"Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi,

dar sporeşte calitatea celor buni."

CICERO

Vinul asociat

preparatelor de tip

fast-food

Aripioare / copane de pui / gujoane - (necondimentate) – vin alb, sec sau demisec, cu aciditate ridicată, tânăr, vegetal (Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Crâmpoşie Selecţionata) sau un roze tânăr (Fetească Neagră, Merlot).

Aripioare / copane de pui / gujoan (condimentate) – vin alb, sec

sau demisec, cu aciditate ridicată, tânăr, cu tentă aromatică şi condimentată (Gewurtztraminer, Pinot Gris, Riesling) sau un roze cu tentă condimentată, mai extractiv (Shiraz, Cabernet Sauvignon)

Şaorma de pui – mai dificil de asociat datorită multiplelor

ingrediente, în principiu cu un vin alb, nu foarte acid, cu extract puternic şi aromat (cupaje ce conţin Sauvignon Blanc, Fetească Albă sau Regală, Riesling).

Peste (filetat, pane) – vin alb, sec sau demisec, tânăr, floral

(Fetească Albă, Chardonnay, Sauvignon Blanc).

Hamburger de vită – vin roze, sec, puternic, eventual cu fracţie baricata, sau roşu sec, tânăr nebaricat, cu corp mediu (Fetească Neagră, Merlot).

Kebab din pui - vin alb, mai puţin acid, floral, sec sau demisec

(Sauvignon Blanc, Fetească Albă).

Kebab din vită – cupaje roşii seci, tinere, ce pot cuprinde soiurile Cabernet Sauvignon, Shiraz, Merlot, Fetească Neagră.

Ce să facem pentru a

absorbi cât mai puţin

alcool în organism?

Orice băutură alcoolică este recomandată cu moderaţie. Efectele neplăcute şi dăunătoare ale alcoolului pot fi diminuate dacă ştim cum să bem. Alcoolul este absorbit în organism în principal prin tractul digestiv superior şi prin respiraţie. Odată ajuns în stomac, mare parte din alcool este descompus. Iată aşadar câteva sfaturi (raportate la o cantitate constanţa de alcool):

beţi apă între înghiţiturile de băutură alcoolică mâncaţi întotdeauna înainte de a bea încercaţi să terminaţi masă cu ceva gras. Va acţiona că un strat

protector al absorbţiei de alcool după ce aţi băut, consumaţi dulciuri sau fructe dulci beţi distilatele care se pretează (vodka, etc) cât mai reci (chiar şi

minus 20 de grade Celsius) beţi distilatele în înghiţituri mari, unitare, dar rare. Evitaţi să

sorbiţi puţin câte puţin (mai ales distilatele) deoarece veţi creşte durata prezenţei lor în zona de absorbţie

Factori care influenţează major gustul vinului

Transportul. De multe ori, vinul este transportat în condiţii necontrolate de temperatura. În mijlocul verii, vinul transportat astfel poate ajunge la peste 40oC, iar iarnă poate chiar îngheţa uşor, când temperatura din interiorul mijlocului de transport poate ajunge aproape de -10oC. Recomandarea este de a se folosi mijloace de transport cu temperatura controlată în cala de marfă. Temperatura de serviciu. Temperatura de păstrare a vinului în pivniţă de zi (a salonului) trebuie să fie puţin mai mică (cu 2 – 4oC) decât temperatura la care trebuie consumat vinul. Se recomandă să fie cu 2oC pentru serviciul în interior şi cu 4oC pentru serviciul exterior estival (terase, plajă, piscină – vara). În timpul servirii în pahar şi în primele minute după, vinul poate creşte în temperatura cu 2 – 4oC. Este cunoscut faptul că aromele sunt evidenţiate optim la o anumită temperatura pentru fiecare tip de vin, numită temperatura de consum. O temperatura inferioară va limita evaporarea substanţelor aromatice, pe când o temperatura superioară va grăbi această evaporare, “dezbrăcând” vinul din pahar de arome. Aşadar, temperatura de păstrare este mai mică decât temperatura de servire, care este mai mică decât temperatura de consum. Aerarea. Marea majoritate a vinurilor roşii necesită aerare, unele mai mult, altele mai puţin. În principiu, vinurile tinere şi cele foarte vechi, aflate la punctul maxim al evoluţiei lor, necesită o aerare mai scurtă. Aerarea se face trecând vinul prin dispozitive speciale (aeratoare, pâlnii de aerare etc), carafand succesiv vinul ori decantandu-l o singură dată cu mai mult timp înainte de a fi consumat. Contactul cu aerul “dezleagă” buchetul vinului, eliberând substanţele volatile. De aceea, o supra-aerare lasă vinul fără o parte din buchet, pe când lipsa aerării face că vinul să rămână “închis” sau “legat”, este cel care determina tipul şi durata aerării la fiecare vin, şi ajustează aceste detalii de servire periodic (1 -2 ori pe an). Paharele. Fiecare tip de vin este recomandat a se servi într-un anumit tip de pahar. În mod curent, sunt folosite patru tipuri de pahare: flute pentru spumant, pahare mari pentru vin roşu, mai mici pentru vin alb, şi chiar mai mici pentru vinuri fortificate sau de deşert. Rolul paharului este foarte important, volumul şi formă lui ajutând la păstrarea temperaturii, sau aerarea vinului, ori la evidenţierea aromelor sau perlării. În funcţie de lista de vinuri, somelierul va alege corespunzător paharele restaurantului. Asocierea culinară. Asocierea culinar-enologică este importantă atât pentru vin, cât şi pentru produsul culinar. O mâncare condimentată va domină un vin fără tente condimentate, un preparat dulce va anihila un vin sec, un preparat prea sărat va acoperi aromele unui vin delicat. Asocierea culinar-enologică se deprinde după mulţi ani de experienţă şi este primitiv pentru un somelier să facă asocieri generice de tipul “carne roşie cu vin roşu”. Aşadar, la acest capitol, ar fi nevoie de sfatul celor mai experimentaţi somelieri. Păstrarea cu aer. Unul dintre “duşmanii” vinului este aerul în exces. A lasă o sticlă cu vin parţial plină şi cu dopul pus este o cale sigură pentru a deteriora, prin supra-aerare, vinul rămas în sticlă. În aceste situaţii, recomandăm să folosiţi dopurile vacuumatice (dopuri împreună cu un dispozitiv care scoate parţial aerul din sticlă); nu sunt foarte scumpe şi au o durata mare de folosire.

"Un butoi de vin poate face mai multe miracole

decât o biserica plină de sfinţi."

PROVERB ITALIAN