BOLERO

Bolero de Maurice Ravel(1875–1937) este o compoziție muzicală de balet pentru orchestră, într-un singur act, în do major, compusă în 1928 și pusă în scenă pe 22 noiembrie în același an, fiind creată pentru dansatoarea rusă Ida Rubinstein. Mișcare de dans cu ritm și tempo invariabile, pe o melodie uniformă și repetitivă, Boleroul își ia singurele elemente de variație din efectele orchestrației, printr-un crescendo progresiv și, in extremis, printr-o modulare scurtă în mi major.

Această operă singulară pe care Ravel a considerat-o un simplu studiu de orchestră a făcut obiectul celei mai largi difuzări dintre operele sale devenind, în zilele noastre, opera muzicală cea mai pusă în scena din toate timpurile.

A fost compusa pentru dansatorul Ida Rubinstein care l-a rugat pe Ravel sa ii faca o transcriptie orchestrala a celor 6 piese pentru pian , Iberia de Isaac Albéniz . In timp ce lucra la transcriptie, Ravel a fost informat ca miscarile au fost deja orchestrate de dirijorul spaniol Enrique Arbos iar drepturile de autor nu ii dadeau voie sa faca un alt aranjament. Cand Arbos a aflat despre acest fapt, i-a dat acordul. Ravel insa s-a razgandit si a decis initial sa orchestreze o lucrare proprie, urmand ca apoi sa se razgandeasca din nou si sa se apuce de o lucrare cu totul noua, bazata pe forma muzicala si dansul spaniol numit bolero. Plecat in vacanta la St. Jean-de-Luz , Ravel s-a asezat la pian si a cantat melodia cu un singur deget prietenului sau Gustave Samazeuilh cerandu-i parerea in legatura cu tema.Ravel ii explica planul sau de a o repeta fara dezvoltare inmultind orchestra gradat. Lucrarea a fost numita initial “Fandango” dar titlul a fost schimbat in “Bolero”.

Lucrarea este in Do avand o masura ternara incepand in pianissimo avand un crescendo continuu spre fortissimo. Este un ritm ostinato neschimbat executat pe una sau mai multe tobe mici ce ramane constant pe parcursul lucrarii. Peste acest ritm se construiesc doua melodii, fiecare de 18 masuri, fiecare interpretata de doua ori alternativ. Prima melodie este diatonica in timp ce a doua introduce elemente de jazz cu sincope (este present modul frigian). Prima melodie se desfasoara intr-o singura octava iar cea de-a doua in doua octave. Bass-ul si acompaniamentul sunt initial executate initial in pizzicato folosindu-se in general tonica si dominanta. Tensiunea este data de contrastul dintre ritmul constant si corul care incearca sa capete un frau liber. Interesul este mentinut de reorchestratia constanta pe teme ce ofera o varietate de timbre si un crescendo treptat. Ambele teme sunt repetate de opt ori. In punctual culminant, prima tema este repetata de noua ori dupa care a doua tema preia si moduleaza pentru un scurt timp in Mi inainte de a se intoarce la tonica in Do.

Melodia este purtata la diverse instrumente : flaut,clarinet,fagot,oboi,trompeta,saxofon tenor si sopran, corn si trombon; in timp ce melodia continua in Do, de la mijloc in continuare alte instrumente dubleaza in tonalitati diferite.Prima dublare include un corn ce canta melodia in Do in timp ce o celesta o dubleaza in doua si trei octave mai sus si doua piccolo canta in Sol si Mi.A

doua dublare a tonalitatii include o melodie la o cvinta mai sus sau la o cvarta mai jos,in Sol. Inafara de aceste dublari, Ravel armonizeaza melodia folosind acorduri diatonice.

Acompaniamentul devine din ce in ce mai bogat si mai patrunzator pana in momentul in care canta toata orchestra. Inainte de final, este o modulatie brusca in Mi, desi se intoarce la Do in doar 8 masuri. Sase masuri inainte de final, toba mare si cinelele isi fac prina intrare, cornul englez se intoarce si trobonii cu saxofonii su glissando in timp ce toata orchestra mentine ritmul ce a fost cantat de toba mica de la prima masura. In final.lucrarea trece de la un accord disonant in Reb la un accord in Do.