Brosura Colegiului Ion Klalinderu 2011

Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

BINE ATI VENIT ÎN ANUL ŞCOLAR 2010 – 2011 !

COLEGIUL

ION KALINDERU

BUŞTENI

“Caracterul unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul” Mihai Eminescu

str. Alpiniştilor, nr. 1, jud. Prahova www.KALINDERU.8m.com Tel: 0244-32.00.51; Fax: 0244-32.00.83 [email protected]

Busteni – o statiune turistica deja renascuta

mailto:[email protected]

Busteni, orasul strajuit de Caraiman, a inceput, de cativa ani, sa se ridice cu adevarat la rangul de statiune turistica. Investitiile in reabilitarea retelelor de drumuri, in amenajarile de la partia Kalinderu si in alte proiecte de interes turistic, au facut din Busteni o noua "Perla a Carpatilor". Desi nu dispune de un castel regal, orasul a inceput o noua viata, de aproximativ sase ani, iar acest lucru se rasfrange asupra avalansei de turisti din perioada sezonului de iarna.Intr-o perioada in care criza economica isi arata coltii pretutindeni in tara, Busteniul reuseste sa se reinnoiasca si sa ofere tot mai mult atat localnicilor, cat si turistilor. Si totul foarte simplu si, in mare parte, cu bani europeni. Proiectele finantate cu fonduri europene - realizate profesionist de catre reprezentantii autoritatilor locale si transformate in programe de dezvoltare sociala, turistica si culturala - au sporit capacitatea de atragere a turistilor romani si straini.

HARTA ORASULUI

GURA DE RAI DIN BUCEGI In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant.

In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara "Gura de Rai". E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.

In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform "Mitologiei Romane", cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu "plaiul", iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti "exarhi ai plaiurilor". Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de "Gura de Rai" exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei "Guri de Rai", un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare "Terra" a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie.

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. "Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc", spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. "Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun", declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu "ciudatenii". Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. "Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta", ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene - sau a anomaliilor magnetice atipice malefice - a fost ridicata de Institutul "Terra" cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii.

Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone "rele" este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are "coltii dragonului". Daca acesti "colti" subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria "Retelelor Hartmann". Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

"Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, "Gura de Rai" in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar", declara Vasile Rudan.

"Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta", spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.

Cercetatorii de la Institutul "Terra" spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun.

HARTA TURISTICA

Colegiul “Ion Kalinderu” de la inceputuri pana azi

Istoria Colegiului Scolar « Ion Kalinderu » incepe la 1.11.1920 cand a luat fiinta Scoala Industriala de Ucenici, prin adresa nr. 8424 eliberata de Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale. Scoala a fost ctitorita de patronii Fabricii de Hartie de atunci, familia Schiell, care au donat orasului Busteni suma de 20000 lei pentru constructia Scolii Germane, terminata in 1924.

Lacasul de cultura servea, in primul rand Fabrica de Hartie care o patrona si finanta; aici se pregatea forta de munca calificata pentru bunul mers al intreprinderii, iar cursurile se desfasurau in localul Scolii Primare.

Directorul Scolii primare in perioada 1920 – 1921 era profesorul Vintila Marculescu, primea 300 lei diurna, profesorii erau numiti diurnisti; scoala a inceput cu 4 cadre didactice de predare, absolventi de scoala normala, numiti de minister prin adrese speciale. In martie 1921, in documentle existente sunt mentionate 6 cadre didactice, iar elevii care urmau cursurile, erau absolventi de scoala primara (in anul I erau inscrisi 4 ucenici). In anul 1921 se infiinteaza si o sectie de tesaturi nationale cu titulatura “Scoala profesionala de ucenici” nr. 1 Busteni, care functiona in localul actualei Case de Cultura din orasul Busteni, si cursurile se desfasurau doar 3 zile pe saptamana, cate 2 ore. Incepand cu anul scolar 1921-1922 invatamantul pentru scoala de ucenici se demixteaza, se desfasura separat fetele de baieti, iar conducerea era asigurata de:

- prof. Vintila Marculescu pentru baieti- director si avea un numar de 5 invatatori, ca personal didactic;

- profesoara de lucru – invatatoarea Eugenia Movila – director pentru fete si avea in subordine 2 cadre didactice cu pregatirea de invatator.Treptat se produce o clarificare in evolutia scolii de ucenici in sensul

ca apare personal didactic de predare de specialitate, planurile de invatamant erau diferite la fete, de baieti: fetele aveau ore de religie si franceza ( care nu erau la baieti), iar baietii aveau mai multe ore de matematica si mecanica. Din documentele consultate s-au regasit profesorii Mihailescu Zoe, Radulescu C-tin , Borlea Alexandru, Kis Ecaterina, Roth Ludovic (care preda franceza si contabilitatea).

Din 01.11.1929 sectia de tesaturi nationale se muta in localul Scolii Germane (actuala cladire veche din str. Caraiman nr. 5); cladirea era proprietatea tot a Fabricii de Hartie, avea 3 sali de clase, iar atelierele de practica functionau in cladirea fostei Case a Pionerilor situata pe str. Industriei, astazi Str. Telecabinei. Fabrica de Hartie a fost inregistrata in 1881 si din 1882 este prima fabrica de hartie functionala din tara.

Din decembrie 1932, directorul Vintila Marculescu preda conducerea lui Ioan Radulescu-inginer, care, alaturi de invatatoarea Eugenia Movila (director de fete), conduc scoala pana in 1939. Tehnologia era predata de un inginer, igiena de un medic, contabilitatea de un economist, iar invatatorii predau obiectele de cultura generala. Pentru fete erau incadrate 4 invatatoare si un cadru didactic cu scoala profesionala.

Fabrica de Hartie intretinea total scoala, cursurile aveau o durata de 3 ani si elevii primeau Certificat de absolvire si Certificat de ucenicie la patron.

Varsta la care se putea incepe scoala nu era reglementata legal: unii dintre elevi urmau cursurile chiar cand implineau varsta de plecare in armata si in aceste conditii solicitau amanari repetate ale serviciului militar. Directorul Fabricii de Hartie dorea ca scoala de ucenici sa fie frecventata doar e ucenicii angajati de patron, iar la examenele de absolvire, comisiile de examen erau prezidate chiar de director (aceasta conform adresei nr. 24194/1931 a Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale).

Incepand cu 7 ianuarie 1935 Scoala de ucenici se va muta intr-un nou local al scolii particulare germane (actuala scoala generala cu clasele I-VIII “Cezar Petrescu”), local construit tot de Fabrica de Hartie, in care functiona si gradinita si scoala primara si se numea Scoala elementara de 7 ani, nr.1. In dorinta de a avea cadre cat mai bine pregatite, la 30 aprilie 1936 se emite legea conform careia toti ucenicii mai mici de 18 ani sa fie obligati sa urmeze cursurile de pregatire profesionala. Scoala era in subordinea Ministerului Muncii. Din documentele pastrate si consultate apar, in anul scolar 1938-1939, cursuri de pregatire profesionala, in meseriile: lacatusi, strungari in fier, fierari, turnatori, tinichigii, sudori, electricieni, tamplari, zidari, croitori, frizeri, ospatari. In anul 1940-1941 populatia scolara a orasului era de 561 elevi ; din ei 201 erau la scoala de arte si meserii.

In perioada 1939-1948 conducerea a fost asigurata de prof. de muzica Constantin Claponi.

Scoala devine “Scoala Industriala de ucenici”, de 4 ani, incepand cu anul 1942. Documentele ramase si consultate au demonstrat ca in 1946 scoala avea 4 clase cu 126 elevi ucenici, in 1947 erau 130 de elevi ucenici ( si se pregateau ucenicii pentru fabricile din Busteni si Azuga (fabrica de ciment, postav si de bere din Azuga).Profesorii, care predau disciplinele e cultura generala sau de specialitate, inregistrati in documentele vremii erau:

- Constantin Claponi- Radulescu Ioan- Vasilescu Dan (profesor de limba romana)

- Dr. Conciu Dan – profesor de igiena-preotii Moraru si Visinescu – prof. de limba franceza- Traian Matei – prof. istorie, geografieIn anul 1947 Scoala de ucenici s-a mutat in localurile de pe Str.

Caraiman nr. 40, localuri donate tot de familia Schiell, plecata definitiv in strainatate.

Noua lege a invatamantului din vara anului 1948 isi pune pecetea si pe destinele scolii din Busteni. In decembrie 1948, ca director al Scolii profesionale este numit prof. Chivu Dumitru, iar in incadrare apareau 12 cadre didactice de predare si 6 maistri (incadrare mentionata in procesul verbal din 22.11.1948).

Prin adresa din data de 18.10.1948, scoala de ucenici, devine “Scoala profesionala de Celuloza si Hartie”. Orele de curs se tineau in cadrul celor 8 ore de lucru si se pregateau meseriasi pentru fabricarea hartiei (in anul I studiau 34 de baieti, in anul II erau 41 de baieti). Internatul scolii era in str. Caraiman, nr.5. Trecerea de la scoala de ucenici la Scoala profesionala nu se putea face dintr-o data: anul scolar 1948-1949 mentinea doar clasele a II-a ( cu 13 elevi), a III-a (cu 19 elevi), a IV-a (cu 22 elevi ucenici si se incepea cu clasa a I a profesionala care avea 46 elevi, din care au promovat doar 36.

In anul 1949, pana in 1951 este numit director, maistrul Gheorghe Tocanie- specialitatea celuloza si hartie. Scoala apartinea de Ministerul Silviculturii si Industriei Lemnului si cursurile se vor desfasura in localul fostei locuinteSchiell, plecat definitiv in strainatate.

Personalul didactic era format din 12 cadre didactice de predare, 7 instructori de practica care erau maistri de la Fabrica de Hartie; tot din acest an , pe langa scoala, se sustinea si un curs pentru scoala de maistri. Elevii care optau pentru ea, trebuiau sa aiba 7 clase (si erau admisi si fara examen) sau 4 clase ( si erau admisi cu examen).

In anii 1951- 1952 conducerea era asigurata de maistrul Marin Militaru- director. O hotarare din 30 august 1951 a Ministerului Industriei Lemnului, Hartiei si Celulozei, reorganizeaza scoala profesionala la o durata de 2 ani, practica de 6 luni pentru fiecare an scolar. Totalul orelor din planul de invatamant erau 2400 si erau formate din: ore de cultura generala, cultura tehnica generala, cultura tehnica de specialitate si 960 ore de practica.

In anul scolar 1952-1953, scoala functiona sub aceeasi titulatura si era subordonata aceluiasi minister, iar conducerea a fost asigurata de profesorul de limba romana Radu Corsaru (contabilitatea fiind asigurata de d-nul Oprea Gheorghe).In octombrie 1952, 190 de elevi din Piatra Neamt, sunt trimisi pentru scolarizare la Busteni (scoala profesionala din Piatra Neamt se desfintase).

Incepand cu anul scolar 1953-1954, spatiul destinat salilor de clase devine insuficient si Fabrica de Hartie Busteni solicita si obtine, pe baza unui memoriu tehnic, temeinic intocmit, localul cladirii din Str. Caraiman, nr.42.

Conducerea a fost asigurata de prof. ing. Capra si Lazar Gheorghe (contabilitatea era asigurata de Sorescu Lucretia).

Au urmat directorii: - prof. Rautu Romulus (contabilitatea fiind asigurata de Lucretia Marciu ) in perioada 1954-1955

- prof. Zangropol Polimen – director- prof. Emil Rades - dir. adj, respectiv contabilul Ionita Aristir. In perioada 1955-1957 scoala apartinea aceluiasi minister (Min.Industriei,

Lemnului, Hartiei si Celulozei).Din 1957, scoala profesionla trece sub patronatul Ministerului

Industriei, Petrolului si Chimiei si purta denumirea de “Scoala Profesionala de ucenici”.

In 15 septembrie 1958 se transforma din Scoala Profesionala de ucenici”in Grupul Scolar Petrol- Chimie Busteni, denumire pastrata pana in 1 septembrie 1965.

In perioada 1957-1960 conducerea a fost asigurata de aceeasi echipa: Zangropol Polimen, Emil Rades, Ionita Aristir.

Incepand cu anul anul scolar 1958 se infiinteaza la Busteni o noua sectie: “Scoala Tehnica de Celuloza si Hartie” (Emil Rades fiind primul autor al primului manual de celuloza si hartie).

Odata cu anul scolar 1960-1961, scoala se mentine sub acelasi patronat, aceeasi denumire, echipa de conducere fiind formata din :

- prof. Emilian Ilie - director, - prof. Kaetanovici Adrian - dir. adj.;- Ionita Aristir –contabil, echipa ce a urmat si in anul 1961-1962, alaturi de prof. Valeriu Stefanescu- director, din partea patronatului, pentru ca in perioada 1962-1965 ca director sa fie numit ing. Balan Constantin.

Incepand cu anul scolar 1965-1966 unitatea trece sub patronatul Ministerului Industriei Chimice si ia denumirea de” Grupul Scolar de Chimie” Busteni, pana in 1967, cand devine “Scoala Profesionala de Chimie” Busteni. Inginerul Balan Constantin, alaturi de contabilul Ionita Aristir, dovedesc preocupare deosebita pentru pregatirea profesionala a elevilor ce urmau a fi angajati la intreprinerile cu specific chimie, dar si celuloza si hartie.

A urmat perioada 1967-1970, cand unitatea sub aceeasi denumire si patronat, s-a aflat sub conducerea:

- ing. Ilie Ilinca –director- prof. matematica Gheorghe Manea – dir.adj.- Aristir Ionita – contabil, pentru ca in 1970-1971 sa apartina

Ministerului Economiei Forestiere.Transformarile care au urmat, au trecut “Scoala Profesionala la

Ministerul Industriei Lemnului din 1971 si scoala devine “Scoala Prof. pentru celuloza si Hartie Busteni”. Sub aceasta denumire, scoala trece in 1973 sub patronatul Ministerului Economiei Forestiere si Materialelor de Constructii, ramanand pana in anul 1974. Toate aceste transformari au fost realizate cu

succes, atat din punct de vedere al rezultatelor obtinute de elevi si profesori, cat si din punct de vedere al bazei materiale, de conducatorii:

- ing. Alexandru Dumitrascu – director- prof. matematica Gheorghe Manea – director adj.- contabil – Ionita AristirIncepand cu anul scolar 1974 – 1975, conform Legii Invatamantului, iau

fiinta liceele industriale, unele putand functiona la un loc cu Scolile profesionale si scolile de maistri sub denumirea de “Grup Scolar Industrial de Celuloza si Hartie”. Transformarea a fost posibila conform Consiliului de ministrii nr. 354 / 05.04.1974, hotarare anexata aici si publicata in Monitorul Oficial nr. 62, partea I, din 06.04.1974. Toate acestea s-au intamplat tinand cont de calitatea bazei materiale dar si de calitatea pregatirii personalului didactic. Unitatea trece sub patronatul MEFMC. si CICH Braila, cu aceeasi echipa de buni manageri. Prima serie de absolventi de liceu au finalizat cursurile in 1978, an in care se renunta la denumirea de Grup Scolar si se introduce denumirea de “Liceul Industrial cu Scoala profesionala si de maistri”. Unitatea era patronata tot de Fabrica de Hartie si pregatea forta de munca pentru toate intreprinerile de hartie din tara: Ghimbav, Boldesti Scaieni, Palas Constanta, Zarnesti, Dej, Cluj, Suceava, Bucuresti. Managerii au fost aceiasi, adaugandu-se prof. Nitu Adela –director adjunct. Din 1976 se scolarizau elevi si la cursurile serale.

In toata aceasta perioada, scoala a cunoscut o dezvoltare impetuoasa: s-a construit Caminul internat de 300 de locuri din str. Alpinistilor nr.1, sala de meditatii, biblioteca, o cantina de 300de locuri pe serie, un camin de 5o garsoniere, o cladire scoala cu 20 Sali de clasa, din care 4 sali au fost transformate in sali de 300 locuri pentru proiectii cinematografice. Toate aceste constructii s-au realizat cu scopul de a se organiza la Busteni, pregatirea profesionala pentru personalul din industria celulozei si hartiei, pentru industria lemnului si sivicultura, pentru industria materialelor de constructii.

Din 1980, toate constructiile enumerate mai sus, au fost predate, prin proces-verbal de predare –primire, fara documente legale, Ministerului Celulozei si Hartiei, Lemnului si Siviculturii, actualmenteCPPI Busteni.

Documentatia tehnica a acestora a fost gasita la constructor, Concifor Buzau, au fost predate actualului director al centrului, d-nul Ghita Irinel in anul 2008 si ele dovedesc ca au fost construite pentru Grupul Scolar.

Prima serie de absolventi de liceu au finalizat cursurile in 1978, an in care numarul de elevi scolarizati era de 1500, cuprinsi in 36 de clase, cu 140 profesori

Incepand cu anul 1980 -1981 conducerea a fost asigurata de profesor Rapcea Constantin, liceul si scoala profesionala pregatind forta de munca pentru aceleasi intreprinderi, cu exceptia Combinatului de Celuloza si Hartie Zarnesti, care, din 1983 si-a creat scoala profesionala proprie. Tot din acelasi an la cererea Ministerului Metalurgiei si cu aprobarea MILMC din 1984, liceul

a pregatit, printr-un rand de clase IX-XII specialisti in materiale de constructii : operatori chimisti materiale abrazive pentru Intreprinderea de Samota Azuga.

In anul 1980 pana in 1985 conducerea liceului este preluata de profesor Rapcea Constantin –director si prof. filosofie Nitu Adela – dir.adj., care isi asuma responsabilitatea alaturi de intreg colectivul de cadre didactice de a asigura spatiul de desfasurare a orelor de curs in cladirea internat din str. Alpinistilor, nr1, spatiul din str. Caraiman devenind insuficient. Caminul internat va functiona in str. Caraiman nr.5, cladire proiectata si construita special cu aceasta destinatie.

Din 1985-1990 prin decretul 70 Liceul Industrial Busteni si Fabrica de Hartie trec la Ministerul Industriei Chimice si apartin de Centrala Industriei de celuloza, hartie, fibre sintetice si ambalaje Braila. Conducerea liceului a fost preluata in anii :

- 1985-1987 de : - prof. Rapcea C-tin –director; prof. Cardas George – dir.adj.; Ionita Aristir – contabil.

- 1987-1990 de : - prof. Grigorescu Maria-director; prof. Cardas George- dir.adj. Ionita Aristir – contabil

- 1990-1991 de : - prof. Rapcea C-tin –director; prof. Cardas George –dir.adj.; Ionita Aristir – contabil.

Dupa 1 februarie 1990 unitatea de celuloza si hartie trece la Ministerul Industriei Lemnului pana la 26 iulie 1990, liceul ramane patronat tot de Fabrica de Hartie( doar industria fibrelor artificiale Braila, Dej, Suceava, ramane la Ministerul Industriei Chimice. Unitatea trece, incepand cu septembrie 1990 la Ministerul Invatamantului, se numea ‘Liceul Industrial Busteni si conducerea a fost preluata de :

- prof. biologie –Rapcea Constantin –director- prof. matematica –Buruiana Petre – director adj.- contabil- Ionita AristirIncepand cu 1 ianuarie 1992 toate departamentele se unesc si formeaza

Ministerul Industriilor, si tot cu aceasta data, scoala trece sub patronatul Ministerului Educatiei si Invatamantului, iar in perioada 1991-1997 echipa de conducere a fost formata din:

- prof. de matematica –Buruiana Petre –director- prof. Fizica – Mihilescu Doru –dir. adj.- contabil – Stanciu GheorgheIn anul 1990 profesorii au deschis calea infratirii cu orasul Moisy –

Cramayel din Franta. Legatura cu acest oras a fost realizata prin intermediul domnului Lucian Stefanescu care a mijlocit organizarea unei excursii a profesorilor de limba franceza la Moisy Cramayel Franta.

Au urmat vizite reciproce, repetate, ale reprezentantilor Primariilor si Consiliilor Locale din cele 2 orase, in urma carora, s-au intarit relatiile de prietenie si colaborare, relatii care au pus baza infratirii oficiale din octombrie 1993 in Moisy-Cramayel din Franta, si in august 1994 la Busteni. Tot in anul 1994, la intalnirea primarilor celor doua localitati, s-au pus bazele unui lacas al

francofoniei in orasul Busteni, cunoscut sub numele Casa Romano-Franceza, lacas inaugurat in anul 1996. Pentru scoala lacasul reprezinta baza de documentare, sediul de intalnire al reprezentantilor celor doua orase, sediu de intalnire al elevilor din orasul Busteni si locul de sarbatorire a “Zilei francofoniei”.

In perioada 1997-1999 unitatea este sub patronatul Ministerului Invatamantului si este condusa de:

- prof. matematica Buruiana Petre –director- ing. Prof. Barboi Cristian – director adj.- contabili: Marciu Liliana si Stanciu GheorgheDin anul 1999 unitatea functioneaza sub denumirea de “Grup Scolar

Busteni”, sub patronatul Ministerului Invatamantului pana in 2001, iar apoi Ministerul Educatiei si Cercetarii. Aceasta pana la 1 septembie 2004, conducerea fiind asigurata de :

- prof. matem. Buruiana Petre –director- prof. chimie Dobrea Mirela – dir. adj.- contabil –Marciu Liliana

Prin Protocolul de predare- primire, incheiat in 31august 2000, intreaga baza materiala este predata Consiliului Local Busteni si scoala va fi administratorul acesteia. Valorile de inventar sunt cuprinse in protocolul anexat.Prin Ordinul de ministru (MEC) 4424/30.07.2004, scoala devine incepand cu 1 septembrie 2004, Grupul Scolar “Ion Kalinderu” nume ce constituie o amintire a devotamentului si abnegatiei de care a dat dovada Ion Kalinderu, administrator al domeniilor coroanei, caruia i se recunoaste meritul vis-a-vis de conceptia si calitatea lucrarilor efectuate la constructia Centrului Civic al orasului Busteni. Urmarindu-si permanent scopul procesului instructiv-educativ de a forma un tanar capabil sa faca fata ritmului rapid al modernizarii si dezvoltarii economiei de piata, scoala, prin dascalii sai si echipa manageriala reprezentata de :

- prof. chimie –Dobrea Mirela –director- prof. fizica – Tudor Gheorghe –dir. adj.

- contabil –Marciu Liliana, au pregatit in perioada 2004-2009 specialisti bine pregatiti profesional, oameni de valoare cu o personalitate distincta. Si toate acestea nu ar fi fost posibile, daca nu s-ar fi modernizat complet intreaga baza materiala,( scoala si camin internat, biblioteca sala de sport), modernizare ce nu a mai cunoscut precedent niciodata. Este meritul primarului orasului Busteni, ec. Savin Emanoil, care din 2004 –alaturi de Consiliul Local au situat invatamantul din Busteni ca prioritate, in dezvolatrea economica, social - cultural-artistica a orasului.

Inceputul anului scolar 2009-2010, ne-a mobilizat si mai mult, data fiind provocarea inaintata noua de Inspectoratul Judetean Prahova, prin inspectorul scolar general adj. Matei Gheorghe, de a demara demersurile legate de dobandirea titulaturii de Colegiul “Ion Kalinderu”.

Provocarea a avut la baza constatarile I.S.J.Prahova privind baza materiala, calitatea resurselor umane, a absolventilor nostri prin pregatirea lor profesionala si insertia lor pe piata muncii, relatiile de parteneriat deosebite cu toti partenerii educationali, rezultatele obtinute la concursuri zonale si judetene.

Daca la inceput de an scolar 2009-2010, eram sub patronatul MECI, din decembrie 2009 suntem sub patronatul Ministreului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, iar conducerea unitatii este incredintata:

-prof. Dobrea Mirela –director- prof. lb.franceza – Bobeica Alina –dir. adj.- contabil - Marciu Liliana –contabil, iar valorile cladirilor si bunurile

materiale la aceasta data ( finele anului 2009) sunt anexate prezentului istoric.Ne mandrim cu foarte multi absolventi bine pregatiti care-si desfasoara

activitatea in domenii cheie.Ne mandrim cu diploma de merit acordata la prima editie a “Galei

Directorilor” din Romania, decembrie 2006, diploma acordata ca urmare a situarii unitatii in primele cinci licee din jud. Prahova.

In ianuarie 2010 s-a inaintat la ISJ Prahova, documentatia in vederea atribuirii numelui de Colegiul “Ion Kalinderu”.

Documentatia a urmat solicitarii noastre cu nr. 4050/ 10.12.2009 catre ISJ Prahova avizata si de autoritatea locala ( in copie, anexata acestui document)

Documentatia ( aprobata in CP din 8.01.2010) a constat in constituirea si depunerea a trei bibliorafturi a caror structura era:

1. documente de identitate, planuri de scolarizare, dinamica si structura salariatilor si efectivul de elevi, calitatea elevilor, formarea continua si baza materiala (pentru anii 2005-2009);

2. activitatile metodico- stiintifice, scolare si extrascolare ale cvatedrelor si comisiilor metodice din scoala;

3. activitatile metodico-artistice, educative, scolare si extrascolare cu documentatii justificative.

In urma analizei Consiliului de Administratie al ISJ Prahova si MECTS s-a emis Ordinul MECTS nr. 3572/06.04.2010 (anexat) prin care unitatii i se aproba numele de Colegiul “I.Kalinderu” . Prin Ordinul MECT nr. 5770 /2006 cu modificarile si completarile ulterioare – Colegiul “I. Kalinderu” este recunoscut ca unitate cu personalitate juridica acreditata.

Iata de ce suntem mandrii ca rezultatele noastre au convins autoritatile abilitate sa le analizeze; deasemenea, aceasta ne obliga la o analiza si desfasurare a activitatii didactice la cote mai inalte. Continuam ceea ce am inceput de-a lungul anilor, in special dupa 2004 si recompensam astfel eforturile Comunitatii si Autoritatii Locale, parintilor si elevilor, celorlalti parteneri educationali, primarului Savin Emanoil, exemplu de daruire si profesonalism pentru orasul Busteni.

ION KALINDERU – O PERSONALITATE CU VOCAŢIE DE CTITOR

MOTTO : Poartă cu tine setea de cunoaştere, iubeşte-ţi şcoala şi învaţă să îi respecţi pe cei care o servesc !

S-a născut în 28 decembrie 1840 în Bucureşti, ca fiu al unei familii de latifundiari. După studii prelungite la Bucureşti şi Paris îşi începe activitatea ştiinţifică după susţinerea tezei de licenţă in Drept la Paris în 1860 şi ajunge membru al Academiei Romane din 11.03.1893. În 1884, la propunerea lui I. Brătianu se instituie Administraţia Domeniului Coroanei şi el este numit în funcţia de prim administrator şi avocat, funcţii ce le îndeplineşte până la moarteŞ 11 decembrie 1913, când a fost înlocuit de

Barbu Ştirbei. In această calitate, se dovedeşte a fi un bun gospodar, propunându-şi, dar şi reuşind ca aceste domenii să constituie un adevărat model pentru zona noastră (a asigurat o viaţă civilizată ţăranilor care le lucrau, el se specializase în Germania ca inginer arhitect şi se bucura de o aleasă reputaţie din partea casei regale).

Era un gentilom, în care regele Carol avea cea mai mare încredere şi care avea să joace un mare rol în tinerele noastre vieţi.

El muncea din dragoste şi era neretribuit, de aceea era tratat cu multă preţuire de către regele lui. Deoarece lui Kalinderu îi plăceau onorurile regale, unchiul totdeauna găsea mijlocul să-l aibă în suita sa, în împrejurările mai de seamă. Cu toate că era neîndoios un om de ispravă şi plin de bune însuşiri, Ion Kalinderu era totuşi o făptură, care însufleţea cu o putere neînvinsă creionul unui caricaturist. Era mic, rotunjor, cu barba tunsă scurt şi cu un nas de proporţii pronunţat mitice avea în unul din ochi o sclipire vicleană, care arăta o deşteptăciune din cale afară de ageră.

Ion Kalinderu era credincios, devotat şi neobosit la muncă, dar totodată, era deplin încredinţat de bunele lui însuşiri şi aceasta îi dădea o

înfăţişare încrezută şi mulţumită de sine, ce era o înceată ispită pentru caricaturişti.

« Nando (Ferdinand) simţea pentru el în acea vreme, un ciudat amestec de afectuoasă recunoştinţă şi de sfială oarecum îngrijorată, căci Kalinderu, în pantaloni scurţi era în adevăr o arătare de neuitat şi trebuie să mărturisesc că părea mic de tot, în acest cadru feudal, dar era din cei ce se simt în largul lor oriunde s-ar afla. Îşi purta , ca să zic aşa, însemnătatea cu sine, peste tot, astfel încât chiar la Windsor se găsea ca la el acasă şi era în adevăr nostim să vezi pe măruntul gentil om foarte mulţumit de sine prinzând toate cu privirea, cântărind, judecând, luând măsura oamenilor şi a lucrurilor, cu acel ochi mic, pătrunzător, aproape viclean. A fost o clipă fără seamăn în viaţa lui Kalinderu, când fu prezentat legendarei bătrâne doamne ce era Regina Marii Britanii şi a Irlandei şi Împărăteasa Indiei (Regina Victoria, bunica Mariei dinspre tată ). Cu toate că mi s-au şters din minte toate întâlnirile dintre bunica şi unchiul, văd încă pe administratorul domeniilor regale ale României, plecându-se să sărute mâna Majestăţii Sale Regale şi Imperiale. Chiar în acel moment fără pereche, ochiul lui Kalinderu rătăcea prin toate părţile, temându-se parcă să nu-i scape ceva. Nu se poate închipui un contrast mai mare, decât cel dintre Ion Kalinderu şi gentilomul de serviciu pe lângă Regina Angliei, înalt, slab, chiar uscăţiv, şi purtându-şi întotdeauna costumul cu o neasemuită corectitudine.

Kalinderu însă, nu se dădea bătutş nimic nu putea să-i zdruncine mulţumirea de sine, iar când îşi lipea monoclul de ochi, pentru a putea privi de aproape comorile de la Windsor, vechi de mai multe veacuri, o făcea cu aerul de superioritate al unui cunăscător, al unui om care se pricepe la colecţiile de preţ, căci doar şi el, Ion Kalinderu, se îndeletnicea cu înfăptuirea unui muzeu menit să fie dăruit ţării, după moarte, astfel încât, numele lui să treacă posterităţii »

Din « Povestea vieţii mele » Regina Maria, vol.I, pg.243“Exploatarea moşiei respective se realizează pe baze ştiinţifice,

folosind specialişti aduşi din Germania, Elveţia, dar şi români pricepuţi în cultura pământului şi alte meserii. Au fost construite şcoli pentru copiii din satele unde se aflau Domeniile Coroane, locuinţe pentru administratori şi personalul de servicii, s-au înfiinţat ateliere, biblioteci, dispensare”.

Din “Istoria României în timpul celor patru regi 1866-1947”- Ioan Scurtu –Carol I vol.I, pag129-173.

Cum o parte din munţii şi pădurile adiacente localităţii Buşteni aparţineau Domeniilor Coroanei, Ion Kalinderu s-a implicat cu

seriozitate în dezvoltarea edilitaro- gospodărească, fiind primul ctitor al modernizării sale.

Munca făcută cu mare professionalism şi înaltă răspundere patriotică a făcut-o voluntar,fără nici o retribuţie materială, fapt pentru care în faţa regelui Carol I s-a bucurat de toate onorurile.

Între anii 1884-1889 din dispoziţia regelui Carol I (1866-1914) care cedează din moşia sa, din zona Caraimanului satului Buşteni o mare suprafaţă de teren, el construieşte Centrul Civic pe ambele părţi ale Bulevardului Carol I între gara CFR şi bariera CFR.

Din acest ansamblu (ce se păstrează şi astăzi mai mult de 60%) făceau parte toate cele 6 vile din lungul căii ferate, printer care Vila Elena în care funcţionează astăzi Poliţia, Casa Româno-Franceză, Casa Vânătorilor, (ce mai păstrează semnul heraldic al “vânătoarei”) azi închiriată de Primărie, şi cele 2 vile din dreapta şi din stânga barierei CFR(prima vilă de lângă gară era un canton silvic).

Pe partea opusă se păstrează, bine conservate “Hotelul Buşteni” impunătoare clădire pentru vremea aceea construită în 1885 , în prezent Primăria oraşului, care sub domnia lui Carol al II-lea a fost “Hotelul scriitorului” iar după 6 septembrie 1940 Sediul Administraţiei domeniului Coroanei. După 1947 adevenit sediul Consiliul Popular şi după 1990 primărie.

Şcoala Primară Mixtă (1887) mistuită de flăcări chiar in anul centenarului, refăcută a devenit Casa de Cultură a oraşului.

Biserica Domnească cu hramul “Naşterea Maicii Domnului şi Pururi Fecioară Maria” este o adevărată bijuterie pe Valea Superioară a râului Prahova a cărei construcţie a fost susţinută cu abnegaţie de Ion Kalinderu.

Banca “Gheorghe Lazăr” care era şi societate culturală amplasată pe locul unde astăzi funcţionează Complexul muncitoresc (croitorie, cizmărie, frizerie etc) din 1968 pe locul actualului hotel Caraiman, era Primăria şi Vila în care funcţionează Administraţia Domeniului Coroanei. De asemenea tot din Centrul Civic construit de Ion Kalinderu, făceau parte şi toate vilele din Aleea Kalinderu, mai preţioase şi mai cochete, astăzi Şcoala şi Sanatoriul Balneo Climateric Buşteni.

Din parcul de sub panta împădurită cu yade (larix deciduoa) şi pini mediteraneeni, nu a mai rămas decât 1/3 sau poate mai puţin. La piciorul pantei în faţa unei fântâni, în 1945 în amintirea celui ce poate fi considerat pe drept unul din ctitorii Buşteniului, după Regele Carol I şi fraţii Carol şi Samuel Schiel, s-a amplasat un bust din bronz, opera sculptorului bucureştean Oskar Spathe pe care scria :

ION KALINDERU28 –XII-1840—11-XII-1913

ADMINISTRATORULDOMENIULUI COROANEI

1884 – 1913Acest bust a fost demolat după 1947, şi printr-o împrejurare

fericită a fost recuperat din mâna hoţilor ce vroiau să-l transforme în cazan de ţuică. A fost adăpostit în siguranţă în holul Casei de Cultură a oraşului Buşteni, în prezent el se găseşte amplasat aici la noi, în curtea Grupului Şcolar Buşteni, care, începând cu 01 septembrie 2004 se numeşte Grupul Şcolar „Ion Kalinderu”.

Tot lui Kalinderu i se datorează primele lucrări de regularizare a albiilor râurilor, amenajarea unor căi de acces spre zona alpină. Pe versantul pitoresc al Caraimanului el a avut ideea amenajării unei poiene (construirea unui chioşc, unde vara cânta o fanfară pentru delectarea turiştilor). Nu întâmplător, poiana respectivă îi poartă şi azi numele. Omul de ştiinţă Kalinderu s-a ocupat de progresul ţărănimii, scriind pentru aceştia cărţi de popularizare, privind: creşterea albinelor, a viermilor de mătase, pomicultura şi creşterea viţei de vie. In continuare voi prezenta activitatea deosebita pe care a avut-o de organizator, constructor de scoli noi, si dotarea lor cu ateliere pe Domeniile Coroanei si activitatea lui sustinuta de ridicare a rolului invatatorului; pentru formarea generatiei noi la un inalt nivel stiintific si prestigiu moral.Din “Tabloul localurilor de scoli construite de administratie Domeniului Coroanei pe domeniile ce-i apartine”, tiparit in 1891, pag.III rezulta ca s-au construit 27 de scoli, dotate cu diverse ateliere, ca: dogarie, tamplarie,. Strungarie, reparatii diverse, franghierie, cosuri de rachita, palarii de paie, etc. Toate scolile erau duble, cu localuri separate, pentru fete si baieti. De asemenea erau angajati “personal invatatoresc”. Pentru construirea acestor scoli si dotarea lor s-au cheltuit 334000 lei. In acea perioada salariul mediu lunar era in jur de 100 lei (anexa copie dupa “ Tabloul” III, xeroxat dupa exemplarul Bibliotecii Academiei Romane).Ion Kalinderu a purtat o grija deosebita scolilor aflate pe Domeniul Coroanei, cheltuit sume uriase pentru mentinerea in stare de perfecta fuctionare a lor si perfectionare atat a invatamantului cat si a personalului didactic.In fiecare an erau ajutati cu imbracaminte, carti

copiii nevoiasi, iar in instructiunile pe care le da invatatorului insista sa descopere copiii cu aptitudini deosebite (sa-i stimuleze).Dam mai jos pag.4 din “Tablou” in care sunt aratare realizarile administratiei. Sumele trecute mai sus reprezinta numai prima cheltuiala de cladiri, administratiune si a mai luat insa si sarcina:

1. De a intretine in buna stare localul si materialul scolii; agentii ei sunt indatorati a semnala in fiecare an trebuintele ce le constata si reparatiile si ameliorarile,ce se executa in timpul vacantelor.

2. Toate scolile sunt inzestrate cu o mica biblioteca care se sporeste treptat in fiecare an prin trimiterea de noi carti.Ele servesc unele la tinerea la curent si perfectionarea invatatorului, altele la citirea in clasa sau acasa pentru elevi.

3. Toate localele ridicate de administratia Domeniului Coroanei sunt asigurate pe spatele ei in contra pericolelor de incendiu.

4. Pentru ca am pus la dispozitia invatatorului tot ce-I trebuie pentru a preda cantul (ca armonium, manuale, note) gimnastica, lucrul manual.Nu lipsim de cate ori vedem un progres realizat in una din aceste directiuni a incuraja telul lor prin ajutoare sau subventii.

5. Am angajat tot pe spatele administratiei noastre maestrii care vin a initia si a dirija la inceput pe invatatorii care nu au inca cunostiinta de lucru manual si la organizarea atelierelor scolare.

6. In toti anii la inceputul cursurilor, invatatorii ne prezinta elevi lipsiti de mijloacele si trebuintele lor.Acestia sunt ajutati cu carti si cu imbracaminte.

Agentii nostril sunt indatorati a ne face un rapor trimestrial asupra mersului scolilor in ocolul lor si asupra trebuintelor ce s-ar ivi si ajutorului ce le putem da.Le-am trimis circulari speciale, pe care le-am adus si la cunostiinta personalului didactic pentru a le arata pretul ce-l punem asupra invatamantului,cantului,.gimnasticei,deprinderilor manuale,frecventarii bisericii,formarea corurilor etc.insarcinandu-i a pune in vedere invatatorilor, ca le punem la dispozitie tot ce le trebuie pentru aceasta.Ion Kalinderu analizeaza starea invatamantului primar, urban si rural in judetele Regatului Romaniei, in anul 1891.Pentru examplificare,putem cita pag.354-355 din “Tabloul”, unde, la pozitia 12, Comuna Predeal, cu satele : Predeal,Azuga, Busteni, Poiana Tapului, sunt date exhaustive despre numarul copiilor de varsta scolara, cati copii urmeaza scoala,in ce sate sunt scolile, ce

distanta maxima au copiii pana la scoala, din ce sunt construite scolile, cat au costat scolile, suprafata lor in metri (a salilor de clasa), starea salilor de clasa, daca sunt dotate cu terenuri agricole (anexa pag. 354-355).In continuare vom arata indemnul catre invatatori si sperantele pe care acesta si le punea in ei in carticica a 8a din Biblioteca Populara a Administratiei Domeniului Coroanei (patronata de el)cu titlul “Rolul Invatatorului in formatiunea generatiilor noi” publicata in 1896 I.Kalinderu spune : “Daca invatatorul sau invatatoarea inteleg insemnatatea si sfintenia ei, este de a arunca o samanta care nu se poate san u dea roadele cele mai frumoase.Va dezvolta in aceste suflete curate iubirea binelui si dezgustul raului”.Invatatorul are “teribila raspundere de a face din copil un cetatean folositor sau primejdios patriei”.Totodata ei sunt generatia menita sa reinnoiasca societatea , umpland golurile si aratand lumii daca face cinste sau necinste veacului.Deoarece invatatorul este parintele sufletesc al scolarului si “cum spiritul este superior materiei, puterea invatatorului asupra copilului o depaseste pe aceea a tatalui si a mamei,caci daca acestia stapanesc copilul prin inima, dascalul il stapaneste prin inima si mai cu seama prin stiinta, acea carma cu care indreapta mersul copilului pe marea acestei lumi, plina de atatea furtuni”.El compara invatatorul cu gradinarul de plante umane, pe care acesta trebuie sa le ajute spre a cadea sub vantul patimilor si presiunea exemplelor rele.Trebuie ca dascalii sa cunoasca instinctele scolarilor spre a le dezvolta pornirile bune si a le inlatura pe cela rele, care uneori isi au germenii chiar in parinti.Trebuie ca dascalul sa indeparteze acele principii primejdioase cu care copilul vine din mediul de viata.Invatatorii trebuie sa studieze permanent pentru a-si intelege “sfintenia menirii sale” si sa o implineasca cu tactul si atentia ceruta,fiind numit al doilea parinte al copilului.O calitate principala a invatatorului este aceea de “a se pune la nivelul scolarului, astfel ca sa poata fi inteles”.Trebuie sa aiba o comportare placuta si amabila, sa dobandeasca prietenia scolarului, astfel ca acesta sa nu-l mai asculte ca pe un superior, ci ca pe un prieten, si scoala devine o casa parinteasca, unde copilul asculta un tata iubit si pentru care are respect si care-I da mai multa placere decat stiinta”.Invatatura devine sub bagheta unui invatator bun o petrecere sau o calatorie placuta in prezent si de mare folos in viitor.Exista totusi firi pe care un dascal, oricat de intelligent, devotat si cult, le va inlesni

invatatura, dar firea sa se va manifesta mai tarziu,din care cauza se impune staruinta din partea invatorului si chiar pedepse, spre a indrepata pe cei indaratnici.Daca se intalneste vreun scolar cu mijloace intelectuale mult mai mari si la care se vede dorinta de stiinta “este o sfanta datorie pentru invatator sa dea acelui copil o invatatura deosebita si sa se sileasca sa dezvolte germenii fericiti(depusi de Creator)in acel copil.Domeniile Coroanei “vor putea fi informate daca se afla vreun tanar dotat spre a fi dusi la scoli inalte, deoarece si Pasteur era copil de oamnei saraci si a fost unul din savantii binefacatori ai omenirii”.El indeamna pe invatatori sa creeze:”barbati care sa lumineze si sa moralizeze pe semenii lor si sa lase viitoarelor neamuri nume respectate si binecuvantate.

„A încercat să facă şi carieră din scris, publicând un studiu despre „Purtarea bărbii la români”, carte care a stârnit foarte multe ironii în presa vremii. Dintre lucrările ştiinţifice mai importante, menţionăm :”Studiul asupra legilor celor 12 table ale Romei” (1888), „Viaţa în municipiul Pompei” (înainte de a fi distrus de vulcanul Vezuviu), publicată în 1890; „Din viaţa română” (1903) etc. L-a însoţit pe regele Carol I şi pe principele Ferdinand la Londra în 27-30 iunie 1892, în calitate de administrator al Domeniilor Coroanei, ca cel mai mare demnitar al curţii (demnitatea de mareşal a fost vacantă până în 1900) şi membru al suitei regale. Sprijină demersurile de încheiere a căsătoriei dintre principele de Hohenzoller –Sigmaringen şi principesa Maria, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi fiica ducelui Alfred de Edinburg şi Saxa – Coburg. Primeşte cu această ocazie ordinul Jartierei, în cadrul unui ceremonial descris în „Povestea vieţii mele” de viitoarea regină a Romăniei. La Peleş, una dintre camerele de al etajul I al castelului poartă numele său”.

S-a numărat printre membri Comisiunii Monumentelor Istorice fiind preşedintele acesteia şi al Societăţii Regale de Geografie în anul 1895. În anul 1893 donează Academiei Române Averea mobilă şi imobilă şi trei miloane de lei, moştenită din partea lui Ion şi a Elenei Otteţeleşanu pentru înălţarea unui internat de fete. Este remarcabilă stăruinţa şi intuiţia sa, fără de care proiectul gândit de Ioan Otteţeleşanu nu ar fi prins viaţă. Pe 15 septembrie 1894 are loc primul examen de admitere la noua şcoală, iar în 18 octombrie, în prezenţa mai multor personalităţi ale vremii, Institutul îşi inaugurează în mod oficial activitatea. În urma acestui episod, de altfel mai puţin cunoscut, a rămas o amplă monografie scrisă de Ioan Slavici, in care este descrisă activitatea ca dintr-o şcoală în adevăratul sens al cuvântului, în care

elevele admise, beneficiau de ceea ce astăzi numim burse de studiu. În fiecare an erau primite 15 eleve care în mod obligatoriu proveneau din familii sărmane. Programul de studii, se desfăşura pe parcursul a 5 ani şi cuprindea discipline ca: religie, limba română, istorie, geografie, aritmetică, noţiuni de chimie, botanică, zoologie, ştiinţele morale, fizică precum şi teoria croitoriei şi mai ales teoria chivernisirii casnice. Deprinderile practice erau structurate pe secţiuni. În bucătărie fiecare elevă lucra câte 3 zile la 4 săptămâni, iar elevele din anul de practică făceau toate conservele alimentare şi prăjiturile de sărbători. O altă secţiune era cea a atelierului de croitorie şi ţesătorie.

“ 1879, 21 ianuarie Ion Kalinderu este trimis pentru a notifica proclamarea Independenţei României la Berlin şi comunică domitorului Carol I, că guvernul german condiţioneză recunoaşterea Independenţei de stat de punerea în aplicare de către statul roman a art.44 al Tratatului de la Berlin şi de modul soluţionării problemei răscumpărării căă-ferate Roman-Bucureşti-Vârciorova de la “Societatea acţionarilor”, controlată de Consorţiul bancar Bleichroder şi Hansemann”. Din “Istoria României în date “- Ed. Enciclopedică Bucureşti 1992.

Înainte de trecerea lui în eternitate, a lăsat cu limbă de moarte ca imobilul din Bucureşti să fie transformat în muzeu, menit să adăpostească întreaga lui colecţie de artă, întocmită cu multă pricepere şi menită să-l treacă în posteritate. În luna mai a anului 1916, moştenitorii, respectând testamentul a înfiinţat Muzeul Kalinderu, instituţie care avea în patrimoniu 3500 piese de pictură românească şi europeană, sculptura grafică, artă decorativă şi lucrări de artă orientală, care în anul 1944 a fost avariat de bombardamentele anglo-americane, dardistrugerea definitivă a patrimoniului a fost înfăptuită de regimul communist.

Dintre lucrări se mai păstreză 2256 de piese expuse în galeriile MNAR.

În şedinţa de govern din 8 septembrie 2005 se decide reînfinţarea muzeului “Ion şi dr. Nicolai Kalinderu”, unitate fără personalitate juridică, care funcţionează ca o secţie a Muzeului Naţional de artă a româniei. În imobilul afferent muzeului Kalinderu au funcţionat, de-a lungul timpului:

- Institutul de Arte plastice”Nicolae Grigorescu”- Numirea artiştilor Plastici din RomâniaÎn prezent muzeul se află sub administrarea Muzeului Naţional

de Artă Contemporană.

IMNUL COLEGIULUI “ION KALINDERU”

La poală de codru verde o mândră şcoală se vede;

Întri-n ea, vei fi mai blând, cald în suflet şi în gând.

Aici binele se-nvaţă şi drumul frumos în viaţă;

Caraimanul o veghează, crucea sfânt-o luminează

Avem azi un privilegiu, căci a devenit colegiu.

Să-i fii elev e-o mândrie, deci cântăm cu bucurie:

Kalinderu – şcoală nouă, să fii mereu ca o floare-

Succese nenumărate, rezultate minunate!

Profesorii Colegiului de-a lungul anilor...

PERFORMANTE SCOLARE 2009-2010

Nrcrt.

Nume si prenume elev

Clasa Disciplina/Specialitatea

Rezultatul obtinut

1. Lazaroiu Andreea

XI A Lb. romana Mentiune Judetean

Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul II Judetean

Olimpicii cunoasterii – lb.romana

Locul III Judetean

2. Ilie Alina XI B Lb. romana Mentiune JudeteanOlimpicii cunoasterii – lb. romana

Mentiune Judetean

3. Dumitru Camelia

XII A

Lb. romana Mentiune Judetean

4. Tanase Andra

XA Psihologie Mentiune Judetean

Fizica Mentiune Judetean 5. Radulesc

u Andreea

XA Biologie Mentiune Judetean

Olimpicii cunoasterii – matematica

Locul III National


Locul II Judetean

6. Diaconescu Andra

IXA Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul I National

7. Necula Demis


Locul II Judetean

8. Petrescu Georgiana

IXC Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul III Judetean

9. Rotaru Ioana Irina

XIC Concurs interdisciplinar Locul III Judetean

10. Bobea Georgiana

XII CRP

Concurs interdisciplinar Locul III Judetean

11. Borcaeas Elisabeta

XIC com pl

Concurs pe meserii Mentiune Judetean

12. Ivan Catalin

XIC compl.


13. Megelea Mihai

XIB compl.


14. Gheorghe Adriana

XIB compl.


15. Dumitru Georgiana

XIB compl.


16. Topliceanu Cosmin

XIA Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul II Judetean

17. Lupoiu Robert


Locul I National

18. Gatej Raluca


Locul I National

19. Dracea Beatrice


Locul I National

20. Dinca Ana Maria

XA Olimpicii cunoasterii – matematica

Locul III National


Locul II Judetean

21. Licu Madalina


Locul III National


Locul II Judetean

22. Tudor Georgiana


Locul III National

23. Stanciulescu Lavinia


Locul III National

24. Pulez Ana


Locul III National

25. Burlacu Raluca


Locul III National


Locul II Judetean

25. Burlacu Madalina

XB Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul II Judetean

27. Dinca Nicoleta


Locul III National


Locul II Judetean

28. Schiopu Anca


Locul II Judetean

29. Nedelcu Georgiana


Locul II Judetean

30. Turcu Ana


Locul II Judetean

31. Herghelegiu Bianca


Locul II Judetean

32. Ezaru Bianca


Locul II Judetean

33. Constantin Ionut


Locul II Judetean


Locul II Judetean

34. Corbu Narcisa

XIC Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Locul II Judetean

35. Craciun Adelina


Locul II Judetean

46. Matei Florina


Locul II Judetean

37. Afloarei Andra


Locul II Judetean

38. Cojanu Ana


Locul II Judetean

39. Lazar Andrei


Locul II Judetean

40. Barlica Denisa


Locul III Judetean

41. Petrescu Eveline


Locul III Judetean

Olimpicii cunoasterii – lb.romana

Mentiune Judetean

42. Voinescu Georgiana


Locul III Judetean

43. Cirloganu Alemao


Locul III Judetean

44. Gheta Catalin


Locul III Judetean

45. Badoiu Mihai

XI A Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Mentiune Judetean

46. Iosif Daniel

XI A Olimpicii cunoasterii – lb. franceza

Mentiune Judetean

47. Ciobanu Iulian


Mentiune Judetean

48. Echipa fotbal

Ed. fizica Locul I Judetean

49. Moldovean XI B Olimpicii cunoasterii – Mentiune Judetean

u Georgiana

lb.romana

Galerie foto

Viata la căminLa vârsta când adolescenta începe timid să-ti facă simtită

prezenta, în acea perioadă a semnelor de întrebare, a exaltărilor neasteptate urmate de scufundări la fel de bruște în apele tulburi ale tristetii, ei bine la această vârstă viata mea a intrat pe un făgas care avea să declanseze în mine o maturizare timpurie.

Studiile m-au adus undeva nu foarte departe fizic de casă dar la infinit de multi kilometri de confortul si linistea căminului părintesc. Aveam să

descopăr traiul la internatul liceului, adică viata pe cont propriu, în peisajul căreia părintii nu mai reprezentau unica referintă, ci doar o

aparitie episodică la final de săptămână. Cum as putea descrie în cuvinte socul unui copil atasat de părinti (în special de mama, care ocupase

dintotdeauna locul celei mai bune prietene, sfătuitoare, complice chiar), si ruptura de tot ceea ce însemnă echilibru, armonie, căldura părintească,

într-un cuvânt familie ?

De la visurile despre o neîntreruptă vacantă la munte, acolo unde mergeam doar în vizită cu anumite ocazii festive si încercam să cuprind cu privirea, să-mi întipăresc în minte pentru cât mai mult timp culmile albe si obraznice, când inspiram cu sete mirosul de brad al pădurilor, aerul proaspăt si tare care îmi întepa nările, am ajuns curând să tânjesc după căsuta modestă de la tară, după curtea plină de animale si grădina cu flori de sub pervazul ferestrei mele.

Desi prietenoasă, lumea în care am pătruns, m-a pus în situația de a-mi schimba radical modul de viată. Regulile precise ale traiului în comun, ritmul predefinit al existentei în acest cadru nou, disciplina nu doar exterioară ci si interioară au conturat diferite laturi ale personalitătii mele în dezvoltare.

Traiul la camin a dat o nouă dimensiune vietii mele: aici am constientizat adevărata valoare a timpului care nu mai poate fi dat înapoi, a prietenilor care te sustin nu doar la bine ci si la rău si a banilor. Am aflat astfel că putin înseamnă de fapt foarte mult. Am devenit propriul meu contabil, am descoperit importanta analizării tuturor posibilitătilor si a deciziilor nepripite. Am primit nenumărate lectii de viată de la colegii si prietenii mei, am aflat că un zâmbet poate ascunde lacrimi si invers, mi-am înfrânat pornirile egoiste (specifice copiilor care sunt singurii beneficiari ai atentiei părintilor) si am ajuns în timp să privesc căminul ca pe a doua casă. Astfel încât astăzi pot afirma cu tărie: căminul este adevărata scoală a vietii! Unii promovează cu succes, alții se pierd pe drum, dar nimeni nu uită niciodată experientele care ne unesc! În fond noi cei de aici nu suntem decât o mare familie !

PLANUL DE ŞCOLARIZARE

I. LICEU – (CICLUL INFERIOR) CLASA a IX a 3 clase

A. FILIERĂ TEORETICĂ 2 clase

1. Profil REAL, Specializarea : Matematică-Informatică intensiv engleză

1 clasă

2. Profil UMAN, Specializarea : Filologie 1 clasă

B. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ 1 clasă

1. Profil TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Specializarea :Tehnician în turism

1 clasă

II. LICEU – (CICLUL SUPERIOR) CLASA a XI a 3 clase

A. FILIERĂ TEORETICĂ 2 clase

1. Profil REAL, Specializarea : Matematică-Informatică 1 clasă

2. Profil REAL, Specializarea : Ştiinţele naturii 1 clasă

B. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ 1 clasă

1. Profil SERVICII, Specializarea :Tehnician în turism 1 clasă

III. LICEU – CURS SERAL CLASA a XI a COMPLETARE 1 clasă

1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Ospătar (chelner) vânzător în unităţi de alimentaţie

1 clasă

IV. LICEU – CURS SERAL CLASA a XII a RP 1 clasă

1. Calificare: Tehnician în gastronomie 1 clasă

V. AN DE COMPLETARE CLASA a XI a 2 clase

1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Ospătar (chelner) vânzător în unităţi de alimentaţie

1 clasă

1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Bucătar 1 clasă

VI. RUTA PROGRESIVĂ CLASA a XII a 3 clase

A. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ 3 clase

1. Profil SERVICII, Calificarea :Tehnician în hotelărie 1 clasă

2. Profil SERVICII, Calificarea :Tehnician în gastronomie 2 clase

ANUL ŞCOLAR 2010-2011

Staţiunea Buşteni aşezată la altitudinea medie de 850m, la poalele Munţilor Caraiman, pe malurile râului Prahova atrage anual mii de turişti. Pe timp de vară staţiunea este punct de plecare pentru numeroase trasee montane. Babele şi Sfinxul, datorită telescaunului sunt doar la 13 minute, iar fructul unei plimbări relaxante este Cascada Urlătoare. Iarna aici durează din decembrie până în aprilie, perioadă în care funcţionează 11 pârtii de schii şi sunt şi trasee îndrăgite de iubitorii de schi extrem. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, staţiunea a fost locul unor confruntări militare. În amintirea tuturor eroilor căzuţi a fost construită o cruce înaltă de 25 m. Monumentul ridicat la iniţiativa reginei Maria se află pe un vârf secundar al munţilor Caraiman, la altitudinea de 2291m. Construcţia a durat 3 ani, materialele au fost urcate de nişte tineri în rucsaci ajutaţi de măgari. Se mai poate vizita casa scriitorului Cezar Petrescu, construită în 1918, castelul prinţului Gheorghe Cantacuzino din 1911, Biserica Domnească, din 1889, ctitorie a regelui Carol I şi a reginei Elisabeta.

Dacă ai coborât vreodată în gara Buşteni, dacă ai rulat automobilul pâna aici, dacă eşti un împătimit al muntelui sau un simplu evadat al oraşului, recunoaşte, dorinţa de a repeta gestul s-a născut încet dar sigur în tine. Mareţia şi dramatismul muntelui fascinează, subjugă şi incită fiinţa mărunta - omul - pusă faţă în faţă cu perfecţiunea naturii. Stând mic la fereastra trenului ce "curge" în felul lui pe Valea Prahovei care şi-a săpat drum prin piatră, accept

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://img.webme.com/pic/c/centru-de-informare-turistica-busteni/siglabustetenidecupata.jpg&imgrefurl=http://www.centru-de-informare-turistica-busteni.page.tl/&usg=__ZPHon1svJ8VwoCDoh6CCQlg54wQ=&h=600&w=400&sz=23&hl=ro&start=8&zoom=1&um=1&itbs=1&tbnid=3BlvpRDbjK8uyM:&tbnh=135&tbnw=90&prev=/images%3Fq%3DPRIMARIA%2BBUSTENI%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26tbs%3Disch:

provocarea versantului rece şi sfidator al Bucegilor, ştiind că sus există ceva ce merită îndrazneala ta: Platoul Bucegilor, ca un cadou ce ţi se oferă, şi nu şti dacă îl merţi.

Brosura Colegiului Ion Klalinderu 2011

Documents

Transcript of Brosura Colegiului Ion Klalinderu 2011