Cum îi privea Iisus pe cei bogaţi şi ce ne îndeamnă Sfânta Scriptură?

Când vorbim despre bogaţi şi bogăţie trebuie să ne gândim la ce consecinţe duceadunarea de averi. Ştim din experienţa omenirii, din adânc de vremi, că tot ce se agoniseştefără muncă personală, fără a te osteni şi asuda din belşug, se duce de râpă.

Îmi aduc aminte, cum în satul în care m-am născut, Cracăul – Negru, era prin anii ’50ai secolului XX, o casă mare unde se petrecea fără măsură, zile şi nopţi, cu tot felul debăuturi, jocuri şi alte blestemăţii. Noi fiind copii, ne uitam de la distanţă şi nu îndrăzneam săne apropiem şi nici să intrăm.

Într-o noapte de iarnă, am văzut din casă o lumină mare urcându-se spre cer. Am auzit-o pe mama zicând că acolo ar fi un foc mare … ar arde o casă. Am fugit spre locul de undevâlvătăile se urcau spre cer. Într-adevăr ardea o casă. Era casa cea mare care se prăjea într-unfoc imens. Stăpânul casei a ieşit afară şi trăgea la măsea cu damigeana, singura grijă de a osalva. A băut până la ziuă amuzându-se cum îi arde casa cea blestemată cu toate prostiile lumiişi zidită din banii celor împătimiţi de păcate.

Gospodina a sărit să mai salveze câte ceva. Nu peste multă vreme a murit de spaimafocului care a topit totul, iar bărbatul ei plângea mereu dezastrul.

Adunătura şi acareturile pe care le înşiruim, peste măsura trebuinţelor noastre normalede viaţă, din orgoliu prostesc de a ne lăuda, este un chin zadarnic şi o aventură nesăbuită.Niciodată nu va fi o împăcare adevărată între pofta de înavuţire cu orice preţ şi moralacreştină adevărată.

Am citit dar am şi văzut cu ochii mei, mai de mult, cum anumite cucoanesimandicoase, nu numai că aveau podoabe pe toate degetele, coliere şi alte brăţări, dar purtaucu ele şi genţi garnisite cu bijuterii. Se povesteşte, că odată într-un tren călătorea o astfel decucoană care era pândită de nişte hoţomani. Când a adormit, tiptil i-au şterpelit geanta. Cânds-a trezit şi a văzut că geanta nu mai era, a început să strige a disperare de a trezit întreg trenulde la un capăt la altul, strigând: Mi-au furat bijuteriile, m-au nenorocit, săriţi, hoţii!

Toate acestea nu au nici o legătură cu viaţa veşnică pe care noi suntem chemaţi să orealizăm. Iar pe vremea lui Iisus, lucrurile stăteau ca şi astăzi, pentru că nu-i nimic nou subsoare. Iată un episod ilustrativ: „Şi iată, un tânăr a venit la Iisus şi I-a zis: „Învăţătorule bun,ce bine să fac ca să am viaţă veşnică? El i-a zis: De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun,decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El i-a zis: Care?Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteştepe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Tânărul i-a zis: Petoate acestea le-am păzit din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă vrei să fiidesăvârşit, du-te, vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-miurmează Mie. Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii.Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: Adevărat vă spun vouă că cu greu va intra un bogat înÎmpărăţia Cerurilor. Şi vă mai spun: Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile aculuidecât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Matei 19, 16-26).

Cei apucaţi să adune mereu şi cu orice preţ, primesc cu îngreţoşare să audă cuvinteleDomnului Iisus şi se întreabă, poate, ca şi ucenicii Săi: „Atunci, cine poate să semântuiască? Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis: Aceasta este cu neputinţă la oameni, darla Dumnezeu toate sunt cu putinţă!” (Matei 19, 26).

Aşadar, cei bogaţi se pot mântui dacă vor împărţi averea la cei săraci, adică să întoarcăîmpătrit. Să nu-i mai rămână decât pentru un trai decent. Dacă cineva are mai multe case, sădea celor săraci şi să nu-şi lase decât una. Dacă avem mai multe cămăşi, să dăm, lăsându-necâteva de schimb, deşi Evanghelia spune să dai din cele două şi să-ţi laşi numai una. Bucatele

să le împărţim şi să nu stricăm hambarele şi mai mari să le facem, ca bogatul nemilostivcăruia i-a rodit ţarina!

Pâinea ta împarte-o cu cel flămând! Dă lapte la cei ce nu au! Dă mereu că-ţi umpleDumnezeu din nou sacul ca şi văduvei din Sarepta Sidonului! Pe zgârcit îl urăşte Dumnezeu!

Să nu uităm niciodată că: „Cel ce-şi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui!” (Pilde17, 5), iar: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui ceabună!” (Pilde 19, 17).

Ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ajutăm după puteri pe cei care au nevoiede dragostea noastră creştină!

† Calinic

Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului