Bugetarea pe programe

Tema 6

Definiţie

Bugetul pe programe reprezintă un instrument eficient de management în stabilirea priorităţilor şi luarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare în viitor în funcţie de rezultatele obţinute pentru programele publice.

“ce trebuie de realizat?” “cum de realizat?” “care va fi costul?”

Noţiuni

Buget pe programe reprezintă un set de programe cu scopuri clare, obiective, indicatori de performanţă bine definiţi pentru a măsura progresul realizării obiectivelor sale şi respectivele resurse financiare alocate pentru aceste programe.

Program un set coerent şi agregat de proiecte şi activităţi implementate de guvern pentru realizarea unor obiective concrete.

Scop reflectă efectele politice finale pentru societate pe care un minister încearcă să le realizeze. (“ce dorim noi să realizăm?”).

Obiective exprimă într-o formă mai concretă diferite scopuri strategice identificate per minister şi sunt declaraţii ale realizărilor planificate şi rezultatelor scontate, măsurabile pentru o anumită perioadă de timp.

Indicatori

Indicatori de evaluare ai performanţei reprezintă un sistem de indicatori care evaluează resursele, eficienţa, produsul şi rezultatele programului atît în cadrul elaborării cît şi la realizarea acestuia.

Indicatori de resurse estimează resursele financiare, materiale, umane şi tehnice utilizate pentru realizarea programului.

Indicatori de eficienţă se exprimă ca o cantitate medie a resurselor consumate (timp, cost) pentru obţinerea unei unităţi de produs sau rezultat.

Indicatorii de produs indică sau măsoară volumul produselor (serviciilor) direct rezultate din mersul realizării programului.

Indicatori de rezultate evaluează efectele şi calitatea programului şi descriu măsura în care acesta a atins scopul şi obiectivul scontat.

Un Program este constituit din următoarele elemente:

Programe Scopuri Obiective Indicatori de performanţă.

La elaborarea programelor, executorii de buget trebuie să respecte următoarele reguli: Programele trebuie formulate astfel încît să reflecte toate sferele de activitate

ale unui minister cu scopul de a realiza obiectivele politice. Programul trebuie să reprezinte alternativa prioritară şi cea mai eficace şi

eficientă alternativă de realizare a obiectivelor politice ale unui minister. Toate bunurile şi serviciile unui minister de ramură şi ale unei instituţii

subordonate acestuia, care se finanţează prin bugetul ministerului respective, trebuie să fie acoperite cu programe;

Bunurile şi serviciile nu trebuie să se repete în diferite programe. Bunurile şi serviciile trebuie să aparţină în exclusivitate programului la care au fost alocate.

Alocarea veniturilor, cheltuielilor şi capitalului pe programe trebuie să fie fezabilă;

Programele pot fi specifice pentru fiecare autoritate (instituţie publică) sau comune pentru mai multe autorităţi (instituţii publice).

Numărul programelor variază în dependenţă de mai mulţi factori precum dimensiunea şi funcţiile unui minister. Ministerele trebuie să generalizeze bunurile şi serviciile prestate pînă la un nivel care este util pentru planificarea strategică şi pentru analiză de către persoanele cu funţii de rang înalt, miniştri şi guvern. Numărul programelor trebuie să fie sensibil şi în scopul alocării resurselor.

Descrierea narativă a programului răspunde la următoarele întrebări:

Ce realizăm noi prin Program? Care sunt problemele abordate prin

Program? Care sunt beneficiarii serviciilor oferite de

Programul respective?

La elaborarea scopurilor se iau în considerare următoarele principii:

Scopurile se definesc în mod clar şi exact. Formularea trebuie să fie concisă şi clară (propoziţiile utilizate trebuie să fie limitate pe cît de mult posibil în utilizarea virgulelor, a conjuncţiei “şi”, precum şi a numărului de cuvinte).

Numărul scopurilor trebuie să fie limitat pentru a facilita generalizarea, totuşi numărul nu trebuie să fie limitat numai la un scop sau două.

Trebuie să existe posibilitatea de a face legătura cu principalele documente de politici sau declaraţii politice la care se referă scopurile (Constituţia, legi, conceptele de politici ale guvernului în anumite sectoare, regulamentul ministerului, strategii, etc.).

Scopurile trebuie să rămînă valide şi neschimbate pe parcursul întregii perioade de implementare a programului.

La identificarea şi specificarea obiectivelor se aplică următoarele reguli:

Pentru fiecare scop se formulează un număr de obiective corelate în mod logic.

Instituţiile bugetare trebuie să asigure faptul că obiectivele operaţionale sunt corelate numai cu un singur scop.

Instituţiile bugetare trebuie să verifice dacă obiectivele nu sunt în contradicţie unul cu altul dacă se află în responsabilitatea aceluiaşi minister.

Obiectivele stabilite de către instituţiile bugetare în cadrul unui program se include în ordinea importanţei lor.

Indicatorii de resurse

Indicatorii de resurse reflectă resursele (financiare, umane şi materiale) utilizate pentru realizarea activităţilor vizînd producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor, precum personal, echipament, material, etc. Instituţiile bugetare trebuie să identifice şi să includă în programe indicatori de resurse exacţi, astfel încît să asigure relevanţa maximă a resurselor impuse de natura obiectivelor.

Indicatorii de produs

Caracterizează aspectul produsului şi evaluează cantitatea produselor sau serviciilor, aferente atingerii obiectivelor, ce se realizează în procesul derulării programului. Exemple sunt: km de drum construit sau numărul de cazuri de evaziune fiscală trimise în instanţă. Indicatorii de produs indică volumul bunurilor publice produse sau serviciilor prestate cetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor publice. Acestea ar putea fi servicii sau bunuri livrate în afara ministerului (produs final), dar şi altor organizaţii publice (produs intermediar). Produsele sunt controlate în mare parte de instituţii publice fiind măsurabile fie cantitativ fie calitativ. Astfel, produsele pot fi utilizate pentru managementul de performanţă cu mai puţine dificultăţi decît rezultatele. Indicatorii de produs sunt utili la măsurarea solicitărilor de finanţare şi pentru determinarea resurselor necesare pentru un program.

Indicatorii de eficienţă

Caracterizează aspectul eficienţei, exprimă relaţia dintre bunurile produse şi serviciile prestate şi resursele utilizate pentru producerea sau prestarea lor. Exemple de indicatori de eficienţă sunt: Costul mediu al întreţinerii şi reparaţiilor pentru un km de stradă, Cheltuieli pentru un copil abandonat, Numărul mediu de zile necesare pentru instrumentarea unui caz de evaziune fiscală.

Indicatorii de rezultat

Determină aspectul rezultatelor şi, spre deosebire de ceilalţi indicatori, caracterizează efectul sau calitatea programului. Indicatorii de rezultat descriu în ce măsură s-a reuşit realizarea scopurilor şi obiectivelor programului. Aceşti indicatori prezintă o importanţă deosebită şi trebuie să fie stabiliţi în cadrul fiecărui program şi pentru fiecare obiectiv al programului. Indicatorii de rezultat indică scopul atins prin producerea bunurilor sau prestarea serviciilor. Un indicator de rezultat ar putea reflecta modificarea mediului economic, fizic, social sau cultural pe care o organizaţie publică are drept scop de a le influenţa. Exemple de indicatori de rezultat sunt: (i) Gradul de creştere a accesibilităţii la drumurile depărtate; (ii) Procentul elevilor de 18 ani care absolvesc cursurile liceale; (iii) Suma arieratelor fiscale şi amenzilor colectate ca rezultat al condamnării.

Indicatorii de performanţă de preferinţă trebuie să respecte anumite trăsături:

Clar: precis, poate fi înţeles şi nu este ambiguu; Relevant: potrivit şi util obiectivului dat; Economic: informaţia să fie accesibilă cu costuri

rezonabile; Adecvat: atribuibil, oferă o bază de încredere şi

oportună pentru evaluarea performanţei; Monitorizabil: accesibilitatea informaţiei,

consistent în timp şi între organizaţii similare, deschis pentru discuţii.

Indicatorii de performanţă trebuie să fie măsuraţi astfel încît să ofere informaţii

despre eficienţa şi eficacitatea programelor.

În conformitate cu îndrumările Ministerului Finanţelor, instituţiile bugetare ajustează propunerile de programe, astfel încît să fie asigurate:

încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite; justificarea obiectivelor şi criteriilor de

evaluare ale performanţei propuse; formularea adecvată a atributelor

programului.

Executorii de buget prezintă propunerile de buget pe programe, însoţite de calcule şi note explicative care trebuie să conţină: justificarea, în conformitate cu actele normative,

a programelor, subprogramelor, scopurilor şi obiectivelor acestora, precum şi explicarea priorităţilor şi dimensionării obiectivelor;

privind estimarea costurilor tuturor componentelor programelor;

alte informaţii relevante menite să întregească argumentarea şi justificarea propunerilor.