PNTC VIGNER

Brincugi itttpotrivaStatelor Unite

'**-t::;lJ;;'i'*u o'

Text de Eric Vigner dupi stenogramele originale ale procesului

Brincqi impotriva Statelor Unite din 1928

Traducere gi prefagi de George Banu

Urmate de Stenograma gedingei Academiei RPR din 1951

Spectacol creat laTeatrul Odeon, stagiunea 2015-2077

O producgie Teatrul Odeon ;i Compania Suzanne M.,realizatl,cu sprijinul Ministerului Culturii gi Comunicirii din Franga,

al Institutului Francez, al Rdgion Bretagne

gi al Ambasadei Frangei la Bucure;ti

cuRrnt @vECHE

Cuprins

Brkncu;i: borne auto biografcePrefagi de George Banu / 5

De la tribunal la teatruEric Vigner in dialog cu George Banu I 4l

BrAncugi impotriva Statelor Unite I 55

Stenograma gedingei Academiei RPR din 1951 I l2l

Brhncu;i: borne awtobiografce

PrefaEi de George Banu

Nu scriu aceste rAnduri ca expert, ci ca un narator ale ci.ruiamintiri disparate au reinviat traducAnd Brhncu;i tmpo-

tri.ua Statelor Unite; ele atesti un indelung parcurs biograficale cirui borne le evoc acum, dar, totodati, ele deseneazi

sinusoida politici a relaliilor cultivate de puterea comu-nisti cu Brincugi. intr-un fel, tntre drumul lui propriu gi

drumul oficial percepem un dezacord constant, o dizarmo-nie rar temperati. Acest eseu, ce ar putea fi rapid redus la

un caiet de memorii personale, nu se afirmd indiferent lalogica autoritari, imperativi, logica politici. Drumuri ce

se confundi rar, dar se bifurci des, gi poate de aici provineinteresul unui asemenea examen. Doctrina ;i biografia nusunt striine una de cealalti, ele formeazi o reEea ale cireidistorsiuni sunt simptomatice. Simptomatice pentru unintelectual romAn ale cirui prime intilniri cu BrAncugi se

petrec in anii '50. $i, de atunci, se repeti.

Buziul, unde mi-am o.rr..,l adolescenga, nu era atuncidecAt o urbe provinciali. cu notabili respectabili si comu-ni;ti oportunigti. Locuiam intr-un bloc central, recent

nagionalizat, dar care apartinuse unui prieten de-ai fami-

liei, drag mie, un celibatar iubitor de Mallarm6, nenea

Bob. Eram mic, dar oragul nu prezenta niciun risc, cu atAt

mai mult cu cAt un poligist sever controla circulagia; acest

fapt explici de ce mi se dideau de acasi sarcini minore cu

care mi mAndream cu atAt mai mult cu cit-recompensigeneroasi-restul in bani m5.run9i imi revenea. Tlebuia si

incarc sifoanele la colpl strizii, si duc regete la farmacie'

si cumpS"r tigiri tatei, dar, odati, intrind intr-un debit de

tutun, i-am luat Flacdra. Pe drumul, scurt, din faga palatu-

lui impozant care ne era vecin, m-am oprit pentru a ri.sfoi

revista. Si azi revid locul si retriiesc perplexitatea: Pe un

sfert de pagini, doui imagini mi-au sirit in ochi. Cea de

sus expunea o vampi bruni-le-am preferat intotdeau-

na blondelor atet de solicitate!-ce-gi exhiba ,,unghia cea

mai lungi din lume". O performangi inegalabili! Cea de-a

doua, dedesubt, mi-a atras atenlia mai degrabi din cauza

textului ce o insogea . Citez din memorie: ,,aceasta-i opera

decadenti a unui sculptor romAn, Constantin Brincugi, ce

htcreazl.in Occidentul depravat"' Opera eta o Mdiastri! Afost prima intAlnire. De ce n-am uitat-o? De ce s-a fixat in

mintea mea atet de pregnant? $i azi ma intreb.

Cincizeci de ani mai tirziu am descoperit stenograma

discugiilor de la Academia RomAni, in care intelectuali

de prestigiu confirmau punctul de vedere citit in Flacdra

de copilul care eram. Servitudinea, doar ea singuri, poate

explica aceste comentarii ale unor intelectuali pe care i-am

respectat ;i care aici se disting prin comentariile lor obtuze?

Acegti profesori docti, acegti academicieni ce pactizau cu

noua putere, i se aliau servili sau chiar nu PercePeau ine-

ditul operei lui Brincugi? Erau ei slugi sau orbi? Poate

amindoui... slugi gi orbi! Pagini rusinoasi. Confirmare

6

concreti a unei tridiri din partea acelora in care, cAtiva ani

mai tArziu, mi voi increde! Eu gi colegii mei! Le ignoram

tridirile precedente. Sau incompetentele arogante.

CAti decepgie la lectura acestei stenograme a dezonoa'

rei intelectuale!

CAnd eram in clasa aY-a,rlr, *.,, incepuse si fie inte-

resat de arta plastici mai mult decAt de muzica ce-i fusese

vocafie in tinerege. Un colectionar celebru, devenit intim al

familiei, venea des de la Bucuregti pentru a propune tablo-

uri de arti;ti renumigi, pe care tata le achizigiona cu efort ;ipasiune. intr-o zi, el neintrebi: ,,Voi stigi ci la cimitirul din

Buziu se afli o statuie de BrAncusi?" Cu togii ii ignoram

prezen.9a. Ne-am dus impreuni. si o descoperim acolo, nu

departe de CrAng, loc mitic al oragului. Firi ghid ;i flriinformagii cartografice, am inceput explorarea. Am desco-

perit-o pe o alee, pe dreapta de la intrare. De ce, din nou,

imi amintesc atet de pregnant momentul din acea seari,

frunzele umede pe care cilcam, linistea care ne inconjura?

Atunci amvlzut Rugdciunea-51x1uix;i locul mi s-au sedi-

mentat in memorie, inebranlabil. Mi se p5.rea ci. resimgeam

esenla actului de a se ruga, a concentririi;i a devogiunii

pe care le implica, uitare a lumii gi materializare a durerii

cici, apoi voi afa, Rugd.ciunea era o comandi frcuti luiBrdncqi de o bogati aristocrati, o localnici ce fugise cu

amantul siu care a murit la Paris (ca LiubovAndreevna din

Liuada cu ui;ini!). Labaza statuii, Brincusi adiugase un

bust miniatural cu chipul defunctului, dar motivul central,

firi niciun dubiu, rimAnea tristegea indurerati a amantei

insingurate. Puritatea ei-si zicem greaci-s-a impregnat

pe ecranul memoriei in ziua aceea in care' pentru intAia

dati, o vedeam. $i il descopeream pe BrAncugi'

Mai tdrziu, cind am revenit de la Bucure;ti' unde

eram student, m-am dus la cimitir dorind si regisesc Rugd'

ciunea copiliriei mele. Nu binuiam efectele schimberii

pozigiei oficiale, care acum il cooptase pe BrAncqi printre

,rdorit. patrimoniale: Rugd'ciunea oiiginald' dispiruse si' la

cimitir, o mici placi ne informa ci fusese lnlocuita cu o

copie. Tinir fiind, nu credeam decit in valoarea originalu-

lui... ;i, de aceea, am pirisit acel loc unic, unde nu am mai

,.rr..ri, niciodati. Din artist degradat al Occidentului cos-

mopolit, BrAncugi fusese brutal convertit in artist exemplar

al Rom6.niei nagionaliste.

Legiturile familiei .., Orr.r.nirl colectionar de la Bucure;ti'

Oclavian Mogescu, au devenit cu timpul frecvente ;i con-

stante. Piringii mei au fost invitagi, 9i eu impreuni cu ei' la

o cini ce reunea personalitili renumite, arhitectul Simotta'

care ne construise casa din Cotroceni, Lucian Grigorescu'

pictor unanim admirat, si, in timpul mesei, s-a angajat o

competigie intre cei doi pentru rolul de protagonist al serii'

Simotta a cigtigat gi Lucian Grigorescu fu redus la un rol

secund."r., .,rid.nt' il agasa. Situl de rodomontadele arhi-

tectului, s-a ridicat de la masi" si mi-a fbcut semn si-l inso-

gesc. M-a condus in faga unei statui, Domni;oara Pogany"'

ii, atrrrr.i, unul dintre cei mai importangi pictori romini

mi-a explicat cum si privesc o statuie de BrAncuqi' cum si

o .""-it., in perfecgiunea formei 9i si variez unghiurile

pentru a o vedea din fali, din profil, din spate 9i pentru a-i

d.scop.ri astfel perfecgiunea completi' Lucian Grigorescu

m-a invitat si ating;i si mAngAi metalul statuii' si-i admir

8

coafura al cirei coc perfect demonstra faptul ci,,la BrAncugi

nimic nu e secundar". Alituri, Simotta vorbea cu un far-

mec de histrion balcanic, in timp ce adolescentul buzoian

ce eram il asculta pe artistul care, o clipi, intrase in rolul de

pedagog ce mi inigia in arta sculpturii. Moment memorabil.

CAnd am decorticat lista membrilor Academiei care

l-au injuriat pe BrAncu;i, m-am bucurat si descopir ciLucian Grigorescu a fost absent. $i am Presupus ci nu era

doar un accident, ci o strategie indispensabili artistuluicare-l admira pe sculptorul de geniu ;i nu voia si se asoci-

eze denigrilrii generalizate in care se compliceau colegii siiacademicieni.

Recent, in Normandia, la Vllerville, impreuni cu

mai mulgi prieteni, mi retrisesem intr-un bistrou, alituride sala unde avusese loc vernisajul pictorului care ne invi-tase la acest eveniment local. Pugin interesat de discuqiile

prelungite, am intrat intr-un anticariat vecin. Am reperat o

eleganti ,,prinfes5"" balinez|;i, animat de pasiunea pentruaceste dubluri care sunt marionetele, am cumpirat-o flriezitare. ExplorAnd magazinul, privirea mi-a fost atrasi de o

statuie bizarl,, neagri, plasati pe un soclu realizat din lemn

de copac necioplit ;i sumbru. Mi captiva relatia bizard' din'tre femeia stranie cu ochi gigantici 9i ridicina bruti care o

susEinea. ,,Ea evoci sculpturile lui Modigliani", mi-a spus

doamna din magazin in timp ce eu o priveam interoga-

tiv. AmAnam achizigia, avAnd in vedere gi enigma statuii,

dar ;i importanta pregului, reflectam, mi. intrebam gi miindoiam. PAni la urmi, am decis ;i, de-ndati ce am reve-

nit in apartamentul din Normandia, am pus sculptura pe

biroul meu de la Villers sur Mer, oragul vecin. ScrutAnd-o

in noapte, dupi un timp, am recunoscut-o: era Dornni;oara

Pogany. O copie, dar acum nu mai ciutam originalul, mi

mullumeam cu acest subsdut perfect. BrAncugi, pe ciiocolite, imi intrase in casi.

in faga Dornni;oarei am rememorat leclia lui Lucian

Grigorescu si am regisit statuia din casa Mogescu. Ea era

depusa adAnc in memorie, inaccesibila HrLhazardul aces-

tui soc. Revelagia nu a fost brutali, ea s-a produs lent, pe

paliere succesive, ca gi cum coboram in trecut ca intr-o

mini adAnci unde Domni;oara igi gisise un adipost pro-

tector. $i cAnd am identificat-o, m-am intrebat dacd' ea

nu se constituise intr-un fel de arhetip, nu colectiv, ca la

Jung, ci intr-unul personal, propriu, al meu, dar al ciruimod de a rezista e similar. Brincugi imi serve;te de capital

mnemonic. Acum i-am recunoscut statutul. El e depus in

adAncurile celui ce sunt, un emigrant ce nu se reneagi, un

emigrant ce se integreazi,fari" a se pierde.

La sfrr;itul studiilor, m-am ,lrr"r r" ministirea Cernica de

lAngi Bucure;ti pentru a-mi redactateza, cireia ii acordam o

importangi poate... excesivi. Mi dedicam teatrului intr-unloc sacru care, de obicei, i-a fost ostil si, chiar, l-a conside-

rat un sacrilegiu. Contradicfe care, atunci, nu mi tulbura

prea mult. CAteodati, prieteni bucuresteni veneau s5. miviziteze;i, intr-o duminici, acest artist neimplinit care a

fost Iulian Mereuti a sosit impreuni. cu Sanda Rogescu. Pe

terasa chiliei mele a inceput o confruntare obstinati intre

cei doi parteneri care adoptau pozigii contrarii: Mereugi

pleda pentru respectul fagi de BrAncu;i, in timp ce Sanda

se revolta violent in privinga instrumentalizlrii lui generali-

zate. Operele lui Brd.ncqi apireau atunci pe calendare gi pe

cutii de bomboane, el fiind asociat ,,politicii de imagine"

a lui Ceaugescu, lider dornic si.-gi consolideze pozigia, la

IO

inceputul anilor '60, folosindu-se de un BrAncu;i conver-tit, abuziv si sistematic, in ,,artist oficial".

Aceasti strategie perversi a suscitar efecte de refuz, de

satietate, ca acelea ale Sandei. Recuperarea sistematici_ sfh.r-

;egte prin a corupe orice artisr, in viagi. sau in operi.. Abuzulde mediatizare e periculos. E ceea ce vrea si" confirme azi

Mircea Cantor organizind expozitia de la Beauboug,unde restituie diversele forme de instrum entalizarc ale luiBrincusi de citre noul prim-secretar. Sc,inteia, ca si alteziare, il anexase pe Br6.ncugi pentru a-i acorda statutul deexemplu ce sustinea reabilitarea sistematici si demagogici. afolclorului, ci"ci ceea ce fusese initial o pozitie antisovieticise convertise in derizorie posturi nationalisti. Folclorul si-apierdut rapid seduc tia, iar BrAncusi

- aura recenr regd.siti.

Dramatice consecinte colaterale datorate recuperirii abu-zive;i coopririi lor la un program politic ale cirui limite aufost rapid reperate.

De cum s-a deschis p.rUti",rir'ri Atelierul lui BrAncusi dinMontparnasse, instalat acum in fata Centrului Pompidou,m-am gri.bit si-l vizitez. Emotie unici: m5" plimbam prin-tre opere neterminate, circulam liber gi reconstruiam min-tal lumea care rrecuse pe acolo, de la Modigliani la PrgWGuggenheim si Marcel Duchamp. Mi opream in faEa

uneltelor lui BrAncu;i gi-mi aminream un bitrAn tiranpe care il intAlnisem la Nancy, la Festivalul international,unde fusese invitat ci.ci manipula cu pricepere, cu o sfoariabil intinsi, nisre pipugele. Si el, tot olrean, mi-a spus cumAndrie si curtoazie: ,,Veniri si mi vedegi la mine ca si viarit uneltele." in atelier, totul evoca o munci. manuala si oprezen1d. frzicl. Pruful se depusese pe dilgile si fieristraiele

II

haotic distribuite; a9 fi vrut sa-l ating gi si-mi depun furtiv

amprenta digitali, urma efemeri, ca tot ceea ce fac, ca spec-

tacolele pe care le vid si ca textele pe care le scriu. Disparigia

imi e destin consimgit. Atelierul funcgiona ca o maqini de

reinviere solitari a timpului. CAt l-am iubit!

Dupi pugin timp, cAnd s-au impus reguli de conservare'

Jean-Jacques Aillagon l-a chemat pe celebrul arhitect Renzo

Piano, care l-a protejat gralie unui translucid perete izolant,

protector;i rigid. Atelierul devenise laborator, la adS"post de

microbi umani Ei posibile accidente. ii ti-att."* exterior'

Nicio gansi de a pitrunde 9i de a instaura o relagie de pro-

ximitate, variabili, mereu alta, cu operele savant dispuse de

Brincusi. Era aseptizat gi imbilsimat. Concluzie a acestui

principiu oribil care dominS. societatea occidentali, acela al

precauFei generalizate: sa eliminim riscul, si ne protejim,

noi, teatrele, operele... il "d-it, dar nu-mi pot interzice

si-i regret efectele. De clnd Atelierul s-a convertit in spaliu

steril, nu l-am mai vizitat. Pistrez amintirea primelor vizite

si a prafului de atunci, dar imi sfrtuiesc prietenii si-l vadi,

neuitind insi niciodati si le povestesc inainte despre prima

meaviziti, originari, borna autobiografici. Povestea de ieri

completeazi experienga de azi.

De BrAncugi nu mi d.rpArjr.- gi, aici, la Paris, unde

gisisem azil, nu regretam decAt un singur loc nevizut din

RomAnia: complexul de la TArgu Jiu. Parci pentru a miconsola, imi alesesem ca suport de birou chiar albumul de

fotografii al lui Ion Miclea gi, astfel, zilnic, fari, o delibera-

re programatici sau devogiune, r5.mAneam in intimitatea

acestor figuri totemice ale culturii noastre. Le regiseam pe

o fili de carte, dar rimAnAnd departe de realitatea lor. Eram

I2

Brdncu;i impotriua Statehr (Jnite. Festivalul de la Avignon, 1996'

Sala conclavului din Palatul Papilor.

Repetigii la Manufacture des G'illets, Ivry.(Foto: Alain FonteraY.)

Brdncusi impotriua Statelor Unite. Festivaiul de la Avignon, 1996.Sala conclavului din Palatul Papiior.

(Foto: Alain Fonteray.)