Exista doua mari tulburri primare care afecteaz organele reproductoare externe masculine. Acestea includ disfunciile peniene si afeciunile testiculare. Disfunciile peniene si testiculare pot afecta fertilitatea si funcia sexuala masculina.Testiculele sunt parte a sistemului reproductor masculin.Testiculelesunt doua organe de forma ovala, de mrimea a doua msline de dimensiuni mai mari. Sunt localizate in interiorulscrotului, sacul liber al tegumentului care atrna in spatele penisului. Testiculele secreta hormonii masculini, incluzndtestosteronul, si produc spermatozoizii, celulele reproductoare masculine. Afeciunile testiculelor pot produce tulburri severe, incluznd dezechilibre hormonale, afectri ale vieii sexuale siinfertilitate.Dintre cele mai frecvente afeciuni ale testiculelor fac parte traumatismele testiculare, torsiunea testiculului,cancerul testicular,epididimitasihipogonadismul.Cancerul testicular

Cancerul testicularapare cnd celulele de la nivelul testiculului se divid si cresc necontrolat. In anumite cazuri, anumite tumori benigne (necanceroase) pot progresa si transforma in cancer. Cancerul testicular se poate dezvolta in unul sau ambele testicule la brbai sau la adolesceni.

Simptome

Simptomele cancerului testicular includ:- o umfltur, o zona neregulata sau mrire la nivelul fiecrui testicul;- o senzaie de traciune sau de greutate neobinuita la nivel scrotal;- o durere suportabila la nivel inghinal sau abdominal inferior;- durere sau disconfort (ce poate aprea si disprea) la nivel testicular sau scrotal.

Etiologie

Etiologia precisa a cancerului testicular este necunoscuta, dar exista o serie de factori de risc ai bolii. Factor de risc este considerat orice lucru care creste ansele unei persoane de a contacta o boala. Factorii de risc pentru cancer testicular sunt:- vrsta: cancerul testicular poate aprea la orice vrsta, dar cel mai frecvent apare la brbaii cu vrste cuprinse intre 15 si 40 de ani- testiculul necobort: aceasta este o afeciune in care testiculul nu coboar din abdomen, unde este situat in perioada dezvoltrii fetale, la nivelul scrotului, cu puin timp nainte de natere- istoricul familial: un istoric familial de cancer testicular creste riscul de a face cancer- rasa si etnia: riscul de cancer testicular la brbaii albi este de cinci ori mai mare comparativ cu cei negri si de doua ori mai mare dect la brbaii asiatici si americani.

Tratament

Cancerul testicular este o forma rara de cancer, existnd tratamente eficiente si fiind de obicei curabil. Intervenia chirurgicala este cea mai frecventa forma de tratament pentru cancerul testicular. Intervenia chirurgicala implica ndeprtarea unuia sau a ambelor testicule, printr-o incizie (tietura) la nivel inghinal. In anumite cazuri, chirurgul poate ndeprta si nite ganglioni limfatici de la nivel abdominal.Radioterapia, care folosete raze de energie mare pentru a distruge cancerul, sichimioterapia,care folosete medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase, sunt alte opiuni terapeutice.ndeprtarea unui testicul nu conduce la probleme de concepie sau a activitii sexuale. Testiculul care rmne va continua sa secrete spermatozoizi si hormoni sexuali masculini. Pentru a reveni la aspectul normal, se poate monta o proteza testiculara, care se implanteaz pe cale chirurgicala la nivel scrotal, care arata si se simte ca un testicul normal.

Prognostic

Succesul tratamentului cancerului testicular depinde de stadiul bolii in momentul diagnosticului si tratamentului. Daca cancerul este depistat si tratat nainte de rspndirea la nivelul ganglionilor limfatici, rata de vindecare este foarte crescuta, mai mare de 98%. Chiar si dup ce cancerul testicular s-a rspndit la nivelul ganglionilor limfatici, tratamentul este foarte eficient, rata de vindecare fiind mai mare de 90%.

Profilaxie

Pentru prevenirea cancerului testicular, brbaii ar trebui sa fie familiari cu mrimea si senzaia testiculelor, pentru a putea detecta orice tip de modificare. Majoritatea medicilor sunt de prere ca recunoaterea precoce a unei umflturi este un factor important pentru succesul tratamentului cancerului testicular si recomanda autoexaminarea testiculara lunara, asociata unui examen fizic de rutina, la toi brbaii dup pubertate.

Epididimita

Epididimitaeste o inflamaie a epididimului. Epididimul este canalul nfurat, dispus pe si in jurul fiecrui testicul. Are funcie de transport, depozitare si maturare a celulelor spermatice, care sunt produse la nivel testicular. Epididimul asigura legtura intre testicule si canalele deferente (canalele care transporta sperma).

Etiologie

Epididimita apare frecvent datorita infeciilor sau a infeciei cu Chlamydia, o boala cu transmitere sexuala. La brbaii peste 40 de ani, cea mai frecventa cauza este reprezentata de bacteriile care exista la nivelul tractului urinar.

Simptomatologie

Simptomele epididimitei sunt reprezentate de durere scrotala si tumefiere. Secreie peniana, durere la urinat si contact sexual sauejacularedureroasa, pot fi de asemenea prezente. In cazurile severe, infecia se poate rspndi la testiculul adiacent, producnd febra si abcese (colecia cu puroi).Tratament

Tratamentul epididimitei include antibiotice (medicamente care omoar bacteria ce a produs infecia), repaus fizic, aplicarea de punga cu gheata pentru reducerea tumefierii, folosirea unui dispozitiv de susinere a testiculelor si medicamente antiinflamatorii (de exempluibuprofen). Partenera trebuie de asemenea tratata, daca epididimita este secundara unei infecii cu transmitere sexuala, pentru a preveni reinfectia.Daca este lsata netratata, epididimita poate produce leziuni cicatriceale la nivelul esutului, putnd astfel bloca scurgerea normala a spermei la nivel testicular. Acest lucru poate conduce la probleme de fertilitate, mai ales daca sunt implicaii ambele testicule sau daca brbatul are infecii recurente.

Profilaxie

Folosirea prezervativului in timpul contactului sexual poate preveni epididimita secundara infeciei cu chlamydia sau gonococ

Hipogonadismul

Una dintre funciile testiculare constau in secreia de testosteron. Acest hormon are un rol important in dezvoltarea si meninerea majoritii caracteristicilor fizice masculine. Acestea includ fora si masa musculara, distribuia grsimii, masa osoasa, producia de sperma si comportamentul sexual.Hipogonadismulla brbai este o afeciune care apare cnd testiculele (gonadele) nu produc suficient testosteron. Hipogonadismul primar apare cnd exista o tulburare sau anomalie la nivelul testiculelor in sine. Hipogonadismul secundar apare cnd exista o tulburare la nivelul glandei pituitare de la nivel cerebral, care transmite impulsuri chimice ctre testicule pentru stimularea secreiei de testosteron.Hipogonadismul poate aprea in timpul perioadei fetale, la pubertate sau in perioada adulta.

Semne si simptome

Daca apare la brbaii aduli, hipogonadismul poate produce urmtoarele:-disfuncie erectila(incapacitatea de a obine sau a menine erecia)-infertilitate- scderea activitii sexuale- reducerea pilozitii corpului sau a brbii- scderea mrimii sau fermitii testiculelor- scderea masei musculare si creterea depunerii de grsime- scderea masei osoase (osteoporoza)- mrirea esutului mamar masculin (ginecomastie)- simptomatologie emoionala si mentala similara celei ce apare la femeile la menopauza (transpiraii profaze, modificri ale strii de spirit, iritabilitate,depresie,fatigabilitate).

Etiologie

Exista variate cauze ale hipogonadismului:-sindromul Klinefelter: acest sindrom implica prezenta unor cromozomi sexuali anormali. Brbaii au in mod normal un cromozom X si un cromozom Y. Cromozomul Y conine materialul genetic sub forma codata, ce determina sexul masculin, precum si dezvoltarea si caracteristicile masculine specifice. Brbaii cu sindrom Klinefelter au un cromozom X suplimentar, ce produce o dezvoltare anormala a testiculelor.-testiculele necoborte-hemocromatoza: aceasta afeciune consta in exces de fier la nivel sanguin, putnd produce tulburri ale funciei testiculare sau a glandei pituitare-traumatismele testiculare: traumatismul testiculelor poate afecta producia de testosteron-tratamentele anticanceroase: chimioterapia sau radioterapia, tratamente aplicate frecvent in cancer, pot interfera producia testiculara de testosteron si de spermatozoizi-procesul normal de mbtrnire: brbaii nvrsta au nivele mai sczute de testosteron, dei rata de scdere a acestei secreii variaz mult de la brbat la brbat-afeciuni ale glandei pituitare: afeciunile glandei pituitare (un mic organ situat in mijlocul creierului), incluznd fie un traumatism, fie o tumora, poate interfera abilitatea glandei de a trimite semnale hormonale ctre testicule, pentru a stimula sinteza de testosteron-medicamentele: anumite medicamente pot afecta producia de testosteron; acestea sunt reprezentate de unele medicamente antipsihotice frecvent folosite.

Tratament

Tratamentul hipogonadismului este diferit in funcie de etiologie. Pentru tratarea tulburrilor testiculare, se folosete tratamentul de substituie hormonala (terapia de substituie cu testosteron). Daca etiologia este reprezentata de o afeciune a glandei pituitare, hormonii pituitari pot fi utilizai pentru creterea nivelului de testosteron si a produciei de spermatozoizi.

InfeciiExista numeroase controverse legate de modul in care infeciile sistemice (nu doar cele genitale) influeneaz fertilitatea, specialitii considernd ca simpla detectare a unei patologii infecioase pe fondul infertilitii nu poate semnifica existenta unei legturi directe de tip cauza-efect. Rspunsul imun la agresiunea infecioasa consta si in eliberarea unor ageni inflamatori, oxidani, radicali liberi,enzimelitice si alte substane chimice care pot sa afecteze calitatea spermatozoizilor. Totui, impactul ntregului proces inflamator asupra spermatogenezei rmne deocamdat incomplet elucidat. Infeciile pot influenta de asemenea, dei doar temporar, fluidizarealichidului seminalsi motilitatea spermatozoizilor.Printre infeciile frecvent asociate cu infertilitatea masculina se numr:

Boli cu transmitere sexuala: infecii recurente cuChlamydia trachomatissau Neisseria gonorrhea (blenoragie) sunt corelate adesea cu infertilitatea masculina. Astfel de infecii pot determina apariiacicatricilorendolumenale ce pot bloca ductele spermatice sau ejaculatorii (se mpiedica, astfel, pasajul spermei).HPV(human papilloma virus) poate, de asemenea, sa interfere cu spermatogeneza. In general, toate bolile venerice pot determina apariia stricturilor uretrale sau obstruciilor epididimare.

Mycoplasma: este obacteriece are capacitatea de a se ataa de spermatozoizi si de a le diminua motilitatea

Oreionul: oreionul sauparotidita epidemicapoate avea influente severe asupra funciei testiculare daca apare dup pubertate(determina leziuni testiculare in 25% din cazuri). Aceasta situaie poate fi ameliorata prin administrare de interferon - unantiviralce poate preveni instalarea infertilitii la brbaii cuinfecieactiva. Medicamentul este, ns, foarte toxic si se recomanda administrarea lui doar sub supraveghere medicala si investigare periodica a parametrilor biologici.

Infecii genito-urinare: dintre afeciunile cu rsunet negativ asupra fertilitii se numr:prostatitele(inflamaiile prostatei),orhitele(inflamaii testiculare),epididimite,uretrite. Chiar si dup un tratament antibiotic corect administrat, orhiepididimita poate las sechele, sub forma de cicatrici obstructive de-a lungul epididimului.

Infecii sistemice diversecum ar fituberculoza(determina apariia cicatricilor pe ductul deferent) sau infecii respiratorii recurente. In aceasta ultima situaie se poate pune in discuie exista unorsindroame genetice(sindromul cililor imobili) in care este afectata si funcia reproductiva.

Alte cauze posibile de infertilitateDiverse patologii: in aceasta categorie vasta sunt incluse:- intervenii chirurgicale majore (in special pe scrot sau in regiunea inghinala)- traumatisme severe genito-urinare-diabet zaharat(poate determinaejaculare retrograda)-HIV- patologia tiroidiana-sindromul Cushingsi disfunciile metabolice de orice tip-infarctul miocardic acut-insuficienta renala- insuficienta hepatica-anemiecronica.