erau ungureøti. „Sæ vezi numai când vineinspectorul cum zâmbeøte pe sub mustaflæ, fiind totdeauna mulflu-mit de mine”. Dar ce fæcea acelaøi învæflætor când veneau controaledin partea forurilor tutelare ale bisericii române? „Când aud cævine protopopul, poruncesc elevilor sæ le vâre care unde poate,scoflând numai pe cele româneøti pe bancæ”. Periculos lucru dedu-blarea! Ea nu forma caractere øi nu închega conøtiinfle. Numeroaseøcoli româneøti sunt închise sau transformate în øcoli de stat.

Pentru a salva øcolile lor, românii fac mari sacrificii22. Dareade 5% din impozitele directe cætre stat, care, potrivit legii din 1868,era destinatæ susflinerii øcolilor, este ridicatæ aproape peste totpânæ la 50% din impozitele datorate statului. În unele pærfli chiarpânæ la 180 sau 185%. Ceea ce, fireøte, era încæ o povaræ pentruflæranul român. Cheltuielile fæcute de biserica românæ pentruøcoalæ sporesc øi ele. În bugetul arhiepiscopiei Sibiului pe 1910,cheltuielile bisericeøti erau de 296.100 coroane, iar cele øcolarede 269.070 coroane. În eparhia Aradului în 1913 se cheltuiau91.933 pentru øcoalæ øi 64.560 în scopuri bisericeøti. Noroc øi cuoameni de caldæ simflire româneascæ. Vasile Stroescu oferæ sutede mii de lei øi salveazæ sute de øcoli.

Cu totul deosebit acest om, Vasile Stroescu. Se næscuse înflinutul Hotinului, la 11 noiembrie 1845, într°o familie de vechiboieri români (tatæl lui era Gheorghe Stroescu, moøier la TrincaHotinului); îøi face studiile la Chiøinæu, Odessa øi apoi laUniversitæflile din Moscova, Petrograd øi Berlin. Dupæ care pleacæsæ cunoascæ lumea, colindând prin toatæ Europa øi prin Africa. A

115544 l ION BULEI

de 1.000.000 cor., ceva fantastic pe acele vremi. În curând, urmaræøi alte daruri øi în Ardeal nu era aproape bisericæ care sæ nu fiprimit de la Stroescu ajutorul cerut. Aceastæ mærinimie era atâtde mare øi neobiønuitæ, încât lumea cæuta sæ°øi explice în fel øichip”24. „Milioanele lui Vasile Stroescu au curs într°un chip aøade neaøteptat pentru lumea româneascæ, încât a uimit pe toflipoliticienii øi chiar pe regele României”25. La mijloc nu era decâto mare dragoste pentru acest neam øi pentru a face bine. Eraneobiønuit ce fæcea pentru cæ, într°adevær, atâtor øi atâtor boierisau parvenifli bogafli nu le trecuse prin minte cæ banii pot fi cheltuifliøi altfel decât în jocuri de noroc, în speculaflii de bursæ sau într°oviaflæ de lux. Øi cine træieøte doar pentru el øi pentru ziua de aziøi nicidecum øi pentru alflii øi pentru ziua de mâine, acela n°areamintire. Vasile Stroescu a luat cu el, când a murit (la 13 aprilie1926, la Spitalul „Regina Elisabeta” din Bucureøti), amintireatuturor celor pe care i°a cunoscut øi ajutat.

Ca øcolile sæ nu fie gæsite „necorespunzætoare” øi sæ fie închise,flæranii români øi°au dæruit munca braflelor lor, reînælflând øi refæ-când. Dar tot au fost închise multe în urma exigenflei rapoartelorinspectorilor øcolari de stat. În protopopiatul Hunedoara, în 23de parohii, nu mai ræmân decât trei øcoli confesionale. Øi maiînainte fuseseræ în toate. În arhiepiscopia Sibiului, din 861 øcoli,câte erau în 1907, mai ræmân 670 în 1912. În Hafleg, din 36 deøcoli, mai ræmân doar 9. În tot Ardealul, între 1908°1910 se închid420 de øcoli. Øi foarte adesea, în locul lor nu se mai construieøtenici una26.

Urmaøul lui Apponyi la Ministerul Instrucfliunii øi Cultelor,Zichy János, în guvernul lui Tisza István, va întæri oprimarea dinlegislaflia predecesorului sæu. La fel øi Iancovich Béla, urmaøullui Tisza István. În paralel, reacflia româneascæ a devenit øi eamai puternicæ øi mai bine organizatæ prin prezenfla lui OnisiforGhibu în fruntea resortului øcolilor din arhidioceza Sibiului27.Învæflæmântul era terenul de încercare a douæ voinfle puternice astatului maghiar, bine organizat øi mereu în ofensivæ øi a naflio-nalitæflilor, cu instituflii nu atât de bine organizate, nu atât deputernice øi, mai ales, nu atât de susflinute, dar cu o capacitate derezistenflæ remarcabilæ, îmbogæflitæ de istorie øi verificatæ de ea.

Un domeniu important al luptei naflionale era cel al presei. ÎnTransilvania era în vigoare øi dupæ 1867 regimul presei stabilitîn 1852, printr°un decret imperial, care prevedea, între altele, øi


trimis Apelul la jertfæ pentru întreflinerea øcoalelor sæteøti dindiocezæ. Am fost bucuros sæ vin într°ajutor satelor româneøti, dândobolul meu. În scrisoarea mea am rugat sæ mæ înøtiinfleze desprealte societæfli culturale din Transilvania øi Ungaria. În ræspunsulprimit au fost indicate 4 societæfli, în diferite locuri”. Din partearomânilor unifli, ajutoarele°s concentrate într°un singur fond –constata Stroescu. Øi cerea øi românilor ortodocøi sæ procedeze lafel „ca sæ fie un înfleles øi o programæ în conducerea trebilor”.I. Meflianu îi satisface dorinfla. Øi boierul moldovean îi ræspunde:„M°am decis sæ dau ajutor românilor ortodocøi, la Fondul lorcultural din Sibiu. Într°acest scop donez: a) capitalul meu depusla Banca Imperialæ din Berlin, în bonuri de 3%…, în suma d165.000 mærci germane, cu procentul ce se vine pânæ la 1 aprilie– 1.206 mærci, care fac, dupæ cursul de azi – cum se vede dinsocoteala alæturatæ – 166.210 coroane…; b) 104 obligafliuni de câte500 fr a 5% a Statului bulgar din 1904, depuse la ComptoirNational d’Escompte de Paris, sub recipisa cu nr. 415.243, carefac 52.000 franci, plus procentul pânæ la aprilie, 1.083 fr, dupæcursul de azi, aproximativ 50.555 coroane. În total, donez 216.765coroane. Din suma asta, 200.000 cor. se dau strict dupæ ApelulI.P.S. voastre pentru înfiinflarea øi susflinerea øcoalelor sæteøtiortodoxe din Transilvania øi Ungaria, iar 16 mii øi cât va maiprisosi dupæ schimb, pentru înfiinflarea de cantine øcolare, pe lângæøcoalele sæteøti, dintr°aceleaøi localitæfli, ca sæ se deie la copiii særacihranæ, straie, cærfli, hârtie etc”. Boierul Stroescu nu dona pentru„vecinica mea pomenire”. Nu crea un fond neatacabil din care sæcheltuiascæ procente (vezi Fondul Gojdu, de pildæ). El voia særæspundæ „la nevoile existente”23.

„Færæ sæ fie un mare bærbat de stat, un mare scriitor sau unsavant, Stroescu se ridicæ prin faptele sale øi prin rarele lui însuøirisufleteøti, mai presus decât toate «mærimile» din viafla publicæ deazi” – spunea Onisifor Ghibu în 1926.

N°avea soflie, nici copii øi prieteni avea puflini, dar buni. Unuldintre ei era Partenie Cosma, la care adesea cerea sfat øi cu caremai în toate verile se întâlnea la bæile de la Cælimæneøti. PartenieCosma dispunea de contul deschis de Stroescu la banca „Albina”din Sibiu. „Apariflia lui avusese, pe vremuri, ceva minunat, scriaSextil Puøcariu în amintirile sale. Într°o bunæ zi, citiræm în jurnalecæ un boier basarabean oferea Asociafliunii din Sibiu o sumæ a cæreimærime n°aø putea°o numi exact din memorie, dar care era cam

115566 l ION BULEI

aceøtia care l°afli petrecut la garæ øi afli manifestat astfel pentruel, suntefli la fel de mari agitatori ca øi el”30. Avea dreptate.Pedepsele de acest gen creau martiri.

Situaflia economicæ a românilor ardeleni nu era mai fericitædcât cea politicæ sau culturalæ. În fapt, una se lega de celelalte.Pæmântul se afla în cea mai mare parte a lui în mâinile latifun-diarilor sau era aøa°zisa proprietate de „mânæ moartæ”: fidei°co-mise, fundaflii, bisericæ. Pânæ la 1848, românii erau aproapecomplet lipsifli de avere imobiliaræ. În deceniile urmætoare, „înurma economisirilor øi a puflinelor noastre trebuinfle”, ei aucumpærat mici proprietæfli în toate flinuturile locuite de ei. Mediaacestor proprietæfli era de 1°5 iugære. Cumpæræturile le fæcuseræcu mare greutate. „Bæncilor noastre […] de câtre ori sprijinæ øifinanfleazæ vreo cumpærare ori parcelare de moøii – scrie VasileOsvadæ – li se pun piedici, sunt calomniate”. Statul maghiar însuøiîi împiedicæ pe „valahi” sæ ajungæ în stæpânirea pæmântului. Decâte ori se vindeau moøii ale magnaflilor încærcafli de datorii, înflinuturile româneøti, statul cumpæra cu prioritate øi le vindea laun prefl scæzut coloniøtilor unguri. O bancæ regnicolaræ, zisæ „Bancaaltruistæ”, punea la dispoziflia acestor coloniøti fondurile necesarecumpærærii. În Chioar, Sælaj, Maramureø, Bihor, cærflile fonduareøi cadastrul nu erau deloc în ordine øi zeci de mici proprietariromâni erau târâfli prin procese ruinætoare. În tot Ardealul nu erao singuræ instituflie economicæ de stat în care românii sæ fi fostreprezentafli dupæ importanfla lor numericæ. Nici o singuræ insti-tuflie de acest gen nu se preocupa de trebuinflele specifice românilor.Majoritatea românilor nu øtiau limba maghiaræ øi nici o instituflieeconomicæ nu le punea la îndemânæ sfaturi øi îndrumæri în limbaromânæ. În fiecare comitat era, de pildæ, câte un inspectorat agricol,dar n°avea angajafli români. „În felul acesta e de°a dreptul ridicol– scria acelaøi Osvadæ – când întâlneøti în satele noastre pe«domnu învæflætor agricol de stat» venit sæ flinæ prelegeri în limbaungureascæ flæranilor români, care nu øtiu o iotæ ungureøte”. Încomisiile economice øi sociale, la reuniunile economice comitatense,situaflia era aceeaøi. Românii n°aveau reprezentanfli nici înorganizafliile de stat regionale, în Camerele de comerfl øi industrie,în serviciul statistic, în centralele societare øi cooperative de credit,producflie øi valorificare ø.a. Toate aveau un caracter particularøi naflional unguresc øi serveau exclusiv interesele ungureøti.Ajutoarele pe care statul le împærflea an de an pentru sprijinirea


responsabilitatea pentru delictele de presæ (atât pentru autor, câtøi pentru redactor), prevedea interdicflia vânzærii ziarelor pe stradæsau locuri publice øi o caufliune. Un regim mult mai restrâns decâtcel din Ungaria propriu°zisæ. Dacæ sunt ziare øi reviste româneøticare apar la Budapesta, faptul aici îøi aflæ în mare mæsuræexplicaflia. Nu°i mai puflin adeværat cæ øi aici, presa naflionalitæflilorconlocuitoare era tot timpul supravegheatæ28.

La 9/22 martie 1908, O. Goga publica în „fiara noastræ” articolulGeneraflia nouæ29, o evocare plinæ de durere, dar øi dârzenie acopilului de „valah” din øcolile maghiare. Pentru acest articol, O.Goga s°a trezit arestat într°un hotel din Budapesta. A fost eliberat,dar în schimbul unei mari caufliuni. La 10 noiembrie e judecat înfafla curflii cu jurafli de la Cluj. Se apæræ cu strælucire, dar econdamnat la o lunæ închisoare (o face la Seghedin) øi 600 coroaneamendæ. Opinia publicæ progresistæ maghiaræ protesteazæ (O. Gogatradusese în limba românæ pe Petöfi øi Imre), dar bardul de laCiucea ispæøeøte. Teodor Pæcæflian, redactor la ziarul „Telegrafulromân”, tocmai îøi publicase în 1902 primul volum din Cartea deaur sau Luptele politice naflionale ale românilor de sub coroanaungaræ (va avea 8 volume, serie încheiatæ în 1915). Aici se gæseaøi discursul lui Simion Bærnufliu de la Blaj din 2/14 mai 1848. Esocotit „un instrument de agitaflie împotriva ideii de stat unitarnaflional maghiar” øi volumul e confiscat de peste tot pe unde seafla (librærii, biblioteci, case particulare). Autorul e dat în judecatæøi condamnat de curtea cu jurafli de la Cluj la 8 luni închisoare(redusæ la 6) øi 500 coroane aur amendæ.

Vasile Lucaciu, acest suflet arzând pentru neamul sæu, scriaîn 1890 în „Tribuna”: „astæzi a sosit timpul sæ ne ridicæm voceacu mai multæ putere øi sæ zicem: pe pæmântul acestei patrii voimsæ træim øi sæ murim ca români øi numai ca români”. Scria øi alteleîn acelaøi gen. Va cunoaøte øi el închisorile maghiare. Øi nu o datæ.

Ioan Lupaø, la 1 aprilie 1907, scrie în „fiara noastræ” de la Sibiuarticolul sæu Toate plugurile umblæ… Era durerea flæranului care°øiplângea ogorul nelucrat, dar øi jalea flæranilor din Regat caretocmai îøi værsaseræ sângele contra asupritorilor lor. E interpretatca îndemn la ræzvrætire øi autorul lui e condamnat la trei luniînchisoare (îøi executæ pedeapsa la Seghedin). Când pleacæ dinSæliøte spre Seghedin, toatæ comuna îl duce la garæ. Jászy Oszkár,întâmplætor de faflæ, îi spunea: „Eu væd cæ în loc de un singuragitator care a fost Lupaø, statul unguresc a fæcut sute. Cæci tofli

115588 l ION BULEI

1870, an în care înfiinfleazæ un comitet al viitorului institut decredit øi îi redacteazæ statutele. Obfline adeziuni øi încurajæri. Øiaøa, în iunie 1871 se naøte banca „Albina”, cea dintâi øi cea maiimportantæ societate de credit a românilor transilvæneni. În aniiurmætori, institufliile de credit româneøti apar în toate centreleimportante. În 1892 funcflionau 38. Toate îøi asumau øi sarcininaflionale. Iatæ Casa de Pæstrare din Sæliøte, înfiinflatæ în 1884.Ea acordæ comunei Sæliøte un împrumut færæ dobândæ de 25.000fl. pe care banca îi amortiza; creeazæ un fond pentru un spitalpublic în Sæliøte, reconstruieøte øcoala primaræ, înfiinfleazæ o livadæde puiefli ø.a.

Între 1893°1900 se constituie alte 43 bænci noi, care se adaugæla cele 38 existente în 1892. La 12 iunie 1898, din inifliativa luiPartenie Cosma, directorul „Albinei”, se fline øi o „Conferinflæ abæncilor române” cu propunerea unei „conduite comune” øi a uneidirecflii precise de urmærit. Alte 175 sunt create între 1901°1914,din care 73 erau societæfli pe acfliuni øi 102 însofliri. Bilanflul din1910 al institufliilor de credit româneøti dædea 26.579.681 coroanecapital societar øi însoflit, 10.429.622 fonduri de rezervæ, 2.223.070fonduri de pensiune, 40.827.356 rescont, 105.150.204 depuneri.Profitul brut se ridica la 14.522.975, iar cel net la 3.624.34332.

Toate cifrele acestea erau modeste. În 1910, numai la Buda-pesta, afaræ de Banca austro°ungaræ, erau 15 instituflii de credital cæror capital, fond de rulment, profit net, luat separat, întreceaucu mult cifrele similare ale tuturor bæncilor româneøti. În plus,o bancæ maghiaræ cum era, de pildæ, „Egyesült budapesti fövárositakerékpénztár”, care dispunea de aproximativ aceleaøi capitaluricât suma bæncilor româneøti, avea un fond de rulment aproapedublu. Creditele acordate de bæncile româneøti aveau loc sub formæde mici împrumuturi cambiale, în parte cu acoperire ipotecaræ øiîmprumuturi pe obligafliuni. Doar banca „Albina” din Sibiu aveadreptul sæ emitæ scrisori funciare øi putea sæ acorde împrumuturiipotecare pe anuitæfli (pânæ în 1910, banca „Albina” acordase144.000.000 cor. împrumuturi sub aceastæ formæ).

Capitalul românesc plasat în bænci trebuia sæ°øi menflinæ, bachiar sæ°øi urce rentabilitatea øi, în acelaøi timp, sæ°øi reducæprocentul de plasare.

În 1900, din totalul de 2.865 bænci câte erau în Ungaria øiTransilvania, româneøti nu erau decât 81, adicæ 2,82%. În pærflilelocuite de români, la 1.030 bænci existente, româneøti erau 81,


agriculturii, creøterii vitelor, industriei øi comerflului n°ajungeauøi în mâinile românilor. Românii greu puteau întreprindecælætorii de studii, greu puteau procura maøinile industriale. Pânæøi Banca Austro°Ungaræ era exclusivistæ în politica ei, din momentce în comisiile ei de cenzori nu erau decât 4 români (din 300 câfliavea în filialele din flinuturile româneøti). Mijloacele de comu-nicaflii, drumuri øi cæi ferate, erau mai prost întreflinute în zonelelocuite de români. Øcoli de specialitate, biblioteci economice, asigu-ræri de vite lipseau în satele româneøti. Nici situaflia altor popoaredin multinaflionalul stat maghiar nu era mai rozæ. A românilorera însæ cu totul tristæ. „În astfel de situaflie excepflionalæ cum nuøtim sæ mai fie la un alt neam de 3 øi jumætate milioane – scriaziarul „Românul” – e numai firesc ca acfliunile øi politica noastræeconomicæ deocamdatæ sæ se restrângæ exclusiv la satisfacereatrebuinflelor ivite în sânul neamului nostru”, „de la noi prin noiøi pentru noi” circulau cu insistenflæ în presa de atunci din Ardeal.Dar…„munca ce ni se impune e mai grea, rezultatele sunt maimici øi jertfele sunt nemæsurat de mari”. Meritau însæ31.

O activitate economicæ româneascæ nu se putea desfæøura decâtîntemeindu°se pe credite. Cel dintâi, care nu numai cæ øi°a datseama de acest adevær, dar a luat øi inifliative practice, esteVisarion Roman. Cu studii la Mediaø, Târgu Mureø øi Sibiu, absol-vent al cursului teologic de aici, Visarion Roman fusese învæflætorla Ræøinari. Între 1857°1858 redacteazæ „Telegraful Român”, apoi„Amicul øcolii”, „Albina Carpaflilor”. Este primul bibliotecar al„Astrei”. Un om întreprinzætor øi plin de idei. La 24 aprilie 1867,el înfiinfleazæ la Ræøinari, unde era învæflætor, o societate depæstrare øi împrumut, cu un capital din cote de câte 50 de florini.„Se pot înfiinfla øi la români asemenea institute îndatæ ce vor fioameni care vor øti cum sæ se apuce de lucru” – scria V. Roman.Oameni însæ nu prea erau. El însuøi pleacæ, se pare la Viena în1869, unde audiazæ câteva cursuri la Academia Comercialæ. În1870 e la Bucureøti ca invitat al lui Ion C. Brætianu. Studiazæstatutele bæncilor sæseøti øi ungureøti. Ideea lui era sæ înfiinflezeun institut de credit pentru tofli românii. „În fafla trebuinflelornoastre numeroase øi ardente øi a letargiei de care poporul nostrutot mai e cuprins, institutul înfiinflând are sæ fie compus în æstmod ca, pe lângæ atingerea scopului sæu particular, sæ deøtepteøi sæ nutreascæ spiritul de asociere în poporul nostru, færæ de careel nu poate sæ aibæ viitor”. Aøa îi explica el lui Iacob Bologa în

116600 l ION BULEI

Cu un cuvânt, bæncile erau nervul economic al întregii bur-ghezii române ardelene, ajutând°o, cu mijloacele lor, sæ se susflinæîn concurenfla ei cu mai puternicele burghezii maghiare sau sæseøti.Øi nu doar pe teren economic. Ele devin øi mijloacele de susflinerea politicii activiste româneøti. La succesul din alegerile parla-mentare din 1906, când Partidul Naflional trimite în Dietæ 15deputafli, bæncile øi°au dat contribuflia lor. În comitatul Arad, graflieøi institufliei de credit „Victoria”, în 4 circumscripflii electorale din7 au câøtigat românii, iar la Ineu, candidatul român n°a cæzut decâtla o diferenflæ de 43 de voturi. În Caraø°Severin, „Lugojana” dinLugoj, „Oravifleana” din Oravifla, „Fægæfleana” de la Fæget aucontribuit la succesul în 5 circumscripflii electorale. Øi alegerealui Aurel Vlad în comitatul Hunedoara datoreazæ ceva bæncilor.„Ardeleana” de la Oræøtie, „Criøana” din Brad, „Haflegana” de laHafleg, „Grænicerul”din Dobra ø.a. Pentru cæ la fel era pretutindeni,orice alegere øi, mai ales, orice victorie în alegeri, presupuneacheltuieli.

Îndatæ dupæ 1906, au fost create încæ 14 bænci româneøti laBaia Mare, Sasca Montana, Panciova, Teiuø, Târnæveni ø.a. Alte14 instituflii bancare øi°au sporit cifra de afaceri: la Lugoj, Braøov,Agnita, Beiuø, Buteni, Cluj, Cernatu, Toplifla, Ineu ø.a. În septem-brie 1906, la conferinfla de la Sibiu, s°a realizat o unitate a tuturorbæncilor româneøti, sub numele de „Solidaritatea”. Izbândæînsemnatæ care læsa sæ se întrevadæ o prosperare mai pronunflatæîn anii urmætori.

Dar øi o creøtere reacfliei ungureøti. În comuna Pui, dincomitatul Hunedoara, românii au înfiinflat o societate pe acfliunide economii øi de credit. I°au zis „Puiana”, dupæ numele locului(aøa era obiceiul). Tribunalul din Deva a refuzat s°o înregistrezesub acest nume. Decizia tribunalului din 26 noiembrie 1906 esteconfirmatæ de Curtea de Casaflie din Cluj pentru cæ nu fusesefolosit numele maghiar al localitæflii, ci cel românesc, neautorizat.Aøadar, nu Pui, ci Puj (!).

„Budapesti Hirlap” øi „Magyar Villág” publicæ în martie øi iulie1903 violente atacuri la adresa „muncii de sobol” a bæncilorromâneøti øi sæseøti „subminærii conøtiente” a politicii naflionalemaghiare. „Szegedi Hirado”, în acelaøi an, scria cæ bæncileromâneøti erau subvenflionate din România (ceea ce nu eraadeværat), dupæ cum cele sæseøti primeau milioane de la bæncilegermane. „Bæncile noastre maghiare nu pot face concurenflæ insti-


adicæ 7,86%. Faflæ de suma totalæ a bilanflului pe 1900, bæncileromâneøti reprezentau doar 1,18%, ceea ce demonstra mijloacelelor mai reduse. În 1905 situaflia se amelioreazæ, din 3.771 bæncidin Ungaria øi Transilvania, 150 erau româneøti, adicæ 4% øi,respectiv, 8%. Evident, institufliile de credit maghiare se bucuraude sprijinul statului. Ele erau centralizate, conduse fiind deCentrala însoflirilor de credit „Országos Központi Hitelszövetkezet”.La români, bæncile aveau øi ele o organizaflie centralæ proprie,„Solidaritatea”, creatæ la 16 iulie 1907, dupæ ce conferinflele din1901, 1903, 1905, 1906 pregætiseræ aceastæ necesaræ acfliune (Parte-nie Cosma este sufletul ei). Posibilitæflile sale nu erau însæ mari33.

Aøa cum erau, aparent færæ forflæ (în comparaflie cu marilebænci, desigur), institufliile bancare ale românilor erau cei maiimportanfli factori ai dezvoltærii lor economice sub asuprireaaustro°ungaræ. Erau, totodatæ, reazemul de nædejde al luptei naflio-nale româneøti. „Institufliile noastre bancare nu sunt, în primulrând, întreprinderi de afaceri, ci instituflii naflionale, care auscopuri etnice” – o declaræ „Revista economicæ” de la Sibiu înianuarie 1906. Ele ofereau importante subvenflii pentru susflinereaculturii române. În 1905, ele acordaseræ acestui scop 90.464 co-roane. În 1907, numai banca „Criøana” de la Brad a donat 50.000de coroane pentru transformarea gimnaziului secundar din Bradîntr°unul mærit øi cu opt clase. Bæncile erau acelea care acordauromânilor creditele necesare pentru a cumpæra pæmânturile scoasela licitaflie sau vândute prin parcelæri. În februarie 1906, locuito-rii comunei Buciumi, din comitatul Sælaj, au cumpærat moøiaKeszthelyi cu 130.000 de coroane. Banii îi dæduse banca „Silvana”din Øimleul°Silvaniei. „Trebuie perseverat mai departe pe acestdrum, pentru cæ puterea aparfline aceluia care este stæpânul pæ-mântului” – scria presa româneascæ. Øi faptul avea, færæ îndoialæ,semnificaflia lui, dincolo de interesul economic imediat. La acestebænci gæseau flæranii români mijloacele de susflinere øi dezvoltarea gospodæriilor lor, aici gæseau mai ales sprijin meøteøugurile,industriile øi comerflul românilor. Ele ofereau o existenflæ siguræøi comodæ celor aproximativ 600 de funcflionari români øi fami-liilor acestora (bæncile româneøti angajau, fireøte, funcflionariromâni). Mulfli din aceøti funcflionari absolviseræ øcoli superioarecomerciale, academii sau universitæfli øi institufliile bancareasigurau øi astfel, în fiecare an, o creøtere a rândurilor intelec-tualitæflii româneøti ardelene, øi aøa bine consolidatæ.

116622 l ION BULEI

„Simbolul cel mai mare al fericirii unui neam este libertateanaflionalæ cu toate atributele ei” – spunea un fruntaø al românilorardeleni la Conferinfla naflionalæ de la Sibiu din 5 aprilie 1910.Aceastæ libertate – posibilitatea dezvoltærii neîngrædite a fiinfleilor naflionale, a limbii, datinilor øi credinflei – este tot ceea ce lipsearomânilor aflafli sub coroana bicefalæ. Pentru dobândirea ei, fiinfladeterminærii proprii avea un rol însemnat; vrerea aceea de a fi eiînøiøi pe un pæmânt unde se næscuseræ ei ca popor øi încæ multînainte de a veni unii øi alflii cu pretenflii istorice de întâietate.Românii ardeleni, mai bine zis conducætorii lor, nu erau unifli. Nuîn hotærârea de a se împotrivi asupritorilor (renegafli au fostdesigur, dar excepfliile, de obicei, întæresc contrariul lor), ci în caleade urmat. „Activism” sau „pasivism”, acestea erau opfliunile româ-nilor. Sæ participe la viafla politicæ a Transilvaniei anexatæUngariei, recunoscând implicit øi aceastæ „unire”, sau sæ se abflinæ,boicotând°o? Cea de a doua cale avea de partea ei mai multædemnitate, cea dintâi oferea însæ avantajele încercærii de a îmbu-nætæfli o situaflie deja datæ. Problema s°a pus chiar de la început,încæ din toamna anului 1865, când împæratul dizolvæ Dieta de laCluj øi cere alegerea alteia, pe alte baze electorale, mai restrânse,øi cu un scop øtiut: uniunea Transilvaniei cu Ungaria. MitropolitulAndrei Øaguna, figura centralæ a românilor în acel moment, el øicercurile clericale din jurul lui øi fruntaøii români laici din Sibiusunt de pærere sæ se participe în continuare la treburile politice,sæ nu cedeze altora locul ce li s°ar fi cuvenit lor øi neamului româ-nesc. Mulfli avocafli, profesori (dar øi oameni de afaceri øi negustori),având în frunte pe G. Barifliu øi Ioan Rafliu, nu acceptæ o atarecale. Li se pærea de la început o cedare øi o recunoaøtere. Øi eipun bazele unei noi miøcæri naflionale din rândurile conduceriicæreia vor sæ excludæ cercurile clericale. Ei sunt „pasiviøtii”. Întreei øi cei dintâi se duce de la început o aspræ înfruntare. Din pæcate,spre paguba luptei comune. Divergenfla de pæreri determinæ o slabæ

tutelor de bani ale naflionalitæflilor, nici agilelor øi avantajoaselorbænci româneøti øi nici bogatelor bænci sæseøti”. În ianuarie 1904,„Pesti Hirlap” scria cæ bæncile româneøti sunt periculoase, pentrucæ „sunt cu mult mai cinstite øi mai umane decât bæncile micimaghiare” ø.a.

În mai sus menflionata carte a lui Huszár Antal, bæncileromâneøti sunt privite ca o mare primejdie „din punctul de vedereal politicii maghiare”. Øi atunci, el propune revizuirea statutelorlor (de ex. a paragrafului care asigura bæncilor dreptul de a vindeacfliunile nu numai acelor pe care era îi considera ca acflionari,dar øi altora). Deoarece directorii generali ai bæncilor româneøtinu træiau exclusiv din aceastæ funcflie, ci aveau altele, plætite (deobicei erau avocafli, protopopi, preofli ø.a.), propunea sæ li seinterzicæ dreptul de a ocupa øi altæ funcflie decât aceasta. Trebuiasæ li se cearæ conducerilor celor douæ biserici române ca slujitoriilor sæ nu primeascæ funcflii în cadrul bæncilor. Ministerul Culte-lor øi Instrucfliunii Publice urma sæ interzicæ acelaøi lucruprofesorilor øi învæflætorilor. Toate bæncile trebuiau sæ ia denumiriungureøti, dupæ cum ungureøti deveniseræ øi numele localitæflilor(legea din 1898, articolul IV, paragraful 5). Toate institufliilebancare maghiare, centrale øi de provincie, urmau sæ nu maiacorde avantaje de scont bæncilor româneøti. Nici o institufliepublicæ, oræøeneascæ sau comitatensæ, nu mai putea depune sprepæstrare fondurile lor la bæncile româneøti. Aceste bænci erau silitesæ dispunæ de un capital iniflial de cel puflin 400.000 de coroane,iar membrii comitetelor de direcflie 10.000 de coroane caufliune sauipotecarea averilor lor imobiliare în valoare de aceastæ sumæ (sesconta pe puflinætatea averilor româneøti). În flinuturile locuite deromâni, urmau a se înfiinfla bænci maghiare, care prin facilitæflide credit øi posturi bine plætite ar fi concurat bæncile româneøti(øi Huszár Antal stabilea amænunflit criteriile de organizare aleacestor bænci). În sfârøit, propunea desfiinflarea „Solidaritæflii”,uniunea bæncilor româneøti.

116644 l ION BULEI X

„PASIVISM” SAU „ACTIVISM”?

viafla de Institutul Albina, de arhidiocezæ, de „Astra” øi de luptanaflionalæ. A avut norocul sæ fie øi tatæl unui copil talentat, LuciaCosma, „privighetoarea Ardealului”, una din cele mai særbætoritesoprane pe scenele operelor din Viena, Londra, Paris, Milano,Bucureøti. Partenie Cosma este cel care ia inifliativa unirii româ-nilor în lupta lor politicæ. În casa lui are loc, la 17 octombrie 1880,o consfætuire confidenflialæ cu George Barifliu øi tot aici s°a decisconvocarea conferinflei din mai 1881. Pæcat cæ dupæ 1884, PartenieCosma se retrage din activitatea politicæ.

Unirea forflelor în 1881 are efecte pozitive. Din însærcinareaconferinflei de la Sibiu, George Barifliu redacteazæ cunoscutulMemorial, publicat în limbile românæ (2.000 exemplare), francezæ(750), maghiaræ (700), germanæ (600), o vie protestare contradualismului: „Nafliunea românæ niciodatæ øi în nici o împrejurarenu se va putea împæca cu sistema dualistæ, ci va insista cu perse-verenflæ demnæ pentru realizarea exactæ, sinceræ øi bine garantatæa programei sale, cuprinsæ în cele nouæ puncte ale programuluipartidului (stabilite în 1881)”.

Împotriva forflei politice reunite ale românilor, autoritæflileungureøti riposteazæ. În 1881, doar un singur deputat se alege cuprogramul P.N.R. – generalul Traian Doda din Caransebeø, careîn semn de nemulflumire, îøi dæ demisia. În 1883, când FranzJoseph viziteazæ Seghedinul, cheamæ la el pe cei doi mitropolifliai bisericii române øi le face aspre mustræri pentru politica anti-dualistæ a românilor. Un an mai târziu, se înfiinfleazæ societateaE.M.K.E. (Erdélyrészi magyar Közmülveladési Egyesület –Societatea transilvanæ de culturæ maghiaræ) cu precise scopuri demaghiarizare.

Dar jocul de reacflie°contrareacflie continuæ. Tot în 1884 aparela Sibiu „Tribuna”. Deviza ei: „Soarele pentru tofli românii, de laBucureøti ræsare”, dupæ fericita expresia a lui Ioan Slavici.Inifliatorii „Tribunei” sunt Ioan Slavici øi prietenul sæu cu numegermanizat, Ioan Bechnitz, nepotul unui negustor trecut în timpulrevolufliei de la 1821 de la Bucureøti la Sibiu. Bechnitz, dupæmærturisirea lui Slavici, este cel care a ales numele ziarului, carea hotærât formatul, literele, maniera de redactare, ortografia, carecitea totul înainte de a intra în tipar, aducea informaflii de tot felulø.a. Administrator al Institutului tipografic e numit Aurel Brote,directorul bæncii de asigurare „Transilvania”. Dificultæflile


rezistenflæ în 1867 øi 1868, când se constituie øi statuteazædualismul. În afara actului de protest de la 3/15 mai 1868, nici oacfliune mai importantæ. La o conferinflæ a fruntaøilor politici dinBanat øi pærflile vestice ale Transilvaniei (pærflile ungureøti), flinutæla Timiøoara la 26 ianuarie / 7 februarie 1869, se înfiinfleazæPartidul Naflional al românilor din Banat øi Ungaria, în fruntecu Alexandru Mocioni (1841°1909), care proclamæ ca tacticæ politicæ„activismul”. Nu trece nici o lunæ øi la 23°24 februarie / 7°8 martie,la o conferinflæ, la Miercurea Sibiului, fruntaøii românilor dinTransilvania propriu°zisæ creeazæ Partidul Naflional Român dinTransilvania. În fruntea lui, un comitet din 25 de persoane øi unpreøedinte, Ilie Mæcelariu (1822°1891). Tactica folositæ: „pasivis-mul”. În consecinflæ øi un program adecvat: redobândirea autono-miei Transilvaniei øi deci nerecunoaøterea dualismului. Øi tot înconsecinflæ: la 22 martie / 3 aprilie 1869, partidul lui Ilie Mæcelariue interzis de autoritæflile maghiare, pentru cæ, dupæ legeanaflionalitæflilor din anul precedent, nici o naflionalitate n°aveadreptul la „un partid naflional” propriu.

Divizarea forflelor politice româneøti în douæ partide, distrugeunitatea de acfliune, mai bine zis, consfinfleøte lipsa ei. Intereseleromâneøti, la nivelul organelor maghiare constituite, nu suntreprezentate decât de puflinii deputafli aleøi în Banat øi pærflileungureøti (Criøana) øi de mitropoliflii øi episcopii români, ortodocøiøi unifli, membri de drept în Casa Magnaflilor (Casa de sus).Opoziflia românilor la legea Tréfort, din 1879, nu e o opoziflie bineorganizatæ. Øi erau de aøteptat alte atacuri la adresa naflio-nalitæflilor.

Conducætorii românilor se hotæræsc, în sfârøit, sæ se uneascæ.Între 30 aprilie / 12 mai øi 2/14 mai 1881, se fline la Sibiu conferinflacercurilor electorale româneøti din Transilvania, Banat, Criøanaøi Maramureø. 141 de delegafli. Ei decid unirea celor douæ partideromâneøti într°unul singur, în fruntea cæruia îl pun pe PartenieCosma (1837°1914), care pe atunci era avocatul (în curând øidirectorul) Bæncii „Albina” din Sibiu. Un om energic acest avocatdin Beiuø. Fæcuse facultatea la Budapesta, lucrase în cancelariaavocaflialæ a lui Em. Gojdu (øi secretar al acestuia), redactor la„Concordia”, primul preøedinte al societæflii academice literare„Petru Maior”. În 1872 fusese ales deputat în cercul Beiuøului,reales dupæ aceea. La Sibiu se stabileøte în 1876 øi aici îøi va lega

116666 l ION BULEI

la situafliunea românilor din Transilvania øi Ungaria”, tradus înpatru limbi øi difuzat în 1.800 de exemplare. La acest memoriu,studenflii unguri vor ræspunde, færæ sæ convingæ. Acestui ræspunsîi dæ A.C. Popovici, pe atunci student la Graz (împreunæ cu colegiisæi) strælucita „Replicæ”: 180 de pagini, redactate în cinci limbi(românæ, francezæ, germanæ, englezæ øi italianæ), în 12.000 deexemplare, scrise cu mare vigoare, înfæfliøând pe larg întreagaproblemæ a românilor ardeleni. „Replica” s°a bucurat de un ecouneobiønuit în Europa øi ungurii nu mai ræspund cu un alt memo-randum, ci cu forfla. A.C. Popovici e condamnat la 4 ani închisoareøi 5.000 florini amendæ. Colegii lui la câte un an închisoare5.

Succesul „Replicii” determinæ conducætorii luptei naflionaleromâneøti sæ acflioneze mai energic. La conferinfla P.N.R. de laSibiu, din ianuarie 1892, se hotæræøte redactarea unui „Memo-randum” cætre împæratul Franz Joseph. 25 de membri suntînsærcinafli cu redactarea lui. Proiectul e întocmit de Iuliu Coroianiu.I se dæ o formæ definitivæ în consfætuirile din 25 øi 26 martie 1892.E tipærit apoi la Sibiu, în româneøte øi în câteva limbi de circulaflie.Øi, la 28 mai 1892, o impunætoare delegaflie de 300 de români(avocafli, profesori, preofli, învæflætori, meseriaøi, flærani ø.a.) cerela Viena sæ fie primitæ de împærat. Prevenit de primul ministrual Ungariei, Szápory Gyula, Franz Joseph refuzæ s°o primeascæ(Carol I øtia cæ împæratul nu°i va primi pe românii ardeleni øi°isfætuise sæ nu se ducæ la Viena). Tot ce mai pot face românii, esæ predea textul caligrafiat al Memorandumului în plic sigilatøefului cancelariei personale a împæratului, baronul Adolf Braun.Franz Joseph refuzæ pânæ øi citirea lui øi trimite plicul nedesfæcutministrului de Interne al Ungariei. Disprefl la suveran? Nu, ciincapacitate de guvernare. Delegaflii, la întoarcere, sunt insultafliøi brutalizafli prin gæri de cætre unguri. Casa lui Ioan Rafliu de laTurda e atacatæ cu pietre (va fi nevoit sæ se mute la Sibiu).

Românii suferiseræ o înfrângere? Aøa scriau ziarele maghiare.Nu lipseau ironiile øi jignirile. Numai cæ, tipærit în broøuræ, înlimbile românæ, maghiaræ, francezæ øi italianæ, Memorandumuldevine cunoscut în toatæ Europa. Autoritæflile maghiare deschido anchetæ judiciaræ împotriva semnatarilor. Conferinfla extra-ordinaræ a P.N.R. din mai 1893 se solidarizeazæ cu ei. Anchetase extinde øi asupra membrilor Comitetului Central al P.N.R.Procesul nu se judecæ decât în mai 1894 (împrejurærile externe


„Tribunei” sunt mari øi la început øi dupæ aceea1. Sunt în primulrând de naturæ financiaræ. Numærul de abonamente era cu totulnesatisfæcætor. Multe dintre ele erau pe nume false, fiindcæ auto-ritæflile persecutau pe cei trecufli în listele de abonafli. „Acela careøtie ce va sæ zicæ a întrefline un ziar, îøi amintea Slavici, va înflelegeneliniøtea d°lui dr. A. Brote, care vedea cum din zi în zi suntemtot mai aproape de situafliunea în care va trebui sæ lichidæm”.„Tribuna” e o pildæ de sacrificiile pe care trebuiau sæ le facæ româniidin Ardeal pentru ziarele lor. În 1884, Eugen Brote era asesorconsistorial, avea o micæ moøie lângæ Sibiu cu unele dintre celemai frumoase vite de præsilæ din Transilvania. Peste câfliva ani,era pribeag. Septimiu Albini, distins cadru didactic, a renunflatla postul de director al øcolii de fete din Sibiu pentru a luaconducerea „Tribunei”, dupæ ce Slavici a intrat la închisoare. Câta dus aceastæ sarcinæ a stat øi el mai mult în temniflæ la Sibiu. Øia ajuns øi el pribeag. Pompiliu Pipoø a ieøit din cancelaria lui IuliuCoroianu ca sæ lucreze la „Tribuna” øi în câfliva ani, s°a ruinat øiel. Ioan Macovei, arestat pentru articolele sale un an øi jumætate,øi°a pierdut sænætatea øi s°a præpædit. Vasile Mangra a fostsuspendat din postul de profesor la seminar pentru cæ n°a vrutsæ°øi înceteze colaborarea la „Tribuna”. „Noi tofli…scria Slavici,ne°am sacrificat carierele, am renunflat la liniøtea noastræ, ne°amtras pâinea de la guræ øi am dat tot ceea ce e mai bun în noi casæ facem «Tribuna» ceea ce este”2. Dar sacrificiile n°au fost în zadar.Nici un sacrificiu, niciodatæ, pentru neamul tæu øi interesulnaflional nu e øi nu va fi în zadar.

Cu „Tribuna” atitudinea românilor ardeleni devine mult maicombativæ. Lupta naflionalæ iese din „consfætuirile intime”. „Ea ehotærâtæ (acum) de cei mulfli, care stau în continuæ atingere cumasele mari ale poporului, pe care nu le poate stæpâni decât acelacare fline seama de pornirile lor legitime”3. La 7 martie 1887, oconferinflæ a P.N.R. la Sibiu, hotæræøte ca pe viitor, tactica pasi-vismului sæ fie adoptatæ de toatæ lumea, deci øi în Banat, Criøana,Maramureø4. Preøedinte este ales G. Barifliu, iar I. Slavici secretar.Pentru susflinerea luptei ardelenilor, în decembrie 1890 laBucureøti ia fiinflæ Liga culturalæ, care, treptat, îøi va crea filialepretutindeni în Regat øi în unele centre universitare de la Paris,Berlin, Roma, Londra, Bruxelles ø.a. Ea va publica în 1891cunoscutul „Memoriu al studenflilor universitari români privitor

116688 l ION BULEI

La 1878, Nicolae Stævroiu propunea activismul la Conferinflaelectoralæ de la Sibiu. Cum susflinea el propunerea? Pasivismul,prin rezistenfla ce o presupunea, stârnea reacflia guvernelor ungareîmpotriva românilor. „Nimeni nu poate aøtepta de la contrarul sæude luptæ favoruri, ci numai lovituri”. Neparticiparea românilor laviafla politicæ nu°øi aræta efectele la nivelul politicii generale astatului maghiar, pentru cæ românii n°aveau nici o aristocraflieputernicæ, nici o burghezie influentæ. Erau multe circumscripfliiîn care alegætorii români alegeau candidafli unguri øi saøi, careapoi, ca deputafli, votau în parlament „cele mai stricæcioase legipentru români”. De ce îi alegeau? În lipsa unui candidat român,votau øi ei pe cine gæseau, într°o completæ orbire. Øi atunci, NicolaeStæværoiu recomanda activismul. Românii vot putea astfel sæ seapere în parlamentul flærii în auzul tuturor. „Øi dacæ reprezentanflaflærii ar ræmânea surdæ la plângerile noastre, le va auzi Europa”.Românii trebuie sæ ocupe locul meritat de ei øi în viafla politicæ,nu numai în culturæ, în economie. Alegætorii români n°ar mai fifost „pradæ øi jertfæ corupfliunii stræine”. Se va strânge legæturadintre „inteligenfla” (recte intelectualitatea) românæ øi popor. Prinactivism, s°ar recunoaøte implicit uniunea Transilvaniei cuUngaria øi deci, pierderea autonomiei Transilvaniei? Nu, pentrucæ „dacæ existenfla nafliunii române ar depinde de autonomiaTransilvaniei, ar fi foarte trist pentru noi, românii”. Într°adevær,românii din Transilvania nu erau nici jumætate din numærulromânilor din Austro°Ungaria. Autonomia pentru Transilvania arfi însemnat salvarea doar a românilor transilvæneni. Ceilalfliurmau a fi sacrificafli? „Aceastæ procedare ni se pare prea puflinnaflionalæ, cæci are prea puflinæ considerare cætre fraflii noøtri dinalte pærfli” (din Banat, Criøana, Maramureø). N. Stæværoiu aveadreptate. Chestiunea de autonomie a Transilvaniei flinea øi decelelalte naflionalitæfli ce o conlocuiau, flinea de schimbarea legiielectorale øi de alte reforme. Nu se putea pur øi simplu punesemnul egalitæflii între ea ca øi chestiunea naflionalæ româneascæ?

Unde era neajunsul activismului? Acolo, cæ ducea la recu-noaøterea unei stæri de fapt, acea existentæ, care era total nefavora-bilæ românilor. Activismul era unica politicæ, spunea Stæværoiu,„care ne°ar putea duce la complanare cu ungurii, de care suntemlegafli prin interese de existenflæ”. Sigur cæ „o complanare” cuungurii era binevenitæ, dar în ce condiflii?


øi interne nu erau favorabile). Judecætorii, procurorii, grefierii ø.a.tofli erau maghiari. Întreaga acfliune stârneøte mare vâlvæ, între-flinutæ cu abilitate øi încurajatæ de la Budapesta. Cauza românilortransilvæneni devine o cauzæ europeanæ. „Ceea ce se discutæ aici– declara I. Rafliu judecætorilor sæi de la Cluj – este însæøi existenflapoporului român”. Or, „existenfla unui popor nu se discutæ, seafirmæ!…”Øi mai departe: „Suntefli stæpâni pe persoana noastræfizicæ, dar ceea ce væ scapæ este conøtiinfla naflionalæ a poporuluiromân”. Românii transilvæneni, ei înøiøi, devin mai conøtienfli desoarta lor øi de destinul lor. Autoritæflile maghiare, în loc sæ înæbuøemiøcarea naflionalæ, creau martiri øi o întefleau. Drumul acuzaflilorîn proces spre Cluj a fost un marø triumfal. La Copøa, în garæ,10.000 de români, la Blaj, la Cluj (aici, în ziua deschiderii procesu-lui erau 30°40.000). „Cine n°a væzut în acea dimineaflæ mulflimeaimensæ care însoflea de la hotel «Ungaria» la localul Tribunaluluipe membrii Comitetului naflional, cu strigæte de «sæ træiascæ», cinen°a væzut mai târziu – dupæ prima øedinflæ – în grædina Bánffy,o mulflime de 20.000 de români, venifli printre toate armatele øirigorile poliflieneøti, din toate pærflile acelui flinut, aclamândîmbætafli de entuziasm pe doctorul Lucaci, cine n°a væzut femeileîngenunchind øi cerând de la Dumnezeu, cu mâinile împreunate,redarea patriei oprimate, acela nu øtie ce înseamnæ entuziasmulunui popor”. Aøa scria ziaristul italian Roberto Fava. În astfel deîncercæri, conøtiinfla naflionalæ aræta cæ, într°adevær, era o prezen-flæ vie în mijlocul vieflii de zi cu zi a românilor. Puteau fi condamnaflinumeroøi fruntaøi ai românilor, putea fi interzisæ activitatea P.N.R.(a øi fost, prin hotærârea guvernului maghiar din 16 iunie 1894,pe motiv cæ partidul n°avea statute!), câøtigul pentru cauza naflio-nalæ românæ era mare. Pasivismul nu însemna, ipso facto, o maislabæ acfliune politicæ. Nu era decât o retragere din luptele parla-mentare – øi aceasta parflialæ. Era, cum scria Huszár Antal, defapt „manifestarea liberæ a activitæflii politice a poporului român”6.Iar activismul, dupæ acelaøi, era „acea tendinflæ care are drept scopca politica activistæ, promovatæ sub conducerea românilor extre-miøti, manifestatæ øi afirmatæ pânæ acum færæ piedici, în cadrulPartidului Naflional Român, sæ fie pusæ – în interesul alegeriicandidaflilor extremiøti ai naflionalitæflii române – sub egida politiciipotrivnice statului ungar”.

117700 l ION BULEI

sistema dominatoare øi maximalæ de stat”8. Situaflia românilor dinTransilvania devenise din rea øi mai rea. Øi Barifliu crede cæmotivele pentru menflinerea pasivismului nu numai cæ n°auîncetat, dar au sporit. Românii ar fi participat la viafla politicæ dacæar fi existat o Dietæ a Transilvaniei, cum existæ în alte provinciiale imperiului. Dar transilvænenii sunt trimiøi într°o Dietæ aUngariei, la Budapesta, unde n°au ce cæuta, øi unde, dacæ se duc,tot nu sunt luafli în seamæ.

„Pasivismul” øi „activismul” erau douæ faflete ale aceleiaøi luptenaflionale. Vremea øi împrejurærile politice din Ungaria le ceru-sera când pe una, când pe cealaltæ, pânæ când, la începutul veacu-lui, activismul cucereøte cea mai mare parte a luptætorilor naflionaliardeleni. Era øi o altæ generaflie. Erau oamenii care simfleau nevoiaunei afirmæri directe în politicæ, oameni care nu mai voiau sæaccepte mijloacele tradiflionale acolo unde simfleau cæ luptanemijlocitæ era mai indicatæ. Când generaflia lui Barifliu øi Raflius°a stins, noii luptætori naflionali au pornit pe calea unei confrun-tæri deschise. Ei vorbeau nu doar în numele unei nafliuni românecare în Transilvania îøi cæuta sporirea identitæflii proprii øi voiasæ reziste tendinflelor de asimilare ale opresorilor. Ele îøi ridicauglasul în numele unei nafliuni foarte conøtientæ de sine øi siguræde posibilitæflile ei.

Europa era, atunci mai mult ca oricând înainte, o Europæ amonarhiilor constituflionale øi a democrafliilor parlamentare careaveau parlamentul în centrul vieflii politice. Pe urmele marilorpopoare din Occident, românii dezvoltaseræ o viaflæ politicæ parla-mentaræ de valoare. Deputaflii øi senatorii din Bucureøti n°aveaude ce sæ se simtæ inferiori omonimilor lor din marile centreeuropene ca flinutæ øi valoare intelectualæ a dezbaterilor, chiar dacæalegerea lor în forul legislativ continua sæ ræmânæ tributaræ crite-riilor cenzitare. Clasa conducætoare româneascæ avea flinutæ euro-peanæ. Take Ionescu, P.P. Carp, Em. Costinescu sau D.A. Sturdza,ca sæ dæm câteva exemple, se miøcau în largul lor pretutindeni.Aveau peste tot cunoøtinfle øi trecere øi puteau trata cu dezinvol-turæ orice problemæ importantæ europeanæ. Pentru ei, Româniaera limpede o flaræ a acestei Europe, atât de cunoscutæ lor, øiîmpærtæøea destinul acesteia.

Luptætorii naflionali ardeleni din noua generaflie de la sfârøitulsecolului al XIX°lea øi începutul celui urmætor, bine pregætifli


În acelaøi an, 1878, øi cu prilejul aceleiaøi Conferinfle aromânilor de la Sibiu, George Barifliu motiva tactica pasivismului,a rezistenflei pasive. Douæ fuseseræ motivele adoptærii ei: desfiin-flarea autonomiei Transilvaniei øi uniunea ei forflatæ cu Ungaria,prin „cælcarea în picioare a dreptului de existenflæ politicæ a nafliuniiromâneøti în acest Mare Principat”. Afirmafliei cæ un singurdeputat din Dieta Ungariei, cu talentele øi cu genialitatea unuiO’Connel din Irlanda ar putea face minuni pentru nafliunearomânæ, Barifliu îi ræspunde cu întrebærile: „Unde este MagnaCharta, unde Habeas Corpus, acei heruvimi pæmânteøti ailibertæflii civile øi politice din Anglia?” Unde e dreptul neflærmuritde adunare (meeting) øi reuniuni, unde libertatea absolutæ apresei? ø.a .Øi concluzia lui era cæ færæ toate aceste libertæfli, soartaunui O’Connel în parlamentul Ungariei nu putea fi decâtcaptivitatea. „În sclavie nu încape nici un O’Connel”. S°a îndepær-tat intelectualitatea de popor prin pasivism? Nu, ci poporul s°aîndepærtat de acei intelectuali care au admis colaborarea cu unguriiøi autoritæflile ungare, acceptând dualismul. În timpul alegerilor,au fost destui alegætori români care au votat cu candidaflii unguri,dar, dacæ aøa s°a întâmplat, de vinæ a fost marea corupflie caredomnea în campaniile electorale din Ungaria (beflii plætite cu maredærnicie de candidafli, împærflirea de mari sume de bani, presiuneputernicæ îndreptatæ contra preoflilor – inclusiv aruncarea lor întemniflæ – promisiuni mincinoase de câøtigare a proceselor pen-dinte, promisiuni de înaintæri în funcflii, ameninflæri de destituireø.a.). Nu tofli rezistau în fafla acestei avalanøe de îmbieri øi ame-ninflæri, ceea ce era foarte adeværat. De regulæ, nu candidafliiromâni erau cei preferafli de autoritæfli, chiar øi atunci când arætaupoziflia lor „guvernamentalæ”, ci tot cei unguri. De aceea se øialegeau aøa de puflini deputafli români în parlamentul ungar. ØiBarifliu avea aspre cuvinte pentru aceøti politicieni români care,„sub niøte pretexte mizerabile de «interese locale», spærgeausolidaritatea naflionalæ.

Omul politic ardelean credea cæ orice ar face românii, ei tot„inamici ai statului” ar fi considerafli. „Curat øi ræspicat ni s°a spus,la diverse epoce, iar mai ales acum, de curând, cæ crima cea maimare øi mai nesuferitæ a românilor este cæ se nasc români øi ræmânromâni, nu vreau nici sæ se germanizeze (1857), nici sæ se maghia-rizeze (1843/9, 1867, 1877). Nimicirea noastræ naflionalæ o cere

117722 l ION BULEI

øi aøa færæ sorfli de izbândæ? Ræspunsul era unul singur: o maistrânsæ legæturæ a românilor ardeleni cu cei din regatul liber.

„Prin satele româneøti, în multe colibe atârnæ pe perete portre-tul regelui României, parcæ el ar fi adeværatul suveran asuprainimelor române” – scria „Budapesti Hirtop” la 5 august 1908. „Decâte ori se face o excursie de la Curtea din Sinaia în Ardeal,ospitalitatea românilor îmbracæ coloritul omagiului”9. În opiniapublicæ a românilor de dincolo de Carpafli, conøtiinfla unei unitæflide destin cu românii liberi era nu doar un sentiment platonic, citot mai clar conturat, opfliunea viitorului. Pentru cine avea îndoieli,manifestæri ca acelea prilejuite de Expoziflia Naflionalæ din 1906de la Bucureøti trebuiau sæ fie definitiv revelatoare. Guvernanfliiunguri, ei înøiøi, sesizaseræ de mult pericolul, dat multora nu lise pæruse atât de iminent pe cât a început sæ li se paræ la începutulacestui veac. „Ceea ce se numea pânæ acum o cestiune a naflionali-tæflilor, astæzi a pornit pe povârniøul separafliunii, servind cauzairedentismului, Chemarea conservativæ a Ungariei istorice esteacum sæ se organizeze întru apærarea unitæflii flærii” – scria„Budapesti Hirlap” în 190810.

Un om politic, Bethlen Øtefan, era mai inteligent øi mai pæ-trunzætor în observafliile sale. Pentru el, „chestiunea de naflionali-tate românæ” în Transilvania øi Ungaria avea drept primæ øiprincipalæ cauzæ formarea Regatului independent român (Aicigreøea, fireøte, pentru cæ românii ciscarpatini nu aøteptaseræ sæse proclame regat liber fraflii lor de la sud øi ræsærit de Carpafli,ca sæ°øi dea seama cæ sunt români). Nu greøea însæ când afirma:„cæ este imposibil sæ°øi imagineze cineva impresia psihologicæ cea putut sæ producæ acest fapt în sufletul românilor noøtri din patrie(Ungaria – n.n.). În ziua când s°a næscut regatul român […],valoarea patriei ungare s°a diminuat în ochii lor pe lângæ forma-fliunea de stat ce le°a prezentat°o România independentæ, undenafliunea nu trebuie sæ se mulflumeascæ cu o parte a drepturilor,ci are plenitudinea drepturilor, ba încæ øi mai mult, plenitudineaputerii” øi, în mæsura în care s°a înælflat în ochii românilor dinTransilvania øi Ungaria, prestigiul României independente înaceeaøi mæsuræ, ei nu s°au mulflumit doar cu „un caracter agresivfaflæ cu rasa maghiaræ”. Ce însemna aceastæ „nouæ politicæ”? Sæcreeze „în partea ræsæriteanæ a Ungariei” un teritoriu unitar dinpunct de vedere social, apoi cultural øi, pe cât era posibil, lingvistic,


intelectual, cu educaflie temeinicæ de øcoalæ, nu se simfleau inferiorioamenilor politici din Ungaria. Credeau cæ mult mai bine pot apærainteresele româneøti în chiar parlamentul ungar, acolo unde seluau deciziile. Øi discursurile lui Alexandru Vaida, Iuliu Maniu,Vasile Goldiø, A.C. Popovici, Miron Cristea ø.a. o dovedesc cuprisosinflæ. Problemele româneøti dobândesc o nouæ audienflæ øiajung a fi mai temeinic cunoscute. A scrie în presa româneascæarticole, a organiza întruniri øi a vorbi în cadrul lor, ca sæ nereferim doar la aspectele aparente ale politicii, avea o mare valoareîn ridicarea politicæ a maselor largi româneøti. Nu se impuneauînsæ doar prin aceasta lumii politice europene. Românii voiau sæ°øispunæ pæsul lor pretutindeni, transformând o datæ în plus cauzaromânilor transilvæneni într°una nu doar a lor înøile sau a statuluiungar øi a Imperiului austro°ungar, ci a Europei. Parlamentul dela Budapesta nu însemna desigur Europa, dar era încæ o fereastræde pætrundere în interiorul ei.

Activismul era, în altæ ordine de idei, o formæ mai eficace deconøtientizare a românilor, era o cale mai siguræ de a strângelegæturile de solidaritate naflionalæ. Contactul direct cu maselealegætorilor români, ræspândirea ideilor programatice româneøtiîn timpul campaniilor electorale, alegerile ca atare, care puneausentimentele naflionale în acfliune, obligând la acfliuni de conøti-inflæ, toate pledau pentru dreptatea cauzei activiste.

La mijloc mai era øi altceva. La cumpæna veacurilor al XIX°leaøi al XX°lea, politica de maghiarizare a guvernanflilor de la Buda-pesta ia amploare øi îmbracæ forme mai directe. Era o ofensivæcæreia nu i se putea riposta decât cu energie. Trebuia schimbatceva în atitudinea politicæ de pânæ atunci, ca sæ se poatæ opunevalului de maghiarizare ce se reværsa peste naflionalitæflile dinUngaria. Fireøte, sub orice formæ s°ar fi dus lupta naflionalæ, eaînsemna o ripostæ. Dar de ce sæ nu fie întâmpinate legile opresoarecu împotrivire din chiar stadiul de pregætire a lor øi de votare, înauzul tuturor factorilor politici ai statului ungar? De avut în vedereeste øi un alt factor, aparent de viitor îndepærtat, dar numaiaparent. Programatic, Partidul Naflional Român nu putea sæ maisusflinæ ideea mai veche a autonomiei Transilvaniei. Pentru cæatunci, care urma sæ fie soarta românilor din Banat, Criøana,Maramureø? Se øi renunflæ la aceastæ prevedere programaticæ laConferinfla de la Sibiu. Cu ce urma sæ fie înlocuit acest deziderat

117744 l ION BULEI

opiniei publice europene în spatele cæreia politica de opresiunesæ ia amploare, dupæ cum a øi luat.

Ele exprimau o realitate, intens træitæ. Un pierdut al lupteinaflionale, Grigore Moldovan, cæruia statul ungar îi dæduse un postde profesor la Cluj în schimbul loialitæflii sale øi ca prefl al acesteia(orice pædure are øi uscæturi), exprima un adevær atunci când scriadespre programul luptætorilor naflionali români cæ el nu era altcevadecât o creaflie ad°hoc menitæ „sæ ne acoperim contactul cuRomânia øi sæ disimulæm tendinflele noastre revoluflionare”. În fapt,scria el, nimeni nu se entuziasma de idei ca „autonomia Ardealu-lui” sau „stat federalistic ungar” øi tofli aøteptau legæturile tot maistrânse cu regatul român”13.

Prezenfla acestor deputafli ai naflionalitæflilor în parlamentuldin Budapesta a provocat destule reacflii, unele violente, din parteamajoritæflii ungare. Cæci nu veneau ca aleøi ai unui partid maghiar,ci ai unor partide naflionale, cum era Partidul Naflional Român.Nici nu aveau aerul uøor timid, obiønuit pânæ atunci la parla-mentarii de altæ naflionalitate decât cea ungaræ. Ei veneau cuîndræzneala unor aleøi în numele unei idei øi datori s°o slujeascæ:ideea de dreptate øi viaflæ naflionalæ a celor care nu erau unguri,dar n°aveau nici o vinæ cæ nu erau, dimpotrivæ. Conøtiinfla drep-tului naflional, cu hotærâre afirmat, este un mare câøtig al acesteigeneraflii de noi luptætori naflionali. Øi în afirmarea lor, ei nuputeau sæ nu întâmpine o contrareacflie ungaræ. Foarte adesea,în parlamentul de la Budapesta sunt incidente. Frecvent, cauzalor e doar pretextualæ. Terenul de înflelegere între unguri øinaflionalitæfli se îngusta vizibil.

10 ianuarie 1905. Se deschide la Sibiu conferinfla naflionalæ aromânilor. Sunt prezenfli 97 de delegafli ai diferitelor cercurielectorale. Scopul ei: afirmarea solidaritæflii Partidului Naflionalprin încetarea discufliunilor în ce privea tactica electoralæ øiadoptarea unei singure politici. Aceasta urma sæ fie: activismul.Apelul cætre alegætori glæsuia: „Batefli øi vi se va deschide! Ca sæcâøtigæm drepturi, trebuie sæ ne folosim øi sæ ne øtim folosi de celepe care le avem. Cum va fi purtarea d°voastræ la alegeri, aøa vorfi deputaflii, øi cum vor fi deputaflii, aøa se vor fæuri legile øi aøavæ va fi uøurarea!” Sau „puterea e în mâinile d°voastræ”.

Aøa era oare? La alegerile din 1905, românii obflin, într°adevær,15 locuri în Cameræ. Între ei, luptætorii naflionali: V. Goldiø, Al.


diminuând cu totul elementul maghiar, în aøa fel, încât „la oca-ziunea favorabilæ, acest teritoriu sæ poatæ fi unit færæ primejdie,în Regatul independent român” („Adeværat! Aøa este!” S°a auzitdin toate pærflile în parlamentul ungar la aceste afirmaflii ale luiBethlen). Øi el dæ exemple de intoleranflæ la preoflii øi învæflætoriiromâni faflæ de credincioøii sau elevii lor care vorbesc ungureøte,aminteøte strædaniile conducætorilor români de a crea o clasæmijlocie, o clasæ burghezæ care sæ ia în mâinile sale destinele româ-neøti, citeazæ încercæri ale românilor de a intra în posesia pæmân-turile moøierimii maghiare din Transilvania. Prin toate acestea,trage el o concluzie, „vor sæ obflinæ, de asemenea, ca partearæsæriteanæ a flærii sæ ajungæ cu desævârøire sub supremaflia lornu numai socialæ øi culturalæ, dar øi economicæ!11.

În cartea mai sus amintitæ a lui Huszár Antal, aceastæ ideeeste amplu dezvoltatæ.

Ce voiau sæ spunæ atari aserfliuni din partea oamenilor politiciunguri? Mai întâi cæ ele constituiau o acoperire, încæ una, pentrunoi mæsuri în politica de maghiarizare (poate cæ nu întâmplætorele sunt mai numeroase acum, înaintea aducerii în parlament aproiectului Apponyi). „Politicianul trebuie sæ aibæ calitatea indis-pensabilæ de a fi energic”, scria „Budapesti Hirlap” în 8 februa-rie 1909. Øi dezvolta ideea: „Însæ cel ce admite organizareanaflionalitæflilor ca naflionalitæfli øi, prin aceasta, descompunereapatriei maghiare, acela nu cunoaøte nofliunea patriei ungare øisingur se declaræ stræin. Øi într°adevær, stræin este acela nu pentruoriginea sa, ci pentru tendinflele sale” (machiavelicæ întoarcere alucrurilor, dar foarte logicæ în egoismul ei). Care trebuia sæ fiepolitica statului ungar faflæ de naflionalitæfli, se întreba ziarul? Înorice caz, nu concesiile. „Orice concesiune ce li s°ar acorda, nu estedecât o nouæ armæ împotriva noastræ pentru izbândirea scopuluilor final”. Øi aici intervenea deosebirea mare de scopuri. „Scopulnostru final este sæ avem o Ungarie puternicæ øi unitaræ, înteme-iatæ pe fundament naflional øi pe supremaflia ungurilor”. Fireøte,nu acelaøi era scopul naflionalitæflilor, care voiau sæ træiascæ øi eleo viaflæ proprie12.

Aøadar, afirmafliile politicienilor unguri privind tendinfleleseparatiste ale naflionalitæflilor (nu numai ale românilor, ci øi alesârbilor, slovacilor sau croaflilor) voiau sæ creeze o perdea în ochii

117766 l ION BULEI

în 6, în celelalte abia ajungând la 30% din proporflie. Øi în acestecondiflii, censul mic în oraøe nu folosea românilor.

În comunele rurale mari øi mici din Ungaria propriu°zisæ,aveau drept de vot tofli cei care posedau cel puflin un sfert de sesieurbarialæ (8°9 iugære). În Transilvania în schimb, aveau acest dreptnumai cei care plæteau darea de pæmânt de cel puflin 79 sau 84florini, venit curat cadastral (dupæ clase) sau plæteau o dareerarialæ de pæmânt, de casæ øi venit clasa a treia (în total, cel puflin105 florini venit). În acest fel, censul în comunele rurale dinTransilvania era de 8°9 ori mai mare decât în Ungaria. Cum scriaD.A. Sturdza în 1898: „censul e mic la oraøe, unde poporafliunearomânæ e disparent de micæ; e neînsemnat în comunele ruralemaghiare, iar în cele româneøti e de 8°9 ori mai mare”17.

La deosebirea de cens se adæugau greutæflile izvorâte dinarondarea cercurilor electorale. În 4 comitate maghiare øi 15 oraøe,era un deputat la 460 km2 øi 17.000 locuitori. În 11 comitateromâneøti, era un deputat la 1.000 km2 øi la 34.000 de locuitori.Altfel spus, ungurii aveau reprezentare dublæ faflæ de români. Erauøi cercuri electorale unde 2°3.000 de unguri alegeau un deputat,pe când în altele 50.000, 70.000 sau 100.000 puteau alege undeputat. Centrele de votare erau aøa stabilite, încât erau cât maiaproape de localitæflile maghiare øi cât mai departe de celeromâneøti.

Cum prevedea Take Ionescu, ungurii nu erau dispuøi sæ laseîn parlamentul de la Budapesta decât atâflia reprezentanfli ainaflionalitæflilor, câfli voiau ei sæ lase.

În alegerile din 1910, românii nu mai izbutesc decât în cincicircumscripflii electorale. În alte douæ câøtigæ slovacii. Ce puteauface ei într°o Cameræ de 354 de deputafli? Ce puteau ei schimba?Ce se mai alegea din clubul parlamentar naflionalist de la Budapesta?

Activismul, ca øi pasivismul, nu puteau rezolva problemanaflionalæ a românilor din Transilvania øi Ungaria. Aducea însæmai multæ energie în apærarea drepturilor româneøti øi cores-pundea mai curând epocii. Pregætea, în orice caz, mai bine conøti-infla naflionalæ pentru încercærile ce urmau sæ vinæ.


Vaida, I. Maniu, Th. Mihali, Øt. Cicio Pop, Coriolan Brediceanu,A. Vlad ø.a. Dar øi unii aleøi pe listele guvernamentale: PetruMihalyi, Alexandru Popp, George Øerb, Nicolae Øerban. Slovaciitrimit øi ei 7 deputafli, sârbii 4. Tofli se unesc în Grupul parlamentarnaflionalist, cu Th. Mihalyi preøedinte øi Milan Hodja secretar.

Niciodatæ naflionalitæflile nu trimiseseræ atâflia deputafli înparlament, mai cu seamæ cæ cei mai mulfli veneau ca reprezentanfliai unor partide naflionale proprii øi nu ungare. În 1907, se alegeV. Lucaciu. Pærea cæ, într°adevær, activismul dædea roade, chiardacæ, fireøte, numærul parlamentarilor români era departe de afi corespunzætor, raportat la numærul lor, în „regatul apostolic”al Ungariei. Øi aøa în Ungaria, la o populaflie de 21.718.945locuitori (1910), din care unguri erau 10.050.575, iar neunguri11.668.371 (acelaøi an), nu votau decât circa un milion, adicæ oproporflie de 5%. În flærile apusului, aceastæ proporflia varia între12 øi 20%. La 9 septembrie 1905, ministrul de interne Kristoffy,chiar spunea cæ în Ungaria nu se putea vorbi de „o adeværatæreprezentafliune naflionalæ. Mica proporflie a populafliei cu dreptde vot i se pærea absorbitæ de chestiuni pur politice øi de mândrienaflionalæ, uitând chestiunile vitale, de interes pentru tofli. Dincei 1.048.976 alegætori în 1905, 56,2% erau unguri, 12,7% germani,11,4% slovaci øi abia 11,2% români. Dintre alegætori, 80,1% øtiausæ scrie øi sæ citeascæ, iar 19,9% nu, dar votau totuøi. Din cei careøtiau sæ scrie øi sæ citeascæ, doar 63,6% o fæceau în ungureøte. Dacæse lua în consideraflie populaflia Ungariei de peste 20 de ani, ease ridica la 4.322.960, din care 52,3% erau unguri. Pe locul doiurmau românii, cu 17,4%. Dacæ se accepta lærgirea dreptului lavot la tofli cei care øtiau sæ scrie øi sæ citeascæ, avantajele românilornu sporeau în cadrul sistemului electoral ungar. Ei erau pe loculdoi ca numær de populaflie, dar abia pe al 4°lea ca numær de øtiutoride carte (consecinflæ a asupririlor trecute øi prezente). Situaflia nuera mai bunæ ca în cazul censului de avere. Oricum însæ, era desperat o îmbunætæflire a reprezentærii naflionalitæflilor16.

Dreptul la vot în Ungaria øi Transilvania era reglementat delegea XXXIII din 1874. În oraøe aveau drept de vot tofli cei caredeflineau case cu cel puflin 3 încæperi sau aveau pæmânt supus ladare de minimum 6 florini venit curat. Censul era mic, dar din30 de oraøe din Transilvania, românii nu aveau majoritate decât

117788 l ION BULEI

excelentiam» politicæ a poporului român în viafla politicæ aBucovinei”, sunt cuvintele „Patriei”. La 3/15 august 1898, subpreøedenflia lui Iancu Lupul, Partidul Naflional fixeazæ tactica deurmat în alegeri øi stabileøte mæsuri concrete. Alegerile se desfæ-øoaræ într°o atmosferæ de confruntare deschisæ. Sistemul alegerilorindirecte dæ posibilitatea guvernatorului Bucovinei sæ facæ tot felulde presiuni asupra alegætorilor. Listele de alegætori sosesc cu mareîntârziere, abia în ziua alegerilor, ca în mai multe comune dindistrictul Suceava. Fruntaøii comunelor, în majoritate membriP.N.R., nu sunt trecufli pe aceste liste. În capitala provinciei,electorii sunt sechestrafli în grædina Gruft øi ameninflafli cæ dacænu voteazæ candidatul guvernamental, li se vor mæri obligafliilecætre stat. Sunt apoi încolonafli øi duøi de jandarmi în localul undeau fost puøi „sæ aleagæ”. „Grædina lui Gruft, pæzitæ de jandarmi,a fost mormântul libertæflii electorale” – scria Valeriu Braniøte îneditorialul lui, pentru care ziarul „Patria” a fost confiscat. „Cæpi-tanul districtului s°a flinut de cuvânt øi a «ales», împlinind vorbacu «ciomagul», un candidat clandestin care nici astæzi nu øtiu«alegætorii» sæi cine este øi ce este. În colegiile comunale, PartidulNaflional Român obfline patru importante succese prin alegerealui Iancu Lupul, George Popovici, Modest Grigorcea øi TudorFlondor. În colegiile I øi II ale marilor proprietari, se aleg alfliromâni, între care Iancu Flondor øi George Vasilco, reprezentanfliai „generafliei active”. Nu lipsesc nici guvernamentali: arhi-mandritul Em. Ciuntuleac, consilierul de tribunal Ilarie Onciul(oamenii îøi plæteau funcfliile, nu°øi apærau convingerile, dar prinaceasta nu cauzau mai puflin ræu luptei naflionale).

Din cei 31 deputafli ai Dietei, 14 erau români. Formau grupulcel mai numeros, dar majoritatea o avea guvernul din deputafliicelorlalte naflionalitæfli øi a acelora dintre români aleøi pe listeleguvernamentale. Când noua Dietæ îøi deschide lucrærile în decem-brie 1898, nota caracteristicæ o dau românii, prin manifestareaconvingerilor lor naflionale. Contrar obiceiului de pânæ atunci,oratorii români øi°au început discursurile în limba românæ, numaidupæ aceea continuându°le în limba germanæ. Gh. Popovici, Gh.Vasilco øi I. Flondor insistæ asupra rolului însemnat ce se cuveneanafliunii române în Bucovina øi atacæ cu violenflæ – pânæ atuncipuflin obiønuitæ în parlamentul Bucovinei, mai liniøtit ca altele –guvernul local pentru ingerinflele în alegeri. Cer invalidarea mai

În rândurile românilor bucovineni, conøtiinfla naflionalæ îøi fæcealoc printre compromisuri cu guvernarea habsburgicæ a unora dintreliderii lor politici øi printre neînflelegerile de partide øi grupæri1.Dar tot îøi fæcea. În iulie 1897, apare ziarul „Patria”, al cæruidirector era, færæ sæ fie menflionat, talentatul ziarist bænæfleanValeriu Braniøte. Era o publicaflie ce apærea de trei ori pe sæptæ-mânæ, tipæritæ fiind de Societatea tipograficæ bucovineanæ dinCernæufli. „Patria” este de la început o tribunæ a redeøteptæriinaflionale: „Nu din graflia guvernanflilor, ci din voinfla nestræmutatæa poporului, bazafli pe drept øi dreptate voim sæ øtim conduceinteresele nafliunii româneøti pe pæmântul Bucovinei”. Ziarul estepurtætorul de cuvânt al Partidului Naflional Român Radical,înfiinflat în aprilie 1897 øi mai concret, al unei noi generaflii delideri politici români în frunte cu Iancu Flondor øi George Popovici.„Cu moliciune øi chibzuialæ mocoøitæ nu vom ajunge departe – scriaIoan Dosoftei. Nouæ ne trebuie oameni energici, gata a pæøi în oricemoment în luptæ”. La 3 august 1898, Nicolae Mustaflæ îøi dædemisia din conducerea partidului român. Politica sa „øovæitoareøi puflin naflionalæ” paraliza acfliunea românilor. O datæ cu el seretrage øi moderatul Eugeniu Stârcea. În locul lor sunt aleøiGheorghe Vasilco, deputat în parlamentul din Viena, acela careîn primævara lui 1897, în delegaflie la Budapesta, ridicase chesti-unea asupririi flæranilor transilvæneni øi Gheorghe Popovici, totdeputat, în acel moment cel mai popular om politic român bucovi-nean. Partidul îøi dæ un nou program axat pe ideea scoateriipoliticii româneøti din Bucovina de sub tutela guvernuluihabsburgic2. Alegerile pentru Dieta Bucovinei din 22°26 septembrie1898 oferæ prilejul necesar confruntærii politice a noii opfliuni. „Tofliromânii, atât cei din marea proprietate, cât øi cei din oraøele øicomunele rurale, trebuie sæ se grupeze în jurul unui singur stin-dard, programul naflional, cæci tocmai solidaritatea românilor færædeosebire de clasæ øi cerc de interese constituie importanfla «per

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 118811XI

ÎN fiINUTUL BUCOVINEI

16 martie 1900, membrii clubului dietal român øi deputaflii dinparlamentul imperial hotæræsc sæ pactizeze cu guvernul. Eudoxiu(Doxuflæ) Hurmuzaki, Nicodim Mustatzæ, Ilarion Onciul øi GeorgeVasilco sunt însærcinafli sæ trateze împæcarea cu baronulBourguignon de Bamberg (primul ministru al Austriei, Körber,sugerase se pare înflelegerea). Împotriva tuturor acelora care îiatacau pentru hotærârea lor, aveau un ræspuns: imposibilitateade a duce o îndelungatæ luptæ de opoziflie, lipsa unor mijloacecorespunzætoare de acfliune contra aparatului administrativ.„Pacifiøtii” creeazæ „Partidul Conservator” øi prin ziarul oficios„Timpul” declaræ cæ vor lupta pentru susflinerea românilor bucovi-neni pe cæile de mai înainte, prin înflelegeri cu administraflia.Candidaflii Partidului Conservator izbutesc în alegerile din varaanului 1900. Între timp, gruparea naflionalæ a „românilor tineri”creeazæ în august 1900, Partidul Poporal Naflional Român. GeorgePopovici este ales preøedinte, iar dupæ plecarea sa în regatulromân, locul lui e luat de Iancu Flondor. Programul noului partidîl rezuma oficiosul „Deøteptarea”: „trebuinfla vieflii poporuluiromânesc, a vieflii cu conøtiinfla de sine, trebuinfla ca sæ træim caaceea ce suntem øi nu sæ ne pierdem în noianul stræinismului cene°a copleøit, ci sæ ne apæræm”. Numeroase prevederi practice –unele asemænætoare cu acelea ale Partidului Conservator –detaliau aceastæ orientare. Activitatea P.R.N.R. e vie øi energicæ.Deputaflii sæi în Dietæ atacæ deschis guvernul pentru starea econo-micæ øi socialæ a Bucovinei øi susflin ferm interesele românilor (maicu seamæ Iancu Flondor, foarte activ)4. În noiembrie 1901, comite-tul partidului înainteazæ guvernului un memoriu împotriva politi-cii de deznaflionalizare a românilor prin sistemul de învæflæmânt(încercarea de desfiinflare a catedrei de limba românæ de la gim-naziul superior de stat din capitala provinciei).

Pentru apærarea intereselor românilor se pronunflau, desigur,øi membrii Partidului conservator. Dar despærflifli în partide dife-rite, acfliunile românilor nu erau coordonate. În plus, lideriiPartidului conservator se conving cæ fægæduielile guvernamentaleræmæseseræ cel mai adesea simple vorbe. Øedinfla ComitetuluiExecutiv al acestui partid din ianuarie 1902 o declaræ limpede:„pactul (cu guvernul – n.n.) este desfiinflat, fiindcæ mai multepostulate din el nu au fost îndeplinite de guvern”. Simptomatic,la øedinflæ participæ øi reprezentanfli ai Partidului Poporal


multor deputafli partizani ai guvernului (Fireøte, cererea ræmânefæræ urmæri). Românii formau în Dietæ grupul cel mai compact øimai energic. Nu mai aveau majoritatea pe care de regulæ o avu-seseræ pânæ atunci, dar în comitetul Dietei ei aveau trei membridin cinci. Øi faptul era important, pentru cæ Dieta flinea øedinfletrei sæptæmâni pe an, în vreme se comitetul ales de Dietæ, erapermanent øi avea atribuflii însemnate, nu numai financiare, darøi administrative. Românii pierduseræ un vot în Dietæ, dar îøipæstraseræ poziflia în comitetul ei. Øi aceasta în condifliile în careafirmaseræ clar un program naflional. Manifestarea mai hotærâtæa convingerilor naflionale era de preferat compromisurilor politice.Aceasta voiseræ sæ impunæ tinerii oameni politici români bucovi-neni. Øi reuøiseræ. Iancu Lupul, cæpitanul Bucovinei în acel mo-ment, declara în Dietæ cæ, deøi a fost numit în aceastæ funcflie deîmpærat, el este øi va ræmâne înainte de toate român øi nu°øi vatræda neamul. Ideile „generafliei active” prinseseræ øi læsau urme.„Patria” scria: „Noi, românii, trebuie sæ flinem neclintit la raportulde pânæ acum. Noi suntem elementul bæøtinaø în flaræ; de existenflanoastræ este legat caracterul flærii, noi suntem elementul cel maiputernic øi nouæ ne compete majoritatea în guvernul flærii”3.

Dar stæpânitorul habsburgic veghea. O prea mare afirmarenaflionalæ româneascæ deranja. La 10 aprilie 1899, guvernatorulBucovinei, baronul Bourguignon, anunfla în Dietæ mæsuri asprecontra românilor. Eusebiu Antonovici, Emanoil Antonovici,Adrian Deseanu øi Sluøanschi, studenflii care luaseræ o atitudineviolentæ contra mitropolitului Arcadie (cu totul guvernamental),sunt aspru pedepsifli de rectorul Universitæflii din Cernæufli, ArthurSkedl. Ziarul „Patria” începe sæ fie tot mai des confiscat øi amenzileasupra lui curg una dupæ alta. „De o sæptæmânæ încoace, ni seconfiscæ ziarul aproape numær dupæ numær. Redacfliunea øitipografia sunt asediate de o droaie de detectivi […]; localurilepublice, unde convin românii, sunt îndesite de astfel de indivizicare pândesc orice cuvânt…” ø.a. La 9/22 mai 1899 se întruneøteconducerea Partidului Naflional Român øi redacteazæ un protestcontra execufliilor. În Dietæ, deputaflii români – øi cei guverna-mentali – dau un vot de neîncredere guvernului. Contrareacflia eputernicæ. Valeriu Braniøte este expulzat. La 21 aprilie 1900, ziarul„Patria”, al cærui director fusese, îøi înceteazæ apariflia. Dezbinareapætrunde din nou în rândurile fruntaøilor politici ai românilor. La

118822 l ION BULEI

Pentru europeanul acelei vremi, Peninsula Balcanicæ nu eraaltceva decât o zonæ geograficæ øi politicæ de înfruntare a marilorputeri. În istoria modernæ – øi nu numai – întâlnim adesea astfelde zone în care jocul influenflelor se dezlænfluie. Diplomaflia seconfruntæ în calcule øi intervenflii în cæutarea unor vaduri propriide manifestare a intereselor statelor. Subtilitatea øi inteligenflanuanflatæ merg adesea mânæ în mânæ cu mijloacele de exprimarefæfliøæ øi brutalæ; unele procedee erau înlocuite cu altele, dupæpoziflia celui care le folosea.

În Balcani, Turcia continua sæ fie nu o mare putere, cæci vremeaei apusese, ci expresia geograficæ a fostei mæriri. Nu era „nici unstat, nici un popor”. Amiralul Halil°Paøa avea toatæ dreptatea sæspunæ încæ în 1830: „Eu devin din ce în ce mai convins cæ dacænoi nu ne vom græbi sæ imitæm Europa, va trebui sæ ne resemnæma ne întoarce în Asia”. Încercærile de reformare ale imperiului prinhatiøerifurile din 1826, 1839, prin actul de la 1856 sau constitufliadin 1876 eøuaseræ. Pentru cæ nu era vorba de simpla imitare aEuropei occidentale, ci de modernizarea statului dupæ criteriicomune celor occidental°europene. Or, aceasta presupunea, ceeace Turcia nu avea, o bazæ socialæ internæ. Burghezia, clasa purtæ-toare a modernitæflii, era extrem de slabæ. Practic, aproape cæ nuexista. Øi apoi, toate încercærile de reformæ erau legate de tot felulde factori øi influenfle externe. Sultanul turc se afla cu totul subtutelæ stræinæ. Pe stræini, îi întâlneai la Constantinopol pretu-tindeni: ofifleri germani în înaltele consilii ale Statului Major, ofifleriitalieni în anturajul padiøahului, funcflionari de toate nafliona-litæflile în toate branøele administrafliei. Øi tofli erau remuneraflidin beløug. Tofli se bucurau de prerogative de care turcii erauprivafli. Toate verigile economiei erau în mâna stræinilor. Øi atunci,orice bunæ intenflie era condamnatæ sæ se împotmoleascæ din chiarmomentul enunflærii ei.

Naflional. Legæturile dintre cele douæ partide se strâng în varaanului 1902. Mai multe øedinfle ale conducerilor lor perfecteazæun acord, ratificat la 3 iulie 1902. Se creeazæ un comitet dirigental ambelor formafliuni cu Eudoxiu (Doxuflæ) Hurmuzaki preøedinteøi Iancu Volcinschi, vicepreøedinte. În Dietæ, ia fiinflæ comisiaparlamentaræ a clubului dietal român. Un program complet con-sfinfleøte înflelegerea: înfiinflarea unei bænci ipotecare pentru flærani,înmulflirea øcolilor rurale øi medii (mærirea gimnaziului romândin Suceava, înfiinflarea unui gimnaziu la Câmpulung Moldo-venesc), crearea de tribunale de ocol øi a unei curfli de apel înBucovina, a unei direcflii de exploatare a cæilor ferate bucovineneø.a. Premisele reluærii luptei naflionale în front unit erau regæsiteøi speranflele erau multe. Dar…din 1902, Aurel Onciul, un om binepregætit (era doctor în drept øi economie), inteligent, dar færæscrupule, începe o vie agitaflie pentru o miøcare flærænistæ demo-cratæ. Convingeri naflionale n°avea Aurel Onciul, avea însæ ambiflii,dorinflæ de parvenire. El se face unealta lui Körber, primul ministruaustriac, øi a lui Conrad Hohenlohe, care nu vedeau cu ochi bunipolitica naflionalæ revendicativæ a românilor. În februarie 1903,Onciul constituie societatea politicæ „Unirea”, care sta la bazaPartidului fiærænesc Democrat. Un larg program social aveamenirea de a îndepærta lupta politicæ de la obiective naflionale.În vara anului 1904, Onciul creeazæ Toværæøia fiæræneascæ, oînflelegere politicæ cu alte naflionalitæfli bucovinene øi câøtigæalegerile pentru Dietæ. Partidul Poporal Naflional se autodizolvæîn urma înfrângerii. Crearea Partidului Naflional Român în iulie1905 (cu „Glasul Bucovinei” oficios), a Partidului Apærærist în 1903,cu membrii fostului Partid Poporal, reanimæ activitatea politicæromâneascæ. Dar ea ræmâne færæ unitate.

118844 l ION BULEI XII

POLITICA EXTERNÆ ØI REALITÆfiIETNO°ISTORICE

poziflie strategicæ de însemnatæ valoare, ci puternice interese(Franfla era, de pildæ, primul creditor al imperiului).

Care era politica României în zona atâtor contradicflii?. Intere-sant de urmærit corespondenfla personalæ a regelui Carol I, preocu-pat cum nu se putea mai mult øi constant de tot ce se petreceaîn Balcani. La 10/23 noiembrie 1902 îi scria fratelui sæu Fritz:„... Dar cel mai interesant eveniment al acestei toamne a fost vizitamea în Bulgaria care a fost pentru toatæ Europa cu totul neaøtep-tatæ. De aici a fost dimpotrivæ bine pregætitæ øi încæ øi mai bineexecutatæ øi va aduce cele mai bune roade. Ferdinand al Bulga-riei mi°a pregætit o primire extrem de cælduroasæ pentru careFilip/fratele lui Ferdinand/, vechiul meu prieten de Universitate,a venit special de la Viena; bulgarii mi°au exprimat un entuziasmla care niciodatæ nu m°am aøteptat. Intrarea mea în Plevna a fostînsoflitæ de cea mai cælduroasæ demonstraflie; am fost acoperit deflori øi cununi, mi°au fost înmânate adrese, poeme etc. peste totse ridicau arcuri de triumf, strada mare a primit numele meu.Plevna m°a særbætorit ca învingætor øi eliberator. A fost o zifrumoasæ, înælflætoare; vizitarea câmpului de bætælie (a durat treiore) a fost dimpotrivæ cutremurætoare: este un mare cimitir cunenumærate monumente funerare. Avem o frumoasæ capelæ în caremitropolitul de Vrafla a flinut slujba religioasæ øi mi°a adresat oemoflionantæ cuvântare. În fafla capelei, care poate fi numitæbisericæ aproape, stætea o gardæ de onoare care s°a prezentat foartebine; categoric armata este demnæ de respect, mi°a fæcut o impresiefoarte favorabilæ. Ofiflerii au flinutæ militaræ, materialul esteexcelent, caii buni.

Ferdinand al Bulgariei s°a purtat natural de data asta, a avutcea mai tandræ atenflie pentru mine, am discutat deschis proble-mele politice øi a apreciat foarte mult vizita mea, la fel miniøtrisæi cu care am avut discuflii lungi øi mulflumitoare. Cabineteleeuropene îmi sunt recunoscætoare pentru vizita mea, flara mea sebucuræ cæ am pecetluit jubileul celor 25 de ani pe câmpul de bætælie;prin aceasta cælætoria mea a devenit un eveniment istoric”. Dupæaceastæ laudativæ prezentare a vizitei sale în Bulgaria, el prezintæsituaflia din Balcani: „... În Peninsula Balcanicæ este în prezentliniøte øi înfiorætoarea crimæ (asasinare) a perechii regale sârbeøti/2/15 iunie 1903/ nu va produce complicaflii; noul rege /Petru/ vafi recunoscut de toate statele færæ øovæire øi este prevæzut cæ el


Aøa cum era, Turcia continua sæ deflinæ o bunæ parte dinPeninsulæ, întârziind emanciparea naflionalæ a popoarelor de aiciøi racordarea lor unor realitæfli ale noilor vremuri. Necontenitastare de revoltæ a celor asuprifli øi amestecul marilor putericaracterizau Imperiul. Era criza orientalæ intratæ în ultima ei fazæ.Amestecul Germaniei agravase ceea ce øi aøa era complicat øiteribil de greu de rezolvat. Vorbele lui Wilhelm al II°lea de laDamasc din octombrie 1898: „– Împæratul Germaniei este prie-tenul celor 300 milioane de musulmani împræøtiafli pe pæmânt”1

– iau forma concretæ a intervenfliei germane în treburile turcilor.Pânæ în pragul secolului XX, rivalitatea anglo°rusæ domina pro-blema orientalæ. Dupæ pætrunderea germanilor, ea este înlocuitæde rivalitatea anglo°germanæ. În acelaøi timp, vechea politicæ alui Bismarck, de pæstrare a echilibrului între Rusia øi Austria înBalcani, este pæræsitæ de Wilhelm al II°lea øi consilierii sæi. Dupæ1900, diplomaflia de pe Wilhelmstrasse, „nu mai vedea înmonarhia habsburgicæ doar un aliat care sæ fereascæ Berlinul deintervenflia Rusiei într°un eventual conflict armat franco°german,ci un partener în întærirea pozifliei germane în sud°estul Europei”2.Øi, fireøte, în aceste condiflii, Germania sprijinea tendinflele expan-sioniste ale Austro°Ungariei în Balcani. Dubla monarhie era pionulei avansat cu care încerca tæria adversarului øi îøi pregæteapenetraflia în Orient. Inevitabil, rivalitatea austro°rusæ în Balcanidevine o sursæ potenflialæ de conflict armat generalizat. Cæci Rusianu putea ceda pasul în fafla Austriei, færæ a°øi ameninfla statutulde mare putere. Mai cu seamæ dupæ înfrângerea suferitæ înExtremul Orient, în fafla Japoniei. O altæ rivalitate risca sæcomplice situaflia. Italia începe øi ea sæ ridice pretenflii în zonæ.Voia Albania øi deci stæpânirea strâmtorii Otranto. Într°o ataresituaflie, Austro°Ungaria se simflea ameninflatæ. Marea Adriaticæputea fi închisæ pentru flota øi comerflul ei. Între cele douæ puteri,ambele cuprinse în aceeaøi alianflæ, domnea o rivalitate surdæ.Italia, partenerul mai slab, nu°øi putea permite sæ iasæ din TriplaAlianflæ, dar nu se va sfii sæ cocheteze cu Franfla, Anglia øi Rusia.Acordul italo°rus de la Raconigi din 1908 e o dovadæ.

În cealaltæ constelaflie de mari puteri, Anglia øi Franfla urmæ-reau sæ preîntâmpine, cu concursul Rusiei, dominaflia austro°un-garæ în Balcani. Aveau de apærat în Imperiul otoman nu doar o

118866 l ION BULEI

fericire Turcia s°a putut înflelege cu Bulgaria ceea ce pentru ovreme este o garanflie a pæcii. Acum turcii au timp øi liniøte ca sæaplice reformele care de fapt sunt foarte antipatice sultanului”.Surorii sale, Maria de Fiandra, ii scria, in aprilie 1904::”Înpeninsula Balcanicæ este din nou liniøtea asiguratæ pentru câtvatimp; buna înflelegere dintre Bulgaria øi Turcia este cea mai bunægaranflie pentru viitor. Rusia vrea sincer sæ evite orice complicaflieîn vecinætatea noastræ deoarece ræzboiul din Extremul Orient îiface griji enorme øi înghite sute de milioane. fiarul Nicolae al II°leaeste foarte abætut ca urmare a pierderilor însemnate ale flotei salecare astæzi nu mai poate juca nici un rol în fafla japonezilor. Vormai trece încæ luni de zile pânæ când se va ajunge la o mare bætælieîn Manciuria; pânæ atunci ruøii pot sæ°øi aducæ armata la acelaøinivel cu cea a japonezilor, care este într°o excelentæ condiflie. Øieu am trimis doi ofifleri pe teatrul de operafliuni; le°am spus cæacolo bolile sunt mai periculoase decât gloanflele. Lacul Baikal esteun focar de ciumæ care pricinuieøte vara mari pustiiri”. „Româniaare un interes de prim ordin pentru ceea ce se petrece în Orient– declara I.I.C. Brætianu, la 8 august 1909, ziarului german «NeueFreie Presse», dar ea nu este nici geograficeøte, nici moraliceøte,un stat balcanic. Nu suntem din punct de vedere geografic un statbalcanic, fiindcæ flara noastræ este situatæ în nordul Dunærii. Nusuntem moraliceøte un stat balcanic, pentru cæ noi nu luæm partela nici una din efervescenflele øi dezordinele care tulburæ aproapeîn permanenflæ popoarele din Peninsula Balcanicæ. Punctul devedere al României este cel al marilor puteri: echilibrul forflelor.Noi flinem la pace øi la statu quo”3. Într°adevær, micul regatdunærean nu era propriu°zis un stat balcanic. Geografic, peninsulase oprea la Dunære. Dar economic øi politic, marele fluviu nu puteasæ nu fie depæøit. Mai ales dupæ unirea Dobrogei øi construireapodului de la Cernavodæ. Færæ liberæ circulaflie pe Marea Neagræøi prin strâmtori, comerflul României ar fi fost cu totul sufocat,iar apærarea Dobrogei presupunea o atentæ urmærire aschimbærilor politice øi teritoriale din Balcani. Take Ionescu,într°un interviu acordat revistei engleze „Monthly Review”, dædeaøi un alt motiv interesului românesc la sud de Dunære. Veacuriîntregi, fiærile Române au fost un refugiu pentru flærile creøtinedin Peninsulæ, care pe pæmânt românesc øi°au pregætit renaøterealor. Apoi, organizarea vieflii creøtine din Balcani era în bunæ


îi va læsa nepedepsifli pe criminalii care vor arunca pentru tot-deauna o patæ de ruøine pe armata sârbeascæ. M°am græbit sæ refuzproprietatea asupra regimentului meu sârbesc, ceea ce a provocatconsternare la Belgrad; dimpotrivæ la St. Petersburg øi Viena afæcut cea mai bunæ impresie. În armata germanæ erau convinøidinainte de acest pas”. Tot lui Fritz îi scrie la 14/27 decembrie1903: România are acum rolul conducætor între flærile balcaniceasupra cærora influenfla noastræ este în creøtere. Cu Grecia øiBulgaria stæm foarte bine øi cu Serbia nu mai stæm ræu; o partea armatei de acolo a priceput foarte bine cæ eu am avut toatemotivele când am depus funcflia de proprietar al unui regimentsârbesc. În peninsula Balcanicæ, în care România nu poate fi înnici un fel consideratæ, liniøtea se va menfline în mæsura în carese va ajunge la o înflelegere; agitatorii îøi vor continua într°adeværtulburærile, dar pânæ la urmæ faute de combattants et d’argentse vor risipi.

Relafliile mele cu Ferdinand al Bulgariei sunt dintre cele maibune, el a afirmat în mod repetat cætre reprezentantul meu la Sofiacât de preflioase îi sunt sfaturile mele”.

Tot fratelui sæu, la 10/23 aprilie 1904, îi marturisea cæ „vremsæ facem cu toflii o excursie pe Dunære de la Porflile de Fier pânæla Sulina (900 km) care va dura 8 zile. Vreau sæ væd din nou toatelocurile istorice ale ræzboiului de la 1877. Nu demult am flinut oconferinflæ la Academie despre ræzboiul la Dunære, în special despreNicopole care va apare curând în traducere în ziarele germane.Øederea la Abbazia se amânæ cæci Camerele lucreazæ încæ pentrua vota tariful /vamal/ ca bazæ pentru convenfliile comerciale“Intuieøte exact valoarea ræzboiului ruso°japonez pentru PeninsulaBalcanicæ: „Ræzboiul din Asia de ræsærit este o adeværatæ calami-tate pentru Rusia care va ieøi din el slæbitæ moral, dar mai alesfinanciar. Marina, care este lovitæ de ghinioane, este într°o staremulflumitoare; în plus la Petersburg au fost surprinøi de ostilitæflicu totul nepregætifli. fiarul Nicolae al II°lea øi guvernul sæu aulucrat sincer pentru pace, în vreme ce guvernatorul de la PortArthur a fæcut totul pentru a declanøa ræzboiul al cærui sfârøitnu se poate prevedea astæzi.

De la complicafliile extrem asiatice peninsula Balcanicæ s°aliniøtit, agenflii panslaviøti nu îndræznesc sæ mai instige în acestmoment øi bandele nu mai au bani ca sæ lupte mai departe. Din

118888 l ION BULEI

lângæ ei, erau grupuri mai mici în munflii Rodope, în Tracia, pelitoralul Mediteranei, în Novi°Bazar7.

Mai cunoscutæ era împærflirea românilor sud°dunæreni în treiramuri. Mai întâi, aromânii sau macedo°românii, aøezafli în sudulPeninsulei Balcanice (termenul de macedo°români era impropriu,deoarece majoritatea locuiau de fapt în afara graniflelor Mace-doniei), renumifli pæstori, neîntrecufli meøteri în fabricarea obiec-telor din filigran, în sculpturæ în lemn, în arhitecturæ, în lucræride giuvaergii øi cizelæri. Ei întemeiazæ oraøe înfloritoare, dintrecare cel mai cunoscut fusese Moscopole, cu cca 60.000 locuitori însecolul al XVIII°lea. La sfârøitul acestui secol, Ali°Paøa din Ianina,distrugându°le centrele lor prospere, foarte mulfli au emigrat înTransilvania, Austria, Ungaria. Din rândul acestor colonii dearomâni s°au ridicat numeroase valori culturale øi tot din rândullor a pornit o acfliune de renaøtere naflionalæ; a doua ramuræ erao istro°românilor (cunoscufli øi sub numele de vlahi, mavrovlahi,morlaci, dupæ natura izvoarelor care îi menflionau). Era ramuracea mai îndepærtatæ a românilor sud°dunæreni, erau cei mai puflinila numær øi træiau la poalele lui Monte Magiore din Istria, ocu-pându°se mai ales de cultivarea viflei de vie øi vânzarea cærbuni-lor. A treia ramuræ era cea a megleno°românilor, care atunci mailocuiau în nordul Salonicului, în regiunea numitæ Meglen (Caragiova,în turceøte), în dreapta râului Vardar, buni agricultori øi pæstori,cultivatori ai viermilor de mætase, apicultori, fierari, olari.

În Regat, aromânii erau cunoscufli øi sub numele de macedo-neni, pentru cæ aceia cu care se intrase în contact mai strâns, eraudin Macedonia (Monastir, Cruøevo, Clisura, Nevesca ø.a.) Cumconstata Gustav Weigand, numele acesta nu putea fi generalizat,pentru cæ masa principalæ a românilor sud°dunæreni se afla înPind, adicæ în Thesalia øi Epir. În plus, în Macedonia nu eraunumai aromâni (numærul bulgarilor era mult mai mare, de pildæ).Oricum, unui popor trebuia sæ i se dea numele pe care el însuøiøi°l atribuia (în dialect, armâni, armæni). Aromânii mai erau numifliøi „flânflari”, poreclæ provenind din pronunflarea prea ascuflitæ anumærului „cinci”. Tot poreclæ era øi denumirea de „cauflovlahi”(vlahi øchiopi), datæ de cætre greci. Românii sud°dunæreni nu erau– sau nu mai erau – în grupuri etnice compacte. Amestecul lorcu grecii, bulgarii, sârbii, albanezii, turcii, era foarte pronunflat.Ei participaseræ activ la lupta de eliberare antiotomanæ a


mæsuræ, opera românilor. În aceste condiflii, România avea undrept moral sæ°øi spunæ cuvântul4. Se mai adæuga un alt aspect.În Peninsulæ locuiau aromâni, o ramuræ deosebit de vivace aneamului românesc. În a doua jumætate a veacului trecut, ei træiau„a doua renaøtere”. O energie care se trezea o datæ cu românii depretutindeni øi care nu voia øi nici nu trebuia sæ se piardæ.„Comitetul macedo°român”, creat la Bucureøti în 1860, devenit în1879 „Societatea de culturæ macedo°românæ”, îøi propunea: dobân-direa dreptului de autonomie culturalæ øi bisericeascæ pentruaromânii din Imperiul otoman øi afirmarea limpede a identitæfliilor cu poporul român, la a cærui prosperitate istoricæ ei se simfleaudatori sæ°øi aducæ o cât mai marcatæ contribuflie5. O datorie reciprocîmpærtæøitæ de altfel, pentru cæ statul român de dupæ 1859 øi 1877nu putea sæ nu fie expresia tuturor celor de acelaøi neam. Øi înfapt era centrul spre care gravitau cu toflii. Aromânii au deter-minat note specifice politicii României în Balcani; faflæ de ImperiulOtoman, dar øi faflæ de celelalte state balcanice. Cum puteau fiajutafli aromânii? În 1903, Take Ionescu declara, sintetizând opoliticæ întreagæ: „nici un om politic nu aspiræ sæ anexeze Macedo-nia, nici sæ fondeze acolo un stat român. fiinem însæ ca nafliona-litatea românilor din Macedonia sæ fie pæstratæ øi ei sæ aibægaranflia cæ vor putea sæ se cultive în limba lor în toatæ libertatea”6.

În februarie 1904, D. Olænescu°Ascanio publica un rezultat alcercetærilor sale asupra aromânilor. Olænescu°Ascanio, cu studiiîn Franfla, Germania øi Belgia, cu titlul de doctor în drept øi øtiinfleadministrative øi politice, fusese prim secretar la Legaflia românædin Constantinopol øi ministru plenipotenfliar la Atena. Dupæ el,erau atunci cca 500.000 aromâni (atâflia dædea øi consulatul italiandin Bitolia). Împræøtiafli în toatæ Peninsula, ei puteau fi împærflifli,dupæ diplomatul român, în øapte grupuri: græmoøtenii, de pemuntele Gramosta, pæstori, dar øi meseriaøi, fârøeroflii, pæstoriaflafli mai pretutindeni, numifli øi „sarea Macedoniei”, arnæukeniiøi crescætorii de vite din Albania, negustori øi meøteøugari, vestiflicroitori de haine împodobite, meøteri de arme artistic încrustate,argintari øi aurari cæutafli, moscopolenii, comercianfli, arhitecfli,artiøti, epiroflii, pæstori øi meøteøugari, cei care au jucat un rolimportant în luptele pentru independenfla Greciei, dându°l pe eroulMarkos Batsaris, meglenii, apicultori, dar øi ræzboinici, olimpianii,negustori, dar øi meøteri pricepufli în meøteøugurile casnice. Pe

119900 l ION BULEI

un prinfl german). O soluflie la fel de neviabilæ însæ, pentru cæ ise opuneau statele balcanice.

O lege istoricæ funcfliona færæ greø: toate popoarele trebuiausæ asigure unitatea conaflionalilor lor øi, pânæ când aceasta deveneaposibilæ, trebuia încurajatæ naflionalitatea proprie. Spre deosebirede statele de la sud de Dunære, care urmæreau în Macedonia unireacu conaflionalii lor, România, la sute de km distanflæ, nu°øi puteapropune un astfel de obiectiv. În altæ parte, peste Carpafli, zburaugândurile øi intenfliile unificatoare.

„De multæ vreme noi subvenflionæm învæflæmântul øi cultul” înrândul cuflovlahilor – îi spunea regele Carol I lui Henry, ministrulFranflei, la 7 decembrie 1903, dar acfliunea noastræ, care selimiteazæ a forma câfliva preofli øi institutori, e lipsitæ de stabili-tate øi are un caracter provizoriu. Vrem sæ construim […] øcoli øisæ avem astfel stabilimente care sæ dea impresia de definitiv. Nuse va alarma nimeni, presupun, de intenfliile noastre, care nu potviza cuceriri în Balcani, Rodope øi Pind; noi credem însæ cæ româniidin Macedonia […] sunt în drept sæ uzeze pentru ei øi cu concursulnostru de libertæflile normale pe care Europa înflelege sæ le asigurepentru tofli, færæ distincflie”. Øi regele læuda discursul ministruluide externe francez, Delcassé, care în Camera Deputaflilor ceruse„pacificarea Macedoniei” prin „Ameliorarea simultanæ a tuturorraselor, færæ a exclude pe turci, øi nu prin dizolvarea exclusivæ auneia din ele, implicând opresiunea øi slæbirea celorlalte”10. Era,de altfel, în spiritul acordului austro°rus de la Mürszteg, din 2/15octombrie 1903. România chiar voia sæ fie consideratæ, într°unanume fel, o mandataræ a Europei în menflinerea statu°quo°lui înzona Balcanilor. „Berliner Tageblatt” scria în august 1903, dupæobiønuita întâlnire de la Ischi a suveranilor Austriei øi României:„Înflelegerea austro°rusæ, privind chestiunile balcanice, a asigurat,færæ îndoialæ, un rol important unei flæri care poate fi consideratæca avangardæ paønicæ a intereselor occidentale. În caz de compli-caflii, România va fi chematæ sæ liniøteascæ elementele turbulenteøi eventual sæ le reflinæ”. Ziarul „Le Temps” scria øi ei în iulie 1902:„Între toate popoarele din aceastæ regiune, România s°a distinsprin respectul scrupulos al tuturor angajamentelor; tânærul regateste, în Europa Orientalæ, un element serios de stabilitate”. RenéPinon, în 1911, mergea øi mai departe, afirmând: „Viitorul Turcieidepinde, în mare parte, de atitudinea guvernului de la Bucureøti.


popoarelor balcanice. Suferiseræ, inevitabil, un proces de grecizareøi era de aøteptat ca acest proces sæ continue, ba chiar sæ seintensifice.

Gustav Weigand cita mai multe cauze pentru care soartaaromânilor, ca entitate aparte, era serios ameninflatæ. Un poporîn epoca modernæ, nu se putea susfline decât dacæ locuia un teri-toriu în masæ compactæ. Or, aromânii erau foarte ræsfirafli înmunfli, în locuri unde nu puteau practica agricultura, ci numaipæstoritul, negoflul sau diverse industrii. Ocupafliile acestea îi sileausæ øtie mai multe limbi, în dezavantajul propriei limbi. Aromâniinu aveau o culturæ în dialect propriu. Religia lor ortodoxæ îi fæceasupuøi ai Patriarhului de la Constantinopol øi al episcopilor greci.

Sprijinul regatului român nu putea sæ opreascæ procesul dez-naflionalizærii. Cel mult sæ°l întârzie. Popoarele grec, bulgar, sârbsau albanez erau în plinæ luptæ pentru desævârøirea unitæflii lornaflional°statale øi eliberarea teritoriilor cu aceeaøi populaflie desub stæpânire stræinæ. Întinse zone geografice, la limita dintreaceste popoare, aveau o populaflie flinând de douæ sau trei etnii8.Ivirea unor neînflelegeri sau conflicte în vremea aceea, cu greu s°arfi putut preveni. Øi altæ soluflie decât aceea a desævârøirii unitæfliipopoarelor balcanice, incluzând øi aceste zone geografice, n°aveaviabilitate. Aøa, de pildæ, în primævara lui 1903, izbucneøte o ræs-coalæ antiotomanæ în Macedonia. Ea e înæbuøitæ în sânge dearmata turcæ. Marile puteri intervin, ca ræzboiul sæ nu se extindæ.Ele impun o forflæ militaræ la Salonic, cu misiunea de a menflineordinea øi a supraveghea introducerea unui program de reforme,acceptat øi de autoritæflile otomane. În mai 1904, regele Carol îlprimeøte pe ministrul Angliei la Bucureøti, John Kenedy. Chesti-unea balcanicæ este în centrul discufliei. Ambasadorul britanicobservæ cæ dacæ reformele vor eøua în Macedonia, Puterile vor finevoite sæ cearæ stabilirea unei provincii autonome cu un guverna-tor creøtin. Regele Carol respinge o astfel de soluflie: „Un guverna-tor creøtin va fi færæ forflæ ca sæ reuøeascæ. Va fi sub presiunilecontradictorii ale Puterilor øi a acfliunilor confuze øi revoluflionareale naflionalitæflilor; el va fi victima predestinatæ a unui atentat”.Regele propune stabilirea unui principat independent, cu unprincipe stræin9 – (diplomaflii englez, francez øi rus s°au gânditcu toflii cæ suveranul României nu putea avea în vedere decât pe

119922 l ION BULEI

Tombazis, reprezentantul Greciei la Bucureøti a reacflionat laacordarea creditului extraordinar pentru aromâni (øi creøterea cu65.000 franci a creditului Ministerului Instrucfliunii øi Cultelorpentru øcolile aromâne. El considera aceastæ creøtere de susflinerifinaciare ca un act ostil la adresa Greciei, deoarece trezea senti-mentul naflionalitæflii lor la cuflo°vlahi, dintre care mulfli, îi spuneaministrul grec lui Beccaria, cu o educaflie øi culturæ greacæ, seconsiderau drept eleni øi erau privifli ca atare de Grecia. Tombazisîi spune øi lui Brætianu cæ el øi guvernul sæu interpretaseræreducerea bugetului pentru aromani drept o dovadæ cæ Româniase dezintereseazæ de românii din Turcia. Ministrul român îi declarædiplomatului grec, ceea ce îi spun acestuia øi reprezentanflii Italieiøi Austrio°Ungariei la Bucureøti, øi anume cæ în Grecia s°a înflelesgreøit politica României, cæ aceasta nu va renunfla nicidecum lasusflinerea celor de aceeøi etnie din Turcia øi cæ renunflarea lasubvenflii a fost cu totul temporaræ øi determinatæ exclusiv de crizafinaciaræ în care s°a gæsit România.14a Guvernul conservator, lainifliativa lui Take Ionescu, mæreøte subscripflia øcolilor cu 110.000lei. Din aceeaøi inifliativæ, Banca Naflionalæ începe sæ studieze înfebruarie 1905 posibilitatea creærii unei sucursale la Salonic (cuo subsucursalæ la Monastir), al cærui personal, în afara directoruluigeneral, sæ fie format exclusiv din macedoromâni15.

În general, conservatorii sunt mai activi în politica sud°dunæ-reanæ. Ei încurajeazæ emanciparea religioasæ øi civilæ a aromânilorde sub patriarhatul oecumenic de la Constantinopol, acfliuneînceputæ în anii 1900°1901. Succesele nu se lasæ aøteptate. Maimult de 60 de preofli aromâni, trecând peste excomunicareapatriarhului Ioachim al III°lea, au început sæ oficieze în dialectulmacedoromân, acolo unde mai înainte slujba se fæcea în limbagreacæ. La sate fusese mai uøor, dar foarte greu într°un oraø caMonastir. Cu ajutorul legafliei României de la Constantinopol, aucumpærat o clædire pe care au amenajat°o. În decembrie 1904, voiausæ oficieze deschiderea. Dar, în fafla protestului violent al Patri-arhiei, soldaflii turci împiedicæ pe aromâni sæ se ducæ la slujbæ,iar øeful polifliei din Monastir, acuzat de a fi favorizat acfliunearomâneascæ, este destituit. Iatæ însæ cæ intervine hotærât legafliaRomâniei de la Constantinopol. Alexandru Em. Lahovari, ministrulRomâniei în capitala Turciei între 1902°1906, post pe care îl preia,dupæ ce anterior, între 1893°1899, reprezentase flara la Roma


Nici o transformare importantæ nu se va face în Europa Occiden-talæ færæ ca România sæ nu aibæ cuvântul sæu de spus sau parteasa de luat. Puterile Europei nu o ignoræ; diplomaflia lor este foartepreocupatæ de a avea øi dezvolta bune relaflii cu România”11.„L’Indépendance Roumaine”, într°un articol intitulat pur øi simpluLa Roumanie et L’Europe scria: „din toate pærflile, atenflia seîndreptæ spre santinela latinæ postatæ în pragul Orientului. Româniae desemnatæ în chip natural pentru un rol de avangardæ”12.

În bunæ mæsuræ, afirmaflii de acest fel aveau o acoperire. Crizabalcanicæ din 1912°1918 o va dovedi. Dar conducætorii Românieiaveau suficient simfl al proporfliilor. „Nu speræm, nicidecum, la rolulridicol care ni se atribuie, fæcând din noi campionii Europei øiatribuindu°ne o sarcinæ care, pentru moment, aparfline Turciei”13

– îi spunea Carol I ministrului Franflei la Bucureøti la 3 septembrie1903. România Veche nu era decât un stat mic, aflat la conflu-enfla intereselor marilor puteri vecine øi supus evolufliei acestora.Dar, din aceastæ cauzæ, nu se oprea în drum în a°øi afirma cu tæriedreptul la existenflæ øi prosperitate. Dupæ cum era un ajutor înfapt øi mai cu seamæ potenflial în lupta românilor dinAustro°Ungaria, tot aøa, chiar dacæ nu cu aceeaøi perspectivæ,înflelegea sæ nu uite de existenfla românilor sud°dunæreni14.

Ajutorul bænesc al statului român pentru românii sud°dunæreniera în decembrie 1903 de 600.000 de lei, destinafli construirii deøcoli româneøti în vilaetul Monastir (e vorba de o cifræ oficialæ,care nu include ajutoarele provenind din activitatea unor socie-tæfli sau persoane private). Când proiectul de deschidere al acestuicredit este adus de ministrul de finanfle, Em. Costinescu, înCameræ, el e primit „cu mare fervoare” de întreaga adunare.Opoziflia conservatoare n°aduce critici. Observæ doar fluctuafliileguvernului liberal, care dupæ ce aproape suprimase ajutorul acor-dat (e vorba de anii de crizæ, când, într°adevær, guvernul Sturdzaredusese substanflial ajutorul bænesc pentru øcolile aromânilor)øi fæcuse din acest abandon condiflia unei apropieri de Grecia(acordul de la Abbazia), risca acum sæ se certe cu acest stat, dândun caracter senzaflional reluærii unei politici pe care, dacæ ar ficontinuat°o, ar fi prezentat în 1903 condiflii mai puflin provocatoareøi mai eficace. Într°adevær, dincolo de împrejurærile de excepflieale crizei din 1899°1901 øi ale consecinflelor sale, guvernul lui D.A.Sturdza a manifestat în politica naflionalæ, fluctuaflii regretabile.

119944 l ION BULEI

În intervenfliile diplomatice române la Poartæ, se aduceau înprim plan øi argumente care flineau de politica internæ a României,care aveau însæ deschidere cætre lumea balcanicæ. Recensæmântuldin 1899 constata la o populaflie de 5.956.690 locuitori prezenflaøi a 44.732 mahomedani, adicæ 0,7%. În Constanfla øi Tulcea aveau2 muftii, 214 moscheie øi geamii cu 116 hogea, 100 imami, 85 hotipiøi 86 muzini. Moschei în înflelesul cel mai potrivit al cuvântuluierau 11, 5 la Constanøa øi 6 la Tulcea. Øi toate erau întreflinutede stat. Tot statul construia în acel moment o mare moscheie laConstanfla, iar la Babadag un seminar (terminat în 1901, semi-narul va fi mutat mai apoi în Medgidia, într°o zonæ mai centralæ.Seminarul avea la început 8 cursuri cu limbæ turcæ øi arabæ pentrutot ce se referea la religie øi cu alte cursuri de limba românæ pentruistorie øi geografie. În 1906 seminarul avea 73 de elevi. Recrutæripentru armatæ în Dobrogea se fæceau rar øi recruflii de religiemusulmanæ erau organizafli în companii separate, cu uniformelelor care pæstrau fesul øi turbanul. În acelaøi timp, la Tulcea øiConstanfla erau tribunale mahomedane care judecau în confor-mitate cu legile øi uzanflele musulmane, erau formate din cadiilocalitæflilor øi doar hotarârile lor trebuiau traduse øi în limbaromânæ. Cu alte cuvinte, România demonstra o politicæ foarteliberalæ faflæ de cetæflenii ei de etnie turcæ. Øi era îndreptæflitæ sæcearæ acelaøi tratament øi pentru etnicii români din Turcia.17a

Nu lipsesc øi argumente de comportament al cuflovlahilor faflæde autoritæflile otomane. Ei nu lau parte la agitafliile antioromane.Dimpotrivæ, sunt unii dintre cei fideli supuøi ai Sultanului. Øi cutoate acestea cererea Bucureøtiului de a se crea un episcopat alromânilor sud-dunæreni nu a gæsit ræspuns favorabil. Din cauzaopozifliei Patriarhiei greceøti de la Constantinopol, crede Beccaria,ministrul Italiei la Bucureøti, într°o telegramæ din 8 iunie 1903trimisæ ministrului sæu de atunci Costantino Morin. O opozifliesusflinutæ de Rusia. În telegrama sa Beccaria îi scris ministruluisæu de la Roma cæ I.I.C.Brætianu, ministru de Externe în guvernulSturdza, a cerut sprijinul Italiei în susflinerea intereselor Româ-niei la Constantinopol. Cererea e fæcutæ diplomatic. Brætianusugereazæ ca marchizul Malaspina, reprezentantul Italiei pe lângæPoartæ sæ accepte stabilirea unor relaflii „mai intime” între el øiAl. Em. Lahovary, reprezentantul României în capitala de pe malulBosforului, în aøa fel încât, în împrejurærile în care o putea face


(ulterior o va reprezenta la Viena, Paris øi din nou la Roma), eraîncæ un diplomat tânær (împlinea 50 de ani în 1905), øi plin deenergie. Îøi fæcuse la Constantinopol numeroase øi utile relaflii,pe care înflelegea sæ le foloseascæ din plin în sprijinirea aromâ-nilor, chestiune pentru care fæcuse o adeværatæ pasiune. Laintervenflia energicæ a lui Lahovari, care øtie sæ mobilizeze lumeadiplomaticæ din Constantinopol, øeful polifliei din Monastir estereadus douæ zile dupæ revocare, persoanele arestate în timpultulburærilor sunt eliberate øi o scrisoare viziralæ autorizeazæ pemacedoromâni sæ se reuneascæ în læcaøurile lor religioase øi sæ°øioficieze slujba în limba lor. La 22 ianuarie, læcaøul de slujbæ dinMonastir este deschis. „Grupul cuflovlahilor din Monastir se gæseøteacuum în situaflia de a træi au grand jour, alæturi de comunitæflilegreacæ øi bulgaræ”16, scria, nu færæ admiraflie, Bopst, însærcinatulcu afaceri francez la Constantinopol, în corespondenfla sa cætreDelcassé, la 12 februarie 1905.

Era, într°adevær un succes, care se cerea însæ consolidat, pentrua fi øi de duratæ. În fapt, încæ la începutul anului 1903, guvernulromân trimite o circularæ cætre reprezentanflii sæi diplomatici dinmarile capitale ale Europei, prin care aduce la cunoøtinflæ punctulsæu de vedere faflæ de situaflia din Macedonia (tocmai se înæbuøeaîn sânge ræscoala antiotomanæ). România nu putea ræmâneindiferentæ faflæ de problemele balcanice, se spunea în circularæ,deoarece ele „intereseazæ viitorul unei populaflii numeroase deneam român øi echilibrul politic în Peninsulæ)”. Marile puteri, înintenflie lor de a îmbunætæfli situaflia naflionalitæflilor din Turcia(în realitate, amestecul lor era dictat de interese proprii), nu seputeau mærgini doar la raporturile dintre musulmani øi creøtini,ci erau datoare sæ îmbræfliøeze „deopotrivæ raporturile de egalitatece trebuie sæ existe între diferite naflionalitæfli creøtine”. Øi, într°unatare context, Marile puteri øi Turcia nu puteau sæ nu admitæaromânilor dreptul de a se situa pe picior de egalitate cu celelaltenaflionalitæfli din imperiu. La Constantinopol, demersul guvernuluiromân a fost primit cu înflelegere, atât de Tevfik°Paøa, ministrulde externe, cât øi de Ferid°Paøa, marele vizir. La 1 martie 1904,România deschide un consulat la Ianina, cu Al. Podeanu consulgeneral. Era un pas înainte, dar problema aromânilor tot nerezol-vatæ ræmânea, cæci continuau sæ nu fie recunoscufli ca naflionalitatede sine stætætoare.

119966 l ION BULEI

de grava atingere a prestigiului flærii. Purtarea valiului de la Ianinaera profund jignitoare – scria el – øi dacæ România nu obflineaimediat satisfacflie de la guvernul otoman, întreg prestigiul øiacfliunea sa de pânæ atunci în susflinerea intereselor aromânilorse næruiau19. Øi Bucureøtiul reacflioneazæ. Gæseøte chiar ocaziapotrivitæ pentru a da o rezolvare oficialæ problemei aromânilor.Ministru de externe era gen. Iacob Lahovari. Nu prea era el omulpotrivit în acest post. De fapt, ajunsese aici din întâmplare. Seopusese cumpærærii de artilerie de la Uzinele Krupp, propunândacceptarea unei oferte franceze. Or, contractul cu Krupp seîncheiase sub guvernul liberal. Pentru a nu fi periclitat acestcontract, se considera de preferat la Ministerul de Ræzboi celælaltgeneral din guvernul conservator, G. Manu. Lui Lahovari i°aurevenit, aøadar, Externele, pe care le°a acceptat cam færæ voia lui,gæsind cæ locul sæu era la armatæ øi nu în dezlegarea chestiunilordiplomatice. Nu prea avea ceea ce se cheamæ simflul mæsurii,calmul øi ponderea necesare unui atare post. Era øi o fire impulsivæøi prea dintr°o bucatæ. În familia Lahovari, cel care avusese toatecalitæflile pentru a fi un mare ministru de externe fusese Alexan-dru, fratele generalului øi al lui Ion Lahovari, a cærui moarteprematuræ în 1897 era regretatæ de tofli. Defunctul fusese øi celmai înzestrat dintre frafli, o necontestatæ valoare politicæ. Gene-ralul Iacob (i se mai zicea øi Jacques) Lahovari, în calitatea sa denou øef al diplomafliei române, urma sæ se descurce cum va putea.Îl avea oricum alæturi pe Take Ionescu, colegul sæu de la Finanfle,a cærui capacitate politicæ, energie øi putere de muncæ fuseseræde mult dovedite. În problema românilor sud°dunæreni, TakeIonescu se considera sufleteøte cu totul implicat. În timpulguvernærii liberale nu încetase cæ critice pe D.A. Sturdza pentruslabul interes arætat macedoromânilor. Vorbise în parlament, înîntruniri publice. În vacanfla de Paøte din 1905, puflin înainte deincidentul de la Ianina, se dusese la Constantinopol anume pentrua discuta cu oficialitæflile otomane chestiunea aromânilor. Nufusese însæ mulflumit de primirea care i se fæcuse. Îl primise doarmarele vizir, iar sultanul pretextase un doliu în familie. Motivular fi fost plauzibil, dacæ în acea zi chiar, sultanul n°ar fi acordato audienflæ ambasadorului Germaniei20. Când s°a întors laBucureøti, foarte nemulflumit, l°a convocat pe ministrul Turcieiîn capitala României øi l°a întrebat, spre nedumerirea acestuia,


„færæ înconveniente pentru interesele øi politica Italiei øi în limitelepe care le crede necesare” sæ susflinæ demersurile diplomatuluiromân. Beccaria susfline cererea lui Brætianu, considerândRomânia „singura putere din Peninsula Balcanicæ a cærei simpa-tie pentru Italia poate fi luatæ serios în calcul”17b.

Tergiversærile privind drepturile aromânilor ar fi continuatdacæ nu intervenea ceea ce s°a numit incidentul de la Ianina17.Abia venifli în vialetul Ianina, în calitate de revizori ai øcolilorromâne de aici, Nicolae Tacit øi Andrei Balamace, aromâni supuøiotomani, se pomenesc convocafli, la 20 aprilie 1905, de cætre unfuncflionar de la Instrucflia Publicæ din Ianina, care le pune învedere „sæ nu ieøifli prin comune ca sæ revizuifli øcolile româneøti,sæ nu venifli în contact cu comunitæflile româneøti øi sæ nu maifrecventafli consulatul român”18. Ordinul venea de la Osman°Paøa,valiul din Ianina, care, de la început, nu væzuse cu ochi buniînfiinflarea øi activitatea consulatului român. Cu alte cuvinte, ceidoi revizori erau chemafli sæ nu°øi facæ datoria. Ei îl informeazænumaidecât pe Al. Podeanu. Acesta cere explicaflii lui Osman°Paøa.Valiul îi declaræ cæ el nu recunoaøte vreun drept nici consulatuluiromân, nici României, de a se amesteca în afacerile øcolare saude a avea vreo înrâurire asupra lor, deoarece atât øcolile, cât øiprofesorii øi elevii erau supuøi otomani. Atunci consulul român îiaminteøte cæ øcolile române din Turcia erau întreflinute de statulromân øi cæ cei doi revizori erau recunoscufli ca atare prin ordinulviziral nr. 97 din 12 februarie 1905 øi prin dispoziflia MinisteruluiInstrucfliunii Publice al Imperiului, care trebuia sæ soseascæ încurând prin poøtæ. Valiul îi declaræ cæ în vialetul Ianina nu auvaloare decât ordinele lui øi, folosind ca pretext unele tulburæridin comuna Bæiasa, nu departe de Ianina, îi acuzæ pe cei doirevizori de instigaflie øi la 23 aprilie, îi aresteazæ împreunæ cuGeorge N. Gogu, profesor de limbæ turcæ, Ioan D. Manachia,maestru de desen la Øcoala comercialæ românæ din Ianina øi øasefruntaøi aromâni din Bæiasa.

Cum era de aøteptat, Al. Em. Lahovari, ministrul Românieila Constantinopol, reacflioneazæ imediat. El trimite un protestmarelui vizir øi Ministerului Afacerilor Externe otoman, descriindcele întâmplate øi arætând cæ, dacæ lucrurile nu se vor îndreptade urgenflæ, se va vedea nevoit sæ cearæ Bucureøtiului rechemareasa. În acelaøi timp, informeazæ Ministerul de Externe din Bucureøti

119988 l ION BULEI

operaflii. Diferendul României cu Turcia este expus lui Tittoni,ministrul de Externe italian, de cætre consilierul legafliei, DuiliuZamfirescu. El cere sprijinul Italiei, pentru cæ „dacæ nu urmærimscopuri politice, avem chiar datoria de a ne ocupa de dezvoltareaetnicæ a acestor latini din Peninsula Balcanicæ […] Toate celelal-te populafliuni tind a se alipi cætre cineva, bulgarii cætre o Bulgariemare, sârbii cætre Serbia, grecii cætre regatul grec. Numai albaneziiøi cuflo°vlahii nu næzuiesc cætre nimeni, ci aspiræ unii la o inde-pendenflæ mai mult sau mai puflin probabilæ, ceilalfli la o culturæøi dezvoltare idealmente româneascæ”. Tittoni fægæduieøte spri-jinul sæu. Ziarul „Il Messaggero” din 2/15 mai 1905, susfline cauzaRomâniei. La 6/19 mai, deputatul Roberto Galli interpeleazæguvernul în parlament. Subsecretarul de stat Fuginato ræspundecæ guvernul italian „acordæ României sprijinul întregii saleinfluenfle la Constantinopol”, iar Camera italianæ îøi declaræ publicsimpatia pentru România23.

Se asiguræ astfel sprijinul Germaniei, Italiei øi Rusiei.Austro°Ungaria primeøte situaflia cu destulæ indiferenflæ. La feløi Anglia. Dar Franfla? Încæ din septembrie 1904, la o cerere desprijin adresatæ de Alex. Em. Lahovari ministrului Franflei laConstantinopol, acesta ceruse instrucfliuni la Paris. I se ræspundede la Quai d’Orsay cæ Franfla n°are nici un interes direct închestiune. Dacæ ar da sprijin, ar face°o numai pentru a fi agreabilæRomâniei. Dar…„acum n°avem nici un motiv pentru a ne arætafaflæ de ea cu deosebire binevoitori”24. Alex. Em. Lahovari nu searatæ surprins øi mulflumeøte însærcinatului cu afaceri francezpentru sinceritate. I.I.C. Brætianu, în acel moment ministru deExterne, priveøte faptul cu mult mai multæ tristefle. Regretæ parcævremurile lui Napoleon al III°lea øi ale tatælui sæu, când Franflaera altfel. La 7 octombrie 1904, el îl primeøte pe Grimault, însær-cinatul cu afaceri francez øi îi spune cæ, de la venirea la guvern,preocuparea sa constantæ a fost de a întæri bunele relaflii cu Franfla,dar de cele mai multe ori a fost „mis en échee” de tendinfla fran-cezilor de a lega bunele relaflii de afaceri. O fæcuseræ mai înaintecu afacerea Mallier, o fæceau atunci cu afacerea Dames de Sion,de ordin pur intern (un pension catolic de la Iaøi), cu afacerea Gros,de naturæ privatæ. Or, demersul reprezentantului român de laConstantinopol se referea la interese generale ale politiciiromâneøti. Nu mai øtia Franfla sæ priveascæ în perspectivæ, dincolo


dacæ la ei, la turci, când e zi de doliu e toatæ ziua sau numai pânæla amiazæ. Ministrul român de finanfle se considera aøadar personalangajat în rezolvarea chestiunii românilor macedoneni.

În urma informærii sale asupra celor petrecute la Ianina, la27 aprilie / 10 mai. Alex. Em. Lahovari primea o telegramæ de laBucureøti care°i cerea „sæ facæ sæ se øtie la Poartæ cæ noi vom daacestui fapt urmærile cele mai grave, dacæ nu ni se va acordacompletæ satisfacflie”21. România voia: 1. Punerea în libertateimediatæ a revizorilor arestafli; 2. O despægubire pentru pagubelece le suferiseræ prin arestarea lor; 3. Scuzele valiului øi, ceea ce,de fapt, era esenflial: „noi pretindem, de asemenea, ca o iradeaimperialæ sæ regleze de o manieræ definitivæ situaflia aromânilordin Macedonia, recunoscându°le aceleaøi drepturi de care se bucuræcelelalte naflionalitæfli din Imperiul otoman”. A doua zi, la 28aprilie / 11 mai, Al. Em. Lahovari remite ministului de Externeturc, Tevfik°Paøa, nota guvernului român. În zilele urmætoare, seduce o intensæ corespondenflæ între Ministerul Afacerilor Externede la Bucureøti øi legafliile României din Berlin, Viena, Petersburg,Roma, Londra, Paris, Constantinopol. Peste tot, reprezentanflilorRomâniei li s°a cerut sæ comunice guvernelor flærilor pe lângæ careerau acreditafli demersurile româneøti øi sæ solicite sprijinul.Guvernul german, regretând pentru moment lipsa baronuluiMarschall, ambasadorul Kaiserului la Constantinopol, de la postulsæu, ræspunde imediat øi favorabil, declarând cæ va face cunoscutsultanului „cæ era în contra propriilor sale interese de a ruperelafliile cu singurul stat (din Balcani, n.n.) politiceøte sincerfavorabil menflinerii statu°quo°ului”. La Viena, lui Emil Ghika,reprezentantul României, i se comunicæ din partea conteluiGoluchovski, ministrul de Externe austro°ungar, cæ i se va cerebaronului Calice, ambasador la Constantinopol, sæ uzeze de întrea-ga lui influenflæ pentru a ajuta România. Dar, la 29 aprilie / 12mai, Al. Em. Lahovari îl întâlnea la Constantinopol pe Calice: „elmi s°a pærut indiferent ca de obicei øi mi°a zis cæ nu are instruc-fliuni. În rest, el pleacæ mâine în concediu pentru 15 zile”22. Cualte cuvinte, din partea aceasta nici o nædejde. La Petersburg,contele Lamsdorff, ministrul de externe, cæruia i se expune cerereaRomâniei, fægæduieøte tot sprijinul, inclusiv pentru „publicareaunei iradele recunoscând naflionalitatea românæ”. La Roma,ministrul român N. Fleva era imobilizat la pat în urma unei

220000 l ION BULEI

Baronul Marschall îl anunflæ pe Alex. Em. Lahovari cæ a ceruto audienflæ la sultan la 6/19 mai în sprijinul revendicærilorromâneøti. El se aratæ optimist, dar „cum cu turcii trebuie sæ teaøtepfli la orice”, îl sfætuieøte pe Lahovari ca guvernul român sæfixeze o datæ pentru a da un ultimatum care sæ fie adus lacunoøtinfla Porflii. Altfel lucrurile se vor tærægæna la nesfârøit.Lahovari îi comunicæ ministrului de Externe la Bucureøti cæ ceamai potrivitæ datæ ar fi 9/22 mai, adicæ în preziua særbætorii naflio-nale a României, când legafliile româneøti, cea de la Constantinopoly compris, organizau recepflii în capitalele flærilor de reøedinflæ.Oficialitæflile acestor flæri trimiteau, potrivit protocolului, felicitærilelor prin mijlocirea unor înalfli demnitari øi funcflionari. Dar IacobLahovari e de altæ pærere. El propun data de 16/29 mai, când laConstanfla se inaugura un nou cablu telegrafic, care legaConstanfla de Constantinopol, ocazie cu care, cum îl anunflase dejape Kiazim bey, Turcia va fi cu totul omisæ din protocol. În privinflarecepfliei de la 10 mai, el propunea ca la Constantinopol sæ seînchidæ porflile legafliei28.

Guvernul român îl însærcineazæ pe Al. Beldiman, reprezen-tantul sæu de la Berlin, sæ întrebe oficial, dacæ în cazul ruperiirelafliilor diplomatice cu Turcia, ambasada germanæ putea preluareprezentarea intereselor româneøti la Constantinopol.

Între timp, prin Zinoviev, ambasadorul rus la Constantinopol,se obflin noi concesii de la turci în privinfla aromânilor. Dar nu încæiradeaua mult aøteptatæ. Oricum, guvernul român avea dreptatebætând fierul cât era cald. În 9/22 mai, gen. Iacob Lahovari facecunoscut lui Kiazim bey cæ România aøteaptæ un ræspuns la notaadresatæ lui Tevfik°Paøa la 12/25 mai29.

A doua zi, ziarele din Constantinopol publicau textul iradeleiimperiale prin care se recunoøtea naflionalitatea românæ dinImperiul otoman. Comunitæflile aromânilor se bucurau de aceleaøidrepturi ca øi ceilalfli supuøi nemusulmani ai Porflii: îøi puteaualege muhtiul lor, erau primifli în consiliile administrative, auto-ritæflile imperiale trebuiau sæ înlesneascæ profesorilor numifli decomunitæflile aromâne inspectarea øcolilor øi deschiderea de noiaøezæminte øcolare, limba românæ era liber folositæ în biserici øiøcoalæ. O „teøcherea” e adresatæ Patriarhului oecumenic de cætreMinisterul de Culte al imperiului: „færæ a schimba nimic dindependenfla aromânilor faflæ de Patriarhatul oecumenic, aceøtia


de un interes oarecare? I.I.C. Brætianu prefera sæ°øi arate din nousentimentele sale de prietenie pentru Franfla øi tot ceea ce însemnaea, nelegând la rândul lui, politica de afaceri25. În aprilie 1905,când N. Ghika înmâneazæ ministrului de Externe francez oscrisoare referitoare la incidentul de la Ianina solicitând sprijinulQuai d’Orsay°ului, acesta consideræ pânæ la urmæ cæ se poate dasatisfacflie României (øi dupæ asigurærile de dezvoltare a chestiuniiDammes de Sion din partea noului guvern român). AmbasadorulFranflei la Constantinopol primeøte o notæ de la Paris, autori-zându°l sæ se alæture Rusiei, Germaniei øi Italiei în chestiuneaaromânilor. Se dæ øi o explicaflie: „ar fi mai bine sæ nu paræ cæ nedezinteresæm de o chestiune în care alte mari puteri s°auemoflionat”.

Dintre Marile Puteri, dupæ cum se vede, doar Germania, Rusiaøi Italia sprijinæ deschis øi din capul locului România. Cea dintâiera, cum scria Al. Lahovari, „singura în poziflia de a ne ajuta eficaceastæzi, atât prin prestigiul sæu cât øi prin situaflia personalæ abaronului Marschall pe lângæ sultan”. Øi într°adevær, Marschalla fost un sprijin eficace pentru demersul diplomatic al României.Un demers care nu se face numai la Constantinopol, ci øi laBucureøti, unde Kiazim bey, bonomul ambasador al Turciei, areaproape zilnic de suportat presiunile guvernului român26.

Deja la 3/16 mai, acfliunea României sprijinitæ de Marile Puteri,începe sæ aibæ urmæri. Tevfik°Paøa îl cheamæ pe Alex. Em.Lahovari øi îi face cunoscut cæ au fost date dispoziflii ferme pentrua se îngædui aromânilor din imperiu sæ uzeze de limba lor în øcoliøi biserici øi valiul din Ianina „va explica” incidentul. Deocamdatæerau doar concesii verbale. Guvernul român, îi spune Lahovari,îøi menfline integral punctul de vedere. Aflând de concesiile luiTevfik°Paøa, Goluchowski se græbeøte sæ°l felicite pe Emil Ghika,reprezentantul român la Viena. Numai cæ o notæ a gen. IacobLahovari de la Bucureøti, pe care Emil Ghika o înmâneazæ luiGoluchowski, îl face pe acesta din urmæ sæ°øi dea seama cæ gestullui a fost pripit: „guvernul român pretinde ca o iradea a sultanuluisæ consacre definitiv recunoaøterea naflionalitæflii române dinTurcia. Atâta vreme cât aceste cerinfle nu vor fi satisfæcute, noinu acceptæm nici o soluflie a conflictului øi vom merge pânæ laruperea relafliilor diplomatice”27.

220022 l ION BULEI

vaporul „România” pentru linia maritimæ Constanfla°Constan-tinopol, dar øi Smirna øi Pireu…Vaporul era primul dintr°o serie(urmætorul va fi „Împæratul Traian”) în încercarea de a extindelinia maritimæ românæ spre Egipt31.

Simplæ curiozitate. În 1906 spre Pireu plecau douæ curse decælætori, joia la 23 1/2 , sosirea vineri, 11 _ øi sâmbæta la orele 10,sosirea duminicæ, orele 8. Spre Smirna, duminicæ orele 23 1/2,oprire în Constantinopol øi Mitilene øi sosire marfli la orele 14.Vapoarele aveau trei clase de cælætori. Færæ hranæ pânæ la Pireu,costa 110 lei la cls. I, 65 lei cls. II°a, 18 lei cls, III°a, iar pânæ laSmirna, 88 lei cls. I, 56 a II°a øi 14 a III°a. Preflul se încadratarifelor europene; la fel øi viteza de navigaflie32.

La Constanfla, la ceremonie, e prezent øi regele Carol. Amba-sadorului german, care venea de la Constantinopol, i se face oprimire „excepflionalæ” de cætre suveran. Ulterior va fi invitat laPeleø. Toasturi cælduroase închinate împæratului Wilhelm.Recunoøtinflæ øi reconfirmarea unor bune relaflii.

Prin contrast, cu toate cæ vaporul „România” era construit laSt. Nazaire, pe Loire, øi directorul øantierelor Loire era de faflæ,regele nu i°a adresat decât o scurtæ øi banalæ frazæ de bun sosit,færæ cea mai micæ aluzie la evenimentul ce motiva prezenfla sa laConstanfla. La mijloc era øi voinfla regalæ de a da særbætorii carac-terul exclusiv aproape al unei manifestæri în onoarea Germanieiøi de a celebra doar realizarea româno°germanæ, care apropiaBerlinul de Orient, raliind telegrafic Constanfla de Bucureøti.

Sprijinul german era, desigur, interesat. Bænci germane tocmaiparticipau la conversiunea unei pærfli din renta românæ øi deci eraneapærat de dorit un succes al guvernului de la Bucureøti, caresæ°i consolideze renta. Apoi, guvernul german urmærea rezolvareafavorabil a tratativelor legate de concesionarea terenurilor petro-liere grupului financiar reprezentat de Deutsche Bank. Ulterior,când România adoptæ o altæ atitudine în problema petrolului,sprijinul german nu se mai oferæ, cu toate cæ a fost cerut în maimulte rânduri, ca sæ determine Patriarhatul oecumenic de la Con-stantinopol sæ nu se mai opunæ aplicærii iradei din 9/22 mai 1905.

Viena se arætase rezervatæ pentru cæ voia sæ evite altecomplicaflii în Balcani. Nu dorea sæ°øi strice raporturile cu Grecia,cæci prin ea încerca sæ contracareze activitatea comitetului


nu trebuie sæ mai fie împiedicafli de a°øi celebra slujba religioasæprin preoflii lor proprii øi în limba lor naflionalæ, nici de a se slujide aceastæ limbæ în învæflæmânt”. Revizorii øcolari arestafli la Ianinasunt reintegrafli în funcflii. Valiul Osman°Paøa primeøte ordinimperial ca în ziua de 10 mai sæ meargæ la consulatul român dinIanina sæ dea explicaflii øi sæ cearæ uitarea incidentului.

Satisfacflia României era deplinæ. La Cameræ, gen. IacobLahovari e întâmpinat cu aplauze îndelung repetate: „Simte, D°lor,oricine, declara el, cæ faptul întâmplat la Ianina atingea adâncinteresele statului român, cæci lovea în prestigiul acfliunii noastrefaflæ de populafliunea de acelaøi neam, acfliune pe care o exersæmcu autorizafliunea Sublimei Porfli. Când aceastæ autorizaflie eraviolatæ de un înalt funcflionar otoman, chiar demnitatea statuluiromân era atinsæ”. Or, acum „conflictul de la Ianina este completrezolvat”. Mai mult, „cerinflele Regatului român, urmærite de 25de ani, au fost realizate. Naflionalitatea românæ este recunoscutæîn mod definitiv, cu toate drepturile civile, pe picior de egalitatecu toate naflionalitæflile creøtine din Imperiul otoman!”. I.I.C.Brætianu se alæturæ satisfacfliei generale, în numele opoziflieiliberale. La fel Al. Marghiloman, în numele opozifliei junimiste:„eu, adversarul hotærât al d°lui general Lahovari, sunt vesel cæîl pot felicita cæ a avut fericirea sæ fie ministru al României înmomentul când politica naflionalæ a flærii primeøte o consacrareatât de mare”. Desigur, g-ralul Lahovari culegea roadele uneipolitici pe care nu numai el o dusese, ci øi alflii, înaintea lui, cumobserva øi liberalul B. Iepurescu. La fel de bine puteau fi aplaudafliTake Ionescu, I.I.C. Brætianu, Alex. Beldiman øi, fireøte, Alex. Em.Lahovari. Dar…cel care încheie o øtafetæ câøtigætoare, simte maitare aplauzele30.

Guvernul român trimite mulflumirile sale tuturor Puterilor careîl sprijiniseræ, mulflumeøte sultanului pentru încrederea arætatæøi fægæduieøte tot sprijinul sæu în îmbunætæflirea situafliei musul-manilor din România (în acest context se construieøte frumoasamoschee de la Constanfla). Sentimentul de recunoøtinflæ pentrubaronul Marschall este exprimat øi în alt chip. El este invitat laConstanfla, la 16/29 mai, când se inaugureazæ cablul Constanfla-Constantinopol construit, de altfel, cu sprijin financiar german øicare era menit sæ concureze pe cel englez, Odesa°Constantinopol.Tot acum se inaugureazæ øi o staflie telegraficæ færæ fir øi se boteazæ

220044 l ION BULEI

româneascæ în comunæ øi grecii, prin preoflii lor øi prin consululgrec, erau aflâflafli contra aromânilor35.

Sunt în aceøti ani sute øi mii de incidente de acestea sau dealt gen (refuzul de a se face slujba de înmormântare, sau de botez,persecutarea învæflætorilor, închiderea øcolilor ø.a.)

În iunie 1908, consulul român din Egipt informa cæ sirieniicreøtini din Cairo au adresat o cerere patriarhului grec dinAlexandria, de a li se permite sæ construiascæ o bisericæ ortodoxæla Cairo øi a oficia serviciul religios în limbæ proprie. Patriarhulnu numai cæ le°a dat imediat consimflæmântul, dar le°a øi promissprijinul financiar la construirea bisericii. Or, cum era de explicatcæ ceea ce era acordat cu cea mai mare bunævoinflæ, de aceeaøibisericæ ortodoxæ, devenea nepermis, neadmisibil øi chiar schis-matic atunci când era vorba de aromâni? Datoritæ neînflelegeriloraromânilor cu Patriarhatul øi a confruntærilor adesea deschise dinMacedonia câfliva ani, dupæ 1906, relafliile româno°greceøti au avutde suferit, spre paguba ambelor pærfli, de altfel36.

În fond, succesul miøcærii aromânilor depindea de echilibrulpolitic din Balcani, care nu era însæ decât aparent. Acordulruso°austriac din 1903 n°a dat rezultatele aøteptate. Fiecare partenu putea sæ nu°øi urmeze pânæ la urmæ o politicæ proprie. Aucontribuit la aceasta øi schimbærile din conducerea diplomafliilorruse øi austriace, care, coincidenflæ curioasæ, au loc în acelaøi an,1906. În Austro°Ungaria, prudentul øi puflin aventurosulGoluchowski, fostul reprezentant al Dublei Monarhii la Bucureøti,este înlocuit cu baronul Aehrenhal, diplomat îndræznefl, care ardeade dorinfla de a se distinge. Ieøit din øcoala acelor oameni politicicare îøi închipuiau cæ Austria e o mare putere øi cæ vremeacuceririlor ei teritoriale încæ n°a trecut, acestea fiindu°i chiar nece-sare pentru o continuæ întærire, Aehrenthal nu putea înflelege cæMonarhia nu mai era în stare de noi expansiuni. Aproape în acelaøitimp la Petersburg, contele Lamsdorf, bolnav øi obosit, e înlocuitcu ambifliosul Izvolski. Antecedenflii imprimaseræ politicii statelorlor o rezervæ puternicæ. „Succesorii lor, mai strælucifli øi mai agitafli,nu erau mulflumifli de aceastæ stare politicæ. Nenorocirea a fæcutcæ activitatea lor ambiflioasæ a cæutat sæ se desfæøoare asupraaceluiaøi teren, în Balcani”. Între cei doi era øi o rivalitatepersonalæ. Se întâlniseræ la Petersburg øi nu se acceptaseræ deloc.„Suprema lor preocupare era sæ se învingæ unul pe altul”, scria


macedo°bulgar. Ulterior se va apropia de Sofia. Øi într°un caz øiîn celælalt, nu mai putea încuraja Bucureøtiul.

Succesul diplomatic al României nu apare altfel decât în com-plexul luptei de emancipare a popoarelor sud°dunærene. Recunoaø-terea naflionalitæflii aromânilor fusese pregætitæ de consacrareaidentitæflii naflionale a altor popoare balcanice, la care, nu°i maipuflin adeværat, øi ei contribuiseræ. Ea se înscrie ca un fapt firescîntr°un întreg. Era un drept care nu venea în detrimentul celorlaltenaflionalitæfli, ci completa fericit o imagine, aceea a unei PeninsuleBalcanice în care rostul turcilor nu putea fi în nici un fel acela alasupririi altora. Pentru aromâni a fost o mare bucurie. Ei auînceput sæ°øi desemneze primarii lor (muktarii), reprezentanflii înconsiliile administrative. Trimiøi din Regat, în buni termeni cuautoritæflile otomane, desfæøoaræ o acfliune foarte energicæ. LaMonastir se deschide o a doua øcoalæ secundaræ aromâneascæ. Sefac înlesniri bæneøti pentru pærinflii care dæduseræ copiii la øcolilegreceøti pentru a fi aduøi la cele în limbæ proprie. Ziarele dædeauo statisticæ a øcolilor secundare aromâne din Macedonia: 26, cu1.064 elevi øi 43 profesori. Aceasta în anul øcolar 1903°1904.Numærul lor sporeøte dupæ 1905.

Pentru micul regat dunærean, succesul era o sporire deprestigiu33. Era un act de energie izvorât din deplina conøtiinflæde sine. Statul român nu numai se simflea reprezentantul româ-nilor de peste tot, dar øi acfliona în favoarea menflinerii naflio-nalitæflii lor. El era întocmai ceea ce trebuia sæ fie øi ceea ce tofliromânii aøteptau de la el.

Dar, ca întotdeauna, importanfla unui fapt n°are valoare decâtîn context. Iradeaua din mai 1905 are desigur însemnætatea sa.Dar ea e mai mult diplomaticæ. Prea puflin practicæ. În bunæ mæ-suræ, din cauza opozifliei Patriarhului de la Constantinopol, de carearomânii depindeau religios. Acesta refuzæ recunoaøterea comu-nitæflilor aromâneøti øi e împotriva folosirii limbii române înbisericile øi øcolile macedoromânilor.

În unele sate, în care slujba se fæcea în limba greacæ, la sfârøitulslujbei, preotul trebuia sæ spunæ în româneøte: „s°a isprævit, acumputefli pleca”. Neînflelegând nimic în greceøte, credincioøii româninu øtiau când sæ plece34.

În comuna Ramna, au fost aruncate afaræ din bisericæ tævilecu colivæ ale femeilor române. Tocmai se deschisese o øcoalæ

220066 l ION BULEI

cæ revoluflia de la Constantinopol avea douæ urmæri pentruRomânia: „ne scapæ, pentru o vreme cel puflin, de una din grijilecare tulburau mai mult întreaga noastræ viaflæ politicæ. Aceastægrijæ era redeschiderea chestiunii Orientului øi dacæ renaøtereaTurciei poate, pentru un timp cel puflin, sæ înlæture din grijanoastræ redeschiderea chestiunii Orientului, cu corolarul ei celînsemnat, stæpânirea Constantinopolului, de care stæpânire seleagæ atâtea interese ale noastre, atunci, d°lor, desigur cæ nu poatefi flaræ mai fericitæ pentru renaøterea Turciei decât România”” Øia doua urmare: „e pentru noi cea mai bunæ dezlegare a chestiuniiromânilor din Macedonia”40. (într°adevær, dupæ iulie 1908,pentru aromâni pare a începe o vreme mai bunæ. Doi reprezentanfliai lor, dr. Filip Miøa øi N. Baflaria, intræ în parlamentul otoman;apare un ziar aromânesc „Deøteptarea”, la Salonic ø.a.). Speranflelepuse în revoluflia „junilor turci” nu s°au confirmat decât cu totuløi cu totul parflial. Problema orientalæ nu numai cæ nu s°a închis,dar, de fapt, s°a redeschis. Øi nu din cauza revolufliei „junilor turci”,ci din pricina aceluiaøi amestec al Marilor puteri pe care „juniiturci” cæutau sæ°i îngrædeascæ. La 5 octombrie 1908, Austro°Unga-ria hotæræøte anexarea Bosniei øi Herflegovinei, provincii care îifuseseræ date spre administrare prin Tratatul de la Berlin. Într°ointerpretare localæ, faptul voia sæ fie un fel de cadou pentru FranzJoseph, care, la 2 decembrie 1908, împlinea 60 de ani de domnie.Øi domnia lui n°avusese parte de cuceriri øi anexæri. Dimpotrivæ!Dintr°o datæ, aceastæ inifliativæ pune sub semnul întrebæriiechilibrul balcanic øi, prin implicafliile sale, însuøi echilibruleuropean. E adeværat, Alexandru Izvolski propusese omologuluisæu austriac, în memoriul din 2 iulie 1908, anexarea celor douæprovincii, dar cere în compensaflie acordul Austro°Ungariei pen-tru modificarea regimului Strâmtorilor în sensul dorit de Rusia.Or, Austro°Ungaria ocupa, færæ sæ°i acorde ceva Rusiei!41 Anexarealovea în prevederile Tratatului de la Berlin øi deschidea o etapænouæ în problema orientalæ. Austro°Ungaria violase tratatul, færæsæ se fi consultat în prealabil cu puterile semnatare (cu excepfliaGermaniei). Mai mult, ea ignorase cu totul miøcarea de eliberarenaflionalæ a popoarelor balcanice. Pur øi simplu, pentru ea aceastapærea cæ nici nu existæ. Cele douæ provincii anexate aveau opopulaflie în majoritate sârbæ, fæceau parte din vatra naflionalæ aacestui popor, aveau pentru Serbia, cum scria profesorul Cvijité,


mai târziu I.G. Duca. Izvolski era stæpânit de visuri de mærire øidominaflie ale Rusiei la Constantinopol øi în Balcani, de întærireatuturor popoarelor slave øi dezvoltarea lor sub oblæduireatutelaræ a flarilor. El era convins cæ Rusia, pentru moment, nutrebuia sæ se mai ocupe de Extremul Orient (reacflie fireascæ înurma înfrângerilor din partea Japoniei), ci sæ acorde toatæ atenfliaOrientului apropiat. Aehrenthal, la rându°i, voia sæ profite deslæbirea momentanæ a Rusiei în urma ræzboiului ei cu japoneziiøi Austro°Ungaria sæ preia inifliativa în Balcani37.

În ianuarie 1908, Aehrenthal anunflæ intenflia Austro°Ungarieide a construi o cale feratæ care sæ lege frontiera de sud°est aacesteia cu Salonicul, ceea ce ar fi fost un obstacol în calea uniriiSerbiei cu Muntenegru øi i°ar fi deschis drum Austro°Ungarieicætre Marea Egee. Inifliativei lui Aehrenthal îi ræspunde Izvolski,propunând construirea unei linii ferate care sæ uneascæ Dunærea(desigur, dupæ ce pæræsea teritoriul Austro°Ungariei) cu un portla Marea Adriaticæ. Or, aceastæ intenflie tæia drumul monarhieiaustriece în Balcani øi deschidea calea influenflei Rusiei pânæ laAdriatica38.

Reluarea amestecului mai activ al Austro°Ungariei øi Rusieiîn Balcani coincide cu o schimbare politicæ în Turcia. La 3 iulie1908, începe miøcarea „junilor turci”, cu intenflia de a aduceimperiul pe calea modernizærii, prin transformarea lui într°un statde facturæ europeanæ, øi a°l scoate, mæcar parflial, de sub tuteladependentæ de marile puteri europene. Pentru acestea din urmæcu deosebire, revoluflia junilor a fost o mare surprizæ. Pentru cæ,aøa cum scria ziarul francez „Le Temps”, pânæ atunci, în problemaorientalæ, „singurul factor de care nu se flinea cont era poporulturc”. Regimul instaurat de junii turci pærea mult mai solid decâtcel al despofliei sultanului39.În discuflia mesajului tronului dinparlamentul flærii, I.I.C. Brætianu declara în decembrie 1908:„reforma, renaøterea, pot zice, a Imperiului otoman, nu numai cænu ne poate da nici o grijæ, dar, din contræ, naøte în sufletelenoastre, ale tuturor, adeværate simflæminte de mulflumire øi desimpatie” øi aceasta pentru cæ „suntem mai tare interesafli decâtoricine ca în regiunile acestea sæ domneascæ ordinea øi liniøteaøi este o garanflie mare în cele ce s°au întâmplat în imperiul turcesccæ se va putea întrupa un regim de ordine”. Iar Take Ionescu,principalul reprezentant al opozifliei, afirma øi el, cu acelaøi prilej,

220088 l ION BULEI

nu suntem un stat balcanic, declara I.I.C. Brætianu în decembrie1908, nu este mai puflin adeværat cæ nimeni, dar nimeni, nici mare,nici mic, nu este mai de aproape interesat la tot ce se întâmplæîn Peninsula Balcanicæ, nici Austro°Ungaria, nici Rusia, nici oputere mare nu poate sæ urmæreascæ cu interes mai viu øi mailegitim ceea ce se întâmplæ în aceastæ peninsulæ. Øi care estepunctul nostru de vedere în politica Peninsulei Balcanice? Noisuntem în primul rând interesafli la liniøtea øi la echilibrul ei; voimechilibrul pe baza statu°quo°ului teritorial øi voim paønica eidezvoltare færæ jignirea nici unui interes øi nici unui drept legitimal nostru”43. Prezentat astfel, cam exagerat øi retoric, punctul devedere românesc nu era mai puflin adeværat. Chestiunea era înce mæsuræ el era øi luat în seamæ de cætre Marile puteri, care ele,în primul rând, cum s°a væzut øi în 1908, dictau în Peninsulæ.

Øi dictau cam în acelaøi raport ca mai înainte de 1908. Rusiafæcea eforturi pentru a câøtiga prietenia Turciei. În decembrie1908, „Novoe Vremia” din Petersburg cerea o alianflæ cu ÎnaltaPoartæ. „Surai Inmmet”, oficiosul „junilor turci”, comenta: „Expri-marea ziarului «Novoe Vremia» prin vorbele «precum Rusia aîncheiat un acord intim cu Anglia, care a fost de secole inamicaRusiei, tot asemenea trebuie sæ încheie un acord øi cu Turcia, cucare s°a aflat în aceeaøi stare øi pozifliune» este, dupæ credinflanoastræ, conformæ cu interesele ambelor flæri”. „L’amitié n’est pasvenue et la défiance subsiste”, cum scria consulul Franflei laTherapia, Bombard, la 27 septembrie 1910. Dar Anglia øi Franfla,care s°au opus anexærii Bosniei øi Herflegovinei, însæ færæ o preamare convingere, au fost aplaudate la Constantinopol øi°au primit„aclamaflii entuziaste”. Dupæ un an, n°a mai ræmas nimic din acestedemonstraflii. Între timp însæ, Germania, la început stânjenitæ înmiøcærile sale, pentru cæ era aliata Austro°Ungariei, dar avea øimari interese în Turcia, øi nu voia sæ piardæ nici într°o parte, niciîn cealaltæ, revine øi practic regleazæ cum îi convine conflictuleuropean provocat de anexarea celor douæ provincii sud°slave. „Înnici o parte ca în Turcia, scria acelaøi consul francez cu destulæamæræciune, forfla nu este flinutæ la un aøa mare prefl øi în nici oparte ca în Turcia nu e mai înrædæcinatæ convingerea cæ forfla îøiare sediul la Berlin. În ochii turcilor, Germania este însuøi simbolulforflei, cum Franfla este al eleganflei øi al bogæfliei. Reputaflia noastræ


importanfla pe care o avea pentru Rusia regiunea Moscovei saupentru Franfla øi Germania pærflile lor cele mai pure franceze saugermane. Atunci când guvernul sârb trimite o notæ Marilor puteri,considerând anexiunea o catastrofæ naflionalæ øi totodatæ, gene-ralæ, ameninflând pacea în Balcani, la Viena, nota nici n°a fostprimitæ, lui G. Simic, reprezentantul Serbiei la Viena, declarân-du°i°se cæ Serbia n°avea nici un drept sæ facæ judecæfli de valoareîn aceastæ problemæ, iar la Berlin, secretarul de stat Schön afirmæcæ nu vede ce interese øi drepturi sârbeøti erau lezate prin anexa-rea Bosniei øi Herflegovinei. În Serbia se mobilizeazæ armata. Lasfatul Rusiei, guvernul sârb cere unele compensaflii Austro°Unga-riei. Aceasta le respinge, cæci se simflea øi chiar era atunci stæpânæpe situaflie øi ameninfla cu invadarea Serbiei. A fost nevoie deintervenflia flarului Rusiei pentru a modera planurile belicoase alelui Aehrenthal. „Dupæ toate cel ce°mi parvin, scria flarul lui FranzJoseph, guvernul tæu ia mæsuri militare de o asemenea amploare,care par sæ indice cæ el se pregæteøte de un apropiat conflict cuvecinii tæi sud°balcanici. Dacæ un asemenea conflict se produce,el va avea ca revers o mare efervescenflæ nu numai în PeninsulaBalcanicæ, dar øi în Rusia, øi tu înflelegi situaflia cu totul dificilæîn care mæ aflu plasat. D°zeu sæ ne fereascæ de o asemeneaeventualitate care va pune capæt oricærei posibilitæfli de buneraporturi între Rusia øi Austro°Ungaria øi ar putea aduce Europeiun ræzboi general”42.

În 1908, un ræzboi e prevenit. Dar mai târziu? Era limpede,ocuparea Bosniei øi Herflegovinei tensiona foarte mult situafliapoliticæ din Balcani. Ea se va dezvolta ulterior din ræu în mai ræuøi trecând prin ræzboaiele balcanice, din 1912°1913, va duce laprimul ræzboi mondial.

Schimbærile acestea continui din Balcani, necontenitaameninflare a tulburærii echilibrului øi statu°quo°ului, vor flinemereu treazæ diplomaflia românæ. Nu erau la mijloc numai aro-mânii, desigur. Regatul român voia sæ evite o prea mare creøterea vreunuia dintre statele balcanice în defavoarea celorlalte, ceeace ar fi perturbat echilibrul de forfle din Peninsulæ. Aceastæorientare a diplomafliei române era încurajatæ øi de PuterileCentrale, care voiau o diversiune pentru a o îndepærta de preocu-pærile transilvænene. Fapt e cæ la începutul veacului, Regatulromân se gæsea amestecat în complicafliile politicii balcanice: „Dacæ

221100 l ION BULEI

la Petersburg, unde foarte mulfli îi contestau eficacitatea øi cæ laConstantinopol, politica celor douæ puteri era adesea contradictorie.În replicæ, ministrul francez constata slaba calitate a cores-pondenflei diplomatice româneøti de la Paris, Petersburg øiConstantinopol. Mai ales a aceleia provenind de la Petersburg,de la Rosetti°Golescu (Georges). În plus, diplomaflii români dinafaræ, scrie el, „cunosc tendinflele regelui øi ale oamenilor politicicare°l înconjoaræ øi cautæ færæ îndoialæ mai mult sæ placæ decâtsæ informeze exact”. Rosetti°Golescu nu era, într°adevær, ceea ces°ar putea numi un diplomat dotat. El aparflinea însæ, princæsætorie, într°un fel, societæflii aristocratice a Petersburgului øieste de presupus cæ transmitea în flaræ ceea ce afla în cercul soflieisale. Øi nu era puflin. În orice caz, alianfla ruso°francezæ preocupafoarte mult la Bucureøti. La ultimul concurs de la Ministerul deExterne, pentru posturile de ataøafli, din 1902, subiectul temeiscrise era intitulat: „Consecinflele politice ale voiajului flarului laParis”45.

Relafliile cu Puterile Centrale continuæ la începutul veaculuicu ritualul de mai înainte. În fiecare varæ, regele øi regina plecauîn Austria øi Germania (regina se ducea de obicei la castelul deWied, dæruit de mama ei, decedatæ în 1902). Regele se oprea laIschi, unde era totdeauna oaspetele împæratului Franz Joseph,apoi la Gastein, la Rogott, Sigmaringen, München (aici era fratelelui, general în retragere din armata prusacæ). Uneori la Ischi regeleera însoflit de unii oameni politici români în funcflie (cum seîntâmplæ în 1903, când îl însofleøte D.A. Sturdza øi gen. Coandæ,secretar general øi de fapt, conducætorul efectiv al Ministeruluide Ræzboi, la care titular era Sturdza). La Ischi, familia regalæse ducea în fiecare varæ. În 1903 pleacæ færæ sæ mai aøteptenaøterea unui nou copil al principesei Maria.

Nu°i mai puflin adeværat cæ nici n°avea relaflii prea calde cuaceasta din urmæ. Foarte sever cu eticheta, respectând cu strictefleregulile morale ale funcfliei sale, regele cerea celor din casa regalæacelaøi respect al formelor øi uzanflelor instituite. „Dupæ ideile melemai libere de viaflæ, scria Maria, mai târziu, când era reginæ, regelebætrân avea puflinæ înflelegere a simflului adeværat al vieflii de flaræ;pentru lucrurile neprevæzute, pentru capricii ori gusturi maideosebite el n°avea înflelegere, plæcându°i mai bine de ce se fæceaîn fiecare zi exact în aceeaøi ordine. Era un fel de mæreflie solemnæ


ne dæ un oarecare prestigiu, dar de un alt ordin øi de o cu totulaltæ tærie ca aceea de care beneficiazæ vecinii noøtri”.

În ce mæsuræ Marile puteri aveau în vedere interesele Românieidepindea øi de capacitatea ei de a øi le apæra cu inteligenflæ înmijlocul alianflelor de stat europene. Acum, la începutul veacului,ea ræmâne încadratæ grupului Puterilor Centrale. Încearcæ însæsæ schimbe condifliile încadrærii. În aprilie 1901, Alex. Beldimanînmâneazæ cancelarului german Bülow un memoriu insistândasupra introducerii unei clauze care sæ extindæ condiflia de casusfoederis øi pentru împrejurarea unui conflict la sud de Dunære.În acelaøi timp, cere în viitor încheierea unor tratate separate cuAustro°Ungaria, Germania øi Italia, ceea ce transforma Tripliceaîn Quadruplæ. Regele Carol era cel care îndemnase demersul. Else sprijinea pe Italia, ale cærei interese în Peninsula Balcanicædeveniseræ mai susflinute. Berlinul respinge propunerile Românieitocmai pentru cæ ar fi creat un precedent ce ar fi dat Italiei maimultæ inifliativæ în intenfliile sale faflæ de Albania øi ar fi mæritfricfliunile dintre Roma øi Viena. Totodatæ, sprijinind cererileRomâniei, s°ar fi dat o prea mare libertate guvernanflilor româniîn fafla monarhiei habsburgice, favorizând „iredenta româno°tran-silvæneanæ”, cum se exprima subsecretarul de stat german vonMühlberg44. Regele e susflinut de P.P. Carp øi D.A. Sturdza,succesiv prim°miniøtri, care în vizitele lor la Viena øi Berlin, ceralte condiflii de alianflæ. Rezultatul n°a fost cel aøteptat. Alianflaromâno°austro°ungaræ se reînnoieøte la 4/17 aprilie 1902, în aceiaøitermeni ca mai înainte. La ea aderæ, ca øi în trecut, Germania,la 12/25 iulie, øi Italia, la 30 noiembrie / 12 decembrie 1902.

Un diplomat ca Henry, ministrul Franflei, aude la Bucureøtidestule critici la adresa regelui øi puflinæ încredere în TriplaAlianflæ. Unii chiar aveau pærerea cæ era mai bine pentru flaræ sæimite exemplul altor state mici øi sæ°øi declare neutralitatea. DarHenry era interesat sæ audæ aøa ceva. În practicæ, politica externæ,în orientarea cæreia regele avea un rol foarte important, eracondusæ cu multæ abilitate prin meandrele unei lumi europenecare începea sæ se tulbure. În primii ani ai secolului, la Bucureøtinu se credea prea mult în træinicia alianflei franco°ruse. I.I.C.Brætianu îi øi spunea lui Henry în februarie 1902 cæ alianfla aceastaprezenta, dupæ pærerea lui, simptome „de relachement et delassitude”, cæ ea nu se bucura de popularitate nici la Paris, nici

221122 l ION BULEI

care provenea dintr°o familie româneascæ øi avea o mosie laFântânele, lângæ Bacau, era o muzicianæ talentatæ øi o femeie plinæde inteligenflæ øi farmec. Ideea din 1913 cu familia de Wied petronul Albaniei s°a næscut din aceastæ regalæ prietenie, cæreia TakeIonescu s°a priceput sæ°i dea haina diplomaticæ europeanæ. Pelângæ Wilhelm de Wied vin øi alfli nepofli ai reginei, „niøte tinerifoarte plæcufli care vorbeau englezeøte cât se poate de bine”, cumîi întâmpinæ în Memoriile ei regina Maria, cu flerul ironic la eachiar felul ei de a fi. Maria chiar se împrieteneøte cu Victor deWied, care era diplomat. În aprilie 1910 va veni la Peleø regeleGustav al II°lea al Suediei, vær primar cu Elisabeta, mamele lorfiind surori øi înrudit øi cu principesa Maria, deoarece fiul lui secæsætorise cu Margaret, veriøoara ei primaræ, fiica mai mare aducelui de Connaught. La Sinaia vine øi regina mama a Olandei,Emma, øi ea veriøoaræ primaræ cu Elisabeta øi cu care se øi ase-mæna „nefiresc de mult”, cum crede Maria, altfel cele douæ reginefiind complet deosebite ca fel de a fi. Regina Emma, o fiinflæ cuspirit practic øi obiønuitæ sæ dojeneascæ pe toata lumea dezaprobafirea visætoare a Elisabetei øi imaginaflia ei. La Peleø vine øi soraprincipesei Maria Duchy. Apoi vin øi cele douæ surori Sandra øiBaby Bee. De aceasta din urmæ îi placea lui Carol I pentruzburdælniciile ei atât de næstruønice, dar øi atât de fireøti!. Aniîn øir vine la Peles, Charley veriøoara principesei Maria,cæsætorita cu Bernard, principele moøtenitor de Saxa-Meiningen,mare iubitor de chestiunile militare øi care se pierdea în discufliicare nu se mai terminau cu Carol I, øi el îndrægostit de lumeamilitarilor din care fæcuse parte øi mai fæcea øi dupæ 1866, doarcæ de la altæ înælflime. Alfli oaspefli de obârøie regalæ nu fac atâtaplæcere regelui Carol, cum era marele duce Boris, mare iubitorde petreceri øi de cælærie. El, ca øi fratele Mariei Alfred, era încântatde România, o flaræ unde ei puteau face tot de felul de nebunii carele treceau prin minte. Taraful lui Ciolac, cel mai talentat taraf alepocii a început sæ°øi facæ veacul la Castel mai cu seamæ prin capri-ciile lui Boris øi Alfred: În octombrie 1907 vine la Sinaia MareleDuce Vladimir Alexandru al Rusiei, unchiul flarului, însoflit demarea ducesæ øi de copiii lor. În mai multe rânduri vine la Castelprinflul Ferdinand al Bulgariei, fie cu prima lui soflie Marie Louise,næscutæ Bourbon Parma, o femeie inteligentæ øi plinæ de tact, fiede a doua soflie, Eleonora de Reuss, hotarâtæ øi decisæ sæ°øi impunæ


în datinele de la Sinaia, care mæ supæra puflintel câteodatæ, întinereflea mea”. Øi regina nu se opreøte la a mærturisi: „În ciudasplendorii lucrurilor care mæ înconjurau, aveam uneori ca un simflcæ ar trebui sæ°mi deschid aripile øi sæ zbor într°o mai vastæ lume,în zæri mai largi, unde mai mult drum s°ar deschide fanteziei”.Maria, frumoasæ, inteligentæ dar øi foarte tânæræ, era o firespontanæ, avea „un fel mai aprins de a înflelege lucrurile”. Cânds°a mæritat, avea 17 ani. L°a cunoscut pe Ferdinand într°o vizitæla Berlin. A primit uøor sæ se despartæ de tot ce îndrægise pânæatunci, pentru a încerca o viaflæ nouæ, pentru cæ îi surâdeaimaginafliei øi o ispitea ca o depærtatæ aventuræ orientalæ. „Stræinel pânæ ieri fli°a fost, / Dar el îfli dæ azi adæpost, / Øi Tu°i dai luisplendoare” – o întâmpinæ George Coøbuc într°o poezie de cir-cumstanflæ. Fire nestatornicæ øi prea tânæræ, ea nu se va acomodacu noua°i situaflie decât cu trecerea anilor øi foarte adesea în con-flict cu øeful familiei regale, care era regele Carol. Viafla perso-nalæ a regelui pærea corectitudinea însæøi. Niciodatæ nu întârziade la o întâlnire stabilitæ. Când oferea daruri de Cræciun, întreele nu lipsa un ceasornic. Voia sæ aducæ aminte øi astfel celor dinprejma sa cæ punctualitatea era o regulæ de viaflæ øi nu un „moftal neamflului”. Când primea vizitatori la Peleø, øi primea mulfli,el le vorbea de îndatoriri, de viaflæ modestæ46.

Reginei nu°i îngæduia vreun amestec în treburile politice. Dealfel, Elisabeta nici nu se pasiona dupæ astfel de treburi.Preocupærile sale de artæ popularæ româneascæ, de muzicæ øiliteraturæ îi absorbeau tot timpul. Salonul ei de la Peleø aveamereu oaspefli. La øezætorile organizate erau totdeauna chemaflivaloroøi cærturari. Øi adeseori oaspefli stræini. Sunt mai cu seamæoaspefli regali sau princiari. Dupæ vizite ca aceea a lui Franz Josefde la 1896 (cu apartament special pregætit, cu multele ei serbærirustice øi botezul stâncii care domina Sinaia øi poartæ numeleîmpæratului) sau a reginei Elisabeta a Austriei, în 1887 (cu plimbæriîn „Poiana reginei” øi lectura poemului lui Carmen Sylva „Die Here”(vrajitoarea), împæræteasa fiind fermecatæ de glasul atât de muzicalal reginei), la jubileul de 40 de ani vine principele de Wied. Dupæaceea va veni de mai multe ori în România cu soflia sa Sophia,næscutæ prinflesæ de Schoenburg. Sophia va deveni una dinapropiatele prietene ale reginei, care, dupæ tristul episod cu ElenaVæcærescu, ræmæsese tânjind dupæ o prietenæ adeværata. Sophia,

221144 l ION BULEI

Schönnbrunn. Apoi cinci convorbiri oficiale cu contele Goluchowski.Marea Cruce a ordinului „Steaua României” este acordatæ acestuia.

Despre ce vorbeau cei doi suverani în întâlnirile lor cel puflinanuale øi totdeauna foarte cordiale? La 3 mai 1910, regele Carolîi spunea lui Müntz, de la „Neue Freie Presse”, care°i lua uninterviu, cæ de fiecare datæ se bucuræ sæ°l vadæ pe Franz Joseph,pe care°l respectæ. Dar nu e cazul sæ se dea prea mare importanflæîntâlnirilor dintre monarhi – adaugæ el. „Suveranii…ca simplimuritori, vorbesc între ei simplu øi omeneøte, schimbæ idei færænici o pauzæ. Nu iau atitudini istorice”. Mai înainte îi vorbiseziaristului de faptul cæ la vârsta lui, fiecare an pe care°l mai aveade træit era un dar de la Dumnezeu; cæ nu mai mergea pe cal, cæse menaja, eliminând cafeaua, ceaiul øi aproape cu totul carnea48.Cu alte cuvinte, îi dædea de înfleles cæ sænætatea era unul dinsubiectele preferate ale discufliei celor doi monarhi, amândoioameni în vârstæ. Puteai sæ nu°l crezi?

Alianfla cu Puterile Centrale ræmânea în continuare secretæ.Secretul funcfliona pæcælind øi pe reprezentaflii diplomatici aiRomâniei în exterior, care, cu excepflia lui Al.Beldiman de la Berlin,nu øtiau de tratat. În ianuarie 1909 se petrece chiar o scenæcomentatæ cum se cuvine de diplomaflii europeni în cunoøtinflæ decauzæ. Catargi, ministrul României la Londra, din însærcinareaguvernului sæu, declaræ guvernului britanic, cæ, România nu elegatæ de Austria øi nici de o altæ putere prin nici un tratat dealianflæ øi ea are toatæ libertatea de acfliune. Ba chiar a adus astfelconversaflia anume pentru a face aceastæ afirmaflie. Ori, scrie DiSan Giuliano, ambasadorul Italiei la Londra, cætre ministrul sæude Externe, Tittoni, „Excelenfla Voastræ, øtie, din aceleøi motivepe care le øtiu øi eu, cæ faptul nu e adeværat”. A mai afirmat Catargicæ el crede cæ „opinia publicæ va trage România în tabæra opusæaceleia în care se gæsea Austro°Ungaria”, din cauza Transilvaniei.I.I.C. Brætianu, devenit prim ministru, e obligat sæ dezmintæ ziselelui Catargi. Dar un dubiu stæruie. Nu cumva noul prim ministru,a vrut el, de fapt, sæ tulbure apele aøa pentru a vedea reacfliile?Pentru cæ era o diferenflæ între vechiul øef al liberalilor øi alguvernului, D.A.Sturdza, øi noul øef I.I.C.Brætianu, care a la longputeau produce schimbari neprevæzute. Scrie ministrul Italiei laBucureøti, Em.Beccaria, cætre Tittoni, la 9 februarie 1909: „în timpce Sturdza, educat în Germania, nutreøte nu doar o mare admiraflie


punctele de vedere. Principesa Maria de Fiandra, sora regeluiCarol I, mama regelui Albert al Belgiei, vine øi ea în câteva rândurila Peleø. Era sora iubitæ de Carol øi cæreia îi încredinfleazæ multedin gândurile sale într°o bogatæ corespondenflæ.

Carol I avea o anume dibæcie în a purta o conversaflie cu oas-peflii sæi, în a o dezvolta prin întrebæri øi întorsæturi îndemânatice.Îi dædea interlocutorului o senzaflie de bine, cæci putea face oconversaflie plæcutæ din subiecte în aparenflæ puflin interesante øinu trecea græbit de la o chestiune la alta. Cel mai mult îi plæceaudiscufliile de naturæ politicæ. Ele, de fapt, nu lipseau niciodatæ dinconversaflia sa. Chiar dacæ pornea discuflia cu impresii personale,cu diverse povestiri øi amintiri din cælætoriile sale, tot la politicæajungea, mai ales la politica externæ. Aici era într°adevær la elacasæ. Mulfli diplomafli stræini în Bucureøti au profitat deconvorbirile cu el, dezvoltându°øi înflelegerea problemelor balcanicesau europene. Goluchowsky, Aehrenthal, Bülow, Kinderlen-Wachter au ajuns mari la ei acasæ poate øi pentru cæ la Bucureøtiau gæsit un mediu adecvat de formare. Motivul pentru care s°aimplicat el prea tare în politica externæ a flærii a fost cæ guvernelese schimbau prea des øi era dificilæ opera de continuitate. Era maimult un pretext. Voia de fapt ca ea sæ meargæ pe un drum care°iconvenea. Era iritat din cauza Ungariei øi a politicii ei. De aceeavoia totdeauna ca drumul României spre Viena sæ ducæ prin Berlin.Când a primit bastonul de mareøal rus, a surâs: „orice lucru aredouæ laturi!“

Felul de a fi al familiei regale fæcea sæ se creadæ – regele o øideclaræ în mai multe rânduri – cæ Hohenzollernii aveau un rolcivilizator în România, un rol pe care ei øi°l asumaseræ. Reacfliaromâneascæ n°a lipsit. Când Iorga e chemat øi el sæ contribuie laeducaflia principelui Carol, primul næscut al moøtenitoruluitronului, acesta fline trei conferinfle pentru viitorul rege „ca sæînvederez, spune Iorga, ce nu i se spusese lui Carol I: cæ aici nue o mânæ de barbari care sæ trebuiascæ a fi ridicafli de o dinastieenergicæ øi inteligentæ la rangul nafliunilor civilizate, ci un vechiøi nobil popor care°øi are locul, deøi pe nedrept nerecunoscut, înistoria lumii47. Într°adevær, lecflia era necesaræ.

În 1904, regele Carol I øi regina Elisabeta pleacæ la Viena. Ladouæ ore de la sosire, Carol primeøte o lungæ vizitæ a lui FranzJoseph. Seara se dæ în onoarea sa un dineu de galæ în

221166 l ION BULEI

României general-feldmareøal al armatei germane, înmânându°i,prin fiul sæu, însemnele gradului cel mai înalt din armata germanæøi pe care nu°l avea în afara graniflelor Germaniei decât împæratulFranz Joseph. În scrisoarea trimisæ, Wilhelm al II°lea îl numeøtepe Carol I „puternice principe, scumpe vær øi frate”, îi trimitefelicitærile lui „cele mai cælduroase øi cele mai sincere”. Carol I sedeclaræ „foarte fericit øi nespus de surprins” de rara distincflie,aruncæ o privire nostalgicæ la anii tinereflii când a învæflat artamilitaræ la regimentul de gardæ al Prusiei, ceea ce l°a ajutat în1877°1878 sæ ducæ armata românæ la victorie. În seara de 7/20aprilie, oaspeflii asistæ la o reprezentaflie de galæ, la TeatrulNaflional. Apoi o seratæ la prinflul Øtirbey. În zilele urmætoare,oaspeflii viziteazæ Vatra Luminoasæ, institutul Diaconeselor, apoifac excursii la Buftea, Slænicul Prahovei, Comarnic, Buøtenari øiConstanfla. La 11/24 aprilie pæræsesc flara prin Predeal.

Vizita Kronprinflului german l°a bucurat foarte mult peCarol I, dar dincolo de vorbele frumoase, necesare în astfel deocazii, dincolo de importanfla ce s°a acordat acestei vizite la palatulregal, ea nu s°a bucurat de o atenflie specialæ din partea românilor.Populaflia Bucureøtiului i°a primit cu curiozitate, nu cu o verita-bilæ simpatie. Nu s°au auzit strigæte de întâmpinare. Doar la sosireala palat, câfliva „ura!” au salutat venirea°i. Vizita lui FriedrichWilhelm lua forma unei vizite de familie øi nu pe acea, mult maiimportantæ, a reprezentantului unui popor cætre reprezentantulaltuia. Regele se declara însæ foarte mulflumit: El îi scria suroriisale la 4/17 mai 1909: „... În timpul când mi°am særbætorit cea dea øaptezecea aniversare starea sænætæflii mele a fost puflin mulflu-mitoare øi am fost silit sæ mæ abflin de la multe lucruri care erauprevæzute în program. Vizita de 6 zile a tânærului prinfl moøte-nitor /al Germaniei/ a avut loc cu toate acestea spre deplina samulflumire øi numeroasa lui suitæ a fost frapatæ de ceea ce a væzutøi a træit aici. Prin impresionanta atenflie a împæratului german/care i°a conferit bastonul de feldmareøal/ aniversarea celor 70 deani ai mei a devenit un eveniment istoric, ce a fost salutat cubucurie de toatæ flara care mi°a dat miøcætoare dovezi de iubireøi devotament. Prinflul moøtenitor are în el ceva extrem de cuceritorøi a câøtigat aici toate inimile, s°a simflit la noi ca în familia sa.Deoarece eu din cauza prea marilor solicitæri a trebuit sæ zac douæzile în pat el a stat ore în øir cu mine øi a renunflat la excursia la


dar o specialæ simpatie pentru tot ceea ce este german, øi deci øipentru Austria (nu øi pentru Ungaria, care numai de simpatie nuse bucuræ aici), Brætianu, în schimb, care øi°a fæcut studiile înFranfla, va continua sæ cultive cu cele douæ imperii relaflii destrânsæ intimitate, dar nu din sentimente personale ci exclusivacflionând în interesul României. Eu am mari îndoieli cæ va fidispus sæ se înfeudeze Austriei ca Sturdza øi cred cæ se va flinemai independent de Viena. De asta am un nou indiciu acum câtevazile, când, conversând familiar øi trecând în vedere diverseprobleme existente între Italia øi Austro°Ungaria øi între acesteaøi România, el, færæ a fi venit vorba, îmi spune de identica situaflieîn care se gæsea prima øi a treia dintre aceste Puteri faflæ cu adoua”. (47a) Øi Beccaria, în post în România din mai 1895, cunoøteafoarte bine pe cei doi oameni politici øi atmosfera de la Bucureøti.

O dovadæ a relafliilor strânse dintre Puterile Centrale øiRomânia o dau manifestærile prilejuite de împlinirea a 70 de anide viaflæ ai regelui Carol, la 8/21 aprilie 1909. De fapt, mai curândo dovadæ a prefluirii de care se bucura Carol I la Berlin øi la Viena.La 6/19 aprilie, soseøte la Bucureøti principele Friedrich Wilhelm,moøtenitorul tronului Germaniei. Împæratul german a flinut sæacorde acestei vizite o strælucire specialæ pentru a face sæ se uitela curtea regalæ românæ indiferenfla pe care o arætau lui Carol încæde la venirea sa pe tron (cu Wilhelm I relafliile fuseseræ mult maicordiale, dar Wilhelm al II°lea se supærase pentru unele scrisoriale lui Carol ce°i judecau aspru comportarea din tinerefle faflæ detatæl sæu). Prinflul german a venit însoflit de o numeroasæ suitæ,între care generalul von Schenk, generalul baron Marschall,colonelul Helnecius, colonelul von Roedern, lt. col. Von Oppen. Lagara de Nord sunt primifli de regina Elisabeta, de prinflesamoøtenitoare Maria, de autoritæfli militare øi civile. Regele, suferindde câteva zile, l°a aøteptat la Palat. Capitala era împodobitæ cudrapele naflionale øi germane, cu arcuri de triumf øi flori. Chiarîn prima zi, oaspeflii germani viziteazæ Parcul Expozifliei de laFilaret, de unde se face o retragere cu torfle, øi seara asistæ laconcertul orchestrei simfonice la Ateneu. În ziua urmætoare, asistæla defilarea trupelor øi Kronprinflul e foarte plæcut impresionat deflinuta ireproøabilæ (ar fi fost de mirare ca prinflul moøtenitor germansæ nu semene cu tatæl sæu øi sæ nu fie sensibil tocmai la un aspectmilitar). Cu ocazia vizitei, împæratul Wilhelm l°a numit pe regele

221188 l ION BULEI

arcuri de triumf øi cu drapele româneøti øi austriece. Coruri deînvæflætoare øi de eleve salutæ pe oaspefli. Regele îl conduce pe FranzFerdinand în træsuræ, la dreapta sa, aøa dupæ cum face øi reginacu ducesa de Hohenberg, næscutæ Sofia Chotek, soflia principelui.Era pentru prima oaræ într°o vizitæ în afaræ, alæturi de soflul ei,øi tot pentru prima oaræ era tratatæ potrivit rangului ei. Cu ocaziaunui bal la Curtea de la Viena, prinflesa fusese nevoitæ sæ°øi facæintrarea în urma tuturor prinfleselor moøtenitoare, pentru cæ nuse gæsise nici un domn care sæ°i ofere braflul. Ea nu era deloc binevæzutæ la curtea vienezæ øi soflul ei trebuie sæ suporte destulemustræri øi critici pentru cæ o alesese tocmai pe ea. În România,prinflesa de Hohenberg a fost cu adeværat soflia arhiducelui.Ceremonialul nu s°a sinchisit de originea ei49.

Seara s°a dat în cinstea oaspeflilor o masæ de galæ la castel. Adoua zi, oaspeflii au asistat la un Te Deum la Capela catolicæ, iardupæ°amiazæ au plecat în træsuri pe Valea Prahovei, la Poianafiapului, Buøteni øi Azuga. Coruri de elevi øi eleve, cântând cântecenaflionale, i°au întâmpinat (se øtia cæ arhiducelui îi plæceau foartemult cântecele øi dansurile populare româneøti). Seara, laPeliøor (reøedinfla principelui moøtenitor al României),reprezentaflie de galæ cu opereta Insula Tulipatan de Offenbachøi piesa Ingenua de Halévy, în care rolurile au fost jucate depersoane din „înalta societate” (nu te aøteptai de la astfel depersoane sæ introducæ în repertoriu øi o piesæ româneascæ).

A treia zi, arhiducele primeøte în audienflæ pe miniøtrii I.I.C.Brætianu øi V.G. Morflun. Apoi o delegaflie a românilor de pestemunfli, stabilifli în Regat. A. Popovici, I. Scurtu øi N. Mirceaînmâneazæ moøtenitorului austriac o adresæ omagialæ. Asistæ înurmæ la o serbare popularæ pe platoul Sinæii. Multe dansurinaflionale (ostaøii danseazæ Banul Mæræcine, Hora, Tæruøelul,Brâul, Chindia). În ultima zi, Franz Ferdinand asistæ la exercifliilede ræzboi ale batalionului 3 vânætori øi seara pleacæ prin Predeal.Cel mai mult l°au impresionat dansurile øi cântecele româneøti,frumuseflea costumelor øi a chipurilor øi, foarte plæcut, prefluireaacordatæ lui øi sofliei sale (regele øi regina îi særutæ la venire øi laplecare, ceea ce nu fæceau decât foarte rareori).

Ca øi în cazul vizitei principelui german øi aceasta a avut uncaracter de intimitate. Recepfliile oficiale au lipsit. Cea mai mareparte a ziarelor considerau vizita ca o consacrare a bunelor


Constanfla doar ca sæ nu mæ lase singur o zi întreagæ; nu l°am pututconvinge nici mæcar sæ vadæ podul de peste Dunære. A spus cæ avenit ca sæ învefle de la mine sæ se orienteze în problemele politice.Carlo øi Nando øi suita s°au dus la Marea Neagræ. Remitereabastonului de feldmareøal a realizat°o în modul cel mai graflioscu putinflæ, înconjurat de strælucitul sæu stat major printre carecomandanflii fostului meu regiment [regimentul în care Carol Inu a putut sæ obflinæ gradul de cæpitan!] Ceremonia, despre caream scris øi tatælui sæu a fost într°adevær emoflionantæ øi foartesolemnæ, toatæ familia mea era de faflæ. Prinflul moøtenitor a datcitire mai întâi frumoasei scrisori a împæratului øi mi°a înmânatapoi bastonul învelit în catifea albastræ øi bætut în argint. Ammulflumit pentru aceastæ raræ distincflie øi am aruncat o privireasupra vremurilor de odinioaræ øi a strânselor mele relaflii cuarmata prusianæ a cærei dezvoltare am træit°o sub trei împærafli.Cuvintele mele trebuie cæ au fæcut o impresie profundæ asupraauditoriului care nu øi°a ascuns emoflia øi tofli cu Kronprinflul înfrunte mi°au særutat mâna iar eu i°am îmbræfliøat pe domni. Dupæaceastæ solemnitate ne°am dus la Mitropolie unde s°a oficiat TeDeum øi dupæ aceea în sala cea mare am primit felicitærile.Încheierea a constituit°o parada. Kronprinflul øi°a citit frumoasaøi mægulitoarea cuvântare, vocea sa suna foarte simpatic. Dupæaceea a fost reprezentaflie teatralæ, dar eu am ræmas acasæ cæciabia de mai mæ puteam fline pe picioare øi eram færæ grai.

... Am regretat nespus cæ nu l°am putut însofli pe Kronprinzla Sinaia, de unde el a plecat spre casæ. Øi°a luat ræmas bun dela mine la cæpætâiul meu øi a promis sæ revinæ împreunæ cu soflialui, pentru cæ s°a simflit aøa de fericit în mijlocul nostru; acelaøilucru l°a scris øi împæræteasa Elisabetei.”

În condiflii asemænætoare se desfæøoaræ øi vizita altui prinflmoøtenitor, de data aceasta a lui Franz Ferdinand al Austro°Unga-riei. El vine în flaræ la 27 iunie / 10 iulie 1909. O vizitæ anunflatæîn mai øi care se înfæptuia abia acum. Vine însoflit de soflia sa øide o micæ suitæ. La gara Sinaia sunt întâmpinafli de regele Caroløi regina Elisabeta, de un grup de peste 800 de români øi româncedin Ardeal, îmbræcafli în costume naflionale (sugestivæ inifliativaromâneascæ!). Desigur, de muzicæ militaræ, de onorurile unei com-panii militare din regimentul Prahova; de demnitari ai statului,de ofifleri superiori. Curtea castelului Peleø era împodobitæ cu

222200 l ION BULEI

nu e totuna cu A.C. Popovici øi acesta din urmæ era atunci laKarlsbad øi deci nu putea fi øi la Sinaia, dar presa maghiaræ nurecunoaøte greøeala. „Budapesti Hirlap” scria la 16 iulie un articolfoarte dur la adresa monarhiei.

Un incident presupus toarnæ øi mai tare gaz peste foc. O øtirepublicatæ în presa maghiaræ, relevatæ apoi øi comentatæ mai multezile în øir, afirmæ cæ la Sinaia, studenflii români au insultatdrapelul maghiar, cælcându°l în picioare. Guvernul român adezminflit faptul. Dar campania din presa maghiaræ continuæ.Ziarele din Bucureøti ræspund ironic cæ dacæ arhiducele n°a vrutsæ se opreascæ la Pesta în drumul sæu spre Sinaia, e treaba lui øiromânii trebuie læsafli în pace.

În fapt, presa maghiaræ atacæ direct øi indirect pe arhiduceleFerdinand. Acesta dæ mai multe dezminfliri cæ n°a încurajat luptanaflionalæ a românilor ardeleni prin primirea unei delegaflii dinpartea acestora. În august, telefoneazæ însæ prin secretarul sæuziarului „Fremdenblatt” pentru a împiedica o nouæ dezminflire,dând ca argumente mai întâi faptul în sine care era exact (adicæa primit o delegaflie) øi apoi cæ era inutil sæ se depunæ atâteaeforturi pentru a calma susceptibilitæflile ungureøti. Franz Ferdi-nand scrie el însuøi în acest sens lui Aehrenthal. Acesta gæseøteîn gestul arhiducelui o nouæ dovadæ a antipatiei sale cunoscutefaflæ de unguri.

Mai multe ziare publicæ textul adresat în limba românæ depreøedintele clubului parlamentarilor români din Bucovina princare se mulflumeøte arhiducelui pentru dovezile de stimæ pe carele°a arætat poporului român, Øi, totodatæ, ræspunsul lui F.Ferdinand: „Væ mulflumesc foarte cordial, la fel tuturor membrilorcomitetului, pentru manifestarea loialismului dvs. patriotic øi deasemenea pentru dovezile de devotament ale românilor dinBucovina pentru patrie, care mi°au fæcut mare plæcere”50.

La toate acestea se mai adaugæ mai dinainte cunoscuta legæ-turæ a lui Franz Ferdinand cu unii conducætori ai miøcærii naflio-nale a românilor din Transilvania, mai cu seamæ cu Al. Vaida,Corespondenfla acestuia din urmæ cu cancelaria arhiducelui efoarte activæ în aceøti ani øi va fi øi în cei urmætori. Ideea uneifederalizæri a imperiului o stræbate de la un cap la altul, aceastafiind la baza programului politic cu care voia sæ vinæ Franz


raporturi øi mai ales a prieteniei ce uneau de mai multæ vremepe regele României de împæratul Franz Joseph. Se reproduc cusatisfacflie articolele publicate la Viena care fæceau elogiul po-porului român, „unul din factorii cei mai maturi øi din punct devedere intelectual, cel mai avansat dintre popoarele EuropeiOrientale”. Dar se simflea cæ, în ciuda cuvântului de ordine de lacurte øi de la guvern, „majoritatea nafliunii este departe de aîmpærtæøi øi sentimentele care animæ suveranul vizavi departenerul sæu vecin”, cum observa Blondel, ambasadorul francez.Prea multe divizau pe români de vecinii din vest, pentru a fiprimitæ færæ rezerve demonstraflia unei prietenii care nu era înmæsuræ sæ impunæ ungurilor un alt comportament faflæ de româniidin Transilvania.

Vizita arhiducelui Ferdinand, ale cærui proiecte de federalizareiritau foarte tare la Budapesta, este mai curând revelatoare însens invers, al evidenflierii, o datæ în plus, a contradicfliilor dintreRomânia øi Austæo°Ungaria. În preajma vizitei, o circularæ aMinisterului Instrucfliei Publice de la Budapesta interzice studen-flilor români din Ungaria sæ participe, sub pedeapsa exmatriculæriidin Universitate, la congresul internaflional universitar de la Iaøi.O mæsuræ care a ridicat violente proteste în toatæ România. LaBucureøti, acelaøi viu protest. Presa e dezlænfluitæ. Alte fapte vinsæ înræutæfleascæ øi mai mult lucrurile. Tot înaintea vizitei,autoritæflile maghiare opresc intrarea în Ungaria a numeroase cærfliøi ziare româneøti; chiar øi un ziar al românilor din America esteoprit. În ziua plecærii arhiducelui, contele Apponyi, ministrulInstrucfliunii Publice, adreseazæ directorilor liceelor øi colegiilordin Ungaria o circularæ, invitându°i sæ previnæ pe elevii românicæ „cei care vor asista în aceastæ varæ la cursurile de vacanflæorganizate în România despre istoria românilor, nu vor mai fiadmiøi la întoarcere în stabilimentele øcolare de stat”.

Ostilitatea merge øi mai departe. La Sighiøoara se aruncæ cupietre în trenul care ducea pe Franz Ferdinand în România. Polifliaa fæcut o anchetæ, dar…fireøte, n°a gæsit vinovaflii. La întoarcere,s°au auzit øi împuøcæturi. Iaræøi anchetæ færæ rezultat. Primireaunei delegaflii a românilor ardeleni de cætre arhiduce esteinterpretatæ violent de presa maghiaræ. S°a susflinut cæ cei primiflierau „exilafli” din Transilvania”, în frunte cu A.C. Popovici, autorulunor cærfli confiscate în Ungaria. S°a dovedit apoi cæ D. Popovici

222222 l ION BULEI

precaufliunea, ca sæ nu afle contrarii øi sæ strice – vederile mele;deci sæ persevereze øi sæ aibæ nædejdea cæ se va îndrepta situa-fliunea, mi°oi da toatæ silinfla sæ se schimbe starea de azi”. Cuvinteleerau amabile. Cei doi clerici ræspund bunævoinflei prin simpatie.Discuflia continuæ în jurul politicii de maghiarizare pe care cei doiromâni o condamnæ prin manifestærile ei în øcoalæ, în armatæ, înalegeri. Franz Ferdinand le vorbeøte de simpatia sa pentrunaflionalitæfli: croafli, români, slovaci. „Iubesc românii. Sunt unpopor frumos øi brav. Iubesc aceøti flærani frumoøi øi sænætoøi, carelocuiesc în munfli øi nu cunosc boli. Portul frumos, pærul lung øifrumos, jocurile deosebite”. „Am participat în România la o nuntæromâneascæ øi le°am væzut. Øi limba e frumoasæ øi melodioasæ.Regret cæ nu pot vorbi româneøte. Însæ, când citesc mai multævreme într°un ziar românesc, înfleleg mult. E ca latina øi italiana”.Le spune apoi de cât de frumos i s°a pærut Ardealul, de partidelelui de vânætoare de la Deva, Reghin øi Gurghiu. Vorbele øi per-soana arhiducelui dovedeau o simpatie impresionatæ de aparenfle,amintiri frumoase, de ce nu øi de dorinfle de mai bine. (I. Rusu°Abru-deanu nu uitæ sæ aminteascæ, printre motivele simpatiei, øi pe ofrumoasæ româncæ din Ardeal). Ele læsau sæ se întrevadæ speranfleøi cei doi clerici români îi mulflumesc cu vorbe care sæ°i facæ plæcereviitorului împærat. Când, în 1910, Miron Cristea e ales episcopde Caransebeø împotriva voinflei guvernului ungar, el a simflit deunde venea cedarea guvernului de la Budapesta øi i°a mulflumitarhiducelui pentru bunævoinflæ prin acelaøi Alexander BroschAarenau53.Cel care se credea cæ va fi viitor împærat îøi pregæteaterenul øi oamenii. Ar fi schimbat el ceva în organizarea imperiu-lui, dacæ ar mai fi træit øi imperiul ar mai fi dæinuit? Timpul istoricuneori s°a græbit øi supozifliile n°au mai avut rægazul sæ se verifice.

În iunie 1909 are loc congresul medicilor la Budapesta. Mediciiromâni nu participæ. În declaraflia lor, ei reproøeazæ autoritæflilorungare politica represivæ contra românilor transilvæneni, urmæ-rirea celor care apærau limba românæ, frecventele condamnæri.Tocmai fusese condamnatæ d°na Vlad, soflia deputatului Vlad,vinovatæ de a fi sfætuit pe copiii de øcoalæ sæ nu neglijeze studiullimbii lor materne. O petiflie semnatæ de circa 10.000 de românidin România liberæ este trimisæ primului ministru ungar. Presaungaræ a comentat nefavorabil refuzul medicilor români de aparticipa la congresul de la Budapesta. Øi°a ascuns amæræciunea,


Ferdinand, îndemnat øi de soflia sa, o cehæ, dar îndemnat înaintede toate de o situaflie realæ øi de o nevoie de schimbare51.

Ambasadorul Franflei la Viena scrie lui Pichon, ministrul sæude Externe, la 12 august 1909: „disensiunea dintre unguri øiromâni este foarte profundæ. În toate zilele, incidente penibiledezvoltæ ostilitatea”. Ferdinand, principele moøtenitor al României,în drum spre Coburg, nu obfline viza de la funcflionarii maghiariai drumurilor de fier ca vagonul lui sæ fie ataøat de un tren caremergea direct spre Germania, sub motiv cæ drumul e într°o starefoarte proastæ. Ferdinand s°a væzut nevoit sæ se întoarcæ øi sæ plecela Coburg prin Rusia, „Incidentul nu dovedeøte decât supærareaperpetuæ øi reciprocæ în care se desfæøoaræ færæ încetare raporturiledintre România øi Ungaria”52.

Erau reale „sentimentele filoromâne” ale lui Franz Ferdinand?Alexandru Vaida°Voievod se duce de mai multe ori în audienflæla el. fiine chiar o strânsæ corespondenflæ prin maiorul AlexanderFreiherr Brosch von Aarenau, aghiotantul arhiducelui. Øi alfliromâni merg în audienflæ la el. Ni s°a pæstrat relatarea desfæøu-rærii uneia: aceea a lui Miron Cristea, înaintea alegerii sale caepiscop de Caransebeø øi a lui Augustin Bunea, canoniculgreco°catolic de la Blaj. Audienfla are loc la 15/28 martie 1908, lapropunerea lui Al. Vaida°Voievod, care, de fapt, o øi mijloceøte (îiscria lui Miron Cristea scrisori conspirative cu pseudonimul Fidus,pentru cæ arhiducele voia ca audienfla sæ ræmânæ secretæ).Alexander Brosch Freiherr von Aarenau îi introduce pe cei doiclerici în cancelaria sa din palatul de la Belvedere pe o uøæ lateralæ.Maiorul discutæ cu ei „despre chestiile polifliei din Ungaria”. Dupæ_ oræ, îi invitæ arhiducele, care°i primeøte în uniformæ de general.Începe prin a le spune: „Væ mulflumesc cæ din depærtæri mari aflivenit øi mæ bucur cæ îmi dafli ocaziunea de a væ spune – ceea ceam mai spus øi la alflii – cum cæ eu cunosc bravul øi loialul poporromân, precum øi necazurile øi suferinflele lui îndelungate dinpartea maghiarilor”. Le vorbeøte de rolul românilor la 1848°1849,declaræ cæ a auzit de bravura regimentelor româneøti din armataimperialæ. „Am interes faflæ de poporul român øi dorinfla adâncæa sufletului meu este ca sæ°l pot ajuta, când mi°o fi cu putinflæ,dar acum nu pot sæ fac mult. V°am chemat ca sæ væ spun acestea,cæ cunosc toatæ starea dvs., cæ avefli toatæ simpatia mea; øi ca sæavefli în orientærile dv. øi [ale] poporului – dar fireøte, cu toatæ

222244 l ION BULEI

ajutoare. Ofiflerii, de multe ori, au arætat simpatia lor pentruFranfla. Când au fost turiøtii din L’Ille de France, ofifleri dingarnizoanæ au venit în corp, cu muzicæ øi drapele în frunte,primindu°i cu Vive la France! A auzit øi ofifleri vorbind de insufi-cienta instrucflie în Germania (sic!) øi temerea lor ca pregætireafæcutæ acolo sæ nu fie, de fapt, insuficientæ. Generalul Cræiniceanu,(care°l înlocuise pe Al. Averescu la Ministerul de Ræzboi), într°unarticol (nesemnat), scrie cæ în caz de conflict între Rusia øi Austria,România ar avea tot de pierdut dacæ ar lua partea celei de a doua.Rusia nu va ezita sæ debarce trupe pe litoralul Mærii Negre øiluarea Constanflei øi Sulinei ar fi însemnat o lovituræ mortalæpentru români, indiferent de rezultatul luptelor din alte pærfli.Concluzia lui era cæ dacæ România nu ar fi aliata Rusiei, atuncimæcar sæ pæstreze neutralitatea. Pentru Blondel, træsæturile poli-ticii externe româneøti erau: prietenie cu tofli cei care îi dorescprietenia, libertate completæ de acfliune, neutralitate absolutæ încaz de conflict. Se înøela diplomatul francez în pærerile sale? Doarcæ observa mai mult perspectivele, decât o realitate imediatpalpabilæ. Blondel iubea sincer România. Era în relaflii cu toatælumea politicæ. Øi era øi cæsætorit cu fiica lui Jean Cæmæræøescu.Stanislas de Buyer, consulul francez de la Iaøi, era de altæ pærere.Pentru el, influenfla germanæ în România era precumpænitoare.Cele mai multe mærfuri stræine în flaræ erau fie germane, fie austri-ece. Comandantul corpului de armatæ de la Iaøi îøi trimisese fiulîn Germania øi venise îmbræcat în uniformæ prusacæ. Sigur cæatunci când venea un francez la Iaøi, era primit cu cea mai maresimpatie, dar faptul era efemer. Dacæ ræmânea, simpatia sediminua treptat (de Buyer era doar cetæflean francez, nu francezde origine, øi faptul se øtia la Iaøi).

Pæreri øi pæreri. Nota subiectivæ nu putea lipsi. Dupæ vizitalui Friedrich Wilhelm, Kronprinflul german, ziarul francez „LeTemps” (numærul din 24 aprilie 1909) scria cæ România e cu totulînfeudatæ Germaniei. Presa românæ reacflioneazæ. În „L’Indépen-dance Roumanie”, articolul e dictat de I.I.C. Brætianu. DacæGermania dobândise superioritate pe plan comercial øi industrialîn România, aceasta nu însemna cæ a acaparat øi sufletele româ-nilor øi influenfla ei a devenit færæ rival. „Le Temps” se înøelacrezând cæ bunele raporturi cu germanii nu pot exista decât îndetrimentul Franflei. Aceastæ manieræ de a vedea lucrurile nu


declarând cæ la cei 6.000 de participanfli lipsa medicilor româninu va fi resimflitæ.

Prevost, însærcinatul francez cu afaceri la Bucureøti, la 25august 1909, din Sinaia, relata øi el alte incidente care întreflineauviolente polemici de o parte øi de alta. Autoritæflile maghiareinterziseseræ reprezentanflilor presei române din Transilvania sædepunæ la mormântul unui ziarist român o coroanæ, ornatæ cu douæpanglici în culorile româneøti. Institutorilor români li se interzicesæ subscrie pentru un monument ridicat memoriei unuia de°ai lorø.a. Toate sunt comentate cu indignare de presa românæ øiguvernele celor douæ flæri cautæ aplanæri pentru a menfline acordulîntre România øi Austro°Ungaria. Dar, evident, lucrul era greu.

Sugestivæ informarea lui Blondel cætre Pichon din 5 martie190954 : „De când am venit în aceastæ flaræ, am urmærit cu preamultæ atenflie evoluflia politicii româneøti pentru a mæ teme sæafirm cæ dacæ mai mulfli ani cele mai multe guverne care s°ausuccedat au cæutat inspiraflia lor numai la Viena øi Berlin, nu maie acelaøi lucru astæzi. Conøtientæ de situaflia ei, aø zice chiar deforfla ei, România dezleagæ puflin câte puflin legæturile pe care le°austrâns în jurul ei Puterile [Centrale] care o trateazæ en tutelle. Dinsentimentul progreselor ei foarte reale i s°a næscut dorinfla uneireale independenfle”. Pânæ øi regele, comenta Blondel, în ciudaoriginii sale, în ciuda prieteniei ce°l leagæ de Franz Joseph, nu maipoate rezista, cum o fæcuse pânæ atunci, manifestærii opinieipublice în favoarea unei apropieri de Franfla, de Italia sau de Rusia,sau în favoarea unei emancipæri, a unei Românii libere de oriceangajament politic. Øi diplomatul francez relevæ mai multe faptecare lui i se par cæ demonstreazæ suficient dorinfla românilor dea rupe færæ bruschefle cu „rætæcirile trecutului”. Pe FranzFerdinand, poporul l°a primit cu curtoazie, dar færæ entuziasm øivizita lui, ca øi a principelui moøtenitor german, a fost o vizitæprivatæ. Din contræ, de cu totul altæ primire s°a bucurat un grupde turiøti francezi din L’Ille de France (octombrie 1909), laBucureøti øi peste tot pe unde au fost, manifestaflii de cea mai maresimpatie la care s°au asociat regele, guvernul øi autoritæflile. Totîn octombrie a venit o delegaflie de ofifleri ruøi, care a fost primitæcu o cælduræ pe care de mult timp Rusia n°a mai provocat°o”. Cuocazia inundafliilor din Paris, din 1909, regele, guvernul, muni-cipalitæflile, dar øi diverse societæfli, presæ, particulari, au trimis

222266 l ION BULEI

Berlin, poziflia reprezentantului francez Barrére, în ComisiaEuropeanæ a Dunærii øi mai ales afacerea Hallier, care a uimitinutil România. Erau de menflionat apoi pozifliile franceze înrezolvarea incidentului de la Ianina, în tratativele privind campa-nia de gaz a Bucureøtiului øi, în genere, un egoism prea exagerat.Evident, fiecare stat duce politica intereselor sale, pe cât cu putinflæfæræ sentimentalisme øi punând în faflæ realitæflile. PentruFranfla, România era în tabæra cealaltæ, în cea germanæ, øi atitu-dinea ei nu putea sæ nu fie influenflatæ de aceastæ realitate. Încorespondenfla diplomaticæ francezæ, existæ numeroase supozifliiasupra existenflei sau nu a unei convenflii militare între Româniaøi Puterile Centrale. Cæpitanul de Thomsson, ataøatul militarfrancez de la Bucureøti, credea în 1908 cæ o astfel de convenflies°a încheiat încæ în 1901 (øtirea o dæduse øi „Adeværul” din 10 iulie1901, preluând o øtire din „Magyar Orszag”), când, în varæ,feldmareøalul austriac Beck, însoflit de 40 de ofifleri, vizitase Sinaia.Thomsson folosea øi o broøuræ a colonelului austriac Schneider,care fusese ataøat militar la Bucureøti, înainte de a fi la Paris øiîn care erau detaliate planuri de cooperare ale armatelor austro°un-garæ øi românæ. Folosea øi confidenflele colegilor sæi rus øi bulgar,din care reieøea cæ schimburile de vederi între statele majoreaustriac øi român au continuat în 1902°1903, ducând la o înflelegerecompletæ, sancflionatæ de regele Carol înaintea vizitei sale la Ischi,în 1903. Øi ataøaflii militari rus øi bulgar, cum precizeazæThomsson, aveau la dispoziflie servicii de informaflii bine organi-zate55. Øi Girondon, ataøatul militar francez la Viena, auzise deo convenflie militaræ scrisæ între Austria øi România. I°o spuseseun secretar al legafliei României de la Viena (nu se precizeazæ care,la Viena fiind 3 secretari de legaflie: Dim. Ghica, C. Argetoianuøi N. Ghermani). Acesta îi dezvæluise cæ ea fusese semnatæ doarde Carol I øi D.A. Sturdza, iar ministrul de Ræzboi de atunci nicinu øtiuse de ea (de fapt, Sturdza era øi ministru de Ræzboi). Ne-øtiind de acest secret, Beck îi vorbise de convenflie maiorului MihailSchina, ataøatul militar al României la Viena. Schina se arætaseneîncrezætor øi atunci von Beck îi pune textul convenfliei sub ochi56.

Toate nu erau decât supoziflii. În realitate, o astfel de convenfliemilitaræ româno°austro°ungaræ nu e atestatæ documentar nici în1901, 1902, 1903 øi nici ulterior. Acorduri verbale în legæturæ cuo eventualæ cooperare militaræ da, dar nimic scris57.


corespunda nici realitæflii faptelor, nici situafliei regatului românvizavi de Europa. România nu era un teren de conflict, nu era unclient pe teritoriul cæreia sæ se ducæ lupte de influenfle contrarii.„Avem pretenflia legitimæ de a întrefline relaflii prieteneøti cu toflicei care respectæ interesele noastre øi nu agraveazæ legitimelenoastre susceptibilitæfli […] România este un bæiat destul de marepentru a avea dreptul de a privi amical toate statele care îi aratæsentimentele lor de prietenie”. Limbajul folosit de „Le Temps” erade un „anacronism regretabil”. Mândræ punere la punct.

Ziarul conservator „Patria”: „Nu e om de lume în România,intelectual, a cærui bibliotecæ sæ nu fie 1/2 francezæ, nu e român caresæ nu fi simflit pentru Franfla o irezistibilæ simpatie, care n°a cæutatsæ se impregneze de spiritul francez, de cultura francezæ”. Øi ziarulrecunoøtea cæ unii, din „buna societate”, au mers pânæ acolo, încâtøi°au uitat propria lor patrie øi uneori propria lor limbæ pentruFranfla. „Viitorul”, ziarul Partidului Naflional Liberal, ræspundeaziarului francez cæ românii nu sunt nici germani, nici francezi, cipur øi simplu români, stæpâni pe sentimentele lor. Øi acestesentimente pentru un stat sau altul nu însemnau deloc înfeudarefaflæ de unul din ele. E absurdæ ideea cæ regatul român n°ar aveao viaflæ proprie, caracterul, aspirafliile øi interesele sale, ci ar fiun câmp liber pentru competifliile din afaræ. „Conservatorul”considera cæ „Le Temps” fæcea o realæ greøealæ de perspectivæ. Nuera adeværat cæ România era o flaræ ingratæ, care uita serviciilepe care i le fæcuse Franfla în trecut, dar, în viafla internaflionalæ,unei flæri mici ca România nu°i era îngæduit sæ facæ sentimentalism,ci trebuia sæ urmeze politica pe care i°o impuneau interesele.„Simpatiile româneøti din clasa românilor cultivafli au ræmasneschimbate pentru Franfla, dar politic, România trebuie sæ fiealæturi de puterea care poate cel mai bine sæ°i garanteze existenfla”.

Într°adevær, deocamdatæ pærea lucrul cel mai înflelept. Un statmic era nevoit totdeauna sæ urmæreascæ conjuncturile internaflio-nale øi sæ flinæ seama de ele. Øi apoi, de ce trebuia orientatæ politicaRomâniei doar cætre Franfla? „Republica francezæ n°acordæ nici oatenflie pentru poporul latin de la gurile Dunærii”, scria „Viitorul”,oficiosul liberal, în 1909. „Dimpotrivæ, ne judecæ dintr°un unghistrâmt øi fals øi n°a pierdut nici o ocazie ca sæ ne punæ piedici înmersul nostru înainte, în timp ce, în aceastæ vreme, România gæseaun sprijin puternic øi constant la Puterile din centrul Europei”.Ziarul „Patria” amintea atitudinea Franflei la Congresul de la

222288 l ION BULEI

fi înmulflit. Se putea fructifica mai bine capitalul francez înplasamentele de petrol (deja de circa 35 milioane de franci), înindustriile României încurajate de guvern. Crede cæ ar fi nece-saræ øi o bancæ, exclusiv cu capital francez, la Bucureøti, „împotrivabæncilor germane, aici atotputernice”. Blondel atrægea atenflia:„Germania va lupta, færæ nici o îndoialæ, pentru a cuceri influen-fla moralæ alæturi de cea economicæ øi o øi câøtigæ, puflin câte puflin.E timp încæ de a opri aceastæ evoluflie. Vom fi ajutafli de mareamajoritate a nafliunii, de oameni politici influenfli, care nu aprobætendinflele germanofile ale cercurilor de la Curte”58.

Øi Blondel, ca øi alfli diplomafli, în ciuda væditei sale simpatiipentru români, nu se poate dezbæra de obiceiul de a trata flara încare era acreditat ca o arenæ a confruntærilor de influenfle. Numaicæ flara nu era niciodatæ, nu putea fi, un obiect inert sau o fiinflæpasivæ ce putea fi manevratæ într°o parte sau alta. Era mai înaintede toate ea însæøi. În august 1901, un comerciant german se ducela Kiderlen°Wüchter, ministrul Germaniei la Bucureøti, øi seplânge de un avocat român. Kiderlen merge la D.A. Sturdza, careera prim°ministru, øi°i face cunoscutæ plângerea. D.A. Sturdza,totdeauna prompt când era vorba de germani, a crezut cæ trebuiesæ adreseze Baroului avocaflilor o scrisoare cu un blam pentruavocatul incriminat. Baroul îi ræspunde: „având în vedere stareade slæbiciune intelectualæ manifestatæ de autorul notei (primulministru, nota bene!), o claseazæ pur øi simplu færæ urmæri øi færæræspuns”. Ræspunsul e publicat în presæ, lumea a fæcut haz øiincidentul n°a mai avut altæ urmare. Iatæ însæ cæ „MonitorulImperial” de la Berlin publicæ o notæ: „În cursul ultimului an,comercianflii germani care au afaceri în România s°au plâns în maimulte rânduri cæ avocaflii români n°au destulæ solicitudine pentruafacerile încredinflate de clienflii germani, cæ adesea, avocaflii nufac nimic, cu toate cæ onorariile le°au fost plætite înainte. Øi demer-surile pentru a obfline satisfacflie au ræmas færæ succes. fiinândcont de aceastæ situaflie, se recomandæ cu insistenflæ comercianflilorgermani ca înainte de a se adresa unui avocat român, sæ cearæinformaflii asupra lui la consulatele din Bucureøti, Iaøi øi Galafli,care recomandæ interesaflilor avocafli din circumscripfliile lor demnide încredere”. Avocaflii români, de data aceasta, riposteazæ.Consideræ ofensatoare reclamafliile diferitelor case de comerflgermane. La fel øi nota din „Monitorul Imperial” øi, reunifli laBucureøti, hotæræsc: 1. Nici un avocat nu va accepta pe viitor o


Atât îi interesa pe francezi cu directæ privire la România: celoc ocupa ea în sistemul de alianflæ al Germaniei. Sæ atragæ miculregat dunærean în sistemul sæu de alianfle nu preocupa deocamdatæQuai d’Orsay°ul. Øi nici sæ se implice mai activ în relafliilecomerciale ale României. În 1909, Blondel nu ezitæ sæ reproøezeguvernului sæu øi compatrioflilor sæi dezinteresul. „Nu mæ tem delocsæ afirm cæ din punct de vedere al influenflei morale, Franfla edeparte de a fi pierdut teren, cum vor sæ creadæ cei care, necu-noscând suficient starea de spirit a claselor conducætoare dinRomânia, cred într°o diminuare a simpatiei pentru noi, constatândcreøterea preponderenflei comerciale a Germaniei”. Însæ observaøi el cu reproø cæ Franfla, din punct de vedere comercial, a pierdutconstant øi în locul ei, s°au infiltrat tot mai asiduu pe piafla românæGermania, Austria, Belgia chiar. Lucrul era într°un fel inevitabil,cele trei flæri fiind øi cele mai importante cumpærætoare aleproduselor agrare româneøti. Dar Blondel atribuie faptul „inerfliei,apatiei øi rutinei de care comercianflii noøtri au fæcut adesea dovadæîn luptæ cu concurenflii lor, cu o înflelegere mai exactæ a nevoilorøi aspirafliilor flærii”. El primea numeroase cereri de informæricomerciale. Ræspundea la ele „de mon mieux”, dar nu erau folositelæmuririle sale. Cele mai multe cereri sunt de nume de repre-zentanfli care ar putea sæ se ocupe în România cu plasarea mærfu-rilor lor. Dar majoritatea reprezentanflilor comerciali suntgermani sau de altæ naflionalitate øi nu°øi pæræsesc compatriofliilor, cærora le pot impune øi condiflii mai oneroase. De aceea, Blondelsolicitæ trimiterea în România de agenfli francezi activi, capabilisæ înfleleagæ gustul clientului român. El nu°i de acord cu felul cumprocedeazæ unele case de comerfl franceze. Sunt rugate sæ trimitæcataloage cu produse øi ele ræspund cæ o fac, dar cheltuialatrimiterii în fond micæ, vor s°o suporte cel care cere. Comercianfliigermani, spre deosebire, distribuie peste tot cataloage ilustrate,traduse în mai multe limbi. Au mulfli agenfli activi, cu eøantioanede tot felul, gata mereu sæ schimbe modelul dupæ dorinfla clientului.În fafla solicitudinii germane, clientela vede intransigenfla øi rutinafrancezæ øi, în ciuda trecerii de care se bucuræ mærfurile ce vinde la Paris, nu ezitæ. Multe case de comerfl franceze au reuøit înGermania, Italia, Austria. De ce nu se ia exemplul lor? Guvernular trebui sæ încurajeze øi el inifliativele, mai ales cæ Franfla eraîn 1909 cel mai mare cumpærætor de petrol românesc. Se puteainstala un serviciu maritim regulat øi, inevitabil, schimburile s°ar

223300 l ION BULEI

pentru factorii politici de decizie de la Bucureøti – înclinareabalanflei de forfle spre Antantæ. În 1883, România se alæturaseCentralilor de teama Rusiei flariste. În 1908 însæ, s°a putut vedeacæ Austro°Ungaria se purta cu o la fel de mare dezinvolturæcuceritoare faflæ de micile state. Bosnia øi Herflegovina sunt purøi simplu anexate; færæ menajamente. Un stat mare aræta limpedecæ îøi putea permite oricând sæ împiedice dreptul de a fi al altora.Impresia pe care o lasæ la Bucureøti un astfel de act samavolnice detestabilæ. Se adæuga la aceasta øi teama de eventualelemodificæri ale statu°quo°ului de la sud de Dunære. Anexarea celordouæ provincii se fæcuse în acelaøi timp cu proclamarea indepen-denflei Bulgariei øi dupæ un acord prealabil între principeleFerdinand al Bulgariei øi guvernanflii monarhiei habsburgice. Seiveøte posibilitatea unui ræzboi bulgaro°turc øi a unei alianfle anoului regat bulgar cu Viena61. La 5/18 octombrie 1908, Carol cætreMaria: „Situaflia este gravæ deøi un ræzboi este exclus. Existæ maimultæ indignare faflæ de Austria decât faflæ de Bulgaria, ceea ceregret foarte mult pentru prietenul meu Aerenthal care este uncap politic; din toate pærflile el este fæcut responsabil de provocareadificultæflilor care cu greu pot fi depæøite; îi este fatal faptul cæevenimentele bulgæreøti /proclamarea independenflei/ au coinciscu anexarea Bosniei /øi Herflegovinei/; asta a venit cu totulneaøteptat la Viena. Ceea ce s°a întâmplat nu mai poate fi revocatøi Turcia se va gæsi în fafla unui fapt împlinit. Avem simpatiepentru proclamarea independenflei Bulgariei, dar nu putem særecunoaøtem aceasta faflæ de marile puteri ceea ce am pus sæ i sespunæ lui Ferdinand”. Ulterior regele adæuga: „Este extrem deregretabil cæ domneøte în flaræ un curent extrem de ostil împotri-va Austro°Ungariei øi îøi gæseøte ecoul în Parlament. Cauzele suntmultiple: mai întâi incorporarea Bosniei, deøi pe noi nu ne priveøtedeloc, dar se consideræ aici o brutalæ încælcare a tratatului /de laBerlin/ apoi declaraflia baronului Arenthal cætre delegafli cæ Serbiaar putea fi despægubitæ printr°un loc în comisia dunæreanæ, undedoar noi singuri øi marile puteri sunt reprezentate øi în finalnemaiauzita lege electoralæ a Ungariei prin care, dacæ se voteazæ,cu greu de mai poate ajunge vreun român în Camere. Ungurii cavecini sunt absolut insuportabili øi nu au nici o consideraflie faflæde nimeni. Jubileul de 60 de ani de domnie ai împæratului FranzJosef a fost særbætorit aici mai mult decât la unguri; în oraøelelor dacæ a fost arborat vreun drapel. Actuala situaflie politicæ pe


afacere cu o casæ germanæ færæ avizul øi autorizaflia consiliuluide disciplinæ al Baroului; 2. Avocatul care, contrar acestei decizii,intræ în relaflii cu casele comerciale germane, acceptând vreoafacere direct sau indirect, prin consulatul german, va fi denun-flat într°o reuniune publicæ dispreflului colegilor øi urmærit în faflaconsiliului de disciplinæ pentru nedemnitate vizavi de Copulavocaflilor din care fæcea parte59.

Românii nu erau deloc insensibili la manifestæri arogante. Pânæøi regele Carol era nemulflumit de procedeele germane laBucureøti. Mai ales de Kiderlen era nemulflumit. Nu°i putea uitaamestecul brutal în ultima crizæ de guvern, cu insistenflele salede a fi menflinut P.P. Carp. Regele a vorbit multora de „lipsa deflinutæ” a diplomatului german. Cu atât mai mult, cu cât îøiinstalase o prietenæ la Legaflie øi, când era la Sinaia, îi tæia înfiecare zi suveranului drumul prin parc, având alæturi aceastæcompanie nenormalæ.

În vizita în România, ziaristul de Muntz, de la „Neue FreiePresse”, îl întreabæ pe regele Carol dacæ politica externæ a flæriie condusæ øi influenflatæ direct de el. „Nu contest, ræspunde regele,cæ politica internaflionalæ pe care o urmæm nu ar ræspunde gustuluimeu. Ea e însæ singura rezonabilæ”60.

Într°adevær, micul regat dunærean ducea o politicæ externæpotrivitæ interesului sæu esenflial: apærarea existenflei øi asigurarealiberei dezvoltæri. Deocamdatæ, apropierea de Puterile Centralecontinua sæ fie consideratæ soluflia cea mai bunæ pentru satisfa-cerea acestui interes. Dar tot timpul e vorba de o atitudine plinæde nuanfle. Aceluiaøi ziarist, de Muntz, regele îi ræspundea laîntrebarea dacæ între România øi Austro°Ungaria e un tratat dealianflæ: „Cred cæ tratatele scrise sunt inutile acolo unde dicteazæinteresul bine înfleles. N°avem nevoie de Tratate pentru a neapropia de Austro°Ungaria. Suntem apropiafli de Austro°Ungariaprin caracterul imperios al intereselor noastre øi printr°oîncredere reciprocæ”. În ræspuns trebuie sæ vedem refuzul regeluide a dezvælui existenfla tratatului secret cu Austro°Ungaria øi nureala lui necesitate. Pentru cæ, mai cu seamæ dupæ 1907, 1908,aceastæ necesitate începe sæ nu mai fie væzutæ de mulfli. În Europase creeazæ un nou sistem militar øi politic opus Triplicei. Alianflafranco°ruso°englezæ repune în alfli termeni echilibrul european.Este elementul care se poate opune cu succes Germaniei øi aliaflilorei. Alæturarea Angliei la înflelegerea franco°rusæ însemna – inclusiv

223322 l ION BULEI

prohibiflia importului de vite româneøti prin punctele de frontieræcu monarhia habsburgicæ, care dæinuia din 1881. Ea afectase seriosvaloarea exportului românesc de vite de la 19.093.000 lei în anii1880, la 589.583 lei în 1906, respectiv în contravaloarea dinAustro°Ungaria, de la 9.869.000 lei, la 205.297 lei. In altæ partedecât în Austro°Ungaria, România n°avea unde sæ vândæ prisosulvitelor sale, fiind nevoie de o piaflæ de desfacere apropiatæ. Mariilatifundiari unguri øi cercurile agrariene austriece se opuneau însæimportului acestui articol din România. De aici multæ dezbaterepasionatæ în presæ, în parlament, tensionate contracte diplomatice.

N. Iorga îi scria la 11 ianuarie 1909 lui Francisc Bellegarde,conte austriac. Acesta îi declarase cæ îi iubeøte pe români øi le øtialimba (îi øi scria, de altfel, în româneøte). „Dar, îi ræspunde Iorga,dv. suntefli austriac, dv. simflifli øi gândifli ca austriac. Îmi vefliîngædui sæ simt øi sæ gândesc ca român, eu care sunt român!” Øice gândeøte Iorga? „Se pare cæ iredentism înseamnæ a îndemnape românii neliberi sæ încerce a°øi smulge libertatea, atunci cândei nu au puterea s°o facæ øi când noi, din libera Românie, n°avemputerea de a°i ajuta. Dacæ e aøa, n°am fæcut niciodatæ politicæiredentistæ. Politica pe care o reprezint øi o propag are un crezmai simplu øi care e în domeniul realitæflii: a ni pæstra oriundefiinfla etnicæ, neatinsæ […] øi, prin muncæ, a ni aøtepta ceasul careva veni, dându°ni tot ce e al nostru øi nimic mai mult”. Afirmaflieicæ flæranii din Bucovina stæteau mai bine decât în România liberæ,N. Iorga îi replica: „Se poate. Dar «unde°i bine, acolo°i patria» eun principiu pe care nu l°au avut vremurile sænætoase øi, câtævreme avem loc în coliba noastræ, am avea dreptul sæ chemæm ladânsa pe fraflii noøtri din cele mai strælucite palate stræine”. Øiadaugæ în post scriptum cum cæ nu e duøman al Austriei: „Înpoliticæ – nu e aøa? nu se face sentimentalism. Prietenie înseam-næ concordanflæ de interese. Cine poate face ca interesele Austrieisæ meargæ alæturi de ale României… O Austrie care sæ respectedezvoltarea noastræ economicæ, o Austrie care ar crufla pe ai noøtrice se aflæ în mâinile ei, o Austrie care ar înscrie mæcar în testa-mentul ei drepturile ce avem asupra pæmântului nostru înstræinat– ni°ar putea fi prietenæ. E întrebarea dacæ poate exista. Altfel,ni pæstræm toatæ prietenia pentru noi”.

N. Iorga fæcea parte dintr°o nouæ generaflie care credea cæsorocul imperiului dualist s°a apropiat. Cum credea tânærul stu-


care a creat°o baronul Aerenthal, cu care mæ aflu în relaflii deprietenie, îngreuneazæ enorm relafliile noastre cu imperiul vecin,ceea ce eu regret cu atât mai mult cu cât împæratul /Fr. J./ maiales în ultima vreme, a fost foarte atent cu mine: mai întâi primireadeosebitæ a lui Nando la Viena, apoi numirea mea ca generalaustriac, o onoare pe care în afaræ de împæratul german mi°aufæcut°o doar flarul Alexandru al II°lea øi /regele/ Albert al Saxoniei.Situaflia nu se va clarifica prea curând deoarece sunt prea multeinterese în joc øi la Viena sunt încæpæflânafli; cercurile de acolo øimai ales din Ungaria sunt puflin încântate de politica austriacæceea ce eu înfleleg prea bine”. În sânul guvernului român, toate suntcomentate cu îngrijorare. Prin anexare se dædea o lovituræ mortalæmiøcærii de emancipare øi unitate statalæ a sârbilor (cele douæprovincii anexate aveau o populaflie în majoritate sârbæ øi fæceauparte din vatra naflionalæ a sârbilor). Evenimentul putea modificaalianflele zonale (ceea ce de fapt s°a øi întâmplat). De acum înainte,Serbia, cu drumul blocat spre est se va orienta ferm spre Mace-donia în vederea unei sporiri de teritoriu øi va strânge raporturilecu Rusia, iar Bulgaria, care se crede îndreptæflitæ sæ spere teritorialpe seama otomanilor se va orienta spre blocul Centralilor. Rapoar-tele diplomatice austro°ungare semnaleazæ posibilitatea caguvernul român sæ cearæ dublei monarhii de a opta între Româniaøi Bulgaria. Nu se merge pânæ acolo, cum regele Carol îl asiguræpe øeful delegafliei austro°ungare, Schönburg, la 19 martie 1909.Dar poziflia României în timpul crizei bosniace a avut o linieproprie. Ea a susflinut necontenit Serbia, opunându°se pe toatecæile diplomatice tendinflelor ofensive ale Vienei øi recomandândmoderaflia la Belgrad*. Totul în intenflia de a se ajunge la un modusvivendi. Nonconformismul politicii României faflæ de politicaTriplicei e accentuat de divergenflele pe marginea noii convenfliicomerciale româno°austro°ungare. România voia sæ înlæture

223344 l ION BULEI

* Vezi sugestiile diplomafliei române fæcute la Viena asupraeventualitæflii ridicærii la luptæ a tuturor slavilor din imperiu în cazulatacærii Serbiei øi recomandærile fæcute guvernanflilor sârbi de a semulflimi cu unele compensaflii economice oferite de Aehrenthal în N. Iorga,Comment la Roumanie s’estdétachée de Triplice, în „Revue historique desud°est européen”, IX (1932), nr. 7°9, p. 236; La place des Roumains dansL’Histoire universelle, vol. III, Buc. , p. 159.

Iulie, 1904. 400 de ani de la trecerea în posteritate a lui Øtefancel Mare. Un nume simbol. O mare aniversare. Øi sentimentul viucæ românii au o istorie. Øi nu una oarecare. Guvernul flærii nunumai cæ nu se dæ deoparte, dar este inifliatorul øi organizatorulmanifestærilor. Henry, ministrul Franflei la Bucureøti, scria la Pariscæ Øtefan cel Mare, între altele, fusese victorios øi asupra ungurilorøi manifestærile din România vor trezi în Ungaria impresii foartevii, cu ecou în presæ øi parlament. Va fi dificil sæ se eviteimprudenflele øi provocærile. Øi într°adevær, nici nu sunt evitate.Guvernul de la Budapesta interzice tuturor supuøilor maghiarisæ ia parte la ceremonialul de pomenire de la Putna. De aici,polemici foarte vii între jurnalele celor douæ flæri, cu ecouri înparlamente. „Afacerea n°are urmæri pentru moment – scria mi-nistrul francez, dar a permis sæ se constate o datæ în plus naturasentimentelor care existau între români øi unguri, în ciudaînflelegerilor care unesc Viena de Bucureøti”.

Hotærârea guvernului maghiar era previzibilæ. În a douajumætate a lunii aprilie, ministrul de Interne al Ungariei trimi-tea tuturor prefecflilor o circularæ, anunflându°i de særbætorile ceintenflionau a se face în România cu ocazia comemorærii lui Øtefancel Mare. „Nu este exclus, preciza în circulara sa, dimpotrivæ, efoarte posibil cæ aceste festivitæfli vor prilejui øi manifestæri îm-potriva ideii de stat ungar, care ar putea fi – flinând cont de largamiøcare pornitæ atât de devreme – de proporflii mai mari øi cu uncaracter mai periculos”. Øi atunci, nu°i aøa? cerea tuturor prefec-flilor sæ urmæreascæ „cu o atenflie cât mai treazæ” orice miøcare øisæ se îngrijeascæ de mæsuri preventive. Prima mæsuræ o øi luaræautoritæflile ungare împotriva studenflilor români de la Budapesta.Aceøtia flinuseræ la începutul lui 1904 o consfætuire la carehotærâseræ o cât mai masivæ participare a lor la Putna, iar înprealabil, sæ desfæøoare o vie propagandæ în jurul personalitæfliimarelui voievod. Autoritæflile, nevæzând în aceste manifestæri decât

dent I. Petrovici, care°i scria lui T. Maiorescu de la Viena, la 22noiembrie 1905, comunicându°i impresia sa cæ Austro°Ungaria seapropia cu paøi repezi de descompunere øi præbuøirea nu veniseîncæ pentru cæ moøtenitorii sæi nu se înfleleseseræ asupra pærfliide pradæ ce urma sæ revinæ fiecæruia. Maiorescu îi ræspundea la5/18 ianuarie 1906 (meticulos în tot ce fæcea, T.Maiorescu nu numaicæ nu uita sæ°øi dateze totdeauna corespondenfla, dar o fæcea defiecare datæ în ambele stiluri): „Eu aud acest cântec de vreo 50ani øi am de mult experienfla cæ cea mai zadarnicæ îndeletnicireeste proorocirea istoricæ pe o scaræ mai întinsæ. De abia pofliprevedea pe un an°doi câteva dezlegæri parfliale în læuntrul unuistat”. Cel care vedea profetic era Petrovici. Dar nu vedea decâtpropria°i dorinflæ, realitatea fiind totdeauna mai greu de descifratøi înfleles. Dacæ abcesul austriac nu s°ar fi spart în 1918, ci în 1848sau 1859 – cum de fapt ar fi trebuit – multe s°ar fi schimbat înEuropa. Germania nu s°ar fi constituit ca stat unitar, ceea ce era„fatal”, decât într°un ritm lent, dar mai sigur øi mai paønic. Øi maiales, cum credea inteligentul diplomat italian Sforza, „færæ a creala germani impresia cæ aspiraflia lor spre unitate avea un duømanireductibil: Franfla”. Un probabil ræzboi european sau mondial n°arfi fost ca acela din 1914°1918, un ræzboi pentru succesiuneaAustriei. Numeroase probleme naflionale s°ar fi rezolvat în perioadaluptelor naflionale de pânæ la mijlocul veacului al XIX°lea øi nus°ar fi impus Europei pânæ în veacul urmætor. Dar…împæræfliaHabsburgilor a dæinuit cu toatæ dorinfla multora, foarte multora(dar, din pæcate, neacflionând în front comun) de a se præbuøi. Øiistoria trebuie luatæ aøa cum e. Iar oamenii politici, înainte de afi vizionari, trebuie sæ fie realiøti. Øi T. Maiorescu prefera sæ fieomul politic al unei flæri mici øi nu profetul istoriei europene.

223366 l ION BULEI XIII

O AMINTIRE ISTORICÆ

poporul român. Tirajul ei fusese de 40.000 de exemplare (cele maimulte difuzate prin secfliunile Ligii). Iorga însuøi adusese cu elun extras despre Øtefan cel Mare din Istoria Românilor în limbagermanæ, „pe care l°am împræøtiat gratuit øi aceøti flærani chiarîntindeau dupæ dânsul asprele lor mâini lacome”. Cu o zi înainte,amintirea eroului românilor fusese omagiatæ la Suceava, proce-siune cætre ruinele cetæflii. Mii de oameni din toate treptele sociale.Buciumaøi pe ruine anunflau sosirea cortegiului. Un timp splen-did a dat manifestærii încæ øi mai multæ mæreflie særbætoreascæ.

Lui Vladimir Ghica, nepotul fostului domnitor Grigore Ghicaal Moldovei, ucis de turci în 1775 pentru cæ se opusese actului silnicde cedare a unei pærfli din flara sa, papa îi trimite o telegramæ (Vl.Ghica era catolic øi îl încunoøtiinflase pe papæ de serbærile din flaræ):„Le Saint Pére part à la fête qui rappelle la gloire de votre grandhéros national, surnommé, par le pape Sixte IV, l’athlète du Christet il accorde de tout coeur à ses nobles fils de la Roumanie sabénédiction apostilique en faisant des voeux pour leur bonheuret pour prospérité de votre illustre nation”.

Særbætorirea marelui voievod la Iaøi. Încæ de la 28 martie secrease un comitet de organizare a serbærii. S°au cæutat øi s°au gæsitcunoscætori în arta, costumele, armele din urmæ cu 400 de ani.S°au fæcut invitaflii pretutindeni. Încæ de la 7 dimineafla, balcoa-nele øi ferestrele tuturor caselor din stræzile pe unde avea sæ treacæprocesiunea øcolaræ øi cortegiul istoric sunt împodobite custeaguri øi flori. Stræzile dintre Copou øi Palatul administrativ suntînflesate de lume. Apelul lansat de C. Climescu, în numele comite-tului de organizare, vorbea în termenii: „Noi, tofli cei cu inimæromânæ, sæ ne deøteptæm în numele Marelui Voievod Øtefan, sædæm zilei de 2 iulie însemnætatea ce o are pentru întreg neamulromânesc, pentru a spori ræsunetul numelui voievodului Øtefandin Nistru în Tisa øi din Carpafli în Pind”. Øi apelul nu putuse sænu aibæ urmare. Pe tæpøanul de la Copou se formeazæ un cortegiusub privegherea membrilor din Comisia serbærii. La 8, cortegiulpleacæ, în frunte cu muzica regimentului 13, în spre statuia luiØtefan cel Mare. Tot timpul se executæ marøul lui Øtefan. Fanfareimilitare i se alæturæ fanfara liceului internat. Aranjamentulmuzical, marøul, cântecul „Hai, frafli!” aparflineau lui Th. Burada.Cortegiul trece printr°o mare mulflime de oameni îmbræcafli înhaine de særbætoare: 24 de arcaøi (4 în fruntea cortegiului), 6


„o nouæ dezvoltare a ideii naflionale române”, au oprit°o pe ceadintâi øi au supravegheat°o strict pe cea de a doua.

La Putna, mænæstirea, curtea, locurile dimprejur, înflesate delume. Fruntaøii românilor din Bucovina la un loc cu fruntaøii dinregatul român, P. Poni, Flondor, Hurmuzaki, N. Filipescu, Øt.Øendrea, I. Grædiøteanu, V.G. Morflun, V. Brætianu, gen. G. Anghe-lescu ø.a. folosesc inifliativa Ligii Culturale de a organiza la Putnaun pelerinaj a mii de flærani øi intelectuali români de peste tot.Tricolorul fâlfâie alæturi de steagurile austriece. Mitropolitul Reptaoficiazæ; predica e miøcætoare. La fel de înælflætor discursul lui Gr.Tocilescu, care vorbeøte adânc emoflionat. Aplauze neîntrerupte.„Am ascultat discursuri dintre care, cele mai multe, erau foarteprudente, îøi aminteøte N. Iorga, dar cine putea opri valul de focal lui Tocilescu care, suit pe un butoi, catehiza pe pletoøii sæteni”.De faflæ erau prinflul Hohenlohe, guvernatorul Bucovinei, mare-øalul Lupul, consulul român C. Kogælniceanu. Peste 5.000 de flæranibucovineni. „Înfæfliøarea lor e mândræ. Cæutætura lor înflæcæratæ,atitudinea lor bærbæteascæ” – scria corespondentul „Epocii”. Co-roane multe øi de pretutindeni. La banchetul prezidat de mitro-politul Bucovinei, vorbeøte guvernatorul Hohenlohe, care laudæsentimentele de recunoøtinflæ de care sunt animafli românii pentrueroii lor (curios de ce nu se întreba øi ce cæutau austriecii pepæmântul unde sælæøuiau eroii altora). Øt. Øendrea mulflumeøtepentru cælduroasa primire pe plaiurile Bucovinei a românilor veniflila Putna „cælæuzifli de sentimentul de pietate pentru apærætorulcreøtinætæflii”. Toasteazæ la fel N. Filipescu (se simte în vibrareaglasului emoflia înælflætoarei amintiri naflionale, dar øi dorinfla dea se stæpâni, de a nu spune de faflæ cu înalflii oaspefli austriecigândul ræzvrætitor contra nedreptæflii). Ce nu se rosteøte faflæ deaustrieci la acest banchet al mærimilor, se spune la masa datæpentru studenflime øi pelerini (500 de tacâmuri) øi, mai cu seamæ,la multele, nesfârøitele mese populare din jurul Putnei. Guvernulaustriac afectase 10.000 de coroane din fondul religionar întrucinstirea evenimentului (gest de mærinimie al stæpânilor øi ometodæ politicæ în care austriecii erau experfli).

La Putna, „Liga Culturalæ” difuzeazæ o medalie comemorativæ,popularizând efigia învingætorului de la Baia (nu întâmplætortocmai aceastæ victorie era comemoratæ). Tot aici (dar nu numaiaici) este difuzatæ cartea lui Iorga Istoria lui Øtefan cel Mare pentru

223388 l ION BULEI

Ureche (celebra descriere a domnitorului). Pe o altæ laturæ,versurile lui Eminescu.

fiara întreagæ s°a simflit solidaræ cu amintirea marelui erou.Øt. O. Iosif îi închinæ poemul istoric Din zilele mari. Octavian Gogascrie în „Luceafærul” poezia De la noi, de un înælflætor fior patriotic:„Noi suntem drumeflii piticelor vremi, / Pitici în putinflæ øi vrere, /Copii færæ sprijin ne scurgem viafla / Din dar øi din nemângâiere. /A noastræ moøie, frumoasæ nespus, / Grumazul øi°a°ntins sprepierzare, / Cæci braflele noastre azi spadæ nu strâng / Øi steag flaranoastræ nu are…/ Mæria°Ta! Suntem bætufli de nevoi, / La noi înzadar aræ plugul, / Cæci holdele noastre cu spicul de aur / Stræinulle furæ beløugul / Mæria°ta! Toate stræinii le duc / Øi numai culacrimi ne lasæ”. Nu e o elegie plângæreaflæ, ci un îndemn la revoltæ.

Cum autoritæflile ungare interziseseræ românilor sæ se ducæ laserbærile marelui voievod de la Putna sau din Regat, dar inter-dicflia nu se aplica øi pe teritoriul Ungariei, foarte mulfli româniardeleni l°au comemorat la ei acasæ. Cum au fæcut sæliøtenii, depildæ, care au organizat o øedinflæ comemorativæ de patru ore,ascultând lectura materialului istoric øi literar apærut prin revisteøi broøuri øi încheind serbarea cu versurile lui O. Goga din„Luceafærul”.

Serbærile pentru Øtefan cel Mare, într°o vreme de øovæire øiîndoialæ, erau, cum o credea øi N. Iorga, „o afirmare, una de oputere neobiønuitæ”, „un moment de cutremurare a conøtiinfleinaflionale”.


buciumaøi, 6 trâmbiflaøi, 6 gorniøti, 8 toboøari, 40 coriøti, 20 copiide casæ, 1 vel logofæt, 6 pârcælabi, 1 portar de Suceava, 1 stegar,4 fustaøi, 6 boieri velifli, 20 curteni, 1 hotnog, 50 plæieøi, 1 cæpitan,100 soldafli ø.a. Impresia e admirabilæ. Procesiunea øcolaræ e øiea la înælflime. Fiecare øcoalæ aduce o coroanæ pe care o depunela picioarele statuii. Elevele confecflionaseræ frumoase costume øimulte, multe steaguri de toate mærimile. Mitropolitul Moldoveioficiazæ slujba la Mitropolie. La serviciul divin asistæ ofifleriigarnizoanei Iaøi, cu generalul Iarca în frunte øi toate oficialitæflile.La sosirea cortegiului, slujba era terminatæ. Mitropolitul oficiazæun trisaghion, îngenunchind o datæ cu întreaga asistenflæ. Momen-tul e emoflionant. Sub soarele verii, urmaøi ai marelui voievod îøicoboaræ frunflile, înælflându°øi gândurile cætre el øi speranflele cætreneamul întreg. Niciodatæ istoria nu pare mai vie decât cândcoboaræ în suflete într°un moment de proslævire a unui mareînaintaø. Fapta stræbunæ devine atunci clipæ prezentæ, prilej demândrie øi îndemn de træire naflionalæ.

O særbætorire asemænætoare la Bucureøti, la 2 iulie, ziua luiØtefan cel Mare. Ministrul Cultelor, Sp. Haret, V.G. Morflun dela Interne, cu ajutorul pictorului Costin Petrescu, care a lucratsub îndrumarea lui Nicolae Iorga, organizeazæ la intrarea de laøosea un cortegiu istoric închipuind intrarea lui Øtefan în Suceava,însoflit de Vlad fiepeø, domnul Munteniei atunci øi care îl ajutasesæ se înscæuneze. Se imitæ mormântul de la Putna chiar în tribunaministerialæ. Discursuri rostite cu înflæcærare de doi studenfli.Defilare a trupelor din garnizoana Bucureøtiului, apoi elevii maimultor licee bucureøtene, apoi cortegiul propriu°zis: buciumaøii,toboøarii, ceata steagului în armuri, curtea domneascæ… (tofli eraudin regimentul 3 cælæraøi. Sergentul Boltaø, un blond chipeø dinTecuci, interpreta rolul lui Øtefan); copiii din casæ, sfetnicii domniei,pârcælabii, aprozii…Peste tot se vedeau scuturi, halebarde, lænci,arbalete ø.a. Mare entuziasm.

În toatæ flara, prin decizia ministrului Cultelor øi InstrucfliuniiPublice, la 2 iulie, dimineafla, în toate øcolile, se face pomenireavoievodului, a cæpitanilor øi ostaøilor sæi. Profesorii øi øcolarii cudrapele. Prin excepflie, în aceastæ zi se împart premiile elevilor.

La Bârseøti, în Vrancea, s°a ridicat un monument prin sub-scripflie publicæ. Pe o laturæ s°a înscris un pasaj din cronica lui

224400 l ION BULEI

chinuit al acestui popor”. Al. Vlahuflæ se întreba: „este vreun român,printre cei ce în adevær simt øi gândesc româneøte, care sæ nuiscæleascæ aceste cuvinte?”3 Preøedintele „Ligii Culturale”, PetreGrædiøteanu, cere în public sæ se flinæ douæ conferinfle la 13 øi 15martie (zile programate de Teatrul Naflional pentru reprezentafliafranfluzeascæ) asupra „primejdiei naflionale ce rezultæ dinînstræinarea claselor diriginte” øi cheamæ la ele pe tofli acei careurmau a se duce la teatru. Dupæ aceea revine, aflând cæ între cele4 piese ce urmau a se juca era øi una româneascæ.

Sæ revenim øi noi. Orele 18, în aceeaøi zi de 13 martie 1906.În sala Eintracht din str. Sf. Ionicæ, N. Iorga fline o conferinflæ.Mesajul ei: solidaritatea naflionalæ nu poate exista dacæ nu existæunitate de limbæ. În lipsa unitæflii politice, cea mai trainicæ legæturæîntre oamenii din Regat øi cei din afara lui este limba românæ.Dispreflul pe care îl aræta acesteia aristocraflia este cu desævârøirecondamnabil øi trebuie sæ înceteze. Sala Eintracht era plinæ delume. Majoritatea o formau studenflii, cærora profesorul Iorga lemai vorbise în acelaøi sens la cursurile sale. Chiar la 12 martieel le spunea: „Domnilor, temeiul vieflii oricærui popor este limbalui. Temeiul acesta al vieflii oricærui popor care se numeøte limbaa fost înfleles øi recunoscut în toate timpurile. Nu existæ o singuræoperæ în viafla omenirii sæ nu se fi adunat în jurul cultului pentrulimba lui cea adeværatæ”. Pentru Iorga era „forma cea mai înaltæ,cea mai deplinæ în care se putea exprima sufletul unui popor”.Tânærul istoric, în mijlocul evocærii trecutului, træia prezentul cuefuziune øi angajare.

Dimitrie Anghel ne descrie atmosfera din salæ, unde plutearæzvrætirea, în lumina tulbure a înserærii. Când s°a væzut un braflridicat, zgomotele au tæcut. „Un cap de mag, înfæøurat în barbæ,apæru øi un glas în care vibrau toate emofliile, o precipitare decuvinte, o goanæ de propoziflii, o fantezie de fraze se dezlænflui înaer. O putere elementaræ de uragan trecea, în glasul acela, omultransfigurat, ca un anahoret, ca un rætæcit din altæ lume, vorbeafæcând procesul boierilor de astæzi”. Cuvintele lui Nicolae Iorga,el era „anahoretul”, muøcau cu ironie arzætoare øi înælflau peculmile ræzvrætirii „masa ceea de capete tinere, græmada aceeade energii”. D. Anghel nu mai era tânær. Dar ar fi urmat færæ nicio clipæ de øovæire îndemnul celui care vorbea øi energia trezitæ astudenflimii bucureøtene. Elocinfla lui Iorga era „suflul puternic

Luni, 13 martie 1906. Societatea de binefacere „Obolul”, unadin cele 200 câte erau atunci în Bucureøti, condusæ de soflialiderului liberal M. Pherekyde, organizeazæ la Teatrul Naflionalo reprezentaflie cu câteva piese franfluzeøti, în limba francezæ. Dece piese franfluzeøti, e puflin important, dar de ce în limba francezæøi încæ tocmai la Teatrul Naflional, adicæ pe prima scenæ a flærii?„Pætura cultæ øi avutæ a societæflii noastre, declara Emil Costinescu,tocmai aceia care ar avea øi timpul øi mijloacele de a cultiva maibine limba româneascæ øi de a°i da toatæ strælucirea de care esteprimitoare, cultivæ, din contræ, o limbæ stræinæ care, oricât ne°arfi de simpaticæ øi oricât am admira°o, nu trebuie sæ ne facæ sæpæræsim øi sæ disprefluim limba noastræ naflionalæ”1. Într°adevær,aristocraflia româneascæ vorbea cu mare dezinvolturæ øi oriundelimba francezæ øi prea puflin limba românæ. Doamnele din societa-tea „Obolul” voiau sæ facæ un gest filantropic pentru særæcimeaBucureøtiului. Øi cum øtiau cæ „lumea bunæ” se ducea mai degrabæla o piesæ franfluzeascæ zisæ în limba lui Voltaire, erau øi ele lamodæ. Numai cæ…

Cu o zi mai înainte, la 12 martie, N. Iorga publica în „Epoca”:„O rugæminte”2. „Nu vom cere mulflimii, fie øi mulflimii studenflilor,sæ se amestece. Dar rugæm – prin mine, unul din cei mulfli, roagætrecutul øi viitorul unui neam, care nu e doar menit unei umilinfliøi unei batjocuri pentru toate veacurile – rugæm pe oricine simtecæ are o flaræ, pe oricine aude glasul poruncitor al sângelui sæu,pe oricine se poate gândi la moøii, la stræmoøii sæi, træifli cinstit,în flara româneascæ, cu grai românesc, cu suflet românesc, rugæmpe oricine nu vrea sæ°øi arunce copiii în vælmæøagul neamurilor,færæ sæ øtie în ce limbæ îi vor pomeni aceia care vor veni dupædânøii, îi rugæm cu o cælduræ ce nu se poate coborî în cuvinte, sænu vie la Teatrul Naflional în seara de 13 martie øi în seara de 15martie 1906. Au luat bilete; au fæcut o faptæ bunæ pentru særaci.Sæ nu vie la reprezentaflie, cæci ar face o faptæ rea faflæ de sufletul

VIAfiA ÎN VREMEA LUI CAROL I l 224433XIV

MANIA FRANfiUZISMULUI ØI REACfiIA CONTRA EI

În spatele lor s°au înarmat cu græmezi de bolovani pe care îiadunau, cu droagele de gunoi, auxiliarii, bæieflii de la prævælii øide la tipografii. Vorbitori înflæcærafli, suifli pe tramvaie, îndemnautinerii, fâlfâind steaguri tricolore. Græmezi de pietre cædeaumânioase peste træsurile øi cupeurile celor care veneau la Teatru.Strigæte de „Jos ciocoii! Jos înstæriflii!” se auzeau pretutindeni. Înajutorul forflelor de ordine sosesc douæ companii din batalionul 6vânætori, un batalion din regimentul 6 Mihai Viteazul. TeatrulNaflional e complet înconjurat. Ofiflerii n°aveau însæ instrucfliuniprecise øi øi°au læsat oamenii expuøi loviturilor mulflimii, færæ ale ordona sæ se retragæ sau sæ înainteze. De aici numærul marede rænifli din rândurile forflei publice. Holul Teatrului Naflional etransformat în infirmerie improvizatæ, unde sunt aduøi jandarmii,sergenflii øi vânætorii rænifli. Victimele din rândurile mulflimii,numeroase øi ele erau îngrijite în farmacii, case particulare saula spitalul Colflea. Din toate pærflile se auzeau zvonuri cæ un studentsau altul ar fi murit. Ca de obicei, de câte ori erau miøcæri de stradæîn Bucureøti, se anunflau øi câfliva morfli. Dar tot ca de obicei, pânæla urmæ nu era nici unul. Prefectul polifliei Capitalei, Moruzzi,anunflæ cæ reprezentaflia de la Teatrul Naflional nu se mai fline(lucru de la sine înfleles) øi cere manifestanflilor sæ se retragæ.Studenflii nu cred øi cinci dintre ei sunt læsafli sæ pætrundæ în teatruøi sæ se convingæ. La orele 11, studenflii anunflæ cæ nu se vor retragepânæ ce nu se va da voie tuturor manifestanflilor sæ treacæ prinfafla teatrului cântând Deøteaptæ°te române! Prefectul Moruzziadmite øi un cortegiu impunætor trece cântând printre rândurilede soldafli, îndreptându°se prin str. Regalæ øi a Academiei la statuialui Mihai Viteazul. De aici, manifestanflii se duc la localulPrefecturii polifliei Capitalei, unde protesteazæ vehement contrabrutalitæflilor øi arestærilor. Dupæ 11 øi jumætate, trupele se retrag.Treptat se retrage øi mulflimea. Multe, foarte multe geamurisparte, pietre øi bucæfli de bastoane rupte, træsuri øi automobilestricate, vagoane de tramvai deteriorate, mai multe berærii øimagazine devastate ø.a. „mai aminteau groaznicele turburæriîntâmplate, turburæri aøa cum niciodatæ încæ n°a væzut Capitalanoastræ”, cum scria „Universul”. Dupæ lista oficialæ, erau 26 derænifli din rândul manifestanflilor (16 studenfli) øi 111 polifliøti,sergenfli øi soldafli. Un comunicat ulterior, dupæ anchetæ, e maiprecis. Rænifli: 31 sergenfli de stradæ, 9 vânætori. 70 de pedeøtri,


care nu cunoaøte stavilæ, sufletul neînfrânat care te duce labaricadæ”4. Marele istoric n°a fæcut însæ gestul ræzvrætirii. Aræscolit sufletele tinerilor øi apoi a povæfluit domolire øi liniøtire.Scânteia fusese însæ aprinsæ. Cuvântarea sa e acoperitæ de aplauzefrenetice. Apare øi Al. Marghiloman, liderul junimist care îi cerelui N. Iorga, în numele societæflii „Obolul”, sæ roage studenflii sæse împræøtie øi sæ nu tulbure reprezentaflia anunflatæ. Aduce înschimb promisiunea cæ de acum înainte, nu se vor mai prezentapiese în limbi stræine pe scena Naflionalului. N. Iorga i°a ræspunscæ ar fi mai bine sæ se renunfle chiar din acel moment øi repre-zentaflia din acea searæ sæ nu mai aibæ loc5.

Orele 19. De la conferinfla lui N. Iorga, studenflii, în numær depeste 1.500, au pornit pe str. Sf. Ionicæ øi Calea Victoriei spreTeatrul Naflional. Cântau cu toflii Deøteaptæ°te române! Aici aucontinuat a cânta øi a protesta contra franfluzomaniei. Câflivastudenfli pætrund în hol. Îi întâmpinæ directorul Al Davila, carenu se sfieøte sæ foloseascæ bastonul împotriva studentului N.Sævescu, care°l insultæ. Sosesc jandarmii øi sergenflii de stradæ øiîncepe o adeværatæ încæierare. Studenfli øi trecætori de o parte,jandarmii, sergenflii øi gardiøtii, de cealaltæ. Cei dintâi folosescpietrele trotuarului, ceilalfli patul puøtilor øi tesacele (baionetele).Strigæte, fluieræturi øi trâmbifle militare ræsunau în toatæ piafla.Ceea ce la început pærea un fel de joc, devine o veritabilæ bætælie.Între timp, vin jandarmi cælæri pe str. Câmpineanu, øarjând cusæbiile. Mare învælmæøealæ peste tot. Publicul dæ nævalæ în beræria„Cooperativa”, la „Gambrinus”, la hotel Continental, prin toatecasele din apropiere. Jandarmii øi sergenflii îi urmæresc pe oamenipeste tot, lovind în dreapta øi în stânga, dar øi primind lovituri.Manifestanfli sau stræini de manifestaflie, prinøi în învælmæøealæ,se apæræ cu scaune, pahare, talere, farfurii. În piafla Teatrului,oamenii se apæræ cu pietre øi bucæfli de cæræmidæ, punându°i pefugæ pe jandarmii cælæri øi rænind pe locotenentul Ioan Moescu.Geamurile de la hotel Continental, de la bæcænia Subænescu,frizeria High°Life, beræriile „Cooperativa” sau cea din str. Nouæsunt sparte. Pe str. Regalæ, lângæ „Union”, manifestanflii au opritpatru vagoane de tramvai, le°au scos de pe øine øi au fæcut baricadecu ele: douæ le°au aøezat în strada Regalæ, de°a curmeziøul, unulpe str. Academiei spre biserica Enei, altul pe aceeaøi stradæ spreMinisterul de Interne. Erau cele dintâi baricade din Bucureøti.

224444 l ION BULEI

va revolufliona cugetarea româneascæ øi va îndrepta acfliuneanoastræ, a tuturora, în altæ direcflie. În acea searæ de 13 martie,s°a næscut conøtiinfla româneascæ”10. Îndelungi ovaflii îi însofleauvorbele. Nu se næscuse atunci, fireøte, acea conøtiinflæ. Dar, în aceasearæ, a arætat cæ existæ.

Al. Vlahuflæ adresa la 15 martie 1906, o „Chemare” scriitorimiiromâne pentru „unirea în acelaøi gând øi grai românesc a toatæsuflarea neamului nostru”.

Ce înseamnæ toatæ aceastæ manifestare? Unele ziare, „Acfliu-nea”, „Cronica”, „Conservatorul”, „La Roumanie”, apropiateguvernului conservator, oficioase chiar, acuzau opoziflia liberalæøi junimistæ de instigare. Toatæ miøcarea nu era decât opera acesteiinstigæri. Altele, „Voinfla Naflionalæ”, „Epoca”, ø.a. acuzæ guvernulde incapacitate, nepregætire øi lipsæ de decizie, care toate autransformat o paønicæ demonstraflie într°o sângeroasæ confruntare.Nu°i mai puflin adeværat cæ organizarea de care dæduseræ dovadæmanifestanflii fæcea sæ se presupunæ øi intervenflia „strategilor”cetelor de alegætori”, atât de binecunoscufli în epocæ. Dupæ cumlipsa de energie øi deruta forflelor de ordine, în loc sæ potoleascæ,au agravat dezordinea. Dar øi un fapt øi celælalt ræmân secundare.Nu bætæuøii opozifliei øi nici deruta autoritæflilor organizaseræacfliunea studenflilor (øi nu numai a lor, ei fiind doar elementulinifliator). Nu, ci „necesitatea unui trai cu desævârøire românescpentru oricine se zice român øi°øi are un rost în România”, cumscria N. Iorga într°o scrisoare trimisæ ziarului „Universul” la 16martie 1906. Tineretul fusese împins nu de interesele meschinesau coterii politice, ci de conøtiinfla naflionalæ care nu încetase sæsporeascæ în spafliul øi sufletele românilor. Ea nu mai suferea sæfie jigniræ „nici în forme delicate øi cu intenfliuni de binefacere”.Dacæ o anume protipendadæ înflelegea viafla naflionalæ în alt sensdecât poporul øi intelectualii sæi, rostul ei social øi politic înceta.Preferinfla pentru o limbæ stræinæ øi dispreflul pentru limba proprienu era „un semn de distincfliune”, ci de exagerat snobism, deincapacitate civicæ øi neînflelegere a flærii. La un neam din care oînsemnatæ parte suferea prigoniri tocmai din cauza stæruinfleinecurmate cu care îøi apæra limba proprie, sensibilitatea într°oatare chestiune era foarte mare. Øi nici nu putea fi altfel. „Neobiønuisem a ne considera noi înøine ca un popor de ilofli øi nuieøeam cu o iotæ din poruncile mamei Europa, spune N. Iorga la


11 jandarmi cælæri. Dintre manifestanfli, unul rænit mai serios øitransportat la spital øi alfli 13 cu ræni neînsemnate. 33 demanifestanfli sunt arestafli (între ei 12 studenfli)6. „Astfel s°a sfârøitîn libera Românie o tristæ luptæ pentru libertatea limbii poporului”– scria M. Sadoveanu în „Epoca”.

Onisifor Ghibu, pe atunci student la Bucureøti øi apropiat allui N. Iorga (tocmai îi cataloga biblioteca) merge cu profesorul searatârziu „la locul unde se desfæøurase bætælia”. Ce°øi aminteøte?„Tramvaiul era încæ ræsturnat cu roflile în sus. Unii cæutau særeaducæ în ordine teatrul luptelor. A dat acolo peste Vlahuflæ, carevenise øi el sæ vadæ ce se întâmplase. Se apropie de noi „ – DragæNicule (N. Iorga n.n.), te felicit pentru ce°ai fæcut! – Dragul meuAlexandru, n°am vrut aøa ceva; pentru numele lui Dumnezeu,n°am vrut aøa ceva! – Lasæ, cæ°i foarte bine, îi ræspunse Vlahuflæ”7.

A doua zi, 14 martie, fræmântarea studenflilor continuæ. La 10jumætate dimineafla, cca 300 de studenfli se întâlnesc la statuialui Mihai Viteazul. Vorbitorii veøtejesc fapta sævârøitæ de polifliecu concursul trupelor de jandarmi, infanterie øi cavalerie. În urmaunui tricolor îndoliat, manifesteazæ în fafla Teatrului Naflional înstrigæte de „Jos asasinii studenflilor!” „Jos franfluzomanii!”. În faflaPrefecturii polifliei se protesteazæ minute în øir øi se lasæ steagulîndoliat. Delegaflii de studenfli se duc la legafliile francezæ øi englezæ,la Ministerul Cultelor øi Instrucfliunii Publice, M. Vlædescu, laprefectul polifliei Moruzzi. La Legaflia Franflei, studenflii declaræsecretarului legafliei cæ manifestaflia n°a fost împotriva Franflei,ci „a maniei de a vorbi franfluzeøte” a unei pærfli a societæfliiromâneøti8.

La 20 martie, în sala Dacia, în fafla unui public puternic încælzitde cuvintele avântate ale lui B. Delavrancea, N. Iorga înfæfliøeazætelegramele primite din flaræ øi din toatæ lumea româneascæ: dela studenflimea românæ din Budapesta, de la A. Sulufliu, profesorla Braøov, de la tinerimea bræileanæ, de la profesorii din Craiova,Roman, de la numeroøi scriitori øi oameni de culturæ: I.Al.Brætescu-Voineøti, I.A. Bassarabescu, Elena Farago, I. Adam, N.Gane. Pânæ øi B.P. Hasdeu, cel cu care N. Iorga polemizase multîn paginile „Sæmænætorului”, felicitæ studenflii øi profesorii lor. Lafel Eugen Lovinescu øi redacflia „Vieflii româneøti”9. Cu o zi maiînainte, la Iaøi, N. Iorga spunea; „væ aduc vestea cæ în seara zileide 13 martie 1906, în capitala României s°a ivit o faptæ mare, care

224466 l ION BULEI

pseudonimul englezesc Claymoor în ziarul „L’IndépendanceRoumanie”. Nu era altul decât Mihai Væcærescu, vær cu TheodorVæcærescu, fostul ministru al României la Paris, nepot cu EnæchiflæVæcærescu, unchiul Elenei Væcærescu øi înrudit cu cele mai cunos-cute familii bucureøtene: Ghica, Cantacuzino, Bibescu, Brânco-veanu, Øuflu ø.a. Terminase liceul Louis le Grand din Paris. Bogatîn rubedenii, era însæ særac în avere. Øi Grigore Ventura, autorulCurcanilor, îl aduce la „L’Indépendance Roumanie”, unde ræmânedouæzeci øi patru de ani, din 1879 pânæ la 12 iunie 1903, cândmoare chiar pe treptele palatului ziarului. Tocmai aducea unreportaj despre un bal din ajun.

Un personaj puflin comun acest Mihai Væcærescu. Mare inifliatîntr°ale modei – un arbitru al eleganflei bucureøtene – buncunoscætor al vieflii mondene øi al eternului feminin, om cult, eleste în cronicile sale din „L’Indépendance Roumanie”, „pictoruløi istoricul societæflii bune româneøti din veacul trecut”, cum îlnumea Ion Procopiu, fostul preøedinte al sindicatului ziariøtilor.Rubrica sa „Carnet du High Life”, imita pe cele similare din„Figaro” øi „Gaulois”, dar avea savoarea ei dâmbovifleanæ. Uneoriplinæ de tot hazul, ca atunci când descrie superbia d°nei Sturdza,soflia lui Dimitrie A. Sturdza, liderul liberal12.

Oraøul cel mai cæutat pe lumea aceasta de mult apusæ eraSinaia. Aici, dupæ 10 mai øi pânæ se deschidea parlamentul, înnoiembrie, lângæ familia regalæ venea toatæ aristocraflia vremiiøi oraøul de la poalele Bucegilor devenea un mic Versailles româ-nesc. În vecinætatea Peleøului, la sfârøitul secolului trecut øiînceputul secolului nostru, au început sæ aparæ vile (cuvânt folositdupæ ræzboi). Mai întâi øi°a construit una prinflul Dimitrie Ghica(Beizadea Miticæ), primul Efor al Eparhiei Spitalelor. Apoi NicolaeBlaremberg. Dupæ el Slætineanu, Costinescu, Øtirbey, Lahovari,dr. Stoicescu, V.A.Urechia, Argetoianu, Take Ionescu, dr. Urlæ-fleanu, dr. Anghelescu, N. Filipescu, Gh. Cantacuzino, Procopiu,Luther, Bragadiru ø.a. Noua burghezie se alætura vechii aristo-craflii. Vile frumoase, stiluri diferite, o ambianflæ reconfortantæ.Apoi hoteluri: Palace, Regal, Ungarth, Caraiman…La acesta dinurmæ trægeau miniøtrii stræini acreditafli în România. CristacheCiolac distra lumea cu romanflele la modæ. Ungarth organiza înfiecare sâmbætæ baluri. Orchestra simfonicæ a lui Dinicu nu lipseanici ea. La palat se organizau, cu sau færæ protocol, dejunuri øi


15 aprilie 1906, la Teatrul Naflional. De aceea azi, miøcarea noastræfireascæ de solidaritate naflionalæ pare multora ca o miøcare revo-luflionaræ. Dacæ Franfla este ceea ce este, lucrul acesta se datoreøtenumai patriotismului ei øi solidaritæflii naflionale care leagæ pefrancezi de tot ceea ce este al lor. Iatæ ceea ce trebuie sæ imitæmde la ei”. Deci nu limba lor, cu care sæ se înlocuiascæ limba proprie.

Regina Elisabeta îi spunea lui Fonthenay, ambasadorul francezla Budapesta, la 29 septembrie 1910: „românii sunt aøa de obiønuiflicu limba d°voastræ, cæ ei gândesc în francezæ…aøa de bine încâteu, care sunt în România o prinflesæ germanæ, înainte de a deveniromâncæ, a trebuit sæ devin franfluzoaicæ, ca sæ port sæ°mi înde-plinesc misia în aceastæ flaræ”. Evident, regina avea în vederedoamnele din înalta societate româneascæ. Ele îi formau suita øicu ele se întreflinea. Avea în vedere øi oameni politici sau de culturæpe care°i cunoøtea. Toate øi tofli vorbeau cu ea în francezæ. În cealtæ limbæ ar fi putut vorbi, dacæ Elisabeta nu øtia româneøte (celpuflin la începutul øederii ei în România), iar românii, cu multeexcepflii, fireøte, nu vorbeau germana?11

Limba francezæ avea øi unde fi cultivatæ în lumea aceea demultapusæ. Balurile, celebrele baluri ale aristocrafliei de la Bucureøti,Sinaia, Constanfla, dupæ anotimp, seratele societæflilor de bine-facere, ceaiurile de la Broft øi Capøa øi atâtea øi atâtea reuniunimondene, serbæri, banchete, concerte, teatre sau expoziflii, toateerau prilejuri de „franfluzomanie”, cæci la toate se ducea „lumeabunæ”, toate erau frecventate de „societatea aleasæ”. Mai pe urmæ,dupæ primul ræzboi, mai toate aceste „prilejuri” se vor duce. Cinevoia sæ danseze, mergea la localurile publice. Cercurile exclusivistevor cædea în valurile unei democraflii crescânde. Foxtrotul, conga,tangoul, cucaracea vor lua locul valsului, polcii, mazurcii øi cadri-lului. Domniøoarele vor læsa acasæ pe „mamiflica” lor.

În jurul lui 1900 era însæ „Epoca lui Claymoor” – „Salle fortbrillante, beaucoup de beau monde dans les loges, beaucoupd’animation, de jolies femmes, de jolis costumes et une exhibitionde chapeaux en forms les plus curieuses”.„M°me PierreGradisteano splendide en chapeau mousquetaire, orné de grandesplumes noires, M°me Grégoire Ghica, la reine du bal, en toilettevaporeuse d’un blanc reveur, M°me Jacques Lahovary, belle commeune nymphe, M°elle Margueritte Zosimo, charmante en flots demouselline…” Aøa, øi încæ øi mai colorat, scria cel care iscælea cu

224488 l ION BULEI

Mare – eveniment vestesc […] / Trufandale øi conserve / Vinurivechi, licheoruri fine / Premiate°n expoziflii / Indigene øi stræine /Marfæ proaspætæ, curatæ / Ieftinæ de necrezut, / Øi serviciu laiuflealæ / Øi la cinste ne°ntrecut / sæ citeascæ lumea toatæ / minu-natul prefl°curent / sæ°l citeascæ øi s°admire / Al patronului talent”ø.a. Douæ reclame îi scrie Caragiale în acelaøi ton pe care fericitulpatron le semneazæ în „Moftul român”. Afluenfla vilegiaturiøtilorøi a turiøtilor la Sinaia este pentru I.L. Caragiale subiect a patrudin „Momentele” sale, scrise între 1899°1901, pe care le publicæîn „Universul” pentru 25 de lei „bucata”. În Întârziere descrie ocælætorie de la Sinaia la Bucureøti în compania unei frumoase, darcam nevricoase bucureøtence, o cælætorie cu trenul accelerat carepleca de la Sinaia la 6 øi 8 minute øi ajunge la Bucureøti la 9 øi10 (în cazul de faflæ, n°ajunge la timp, pentru cæ întârzie). În AmiculX…prezintæ un „øuetar”, adicæ unul care vorbea vrute øi nevrute,øi care se læuda mereu cæ îi cunoøtea pe tofli oamenii publici aiflærii, numindu°i pe numele lor mic: Nicu (Filipescu), Barbu(Delavrancea), Take (Ionescu), Costicæ (Arion) ø.a. Ca eroul de maitârziu al lui Lovinescu, din Memorii, „øuetarul” lui Caragialetermina cu replica: – „Eu i°am spus: ghenerale, nu te græbi!” Øide ce n°am recunoaøte, indivizi de acest gen întâlnim oriunde. ÎnUltima oræ, acfliunea se petrece în parcul de la Sinaia, în timpulcelui de al doilea ræzboi balcanic din 1913, loc unde circulau totfelul de zvonuri, care de care mai fanteziste. Un reporter aflat acolole dæ crezare øi se duce sæ dea o depeøæ la Bucureøti pentru rubrica„ultima oræ”. Schifla este, dupæ vorba lui Øerban Cioculescu, „øarjacea mai spiritualæ din câte s°au scris la noi pe tema neseriozitæfliipresei de informaflie”, Schifla La Peleø înfæfliøeazæ snobismuldinastic. O familie e invitatæ la castel. Pregætiri peste pregætiri,presærate de leitmotivul: „unde°i dobitoaca?”, denumita astfel fiind,fireøte servitoarea. Hotærât lucru, burghezia românæ în ridicareøi°a avut în Caragiale pe cel mai inteligent øi caustic „detractor”.Cea mai izbutitæ schiflæ caragieleanæ cu loc de desfæøurare la Sinaiaræmâne însæ Tren de plæcere. Familia Georgescu – sofl, soflie, bæie-flaøul lor de cinci ani, în uniformæ de vânætori „ca prinflul Carol”.Mamiflica, coana soacræ – cu toflii ajunøi la Sinaia, se ræzleflesc.Apare øi un locotenent, Miøu, care o însofleøte pe tânæra nevastæplecatæ „în bandæ” la Urlætoare øi care le°a cântat „menuetul luiPederaski”. În aceastæ schiflæ, dæ Caragiale øi o descriere a oraøului,


ospefle. Apa Peliøorului susura în havuzul în miniaturæ din mijloculmesei din sufrageria regalæ; cafeaua se servea în marele salon subcerul albastru, când acoperiøul luneca uøor, desfæcându°se laapæsarea pe un buton. Erau mai totdeauna invitafli de tot felulîn camera de muzicæ a reginei Elisabeta (unii stræini, ca scriito-rul Pierre Loti, foarte adesea prezent), Mavrogheni, Poenaru,Bæicoianu, Zoe Bengescu, Elena Væcærescu ø.a., frumoase øiîmbræcate cu gust. Se fæceau plimbæri în grædina palatului sauîn împrejurimi (Carol I nu întindea decât un deget celor pe careîi întâlnea în plimbærile sale). Toate acestea intraseræ înobiceiurile fiecærei veri. Sinaia era „locul de predilecflie al boierilor,în care mocofanii nu erau admiøi decât cel mult douæzeci øi patrude ore sæ dea o raitæ prin fafla castelului øi sæ mænânce la umbræde brad”, cum scria Radu D. Rosetti într°o savuroasæ evocare13.

Între cei care veneau la Sinaia erau øi oameni de litere. AlecuUrechia øi fratele sæu, Nestor, au scris încântætoare pagini despreBucegi. Scriitoarea de limbæ germanæ, Bucura Dumbravæ, la Sinaiascrie romanele sale Haiducul øi Pandurul. Inspirându°se dinlegenda lui Iancu Jianu øi faptele lui Tudor din Vladimiri. C.Dobrogeanu°Gherea, proprietarul restaurantului Gærii dinPloieøti, îøi luase øi o vilæ la Sinaia, Albulefl, numitæ astfel dupævechiul ei proprietar. Îndemnat de Gherea øi de Urechia, la Sinaiaîncepe sæ°øi aducæ familia vara øi I.I.L. Caragiale, închiriind ocæsuflæ de la soflii Gentilini, în cartierul Izvor. Dramaturgul îøiamenajeazæ în curtea casei închiriate un fel de cabanæ de scânduri,sumar mobilatæ. Dar rar când avea chef de scris aici. Lui Caragialenu°i plæcea muntele. Spunea mereu cæ înælflimile îi dædeauameflealæ. Fiica sa, Ecaterina Logardi, povesteøte cæ a mers odatæpânæ la Sfânta Ana, lângæ stâna regalæ. Øi aventura a fost „ocatastrofæ”. „Cu mare greutate, legat la ochi øui dus de mânæ caun orb, a putut sæ coboare spre casæ”. Când locuia la Sinaia – vorbavine „locuia”, pentru cæ venea, îøi læsa familia øi pleca înapoi laBucureøti, pentru a se întoarce seara – când era la Sinaia deci,în vara lui 1901, „trægea” la magazinul de coloniale „Paradis”, allui Gh. Matheescu, mai târziu primar al oraøului, mare filatelist.I°a øi fæcut acestuia reclama magazinului în versuri. La cerere,desigur: „Dup°atâta preparare, / Magazinul «Paradis» / Al luiGheorghe Matheescu / Iatæ°n fine s°a deschis / Firmele°imulticolore / Cu mândrie strælucesc, / Publicului din SINAIA /

225500 l ION BULEI

viitorului, întorcându°se de abia cu ce sæ ajungæ în flaræ, pentrua pleca din nou în iunie, ei bine […] o astfel de clasæ este o ruøineøi o primejdie naflionalæ, ea trebuie sæ disparæ, cæci în nesocotinflaei, a læsat în urmæ°i un cimitir colosal”.

Influenfla francezæ la români, a ideilor revoluflionare, a civili-zafliei, a modului de viaflæ øi implicit, a limbii, fusese øi mai conti-nua sæ fie mare. N. Iorga cita în „Sæmænætorul”, în 1905, un articolal lui André Bellesort din „Revue des Deux Mondes”. Acesta fuseseîn România. Venise în Bucureøti prin Predeal, Azuga, Buøteni,Sinaia… Peste tot staflii, ca oriunde în Europa, conductori „înuniformæ francezæ”, ofifleri ca la Paris, reøedinfla regalæ – castelca în Germania; în vagonul de clasa I, pe stræzile Capitalei, lacofetærii, în parc, în saloane, peste tot auzeai limba francezæ; cærflifranfluzeøti peste tot. El venise pentru o culoare mai localæ øi cândcolo, se simflea ca acasæ. Sigur cæ ziaristul francez trebuie sæ pri-veascæ dincolo de aparenfle øi de prima impresie. Nu haina facepe om. Dar...cælætoria fusese scurtæ øi el preferase sæ nu se ducædecât la „Capøa”, unde dulceflurile erau „foarte bune”16.

În epocæ se mai zicea cæ civilizaflia mai nouæ din România nicinu era altceva decât un transplant al celei franceze, o imitaflie pemalurile Dâmboviflei a ceea ce era pe malurile Senei. N°o ziceaudoar cei care combæteau modernitatea flærii despre tradiflionalism,care criticau formele noi venite prea repede øi de aiurea pe unconflinut impropriu, o spuneau øi reprezentanflii noului regimburghez17.

La începutul veacului era la modæ înflelegerea pozitivistæ aconceptului de „influenflæ”. Pasæmite, exista un tip ideal de civili-zaflie. Spre el tindeau toate popoarele, urmând cæi asemænætoaresau imitând aceleaøi exemple. Dintr°o atare înflelegere, PompiliuEliade scria în 1898 la Paris cartea sa De l’influence française surl’esprit public en Roumanie, în care compara influenfla exercitatæde Franfla asupra Principatelor române cu influenfla Romei asupraGaliei (cu amendamentul lipsei unui cuceritor øi a unui cucerit)18.

„Spiritul public” la care se gândea la 1898 Pompiliu Eliade øiîncerca sæ°l surprindæ era de fapt o nofliune cu alte coordonate øi„structuri mentale” decât cele pe care le bænuia el19.

Lucrurile mai îmbracæ øi altæ hainæ. Faptul cæ mulfli româniøtiau o limbæ stræinæ, franceza, înainte de toate, faptul cæ o vorbeaucu plæcere ori de câte ori aveau prilejul nu însemna neapærat cæ


destul de puflin poeticæ, s°o recunoaøtem: „Pentru cine nu e deprinssæ se caflere pe munfli, putând trece ca o capræ din Valea Prahoveiîn a Ialomiflei, Sinaia nu se poate compara mai nimerit decât cuun stomac; o încæpere mai mult sau mai puflin largæ, având douædeschizæturi destul de strâmte. Te°a înghiflit odatæ Sinaia, nu maipofli ieøi decât ori pe sus, spre miazænoapte, cætre Predeal, ori sprejos, spre miazæzi, cætre Comarnic”14.

High°Life°ul, franfluzit în vorbire øi cosmopolit în toate, treptat,treptat, va dispare aproape prin naturala transformare a socie-tæflii. Øi aøa era un amestec de lume cu nume øi de lume cu bani.Cea dintâi nu rezista decât în mæsura în care mai are ceea ce aveacea de a doua, adicæ bani. Øi pânæ când moøiile mari se vor împærfli,ea mai rezistæ. Rezistæ øi în mæsura în care proprietarii mari nusunt numai „întreflinufli ai moøiilor lor”” cum îi numea cu ironieIon Brætianu, ci ai muncii lor. Adicæ în mæsura în care se fæceaude folos flærii. Øi mulfli, cei mai mulfli din cei 5°6 mii de mariproprietari erau parazitari. Îøi arendau moøiile øi træiau din arenzi,pe care cel mai adesea le cheltuiau în stræinætate, socotind cæ°øicheltuiau banul lor, când de fapt îl cheltuiau pe al flærii. „Cu cemeritæ ei sæ deflinæ din teritoriul neamului nostru niøte parceleatât de mari? – întreba acuzator D. Dræghicescu. Nu°i vedem, cufoarte mari øi onorabile excepflii, nici sacrificându°se pentruproblemele mari øi arzætoare ale naflionalitæflii noastre, nu°i vedemnici cultivând øtiinflele sau literele øi artele române, nu°i vedemnici protejând pe artiøti, pe poefli, pe oamenii de øtiinflæ sau muncænaflionalæ sub orice formæ. Cel mult cronica scandaloasæ înre-gistreazæ sumele azvârlite de ei în jocurile de noroc la care se dedauîn stræinætate15.

O aspræ invectivæ la adresa marilor proprietari o face dr. C.I.Istrati. Marea proprietate – scria C.I. Istrati în aprilie 1900 –trebuia sæ ajute în flaræ „credinfla, øtiinfla øi artele” øi, fireøte,creøterea avufliei flærii. „Dacæ vor continua însæ a trata solul cubraflele în mod vitreg, a stoarce cât mai mult prin arendæri, a nuajuta în flaræ nimic […1; dacæ vor continua a pleca în stoluri carândunelele la apariflia primului nour prevestitor al fulgilor dezæpadæ øi a se întoarce în flaræ o datæ cu zilele de mai pentru aspecula din nou recolte viitoare, dupæ ce au læsat în stræinætate,de la hotar øi pânæ la Paris øi de acolo pânæ la Monaco, tot cecâøtigaseræ în timpul anului sau împrumutaseræ în vederea

225522 l ION BULEI

Marfli, 6 iunie 1906. Deschiderea Expozifliei naflionale românedin Bucureøti1. Un timp admirabil (cu douæ zile mai înainte,duminica, plouase øi de aceea se amânase festivitatea). De la 7dimineafla, o animaflie neobiønuitæ pe stræzile Capitalei. Mii deoameni în haine de zile mari pornesc cætre dealul Filaretului, unde„ca din basme a ræsærit în câteva luni un întreg oraø românesc,produs al muncii øi inteligenflei inginerilor øi arhitecflilor români”.Pe strada 11 Iunie, øiruri nesfârøite de træsuri duc la serbare înalflidemnitari, reprezentanfli ai puterilor stræine, oaspefli de pestehotare, „lumea înaltæ” a societæflii româneøti. Pe lângæ træsuri,tramvaie pline pânæ la refuz cu oameni din toate clasele sociale.Cei care nu puteau merge cu træsura sau cu tramvaiul, mergeaupe jos. Grupuri, grupuri, poporul Bucureøtiului se îndrepta spreFilaret.

În incinta Expozifliei, aleile erau împodobite cu drapeletricolore. Peste tot verdeaflæ øi flori încadrând albul pavilioanelor.Pe stâlpi înalfli, placarde cu inscripflia „Spqr”. La „Arenele Romane”,unde se va face inaugurarea oficialæ, scena era bogat aranjatæ cudecoruri romane. La orele 9 jumætate, 300 de notari, primari øisæteni de frunte din Ilfov, îmbræcafli în costume naflionale, se aøeazæîn fafla intrærii principale, salutând oaspeflii. Tot în fafla intræriiera comitetul Expozifliei, în frunte cu ministrul de Domenii, IonLahovari øi cu C.I. Istrati, comisarul general al Expozifliei. LaPalatul Artelor, carul societæflii „Hora”, condus de I. Movilæ, aøteptasosirea înalflilor oaspefli. La 10 îøi face apariflia alaiul regal. Imediatla intrare, în câmpul Expozifliei, oaspeflii sunt întâmpinafli de sofliilenotarilor øi primarilor în costume naflionale. „Ah! Cât e de frumos!”se aud exclamaflii. La Arenele Romane, marele amfiteatru øi toatelogiile erau pline de invitafli. Coruri øi muzici dirijate de maiorulMærgæritescu. Pe estrada cea mare membrii guvernului, ai corpuluidiplomatic, oaspefli stræini (cel mai de seamæ e primarul Luegeral Vienei), oficialitæfli române. Tot aici, reprezentanflii bisericii øisofliile demnitarilor români øi ale oaspeflilor stræini. Ministrul

disprefluiau limba proprie. Øi apoi ce însemna influenfla stræinæ?Doar imitaflie? În mæsura în care era imitaflie trebuia desigurcondamnatæ. Aøa fæcuseræ M. Kogælniceanu, Al. Russo, M. Emi-nescu øi atâflia alfli întemeietori ai culturii române care reacflio-naseræ cu vigoare împotriva înstræinærii; aøa luaseræ atitudine øiîmpotriva exagerærilor latiniste sau încercærilor italienizate alelui Eliade. Reacflia era fireascæ. Ridicarea unei culturi naflionalenu°øi putea avea izvorul de inspiraflie în afara spafliului øi sufletuluiromânesc. De aici mulfli au trecut treptat la condamnæri în bloca tot ceea ce era stræin. Fie cæ era bun, fie cæ era ræu. Literaturilestræine ajunseseræ la noi, cu ecouri slabe, nu totdeauna prin ceeace aveau ele mai valoros. Cei care traduceau aceste literaturi, mulflidin ei, nu se puteau læuda cu un prea mare gust artistic. OvidDensusianu constata nu færæ temei, cæ „slæbiciunea literaturiinoastre, în multe pærfli vine, mi se pare, de acolo cæ am ræmas øiræmânem prea streini de ce au produs de seamæ alte literaturi.Am cetit øi cetim prea multe lucruri færæ rost øi læsæm deopartece ne°ar folosi, ce ar putea înælfla literatura noastræ”. O culturænu se putea dezvolta izolându°se, închizându°se în „ziduriduømænoase” faflæ de altele. Totul era o chestiune de mæsuræ. Nupreluæri øi imitaflii pe de°a întregul de aiurea øi, mai ales, nupreluæri de orice.

225544 l ION BULEI XV

„CAPITALA NEAMULUI ROMÂNESC”

trec peste orice solicitare øi obosealæ. Am fost fericit cæ am pututsæ mæ urc pe cal øi sæ cælæresc de°a lungul frontului trupelor. Abiaam simflit vreo obosealæ deøi parada a durat mai mult de douæore. În aceeaøi zi am primit øi corpul diplomatic øi am fæcut o marereuniune. Fiecare øef de misiune mi°a înmânat scrisori de la øefulde stat. Aceøtia øi toate flærile au salutat cu cea mai caldæ simpatiecei 40 de ani de domnie ai mei øi au arætat o sinceræ bucurie pentrucæ sænætatea mea s°a îmbunætæflit aøa de mult... Pentru asta estenevoie de liniøte pe care o voi afla la Peleø, deøi ca urmare aexpozifliei trebuie sæ aibæ loc multe primiri øi acolo Expoziflia seva putea deschide abia pe 14/28 iunie /corect 15/28 iunie/ deoarecetoate pavilioanele sunt în întârziere”.

Dintre construcflii, I. Lahovari laudæ umila cæsuflæ flæræneascæ,abia ieøitæ din pæmânt, de la Poradim (adæpostul lui Carol I cânda condus asediul Plevnei, reprodus la Expoziflie). „Din aceastæcæsuflæ de gard øi de lut a ieøit edificiul mærefl al României de sinestætætoare øi al Regatului român” – spune metaforic ministrul.

Dr. C.I. Istrati fline un discurs avântat „Din cuceririle deceni-ilor care s°au scurs de la 1866”, laudæ „sentimentul demnitæflii øiconøtiinfla adeværatelor cerinfli” care „s°au înfipt în inimile noastreøi cu toflii ne dæm seama de ræspunderea ce avem faflæ de neam”.Mulflumeøte din inimæ fraflilor de peste hotare „care s°au græbita aduce prinosul muncii lor alæturarea cu noi”. Regele Carol: „Cuo adâncæ bucurie intimæ salut deci întâia noastræ expoziflienaflionalæ, adeværatæ særbætoare a muncii româneøti”.

Ministrul Lahovari citeøte un document pe pergament, deaducere aminte a acelei clipe. Îl semneazæ toate persoanele oficialeaflate atunci pe estrada de la Arenele Romane. Este dat sprepæstrare Arhivelor Statului din Bucureøti.

Carol catre sora sa Maria, 27 iunie/10 iulie 1906: „Expoziflianoastræ …dæ o imagine realæ a enormelor progrese ale flærii subconducerea mea. Sunt foarte mulflumit de toate dispozifliile acesteiaøi impresia generalæ prin aøezarea ei pitoreascæ este uluitoare.Ceremonia deschiderii a fost minunatæ øi am fost foarte emoflionatla ea. În cuvântarea mea ca øi în gândurile mele am aruncat oprivire asupra trecutului îndepærtat când am pus piciorul pepæmântul românesc øi am væzut flara înaintea mea aøa cum amgæsit°o øi ce a devenit astæzi. Dupæ deschidere Elisabeta øi cu mineam vizitat zilnic Expoziflia mai multe ore øi am pæræsit°o mereucu regret, dar cu mare mulflumire. Indescriptibil este entuziasmul


Agriculturii øi Domeniilor, Ion Lahovari, fline discursul deinaugurare: „Am tæiat dealuri, am secat bælfli, am umplut o vale,am sæpat un lac mare øi în mai puflin de un an, am scos la luminæparcul øi clædirea Expozifliunii”, declaræ el cu avânt retoric.

Câteva date: 57.500 metri3 de pæmânt dislocat. ConstrucfliileExpozifliei ocupau 35.000 m2 (totalul zidirilor definitive: 15.000 m2).4.000 de pomi plantafli øi peste 90.000 de brazi, copæcei, copaci depædure mici. Prima sæpæturæ la terasamente s°a început la 15 iunie1905. În 11 luni, din care 3 luni de iarnæ, Expoziflia a fost gata.Încæ la 22 iulie/4 august 1905, Carol I îi scria Mariei de Fiandra:”Se fac deja mari pregætiri pentru a serba în 1906 jubileul celorpatruzecei de ani de domnie ai mei. În pofida tuturor rugæminflilormele de a se aøtepta 50 de ani nu pot sili flara acum sæ contraman-deze aniversarea øi probabil cæ are dreptate, cæci este problematicdacæ voi mai apuca jumætatea de secol a domniei mele”. Cu atâtmai mult îi venea sæ scrie astfel, cu cât problemele sale de sænætatedevin preocupante: La 24 ianuarie/7 februarie 1906 el ii scriaMariei de Fiandra: „... Deoarece de luni de zile mæ simt suferindøi în repetate rânduri a trebuit sæ contramandez conferinflele cuminiøtrii, aceøtia s°au alarmat în aøa mæsuræ cæ færæ øtiinfla meal°au chemat pe Dr. Örtner, un excelent diagnostician din Viena,ca sæ mæ consulte. Opinia publicæ de aici a fost foarte agitatæ øiplinæ de compasiune øi a cerut sæ afle ce probleme am. De cânda apærut în Monitor buletinul semnat de doctorul de mai sus øide medicii mei, oamenii s°au liniøtit (Anexez un decupaj din „NeueFreie Presse“ care prezintæ corect chestiunea. Slavæ Domnuluimomentan îmi merge mult mai bine, doar cæ mæ simt încæ obositøi încordat. Atâta vreme cât pulsul ræmâne neregulat nu pot ficomplet vindecat. Ca sæ ajung aici mi°a fost prescris un tratamentpe care trebuia sæ°l urmez exact. La 15/28 februarie 1906revenea:”... Deøi partidele de aici se încaieræ øi se pæruiesc straønicpe mine mæ cruflæ de tot ceea ce ar putea sæ°mi fie neplæcut sautulburætor. Oamenii sunt aøa de scoøi din fire sæ mæ øtie suferindcæ se gândesc numai la sænætatea mea øi privesc cu dorinflæarzætoare spre jubileul celor 40 de ani de domnie ai mei pe careaø vrea sæ°i pot serba complet restabilit...” La 10 mai participa laserbærile aniversative. Se simte complet refæcut: Surorii sale îiscrie: „... Nando îfli va povesti pe larg despre aniversarea pe caream aøteptat°o cu inima strânsæ. Festivitæflile au decurs strælucitorøi au fost însoflite de un entuziasm emoflionant care m°a ajutat sæ

225566 l ION BULEI

bisericeøti øi laice (cel care se ocupase de împodobirea Culei fuseseAl. Bellu, care øi poseda multe mærturii de acest fel). Castelulapelor, construit în întregime din piatræ, atrægea atenflia prin turnullui înalt, asemænætor cu turnul lui Vlad fiepeø de la Târgoviøte.Din castel se ræspândea apa în Expoziflie, se fæceau jocuri delumini. Tot în dealul Trocadero era øi un „Restaurant cl. I”, oclædire în stil românesc. În spatele „Castelului Apelor” se întindeaun teren plan, unde se construise o „cârciuma satului”, în faflacæreia se organizau hore, jocuri de gimnasticæ, de oinæ etc. Lângæea, „Casa Bucovinei”, o întreagæ gospodærie a românilor din nordulregatului: camera de locuit, bucætæria, grajdul pentru vaci. În curteun pufl, cotefl pentru pæsæri. Lângæ aceastæ casæ, o alta a românilormoldoveni. În fafla Palatului Artelor s°a amenajat o pivniflæ asemæ-nætoare cu acelea de la începutul veacului al XIX°lea, o pivniflæcu douæ caturi øi foarte întinsæ (la primul cat amenajatæ o salinæ).Vizitarea ei se fæcea cu ascensorul. Lângæ pivniflæ era aøezatæ„Bateria Calafat”, cea care a tras primul foc în ræzboiul indepen-denflei. Pe platoul dinspre Øoseaua Øerban Vodæ s°au construit altepavilioane, al Eforiei Spitalelor Civile, al Închisorilor ø.a.

În incinta Expozifliei intra øi Parcul Filaret, la amenajareacæruia se lucrase din 1904. Se fæcuseræ mari eforturi pentrunivelarea pæmântului, plantarea de pomi øi arbuøti, construireade chioøcuri, havuzuri ø.a. Pentru cæ se særbætoreau øi 1800 deani de la descælecatul lui Traian, comisariatul Expozifliei, de faptdr. C.I. Istrati, s°a gândit sæ dea o idee de felul cum se desfæøuraujocurile øi distracfliile la romani. Øi între Institutul Meteorologicøi biserica Cuflitu de Argint s°au construit Arenele Romane. În faflæscena; de jur împrejur 40 de lojii despærflite între ele prin colonade,iar dedesubtul lojilor, în formæ de amfiteatru, un øir de scæri°bæncipentru spectatori (capacitatea maximæ: 5 000 locuri). Mai jos deArenele Romane, Ungaria øi°a construit un pavilion al ei, unde aexpus mai ales produse industriale. Vizavi pavilionul Austriei.Oarecum între ele pavilionul Domeniilor Coroanei. Tot în aceastæparte a Expozifliei s°a construit o bisericæ, copie a celei construitela Iaøi în 1491 de Øtefan cel Mare (Biserica Sf. Nicolae). Piatraei de temelie s°a aøezat la 19 noiembrie 1905. Nu întâmplætor sealesese o ctitorie a marelui voievod moldovean. Tocmai se împlini-seræ 400 de ani de la moartea lui.

Planul general al Expozifliei îl întocmise arhitectul grædinarfrancez D. Redont (cel care crease øi Parcul Bibescu din Craiova).


pe care îl trezeøte apariflia noastræ, poliflia abia poate sæ flinædrumul liber. fiara întreagæ este cuprinsæ de un sentiment desinceræ recunoøtinflæ øi mândræ satisfacflie pentru cele realizate”.Expoziflia era organizatæ pe întinsul teren al Filaretului. Intrareaprincipalæ era la sfârøitul stræzii 11 Iunie, în partea dreaptæ auzinei de gaz. Se întindea pe un teren plan, se urca în dealulTrocadero, terminându°se în øoseaua Øerban Vodæ. În dreaptamergea pânæ la uzina Wolf øi se continua pânæ la InstitutulMeteorologic. Cum se intra în Expoziflie, pe partea stângæ, eraPalatul Agriculturii, unde era reprezentatæ toatæ bogæflia agricolæa flærii, cu indicarea locului de unde proveneau exponatele, aproprietarilor lor. În dreapta era Palatul Industriei. Între ele unimens havuz. La micæ depærtare de Palatul Agriculturii era Palatulregal. Clædirea lui principalæ, la mijloc, era rezervatæ numaiobiectelor ce le expunea familia regalæ. Partea din dreapta apalatului era rezervatæ geniului militar, cealaltæ geniului civil øiinstrucfliunii. În fafla Palatului regal era Palatul Minelor. În afaralui, între intrarea principalæ øi lac, pavilioane din inifliativæparticularæ: al industriaøilor, al comercianflilor ø.a.

O atracflie principalæ a Expozifliei era lacul, întins pe 2 ha, chiarîn mijloc, ræspândind ræcoarea necesaræ în toridele zile de varæ.Pe lac numeroase gondole, iahtul comisariatului Expozifliei, un micvaporaø ce fæcea curse regulate de la un flærm la altul. În miniaturæerau toate vasele marinei de ræzboi. Multe serbæri s°au dat pe acestlac în tot timpul cât a flinut Expoziflia. Pe insula mai mare a laculuise construise un cazino, cu o salæ de teatru øi un restaurant. Peinsula mai micæ era pavilionul pescæriilor øi o cafenea turceascæ.În dreapta lacului se amenajase øi o cædere de apæ øi se lansaubærci. În stânga erau øiruri de bærci øi se aranjase øi o grædinæzoologicæ. Pe dealul Trocadero era partea cea mai frumoasæ aExpozifliei. Clædirea cea mai impozantæ era Palatul Artelor,construit chiar în vârful dealului øi care domina întreaga Expo-ziflie (costase 600 000 lei). În fafla palatului, de pe o întinsæ terasæ,se putea admira întreaga panoramæ a Capitalei. De pe aceastæterasæ o scaræ „monumentalæ” (termenul e al epocii) ducea la adoua terasæ, din mijlocul cæreia izvora un puternic øuvoi de apæcare cæzând peste stânci pânæ în lac forma o cascadæ de toatæfrumuseflea. Lângæ palat era Cula, o clædire aproape pætratæ,construitæ dupæ modelul culelor româneøti din Muntenia. Aici erauexpuse tot felul de mærturii preflioase ale neamului, deopotrivæ

225588 l ION BULEI

Paza Expozifliei era asiguratæ de o companie de jandarmi ruraliøi de un însemnat numær de sergenfli de stradæ, îmbræcafli în mareflinutæ. Sunt aduøi, de asemenea, agenfli ai polifliei de siguranflæpentru prevenirea furturilor. Un inspectorat øi un comisariat depoliflie îøi aveau sediul chiar în interiorul expozifliei. Ca mæsuride ordine Expoziflia urma a se închide la orele 12 noaptea (ræ-mâneau însæ deschise anexa Expozifliei din câmpul Suter øi toatelocalurile de distracflie). Impresia generalæ læsatæ de vizitareaExpozifliei era aceea de bucurie. „E cu neputinflæ ca cineva, intrândpe poartæ sæ nu se simtæ cuprins de o neflærmuritæ admiraflie øisæ n°aibæ involuntar o exclamaflie de plæcutæ surprizæ în fafla fru-museflilor ce se desfæøoaræ înaintea ochilor”. Aøa îøi rezuma impre-siile un ziarist de la „Universul”. „E o adeværatæ minune acest colflde paradis pe câmul plin de mlaøtine øi pæræsit de acum un an.”

Un vizitator la Expoziflie, Iancu Cerchez: „9 iunie. Am vizitatdupæ prânz cu Sophie Expoziflia. E cu totul extraordinar cum s°aputut improviza în vreo zece luni tot ceea ce vedem (...). Doi tineriarhitecfli, Øtefænescu øi Burcuø, sub direcflia superioaræ a unui altreilea arhitect, Berindeiu, au reuøit sæ creeze un stil român, dinmotive de turle, de galerii de mænæstiri, de case vechi boiereøti,de streøini de øiflæ ieøite, de porfli vechi cu acoperiø. În acest stilsunt construite atât intrarea principalæ cu diversele ghiøeturi, câtøi pavilioanele ce se aliniazæ øi de o parte øi de alta a aleilor caremærginesc verzile portale, terenurile (neclar), lacurile øi urcæ laPalatul Artelor, care de pe culme dominæ Expoziflia øi oraøul, avândo splendidæ priveliøte. […]. Tot pe stânga se detaøeazæ romanticde pe înælflime Turnul lui fiepeø øi Cula. În aceastæ culæ, foarteoriginalæ, sunt expuse cu un desævârøit gust de aranjament diversetezaure artistice de biserici: evanghelii, manuscripte din sec. XVøi XVI, altele cu îmbræcæminte în filigranæ sau în aur bætut înafaræ, o tiaræ de aur curat a unui mitropolit Cosma, o cârje decristal dæruitæ de Caterina a Rusiei, cædelnifle, cruci, potire de ceamai raræ lucrare. Sub o vitrinæ, la mijloc, manuscrise […]. Într°unalt etagiu, un mic paraclis are picturi de sfinfli øi domni în stilvechiu, bizantin pe fond de mozaic de aur, datorite artistuluiVerona. Pe peretele altarului Vodæ Cuza în genunchi, în hlamidædomneascæ, oferæ coroanele celor trei flæri […] Dl. Alex. Øtef. Bellu,un distins amator de artæ, øi mai cu seamæ de arta româneascæ,a prezidat la alcætuirea acestui neprefluit muzeu al Culei. Amvizitat de asemenea broderiile øi flesæturile flæræncilor din flærile


Redont a øtiut sæ punæ în valoare pânza de apæ liniøtitæ øi limpedea lacului øi dealul din laturile sale dinspre Calea Øerban Vodæ øiCuflitu de Argint. Arhitecflii Expozifliei fuseseræ Øtefan Burcuø øiVictor Øtefænescu. Ei au transformat un loc pustiu øi dezolantîntr°un oræøel de palate, unde eleganfla construcfliilor alterna cupodoaba stilizatæ a naturii. Øi au fæcut°o repede øi în stilul acelasimplu øi elegant al noii øcoli de arhitecturæ româneascæ pe careîl punea în valoare maestrul Mincu.

Pentru primirea oaspeflilor Expozifliei Bucureøtiul fæcuseintense pregætiri. La sfârøitul lui aprilie 1906 ziarul „Universul”întreprinde o anchetæ: câfli vizitatori poate adæposti Capitala? Încele 35 de hoteluri (cel mai mare era „Franfla” – 90 camere, apoi„Imperial” – 85, „Dacia” – 64, „Continental” – 60, „Central” – 60ø.a.) erau 1 459 de camere, cu 1 727 paturi. Mai erau 9 hanuricare puteau adæposti 88 de pasageri. Se adæugau hotelurile Manu(în reparaflie) øi casele antreprenorilor. În total, hotelurile puteauprimi 2 300 de vizitatori (cel mai scump era „Capøa”, 33 de lei ocameræ, cele mai ieftine „Moscova” øi „Papadopol” – 2,50 lei). ÎnBucureøti erau însæ øi camere mobilate, circa 2 300, cu prefluride închiriere între 25 de lei øi 120. Oricum, Bucureøtiul nu puteaadæposti prea multæ lume. Cel mult 4 600 de cælætori. Ceea ce eradesigur puflin øi ziarul „Universul” cerea primæriei sæ ia mæsuripentru a suplimenta numærul de locuri. Pânæ la urmæ situaflia seva rezolva. Vor særi în ajutor societæflile de binefacere, øcolile cuinternatele lor øi, de ce nu, garnizoana militaræ a Bucureøtiuluicare vor pune la dispoziflia vizitatorilor spafliile lor locuibile.

În vederea Expozifliei direcflia tramvaielor mæreøte numærulvagoanelor puse în circulaflie øi numærul cailor. Pentru cursepermanente s°a adus øi un tramvai cu abur. Casa AlexandruPrager aduce un automobil°omnibus în care puteau încæpea 30de persoane.

Direcflia Cæilor Ferate scade tariful normal cu 30%, apoi cu50%, ca sæ poatæ da posibilitatea tuturor românilor sæ vizitezeprima expoziflie generalæ a flærii. Pentru flæranii care veneau laExpoziflie în grupuri reducerea era de 75% în vagoanele de cl. aIII°a (aveau un bilet colectiv, dus øi întors, valabil cinci zile). Înperioada de vârf, într°o singuræ zi veneau prin Gara de Nord øi1 500 de oameni anume pentru Expoziflie. Veneau din toate colflu-rile flærii.

226600 l ION BULEI

„Øcoala românæ”. Între ele (în manuscris) øi Dicflionarul german-român°francez în 12 volume al lui Vasile Cantemir, fost cancelaral consulatului austriac de la Iaøi în 1826. Pereflii erau ornafli deportrete ale tuturor bærbaflilor de seamæ ai Buovinei: DimitriePetrino, Eudoxiu Hurmuzaki, Alecu Hurmuzaki, Aron Pumnul,Ciprian Porumbescu ø.a. „Societatea doamnelor române dinBucovina” a împodobit interiorul cu numeroase obiecte de indus-trie casnicæ: scoarfle, cæmæøi, øtergare, næframe, fefle de masæ,perdele ø.a. Erau øi alte produse de artæ popularæ: pistoale, bice,pungi de bani øi de tutun, cruci, fluiere, buzdugane. O idee inge-nioasæ: o colecflie de pæpuøi reprezentând locuitori din Bucovinaîn vechi costume moldoveneøti.

Pavilionul Bucovinei apærea în Expoziflie ca o anexæ a pavi-lionului austriac, fiind în imediata lui apropiere øi având dea-supra°i drapelul austriac. În schimb, pavilionul românilor dinTransilvania øi Ungaria a fost construit exclusiv pentru ei. Nicæierinu se vedeau stema, drapelul, însemnele Ungariei. În locul lorflutura pe acest pavilion un uriaø steag românesc. Singura concesiefæcutæ cererilor Ungariei a fost ca în locul inscripfliei plænuite laînceput „Românii din Transilvania” sæ fie o alta: „Românii de pestehotare”. Exponatele au depæøit cu mult cadrul etnografic propusiniflial. Catalogul lor era exclusiv în limba românæ (la pavilionulbucovinenilor era în românæ øi germanæ). Øi el se intitula „Catalo-gul pavilionului etnografic al românilor din Ungaria”, adicæ încontradicflie cu inscripflia de la intrarea pavilionului: „Românii depeste hotare”. Obiectele expuse erau grupate în opt secfliuni (etno-graficæ generalæ, industrie casnicæ, economicæ, bisericeascæ, istorieøi culturæ, øcolaræ, instituflii de culturæ, instituflii financiare).

Atrægeau atenflia hærflile de perete. Numele tuturor localitæflilorerau în limba românæ. Un tablou istoric înfæfliøa marea adunarepopularæ de la Blaj din 1848 de pe Câmpia Libertæflii. În mijlocultabloului, pe o tribunæ, erau conducætorii adunærii sub steaguriromâneøti øi în jurul lor poporul român. Un alt tablou reprezentaun grup al fruntaøilor naflionali transilvæneni din vremea Memo-randumului. Un grafic indica situaflia demograficæ a Transilvaniei,Banatului øi pærflilor ungureøti. Din cele 4 726 comune, 2 981 erauromâneøti, 1 110 maghiare, 350 germane, 105 sârbeøti øi 49aparflinând altor naflionalitæfli. Între 1850°1900 românii pierduseræ64 de comune ale lor (42 deveniseræ maghiare, 13 germane, 6sârbeøti øi 4 de alte naflionalitæfli). În schimb deveniseræ ei prepon-


Austriei, adunate de d°na øi d°l Cozma de prin toate comunele deromâni de dincolo. Unele dateazæ de peste un secol.

La Expoziflie se aflau øi suveranii, care în acel moment vizitaupavilionul regal. Prinflesa cu ducele øi ducesa Kiril au prânzit chiarla restaurantul Expozifliei împreunæ cu alfli invitafli. PavilionulExpozifliei austriece are faflada ornatæ de o frescæ øi douæ grupuride bronz de fiecare parte a intrærii. O serie de saloane cu mobilede stil foarte elegante. Cristaluri, porflelanuri, obiecte de maro-chinærie øi orfevrerie foarte frumoase øi artistic lucrate. Dreptcorolar, pe terasa pavilionului se servesc ræcituri în sunetele uneiexcelente orchestre vieneze.

La Pavilionul Direcfliei poøtelor am dat de o cærucioaræ cumse obiønuia a se întrebuinfla încæ acum vreo 40 de ani øi de unbætrân surugiu, poate ultimul care s°a mai gæsit, cu însemnelefostei sale dregætorii, adicæ cu biciul în mânæ. Tot zgomotul øimiøcarea, toate minunæfliile dimprejurul lui îl læsau indiferent øiera nemulflumit foarte de a se vedea expus departe de cocenii luidin judeflul Olt. La fiecare moment ameninfla sæ plece øi cu multædiplomaflie îl refline direcflia. Mi s°a spus, dar nu era de faflæ, cæs°a gæsit øi un fost cæpitan de poøte care asemeni este expus înuniforma timpului. Tot pe înælflime se aflæ reprodusæ bateriaCalafatului, iar în vale, lângæ Pavilionul regal, coliba acoperitæcu olane øi înfundatæ în pæmânt în care a petrecut domnitorul iarnacampaniei la Poradim. În faflæ, pe unul din verzile partere se aflæreprodusæ în miniaturæ faimoasa Plevnæ, cu toate râurile, væile,dealurile øi localitæflile, unde s°au dat memorabilele lupte. Liniileroøii, spre nord, figurau taberele române øi cele albastre, spre sud,ale ruøilor.

La plecare se înnoptase øi Palatul Artelor se desina cu liniide foc, iar aleile cu lampioane colorate”.2

Pavilionul Bucovinei era construit în forma bisericii dinRædæufli. Un interior vast, luminos, aranjat cu gust. Între exponatefæceau impresie obiectele istorie øi odoarele bisericeøti de lamænæstirile Putna, Sucevifla, Dragomirna, Humor øi Voronefl;remarcabile prin frumusefle øi valoare istoricæ. În mijlocul sælii:relieful cetæflii Sucevei. Într°o altæ secfliune erau expuse documentevechi øi manuscrise aduse de Th. Stefanelli, N. Flondor øi V.Zaharovski; un album de documente vechi fotografiate, relativela istoria Bucovinei. Apoi peste 400 cærfli din biblioteca Societæfliipentru cultura øi literatura românæ din Bucovina øi a societæflii

226622 l ION BULEI

Bucovinei, în stânga lacului, în direcflia str. 11 Iunie – CaleaØerban Vodæ.

Direcflia Expozifliei a împærflit exponatelor øi exponatorilor dedincolo de Carpafli 12 medalii de aur øi numeroase diplome. S°aubucurat de ele gimnaziile greco°catolic român din Blaj, ortodoxromân din Braøov, greco°catolic român din Beiuø, „Astra”, ca susfli-nætoare a øcolii civile române de fete din Sibiu, Øcoala popularæortodoxæ din Sæliøte ø.a. Medalii de argint øi diplome au încunu-nat øcoala Asociafliei femeilor române din Sibiu, albumul de lucrude mânæ al domniøoarei Minerva Cosma øi multe altele. Diplomæde onoare, cu medalie de aur, au primit „Astra”, Muzeul de istorieøi etnografie româneascæ de la Sibiu, „Asociaflia femeilor române”øi Societatea economicæ româneascæ, ambele tot din Sibiu. Aso-ciafliile de femei din Hunedoara øi Sælaj, corurile din Lugoj, ReøiflaBocøa, Berzovia, Cacova, Beiuø, Oradea, Oravifla, Sânnicolau Mare,Sæliøte, Ocna Sibiului, Coøtei, Oræøtie, al moflilor din Abrud,Mitropolia greco°catolicæ românæ din Blaj, Episcopia greco°catolicædin Oradea, din Lugoj, Fundaflia Gojdu, Banca românæ „Albina”,Tipografia seminarului greco°catolic român din Blaj, CorneliuDiaconovici pentru „Enciclopedia Românæ”, Augustin Bunea, pen-tru lucrærile sale istorice. S°au acordat øi 75 de medalii de argintøi diplome speciale, alte medalii de bronz.

Numeroase medalii øi diplome au fost acordate românilor dinBucovina, de la sud de Dunære øi de pretutindeni de unde veniseræei cu însemnata sau mica lor contribuflie la strælucirea acesteiprime expoziflii generale române. Românii din Regat arætau cæînvesteau în fraflii lor din provinciile asuprite o mare øi caldæprefluire, dar øi dragoste. Nu erau doar lauri dobândifli ad°hoc, eraudovezi de însufleflire øi entuziasm naflional.

La 23 august pleacæ din Cernæufli douæ trenuri cu românibucovineni care veneau sæ viziteze Expoziflia. Sunt întâmpinaflicu steaguri, flori øi urale la Burdujeni, unde se øi organizeazæad°hoc o caldæ manifestaflie. Filaret Doboø, preøedintele SocietæfliiAcademice „Dacia”, declaræ cæ au venit pentru a°øi încærca sufletelede o øi mai mare dragoste cætre românism. În gara Paøcani suntîntâmpinafli cu Deøteaptæ°te române! La Roman, numeroøi oræøeni,cu prefectul în frunte le ureazæ „Bun venit!”. George Tofan ræs-punde în numele bucovinenilor. La Buzæu, din cele douæ trenurise auzea necontenit „Træiascæ unirea!”. O primire foarte cælduroasæle oferæ Bucureøtiul. În numele primæriei Al. Ciurcu (era arde-


derenfli în 309 comune care fuseseræ mai înainte maghiare, în 13germane, 11 sârbeøti, în total deci în 362.

Iniflial, participarea românilor ardeleni a fost opritæ de guvernulungar. Dr. C.I. Istrati se dusese în 1905 la Sibiu ca sæ vadæ expo-ziflia etnograficæ øi cultural°istoricæ organizatæ de „Astra”. El aducelaudele sale pentru modul în care românii ardeleni øtiuseræ sæpunæ în valoare, cu ael prilej, cultura øi obiceiurile lor. Cere,totodatæ, ca „Astra” sæ organizeze, dupæ modelul expozifliei de laSibiu, un pavilion etnografic al românilor ardeleni în cadrulExpozifliei de la Bucureøti. Conducerea „Astrei”, fireøte, acceptæcu entuziasm. Dar, la 13 martie 1906, guvernul ungar îi interziceaAsociafliei sæ participe între expozanflii de la Bucureøti øi sæorganizeze acolo un pavilion al românilor din Transilvania øiUngaria, sub pretextul cæ activitatea acestei societæfli nu se puteaextinde decât pe teritoriul statului ungar. La 21 martie I. ØtercaØulufliu, preøedintele „Astrei”, îi comunicæ lui C.I. Istrati hotærâreaguvernului ungar, demersurile sale pentru a°l desista de la ea, øineputinfla participærii, „ca sæ nu expun Asociafliunea la alte neplæ-ceri øi îndeosebi la eventualitatea dizolværii”.3 În scrisoarea deræspuns Istrati îøi aratæ indignarea: „gæsesc cæ guvernul ungarindispune în mod gratuit pe o parte din credincioøii sæi cetæfleni,iar pe noi ne atinge în mod inutil, dându°ne o nouæ dovadæ nu debunævoinflæ” (cu atât mai mult cu cât guvernul ungar øtia depregætirea Expozifliei, avea cunoøtinflæ de ceea ce fæcea „Astra” øi„a aøteptat ultimul moment, în preziua deschiderii Expozifliunii,a sæ zic astfel, pentru a opri acfliunea d°voastræ”). C.I. Istraticonstatæ apoi cæ nimeni nu va putea opri pe organizatorii Expoziflieibucureøtene de a procura obiecte „de la românii aflætori în oriceparte a lumii” pentru a organiza „o secfliune etnograficæ”, chiardacæ ele vor trebui cumpærate. Însæ cel mai bun ræspuns la oacfliune atât de puflin binevoitoare va fi altul: „ne vom mulflumica în secfliunea etnograficæ, acolo unde o largæ parte era læsatæla dispozifliunea românilor din Ungaria, sæ las locul gol øi sæexpunem numai, spre justificarea mea, conflinutul circulærii careopreøte pe românii din Ungaria de a trimite obiecte casnice la oinofensivæ secfliune etnograficæ […], iar publicul vizitator sæjudece”. În cele din urmæ guvernul ungar revine asupra hotærâriisale anterioare.4

Pavilioane aveau øi românii din alte flinuturi: Basarabia, Mace-donia, Banat. Toate apropiate de acelea ale Transilvaniei øi

226644 l ION BULEI

Trec pe Calea Griviflei conduøi cu muzica militaræ. Fac impresiedeosebitæ junii din Braøov. Din balcoane li se aruncau flori. Seduc la statuia lui Mihai Viteazul, la biserica Domnifla Bælaøa, undes°a celebrat un Te Deum. „Øi s°a format o coloanæ uriaøæ de oameni,aøa cum nu s°a mai væzut niciodatæ pânæ acum la Bucureøti! Pestræzi, oaspeflii sunt salutafli cu o însufleflire færæ margini; uræride bun venit øi buchete de flori au însoflit impozanta coloanæ.”

În septembrie au venit pe la Constanfla românii macedoneni.La statuia lui Ovidiu, la Constanfla, publicistul aromân PetruVulcan îi întâmpinæ: „fiara°mumæ øi°a pus toate speranflele în voicare suntefli un element de ordine øi civilizafliune în imperiulTurciei”.

La 16 septembrie sosesc la Bucureøti 400 români din flinutulFægæraøului. Întâmpinafli cu acelaøi entuziasm. Din vagoane eistrigau: „Træiascæ românii de pretutindeni!”, „Træiascæ România!”.Muzica flæranilor din Tohanul Vechi intona un imn triumfal. Înurale, au fost duøi pe Calea Griviflei, Calea Victoriei pânæ labiserica Sf. Gh. Nou øi apoi la Ospætæria comunalæ, unde li s°aservit dejunul.7

Din Banat veniseræ la Expoziflie vreo 150 de învæflætori. Cumau trecut granifla au øi început a cânta Deøteaptæ°te române!,interzis în Ungaria øi Transilvania. În Gara de Nord, protopopuldr. Traian Puhici: „ne°am læsat vetrele mânafli de dorul sæ ajungemîn inima patriei mume”. La întrunirea românilor ardeleni sosiflila Expoziflie, dr. Dionisie Stoica exclama: „Nu simflifli cæ a sositziua dærii de seamæ pentru suferinflele lungilor secole?… Nu simfliflicæ am ieøit triumfætori din focul grozav øi îndelungat cæruia ne°asupus providenfla, pentru ca sæ se pregæteascæ neamul la o viaflæbogatæ øi fericitæ? Nu bate mai viu inima voastræ, când se apropiecu paøi repezi serbarea cea mare a neamului nostru? […] Un cuget,o voinflæ în tot sufletul românesc! O nouæ viaflæ øi°a luat începutulîn sufletele noastre, o adiere de varæ fermecætoare. Serbærile anului1906 sunt numai preludiul unei sfinte øi mari serbæri româneøti,pe care o pregæteøte sentimentul neprefæcut naflional ! […]; dacævæ întoarcefli sub cerul mohorât al patriei voastre, îmbræfliøând pefraflii ræmaøi acasæ øi pe cei ræmaøi pe pæmântul liber, sæ°i ofleliflipentru anii viitori cu cele væzute în Arenele Romane øi nu uitaflisæ spunefli alor voøtri cæ nu existæ putere omeneascæ care sæ poatæîmpiedica unirea acelor inimi øi suflete care sunt stæpânite dedorinfle øi sentimente identice øi aceasta cu atât mai puflin cu cât


lean de origine) îi salutæ: „Afli venit sæ væ împærtæøifli la serbareaneamului øi prezenfla voastræ la noi formeazæ apoteoza acesteiserbæri, særbætoarea serbærilor”. Al.D. Florescu, în numele LigiiCulturale, vede în bucovineni „nu numai o mie øi câteva sute deromâni de ai noøtri, care, læsându°øi deodatæ munca câmpului øicæminurile pærinteøti au flinut sæ vinæ ca sæ°øi vadæ fraflii de lavatra casei”, ci vede pe semenii lui din flara lui Øtefan cel Mare.În numele românilor macedoneni Taøcu Pucerea le zice cæ „aiciîn flara noastræ°mumæ vefli gæsi o dragoste fræfleascæ øi o îmbræfli-øare pærinteascæ. Deie domnul sfânt ca într°o zi sæ întindem mânafræfliei øi unirii de neam”. Emanuel Grigoroviflæ, reprezentantulMinisterului Cultelor øi Instrucfliunii, Alex. D. Florescu, în numeleLigii, flin øi ei cuvântæri înælflætoare. Le ræspund Filaret Doboø,preøedintele Asociafliei „Dacia”, organizatorul excursioniøtilor,preotul Bucevschi øi flæranul Burlæ. Tofli pe „un ton cald, emoflio-nant”. Øi Taøcu Pucerea, reprezentantul românilor macedoneni,la fel. Øi studentul Donos Munteanu în acelaøi fior patriotic colectiv.Trei fanfare militare i°au condus pe Grivifla øi Calea Victoriei.5

La 26 august, o zi mai târziu, sosesc în Bucureøti, în grupuricompacte, circa 2 000 de români ardeleni. Peronul Gærii de Nordera înflesat pânæ la refuz. Erau øi numeroøi bucovineni. Erau øialfli ardeleni venifli mai dinainte. Coruri de bæiefli din Botoøani øiIaøi. O nemaivæzutæ împestriflare de porturi populare. Când aintrat primul tren în garæ a fost un entuziasm de nedescris. Oîmbræfliøare generalæ de oameni care nici nu se væzuseræ pânæatunci, dar care se iubeau, cum scriau ziarele bucureøtene, fiinddin aceeaøi tulpinæ, din acelaøi sânge, având aceleaøi aspiraflii,aceeaøi credinflæ în viitor, fiind, într°un cuvânt, „frafli”. Trei muzici(aøa li se zicea pe atunci orchestrelor) reunite cântau neîntreruptimnul jubileului øi Deøteaptæ°te române! În Piafla Gærii, Al. Ciurcu,de pe o estradæ anume amenajatæ: „unifli în simfliri nepieritoarede legæturi de sânge, de amintiri ale trecutului, de datini, de limbæøi de aspirafliuni, ne dæm azi mâna cu dragoste fræfleascæ pe pæmân-tul binecuvântat al Patriei°Mume”. D. Dobrin, conducætorul „reuni-unilor de cântæri” din Lugoj: „Øi noi, românii de peste hotare nuputem sæ nu ne mândrim de progresele României, deoarece ori-unde am træi, neamul românesc e unul øi acelaøi”. D. Comøa: „Înochii fiecærui ardelean, care trece hotarele flærii acesteia, stræluceo luminæ de bucurie, cæci România e «ræsæritul românimei întregi»”.6

226666 l ION BULEI

Românii din fiara Bârsei, circa 600, sunt conduøi de protopopulVoina din Braøov, care la sosire în Gara de Nord ræspundea salu-turilor adresate: „Tofli am fost pætrunøi de dorinfla sæ vedempatria°mumæ øi am venit aici cu sufletul însetat de libertate […].Cæci domnilor, degeaba este între noi granifla, noi n°avem decâtun singur suflet, care simte împreunæ pentru acelaøi cuget øipentru aceleaøi idealuri naflionale færæ nici o fricæ!”

Discursuri de acest fel sunt numeroase. Øi nu erau doar decla-raflii de curtoazie. Erau dovezi de fierbinte simflæmânt naflional,cum toate mærturiile o confirmæ.8 Astfel de discursuri nici nu aparîn presa românæ decât sub cea mai voalatæ formæ. Guvernul românceruse presei sæ treacæ sub tæcere multe prea înflæcæratele dis-cursuri pentru a nu stârni reacfliile autoritæflilor ungare la întoar-cere. Fireøte, guvernul român nu°øi fæcea iluzii cæ toate acestemanifestæri ræmâneau necunoscute Budapestei. Prea erau de totpublice. Ele nici nu au ræmas. Contele Bethlen le cita aproapeintegral în Parlamentul ungar în 1907. Huszár Antal le cunoøteaøi el, cum cartea lui Românii din Ungaria face dovada. Øtia øi deindicaflia de discreflie datæ de guvernul român presei. Un om carelucra la serviciul de documentare al Ministerului de Interne nuputea ræmâne stræin de atari manifestæri. Voluminoasa lui cartemærturiseøte o foarte bogatæ øi detaliatæ informare. Pare cæ nimicnu i°a scæpat.

Între 26°30 august se desfæøoaræ la Expoziflie „Festivalul coral”.O defilare de sæteni chipeøi în costumul lor naflional øi cu cântecelelor întærind în sufletele tuturor ceea ce aveau mai scump: fondulnaflional øi etnic øi cultivarea frumosului în artæ. E prezent øi coruldin Lugoj, al lui Vidu, cel mai vechi cor românesc, creat înaintede 1850. Apoi corul „Armonia” din Cernæufli, corurile din Breaza(Prahova), Dumbræveni (Botoøani), Oroiu (Iaøi). Români øi român-ce din Bocøa, Oravifla, Siliøtea. Deøteaptæ°te române! era cânteculcare chema pe tofli cei adunafli la Arenele Romane în învæluireasa adânc ræscolitoare. Era întâia oaræ când acest cântec se cântaîn public de cætre românii de pretutindeni. La 29 august cântæ,într°un mare concert, toate corurile: 800 de voci. Între cântece:Hai la horæ!, Pui de lei, imnul anume fæcut pentru anul jubiliarde G. Enescu øi – nu se putea altfel – Deøteaptæ°te române! Muzicilemilitare li s°au alæturat. La fel publicul vizitator al Expozifliei (maimulte mii de oameni). „A fost unul dintre spectacolele cele mai


prin ordonanfle ministeriale nu se poate opri a se împlini onecesitate istoricæ øi socialæ. Iubifli oaspefli! Ducefli cu voi sufletulfraflilor voøtri din Regat. Læsafli un gol în urma voastræ în AreneleRomane. Golul acesta numai aøa se poate umplea, dacæ între voiøi românii liberi øi ceilalfli frafli. […] vom întrefline legæturi vii”.

La 24 august românii ardeleni s°au dus la Constanfla, cântândDeøteaptæ°te române! Ardeleanul D. Comøa declaræ: „În fafla statuiilui Ovidiu inimile noastre bat mai repede. Va veni timpul cândhotarele nu ne vor mai despærfli øi atunci idealul naflional se varealiza.”

Românii orædeni øi criøeni au venit conduøi de Øt. Cicio°Popøi Sever Dan, fostul redactor de la „Tribuna”. La salutul de Bunsosit! Øt. Cicio°Pop ræspunde cæ a venit cu bucurie în România,cæci România este adeværata lui patrie: patria°mumæ. „Atotputer-nicul v°a dat vouæ glorie, iar nouæ suferinfle. Suferinfla noastræ nedæ însæ dreptul sæ speræm într°un viitor strælucit øi mare.” Apois°au dus la palatul Ligii Culturale, unde au cântat imnul lui Iancu,iar în fafla palatului regal au cântat Deøteaptæ°te române! Au vizitatøi Constanfla. Privind marea, Øt. Cicio°Pop putea spune: „în mareaaceasta sunt adunate øi lacrimi de°ale noastre, care au cursîmpreunæ cu apa Mureøului øi a Dunærii øi vor øti povesti fraflilornoøtri suferinflele noastre. Vor øti sæ povesteascæ însæ øi dorinfleleøi aspirafliunile mari ale sufletelor noastre, la împlinirea cæroratindem cu toatæ puterea.”

Fægæræøenii, conduøi de vicarul Macavei din Fægæraø, suntîntâmpinafli de arhiereul Calist Botoøæneanul cu cuvintele: „Sædea D°zeu ca la altæ venire sæ nu trebuiascæ sæ trecefli hotarul, cisæ cælætorifli tot pe teritoriul României”. La are vicarul Macaveiræspunde: „Au fost vremuri când lumina venea din Apus, dar asosit timpul, în sfârøit, când soarele culturii române sæ ræsaræ acolounde trebuie sæ ræsaræ, în Capitala României. La acest soare venimnoi sæ ne încælzim, sæ ne oflelim pentru lupta ce o purtæm pentrunaflionalitatea noastræ øi pentru realizarea idealurilor naflionale”.Barbu Delavrancea: „Nimic nu ne mai poate despærfli […] Nu nevom opri nici o clipæ în munca noastræ îndreptatæ spre unireapoporului nostru. Iar în voi, românii fægæræøeni, nu særbætorimniøte oaspefli, ci ne særbætorim pe noi înøine.” Al Florescu, secre-tarul Ligii Culturale: „Sæ nu væ mirafli, cæ venirea voastræ a produsatâta însufleflire, este venirea noastræ acasæ, cæci aøa væ place sænumifli voi scumpa noastræ Românie”.

226688 l ION BULEI

Miercuri, 12 septembrie. Al treilea concert la Arenele Romane.Spectacolul s°a încheiat cu un cor al tuturor celor 25 de societæflicorale, cu cei 1 700 de cântærefli ai lor. Iatæ ziua triumfului, Pe°alnostru steag, Hai la horæ, Tricolorul, Pui de lei. 21 de salve detun trase d bateria Calafat au însoflit imensul cor. La sfârøit, tofli,coriøti øi spectatori (9°10 000 de oameni) au intonat Deøteaptæ°teromâne! Mulfli martori spun cæ momentul a fost cu totul impre-sionant. Peste multe, peste toate imperfecfliunile acestei Expoziflii,peste toate improvizafliile, dar øi succesul ei, plutea acea bucuriea întâlnirilor între frafli. Ca o înfiorare øi o nædejde, ca un gândde alinare øi de dor.

Vineri, 14 septembrie, solii Transilvaniei pleacæ. Entuziasmuluicu care fuseseræ primifli li s°a alæturat bucuria lor de a vedea flara,a simfli pulsul ei øi o cælduræ fræfleascæ.

Între oaspeflii care sosesc pentru deschiderea Expozifliei era øiCarol Lueger, primarul Vienei, un cald prieten al românilor. I seface o primire maiestuoasæ peste tot pe unde trece în România:la Burdujeni, Bacæu, Adjud, Mizil, Ploieøti, iar la Bucureøti,primarul Capitalei M.G. Cantacuzino, preotul Simeon Popescu,din partea românilor ardeleni aflætori în Regat, Petru Grædiøteanu,preøedintele Ligii Culturale, îi aduc salutul lor de bun venit.„Simpatiile popoarelor, cel puflin simpatiile unui popor ca al nostru,nu sunt greu de câøtigat – scria „Universul”. Noi nu cerem multde la vecinii noøtri sau de la popoarele mai depærtate; atâta lecerem, sæ ne recunoascæ øi nouæ îndreptæflirea de a træi øi a nedezvolta potrivit cu drepturile fireøti ale tuturor nafliunilor”.11

Tot printre oaspefli (n°au asistat însæ øi la inaugurare) øi mareleduce Kiril al Rusiei, cu soflia lui Victoria Melita, sora principeseiMaria a României, mai înainte cæsætoritæ cu marele duce de Hessa.

La 15 septembrie 1906 au fost puse în vânzare mærcile poøtalejubiliare ale Expozifliei: o serie de 14 valori, de la 3 bani pânæ la3 lei. Toatæ seria costa 9,50 lei. S°au tipærit 15 000 în douæ culoricu vederi din Expoziflie. În trei zile s°au epuizat.

Dintre spectacolele de la Arenele Romane, unul atrægea atenflia,„Povestea neamului”, alegorie istoricæ, organizatæ de TeatrulNaflional, anume de Al. Davila, directorul teatrului. Era o succe-siune de tablouri istorice: Decebal øi Traian, barbarii, Bærbat,Litean (citeøte Litovoi), Mircea cel Bætrân, Bogdan, întemeietorulMoldovei, Øtefan cel Mare, Vlad fiepeø, Matei Basarab øi VasileLupu, Tudor Vladimirescu, Cuza, Carol I. Figuri alegorice încon-


grandioase øi din momentele cele mai înælflætoare. Condeiul nu opoate reproduce cu viafla de atunci!” – scrie C. Bacalbaøa.9

Duminicæ, 9 septembrie. „Aceastæ zi ræmâne de neuitat pentrutofli cei prezenfli la «Arenele Romane»” – scrie diplomatul austriacla Bucureøti. Spaflioasele arene erau arhipline înainte de orele 15.20 000 de oameni veniseræ sæ asiste la jocurile „Junilor” øi „Curca-nilor” din Braøov øi sæ audæ corurile fraflilor de peste munfli. Tofliaveau pe chip bucurie øi fericire. Szópöry Lörincz e surprins sæconstate o manifestare atât de vie a sentimentului naflional.10

Jocurile vesele ale „Junilor” øi „Curcanilor” au fost întâmpinatecu ovaflii ce nu mai conteneau. S°a format apoi un cerc al dansato-rilor øi la comanda preotului Saftu din Braøov a început o horæînsufleflitæ. Dr. Istrati øi generalul Vartiade s°au îndreptat cætrepreotul Saftu øi i°au strâns mâna cu mare cordialitate. Uralenesfârøite.

Luni, 10 septembrie. Excursie la Sinaia. Pe tot parcursul ovaflii.Primifli în garæ de primarul Manolescu øi numeroøi sinæieni. Apoiprimire la rege: preøedintele øi câte un membru din fiecare aso-ciaflie de coriøti (în total 60 de persoane). Suveranul i°a întrebatpe rând din ce loc erau, s°a interesat de starea fiecæruia, de impre-siile fæcute de vizita în Regat. A urmat defilarea coriøtilor, orân-duifli dupæ asociaflii. Un cor, sub conducerea lui Chiriac, a cântatmarøul unirii. În sala comunalæ oficialitæflile oraøului au oferitoaspeflilor un banchet. La întoarcerea din Sinaia au fost reflinuflila Ploieøti, salutafli cu calde cuvinte de primarul G.C. Dobrescuøi ajutoarele sale. A ræspuns V. Braniøte, directorul „Drapelului”din Lugoj. Banchet cu 2 000 de tacâmuri în piafla oraøului. Jocuri,cântece naflionale.

Marfli, 11 septembrie: al II°lea concert la Arenele Romane. S°aucântat cântece naflionale româneøti de cætre moflii (voinicii) dinAbrud, Zlatna (ale lui Mureøianu, Vidu, Dima øi Popovici), dinOcna Sibiului de lângæ Sibiu (Moflul la drum, Munflii noøtri aurpoartæ). Au cântat apoi asociafliile corale Doina din Turnu Severin,Hora Daciei din Bârlad, 10 Mai din Dumbræveni (jud. Botoøani),corul din Breaza (jud. Prahova). Societatea coralæ bucovineanæ„Armonia” a cântat Hora dobrogeanæ (Sæ ne alæturæm umerele doicâte doi /, Øi va fi aøa cum vrem noi!) primite entuziast. S°a distinsdin nou corul lui Chiriac cu Pe°al nostru steag, Trei culori, Pui delei. Seara la Teatrul Naflional ovaflionate frenetic corurile din Lugojøi Sæliøte, cu dirijorii lor, I. Vidu øi Iuliu Criøan.

227700 l ION BULEI

discursurile pronunflate cu prilejul Expozifliei, face cunoscute totfelul de acfliuni comune ale românilor din vara anului 1906 sauale Ligii Culturale. Aristocratul maghiar nu°øi ascunde iritareaconstatând cæ „chestiunea ardeleanæ” era atât de puternicæ laBucureøti, încât ea putea ræsturna guvernele, cum se întâmplaseîn 1895 cu guvernul conservator sau, mai ales, în 1899, cu celliberal. „În cele expuse mi°am luat voie a atrage atenfliunea Onora-tei Camere asupra pericolelor (vii øi generale aprobæri) ce neameninflæ patria dinspre Ræsærit, dacæ nu vom fi de pazæ. Pe deo parte situaflia politicæ românæ, pe de altæ parte aici înlæuntruconcepflia øi ideile naflionalitæflii române. Mai departe lupta pe careau crezut de cuviinflæ a o porni domnii deputafli naflionaliøti aiciîn Cameræ øi în afaræ de Cameræ. Aceste trei împrejuræri preparæterenul pentru ræspândirea ideilor iredentiste”.15

N. Iorga scria cu entuziasm regæsit de „fanatica iubire” cu careerau primifli zilnic reprezentanflii românimii libere sau de „nebu-na bucurie” care întoværæøea grupurile lor în mândre costume deacasæ când treceau pe Calea Victoriei.

Intenfliile inifliale ale organizatorilor erau cu totul depæøite. Cæcise pregætise ceva – un simbol, øi românii ardeleni, bænæfleni,bucovineni sau de pe întinsul Regatului cântau în cântecele lornu un trecut, ci viitorul neamului.

Semnificativ gestul lui N. Iorga: „În Arenele Romane eram øieu, ascultând – ascultând nu cu urechile, ci cu inima larg deschisæ.Visurile mele se coborâseræ în realitate, flinta mea pærea ajunsæ”.16

Expoziflia a fost pânæ la urmæ o ilustrare vie a progresuluiRomâniei moderne, o puternic propagandæ a capacitæflilor creatoa-re româneøti, un motiv de mare mândrie pentru românii de dincolode graniflele Regatului øi un nou prilej de manifestare a unitæfliituturor. Costul Expozifliei a fost destul de mare: 6 600 000 lei.Veniturile: circa 1 500 000 lei, la care se adæugau însæ frumosulparc al Filaretului (o valoare de circa 3 000 000 lei), miøcareacomercialæ foarte vie, ceea ce fæcuse sæ se resimtæ înviorætor sporulla impozitele indirecte. Succesul moral, foarte însemnat, puteatrece øi el în contul „veniturilor”. Cheltuielile mari, mai mari decâtcele prevæzute iniflial, fuseseræ determinate de prelungireaExpozifliei cu aproape o lunæ de la 1 noiembrie 1906, datæ la caretrebuia sæ se închidæ, de iluminatul electric (400 000 lei), deconstruirea Peøterii celei mari de sub Palatul Artelor (cu peste100 000 lei mai mult), de completærile de construcflie de la mai


jurau aceste personalitæfli istorice. Derularea lor pe scenæ se fæceaîn versurile lui Corneliu Moldovan, publicate mai înainte în revista„Fæt°Frumos”.12

La Palatul Artelor, jos, la picioarele lui, douæ poduri: podul luiTraian, trecutul românilor øi podul de la Cernavodæ, viitorul lor.Înæuntru obiecte de la Al.I. Cuza, Gh. Bibescu, Alecsandri, Kogælni-ceanu, generalii Florescu øi Davila, numeroase colecflii de artæ detoate felurile øi de la cei mai mari colecflionari. În mijlocul sælii:lupoaica romanæ. Era darul Romei. Fusese adusæ cu mare ceremo-nie øi predatæ Primæriei Bucureøtiului de cætre San Martino,ajutorul de primar al Romei. Særbætoarea primirii are loc la 7septembrie 1906, la Expoziflie. „La bucuriile voastre Roma a vrutsæ fie de faflæ øi væ trimite acest simbol al maternitæflii ei” – declaracu acel prilej San Martino. Ministrul I. Lahovari øi dr. C.I. Istratiræspund în cuvinte înælflætoare13. În urmæ lupoaica a fostinstalatæ în fafla bisericii Sf. Gheorghe Nou, unde a ræmas multedecenii, pânæ øi°a gæsit locul în Piafla Dorobanfli, unde este øi astæzi.

„Universul” scria: „Vizitele ce fraflii noøtri de peste hotare ne°aufæcut cu prilejul expozifliei, serbærile de înfræflire culturalæ ce s°auperindat în Arenele Romane, pe scenele de la Ateneu, øi TeatrulNaflional, toate acestea vor ræmânea desigur ca cea mai însufle-flitoare dintre toate amintirile pe care manifestærile din zilele asteale vor læsa în cugetele noastre øi alte tuturor românilor”. De aiciideea de a se cæuta modalitæfli ca asemenea prilejuri sæ se repete,pentru ca firul de comunicare mai strânsæ între români sæ ræmânæneîntrerupt.

Doi români, mai cu inifliativæ, Ed.Th. Aslan øi C. Ioanis, trimitziarului o scrisoare propunând intervalul de cinci ani între douæîntâlniri. Tot ei propun øi modalitæfli concrete de desfæøurare.14

Cât de mult contribuie Expoziflia la întærirea solidaritæfliiromâneøti au recunoscut°o øi stræinii. Cei preocupafli de aceastaîn primul rând. La 10 aprilie 1907 contele Øtefan Bethlen interpelaîn parlament guvernul maghiar în chestiunea „iredentismuluiromân”. Între dovezile manifestærii acestuia aducea numeroaseleserbæri din lunile Expozifliei „øi care serbæri, toate, au fost înserviciul unei idei: de°a exprima unitatea naflionalæ øi de rasæ întreromânii din Regat øi cei din Ungaria øi a stârni în românii dinpatrie entuziasmul øi spiritul de jertfæ faflæ de marile scopuriromâne”. În fafla unei Camere stârnite (tocmai vorbise Alex.Vaida°Voevod), Bethlen citeøte din presa românæ pasaje din

227722 l ION BULEI

II.. RReeaalliittææflfliillee ddiinn jjuurr

1. România 1866°1906, Bucureøti, 1901, p. 424 øi urm.; 2. D.A.D., nr.29 din 25 ianuarie 1906, p. 425; 3. România 1866°1906. P. 440°441; 4: I.Cerchez, Însemnæri din viafla mea, caiet 6, însemnare din 25 iulie 1904(arhiva C. Bælæceanu°Stolnici); 5. D.A.D. nr. 3 din 17 noiembrie 1905,p. 9°13; 6. Scrisorile øi discursurile lui I.C. Brætiamu, Bucureøti, 1903,p. 153.

IIII.. CCoonnttrriibbuuaabbiillii,, pprrootteeccflfliioonniissmm øøii sscchhiimmbbuurrii

1. Vezi D.A.D., nr. 53 din 22 febr. 1906, p. 914, 937; Ibidem, p. 941;3. M. Eminescu, Opera politicæ, ed. I. Creflu, vol. II, 1880°1883, p. 10, 12;4. M. Eminescu, Opere, XIII, p. 150; 5. Ibidem, p. 151; 6. „Viitorul social”,august 1907, p. 12°13; 7. Contribuflii în istoria capitalului stræin înRomânia, Bucureøti, 1960, p. 31; * Disputa din epocæ s°a prelungit multævreme. O regæsim øi astæzi. Profesorul de istorie economicæ, Alan Milward,de la Universitatea din Manchester, o reia în comunicarea sa Images ofindustrialitation. Britain and Romania in the spectrum of Europe economicdevelopment, din 1975. Dupæ el, România de dinainte de 1916 a greøitîn dezvoltarea sa capitalistæ neacordând sectorului agricol aceeaøi impor-tanflæ ca øi celui industrial. „Miøcarea protecflionistæ øi naflional°liberaliinu se cælæuzeau dupæ un ghid real, ci de miraj øi iluzii”. Potrivit lui AlanMilward, liberalii n°au flinut cont cæ România trecea mai târziu laindustrializare, nu avea capital necesar øi trebuia sæ recurgæ la cel stræin,iar concurenfla stræinæ era puternicæ. Din aceastæ cauzæ, România nutrebuie sæ ia exemplul Angliei øi mai târziu al Franflei, aflate la alt nivelde dezvoltare, ci al Boemiei sau Ungariei øi sæ se concentreze în sectorulagricol øi numai dupæ o perioadæ de acumulæri sæ treacæ la industrie.Comunicærii lui Alan Milward îi ræspunde Aneta Spiridon, demonstrândinteligent cæ de fapt burghezia românæ n°a greøit („Revista de istorie”,

toate pavilioanele, de „datoriile ospitalitæflii” atât pentru româniidin afara Regatului, cât øi pentru flæranii aduøi din toate colflurileflærii (organizarea de trenuri, cazarea lor, circa 350 000 intrærigratuite sau foarte reduse – 10 bani). Pânæ la urmæ cheltuielileefective s°au evaluat doar la circa 2°2,5 milioane. Camera Conser-vatoare, aprobând în unanimitate acoperirea lor, a aplaudat cuefuziune cuvintele lui Ion Lahovari, ministrul Domeniilor: „Eucred, d°lor, cæ putem sæ fim cu toflii fericifli øi mândri de ce amfæcut, de opera frumoasæ pe care am realizat°o øi sæ spunem: […],n°a fost pentru flara româneascæ o cheltuialæ mare […], nici unsacrificiu disproporflionat”.17

La 23 noiembrie Expoziflia se închide. I. Lahovari aduce caldelesale mulflumiri Corpurilor Legiuitoare, care au acordat creditelenecesare, colaboratorilor sæi, tuturor celor care au pus umærul,„miilor de muncitori care cu braflele øi sudoarea lor au executattoate lucrærile”, mulflumeøte tuturor guvernelor stræine care øi°audeschis pavilioane. „În cursul acestor luni am træit zile neuitate,am cunoscut momente de bucurie øi de mândrie naflionalæ. Amputut constata, cu o legitimæ satisfacfliune, ce loc a øtiut sæ câøtigeprintre nafliunile Europei, România de astæzi […]. Am voit sæ aræ-tæm øi stræinilor øi românilor ceea ce a fost odinioaræ România øiceea ce este azi…” Lahovari vorbea cu mândrie, dar øi cumelancolia fireascæ a lucrurilor ce iau sfârøit. Era toamnæ. Plouapeste Bucureøti. Peste toate ræsuna din nou, a câta oaræ?, imnuljubiliar al lui G. Enescu. Salvele de tun ale bateriei Calafatuluis°au amestecat cu uralele celor prezenfli.

Expoziflia luase pentru români proporfliile unui evenimentistoric. Aici, la „porflile Orientului”, cum numeau unii aceste locuriîn semn de batjocuræ, o flaræ îøi særbætorea propria istorie. Româniainvitase toatæ lumea nu pentru a°øi aræta orgoliul, ci pentru adovedi cæ era o flaræ hotærâtæ sæ prospere. Mai mult decât atât,Expoziflia contura o perspectivæ: „Bucureøtii din aceastæ varæ 1906– scria Nicolae Iorga, deveniseræ într°adevær Capitala poporuluiromânesc.”18

227744 l ION BULEI NNOOTTEE

20. Spiru Haret, Øcoala naflionalistæ, Bucureøti, 1907, în Lui SpiruHaret…, p. 428; 21. Vezi Simion Sæveanu, Amprentele umbrelor,Bucureøti, 1983, p. 47°48; Vezi pe larg un portret al lui Haret în Ion Bulei,Lumea româneascæ la 1900, ed. a II°a, Bucuresti, 2004, p.123 si urm.22.„Universul”, nr. 291 din 23 octombrie 1903; 23. „Facla”, an V, nr. 91 din9 ianuarie 1914; 24. D.A.D., øedinfla din 2 decembrie 1909, p. 104.

IIVV.. FFrraaggiilliittaatteeaa eecchhiilliibbrruulluuii ssoocciiaall

1. N. Iorga, Starea poporului român la 1900, partea a VII°a din Istoriapoporului românesc, ed. G. Penelea, Bucureøti, 1985, p. 732; 2. Dr, N.Jormescu øi I. Popa Burcæ, în Harta agronomicæ a României, Bucureøti,1907, p. 17, dædeau proporflia de 81,2% øi cifra populafliei rurale de4.836.904 suflete. Statistica miøcærii populafliei în 1905 („Monitorul oficial”,nr. 111 din 13 august 1906) dædea cifra de 5.319.842 suflete (G.D. Scraba,Starea socialæ a sæteanului, Bucureøti, 1907, p. 16): 3. Radu Rosetti, Pentruce s°au ræsculat flæranii, ed. Z. Ornea, Bucureøti, 1987, p. 403; 4. C.D.Creangæ, Proprietatea ruralæ în România, Bucureøti, 1907, p. 43;Documente privind marea ræscoalæ din 1907, vol.I, Bucureøti, 1977, p.25°26; 5. Marea ræscoalæ a flæranilor din 1907, Bucureøti, 1977, p. 104°108;6. Ibidem; 7. Vezi øi considerafliile lui g. Zane, A.D. Xenopol øi ideile saleeconomice, în vol. Studii, Bucureøti , 1980, p. 369°470; 8. G. Garofild, Pæreriîn chestia agraræ, 1907, p. 6; 9. Marea ræscoalæ a flæranilor din 1907, ed.a II°a revizuitæ øi îmbunætæflitæ, Bucureøti, 1987, p. 21°25; 10. C.D.Creangæ, Situaflia arendaøilor faflæ de chestiunea flæræneascæ, Bucureøti,1907, p. 15, 17°18; 11. Vezi contractele agricole încheiate în judefleleBotoøani, Dorohoi, Suceava, Covurlui ø.a. cu Solomon Kindler, AbrahamFischer, Marcu Fischer, Kolman Fischer, Henrich Juster, AbrahamZaharia, D. Miclescu, Friedrich Costiner, Leon Costiner, Leon Juster, C.Zaharescu, V. Isæcescu ø.a. în Documente privind marea ræscoalæ aflæranilor din 1907, vol.I, Bucureøti, 1977, p. 48 øi urm; 12. Ibidem, p.360; 13. Vezi desfæøurarea ræscoalei în Marea ræscoalæ a flæranilor din1907, ed. a II°a, p. 45°183:; 14. D.A.D., nr. 41 din 3 martie 1907; 15. Arh.I.S.I.S.P. de pe lângæ C.C. al P.C.R., fond 52, dos. 4853, f. 109; 16.„Universul” din 7 martie 1907; 7. Ræscoala flæranilor din 1907. Documente,vol. I, p. 337; 18. D.A.D., nr. 43 din 7 martie 1907, p. 651; 19. Ibidem,nr. 45 din 9 martie 1907, p. 675; 20. Ibidem, nr. 46 din 10 martie 1907,p. 709°720; 21. Ibidem, p. 721; 22. Ibidem; p. 725°726; 23. Ibidem, p. 728;24. Ibidem, nr. 47 din 13 martie 1907, p. 825; 25. Ibidem, p. 826; 26.Ibidem; 27. Ibidem, nr. 47 din 13 martie 1907, p. 880; 28. Marea ræscoalæa flæranilor din 1907p. 179°180; 29. A. Deac, 1907 væzut peste hotare,


tom 38, nr. 6 din iunie 1985, p. 600°615); 8. D.A.D., øedinfla din 1 decembrie1900, p. 106; 9. D.A.D., øedinfla din 17 aprilie 1904, nr. 39, p. 1.292; 10.D.A.D., øedinfla din 12 martie 1904, nr. 39, p. 685 øi urm. ; 11. Ibidem,øedinfla din 20 martie 1904, nr. 46, p. 814; 12. Partidul Naflional Liberal,Politica industrialæ. Studii øi rapoarte alcætuite de secfliile economice aleCercului Central de studii P.N.L., „Prin înøine”, Bucureøti, 1933, p. 53;13. Ibidem, p. 50; 14. Discurs rostit de d°l G°l Gr. Cantacuzino…, 16ianuarie 1905, p. 10°12; 15. C. Gane, P.P. Carp øi locul sæu în istoriapoliticæ a flærii, vol. II, p. 311°312; 16. Aperçus sur le commerce extérieurde la Roumanie. Commerce extérieur de la Roumanie en 1906, Bucureøti,1908, p. 30; 17. Vezi calculul lui D. Hurezeanu, Ræscoala din 1907 øisensurile istoriei moderne a României, în „Revista de istorie”, nr. 2,februarie 1987, p. 127; 18. Aperçus sur le commerce extérieur, p. 5°6, ;Ibidem, p. 7; 20. Manoilescu, Rolul øi destinul burgheziei româneøti, 1941,p. 88

IIIIII.. AAddeevvæærruurrii ppeessttee ccaarree nnuu ssee ppooaattee ttrreeccee

1. I. Cerchez, op. cit., caiet 6, nr. 55, însemnare din 19 aprilie 1904;2. V. Lascær, Discursuri politice, adunate øi adnotate de MariusTheodorian°Carada, Bucureøti, 1912, vol. I, p. 339°340; 3. Ibidem, p. 472;4. Ibidem, vol. II, p. 608; 5. Ibidem, p. 8750; 6. Ibidem, p. 875°876; 7.Ibidem, p. 813; 8. Ibidem, p. 815°816; 9. D.A.D., nr. 38, øed. din 27 ianuarie1906, p. 545: 10. Ibidem, nr. 31, p. 451°453; 11. Ibidem, nr. 45 din 9 martie1907, p. 681; 12. Ibidem, nr. 2 din 11 dec. 1906, p. 68; 13. „Universul”,nr. 9 din 11 ianuarie 1906; 14. Ibidem, nr. 11 din 1 ianuarie 1906: 15.V. Lascær, op. cit., vol. II, p. 807: 16. Ibidem, p. 811; 17. Lui Spiru C. Haret„Ale tale dintru ale tale” la împlinirea celor 60 ani Bucureøti, 1917, p.985°986; 18. Vezi Gh. Adamescu, Biografia lui Spiru Haret, Operele luiSpiru Haret, publicate de comitetul pentru ridicarea monumentului sæu,vol. I Bucureøti, 1904; Ibidem, Scrisori ale lui Spiru Haret cætre DimitrieSturdza, Bucureøti, 1904, p. 3; Vasile Bæncilæ, Portrete øi semnificaflii,ediflia Ileana Bæncilæ, prefaflæ Zoe Dumitrescu°Buøulenga, colecflia„Capricorn”, supliment al „Revistei de istorie øi teorie literaræ”,Bucureøti, 1987, p. 118; Leon Mrejeriu, Domnul Haret, învæflætorii, øcoalaøi flærænimea în Lui Spiru Haret „Ale tale dintru ale tale”, p. 128°129; G.P.Salvin, Prestigiul øi starea de azi a învæflætorilor faflæ cu trecutul, în Ibidem,p. 158°159; Gh. Adamescu Ce a fæcut d°l Haret pentru øcoala primaræ,în Lui Spiru Haret…, p. 84°85; 19. Arh. M.A.E., Fond 21, p. 106°107; Gh.N. Costescu, Problema naflionalæ øi øcoala. Rolul istorii naflionale în Idem,p. 143°156;. Congresul didactic primar, iulie 1905. Bucureøti, p. 12°13;

227766 l ION BULEI

Interpelare dezvoltatæ în øedinfla Camerei de la 26 februarie 1909 deN.Filipescu, Bucureøti. 1909 (D.A.D., nr. 49, p. 555°560; 15. Ibidem, p.226; 16. C. Stere, op. cit.,vol. VII, p. 362°363; 17. „Revista democraflieiromâne”. an. I, nr. 31 din 10 oct. 1910, p. 1.208°1.210; 18. „Sæptæmâna”,an VIII, nr. 18 din 12 martie 1908; 19. M. Iosa øi Tr. Lungu, op. cit.,p.210°215; 20. B.A.R.S.R., Arh. I. Bianu, varia 6, nepaginat; 21. Anuarulpresei române øi al lumii politice, an IV, 1910, p. 193°194; 22. I. Cerchez,op. cit.,Mss., caiet 6, 4 iulie 1904, f. f. ; 23. G. Ibræileanu, Spiritul criticîn cultura româneascæ. Note øi impresii, ed. Ioan Holban, Bucureøti, 1984,p. 173; 24. „Epoca” din 23 septembrie 1903; vezi øi considerafliile plinede interes ale lui Al. Paleologu din „Revista de istorie øi teorie literaræ”,nr. 1°2, ianuarie°iunie 1988, p. 168: „Caragiale nu reproduce o realitatesocialæ, ci o ia drept cadru scenografic. Noi presupunem eronat cæ ea eratot aøa de stupidæ cum apare în creaflia lui Caragiale. Cum era sæ fie totaøa? Realitatea nu e nici stupidæ, nici nestupidæ, e øi aøa øi aøa,amestecatæ, ea nu poate fi aøa de omogenæ, de coerentæ, de puræ”; 25.D.A.D., nr. 11, dos. 1.909°1.910, øed. din 30 nov. 1909, p. 75; 26. D.A.D.,1909°1910, øed. din 4 dec. 1909, p. 129; 27. E. Lovinescu, P.P. Carp, criticliterar øi literat, Bucureøti, 1941, p. 88; 28. D.A.D., 1909°1910, nr. 13,øed. din 2 dec. 1909, p. 97; 29. I.G. Duca, Amintiri politice, München, 1981,p. 454; 30. Sextil Puøcariu, Memorii, ed. Magdalena Vulpe øi Ion Bulei,Bucureøti, 1978, p. 562; 31. Ibidem; 32. „Conservatorul”, nr. 269 din 18nov/1 dec. 1901; 33. Ibidem, nr. 230 din 2 oct. 1901; 34. Ibidem, nr. 244din 18 oct.; 35. Ibidem, nr. 166 din 12 iulie 1901; 36. T. Maiorescu, op.cit.,f.f., însemnare din 15/28 nov. 1901; 37. „Conservatorul”, nr. 13 din19 ianuarie 1905; Vezi toate detaliile în Ion Bulei, Sistemul politic alRomâniei moderne, Partidul Conservator, Bucureøti, 1987, p. 292 øi urm.;38. Alexandru Ionescu, Bucureøti, p. 65; 39. Nicolae Petreanu, Dan Bæran,I.C. Frimu, Bucureøti, 1969, p. 18; 40. „Lumea nouæ, nr. 2, din 18 iulie1899; nr. 18 din 7 noiembrie 1899; 41. „Lumea nouæ”, nr. 33 din 27februarie 1900; 42. Apud M. Muøat, I. Ardeleanu, Unitate, continuitateøi ascensiune în miøcarea muncitoreascæ din România 1821°1948,Bucureøti, 1981, p. 63; 43. V.I. Lenin, Opere complete vol. 10, ed. a II°a,Bucureøti, 1962, p. 343; 44. „România muncitoare” din 20°27 august 1906;45. Faptul nu exclud deloc, ci dæ alte baze politice de alianflæ a socialiøtilorcu celelalte forfle politice democratice ale vremii ( vezi, în acest sens,pertinentele studii ale lui I. Mamina din revista „Anale de istorie”, nr.6/1973, p. 93°99, nr. 5/1979, p. 23°40; nr. 2/1974, p. 89°101; øi din „Revistade istorie” nr. 4/1976, p. 541°555; nr. 11/1979, p. 2.097°2.122). Vezi, deasemenea, Ion Iacoø, Partidul muncitorilor din România în viaflasocial°politicæ a flærii 1893°1910, Bucureøti, 1973.


Bucureøti, 1967, p. 190°191; 30. „Facla”, an I, nr. 4 din 3 apr. 1910; 31.„Magazin istoric”, an IV, nr. 3/60 martie 1972, p. 52; 32. Vezi TiberiuAvramescu, „Adeværul” øi miøcarea democraticæ socialistæ (1895°1920),p. 158, o carte excelentæ care dæ øi cifrele indicate de noi mai sus, punândsub semnul îndoielii afirmafliile lui C. Mille øi ale altora; 33. Iorgu Iordan,Memorii, vol. I Bucureøti, 1977, p. 175; 34. Radu Rosetti, Pentru ce s°auræsculat flæranii, p. 404°405.

VV.. TTrreessæærriirrii ddee oorrggoolliiuu aallee bbuurrgghheezziieeii rroommâânnee

1. Vezi pe larg în D.A. Sturdza, Petrolul românesc, p. V°VI, 63; Gh.Buzatu, România øi trusturile petroliere internaflionale pânæ la 1929, Iaøi.1981, p. 56°57; 2. Vezi corespondenfla cu Fialla în D.A.D., nr. 8 din 1decembrie 1905, p. 89; 3. Ibidem, nr. 6 din 28 noiembrie 1905, p. 45; 4.Gh. Buzatu, op. cit., p. 58; 5. Propunerea lui Deutsche Bank este susflinutæøi de ambasadorul german la Constantinopol, Marschall (T. Maiorescu,Însemnæri zilnice, B.C.S., jurnal nr. 15, dos. 11.574, f°29); 6. C. Bacalbaøa,Bucureøtii de altædatæ, vol.III., p. 93; 7. Ibidem; 8. Legiuirile miniere vechiøi noi ale României, VII, Bucureøti, 1925, p. 149°160; Gh. Buzatu, op., p.60; 9. D.G.A.S., Micr. Fr. R. 56, vol. II. 1905°1907, 22 ianuarie 1905, c.8; 10. D.A.D. nr. 42, øedinfla din 9 februarie 1906, p. 625, 628; 11. Ibidem,p. 624°625; 12. Ibidem, nr. 42 din 13 februarie 1907, p. 628.

VVII.. OOaammeennii øøii iiddeeii nnooii îînn ppoolliittiiccææ

1. I.G. Duca, Portrete øi amintiri, Bucureøti, f.a.,p. 27; 2. C. Stere, Înpreajma revolufliei, Bucureøti, 1936, vol. VII, p. 356; 3. D.G.A.S., Micr.Fr. R. 56, c. 233; 4. C. Bacalbaøa, op. cit.,vol. III, p. 72; 5. Vezi Bibl.Academiei R.S. România, Mss. Doc. 86.231, corespondenflæ D.A. Sturdza– S. Haret; Mirca Iosa, Traian Lupu, op. cit.,p. 121°122; 6. B.A.R.S.R.,Fond Sturdza, II – 32, f. 28; 7. Ibidem, f. 47; Ibidm, f. 50°51; 8. Ibidem,Arh. I. Bianu V, varia 6, nepaginat; 9. Însemnærile lui I. Bianu au fostgæsite, parflial publicate øi comentate de pasionatul istoric Mircea Iosaîn „Studii”, „Revista de istorie”, tom. 25, nr. 1/1972, p. 111°124; „Omulde stat trebuie înainte de toate sæ øtie sæ prindæ momentul potrivit… sæstea la pândæ, pregætit”. Aøa îi vorbea liderul liberal lui C. Stere, (op.cit., vol. VII, p. 272); 10. Øt. Antim, Studii øi portrete, Craiova, f.a. p. 30;11. C. Stere, op. cit.,vol. VII, p. 230; 12. Ibidem, vol. VII, p. 208; 13. Ibidem,vol. VII, p. 223; 14. Tendinflele socialiste ale guvernului Brætianu.

227788 l ION BULEI

unui amator de artæ, Buc., 1956, p. 30; 34. D. Anghel, Carmen Sylva…,„Minerva”, III, din 8 iulie 1918; 35. O. Ghibu, Amintiri despre oameniipe care i°am cunoscut, vol. II, p. 25; 36. N.D. Cocea, Øezætoare la Palat,în „Facla”, an VIII, nr. 19 din 10 mai 1912, p. 365; Dintre oamenii politiciP.P. Carp gæsea ridicole pretenfliile poetice ale reginei. Totul i se pæreao artificialæ sforflare. Nu lua ea excitante pentru a gæsi rime versurilorsale (aøa circulau zvonurile øi P.P. Carp era înclinat sæ le dea crezare)?Nu se trezea ea mai totdeauna la patru dimineafla, ca sæ scrie poezii?P.P. Carp ar fi preferat ca o reginæ sæ dea flærii moøtenitori øi nu versuri.Numai cæ regina Elisabeta n°a mai putut avea copii dupæ pierderea fiiceisale øi, flinutæ departe de treburile politice de cætre Carol I, îøi ocupa timpulscriind poezii sau prozæ. Nu de cine øtie ce valoare, dar aceastæ englezoaicæpe tronul României dovedea la urma urmei destulæ bunævoinflæ; 37. D.Anghel, Epoca modernæ, în M.I. Dragomirescu, op. cit., p. 157; 38. „Viaflaromâneascæ”, an IV, 7 iulie 1909, p. 122; vezi detalii Em. Gârleanu, Cums°a fondat „Societatea scriitorilor români” în „Proza”, an 1, nr. 2 din 15febr. 1914, p. 19°21 øi, mai nou, în M.I. Dragomirescu, op. cit., p. 192°199;39. Em. Gârleanu, Øezætori literare la Cernæufli în vol. Priveliøti din flaræ.Schifle. Însemnæri, Buc.,1915, p. 164°172; 40. Octavian Goga încorespondenflæ, p. 245; 41. T. Maiorescu, Critice, vol. II, Bucureøti, 1973,p. 393°406; 42. Octavian Goga în corespondenflæ, p. 142.

VVIIIIII.. UUnn iinntteerrmmeezzzzoo.. ZZiiaarriissttiiccaa llaa îînncceeppuutt ddee vveeaacc..

1. Cifre extrase din Anuarul presei române øi al lumii politice, an.III, Buc., f.a., 71. Radu Rosetti, Odinioaræ, buc.,f.a., p. 71; 3. Ibidem, p.72°76; 4. „Sæmænætorul”, an IV, nr. 33 din 14 august 1905, p. 502; 5. RaduRosetti, op. cit., p. 72; 6. Vezi cum se face o gazetæ? Anuarul general alpresei române pe anul 1907, Buc., 1906, p. 31°35; 7. Vezi foarte buna cartea lui Tiberiu Avramescu, „Adeværul”, miøcarea democraticæ øi socialistæ(1895°1920), Buc., 1982, p. 63; 8. Ibidem, p. 64; 9. Ibidem, p. 62°63; 10.Ibidem, p. 67; 11. „Poporul român” din 12 mai 1905.

IIXX.. LLaa nnooii,, îînn TTrraannssiillvvaanniiaa

1. A. D. Xenopol, România øi Austro°Ungaria, Iaøi, 1914, p. 62; 2.Marina lupaø°Vlasiu, Aspecte din istoria Transilvaniei, cu o prefaflæ deprof. I. Moga, Sibiu, 1945, p. 231; 3. Oszkár Jászy, A nemzeti állomakKialakulása és a nemzetiségi Kérdés, Budapesta, 1912, p. 390 în ZenoviePâcliøanu, Politica minoritaræ a guvernelor ungureøti (1867°1914), buc.,


VVIIII.. TTrraaddiiflfliiii øøii îînnnnooiirrii îînn ccuullttuurrææ

1. D. Muræraøu, Lupta de idei în presa literaræ românæ (1900°1918);prefaflæ la volumul Din presa literaræ românæ (1900°1918), Bucureøti,1986, p. 16; 2. N.Iorga, O viaflæ de om aøa cum a fost, ed. Valeriu øi SandaRâpeanu, Bucureøti , 1972, p. 371; 3. „Sæmænætorul”, an I, nr. 1 din 2dec. 1901; 3. D. Micu, Scriitori, cærfli, reviste, Bucureøti, 1980, p. 41°42;4. N. Iorga, op. cit.,p. 372; 5. „Tribuna poporului” din 20 oct. 1898 øi 4martie 1899; 6. Apud M. I. Dragomirescu, Etape în evoluflia„Sæmænætorului” în „Analele Universitæflii”, „limba øi literatura românæ”,, 1°2, 1971, p. 89°105; N. Iorga, op. cit., p. 374; 8. „Sæmænætorul”, an II,nr. 1 din 5 ianuarie 1903; 9. M.I. Dragomirescu, D. Anghel, Bucureøti,1988, p. 118; Emil Gârleanu øi contemporanii sæi, ediflie de GeorgetaMænescu, Buc., 1988, p. 99; 10. O. Ghibu, Amintiri despre vechil cenacleliterare bucureøtene, în Arhiva Octavian Ghibu, f. 3°4; 11. D. Micu, op.cit.,p. 42°43; 12. B. Theodorescu, Nicolae Iorga, Bibliografie, buc. 1976,p. 45; 13. N. Iorga, O luptæ literaræ, ed. Valeriu øi Sanda Râpeanu, vol.I, Buc.,1979, studiul introductiv al lui V. Râpeanu, p. XXII; 14. B.Theodorescu, op. cit., p. 42; 15. „Luceafærul”, Sibiu, IX, nr. 1, din 1 ianuarie1910, p. 17; 16. Ibidem, nr. 2 din 16 ianuarie 1916, p. 47; 17. C. Stere,op. cit.,vol. VI, p. 387°388; 18. „Viafla Româneascæ”, nr. 1 din 1 martie1906, p. 5 øi urm.; 19. Ibidem, nr. 2 din martie 1906; 20. Apud D. Micu,op. cit., p. 45; 21. C. Stere, op. cit., vol. Vi, p. 276°277; 22. Ibidem, p. 277;23. G. Cælinescu, Istoria literaturii române, p. 661; 24. Vasile Netea,Introducere la Octavian Goga în corespondenflæ, ediflia Daniela Poenaru,Bucureøti, 1975, vezi mai pe larg øi mai nou interesanta carte a ØtefanieiMihæilescu, Poporanismul øi miøcarea socialistæ din România, p. 38°43,145°166; 25. D. Theodorescu, op. cit., p. 35°36; 26. Ibidem, p. 39; 27. N.Iorga, op. cit., p. 398; 28. G. Ionescu, Un inovator, în „Confruntæri literare”,II, Buc., 1987, p. 191°192; 29. Ion Bælu, Ovidiu Densusianu, în Românialiteraræ”, an XXI, nr. 28 din 7 iulie 1988, p. 5; 30. O. Densusianu, Sufletullatin øi poezia nouæ, Buc., 1922, p. VIII; 31. Eugeniu Speranflia, care l°acunoscut bine pe Densusianu, ne spune cæ felul lui de a fi, închis øi retras,øi°l impusese prin educaflie, ca pe un corectiv adus temperamentului sæude „mare potenflial afectiv”. Dupæ Speranflia, formula sa de viaflæ era aceeaa unui estet care nu suporta liniile frânte, asimetriile, discordanflele (toateacestea, aøa cum le vedea el, nu øi cum erau de fapt). Øi privindu°i flinutaexterioaræ, totdeauna sobræ øi ireproøabil îngrijitæ, citindu°i fraza îndelungcizelatæ, apreciindu°i conduita socialæ, Speranflia scria: „toatæ fæpturasufleteascæ a lui Ovid Densusianu s°ar asemæna cu un poem de Verhaerenturnat într°un poem de Heredia – mai ales dacæ ar fi cântat pe muzicæde Debussy” (Speranflia apela la creatori foarte adesea citafli în øedinflelede la „Viafla nouæ” (Eugeniu Speranflia, Amintiri din lumea literaræ, Buc.,1967, p. 99); 32. D. Micu, op. cit., p. 49; 33. K.M. Zambaccian, Însemnærile

228800 l ION BULEI

de apariflie). Tot aici øi aceastæ corespondenflæ a lui V. Stroescu cu I.Meflianu copiatæ de O. Ghibu din arhivele Mitropoliei din Sibiu în 1929øi aflate azi în pæstrarea lui Octavian Ghibu; „Biruinfla”, 1926, an 1, p.1°2; 24. Sextil Puøcariu, Memorii, ediflia Magdalena Vulpe øi Ion Bulei,Bucureøti, 1978, p. 760; 25. Pan Halippa, Amintiri, în Arh. I.S.I.S.P., fond,caiet 2. F. 35; 26. Vezi pe larg Onisifor Ghibu, Øcoala româneascæ dinUngaria în anul 1911, Sibiu, 1911; 27. Idem, Øcoala româneascæ dinTransilvania øi Ungaria (dezvoltarea ei istoricæ øi situaflia ei actualæ),Bucureøti, 1915, p. 37°38; Dupæ statistica forurilor bisericeøti române,în 1911 erau 1.556 øcoli confesionale ortodoxe øi 1.119 greco°catolice, ceeace dædea împreunæ 2.655 øcoli ortodoxe øi unite (cu 308 mai multe decâtstatistica Ministerului Cultelor øi Instrucfliunii Publice din Ungaria). Înacelaøi an erau cuprinøi 230.855 copii români (între 6°12 ani) înînvæflæmânt, din care 169.296 urmau øcolile româneøti, 60.080 pe celeungureøti (multe maghiarizate) øi 696 øcoli nemfleøti. La copiii între 12°15ani (48.470 în total), 40.158 urmau øcolile româneøti, 8.222 pe celeungureøti øi 32 pe cele germane. O statisticæ consemna în 1911 øi procentulcopiilor care nu frecventau øcoala. Cel mai mare era al copiilor români:39,2%. Dar procentul copiilor maghiari nu era departe de al celor români:33,5%. „Cât de elocvente sunt cifrele acestea!” – exclama O. Ghibu, anumedesemnat sæ se ocupe de problema øcolilor susflinute de biserica ortodoxæromânæ. Øi continua: „ În loc ca statul sæ ridice øcoli de stat pentrunafliunea conducætoare care sunt unguri øi care au 33,5% de copii carenu cerceteazæ øcoala øi sæ ne lase pe noi ca sæ ne facem øi sæ ne susflinemøcolile, el – statul – îi lasæ pe unguri analfabefli, ne stricæ øcolile noastre,nimicind 500 din ele, în timp de câfliva ani øi ne face nouæ øcoli de stat,ca sæ ne maghiarizeze cu ajutorul lor!”. Cu alte cuvinte, locul unei acfliuniconstructive era luat de una distructivæ øi banii statului, în loc sæ fiecheltuifli acolo unde era nevoie, erau aruncafli pentru întreflinerea uneihimere: maghiarizarea; 28. Z. Pâcliøanu, op. cit., p. 107; 29. „fiara noastræ”,nr. 88 din 9/22 martie 1908; 30. Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieflii. Aniimei de învæflæturæ, Cluj°Napoca, 1981, p. 192°201; 31. Ibidem, nr. 37 din16/29 februarie 1912; 32. Nicolae N. Petra, Bæncile româneøti din Ardealøi Banat, Sibiu, 1936, p. 15, 16, 31, 52, 95°98; 33. Huszár Antal, op. cit.,p. 882°887; 34. „Drapelul”, nr. 45 din 17/30 aprilie 1904.

XX.. „„PPaassiivviissmm”” ssaauu „„aaccttiivviissmm””??

1. Ioan Slavici, Tribuna øi tribuniøtii, Bucureøti, 1896; 2. Ibidem, p.30°31; 3. Ibidem, p. 17; 4. E. Brote, Cestiunea româneascæ în Transilvaniaøi Ungaria, Buc., 1895, p. 114°151; 5. Øt. Pascu, Transilvania în luminadatelor geopolitice, istorice øi statistice, Blaj, 1944, p. 251°252; 6. Huszár


1943, p. 120. Dupæ alte calcule, între 1781°1910 în 40 oraøe ardelene,ungurii au sporit cu 256%, iar celelalte naflionalitæfli abia cu 122% (VictorJinga, Problema burgheziei româneøti din Ardeal øi Banat în „ViaflaRomâneascæ”, 1937, an XXIX, nr. 10 octombrie p. 54); 4. Z. Pâcliøanu,op. cit., p. 120°12; 5. Roman R. Ciorogariu, Studii øi documente, prefaflæP.S. Episcop dr. Vasile Coman. Studii Prof. dr. Vasile Popeangæ øi preotdr. Gheorghe Lifliu. Îngrijire Andrei Cociora, Vasile Popeangæ, MirceaTimbus, Oradea, 1981, p. 283°284; 6. Huszár Antal, op. cit., p. 573°583;7. Ibidem, op. cit., p. 659; 7 bis. Partenie Cosma, Însemnæri despre EmanoilGojdu, Cluj, f.a; I. Lupaø, Emanoil Gojdu, 1802°1870. Roginea øi operasa (Academia Românæ, Memorii…1940); Andrei Veress, Tipografiaromâneascæ din Buda („Boabe de grâu”, nr. 12 din dec. 1932, p. 610°611);8. „Transilvania”, XXXVII, nr. IV°VI, din iulie°decembrie 1906, p. 90°93,cf. Pamfil Matei, Astra. Asociafliunea transilvanæ pentru literatura românæøi cultura poporului român, 1861°1950, Cluj°Napoca, 1986, p. 29; 9. NicolaeIorga, O luptæ literaræ, ediflie Sansa øi Valeriu Râpeanu, vol. I, Bucureøti,1979, p. 200; 10. Ion Itu, Cærflile „Astrei”, în „Luceafærul”, an XXIV, nr.43 din 20 octombrie 1986; 11. N. Iorga, O luptæ literaræ, vol. I, p. 213;12. Cf. Pamfil Matei, op. cit., p. 27. Øi Øulifliu amintea cuvintele lui DeákFerencz: „Dacæ eu aø ajunge în rai øi acolo nu aø putea ræmâne maghiarøi romano°catolic, imediat aø pæræsi raiul”. Øi le comenta: „Mæ închin înfafla unui asemenea bærbat, care øi°a iubit cu atâta cælduræ nafliunea øicredinfla”; 13 „Unirea”, nr. 11 din 5, 7 februarie 1914; 14. În 1882 erau1.578 øcoli poporale ortodoxe cu 1.722 învæflætori øi cca 1.000 ale bisericiiunite (Mircea Pæcurariu, Politica statului ungar faflæ de bisericaromâneascæ din Transilvania în perioada dualismului 1867°1918,Sibiu, 1986, p. 141; 15. Onisifor Ghibu, Viafla øi organizaflia bisericeascæøi øcoala în Transilvania øi Ungaria, buc., 1915, p. 106 øi urm.; T.V.Pæcæflian, op. cit., vol. Vi, p. 534°538, 593°606; 16. E. Hodoø, Cercetæri,Probleme øcolare confesionale, Sibiu, 1944, p. 110, cf. Mircea Pæcurariu,op. cit., p. 165°167; 17. Eugen Brote, Chestiunea românæ în Transilvaniaøi Ungaria, Buc., 1933, p. 203°205; T.V. Pæcæflian, op. cit., VI, p. 843°245;18. T.V. Pæcæflian, op. cit.,vol. VII, p. 253 (discurs de la 5 februarie 1886);19. Ibidem, p. 428°433; 20. Ibidem, vol. III, p. 147°160; 21. Vezi M.Pæcurariu, op. cit., p. 154°157; 22. Pentru opoziflia la legea Apponyi vezi„Telegraful român”, an LV, nr. 111 din 13/26 oct. 1907; „Lupta” nr. 238din 4/17 noiembrie 1907; Arh. St. Oradea, Fond Prefectura jud. Bihor,Cabinet prefect, ds. 3/1907, inv. 25, f. 19°20; „Telegraful român”, nr. 29din 15/28 martie 1907; T.V. Pæcæflian, op. cit., vol. VIII, p. 456°544, 544°600,607°635; Arh. Episcopia Ort. Rom., Arad, Acte Sinodale, 1908, 2 III 1907(vezi øi „Gazeta Transilvaniei” din 19 martie 1907); O. Ghibu, op. cit., p.40, 42; „Lupta” nr. 66 din 21 martie/3 aprilie 1907; „Tribuna”, nr. 14 din21 iunie 1915, p. 253°256, articolul Spre împæræflia întunericului, de O.Ghibu, Vasile Stroescu în Oameni pe care i°am cunoscut, vol. II (în curs

228822 l ION BULEI

poate fi satisfæcut. A le satisface pe toate e imposibil øi nici unul nu edestul de puternic pentru a se impune celorlalte” („Universul”, nr. 79 din22 martie 1903); 9. D.G.A.S., M.F., R. 25, f. 125; 10. Ibidem, f. 119, 110,86; 11. R. Pinon, L’Europe et la jeune Turquie, Paris, 1911, p. 404; 12.D.G.A.S., M.F., R. 25, f. 111; 13. Ibidem, f. 112; 14. „La ce poate serviRomâniei un grup de români în munflii Pindului?”, îl întreabæ ministrulAustro°Ungariei Goluchowski pe Take Ionescu în 1901. „Ei ne pot fi, odatæmomentul sosit, un element de compensaflie”. Cam cinic acest ræspuns,dar nu i se poate nega sinceritatea (Ibidem, f. 35); 14a. 35 anni di relazioniitalo/romene, 1879/1914. Documenti diplomatici italiani (a cura di RudolfDinu, Ion Bulei), Bucureøti, Univers Enciclopedic, 2001, p. 447°448; 15.D.G.A.S., M.F., R.25, f. 119°120, 134; 16. Ibidem, f. 133; 17. Vezi mai pelarg studiul foarte bun al lui Constantin Paraschiv, Incidentul de la Ianina(1905), Un episod al relafliilor româno°turce, în „Revista de istorie”, nr.10, 1986, p. 947°960; 17a, Ministero degli Affari Esteri, Archivio delGabinetto (1912), casella 52, fasc.912, 17/165; 17b Documenti diplomaticiitaliani...., p.440°441; 18. Arh. M.A.E., fond 71, vol. 53, f. 50; 19. Ibidem,f. 5; 20. D.G.A.S., M.F., R. 25, f. 13413; 21. Ibidem, f. 26; 22. Ibidem, f.37, 41; 23. Ibidem, f, 163, 173; 24. Ibidem, f. 129; 25. Ibidem, f. 130; 26.Ibidem, f. 78; 27. Ibidem, f. 125; 28. Ibidem, f. 134°136; 29. Ibidem, f. 159;30. Dezbaterile Adunærii Deputaflilor, nr. 48 din 11 mai 1905, p. 744°745;31. C. Paraschiv, op. cit.,p. 958; 32. Almanahul Naflional al României peanul 1906 p. 191, 193; 33. Succesul diplomafliei române e consemnat depresa românæ. Øi cea stræinæ îl remarcæ. Ziarul german „National Zeitung”observæ chiar, nu færæ aluzii øi intenflii: „sæ speræm cæ acest succes pacifical României va servi de pildæ øi celorlalte naflionalitæfli din Balcani, careau crezut pânæ acum cæ nu°øi pot apæra interesele faflæ de guvernul otomanaltminterea decât prin værsare de sânge øi revolufliuni. Bunul exemplual României a dat deja în ultimele decenii în Balcani oarecare rezultatebune øi de aceea speræm ca modul cum Regatul a øtiut øi de astæ datæsæ°øi apere demnitatea øi interesele naflionale, cu energie, færædemonstrafliuni inutile øi provocafliuni imprudente, va servi ca exempluøi altora”. Desigur, nici o absolutizare nu°øi avea rostul. România, eaînsæøi, pentru a°øi cuceri independenfla, folosise armele. Nu°i mai puflinadeværat însæ cæ presa balcanicæ observa øi ea exemplul României ca demnde urmat. Ziarul bulgar „Vecerna Posta” scria cæ „România obfline în optzile ceea ce noi am obflinut în timp, dupæ o luptæ de cincizeci de ani, cumii de sacrificii”, Ziarul sârb „Male Journal” îndemna øi el sæ se urmezeexemplul României, care „a dovedit cum trebuie sæ se poarte cineva cuTurcia. Apoi dacæ e vorba, noi avem mai multe mijloace ca sæ aprindemluleaua turcului decât România” (Vezi C. Paraschiv, op. cit., p. 956°957);34. Arh. M.A.E., Fond 21, vol. 48, f. 178; 35. Ibidem, vol. 5, f. 233; 36.Eugen Ionescu, Criza româneascæ în Turcia europeanæ øi conflictul cu


Antal, op. cit., p. 935; 7. T.V. Pæcæflian, op. cit., vol. VI, p. 654°660; 8.„Gazeta Transilvaniei”, nr. 65 din 1878 în T. Pæcæflian, op. cit., vol. VI,p. 643°654; 9. Arh. M.A.E., Fond 21, vol. 29, f. 42; 10. Ibidem; 11. Ibidem,fond 21, vol. 28, f. 138 øi urm.; 12. Ibidem, Fond 21, vol. 29, f. 133°134;13. Ibidem, vol. 21, vol. 28, f. 138°139; 14. Ibidem, vol. 29, f. 130°169; 15.Cassiu Maniu, Cluj, 1905, p. 5; 16. Arh. M.A.E., Fond 21, vol. 28, f. 67°69;17. Acad. R.S.R., Mss., Arhiva D.A. Sturdza, f.f.; Lor li se alæturæ vicarulMangra, ales la Ceica cu 1.703 de voturi. „cu astea n°o sæ se ducæ în rai,scria cu ironie N. Iorga, ci acolo unde°l va trimite trædarea faflæ de poporulsæu”. Vasile Mangra trecuse cu arme øi bagaje în braflele oficialitæflilorungare (Informaflii pentru membrii Ligii Culturale, nr. 9, 1910, p. 16);18. N. Iorga, Les derniéres élections en Hongrie et les Roumains (juin 1910),Vælenii de Munte, 1910; 19. „Informaflii pentru membrii Ligii Culturale”,nr. 8, 1910, p. 2.

XXII.. ÎÎnn flfliinnuuttuull BBuuccoovviinneeii

1. Pentru viafla politicæ a Bucovinei acum, la început de veac, de unînsemnat folos ne°a fost studiul (în mss.) Partidele politice din Bucovinapânæ în 1918 al înzestratului cercetætor sucevean Ioan. V. Cocuz; 2. Arh.M.A.E., Fond 21, vol. 115, f. 127°128; Ibidem, f. 133°134; 4. Ibidem, f.159°160.

XXIIII.. PPoolliittiiccaa eexxtteerrnnææ øøii rreeaalliittææflflii eettnnoo--iissttoorriiccee

1. S. Rædulescu Soner, România øi Tripla Alianflæ la începutul sec.al XX°lea (1900°1914), Bucureøti, 1977, p. 13; 2. N. Svoronos, Histoirede la Grèce moderne, Paris, 1972, p. 78; 3. Arh. M.A.E., Corespondenflepolitice, Legaflia România, 1908°1910, dos. 882, vol. XV; 4. Universul” nr.79 din 22 martie 1903; 5. George Murnu, Studii istorice privitoare latrecutul românilor de peste Dunære, ed. N. Øerban Tanaøoca, Bucureøti,1984, p. 15; 6. „Universul”, nr. 79 din 22 martie 1903; 7. Ibidem, nr. 31din 2 februarie 1904; 8. Take Ionescu declara într°un interviu acordatrevistei „Monthly Review”: „Naflionalitæflile (din Macedonia n.n.) n°auteritorii bine definite ca sæ se poatæ hotærnici sfera fiecæreia. Aøa ceva eøi mai imposibil cu cât fiecare cere totul pentru ea însæøi. Odatæ sedelimitau religios, dar dupæ ce s°au format state cu pærfli din acestenaflionalitæfli, sentimentul naflional a devenit atotputernic în Balcani, atâtde puternic cât nu°øi pot închipui occidentalii. Nici un stat balcanic nu

228844 l ION BULEI

puflin de aceastæ boalæ. Politica, mai cu seamæ, îi silea sæ øtie bine limbaflærii. Dar femeile din high life vorbeau mai toate o româneascæ foartestricatæ øi o vorbeau foarte rar” (C. Bacalbaøa, Bucureøtii de altædatæ,1901°1910, Bucureøti, 1936, vol. III, ed. II, P. 117); 2. Al. Marghilomanreproøa lui Pisani, prim redactor la „Epoca”, atrægându°i atenflia cæ ræua fæcut publicând articolul lui N. Iorga cu atacul la adresa societæflii„Obolul”. Printre „persoanele izbite” era øi el, era fratele doamneiPherekyde, „a cærei operæ era atacatæ øi nimicitæ”. Supærat, el scrie: „credcæ fac destul pentru «Epoca» ca, în circumstanfle de felul acesta, sæ mise facæ cel puflin onoarea unei referenfle”. Øi, în continuare: „Întrenecesitatea de a dezavua ziarul nostru øi aceea de a°mi manifestanemulflumirea prin subpresiunea sprijinului meu, aø propune ComitetuluiPartidului o solufliune radicalæ” (Bibl. Acad, R.S.R., Mss. 28°84,corespondenflæ Al. Marghiloman). Amintim cæ în acel moment, „Epoca”era purtætorul de cuvânt al grupærii conservatoare condusæ de P.P. Carp(vezi amænunte în Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne.Partidul Conservator, Bucureøti, 1987, p. 232°247); 3. „Sæmænætorul”, nr.12 din 19 martie 1906, p. 222; 4. D. Anghel, Triumful vieflii – Fantezii øiPortrete, 1912, p. 47°55; 5. „Epoca”, nr. 74 din 18 martie 1906; 6. Scenariurefæcut dupæ „Universul” din 14, 15, 16 martie 1906; Vezi øi N. Iorga,Lupta pentru limba româneascæ – acte øi læmuriri privitoare la fapteledin 1906, 155 p.; 7. Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i°amcunoscut, ed. Criøan Mircioiu, Øerban Polverejan, Cluj°Napoca, 1974, p.971; 8. D.G.A.S. Micr. Fr., R. 25, vol. II, 1905°1907, însemnare din 3 aprilie1906, f. 39; 9. Vezi N. Iorga, O luptæ literaræ, vol. I, p. 394°395; 10.„Universul”, nr. 78 din 21 martie 1906; 11. D.G.A.S., Micr. Fr. R. 25, c.264; 12. Radu D. Rosetti, Odinioaræ, æ. 169°177. Nu°i mai puflin adeværatcæ M. Væcærescu de bucura de reputaflia unui pederast notoriu. Ecunoscutæ, de altfel, gluma care circula în Bucureøti când cu prezumtivacæsætorie a Elenei Væcærescu, nepoata sa, cu principele Ferdinand, potrivitcæreia dacæ s°ar fi fæcut aceastæ cæsætorie, Claymoor devenea „inviolabil”;13. Radu D. Rosetti, op. cit., p. 155°165; 14. Vezi Øerban Cioculescu, Viaflalui I.L. Caragiale, Bucureøti, 1977, p. 377°384; 15. D. Dræghicescu, op.cit., p. 829; 10. N. Iorga, Un cælætor francez în România de astæzi, înSæmænætorul” din 27 februarie 1905, în O luptæ literaræ, vol. I, p. 150°152;17. Øt. Zeletin, Burghezia românæ, originea øi rolul ei istoric, Bucureøti,1925. P. 65; 18. Vezi inteligenta Prefaflæ a Aureliei Creflia din reeditarealucrærii lui Pompiliu Eliade din 1982 de la editura Univers; 19. Veziinteresantele consideraflii ale lui Alex. Duflu, din Notele complementareale aceleiaøi ediflii în care explicæ, exemplele îi stau la îndemânæ ca øicultura necesaræ, erorile unei astfel de modalitæfli de a înfæfliøa lucrurilecare nu mai are cæutare in lucrærile øtiinflifice (p. 404°405).


Grecia, Bucureøti, 1906, p. 12; 37. I.G. Duca, Amintiri politice, vol. I,München, 1981, p. 40; M. Nintchiteh, La crise bosniaque 1908°1909 etles puissances européennes, Paris, 1937, vol. I, p. 118; 38. Pentru crizabosniacæ øi implicafliile ei am folosit mai nou un alt bun studiu al lui C.Paraschiv, Diplomaflia României în Balcani în timpul crizei bosniace înRomânii în istoria universalæ (coordonatori I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu,V, Cristian), Iaøi, 1986, p. 378°419; 39. R. Pinon, op. cit., p. 50°51; N. Iorga,România, vecinii sæi øi chestiunea Orientului, Vælenii de Munte, 1912,p. 61; 40. D.A.D., sesiunea 1908/1909, p. 78; 41. Vezi pe larg Gh. N. Cazan,Øerban Rædulescu°Zoner, România øi Tripla Alianflæ, Bucureøti, 1979, p.266 øi urm.; 42. Pe larg în C. Paraschiv, op. cit., p. 391°393; „Noi suntemmai interesafli ca alflii ca pacea sæ nu fie tulburatæ în Balcani, îi spunearegele Carol lui Ferrand Prévost în august 1909; Suntem cum se zice ladvs. aux premiéres loges în caz de conflict”. Øi°i adaugæ surâzând: „øtiflicæ spectatorii din primele rânduri plætesc mai mult decât ceilalfli”, înD.G.A.S., M.F., R. 25, f. 255; 43. D.A.D., nr. 15 din 19 decembrie 1908,p. 142; 44. Gh. N. Cazan, Ø. Rædulescu°Zoner, op. cit., p. 251°252; 45.D.G.A.S., M.F., R. 25, f. 62°63; 46. Vezi G.P. Georgescu, Amintiri din cei7 ani ca adjutant pe lângæ regele Carol I; 47. N. Iorga, O viaflæ de om.Aøa cum a fost, ed. Sanda øi Valeriu Râpeanu, Bucureøti, 1982, p. 431;47a Documenti diplomatici italiani..., p. 477°478; 48. D.G.A.S., M.F., R.25, c. 547; 49. O. Czernin, Im Weltkriege, ed. XI, Berlin, Viena, 1919, p.106; 50. D.G.A.S., M.F., R. 25, c. 526°527; 51. Vezi K. Hitchins, TheNationality Problem in Austro°Hungary. The Reports of Alexander Vaidathe Arhiduke Franz Ferdinand’s chancellary, Leiden, 1974; 52. D.G.A.S.,M.F., R. 25, c. 530; 53. Antonie Plæmædealæ, Românii din Transilvaniasub teroarea regimului dualist austro°ungar (1867°1918). Dupæ documente,acte øi corespondenfle ræmase de la Elie Miron Cristea, Sibiu, 1986, p.474°4798; 54. D.G.A.S., M.F., R. 25, c. 490°492; 55. Ibidem, c. 472; 57.Gh. N. Cæzan, S. Rædulescu°Zoner, op. cit., p. 252°252; 58. D.G.A.S., M.F.,R. 25, c. 487°489; 59. Ibidem, c. 429°430; 60. Ibidem, c. 542; 61. S.Rædulescu°Zoner, L’ évoluflion des rapports entre la Roumanie et la TripleAlliance durant øa crise bosniaque în „Revue des études sud°esteuropéenns”, XV, (1975), nr. 4, p. 771°772.

XXIIVV.. MMaanniiaa ffrraannflfluuzziissmmuulluuii øøii rreeaaccflfliiaa ccoonnttrraa eeii

1. „Universul”, nr. 84 din 27 martie 1906; „Dragostea pentru limbafrancezæ era pentru societatea de sus o adeværatæ boalæ – scria øi C.Bacalbaøa: a nu vorbi bine româneøte era în acest mediu, un lucru øic,a nu vorbi bine franfluzeøte era o mare ruøine”. Bærbaflii sufereau mai

228866 l ION BULEI

XXVV.. „„CCaappiittaallaa nneeaammuulluuii rroommâânneesscc””

1. Pentru deschiderea Expozifliei øi felul amenajærii ei vezi „Universul”,mai°iunie 1906; „Calendarul Minervei” pe anul 1907, an IX, p. 76 øi urm.;2. Iacob Cerchez, op. cit., caiet 7, f. 2; 3. Arh. St. Sibiu, Fond. 29 „Astra”,pachet 168, nr. 353, 355; 4. B.C.S., Fond. St. George, LVII/5; 5. „Universul”,nr. 234 din 27 august 1906; 6. Ibidem, nr. 25 din 28 august 1906; 7. Ibidem,nr. 256 din 18 septembrie 1906; 8. V. Netea øi G. Marinescu, Liga culturalæøi Unirea Transilvaniei cu România, Iaøi, 1978, p. 208; 9. C. Bacalbaøa,op. cit., vol. III. P. 141°142; 10. D.G.A.S., Micr. Austria, R. 317, c, 92°99;11. „Universul”, nr. 150 din 4 iunie 1906; 12. N. Iorga nu avea o impresieprea bunæ de acest spectacol (vezi op. cit., p. 403); 13. „Universul”, nr.241 din 9 septembrie 1906, nr. 267 din 20 septembrie 1906; 14. Ibidem,nr. 291 din 23 octombrie 1906; 15. Arh. M.A.E., Fond 21, vol. 28, f. 136°146;16. N. Iorga, op. cit., p. 405; 17. D.A.D., nr. 10 din 8 decembrie 1906, p. 57; 18. B. Theodorescu, N. Iorga, Bibliografie, p. 45

228888 l ION BULEI

CARTEA PRIN POØTÆPentru cærflile comandate, editura suportæ costurile de transport prin poøtæ. În plus:

– pentru 2 cærfli se acordæ o reducere de 10 %– de la 3 cærfli în sus se acordæ o reducere de 15%.

Pentru a obfline oricare dintre aceste cærfli, trimitefli comanda dumneavoastræ peadresa: Editura TRITONIC, C.P. 3-12 BUCUREØTI, prin fax: 021.242.73.77,la tel.: 0788.360.391 sau prin e-mail la: [email protected].

BULEI Caropl I 2009

Documents

Transcript of BULEI Caropl I 2009