–Bolyai, Cluj–Napoca Facultatea Educa I.sport.ubbcluj.ro/php/pdf/pdf/Syllabusuri Master MOAS...

Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca Facultatea Educaţie Fizică şi Sport Anul universitar 2013-2014 Semestrul 1

I. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator Titlul disciplinei: Psihologia grupului sportiv şi cultură organizaţională Codul: YMR3002 Numărul de credite: 7 Locul de desfăşurare: Sala Multimedia Programarea în orar a activităţilor: II. Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator

Nume, titlul ştiinţific: Marius Craciun lector dr. Informaţii de contact : [email protected] Ore de audienţă: luni 12 -14, vineri 12-14. III. Descrierea disciplinei: Principalul obiectiv al cursului este să familiarizeze studenţii cu cele mai importante probleme ale psihologiei organizaţionale adaptată la sportul de performanţă şi cel recreaţional. Majoritatea conceptelor introduse în aceste curs sunt prezentate dintr-o perspectivă teoretică după care acestea vor fi abordate dintr-o perspectivă aplicativă. Cursul este astfel conceput încât studenţii să primească noţiunile de bază pentru a putea elabora un program de dezvoltare a abilităţilor psihologice necesar mediului organizational sportiv . Se accentuează necesitatea aplicării în practică cunoştiinţelor teoretice rezultate din cercetarea în domeniul psihologiei sportului din ultimele decenii.

Obiectivele cursului şi competenţe asigurate După absolvirea cursului studenţii vor fi capabili să : 1. Să descrie dezvoltarea istorică a disciplinei cu referiri la aspectele practice ale

psihologiei organizaţionale a sportului. 2. Să cunoască studiile cele mai importante din domeniu şi oamenii de ştiinţă

care au marcat evoluţia domeniul. 3. Să cunoască şi să folosească chestionare şi teste psihologice specifice

mediului organizaţional sportiv . 4. Să evalueze abilităţile psihologice ale unui sportiv (în termeni de calităţi şi

carenţe) şi să poată face o propunere de iniţiere a unui program de dezvoltare a deprinderilor psihologice.

5. Să cunoască principiile de bază de management ale stresului în sporturile de echipă.

6. Să descrie modalităţi de intervenţie psihologică care au ca scop creşterea eficienţei performanţei sportive în sporturile de echipă.

7. Să cunoască principalele caracteristici psihometrice ale testelor psihologice şi principiile de adaptare a acestora în alte medii socio – culturale.

Conţinutul cursului:

1. Obiectul, istoricul şi metodele de cercetare ale Psihologiei Organizationale . 2. Managementul stresul în organizaţii şi starea de bine. Definiţii ale stresului.

Mecanisme fiziologice ale răspunsului la stres. Cercetări recente şi limitele lor. 3. Coeziunea grupului sportiv. Coeziunea socială şi coeziunea de sarcină. Modele

conceptuale. Evaluarea coeziunii. Chestionarul GEQ – adaptarea în limba romană. 4. Programe de intervenţie cognitiv comportamentale care folosesc imageria şi

relaxarea. Repetiţia vizual – motorie. Trainingul de inoculare a stresului. Training-ul de management al stresului.

5. Team building. Munca în echipă. Faciliatarea socială şi inhibiţia socială. Social Loafing.

6. Comunicarea în grupurile sportive. Principiile unei comunicări eficiente. Rezolvarea conflictelor. Critica constructivă.

7. Grupurile şi luarea deciziilor. Teoria identităţii sociale. Formarea grupurilor. Teorii privind formarea grupurilor. Luarea deciziilor. Gândirea de grup şi polarizarea grupurilor.

8. Alegerea scopurilor ca tehnică de intervenţie în sportul de echipă. Principalele tipuri de scopuri şi eficienţa lor. De ce alegerea corectă a scopurilor îmbunătăţeşte performanţa?. Principii de eficienţă în alegerea scopurilor.

9. Leadership în sport. Teorii în leadership. Modelul multidimensional al liderului (Chelladurai). Compatibilitatea antrenor – sportiv.

10. Filozofia antrenorului. Dezvoltarea unei filozofii pozitive asupra antrenoratului. Înţelegerea competiţiei şi utilizarea ei corectă.

11. Motivaţia în cadrul echipei sportive. Nevoile sportivului şi motivaţia intrinsecă. Crearea unujiu climat motivaţional orientat spre sarcină. Gestionarea eşecului şi succesului.

12. Încrederea în sine la sporturile de echipă. Înţelegerea încrederii în sine. Dezvoltarea încrederii în sine în cadrul echipei sportive.

13. Climatul motivaţional în sportul juvenil. Caracteristici psiho-sociale ale sportului juvenil. Competenţa percepută şi comportamentul tinerilor în sporturile de echipă.

14. Competenţa percepută la tinerii sportivi. Rezultate ale cercetărilor. Recomandări pentru antrenori şi părinţi.

IV. Bibliografia obligatorie: BURTON, D. (2008) Sport psychology for coaches, Human Kinetics, Champaign, IL. CRACIUN, M. (2005) Introducere în Psihologia Sportului, Editura Risoprint, Cluj Napoca. CRĂCIUN, M. (2008). Psihologia Sportului, Editura Risoprint, Cluj Napoca. LEITH, M. L. (2006). The psychology of coaching team sports, Sport Books Publisher, Toronto, Canada. WEINBERG,R.,S. (1995) Foundations of Sport and Exercise Psychology, Human Kinetics, Champaign,Il.

V. Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific disciplinei: Laptop, videoproiector, asigurate de facultate.

VI. Planificarea /Calendarul întâlnirilor şi a verificărilor/examinărilor

intermediare:

Nr.cr Data, ora, locul Activ. Tematica Bibliografie Obligaţii studenţi

1. Saptămâna 1, 1-9 oct.,2010 orele 10 - 14 Sala 92

Curs Prezentarea cursului, a cerinţelor. Obiectul, istoric şi metodele de cercetare ale psihologiei organizationale adaptate mediului sportiv.

2. Saptămâna 2 , 9- 15 oct. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Managementul stresul şi starea de bine. Definiţii ale stresului. Mecanisme fiziologice ale răspunsului la stres. Cercetări recente şi limitele lor.

Crăciun, M., 2005,Psihologia Sportului, Editura Risoprint, Cluj, p. 139 – 156.

Lectura capitol Pregatire referate

3. Saptămâna 3, 16 - 22 oct. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Programe de intervenţie cognitiv comportamentale care folosesc imageria şi relaxarea. Repetiţia vizual – motorie. Trainingul de inoculare a stresului. Training-ul de management al stresului.

Crăciun,M., 2008 Psihologia Sportului Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 125 -138.


4. Săptămâna 4, 23-29 oct. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Coeziunea grupului sportiv. Coeziunea socială şi coeziunea de sarcină. Modele conceptuale. Evaluarea coeziunii. Chestionarul GEQ – adaptarea în limba romană.

Idem , p. 139- 145. Martens, R.,1987, Coaches guide to sport psychology, Human Kinetics Publishers, Champaign, Illinois, p . 111 -120.


5. Săptămâna 5, 30 oct. - 5 noiembrie 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Team building. Munca în echipă. Faciliatarea socială şi inhibiţia socială. Social Loafing

BURTON, D. (2008) Sport psychology for coaches, Human Kinetics, Champaign, IL.


6. Săptămâna 6,6 -12 noiembrie 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Comunicarea în grupurile sportive. Principiile unei comunicări eficiente. Rezolvarea conflictelor. Critica constructivă.

Idem, p. 155 – 170. CRACIUN, M. (2005) Introducere în Psihologia Sportului, Editura Risoprint,



Cluj Napoca.

7. Săptămâna 7, 13- 19 noiembrie 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Grupurile şi luarea deciziilor. Teoria identităţii sociale. Formarea grupurilor. Teorii privind formarea grupurilor. Luarea deciziilor. Gândirea de grup şi polarizarea grupurilor.

Idem, p . 172 – 180. LEITH, M. L. (2006). The psychology of coaching team sports, Sport Books Publisher, Toronto, Canada.


8.

Săptămâna 8, 20 - 26 noiembrie 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Alegerea scopurilor ca tehnică de intervenţie în sportul de echipă. Principalele tipuri de scopuri şi eficienţa lor. De ce alegerea corectă a scopurilor îmbunătăţeşte performanţa?. Principii de eficienţă în alegerea scopurilor.



9. Săptămâna 9, 27 nov-3 dec. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Leadership în sport. Teorii în leadership. Modelul multidimensional al liderului (Chelladurai). Compatibilitatea antrenor – sportiv

Crăciun,M., 2008 Psihologia Sportului Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 125 -138


10. Săptămâna 10 , 4-10 dec. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Filozofia antrenorului. Dezvoltarea unei filozofii pozitive asupra antrenoratului. Înţelegerea competiţiei şi utilizarea ei corectă.



11. Săptămâna 11, 11-17 dec. 2010, orele 10-12 Sala 92

Curs Motivaţia în cadrul echipei sportive. Nevoile sportivului şi motivaţia intrinsecă. Crearea unujiu climat motivaţional orientat spre sarcină. Gestionarea eşecului şi succesului.

Martens, R.,1987, Coaches guide to sport psychology, Human Kinetics Publishers, Champaign, Illinois, p . 120 -134.


12. Săptămâna 12, 8- 14 ian. 2011 orele 10-12 Sala 92

Curs Încrederea în sine în sporturile de echipă. Înţelegerea încrederii în sine. Dezvoltarea încrederii în sine în cadrul echipei sportive.

Weinberg,R.,S.,1995, Foundations of Sport and Exercise Psychology, Human Kinetics, Champaign,Il, p. 489 – 499.


13. Săptămâna 13, 15-21 ian. 2011, orele 10-12 Sala 92

Curs Climatul motivaţional în sportul juvenil. Caracteristici psiho-sociale ale sportului juvenil. Competenţa percepută şi comportamentul tinerilor în sporturile de echipă.

Martens, R.,1987, Coaches guide to sport psychology, Human Kinetics Publishers, Champaign, Illinois, p . 150 -167.


14. Săptămâna 14, 22-28 ian. 2011,orele10-12 Sala 92

Curs Competenţa percepută la tinerii sportivi. Rezultate ale cercetărilor. Recomandări pentru antrenori şi părinţi.

Weinberg,R.,S.,1995, Foundations of Sport and Exercise Psychology, Human



Kinetics, Champaign,Il, p. 518 – 534.

.

XI. Modul de evaluare:

Modul de evaluare: Examen EVALUAREA este formată din două componente:

1. Activitatea pe parcursul semestrului condiţionează prezentarea la examen şi reprezintă 40% din nota finală, fiind evaluată prin notarea referatelor elaborate de studenţi (minimum două referate) pe baza următoarelor criterii:

Conţinutul (corectitudinea datelor, indicare surselor, originalitatea temei)

Forma de prezentare 2. Notarea răspunsurilor de la examen (60% din nota finală) – examenul se susţine în sesiunea de examene oral (2 subiecte). Pentru promovarea examenului este obligatoriu ca studenţii să cunoască şi să prezinte cel puţin la nivelul notei 5 (cinci) ambele subiecte.

XII. Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale: Prezenţa la curs este facultativă, prezentarea la examen condiţionată de predarea

referatelor. Se consideră plagiat folosirea unor materiale preluate integral din cărţi, reviste sau de pe Internet fără a se indica autorii. În aceste cazuri referatele sunt respinse, iar studentul va fi admis la examen doar dacă prezintă pană la data desfăşurării examenlui alte referate care să indeplinească condiţiile unei lucrări cu caracter ştiinţific. Frauda la examen are ca urmare eliminarea din examen şi notarea cu nota 4 (patru). Contestaţiile se rezolvă prin reanalizarea referatelor sau a lucrării de examen impreună cu studentul şi cadrul didactic consilier de studii al anului.

XIII. Bibliografia opţională: HODSON, C. (2001) Psychology and Work, Routledge Modular Psychology Series, UK. COOPER, C; LOCKE, E. (2000) Industrial and Organizational Psychology, Blackwell Business, Oxford. CHIRICĂ, S. (2003) Inteligenţa organizaţiilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca. CRĂCIUN, M. (2005) Introducere în Psihologia Sportului, Editura Risoprint, Cluj Napoca. MARTENS, R. (1987) Coaches guide to sport psychology, Human Kinetics Publishers, Champaign, Illinois

1. OBIECTUL, ISTORICUL ŞI METODELE DE CERCETARE ALE PSIHOLOGIEI ORGANIZATIONALE ADAPTATE MEDIULUI SPORTIV Psihologia sportului, definită în cel mai simplu mod ca fiind aplicarea principiilor şi

metodologiei psihogiei generale în contextul sportiv, are mult de oferit în special la nivel

individual. Învăţarea motrică, motivaţia, activarea, anxietatea competiţională, sunt doar

câteva subiecte de larg interes în domeniu. În al doilea rând, psihologia sportului are o

contribuţie foarte importantă din perspectiva psihologiei sociale : procese de grup,

comunicarea în cadrul echipei, conducerea grupului, coeziunea, relaţia antrenor-sportiv.

Aceste subiecte au fost abordate din nevoia de a ajuta sportul de mare performanţa.

Concepte cum ar fi optimizarea comunicării în grup, anxietatea intragrup sau elemente

privind coeziunea au fost descoperite şi aplicate în sport şi apoi folosite în psihologia

managerială.

Dar dacă privim lucrurile de la nivelul unei organizaţii sportive, ne dăm seama că aceste

concepte şi abordări sunt prea puţin folosite. De fapt, interesul nostru spre mediul social

şi economic în care sportivii de mare performanţă evoluează este de-abia la început. De

abia realizăm că sportul modern este mai mult decât performanţa sportivilor de elită. Este

rezultatul unor interacţiuni complexe dintre organizaţii naţionale şi internaţionale. Un alt

adevăr este că sportivii şi antrenorii sunt din ce în ce mai mult influenţaţi de

administratori sportivi, federaţii de specialitate precum şi de procese sociale, economice

şi politice. A înţelege mai bine mediul organizaţional este benefic nu numai pentru

sportivi dar şi pentru antrenori şi manageri sportivi. Psihologii sportivi lucrează cu

sportivi individuali dar şi cu echipe. În noua abordare care se prefigurează, se merge de la

performanţa de înalt nivel la managementul sportiv.

Cui se adresează psihologia sportului adaptată pentru organizaţiile sportive ?

În primul rând, antrenorii şi sportivii nu sunt singurii beneficiari. Sportul profesionist este

un domeniu foarte complicat, ca şi industria şi mediul social-economic are un impact

puternic asupra competiţiilor şi antrenamentelor sportive. Managerii sportivi crează un

mediul particular pentru antrenori şi sportivi. Deci, o modalitate nouă de a creşte

performanţa sportivilor şi antrenorilor este de a creşte eficienţa organizaţională a

administratorilor sportivi, în a-i ajuta să vorbească aceeaşi limbă cu sportivii din teren.

În al doilea rând, concentrarea pe managementul din sport este important pentru că

nivelul profesional al celor ce lucrează în domeniu nu este foarte ridicat. Există mulţi

începători în acest domeniu, fără prea multă pregătire managerială. Foştii mari sportivi nu

sunt manageri înnăscuţi şi nu sunt capabili să stăpânească problematica complexă a

organizaţiilor.

În al treilea rând, o înţelegere mai bună a problemelor psihologice ale organizaţiilor şi în

special ale managerilor, va umple golul existent între administratorii sportivi şi antrenori.

Munca şi raporturile dintre ei ar putea fi mult îmbunătăţite.

În al patrulea rând, este problema stresului generat de schimbare cu care se confruntă

antrenorii, sportivii şi administratorii sportivi. Conceptul de atitudine faţă de schimbare

este de mare importanţă pentru că fără o evaluare a nivelului de pregătire pentru

schimbare este dificil să pretinzi indivizilor să fie eficienţi în situaţii noi.

În final, apare şi necesitatea utilizării celor mai bune scale şi instrumente de măsură

elaborate în psihologia organizaţională şi care pot fi aplicate la nivelul sportului.

Cu aceste cunoştiinţe din psihologia organizaţională a sportului, masterandul va putea:

Să aibă un rol nou în acest context

Să fie mai eficient în mediul sportiv

Să poată ajuta atât pe sportiv cât şi pe antrenor

Să înţeleagă mai bine noile probleme şi abordări din sportul contemporan

Întrebări recapitulative

1. Daţi o definiţie a psihologiei organizaţionale

2. Cui se adresează psihologia sportului adaptată pentru organizaţiile sportive ?

3. Care sunt cunoştiinţele noi pe care masterandul le va avea în urma audierii cursului ?

2. MANAGEMENTUL STRESULUI ÎN ORGANIZAŢIILE SPORTIVE

Stresul reprezintă răspunsul fiziologic şi psihologic al organismului în faţa solicitărilor

mediului intern şi extern, solicitări cunoscute sub numele de factori stresori (Selye,

1980). În sens şi mai larg, Selye defineşte stresul drept „răspunsul nespecific al

organismului la orice tip de solicitare exercitată asupra lui”.

Procesul de apariţie a stresului

Din schema prezentată, putem observa faptul că stresul nu reprezintă un răspuns

universal şi necondiţionat la solicitările mediului, ci depinde în mare măsură de modul în

care fiecare persoană interpretează aceste solicitări, de gradul în care solicitările mediului

sunt percepute de indivizi ca fiind ameninţătoare sau nu.

În momentul în care ne întâlnim cu o situaţie potenţial stresantă, se declanşează automat

o evaluare a acesteia la două nivele. Evaluarea primară este primul nivel prin care noi

încercăm să identificăm consecinţele rezultatului final în plan personal. Dacă miza

personală există însă, al doilea nivel de evaluare (evaluarea secundară) devine foarte

important. La acest nivel, fiecare persoană evaluează resursele pe care le are la dispoziţie

pentru a face faţă situaţiei.

Putem decela câteva variabile situaţionale şi personale care determină apariţia

stresului sau a anxietăţii ca stare. În ceea ce priveşte variabilele situaţionale, cele mai

importante sunt incertitudinea şi importanţa evenimentului. Variabilele personale sunt

reprezentate de anxietatea ca trăsătură, stima de sine şi anxietatea socio-fizică.

Stresul organizaţional şi sursele lui

Sportivi de elită se pregătesc pentru concursuri în condiţii de stres considerabil. O parte

dintre stresorii cei mai importanţi relevaţi prin studii calitative: decizii ale arbitrilor,

probleme de organizare, decizii administrative, cazare, călătorii lungi, alimentaţie,

condiţii de antrenament, presiuni financiare sau de timp.

Stresul organizaţional este stresul asociat cu interpretarea pe care individul o dă structurii

şi funcţionării organizaţiei în care îşi desfăşoară activitatea. Un studiu (Woodman şi

Hardy, 2001) efectuat pe 15 sportivi de elită relevă câteva din sursele de stres

organizaţional. Patru au fost cele mai importante surse de stres: Probleme de mediu

(selecţia, antrenamentele şi situaţia financiară), problemele personale (nutriţia,

accidentările şi scopurile-aşteptările), probleme de leadership (antrenorul şi stilul de

conducere), probleme de echipă (atmosfera, suportul social, rolurile şi comunicarea).

Exploatarea factorilor sociali şi identificarea mai departe a tuturor surselor de stres

organizaţional permite antrenorilor, psihologilor sportivi şi organizaţiilor să ajute pe

sportivi să se pregătească pentru competiţiile la care participă.


1. Daţi o definiţie a stresului

2. Descrieţi procesului de apariţie a stresului

3. Descrieţi variabile situaţionale şi pe cele personale

4. Enumeraţi câteva din sursele de stres organizaţional

3. PROGRAME DE INTERVENŢIE COGNITIV-COMPORTAMENTALE

PENTRU MANAGEMENTUL STRESULUI

Asocierea tehnicilor de relaxare cu imageria este un element specific tuturor

programelor de intervenţie cognitiv-comportamentală destinate creşterii performanţei şi

controlului activării. Această asociere are la bază efectul de potenţare al tehnicilor de

relaxare asupra imageriei (Suedfeld şi Bruno, 1990).

Cele trei programe de intervenţie cognitiv-comportamentală prezentate în acest

capitol sunt: repetiţia vizual-motorie a comportamentului (Visual Motor Behavioral

Rehearsal), inocularea stresului şi managementul stresului. Deşi ne vom concentra asupra

acestor trei programe de intervenţie, acest lucru nu înseamnă că alte programe nu pot fi

eficiente.

Repetiţia vizual-motorie a comportamentului

Acest program a fost dezvoltat de Suinn (1972, 1994) pe baza adaptării tehnicilor

de desensibilizare ale lui Wolpe (1958) utilizate de către acesta în cazul unor fobii.

Metoda lui consta în: (1) relaxare corporală, utilizând o versiune prescurtată a tehnicii de

relaxare musculară progresivă Jacobson, (2) practicarea imageriei raportat la o situaţie

specifică din sport şi (3) folosirea imageriei pentru a executa o deprindere specifică într-

un mediu stresant. Mai recent, Suinn (2000) consideră acest antrenament ca fiind o

tehnică de management al anxietăţii. Tehnica lui Suinn învaţă sportivul să folosească

relaxarea şi tehnicile imaginative pentru a crea mental situaţii din competiţie. Exersând

mental situaţii stresante, sportivului îi va fi mai uşor să facă faţă dificultăţilor din timpul

competiţiilor reale.

Antrenamentul de inoculare a stresului

Este un program cognitiv-comportamental dezvoltat de Meichenbaum (1977,

1985) care încorporează tehnici de relaxare, imagerie şi alte tehnici cognitive într-un tot

unitar. Elementul cheie al antrenamentului de inoculare a stresului este expunerea

progresivă a sportivului la situaţii din ce în ce mai stresante cu scopul de a-l face imun la

efectele negative ale stresului. În faza de conceptualizare, psihologul se concentrează pe

stabilirea unei relaţii de colaborare cu sportivul, ajutându-l să înţeleagă natura stresului şi

efectele acestuia asupra emoţiilor şi performanţei. Cea de-a doua fază este cea de

achiziţie a deprinderilor, în care obiectivul major al psihologului sportiv este de a asista

sportivul în dezvoltarea unor mecanisme de coping, cum ar fi relaxarea progresivă,

restructurarea cognitivă, imageria, strategii de rezolvare a problemelor etc. Ultima fază

este cea de implementare şi urmărire a efectelor, în care sportivul este încurajat să

implementeze deprinderile învăţate pe parcursul programului în situaţiile de zi cu zi.

Antrenamentul de management al stresului

Este un program de intervenţie cognitiv-comportamentală dezvoltat de Smith

(1980) care include relaxarea, imageria şi alte procese cognitive. La fel ca antrenamentul

de inoculare a stresului, acest program conţine trei stadii. Diferenţa dintre cele două

programe de management al stresului este evidentă în cel de-al treilea stadiu.

Antrenamentul de inoculare a stresului vizează abilitatea persoanei de a se acomoda unor

nivele reduse de stres, în timp ce antrenamentul de management al stresului a fost

dezvoltat pentru situaţii stresante de mare intensitate.

În programul de management al stresului, sportivului i se cere să-şi imagineze, cât

de clar poate, o situaţie stresantă relevantă. Cercetările sprijină utilizarea acestei tehnici

pentru reducerea stresului şi creşterea performanţei sportive (Crocker, 1989).


1. De ce programele enunţate mai sus au în comun combinaţia dintre imagerie şi

relaxare?

2. Descrieţi repetiţia vizual-motorie a comportamentului.

3. Care este caracteristica antrenamentului de inoculare a stresului ?

4. Prezentaţi succint antrenamentul de management al stresului !

5. COEZIUNEA GRUPULUI SPORTIV

Coeziunea de echipă este un termen care reflectă tendinţa grupului de a fi uniţi şi de a

rămâne uniţi în urmărirea scopurilor de echipă. Coeziunea socială este gradul de atracţie

interpersonală între membrii grupului. Echipele care au o coeziune socială ridicată tind să

considere interacţiunile sociale şi atracţia interpersonală ca fiind mai importante decât

atingerea unor scopuri de echipă. Coeziunea de sarcină reflectă gradul în care membrii

grupului îşi îndeplinesc scopurile de performanţă. Echipele cu un grad ridicat de coeziune

de sarcină tind să se concentreze aproape exclusiv pe scopuri de grup şi trăiesc succesul

prin împlinirea scopurilor de performanţă. Un antrenor competent, trebuie să identifice

motivele primare pentru care sportivii participă la o activitate sportivă.

MODELUL CONCEPTUAL AL COEZIUNII Widmeyer, Brawley şi Carron (1985) au dezvoltat modelul conceptual al coeziunii de

echipă, având la bază distincţia între coeziunea de sarcină şi cea socială.

EVALUAREA COEZIUNII

Atâta timp cât majoritatea antrenorilor sunt de acord asupra importanţei unei bune coeziuni în echipă, este ne voie să avem modalităţi de a determina gradul actual al acestei caracteristici. Matricea sociometrică

Această tehnică de măsurare utilizează o strategie de observare a comportamentului. Antrenorul sau cineva desemnat observă interacţiunile dintre membrii echipei. Acea persoană notează cu „plus” atunci când două persoane sau mai multe

interacţionează pozitiv şi cu „minus” atunci când interacţionează negativ. Fiecare observaţie este înregistrată pe o matrice, care permite să vedem sintetic toate interacţiunile din echipă. Chestionare pentru evaluarea coeziunii

Pe parcursul timpului, au fost dezvoltate un mare număr de inventare pentru

măsurarea coeziunii echipei. Dintre toate acestea, Group Environment Questionnaire (GEQ) este inventarul de primă alegere pentru psihologii sportivi în ultimii 20 de ani. GEQ este compus din 18 itemi care măsoară cele patru dimensiuni ale coeziunii de echipă.

Chestionarul, bazat pe modelul conceptual asupra coeziunii în echipă, are patru itemi care măsoară dimensiunea socială a integrării în grup, cinci itemi care măsoară dimensiunea integrării în privinţa sarcinii, cinci itemi care măsoară dimensiunea socială a atracţiei individuale spre grup şi patru itemi măsoară dimensiunea privind sarcina a atracţiei individuale spre grup.

Recent, chestionarul a fost adaptat pentru normele româneşti (Crăciun, 2006), fiind utilizat în practică în cadrul Laboratorului de Psihologie a Sportului din cadrul UBB Cluj. Întrebări recapitulative

1. Prezentaţi modelul conceptual al coeziunii 2. Cum se poate evalua coeziunea grupului prin utilizarea matricii sociometrice ? 3. Ce este coeziunea de sarcină? 4. Descrieţi chestionarul GEQ

5. TEAM BUILDING. MUNCA ÎN ECHIPĂ

Este un proces prin care se asigură creşterea unităţii şi a coeziunii, echipa

funcţionând mai eficient, fără convulsii. Procesul de team building ar trebui să aibă ca rezultat creşterea coeziunii între membrii grupării. Din analiza literaturii de specialitate rezultă că există mai multe abordări în procesul de team building. Eficienţa tehnicilor de team building este susţinută de rezultatele unor cercetări. De exemplu, într-o cercetare privind eficacitatea unor sarcini de natură fizică asupra coeziunii de grup s-a demonstrat că elevii de liceu îşi dezvoltă percepţia asupra competenţei sportive precum şi percepţia asupra valorii globale (Ebbeck şi Gibbons, 1998).

Există intervenţii directe în procesul de team building. În aceste abordări, psihologul sportiv lucrează direct cu sportivii în cadrul unor seminarii educaţionale pentru a dezvolta o unitate privind scopurile, identitatea echipei, coeziunea, comunicarea şi încrederea la toate nivelele.

În intervenţiile indirecte, psihologul sportiv instruieşte antrenorii şi managerii pentru ca ei să fie capabili să susţină seminarii de team building cu sportivii. Acest tip distinct de team building este compus din patru stadii. În primele trei faze se învaţă lucruri generale despre coeziune, roluri şi norme, stabilirea scopurilor, colaborare, conformitate, etc. Ultima fază presupune aplicarea unor intervenţii specifice în echipă, pe baza celor învăţate în seminarii.

Dinamica grupului Procesele care influenţează comportamentele umane în cadrul grupurilor. Aceste

dinamici sunt conduce de nevoia de afiliere şi de nevoia de a controla mediul. Dinamicile de grup influenţează productivitatea grupului în bine sau în rău. Prezenta publicului dinamizează instinctul de competiţie. Robert Zajonc (1965) utilizează teoria impulsului pentru a explica facilitatea sau inhibarea performanţei în prezentă audienţei.

Social loafing Denotă tendinţa unor oameni să depună mai puţin efort în sarcinile în care nu este

evaluată performanţa individuală. Studiile au găsit evidenţe asupra acestui fenomen în mai multe tipuri de activităţi. Este comun fenomenul atunci când rezultatul grupului este mai important ca şi performanţa individuală. Este mai prezent în culturile individualiste decât în culturile colectiviste. Max Ringelmann (1913) consideră că efortul pe care oamenii îl depun pentru o sarcină va descreşte cu cât numărul de participanţi este mai mare. Reducerea efectului de social loafing se poate face prin:

Marcarea şi valorizarea contribuţiei personale Sarcina trebuie să fie importantă pentru toţi participanţii Grupurile mici sunt mai eficiente decât grupurile mari Realizarea sarcinilor trebuie să fie întărită Grupul trebuie să dezvolte o coeziune potrivită

Coeziunea de grup facilitează productivitatea dar poate duce la tendinţa de conformism şi să influenţeze gândirea critică. Câteva caracteristici ale gândirii de grup (Groupthink):

Atitudine prea optimistă şi ignorarea pericolelor Tendinţa de a nega argumentele contrare grupului Tendinţa de a crede că deciziile grupului sunt morale Tendinţa de a considera că cei din afara grupului ca având stereotipuri negative Presiune asupra celorlalţi să se ralieze la opinia grupului Tendinţa de a acţiona ca şi un protector al grupului


1. Tipuri de intervenţii în team building.

2. Ce este facilitarea socială?

3. Descrieţi câteva caracteristici ale gândirii de grup.

4. Daţi exemple din sportul de performanţa privind facilitarea socială

–Bolyai, Cluj–Napoca Facultatea Educa I.sport.ubbcluj.ro/php/pdf/pdf/Syllabusuri Master MOAS...

Documents

Transcript of –Bolyai, Cluj–Napoca Facultatea Educa I.sport.ubbcluj.ro/php/pdf/pdf/Syllabusuri Master MOAS...