Cuvînt înainte

1 Daca este adevărat ceea ce scriu istoricii culturii, că Boethius

a scris Mângâierilefi losojiei În Închisoarc, În aşteptarca executării condanmării la moartc, această operă este pur şi simplu halucinantă, fără um1e de Îndoială, unică În analele culturii umane.

Ea evidenţiază concomitent două aspecte esenţiale: pe de o parte stăpânirea de sine, şi acceptarea situaţiei tragice în care se găseşte, a autorului, iar pe de altă parte superioritatea stilistică şi intelectuală a "barbarului" get Teodoric cel Mare, în acel timp, stăpânitorul Romei şi al Italiei, cea /Ilai mare personalitate

occidentală a timpului (Boethius, în Elogiul lui Teodoric).

După ce îl condamnase la moarte pe Boethius, convins, ni se spune, pe baza unor mărturii mincinoase, că era implicat într-o conspiraţie împotriva sa, Teodoric îl lasă să-şi scrie şi să-şi motiveze uimitoarele probe de calm, de detaşare în faţa morţii, de motivare a obligaţiei de a primi vitregiile sorţii, aşa cum primise şi se bucurase de bunurile, de răsfăţul chiar, oferite mai înainte de aceeaşi soartă, conchizând că

statornică în lege pe vecie e a lumii nestatornicie.

După execuţie, Teodoric nu confisc� manuscrisul, nu-l distruge şi, datorită viziunii superioare a acestui barbar, cartea lui Boethius

devine bun al omenirii, una din cel.�mai răspîndite şi citite cărţi, cea mai tradusă carte, după Biblie, în m'ileniul Evului Mediu, dar şi în continuare.

Dacă Boethius ar fi trăit în secolul XX, la 1400 de ani după barbaru/ get stăpân al Italiei, sub alţi stăpâni peste popoare, n-am fi cunoscut nici exemplul lui Boethius, nici tulburătoarea sa operă.

Numai în România, în inima Europei, peste 500 000 de comp/otişti de acelaşi fel ca Boethius, închişi şi torturaţi, unii condamnaţi la moarte, cei mai mulţi pentru vini nu mai reale decît a lui Boethius, n-au avut îngăduinţa stăpânilor din secolul

VI Boethius

civilizaţiei, să scrie nici măcar un rând,. nici vorbă de o operă de talia şi întinderea Mângâierilor jilosojiei.

Pentru a-şi găsi o umbră de libertate interioară, singura posibilă, această categorie de beneficiari ai "civilizaţiei" secolului XX, au trebuit să se-ntoarcă cu circa 1500 de ani înainte de Boethius şi Teodoric, la oralitatea lui Homer, orali tate tăcută, exprimată în gânduri, singurul bun care nu li s-a luat, pentru că nu era la îndemâna "civilizaţi lor" stăpâni din secolul XX.

Astfel că în condiţii similare cu ale lui Boethius, nu era posibil şi nici nu s-a produs o operă de factura Mângâierilor.

Glorie lui Boethius, dar omagiu şi barbarului Teodoric, care din punct de vedere al civilizaţiei şi culturii stă pe un loc invers proporţional cu timpul faţă de stăpânitorii Europei din secolul XX.

Acest caz nu este ilustrativ pentru Schi/a tabloului istoric al progrese lor spiritului liman, a lui Condorcet, şi ea scrisă în închisoare sub teroarea din seca/ul lumini/or.

2 Revenind la opera lui Boethius, trebuie spus că ea, fără doar şi poate, strămoaşa literaturi i existenţialiste.

Lectura ei cu încercările de a justifica şi accepta situaţia tragică, fără ieşire, în care alttorul se găseşte, prezentate ca discuţii cu Filosqfia personificată asupra unora din problemele fundamentale ale existenţei umane, fie îl cuceresc, fie îl descumpănesc pe cititor, oricum îi creează interes pentru spiritul nereproductibil al gânditorului scrificat de intrigile şi sforăriile mărunţeilor lumii de atunci, de ieri, de azi, de oricând, care vieţuiesc în strînsă înrudire cu specii a căror viaţă e guvernată de nevoi fiziologice primare.

3 În urma unui accident stupid, excelentul nostru dascăI de latineşte şi elineşte, profesorul David Popescu ne-a chemat la patul său de suferinţă, în ziua de 18 octombrie 1991, şi ne-a spus textual:

Dragul meu, tot ce am făcut pe tărîmul culturii într-o viaţă de om e sortit să se risipească. Fiul meu a îmbrăţişat o carieră

tehnică şi nu l-a interesat deloc cultura clasică. Nepoţii mei se îndreaptă tot spre ştiinţe pozitive şi n-au nici pregătire, nici interes pentru studiile clasice.

Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte VII

Dumneata eşti singl/rul dintre foştii mei elevi, care, deşi ai urmaI, prin jorţa Împrejurâri/01; o profesiune de ştiinţe exacte, te-ai preocupat cOl/tinuu şi de cultura umanistă, ai frecventat ani [Îl şir şedinţele Societăţii de Studii Clasice .. . Îţi las dumitale toale lucrările mele, inclusiv cele În manuscris, şi te rog să te oCllpi de publicarea lor, în timp, când vei putea.

Dupâ cum ştii, unele din ele le-am lucrat în ultima vreme chiar la sugestia dumitale.

I-am făgăduit, deşi ne dădeam seama că luam asupră-ne o sarcină dificilă.

Deşi arăta bine şi speram că va părăsi curând patul de suferinţă, a doua zi, ne-a telefonat soţia sa, doamna Xeni, că a închis ochii pentru totdeauna, probabil în unna unei embolii.

La circa doi ani după înmonnântare, doamna Xeni, probabil la rugămintea soţului dânsei, în virtutea obligaţiei pe care ne-o asumasem, ne-a chemat să ne alegem dintre cărţile latineşti ale profesorului pe cele de care am putea avea nevoie pentru confruntarea textelor şi verificarea unor date etc. pentru studii introductive şi prefeţe la traducerile sale, de publicarea cărora ne vom ocupa.

La 5 mai 1993, am primit două sacoşe de cărţi de sau privitor la autorii latini, mai ales din care prof. David Popescu tradusese. Cu celelalte nu ştim ce s-a ales.

4 În cadrul acestei obligaţii morale asumate de noi, am publicat anul trecut celebra operă a lui Iordanes, De origine actibusque Getarum (Despre originea şi faptele geţilor) - Getica, scrisă la 551 e.n. în Italia de getul Iordanes, prima ediţie bilingvă, pe două coloane, în cultura română, traducerea căreia o făcuse la sugestia noastră şi pe care ne-a lăsat-o în manuscris.

În studiul introductiv pe care l-am dedicat acestei opere, relecturând, cu atenţie, sursele antice şi medievale, am constatat că aşa-zisa confuzie între geţi şi goţi, invocată de istoriografia apuseană şi preluată de istoriografia noastră, nu se găseşte în opera lui Iordanes.

Ea a apărut la autorii occidentali fie datorită unor idei

VIII Boethius

preconcepute, fie datorită grabei ŞI superfici alităţii care caracterizează activitatea a numeroşi istorici şi istorici ai culturii.

Din occident, această concluzie lipsită de orice temei s-a răspîndit şi în restul Europei. Or, 24 de autori antici şi medievali atestă, în diferite formulări, aceeaşi realitate:

cei pe care Înainte îi numeam geţi acum îi numim goţi.

Am adus acolo şi alte argumente care dovedesc sau susţin adevărul că aşa-zişii goţi n-au existat şi nici nu puteau să existe. Totuşi dogma persistă: aşa-zişii goţi au fost şi sînt consideraţi, fără nici o probă, ca popor germanic, adică frate (cu cine?), pentru că gcrmanus = frate bun, din aceiaşi părinţi.

La Ennius (239 - 169 Î.e.n.) găsim sintagma germana soror,

care, sperăm, se va accepta că nu putea fi vorba de o soră germană (nemţoaică), ci de o soră bună, legitimă.

În spaniolă găsim şi azi hermana =soră, În toate sensurile - de la caridad = soră de caritate, gamela - = soră geamănă, lcngas - s = limbi surori, media - = soră vitregă etc.

Iar hermano = frate şi la figurat. În Collectanea etymologica a ilustrului Leibniz, Hanovra,

1717, pag. 67, găsim că teutonii sau germanii au ca strămoşi pe daci şi pe geţi, care sînt şi strămoşii parţi lor. Iar pe pag. 68 se scrie

Ces grandes liaisolls, qu 'il y a toujoll/'s eu entre le Ce/les et les Telltons, a fa il qu' on les a souvenl confondus dans I'Hisloire et enlre ellX, comme ils venoient presqlle de la meme origine, ils se sont pres­

que toujours traites de freres.

Est c'est peut etre de la, qu'est

venu le mot de Germani, que les Romains leur ont donne;

comme l'a fort hien remarque Strabon; (sub!. ns. G.G.)

Aceste legături strînse, care au fost totdeauna Între celţi şi teutoni , au făcut ca să fie adesea confundaţi În Istorie şi Între ei , cum ei aveau aproape aceeaşi origine, ei s-au tratat totdeauna ca fraţi. Şi, poate, de aici a apărut cuvîntul germani pe care li l-au dat romanii, cum l-a remarca t fo ar te b ine Strabon;

Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte IX

In The Oxford dictionary ofEnglish Etymology, editat de C.T.

Onions, pag. 395, găsim: German . . . the eartier names were

Almain and Dutch/ German . . . Numele cele mai timpurii au fost Aleman şi Daci (grafia Dutch după lectura englezei actuale).

O limbă germană n-a existat pînă în secolul XVIII, când a fost confecţionată de Adelung ş.a.

În celebra sa carte, Le language (1921), .J. Vendryes scrie (p. 397):

L 'allemand commun est avant germana comună este înainte tout une langue ecrite. de toate o limbă scrisă

Iar în Marea Enciclopediefranceză (sec. XVIII) se arată Germania zilelor noastre nu se serveşte nicăieri de limba

folosită de masa poporului. Germana este o limbă de pură

convenţie (sub\. ns. G.G.). Că aşa-zişii goţi, în fapt geţii, nu sînt germani rezultă cu

prisosinţă din numeroase fapte istorice cît se poate de clare. Să cităm, numai cu titlu ilustrativ, cîteva dintre acestea. a. Mais le gotique n'est pas I'ancetre de I'allemand. 1/

represente un groupe dont le developpement a ere sensiblement

different de celui qui devait abol/tir il cette derniere langue

(Ernest Tonnelat, Histoire de la langl/e Allel11ande, Paris, Annand Colin, 1927),/ Dar gotica nu este strămoaşa gennanei. Ea reprezintă un grup a cărui dezvoltare a fost sensibil diferită de a celui la care trebuia să ajungă această limbă.

În pofida unor astfel de menţiuni clare care figurează în tratatele privind Istoria limbii germane, diverşi istorici, care nu prea se îndeletnicesc cu documentarea, atît de pe la noi, cît mai ales de aiurea, scriu fără control al adevărului, că aşa-zisa gotă ar fi strămoaşa gennanei.

b. Vers le milieu du XVI/le siecle, l'Aliemagne posede pour

la premiere fois une lallgue coml11une dont les formes et le

vocabulaire s' imposent aussi bien il la philosophie, aux sciences,

il la politique, aux tribunal/x, il la chaire, qll' il la litterature

proprel11ent dite. Apres s 'etre degagee des dialectes et avoir pris

x Boethius

tine existence independante, celte langue commune va bientât

comencer il reagir elle-meme sur les dialectes el tendre, il tout

le moins dans les villes et dans les milieux cultives, il se substituer

lentement il eux (E. Tonnelat, Histoire de la langue Allemallde,

1927, p. 167),/ Către mijlocul secolului al XVIII-lea Germania posedă pentru prima dată o limbă comună ale cărei fonnc şi vocabular se impun asemănător în filosofie, în ştiinţe, în politică, la tribunale, la catedre ca şi în literatura propriu-zisă. După ce s-a desprins de dialecte şi şi-a obţinut o existenţă independentă, această limbă comună va începe de îndată să reacţioneze ea însăşi asupra dialectelor şi să tindă, cel puţin în oraşe şi în mediile cultivate, să li se substituie încetul cu încetul.

Iată foarte pe scurt istoria fabricării unuia din idiomuri le occidentale din Europa. Mai mult sau mai puţin asemănător s-au produs şi celelalte idiomuri occidentale. Şi se mai miră savanţii occidentali că pornind de la astfel de artefacte nu pot ajunge la indo-europeana comună.

c. Şi azi în Gennania se vorbesc cca 200 de dialecte. d. Ne mai spun savanţii occidentali că Adelung, principalul

producător al idiomului comun german, n'avait qu'u ne

connaissance tres medio cre de la formation historique de la

langue commune el ses prescriptions se fondaient plus sur la

logique que sur la tradition (ibid. p. 166) / n-a vea decât o cunoaştere foarte mediocră asupra formării istorice a limbii comune, iar prescripţiile sale se bazau mai mult pe logică decât pe tradiţie (subl. ns. G.G.).

Este explicaţia pentru ce nu găsim în occidentul Europei nici o limbă - mij loc de comunicare cu organicitate proprie.

În general, idiomurile occidentale nu au capacitatea de a folosi diminutive, augmentative, nu au adâncime, nu au decât puţine sinonime şi acelea neologice, n-au nimic popular.

e. Rien des premiers temps des langues germaniques ne nous

est parvenu (Andre Lefevre, Les races et les langues, p. 166)./

Mângâicrilc filoso fici - CuvÎnl Înaintc XI

Nimic din primelc timpuri ale limbilor gcnnanicc nu nc-a parvenit, sau mai departe (p. 168): Enfill, I 'allemond litteroire noÎf avec la

traduction de la Bible par Luther (în sec. XVI., nota. ns. G.G.) .! În fine, gennana literară se naşte cu traducerea Biblici dc către Luther.

f. Autorii occidentali ne mai învaţă ceva: II n 'y a pas de langue

commune sans enseignement scolaire (Tonnelat, Histoire de

la langue allemande, p. 1 67).! Nu există limbă comună tară învăţămînt şcolar (sub!. ns. G.G.) .

Atîta ştiu, atîta învaţă pe alţii, cum s-a întîmplat şi cu istoria, istoria culturii, lingvistica ş. a.m.d., numai că ştiinţa autorilor occidentali se referă la idiomuri târzii, confecţionate de cărturari, "calamităţi naţionale" (v. la Vendryes) , caricaturi de o sărăcie lexicală şi lingvistică întristătoare.

Fără învăţămînt şcolar, de mii de ani, la popoarele vechi, oamenii s-au înţeles între ei pentru că limba era, din eternitate, comună.

Nu putem aduce aici argumentele acestei realităţi, căci ne-ar duce prea departe, dar aceleaşi cuvinte ale limbii române erau folosite, cu acelaşi înţeles, şi în secolul XII şi în secolul XVI, şi în ultimele milenii ale erei anterioare (a se vedea studiile noastre publicate în volumul Studii de cllltură şi civilizaţie românească,

2001).

g. Vom mai invoca o realitate de neînlăturat şi cu asta vom încheia această parte a Cuvîntului Înainte.

După istoriografia occidentală, vizigoţii au stat în sudul Franţei peste 400 de ani, dar au stăpînit şi Peninsula Iberică.

Considerându-i germanici (=fraţi) şi luând ca reper gennana lui Adelung, inventată în sec. XVIII, şi retroproiectând-o asupra unui grup din secolul IV-VII, istoricii occidentali (v. şi Gordon

East, Geographie- hisforique de 1 'Europe, Gallimard, 1939, p. 137) se miră că nu găsesc nici o unnă de gennanism în sudul Franţei, în Spania de azi etc.

Exista la acea epocă vreo formă de germanism în sensul în

XII Boethius

care este înţeles astăzi? Nici vorbă nu poate fi, ci, pe atunci, germanismul nu avea decit înţeles de frate.

Aceşti istorici occidentali uită că atunci când vizigeţii (!), numele real al celor care au stăpânit sudul Franţci, mai apoi şi Spania, se confundaseră în populaţia locală, chia r tâ rziu când numele I'izigoţilo r se stinsese, clasa conducătoa re a Spaniei trebuia, pentru a-şi întemeia nobleţea , să dovedească sau măcar să afirme descendenta din geti (AI. Busuioceanu, Zamolxis sali mitu l dacic în isto ria ş i legendele spaniole, 1985, p. 180), nu din aşa-zişii goţi.

h. Un argument incontestabil este şi acela că Belisariu, vestitul general al lui Justinian, Învingându-i, după istoriografii occidentali, pe goţi în Italia îşi ia titlul triumfal de Geticus Maximus.

Este de reţinut că în timp ce unii savanţi occidentali caută, în jumătatea sudică a Franţei unnele unui gennanism, care nu se născuse Încă în Europa, dar pe care nu-l pot defini, noi am găsit mai ales în Dictionnaire des idiomes rom{lns dUlJlidi de la France, al lui Gabriel Aza'is, Montpellier, 1877, 3 voI. de CÎte 800 p. , peste 1 300 cuvinte româneşti, printre care: ades, cocă, cloşcă, a băga, bere, jos, a muşca, singw; sus etc. , dar şi 13 000 O) de verbe care fac infinitivul şi participiul trecut ca în limba română, ceea ce nu se regăseşte în nici un alt idiom din Europa sau de aiurea.

Am scris această parte pentru a justifica de ce nu am putut primi, deşi le-am lăsat ca atare, sintagmele folosite de prof. David Popescu în Introducerea volumului: g rupa germanică a popoarelor barbare, Odoacru, şeful unor cOI!federaţii germanice, puterea armelo r gotice, dominaţia ostrogotă etc. , pentru că, aşa cum am arătat mai Înainte gennanismul era la momentul respectiv o ficţiune, iar aşa-zişii goţi (v. Studiul introductiv al volumului Iordanes, Cetica) nu au existat niciodată, şi n-au reprezentat decît lumea geti că cu numele uşor modificat.

5 Inainte de a muri ne-a mai rugat ca, dacă vom republica traducerea Operei lui Boethius (nu s-a aşteptat şi nu s-a referit niciodată la o ediţie bilingvă), să publicăm şi părţi din recenziile care s-au făcut la ediţia din 1943, publicată la Casa Şcoale1or, recenzii pe care ni le-a înmânat.

Mângâierile filosofiei - Cuvînt Înainte XIII

5. 1 În "Revista clasică ORPHEUS FAVONIUS", tomul XIII­XIV, 1941-1942, Bucureşti, Institutul de Studii Latine, Facultatea de Litere; p. 167- 169, a apămt o amplă recenzie, a vestitului prof. N. I. Barbu care scrie:

Ce puţin s-a tradus /a noi din operele clasicilor greco-latini. Acest gând, neplăcut, când e vorba de activitatea c/asiciştilor În România, este luminat de apariţia unei bune traduceri, aceea a domnului David Popescu, cu titlul de mai sus.

o Însuşire de seamă a traducerii de faţă e aceea de a nu purta urmele străine ale textului după care a fost făcută. Este Îndeobşte cunoscută sforţarea pe care trebuie s-o facă traducătorul în general şi traducătorul din limbile greacel sali latină În special spre a nu se lăsa if!/luenţat de textul antic, sUuind firea limbii În care traduce. Cu cît sintaxa limbilor clasice e mai deosebită de a limbii noastre, cu atît traducătorul este pândit, lafiecare pas, de cursa de a si/ui limba românească. spre a fi cît mai credincios originalului. Autorul traducerii din Boethius n-a căzut În această primejdie.

Dar şi altă greşeală tot atît de mare îl pândeşte pe un traducător din latineşte: de teama de a nu silui limba românească. se depărtează de textul latin, schimbându-i i'nfăţişarea, răpindu­ifarmecul.

Dintre moderni, traducătoriifi-ancezi din latineşte şi greceşte cad, de cele mai multe ori, În această cursă.

Domnul David Popescu a trecut şi pe lângel această greutate. Să luăm o pildă: la p. 127 Înttlnim o lungă frazei care traduce o idee din Cartea IV, Prosa 6-a a operei lui Boethius.

Am pus faţă-n faţă această frază cu originalul. spre a vedea dacă nu cumva fraza latină e mai amplă şi deci traducătorul a trebuit să jertfească mişcarea clarităţii sau dacă nu cumva termenii latini au fost daţi În româneşte În cuvinte prea Îndepărtate de text, cu alte cuvinte spre a vedea ce s-a pierdut din Însuşirile fireşti ale textului, fiindcă este un lucru prea cunoscut că Într-o traducere Întotdeauna se pierde ceva din original, iar meritul unei bune traduceri este acela de a fi pierdut

XIV Boethius

cât mai puţin. lată fraza În cele două limbi: (în continuare se pune pe două coloane o frază din Prosa 6, Cartea IV).

După cum se vedeJraza românească este tot atât de dezvoltată ca şi cea latinească.

Ideea este totuşi cum nu se poate mai lămurit expusă. Se vede de asemenea că mişcarea textului, aproape toţi termenii latini şi conjuncţiunile al/ jost date În româneşte cât se poate de credincios. Traducătorul stăpâneşte deopotrivă de bine atâtfraza românească, cât şi pe cea latinească.

Dar textul latinesc conţine şi versuri În diferite metre. Traducătorul a căutat să le redea cît se poate de credincios. Şi a reuşit. lată câteva exemple: unnează, pc două coloane, primele strofe din Poezia V (Cartea 1) şi din Poezia X (Cartea Ill), după care conchide:

Am putea să mai dăm şi alte pasaje. Ele ne vor arăta acelaşi lucru.

Domnul David Popescu se dovedeşte aji un bun traducâtor şi îl Îndemnăm să continue pe această cale. E atât de mult de jăcut! Sunt atât de puţini cei care lucrează!

5.2 Emilian Vasilescu, conferenţiar la Facultatea de Teologic, publică în "Gândirea ", anul XXX, nr. 6, iunie-iulie 1943, p. 346-348, o prezentare a Mângâierilor, în care îşi exprimă bucuria că avem pe Boethius în româneşte, adică avem opera sa capitală, De consolatione philosophie, una dintre cărţile cele mai citite, cele mai traduse, cele mai comentate, cele mai imitate din cîte există. Este cartea pe care Evul Mediu a preţuit-o Îndată după Biblie, şi de atunci n-a Încetat să jie citită şi meditată În lumea Întreagă. Atât de multă cinste i s-a dat cărţii acesteia, În Evul Mediu, încât unul dintre istoricii literaturii creştine, Pierre de Labriolla, cunoaşte 400 manuscrise ale ei şi peste 20 de comentarii ... şi este printre primele cărţi traduse În limba vulgară, existând o traducere anglo-saxonă din sec. IX, alta germană de la sfârşitul sec. X, şi alta franceză de la sjârşitul sec. XIII. Există traduceri în italiană, una În greacă, a lui Maxim Flanude, tipărită la Geneva, În 1871, şi chiar o traducere În ebraică.

M ângâierile fi losofiei - Cuvînt înaintc xv

Pentru Închiere, nll pot să SPUIl decât că tradllce/tor/ll român a ştiut ce să aleagă atunci când a voit să-şi valorifice calitâ(ile de c1asicist şi a dat literaturii româneşti o lucrare ce Îi lipsea de mult. Şi mai adaug că de apari/ia acestei tradllceri trebuie să se bllcure mai Întâi teologii, fiind vorba de un autor creştin, cuprins În tratatele de patrologie şi cinstit ca sfint undeva În Italia de Nord; trebuie să se bucure filosofia română, pentru că avem Înfine În româneşte o operă importantă pentru Înţelegerea filosofiei creştine medievale şi trehuie să se bucure cititorii cei mulţi care vor găsi În Mângâierile filosofiei un adevârat balsam pentru multele şi marile suferinţe ale unor vremuri ca ale noastre, când puţini se pot crede Într-adevărfericiţi.

5. 3 În "Revista Fundaţiilor Regale", anul X, din 1 septcmbrie 1943, p. 709-710, în Note, la rubrica Umanismul antic, Gheorghe Bulgăr recenzează volumul sub titlul: Boethius, Mângâierile Filosofiei, traducere şi note de David Popescu:

Publicarea traducerii acestei opere a lui Boethius În română (la Casa Şcoalelor) trebuie Înscrisă ca o nouă biruinţă câştigată de Umanismul antic latin, de astă dată nu acela al epocii clasice, ci aparţinînd secolului al VI-lea al erei creştine; căci "De consolatione philosophie" face parte din prodlisele de seamă ale spiritului nostru care sintetizează oarecum o Întreagă tradiţie clasică şi deschide largi perspective pentru o lume nouă, un ev nou, cel modern, ce avea să ne Întreţină slaba pî/pÎire a luminilor din bogăţia nesfârşită a rea lizărilor spirituale proprii clasicismului greco-roman.

Mângâierile Filosofiei stau cu cinste alături de alte jmmoase traduceri din literatura greco-latină, oferind cititorului român plăcerea unei lecturi care coborînd mai aproape de eternul său zbucium lăuntric, de căutări şi atâtea tăinuite aspiraţii, urcă apoi treptele convingerii, ale credinţei, se apropie mai mult de un ideal mai uman, mai nobil . ..

5.4 O a patra recenzie a apărut în "Basarabia Literară" din 12 septembrie 1943 (Din păcate un periodic cu acest titlu nu figurează în "Dicţionarul presei literare româneşti" (1790-1982) de 1. Hangiu,

XVI Boethius

nici în "Dicţionarul prcsei româneşti" (1731-1918) dc Georgeta şi Nicolin Răduică.

La rubrica Cronica literară apare o reccnzie semnată Nicolae P redescu, intitulată Boethius : "Mângâierile filosofiei ", Traducere şi note de David Popescu - Editura "Casa Şcoalelor", 1943.

Recenzia se întinde pe trei coloane de revistă şi reprezintă o analiză atentă şi serioasă a conţinutului operei şi sc încheie astfel: Vioiciunea dialogului este ajutatâ şi de alternanţa de proză şi ve/:�,jhlfnoasă şi Cll Înţeles, Împerechere mai ales În expunerea unor probleme În care este cercetat şi raportul dintrefilosofie şi poezie.

Cele patruzeci de poezii (dc fapt sînt 39 de poezii, n.ns.G.G.) ale MângâierilO1; scrise În nu mai puţin de douăzeci şi şapte de metri diferiţi (hexametru, distih etc.), iar altele În versuri moderne apropiate de configuraţia gr.afică a originalului. Meritul traducătorului este de a fi ştiut să adapteze partea formală conţinutului, să Îmbine exactitatea gândului cu fnlmuseţea poeziei Însăşi, găsind expresia credincioasă unui fond de idei, prin natura lui dificil de interpretat.

În meditaţia noastră actuală asupra celor trecătoare şi asupra celor veşnice, Mângâierilefilosofiei, care i"nseamnă un mod de înţelegere a lumii şi a vieţii, Îşi pot avea un loc meritat pe de-a-ntregul.

6 Prezenta cste prima ediţie bilingvă, latină/română a "Mângâierilor filosofiei" În Cultura română.

Pentru o uşoară verificare a echivalenţei traducerii cu textul latin de bază,s-au pus poeziile şi prozele, ale căror paragrafe sau fraze au fost numerotate conform textului latin, faţă-n faţă, pe paginile cu soţ (de stînga) figurând numai texte latineşti, iar pe paginile fără soţ (de dreapta) traducerile în româneşte.

Astăzi este de tot limpede că numai limba română este aptă să redea orice text latin, în mod special textele poetice, în ritmuri şi metre similare cu cele de bază.

În ediţia bilingvă Garnier Freres, latină/franceză, realizată de Aristide Bocognano, toate cele 39 poezii în latineşte ale lui Boethius au fost redate în franceză în proză, franceza nefiind aptă să redca sub nici o formă ritmurile metricii latineşti.

Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte XVII

Această observaţie ne-a readus în memorie constatarea eruditului profesor de limba română la Universitatea din Lyon, Jean Louis Courriol, traducătorul în franceză al cîtorva zeci de poezii ale lui Mihai Eminescu:

• • • 1111 tr aductelll; 5 'il doit sans aUClI1l doute savoir traduire doit egalement saI/oiI' /le pas traduire chaque fois que le respect du texte, de lout le texte, de l' essentiel du texle le lui impose. Prellolls ii cel egard un der nier exemple, celui de Gloss(l. Nulle tmce, non plI lS, de ce chef d' oeuvre de concision, de synthe se, de lucidite sceptique el stoi"que dans notre choix de poemes

C'est qu' en effet il ne nOll5 semble guere possible de le transposer dans line langue, le frall�'ais, en l 'occllrrence, dont la struclure analytique ne pOllrra

jamaL� rendre la lapidarite d'aphorisl11e et de maxime de cet art de vivre pohique et ellcore 11l0illS sauvegarder le rytlune c ar re, L 'alignemenl imperatif de ce poeme ci forme fixe si imperieusement rigourell.r.

Tous les essais de tmductioll qui en ont ete faits conjirmellf de pit o y able m alliere qu 'Eminescu en sor tir ait imimediablement defigul"li (p. 13),

. . . un traducător, dacă trebuie. fără nici o îndoială, să ştie să tradllcâ, la fel trebuie să ştie sii 1111 fmdllcâ de fiecare dată când respcclul textului, al oricărui text, al esenţialului textului i-o impune. În această privi nţă, să luăm un ultim exemplu, cel al Glossei. Nici o unnă de această capodoperă de concizie, de s inteză, de luciditate sceptică şi stoică, în selecţia noastră de poeme.

Aceasta pentru e ă Într­adevăr nu ne pare deloc posibil s-a transpunem Într-o limbă, În speţă franceza, a cărei stmchlră analitică nu va putea niciodată să redea lapidaritatea de aforism şi de maximă, a acestei arte de trăire poetică şi încă mai puţin de a păstra ritmul geometric, alinierea imperativă a acestui poem cu forma fixă atât de imperios exactă.

Toate încercările de traducere care au fost făcute confirmă într-un chip jalnic că Eminescu ar ieşi fără doar şi poate desfigurat.

xvm Boethius

Menţiuni asemănătoare face Prof. Courriol şi în alte părţi ale Prefeţei sale la volumul Mihai Eminescu, PoeziilPoesies,

CR. , 1987, 144 p. Din acestea şi din multe alte observaţii de acest fel ale unor

o(l.meni de cultură excepţionali se poate conchide că nu orice idiom este apt pentru a se traduce orice texte.

Este astăzi bine stabilit că în română se pot face traduceri excepţionale din orice idiom, fără ca o reciprocă să fie valabilă. Aceasta datorită bogăţiei extraordinare a limbii române, capacităţii de a exprima pitorescul, de a diminutiva substantive\e şi adjectivele, datorită organicităţii interioare a limbii române, calităţi absente în idiomurile artificiale.

*

'7 Notă asupra ediţiei Ediţia a beneficiat de sîrguinţa şi competenţa excelentei tinere

cbsiciste Cătălin a Popescu, căreia îi datorează: 7. 1 Confruntarea textului traducerii cu textul latin de bază. În cadrul acestei operaţii migăloase, Cătălina Popescu, a

obscrvat mai multe scăpări în traducerea prof. David Popescu,

care, aşa cum spune el însuşi în memoriile sale, şi-a pierdut mult timp (cu televizorul şi alte lucruri nesemnificative?). De aceea omisiunile în traducerea operei lui Boethius nu au fost observate şi completate, nici una, în ediţia din 1992, după 50 de ani de la prima publicare (1943).

Ediţia de bază folosită la traducere a fost aceea a lui Guilelmus

WEINBERGER, editată în 1934, în cadrul colecţiei Corpus

Scriptoru/11 Ecclesiasticorlllll Latinorum, editată de Academia de Litere din Viena, voI. LXVII. Pentru verificarea traducerii, pentru nuanţe, David Popescu a folosit şi ediţia Gamier Freres (193 7?).

La confruntarea textului românesc cu cel latinesc, Cătălina

Popescu a numerotat paragrafele sau frazele în textul traducerii, operaţie pe care traducătoml a omis s-o facă atât la prima ediţie, cît şi la a doua.

Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte

Ca unnare a acestei operaţii, în prezenta ediţie se identifică, prin numărul corespunzător, fiecare frază a traducerii cu paragr«fuÎ sau fraza echivalentă din textul de bază.

Cel mai important rezultat al confruntării şi echivalării traducerii cu textul de bază a fost descoperirea de către Cătălina Pope�ci.l a mai multor texte lipsă în traducere.

Cartea III Proza XI, § 31 (Nam ne in animalibus ql/idc//1 manendi amor ex anime voluntatibus, verum ex naturae principiis venit) carc nu apare în traducerea lui David Popescu, nici in ediţia din 1943, nici în cea din 1992.

În ediţia noastră fraza respectivă a fost imprimată cu aldine pentru a arăta că apare pentru prima oară în româneşte.

Tot în Cartea III, în Proza XII, § 29 a fost tradus: Atunci nllf/ nu există, căci Dumnezeu n-ar pl/tea face ceea ce nu există.

Cum să nu poată face Dumnezeu ceea ce nu există, dadi a făcut universul, lumea? Cătălina propune: Atunci răul nu există, de vreme ce DlIII/nezeu nu-I face, el care poate face tOIul, c��ea ce este mai logic şi în sensul textului latin.

C IV, Poezia III, vers 30 Timpului (scăpare a traducătorului) s-a înlocuit cu Trupului.

C IV, Proza V I, § 44 iar cei pe care-Î lovesc Îi corecleazâ. C V, Proza 1, § 14 Aeesta este un caz care se crede a fi datorit

Înlâmp/ării, dar el nu apare din nimic; are cauze proprii, a căror întâlnire neaşteptată şi neprevăzută, pare săli produs Întâmplarca, ceea ce schimbă sensul, dar justificat de textul latin.

C V. Proza V, § 6, s-a ales: sau e adevărată judecata raţiunii . . . în loc de sau nu e adevărată judecata raţiunii . . . care, deşi nu ave" scns, faţă cu textul latin, figurează atît în ediţia 1, cît şi în ediţia II.

C III, Proza IV, § 10, apare în traducere, atît în ediţia 1, 1943, cît şi în cdiţia II (1992) : toţi cei răi dau o înfăţişare asemănătoare demnităţi lor pe care le păstrează, prin atingerea lor, ar sensul din traducere este le pătează prin atingerea lor (în latină - qllas sua conlagione coml1laculant) . Cătălina a găsit mai multe astfel de scăpări, unele îndreptate tacit.

7.2 Echivalarea şi traducerea în română a majorităţii indicilor pentru textul latin după ediţia Weinberger. Unii indici au rezultat din prelucrare6l. notelor respective ale traducătorului,

xx Boethius

*

8 Analiza acestei traduceri ne-a condus [a ideea că dacă [a o specie literară traducerea singură poate să fie suficientă, in ce priveşte textele clasice llumai traducerea singură nu poate da certitudinea că nu lipsesc părţi care afectează inţe[esul.

Recenzenţii şi chiar cititorii obişnuiţi n-au cum să observe absenţa unor fraze, a lInor paragrafe chiar.

N. I. Barbu, c1asicist fără reproş, analizează o frază şi două catrene şi, n0I111a[, n-are cum sesiza absenţa unor părţi din text sau scăpări de sens, pentrun eă n-are sub ochi textul martor.

Bunăoară, În ediţia II (1992) scoasă de Institutul Biblic,

surprinde numărul mare de omisiuni de texte (ne referim numai la cele observate de noi):

1) În Cartea I (C I), Proza I, § 4, lipsesc literele II şi El şi se scrie total confuz: Pe tivul lor se citeau: ţesute litere greceşti

(care din e[e şi cîte ?) . . . şi Între ambele litere (care?), iar în nota 6 se dau explicaţii [a ceea ce nu exista în text, eeea ce arată cam caricahlral.

2) În C II, Proza II, § 4 lipseşte un rând (te-am crescut,

aplecându-mă spre tine cu ocrotire şi înţelegere) .

3) În C II, Proza IV, § 21 lipseşte: durează veşnic la cei stăpâni

pe sine şi care nici nu

4) În C III, Proza IV, § 17 lipseşte: dacă se pătează chiar prin

cOlltactul cu cei necinstiţi.

5) În C III, Proza X, § 23-24 lipseşte: divinităţi ei devin

fericiţi; § 24 Dar după Cll/Il prin dobtndirea . ..

6) În C IV, Proza VII, § 8-9 lipseşte: Ba da § 9 Dar ceea ce

fntăreşte şi /Îldreaptă e folositor?

Pe lângă aceste şase [acune în text, unele afectând inţelesu[, în ediţia 1992, există şi alte scăpări şi absenţe mai mici pe care nu [e mai menţionăm.

Mângâier i le fi losofi ei - Cuvînt înainte XXI

Au trecut 11 ani de la apariţia acestei ediţi i şi nu ne e cunoscut ca cineva să fi se �izat aceste lipsuri, astfel că se publicâ opere cu numeroase carenţe, ccea ce este supărător.

Dacă opera s-ar fi publicat bilingv, sîntem convinşi că şi traducătorul, dar şi cineva din redacţie sau din Comisia de editare ar fi sesizat lipsurile arătate, poate şi altele, scăpate observaţiei noastre, dar aşa, Iipsind din faţa ochilor elementul de raportare, textul original, pot lipsi oricîte fraze fără a fi observate.

Da, dar o astfel de operă nu mai poate fi calificată şti inţifică, poate nici măcar operă.Aceste constatări induc ideea că în ce priveşte traducerile din limbile clasice numai ediţia bilingvă este utilă şi reprezintă un instrument de lucru ştiinţific.

În ce priveşte editarea propriu-zisă: a. În textul latin nu am Iacut nici o intervenţie, nici măcar o virgulă nu s-a mutat din locul ei. b. În traducere am marcat, pentru evidenţiere:

- numele proprii cu aldine; - citatele şi spusele Filosofiei personificate cu litere cursive; - înaintea fiecărei poezii şi a fiecărci proze am introdus, cu

uşoare corecturi, şi reformulări , textele din cuprinsul ediţiei din 1943, care constituie un fel de rezumat al poeziei, prozei respective;

- prin operaţia de numerotare a paragrafelor sali frazelor s-a identificat, în paralel cu textul latin, întinderea fiecătrei fraze sau a fiecărui paragraf, ceea ce pelmite observarea uşoară a echivalenţei fiecărei părţi din traducere cu textul latin corespunzător;

*

Deşi am supus, atât textul latin cules de noi, ca şi textul traducerii unui număr mare de lecturi , singura modalitate prin care se poate evita rămânerea de erori, ne cerem iertare pentru eventualele erori care au scăpat totuşi la lecturile noastre şi care s-ar mai găsi în textul încredinţat tiparului.

Gabriel Gheorghe

MÂNGÂIERILE FILOSOFIEI

(DE CONSOLATIONE PHILOSOPHIAE)

TRADUCERE ŞI NOTE

DE

DAVID POPESCU

INTRODUCERE

Cea mai de seamă operă a lui Boethius, de Consolatione

philosophiae, nu poate fi înţeleasă în întregime decât dacă este raportată la mediul şi momentul În care ea a fost scrisă. Considerată ca o lucrare de sine stătătoare, independentă de personalitatea automlui şi de Împrejurările care au detenninat-o, această operă ar risca să rămână străină de noi, tocmai în părţile cele mai caracteristice. Căci, deşi prin conţinutul şi problemele tratate se Înalţă deasupra timpului, putînd fi şi astăzi şi oricând de actualitate, prin anumite aspecte ale sale, ea este strîns legată de viaţa autorului şi de atmosfera politică şi culturală a vremi i. Astfel a cunoaşte Mâllgâierile Filosofiei Înseamnă a cunoaşte mai întâi pe Boethius, a-i cunoaşte viaţa, opera, locul său în istoria culturii apusene.

Boethius se naşte într-o vreme când lumea romană, în totală descompunere, Îşi trăia ultimele c lipe ale apusului şi grupa gennanică a popoarelor barbare venise s-o înlocuiască. Se închidea un cv, acela al popoarelor vechi, şi începea un altul: evul mediu.

Mângâierile filosofiei - Introducere XXlII

Lumea romană, decadentă şi slăbită politiceşte, avea totuşi destulă strălucire şi prestanţă, ca să impună cel puţin un respect formal cuceritorilor. Şcolile funcţionau, viaţa şi administraţia civilă se desfăşurau mai departe, după legile romane. Numai armata aparţinea noilor stăpanitori, care ocupau milităreşte Italia. Nemaiavând puterea de a se opune cu armele, Roma o mai avea pe aceea de a menţine oarecum stmctura sufletească a lumii vechi. Creştinismul, între altele, zdnmcinase din temelii, felul greco-roman de a înţelege lumea şi viaţa şi de a-i preţui bunurile. Şi sub acest raport deci antichitatea făcea loc unei noi forme de cultură, scolasticismului medieval.

Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezintă ca o legătură spirituală între două lumi: cea veche, greco-romană, şi cea nouă, a evului mediu. Ultimul Roman, cu opera sa De

Consolatione Philosophiae definită ca ultimul suspin al

antichităţii expirante, Boethius este în acelaşi timp şi iniţiatorul

scolasticismuluil). Viaţa sa, înaltele demnităţi politice pc care le-a obţinut - care i-au adus şi cea mai mare strălucire omenească, dar şi reversul acestora: închisoarea şi moartea -, ca şi operele pe care le-a lăsat, înfăţişează această realitate, tragică şi consolatoare în acelaşi timp, a celor omcneşti; pe deasupra tuturor schimbărilor pe care le aduc celelalte puteri ale oamenilor sau ale popoarelor, puterea spiritului este permanentă şi, ea singură, neputînd fi înlănţuită sau suprimată, transmite din generaţie în generaţie acea lumină prin care oamenii pot fi deosebiţi de celelalte fiinţe ale pământului.

Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius s-a născut la Roma, într-o familie distinsă, aproape de anul 480. Tatăl său a fost consul de trei ori, iar bunicul după tată, fost prefect al pretoriului sub Valentinian III, a murit alături de generalul Aetius.

După mamă, care era din familia Severinilor, de asemenea avea înaintaşi consulari. Încă de mic a fost trimis pentru studii la Atena,

XXIV Boethius

adâncindu-se acolo mulţi ani în filosofia greacă şi traducînd sau comentând în latineşte pe marii gânditori greci . În acest timp se petreceau în Italia evenimente foarte insemnate. Ostrogoţii, sub conducerea lui Teodoric. cu consimţămîntul împăratului de Răsărit, Zenon, care avea astfel prilej să abată în altă parte un pericol, pătrund în Italia şi, după câteva lupte, ocupă Ravena. Odoacru,

şeful unor confederaţii germanice. care în 476 luase domnia ultimului rcgc roman, cste ucis (15 martie 493) şi Teodoric devine stăpânul Italiei, stabilindu-se în capitala lui Odoacru. Primind de la împăratul de Răsărit titulaturi romane, păstrând în drept calitatea de patriciu şi cle generalisim roman, luându-şi pronumele de Flavius. Teodoric conduce în fapt cu puterea armelor gotice o lume latină care asista pasiv la propria sa desfiinţare politică şi naţională. Noul stăpâni tor era deshIl de înţelept ca să nu ia măsuri radicale, să nu aducă mari pelturbaţii în instituţiile şi administraţia romană. A condus astfel cu prudenţă, ferindu-se cît mai mult ca să nu fie resimţită prea puternic de romani dominaţia străină ostrogotă. A rămas la Ravena - numai odată, în anul 500, se pare că s-a dus la Roma -, căutând în formă să nu se amestcce în organizaţia politică, juridică şi religioasă a lumii romane, decât atunci când i se cerea părerea, cum a fost bunăoară alegerea papei Symmachus, când s-a pronunţat pentru acesta. Pentru senat a arătat tot respectul, deşi activitatea senatului se mărginea în acest timp la lin fel de consiliu municipal al Romei, iar în afară la o autoritate simplu academică.2)

Senatorii, dealtfel puţini, mai reprezentau spiritul de rezistenţă şi reacţiune romană; cei mai mulţi asistau, neputincioşi, la mersul evenimentelor sau se orientau. cum se întâmplă adesea, spre noua aşezare politică.

Aceasta era starea de lucruri la Roma, când se întoarce Boethius de la Atena. Tatăl său murise; mama, de asemenea, cu mulţi ani înainte. Fruntaşii vieţii publice romane erau Festus şi

Mângâierile fi losofiei - Inlroducere

Symmachus. De acesta din urmă este luat sub protecţie tînărul Boethius, care, prin educaţia, cultura, şi distinsc\c sale însuşiri sufleteşti, promitea un viitor strălucit. Se căsătoreşte cu Elpis,

fiica lui Festus, dar moartea îi răpeşte la puţin timp după căsătorie pe culta şi pioasa poetă Elpis. Se recăsătoreşte cu a treia fiică a lui Symmachus, Rusticiana. Prin această căsătorie, drumul lui spre glorie se deschide deodată, luminos. Socml său, Quintus Aurelills

Memmius Symmachus, îl ajuta pe Boethills cu averea, influenţa şi nume\c familiei sale vestite. Fostul consul în 485 era doar nepotul celuilalt Symmachus, amic al poetului Ausonill şi ultimul apărător al păgânismului împotriva Sf. Ambrosie. Atît familia Aniciilor,

cît şi a Symmachilor, se bucura de toată vaza pe care o merita nu numai în societatea romană, dar şi faţă de noua stăpânire barbară. Era firesc deci ca Boethius să nu intîlnească nici o piedică În ascensiunea sa politică. În vârstă de mai puţin de 30 de ani intră în Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele său şi rudenia cu Symmachus, dar şi cu prestigiul unei personalităţi de o vastă cultură ştiinţifică şi filosofică. Tradusese şi comentase în limba latină - ca fruct al studiilor sale la Atena - pe matematicienii Pitagora, Nicomach şi Euclide şi pe filosofii Platon şi Ar.istotel;

iar În ştiinţa lui Arhimede era un erudit. Pentru a fi numit În diferite demnităţi şi mai ales pentru a ajunge la consulat, ultima treaptă pe care o mai putea urca un roman în vremea aceea, avea nevoie nu numai de stima şi adeziunea nobilimii romane, dar şi de. favoarea şi deplina preţuire a lui Teodoric. Ocaziile nu Întârziară. Clovis, regele francilor, cere lui Teodoric un citarcd, un muzicant, care să cânte şi la curtea sa, aşa cum auzise că se cântă la Roma. Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cerut, Teodoric se adresează lui Boethius, reputatul cunoscător al teori i lor muzicale şi al tetracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere lui Teodoric cadrane solare şi clepsidre. Acesta roagă pe Boethius

să procure regelui burgund orologiile cerute, adresând-i unnătoare\e

XX'Vl Boethius

elogii: Ai studiat CII atât de Îndelllngă strădanie În şcolile Atenei

şi ai schimbat Într-atât toga patriei Cll haina 1Il 1lzelor elene,

Încât aifăcut ca Învăţătura greacă să devină cultură romană.

Ai i'nvăţal Cll câtă adâncime se cugetă ill pârţile sale filosofia

speculativă şi in ce chip se analizează domelliul fUosofiei

practice, dăruind senatorilor; urmaşi ai lui Romulus, opera pe

care au lăsat-o in lume cecropizii. Prin traducerile tale, italii

citesc pe muzicianul Pitagora şi pe astronol1lul Ptolemeu .

Aritmeticul Nicomach şi geometrul Euclid sinI familiari

ausoniellilor: Teologul Platon, logicianul Aristotel, vorhesc În

limba Quirinallllui; chiar pe fizicianul lllecanic Arhimede. l-ai

făcllt sicilienilor latin. Şi orice discipline şi arIe a prodlls.f(xunda

Crecie prin diferiţi bărbaţi, Roma şi le insllşeşte in grai/ll patriei

numai graţie lucrărilor tale. Pe toate le-ai redat atât de elegant

ca i'nchegare stilistică şi atât de desăvîrşit ca proprietate a limbii,

i'ncât şi cititorii care ar cunoaşte ambele limbi ar fi preferat

totuşi traducerile tale3) . . . Evident, aceste cuvinte măgulitoare sînt cu atît mai preţioase, cu cît sînt adresate lui Boethius de Teodoric,

chiar dacă în numele lui scria Cassiodor. Regele şi-I apropie şi-i impărtăşeşte părerile în toate chestiunile. 1 se dă însărcinarea să refonneze monetăria, mă�urile şi greutăţile, i se acordă diferite demnităţi administrative, este numit de rege magister palatii şi II/agister officiorum, un fel de ministru al palatului, care cunoaşte toate problemele de politică internă şi externă ale statului. Quaestor, patriciu, în anul 510 este în sfârşit consul, iar în 522, punct culminant al gloriei lui Boethius, cei doi fii ai săi, prea tineri pentru această demnitate, sînt aleşi, de asemenea, consuli. Cu acest prilej, intr-un splendid discurs, Boethius face elogiul regelui Teodoric,

care după aproape treizeci de ani de domnie era cea mai mare

personalitate a occidentului4).

Boethius are toate motivele să se simtă fericit. Fiii săi au ajuns consuli. EI şi-a Iăcul întotdeauna datoria, ca un adevărat filosof,

Mângâierile f i losofiei - Introducere XXVII

fiind şi un bun sfetnic al regelui şi un bun roman. A fost cinstit, drept şi înţelegător cu suferinţele tuturor. A luat apărarea celor oropsiţi şi Împilaţi, i-a apărat cu curaj Împotriva vexaţiunilor autorităţii . În timpul unei foametc a Împărţit grâu poporului, ajutându-I cu largheţe, Împotriva prefectului, cu riscul de a ajunge la cunoştinţa lui Teodoric acest caz. Pe Conigastus şi Trigguilla,

doi cUlieni ai regelui, care Împilau popoml, purtându-se ca nişte tirani, i-a atacat fără cruţare ca şi pe alţi câini (Ii palatului, pentm care Italia nu era altceva decât un ţinut de exploatare şi jaf.

Dar dragostea lui de cinste şi de adevăr nu se putea să-i aducă numai bucurie şi fericire. Duşmanii binelui sînt adeseori mai puternici decât duşmanii răului. Boethius cunoscuse zilele sale cele mai fmmoase de mărire şi glorie, trebuia să le cunoască şi pc cele de declin. Şi nici acestea nu Întârziară să vină. Frământările şi certurile religioase care au avut loc in primele veacuri, până la stabilirea dogmelor creştine, au dat naştere la o mulţime de erezii ce au tulburat adânc şi pentm multă vreme liniştea bisericii şi a statului, atît În Răsărit, cît şi În Apus. Una dintre aceste erezii, arianismul, era în timpul lui Teodoric credinţa oficială a palatului şi a popoarelor germanice ce stăpâneau Europa, deşi lumca romană, În frunte cu papii Romei, mărturiseau credinţa stabilită de sinoadele ecumenice. În afară de arianisl11, Încă două erezii asemănătoare tulburau conştiinţele credincioşilor: nestorianismul

şi monofisitismul. Împotriva tuturor acestora, Boethius a luat atitudine, apărând prin mai multe scrieri credinţa bisericii din Roma. Poziţia lui Boethius Însă, de apărător al confesiunii religioase oficiale, împotriva ereziilo�, era dintre cele mai dificile. Deşi arian,

Teodoric nu se amesteca în neînţelegerile religioase, ci lăsase forurile competente ale bisericii să se pronunţe în chestiuni de dogme şi de controverse teologice. Astfel n-a dat atenţie prea mare faptului că Boethius, prin scrierile sale Împotriva acestor credinţe care se abăteau de la Învăţătura recunoscută de biserica

xxvm Boethius

Romei şi a Constantinopolului, lua ati tudine şi împotriva arianisfIlullli. Cît timp neînţelegerile religioase s-au menţinut pe plan teoretic şi cît timp mai ales ele dezbinau pe romani Între ei, era chiar in interesul lui Teodoric să nu se amestece în aceste neînţelegeri. Când însă Împăratul de Răsărit, Justin, luă Împotriva ereticilar o serie de măsuri care atinseră direct pe goţii arieni,

aceasta nu putu lăsa pe Teodoric indiferent. Voind să curăţească imperiul de erezii, Justin a dat un ordin prin care era interzis orice cult neoficial. Locaşurile de mgăciune ale arieni/or erau închise şi predate ortodocşilor. Teodoric, fomte indignat de această măsură, care izbea Într-o mulţime de conaţionali de ai săi, ce ajunseseră in funcţiuni înalte in imperiul de Răsărit, protestează şi tocmai pregătea trimiterea unei delegaţii în acest sens la Justin,

când se produce pe neaşteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect al pretoriului şi senator, Albinus era un om cu vază şi foarte bogat. În contl ict cu acesta şi râvnindu-i bogăţia se găsea referendaml Cyprianlls care, pentru a-şi compromite rivalul, i-a Tacut o inscenare, cu nişte scrisori, din care reieşea că Albinlls ar fi în legătură cu Împăratul de Răsărit, Justin, mij locind liberarea Romei de barbari şi reunirea Italiei cu Răsăritul, sub sceptml lui Justin. Teodoric, alarml).t de faptele imputate lui Albinus, care Însemnau un complot impotriva regelui şi a statului, a întemniţat de indată pc acuzat şi a pornit cercetările, pentm a stabili proporţiile complotului şi gradul vinovăţiilor. Albinus era senator roman; trebuia atlat dacă nu cumva intreg senatul, această umbră care mai rămăsese din autoritatea statului roman, este de partea lui Albinus. Boethius, în calitatea sa de ministm al palatului, nu putea rămâne în afară de acest caz. Părându-i nedreaptă şi ne fondată acuzaţia adusă lui Albinus, - ca şi suspiciunea ce plana asupra senatului. - ii ia cu hotărire apărarea, dec1arând în faţa regelui că acuzaţia lui Cyprianus este falsă şi că dacă Albinus

este vinovat atunci este vinovat şi Boethius însuşi şi senatul întreg.

Mângâieri le filosofiei - Introducere XXIX

Teodoric a fost înduplecat şi hotărîrea în procesul lui Albinus i l

fost deocamdată amânată. Iată însă că Cyprianus nu se lasă bălu l şi loveşte de data aceasta direct în Boethius. Făcând apel I ; t

Conigastus şi Trigguilla, ale căror fărădelegi Boethius le reprimase, aceştia pun la îndemâna lui Cyprianus memorii � i documente pcntm a amesteca ş i pe Boethius în procesul lui Albinus. Cyprianus predă lui Teodoric două scrisori contraracull:, ea fiind ale lui Boethius către Justin, pentru răsturnarea lu i Teodoric. Se arată în prima scrisoare în ce stare de opresiune se

găsesc Romanii, iar în a doua se cerea intervenţia grabnică a lui Justin pentm liberarea Italiei. Se arată, de asemenea, eă I t a l i a este slab păzită ş i că în caz de război provinciile se vor răscula � i vor trece de partea lui Justin. Teodoric uluit pierdu orice încredere în Boethius şi-l crezu criminal. Faptul că Boethius scrisese

împotriva arienilor era un indiciu pentru Teodoric, acum bătrâl l , bănuitor şi credul, că acesta e vinovat. Mai ales când infonnalori i şi martorii împotriva lui Boethius se înmulţiră. Opilio, frate cu

Cyprianus şi Gaudentius, nişte delapidatori ordinari, ca să scape de pedeapsă depuseră împotriva lui Boethius. De asemenea � i Basilius, fost intendent al Casei regale şi acum încărcat de dalori 1 .

Boethius ş i Albinus sînt arestaţi. Procesul s-a judecat, i a l scnatorii, din laşitate sau din tcama de a nu fi socotiţi complici l' 1 I

acuzaţii , au lăsat ca Boethius şi Albinus să fie condamnaţi IW

baza declaraţiilor date de martorii lui Cyprianus.

Boethius este închis la Pavia şi, cu toate memoriile trimise, c u

toate protestele împotriva unei judecăţi nedrepte, Teodoric 11 1 1

reveni asupra pedepsei. După o închisoare de aproape o j umălall' de an, în care timp scrie De Consolatione Philosophiae, Boethim

este executat la Pavia, sau la Calvenyano, în regiunea Milanul u l . probabil l a 2 3 Octombrie 524. Averea îi este confiscată şi lui � i I t l l Symmachus, care este de asemenea executat, iar Rusticiana esl\'

adusă în stare de umilinţă şi mizerie. În toamna anului 5 2 'i.

xxx Boethius

Tcvdoric trimite în orient o delegaţie compusă din senatori şi episcopi, având în fmnte pe papa Ioan I însuşi, pentru a cere lui Justin să revină asupra măsurilor luate împotriva arienilor. Delegaţia a fost foarte bine primită şi a stat aproape o jumătate de an În Constantinopol. Papa Ioan I a oficiat, Înconjurat de un sobor de episcopi şi preoţi, slujba sărbătorilor Crăciunului (525) şi ale Paştilor (526) . Întorcându-se însă fără rezultat, papa, care nu putuse stărui pentm a-i apăra pe eretici, a fost pus la închisoare, unde a murit din cauza torturi lor, la 1 8 mai 526. În chipul acesta Tcodoric scăpase de toţi capii opoziţiei romane şi catolice În Italia. M:li rămânea chestiunea ariană în Răsărit. Văzând că nu poate proceda altfel pentm a-l detennina pe Justin să repună În drepturi pc arieni, Teodoric a recurs la o măsură de o extremă severitate : a d2t un edict prin care se prevedea ca toate bisericile catolice din ItaLa să fie închise pentru drept-credincioşi şi încredinţate minorităţii ariene. Înainte de a se pune în aplicare acest edict însă, băt<lnul Teodoric, împovărat de ani şi de greutăţile unei domnii destul de îndelungate, a murit În toamna anului 526, În urma ulw i atac de paralizie, chinuit, se spune, de vedenii îm:p§imântătoare ale celor pe care îi suprimase fără milă şi fără jus�iţie.

După moartea lui Teodoric, crima ueiderii lui Boethius nu se pUL:a să nu fie reparată. Amalasunta, culta şi înţeleapta fiică a lui Teodoric, a redat Rusticianei şi copiilor săi averea confiscată a lu i Symmachus şi Boethius. De asemenea a admis să se ridice lu� Boethius statui în pieţele Romei, cu inscripţii elogioase. Mai târziu regele longobard Luitprand a deshumat osemintele lui Boethius şi le-a depus la Pavia într-un măreţ mausoleu. Amintirea lui Boethius a început să fie prăznuită, cu pietate şi cu un cult religios, la 23 Octombrie În fiecare an, ca sărbătoarea lui Boethius,

la Pavia, care-l socoteşte ca pe protectoml său. În breviarul de la Milan, apămt În 1 5 39, Boethius este trecut ca Sf. Severinus,

Mângâierile filosofiei - Introducere XjC,I

la 23 Octombrie. Pentru caracterul său onest şi nobil, cum şi

pentru jertfirea vieţii sale pentru Biserică şi dreptate, Boethiu s

a fost beatificat. II

Pe tărâmul scrisului, Boethius a avut o activitate destul de rodnică. Ne-au rămas de la el numeroase scrieri cu conţinut teologic, ştiinţific şi filosofic. Fiindcă personalitatea sa a fost atît de strălucitoare, poate că i s-au atribuit lucrări ce n-au fost ale lui, ori au aparţinut altui Boethiu, - acest nume fiind destul de răspândit la începutul evului mediu -, polarizându-se astfel în juru-i şi contopindu-se într-unul mai mulţi autori. Autentici tatea operelor teologice ale lui Boethius, bunăoară, a fost foarte mult discutată. Mulţi cercetători, sprijinindu-se pe argumente scoase din opera sa

filosofică, mai ales din De Consolatione Philosophiae, au ajuns la concluzia că Boethius ar fi fost păgân. Şi lllai lllulţi cercetători însă şi îndeosebi învăţaţii bisericii , l-au socotit creştin şi nu i-au pus ca atare la îndoială autenticitatea operelor sa\c teologice. Acesk opere, teologice, se Încadrează în certurile şi controversele religioase ce i-au frământat atâtea veacuri pe creştini, până ce

dogmele cu privire la Sf. Treime au fost închegate, cristalizate şi stabilite pcntru totdeauna. Lucrările cu conţinut teologic ale lui Boethius sînt scrise în legătură cu arianismul, nestorianisfllul şi monC?fisitisfll lIl, trei erezii de seamă, care au prilejuit primele sinoade ecumenice. Pentru a apăra creştinismul ecumenic împotriva acestor erezii şi pentru a înlănţui dogmele trinităţii într-o dialectică filosofică, Boethius scrie următoarele cinci opere: 1 De unitate

Trinitatis (Tratatul despre uni tatea Sf. Treimi, adresat lui Symmachus); 2 Ultrum Pater el Filius ac Spiritus Sanctus de

Divinitate substantialiter praedicentur (Dacă Tatăl, Fiul şi Sf. Duh pot fi afirmaţi substanţial în Dumnezeire), adresat diaconului Ioan al Biserici i Romei, - papa Ioan 1 de mai târziu - tratează, ca şi lucrarea anterioară, despre raporturile dintre natură şi substanţă cu privire la Trinitate); 3 Quomodo substantiae, in eo q/lOd sint,

xxxn Boethius

bonae sint (Cum substanţele sînt bune prin ceea ce sînt), către diaconul Ioan, o extrem de concisă Înlănţuire de raţionamente despre ideea de bine şi de substanţă . 4 Brevis fidei christianae

cOlllplexio (Scurtă expunere a credinţei creştine, cunoscută şi sub numele Defiele catholica) ; 5 Liber de persona et duabus naturis

contra Eutychen el NestoriulII (Despre cc\e două naturi şi o singură persoană În Iisus Christos, contra lui Eutichie şi Nestorie), către Ioan, diacon al bisericii Romei, cea mai Însemnată lucrare teologică a lui Boethius, În care arată cum sînt cu putinţă cele două naturi - divină şi umană - Într-o singură persoană, în Iisus Christos).

Prin amănunţita examinare şi desfăşurare logică a problemelor tratate, operc\e teologice ale lui Boethius devin interesante şi convingătoare. Deşi lipsite de Înti nderea unor adevărate tratate, ele au fost mult citite şi comentate de către emdiţii dogmaticii creştine.

Dintre lucrările ştiinţifice ale lui Boethius se păstrează De

Insfitutione aritmetica, De Ins/itl/fione l11usica şi Ars Geol11etriae.

Împreună cu Astronomia , care s-a pierdut, aceste opere sînt cunoscute şi sub numele de lIIatematici şi au fom1at în evul mediu ciclul superior al artelor liberale, quadriviul11 . Aritmetica, în două eăl1i, şi Muzica, În cinci cărţi, au avut mult prestigiu în evul mediu şi autenticitatea lor n-a 'fost contestată; nu tot acelaşi lucm s-ar putea spune despre Geomefrie, ce conţine două cărţi, dintre care prima e traducerea latină a geometriei lui Euclid .

Fără Îndoială Însă că, dacă Boethius s-a bucurat de atâta autoritate în evul mediu, aceasta se datorează mai ales operelor filosofice. Traducerile, comentariile şi tratatele sale originale din domeniul logicii au fost În scolastica medievală cărţi fundamentale, prin care Boethius a devenit clasic alături de Martianus Capella

şi de Cassiodor. Iar De Consolatione Philosophiae, ultima şi

cea mai de seamă operă filosofică a sa, a luat loc de cinste printre cărţile reprezentative ale omenirii.

Mângâierile filosofiei - Introducere xxxm

Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucrările de logică ale acestuia le-a tradus, le-a comentat şi tot pe ele le-a avut ca pildă în scrierile sale personale. Astfel a scris mai întâi, ca studii pregătitoare pentru înţelegerea lui Aristotel: Dialogi in

Porphyrium a Victorino translatum, două dialoguri asupra Isagogelor lui Porfirius, traduse de Victorinus. La Categoriile

lui Aristotel, Porfirius a scris o Introducere (lsagoge), în care şi-a propus să explice cele cinci concepte logice, numite şi universale: gen, speţă, diferenţă, accident propriu şi accident

comun, a căror cunoaştere uşurează înţelegerea filosofiei lui Aristotel. Introducerea lui Porfiriu a fost tradusă în latineşte de retorul Victorinus. Asupra acestei traduceri, Boethius scrie cele două dialoguri, în care explică pe larg prietenului său Fabius

conţinutul operei lui Porfiriu. Pentru că traducerea lui Victorinus

nu i s-a părut desăvîrşită, a lacut el alta, însoţind-o de un excelent comentariu împărţit în cinci cărţi: Comentaria in Porphyrium.

A tradus apoi Categoriile lui Aristotel, la care a scris patru cărţi de interpretare: In Categorias Aristote/is, /ibri quatuor. La cartea lui Aristotel, De Interpretatione (I1Ept EpJl11VElm;;) a scris două comentarii: unul mai redus, care explică sumar textul lui Aristotel,

şi altul, mai dezvoltat, pentru avansaţi: In Iibrum Aristotelis de

interpretatione Commentaria minora şi Commentaria majora.

De asemenea a tradus din Aristotel Analiticele prime şi posterioare (Interpretatio priorum Ana(vticorum Aristotelis şi Interpretatio

posteriorum Analyticorum Aristotelis), Topicele (Interpretatio

Topicorum Aristotelis) şi Argumentele sofistice (lntetpretatio

Elenchorum sophisticorum Aristotelis). După unii cercetători însă, atît traducerea analitice lor, cît şi a Topicelor şi a Sofisme/oI' aparţin lui Iacob de Veneţia, de la începutul sec. XII. A comentat apoi Topicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) şi a scris, în legătură cu ele, De Di/Jerentiis Topicis, în care arată

XXXIV Boethius

deosebirea dintre Topicele lui Cicero şi a le lui Aristotel,

ocupându-se, în acelaşi timp, de izvoarele din care îşi scot argumente probabi le filosofii şi retorii. Cu aceasta din urmă am ajuns la tratatele filosofice ale lui Boethius. Ele sînt următoarele : Introductio ad Syllogismos Categoricos, De Syllogismo

Categorico (libri duo). De Syllogismo Hypotetico (libri duo), Liber

de Divisione şi De dţfJerentiis Topicis, pe care am şi amintit-o. La aceste opere se adaugă şi altele mai puţin importante sau

care n-au ajuns până la noi. După mărturisirile contemporani lor, planul lui Boethius a fost acela de a traduce în latineşte în întregime pe Aristotel şi pe Platon ş i de a arăta că în chestiuni le fundamentale nu este prea mare deosebire între aceşti doi mari filosofi. Importanţa lucrărilor filosofice ale lui Boethius în evul mediu a fost considerabilă. Cel puţin până în sec. XII cultura elenă a fost transmisă Occidentului prin intermediul acestor lucrări. Aşa se explică de ce prima perioadă a scolasticii s-a mărginit la un fonnalism logic, prin care se căuta a se pune de acord raţiunea şi credinţa,filosofia şi dogmele creştine. Nu vom analiza conţinutul traducerilor, comentarii lor sau tratatelor logice ale lui Boethius.

Ne vom mulţumi, pentru a ilustra influenţa pe care au exercitat-o ele, să amintim că cearta dintre nominalism şi realism, care a fost singura problemă de reliefîn evul mediu, îşi are originea în primul dialog la Isagogele lui Porfirius.

III Opera cea mai citită şi mai admirată a lui Boethius, în toate

veacuri le , a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisă în închisoare, sub fonna unui cuceritor dialog în versuri şi proză, în cinci cărţi, prin ideile adânci ce la cuprinde şi prin forma atât de uşoară şi de limpede, în care redă problemele tratate, această scriere a fost cartea dc căpătâi a multor generaţii de cititori, dintre cei mai erudiţi. Otto Bardenhewer scrie despre ea: Ultima operă

Mângâieri le fi losofie i - I ntroducere :xxxv

a lui Boethius , De Consolatione Philosophiae, capătă

semnificaţie istoric umană. Numai câteva produse spirituale au

tras brazde aşa de adânci În istoria literaturii universale, ca

această operă5J• Prin împrejurarea particulară că în ea găsim examenul de conştiinţă al unui om politic, care a cunoscut toată strălucirea gloriei, dar pe care soarta l-a aruncat, nemiloasă, în deznădejde, umilinţă şi moarte, opera are în acelaşi timp şi un înţeles social şi moral: este catehismul datoriei şi al sacrificiului.

Care este tema Mângâierilor Filosofiei? Ea se desprinde chiar din primele rânduri ale cărţii . Boethius se găseşte în închisoare şi, pierdut în deznădejde, îşi tânguie jalea şi durerea, între viaţa care-l părăseşte şi moartea care îl aşteaptă. Filosofia, travestită într-o femeie distinsă şi impunătoare, îi apare, îl dezmeticeşte din somnolenţa în care îl cufundase disperarea, îl ceartă că nu-şi păstrează seninătatea pe care trebuie s-o aibă întotdeauna cel ce s-a adâncit în studiul fi losofiei, apoi îl mângâie şi-i propune să-I lecuiască de această boală sufletească ce îl stăpâneşte. Răspunzând, Boethius îi aminteşte cum a înţeles să se conformeze preceptelor filosofice toată viaţa, sluj ind numai cinstei şi binelui, în toate funcţiile publice pe care le-a deţinut. Astfel a apărat pe cei nedreptăţiţi, s-a opus celor ce asupreau poporul fără milă, făcându-şi duşmănii care şi-au unit puterile şi l-au doborît. Deprimarea şi îndoiala lui cu privire la dreptatea imanentă este explicabilă, când la capătul unei vieţi nepătate se găseşte în temniţă, în faţa morţii .

Filosofia, ca un adevărat medic, procedează cu prudenţă, fo losindu-se la început de leacuri mai uşoare ş i apoi de medicamente cu efecte mai puternice. Astfel, îi pune întâi câteva întrebări, din care să se convingă dacă disperarea i-a smuls în întregime credinţa în Diviq1tate şi în triumful binelui sau dacă mai este vreo speranţă de scăpare. Boethius crede încă în Dumnezeu, crede că lumea este condusă de o fiinţă raţională, nu de întâmplarea oarbă, dar gândurile îi sînt tulburate şi nu poate răspunde mai

XXXVI Boethius

mult. Filosofia stabileşte diagnosticul bolii lui Boethius: din cauza intorsături i tragice pe care a luat-o viaţa sa, mintea i s-a întunecat şi nu mai vede limpede destinele omului : ca îi făgăduieşte însă că, având ca punct de plecare credinţa lui în Dumnezeu, îi va alunga Încetul cu incetul întunericul minţi i .

P lecând de la nedreptatea căreia Boethius i-a fost victimă, tema Mângâierilor Filosofiei se ridică la o înlănţuire de probleme generale: existe11ţa răului În lume şi caracterul de zădărnicie al

tuturor celor omeneşti se împacă cu ideea noastră despre Dumnezeu şi cu aspectul de perfecţiune al ordinii ş i armoniei universale? Viaţa noastră e supusă intâmplării şi destinului orb

sau este ocrotită de o providenţă, care conduce sub semnul binelui

toate? Dacă există Dumnezeu, de ce există răul pe pământ? De

ce Îl suferă atât de adesea cei buni, iar cei răi nu? Care este inţelesul libertăţii noastre spirituale, al efortului nostru personal, dacă prin prevederea şi preştiinţa lui Dumnezeu destinul nostru

e urzit de la inceput şi el nu se desfăşoară decât aşa cum a fost prevăzut?

Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filosofiei omeneşti, pentru rezolvarea cărora s-au chinuit minţile atâtor cugetători, ce au dat tot atâtea răspunsuri, fără însă să existe până acum unul absolut l iniştitor pentru toate conştiinţele. Cartea lui Boethius este unul din aceste răspunsuri. Nu vom arăta aici cum au fost dezbătute problemele puse şi cum au fost dezlegate de premergătorul evului med i u . Vom afi rma numai că De

Consolatione Philosophiae nu est una din încercările l ipsite de valoare, care mai mult deprimă decât întăresc sufleteşte; ea rămâne şi acum o carte de actualitate, în meditaţia noastră asupra celor

trecătoare şi celor veşnice.

Atît forma, cît şi conţinutul, confirmă valoarea cărţi i lui Boethius. Ca fOfilă ne captivează de la început, prin amestecul de proză şi versuri în care este scrisă, prin dialogul viu şi colorat,

Mângâieri le fi losofie i - Introducere xxxvn

precum şi prin înlănţuirea silogistică a raţionamentului. Un aspect foarte variat îl prezintă metri ca. Cele patruzeci de poezii ale Mângâierilor sînt scrise în nu mai puţin de douăzeci şi şapte de metri diferiţ i . Această varietate metrică este una din dificultăţile de seamă pentru traducător, în osteneala de a nu falsifica prea mult nici originalul, nici cerinţele gustului de azi6J. Amestecul de proză şi versuri poate părea la început hibrid. Acest fel de a scrie era totuşi întrebuinţat de cei vechi - dăm în acest sens ca exemplu pe Petronius şi pe Martianus Capella - şi în tratarea unor probleme în care fi losofia se întâlneşte adesea cu poezia. împerecherea nu este l ipsită nici de înţeles, nici de frumuseţe. Fonna dialogului, în care azi zic şi zice mai mult se înţeleg decât se exprimă, schematismul uneori supărător al raţionamentelor în care deci, aşadar şi prin urmare revin la fiecare pagină, oferă traducătorului de asemenea dificultăţi, în preocuparea de a împăca logica veche cu cea nouă. Prezenţa permanentă însă a persoanelor dialogului, famil iaritatea, căldura şi pasiunea cu care discută ne fascinează de la început şi piedicile formale ce ne stau în cale dispar. Până la sfârşit devenim al treilea personaj al cărţii, cu dorinţa de a participa la dezbaterea problemelor, de a ne spune şi noi părerea . . .

În legătură cu conţinutul vom remarca, desigur, - şi acesta nu spre a scădea valoarea operei - că tema şi ideile din Mâl1gâierile

Filosofiei nu sînt puse în discuţie pentru prima dată de Boethius.

Ele îşi au izvorul În primul rând în filosofia platonică şi neoplatonică. Asupra providenţei, precum şi asupra legilor universului şi ale mişcării ce îl diriguiesc, idei stoice şi aristotelice colorează gândirea lui Boethius. Cicero, Plutarch, Augustin, de asemenea, Îş i dau Întâlnire În Mângâieri. Nu mai vorbim de alţi gânditori şi poeţi pe care Boethius îi citează sau îi trece cu vederea7).

Mângâierile Filosofiei au fost scrise în Închisoare. Boethius

n-a avut putinţa să consulte lucrări pentru redactarea cărţii . A citat

xxxvm Boethius

din memorie. Cu toate acestea, el sintetizează într-o formă personală toată fi losofia greco-romană asupra destinului omului . Definiţiile date de el eternităţii,jericirii, providenţei, destinului,

au rămas celebre şi au fost folosite de toţi scolasticii . Toma de

Aquino în special îl citează ca pe o autoritate şi-i dă adesea ultimul cuvînt în Swnma Theologica.

Cu o mare nedumerire rămânem in suflet după cetirea Mângâierilor Filosofiei: sint ele o operă creştină sau păgână? Problema a fost mult discutată. Din Mângâieri, în care nu se pomeneşte niciodată numele lui Iisus sau ale Apostolilor, dar în care abundă în schimb filosofia şi miturile greeo-romane, ar reieşi eă Boethius a fost un filosof păgân idealist şi stoic, aşa cum au fost mai toţi filosofii din ultima perioadă a epocii clasice. Cele mai multe cercetări însă şi mai ales autoritatea Bisericii ne învaţă că Boethius a fost creştin şi ca un creştin a scris Mângâierile

Filosofiei , dar n-a mărturi s i t -o , poate pentru a ocol i susceptibi litatea bătrânului Teodoric În chestiunile teologice. Problema este totuşi deschisă . . .

*

De Consolatione Philosophiae s-a bucurat în toate veacurile de o preţuire egală. În evul mediu a fost, după Biblie, poate cartea cea mai mult citită, răspândită şi comentată, fiind printre primele cărţi latineşti traduse în celelalte limbi. Astfel a fost tradusă în sec. IX în l imba germană, şi în sec.XIII în l imba franceză. Iar tipărită a fost pentru prima dată - text şi traducere - la Nurenberg, În anul 1473. De atunci şi până astăzi ediţiile s-au înmulţit, în fiecare secol, adăugându-se la ele studii şi comentarii, În legătură cu textul, fonna, conţinutul Mângâierilor, apoi în legătură cu creştinismul lui Boethius. Ori câte marginalii însă se vor scrie la această operă, nu vor fi mai interesante decât opera însăşi. Numai ea ne va învăţa că, atunci când orice nădejdi sînt spulberate, când viaţa îi

Mângâieri le fi losofie i - Introducere XXXIX

este ameninţată şi aripile morţii fâlfâie deasupra capului său, omul Îşi găseşte ultimul refugiu În mângâierile l iniştitoare ale fi losofiei şi ale religiei. Numai acestea il impaeă cu veşnieia . . .

Sperăm că citirea Mângâieri!or Filosofiei va avea asupra lectorului un efect salutar şi Îi va lăsa impresia că a citit una din acele cărţi bune care s-au scris În legătură cu problema existenţei noastre.

Note

1 ) Cf. F. Cayree A. A. Precis de Patrologie, Paris 1 930, voI. III-IV, p. 2 1 7 ; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L.

Ganshof: Histoire du Moyen Âge, tome premier, Paris 1 928 (Colecţia Gustave Glotz) p. 1 24, nota 1 07; Otto Bardenhewer:

Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau 1932, voI. V, p.2S0. 2) Op. cit . (Colecţia Gustave Glotz) p. l I S . 3) Cassiodorus, Patrologia latină, În Colecţia Migne, Tom 69, col .S39 4) Op. cit . (Colecţia Gustave Glotz) p. 1 23 . S ) Op. cit. p . 2S 1 6) În prima tălmăcire românească a lui Boethius, am căutat să redăm ceva din varietatea de care este vorba, traducând câteva poezii În metrul original, iar pe celelalte în versuri moderne, apropiate prin metrică de configuraţia grafică a originalului. 7) În l egătură cu izvoarele de inspiraţie a le Mângâierilor

Filosofiei, bogatele adnotaţii şi tinniteri, pe care le-am folosit ş i împrumutat În mare parte în notele explicative, găsim - În afară de colecţia Migne - în Weinberger, de al cărui text ne-am servit

la traducere, şi în Bocognano din care, pe lîngă text şi notele

XL Boethius

expl icative, am folosit şi traducerea, pentru contro l . Un tablou de citate, cuprinzând inspiraţiile lui Boethius din Seneca, a întocmit R. Peiper. Indicaţii bibl iografice pentru toate studiile şi problemele referitoare la Mângâierile Filosofiei se găsesc mai ales în Bardenhewer şi Wein berger. Acesta d in urmă arată în pro\egomenc\e ediţiei sale contribuţiile aduse la stabilirea izvoarelor lui Boethius, de către Unsener Bywater, G. Schepss, Rand

Kligner, V. Jaeger, Murmellius, Peiper, Hiittinger etc. De toate aceste contribuţii s-a folosit Weinberger în notele sale expl icative, note pe care în cea mai mare parte le-am împrumutat şi noi sau le-am folosit ca indicaţii. A se vedea bibliografia sumară a lucrării de faţă la srarşit şi în notelc explicative.

B IBLIOGRAFIE SUMARĂ

EDIŢII: J.P.Migne, Patrologia Latina (tom LXII I şi LXIV); A n i c i u s M a n l i u s Sever in u s Boeth i u s , Ph ilosophiae

consolationis /ibri qllinqlle; Accedunt ejusdem incerlorl/11I

opuscula sacra. Recensuit Peiper, Lipsiae 1 87 1 ; Cuilelmus

Weinberger: Anicii Manlii Severin i Boethii Philosophiae

consolationis /ibri qllinque, Vindobonae-Lipsiae MCMXXXIV (in Corpus Scriptorum ecclesiasticorufll La/inorum, voI. 67);

Boece La Consola/ion de la philosophie, traduction nouvelle avec une introduction et des notcs, par Aristide Bocognano,

Gamier, Paris

TRADUCERI: Anicius Manlius Torquatus Severinus: Die

Trăstungern der Philosophie, iibersctzt von Richard Scheven

(Univcrsal-Bibl iotck, Nr. 3 1 45, 3 1 55 , Leipzig, 1 893): Boethius :

La COl/soia/ion philosophique, nouvelle traduction avec preface,

Mângâieri le fi losofie i - I ntroducere XLI

sommaires et notes par C.E.Rathier, Paris, Hachette, 1 872;

Aristide Bocognano, op .c i t . I a ediţi i ; Boethius Trast der

Philosophie (Consolatio Phi l osophiae) Deutsch von Karl

Biichner, mit einer Einfi.ihrung von Friedrich Klingn er,

Sammlung Dietrich, Leipzig 1939.

LUCRĂRI ÎN L E GĂT U RĂ CU Boethius : M. A u reli i

Cassiodori Opera omnia quae extant, în Patralogia Latină,

colecţia Migne, voI . 69 şi 70; W.S.Teuffel, Geschichte der

Rămischen Literalllr, Teubner. Leipzig-Berl in 1 9 1 3 ; Mgr.

L.Duchesne: L 'Eglise au VI-clI1e siecle, Paris, E. de Boccard,

1 925; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L. Ganshof:

Histoire du Moyen Âge, tome premier. Les Destinees de I 'empire

en Occident de 395 el 888 ( în c o l ec ţ i a G ustave G l o tz) ;

F. Cayree A.A., Precis de Patrologie, Paris, 1 930 ; Otto

Bardenhewer: Geschichte allkirchlichen Literatllr, Freiburg im

Breisgau, Leipzig-Berl in 1 932 ; E. Brehier: Histoire de la

Philosophie, tome premier. L 'Antiquite el le Moyen Âge, Felix

Alcan, Paris ; Karl B iichner, Bemerkungen zum Text de,.

Consola/io Philosophiae des Boethius, Hermes 75 Jahrgang,

Heft 3.

2 Boethius

LIBER I

Metrum I

Carmina q u i quondam studio f10rente peregi ,

f1eb i l i s heu maestos cogor i n i re modos .

Ecce m i h i l acerae d ic tant scribenda Camenae

et veris e legi flet i bus ora rigant .

Has sal tem nu\ lus potu i t perv i ncere terror,

ne nostrum comi tes prosequerentur i ter.

G loria fel i c i s o l im v i rid i sque i uventae,

so lantur maesti nunc mea fata sen i s .

Ven i t en im properata mal i s i nop ina senectus I II et dolor aetatem iuss i t i nesse suam.

1 5

2 11

Intempest iv i funduntur vert ice cani

et tremi t effeto corpore laxa cu t i s .

Mors hominum fel i x , quae se nec du lc ibus annis

i nserit et maest i s saepe vocata veni t .

Eheu, quam surda mi seros avert i tur aure

et f1entes ocu los c 1audere saeva negat !

Dum lev i bus male fida bon is fortuna faveret,

paene capu t t r i s t i s merserat hora meum ;

Nunc quia fal l acem mutavi t nub i la v ultum,

protrah it ingratas impia v i ta moras .

Quid me fe l icem tot iens iactast is , amic i ?

Qu i cec icl i t , stab i l i non erat i l ie gradu .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1 3

CARTEA 1

Poezia 1 Botehius, în închisoare, îşi cântă durerea şi nenoricirea

care s-au abătut asupra lui

1 0

1 5

2 0

Cel ce odată poeme-am compus cu avînturi de tînăr, 1 )

Sînt nevoit c a s ă cânt vers d e amare dureri . Iată, camenele 2) -n haine de doliu să scriu îmi dictează

Şi elegia-n distih faţa îmi scaldă în p lâns . 3)

Ele doar să mă însoţească-au putut, fără frică de nimeni, Bune tovarăşe fi ind pentru un biet cxi lat .4)

Tînăr, ferice-n putere, pe atunci mi-au adus numai glori i , Astăzi mângâie-un bătrân dezamăgit de destin .

Căci bătrâneţea grăbită de rele-a venit timpuric 5 )

Şi a sosit de acum ceasul necazu lu i meu, Părul pe cap mi-a încărunţit înainte de vreme,

Pielea în cute subţiri văluie trupu-mi trudit. Moartea e bună când nu întrerupe o viaţă frumoasă,

Când a venit pentru cei care-au chemat-o ades , Vai , ce ocoleşte cu surdă ureche pe bieţii nevolniei ,

Cum să închidă nu vrea ochi i de plâns obosiţ i ! Cît îmi zîmbea i nfidelă, cu bunuri nesigure, soarta,

Mai că era un ceas rău viaţa Ia fund să mi-o dea. Când însă faţa i s-a-ntuneeat schimbătoare,

Viaţa haină mereu stăruie-n c iudă să-mi stea. Ce-aţi lăudat aşa de ades fericirea-mi prieteni?

Nu era sigur de pas cel ce acum e căzut !

4 Boethius

Prosa 1

H ae c d u m m e c u m t ac i t u s I p s e r e p u t a r e m

querimoniamque lacrimab i lem sti l i officio signarem, astitisse

m i h i supra vert icem v i sa est mul ier reverendi admodum

vu l t u s ocu l i s arden t i bus e t u l t ra communem homi n u m

valent iam perspicacibus , colore v i v ido atque inexhaus t i

v igor is . quamvis i ta aev i p lena foret u t n u l lo modo nostrae

crederetur aetat i s , statura d i sc ret ion i s ambiguae. 2 Nam

nunc qu idem ad communem sese h o m i n u m mensuram

c o h i bebat , n u n c ve ro p u l s are cae l u m s u m m i ver t i c i s

cacumine v idebatur ; quae cum al t ius caput extul i sset ipsum

e t i a m cae l u m pene t rabat re s p i c i e n t i u mq u e hom i n u m

frustrabatur intu i tum. 3 Vestes erant tenu i ss imis fi l i s subt i l i

art ificio indissolubi l i materia perfectae, quas, u t i post eadem

prodente cogn o v i , s u i s man ibus i p sa texuerat ; qu aru m

spec iem, ve Iu t i fumosas i magi nes solet , ca l igo quaedam

neg lectae vetustat i s obduxerat. 4 Harum in extremo margine

TI Graecum, in supremo vero e l egebatur i n textum atque

i n u t rasque l i t teras in scalarum modu m gradu s qll i dam

i n s i g n i t i v idebant llr, q u i b u s ab i nfer i o re ad super i li S

e lemen t u m e s s e t asce n s u s . 5 Eandem tamen ves t em

violentorum quorundam sc iderant manus e t part iculas, quas

qu isqlle potu i t abstulerant . 6 Et dextra qllidem eius l i bel los ,

sceptrum ve ro s i n is tra gestabat.

7 Quae ubi poeticas Musas v i d i t nostro ass i stentes tora

fle t ibusque meis verba d i c tantes , commota pau l i sper ac

torv i s i n fl ammata l um in ibus : 8 Quis , inqu i t, has scenicas

meretri c u l as ad h u n c aeg ru m perm i s i t accedere, quae

dolores e i u s non modo n u l l i s remed i i s foverent , verum

du ic ibus i n super a lerent venen i s? 9 Hae sun t en im , quae

i n fructuos is affectuum s p i n i s uberem fruct ibus rat ion i s

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea 1

Proza 1

5

Filosofia Îi apare sub chipul u nei femei distinse, cu

prestanţă. Ea alungă corul m uzelo r care Întunecaseră, cu

viersul lor, raţiunea lui Boethius şi se ocupă ea de sănătatea

lui sufletească.

l Pe când depănam în tăcere aceste gânduri ş i însemnam în scris tânguirea mea înlăcrimată, mi s-a arătat, stându-mi deasupra capului , o femeie d ist insă la înfăţi şare, cu ochi i arzători ş i cu priviri mai presus de felul obişnuit al oamenilor, cu o culoare vie şi respirând o nesecată vigoare, deşi avea atâţia ani, că în nici un ch ip nu putea fi socotită din vremea noastră, cu o statură ce nu se putea l impede deosebi . 2 Astfel , ac i se mărginea la măsura comună a oameni lor, aci părea că atinge cerul cu creştetul, iar când înălţa capul, pătrundea cerul însuşi şi scăpa privirii oamenilor. 3 Hainele îi erau foarte fine, făcute cu multă măiestrie din fire de o materie ce nu se strică, pe care, după cum mi-a spus, ea însăşi le lucrase cu mâinile ei ; înfăţişarea lor, ca a unor chipuri umbrite de fum îţi dădea impresia că o acoperă într-o ceaţă dintr-o epocă îndepărtată. 4 Pe tivul lor se ci tea ţesut în marginea de jos fi grecesc, iar sus 06) şi între ambele l i tere, în chip de scară se distingeau trepte, făcînd cale de urcat de la semnul de jos la cel de sus. 5 Mâini violente î i sfâşiaseră totuşi această îmbrăcăminte ş i care cum putuse î i smulseseră părţi d in ea. 6 În mâna dreaptă purta o carte, iar în cea stângă sceptrul .

7 Când a văzut muzele poeziei stându-mi la căpătâiu şi dictându-mi cuvinte potrivi te cu lacrimi le melc, mişcată şi înflăcărată, cu priviri duşmănoase, a strigat: 8 Cine a Îngăduit

să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu n1lmai că nu i-ar linişti durerile prin lIiei un remediu, dar

chiar i le-ar mări mai mult, cu veninuri dulci? 7) 9 Căci ele

sÎnt cele care, cu spinii sterili ai pasiuni/OI; ucid rodul bogat

al raţiunii şi minţile oamenilor le obişnuiesc Cli boala, n1l le

6 Boethius

segetem necant hominumque men tes assuefac iunt morbo, non l i berant . 1 0 At s i quem profanum, u t i vulgo so l i tu m v o b i s , b l and i t i ae v e s t rae de t ra h e re n t , m i nus moles te fe rendll m putare m - n i h i l qu i ppe in eo nos trae operae laederen tur - hunc vero Eleat i c i s atque Academicis s tud i i s i nnutr i tum? I I Sed ab i te pot ius , S i renes usque i n ex i t ium du 1ces , me i sque e u m M u s i s c lI randll m s a n a n d u m qlle re linquite. 1 2 I-l i s i l ie chorus increpitus deieci t humi maestior vll l tum confessll sqlle ru bore verecllnd iam l i men t r i s t i s excess i t . 1 3 At ego , cu ius ac ies lacri m i s mersa ca l i garet nec d i n oscere possem, quaenam h aec esset mu l i e r tam imperiosae auctori tat is , obstllpui v i suque i n terram defixo, quidnam dei nceps esset actura, exspectare tac i tus coep i . 1 4 Turn i l l a propius accedens in extrema lectu l i m e i parte consed i t meumqlle i n tuens vuItum luciu gravem atqlle i n humum mae rore de iectll m h i s vers i bus de nostrae ment is perturbatione conquesta est :

I II

Metrurn II

I-Ieu quam praec ip i t i mersa profundo mens hebet e t propr ia luce rel ic ta tend i t in ex tern as i re tenebras, terren i s quot iens f1 at ibus aucta cresc i t i n immensum nox ia cura ! H ic quondam caelo l i ber aperto suetus in aether ios i re meatus cernebat rosei lumina so l i s , v i sebat gel idae s idera lunae et qllaecumque vagos ste l l a recursus e xercet varios f1exa per orbes, comprensam numeris v ic tor h abebat .

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1 7

lIşureazâ. l O Dacă mângâierile \ 'oas/re ar râpi pe lin profan,

cllm faceţi de obicei, mi-ar fi mai pUfin grell de suportat -

fiindcă prin aceasta opera mea II-ar fi atinsă deloc - dar voi

aţi pus stăpânire pe acesta, !Jrcll1 it CII /n l'cI(ături eleatice şi

academice? R1 1 l Plecati, mai bine, sircnc dulci până la picire,

şi lclsaţi-l Scl fie Îngrţjil şi insănâtoşit de lIIu::.ele 111 ele. 1 2 Mustrat astfe l , corul de muze şi-a l ăsat Cll amărăciune privirile în jos şi, mărturis indu-şi prin roşeala feţei ruşinea, a părăsit pragul cu tristeţe. 1 3 I ar eu, carc eram cu och i i întunecaţi de lacrimi şi nu puteam să disting cine era această femeie de o autoritate atît de i mpunătoare, am rămas Înmărmurit ş i , cu ochi i fi xaţi în pământ, aşteptam în tăcere să văd ce avea să facă. 1 4 Atunci ea, venind mai aproape, s-a aşezat lângă patul meu ş i , privindu-mi fruntea grea de durere şi plecată spre pământ de tristeţe, cu aceste versuri a p lâns tulburarea minţii mele:

Poezia II 91

Elogiul personalităţii lu i Boethius şi comp ătimirea

pentru nenorocirea În care se află.

1 0

Î n fundu l d e genune, în care e căzută, Vai cum se stinge mintea; lumina-i c pierdută Şi se afundă-n neguri, când suflul pământesc Î i creşte fără număr nel inişti ce-o zdrobesc! Acesta era l i ber, sub cer deschis odată, Obişnuit ca drumuri pe firmament să bată, Privea trandafirie a soarelui lumină, Urma în mersu-i luna, cea rece ş i senină, Ori stele le-obosite de drum, rătăcitoare, Ce se întorc pe ace leaşi căi , veşnic călătoare, Pe-acestea după număr cuprinse le avea Şi cu măsura minţi i el toate stăpânea.

8 ______________________________________ �B_o�e�th�i�us

1 5

1 11

2 5

Prosa I I

Quin e t i am causas, unde sonora

flamina so l l ic i tent aequora pont i ,

gu i s vo l vat s tabi lem spir i tus orbem

veI cur Hesperias s idus in undas

casuru m rut i lo surgat ab ortu ,

gu id ver is p l ac idas temperet horas,

ut terram rose i s f loribus omet ,

gu is ded i t , u t p leno ferti l i s anno

au tumnus grav id i s influat uv i s ,

r imari so l i tus atgue latent i s

natu rae var ias reddere causas :

nunc iacet effeto lumi ne ment i s

et pressus grav ibus col l a caten i s

dec l i vemgue gerens pondere vu l tum

cogi tur heu s to l idam cernere terram.

I S ed med i c i n a e , i n g u i t , te mpu s e s t q u am guere l ae .

2 Turn vero tot i s i n m e i n ten ta l u m i n i bus : Tune i l Ie es , a i t ,

qu i nostro guondam lac te nutritus, nostris educatus al iment i s

i n v i ri l i s an i m i robu r evaseras? 3 Atgu i ta l i a contu l eramus

a rma , guae n i s i p r i o r a b i e c i s ses , i n v i c ta t e fi r m i ta te

tllerentur. 4 Agnosc i sne me? Quid taces , pudore an s tllpore

s i l u i s t i ? Ma l l em pudore, sed te, u t v i deo, stupor oppress i t .

5 Cu mgue me non modo tac i tu m , sed e l i nguem prorsus

mu tumque v i d i s set , ammovi t pectori meo len iter man u m

et : N i h i l , i n g u i t , per i c l i e s t , l ethargu m patitur, communem

i l lu sarum ment ium morb u m .6 Su i pau l isper ob l i tll s e s t ;

recordab i tu r fac i l e , s i gu idem nos ante cognoveri t, qllod u t

p o s s i t , pau l i s p e r l u m i na e iu s morta l i um rerum n u b e

ca l igan t ia tergamus . 7 H aec d i x i t ocu losque meos fl e t ibus

unJantes con tracta i n rugam veste s i ccavi t .

Mângâier i le fi losofie i - Cartea 1

2 0

2 5

Din care pric in i vîntul cu mersu-i vu itor Tîrăşte apa mării în val fremătător, S tatornic universul ce spirit îl conduce, În ape Hesperide 1 0), când la apus se duce Luceafărul , cum iarăşi se-nalţă-n răsărit, Sau cine primăveri i t imp blând i-a întocmit, Ca să împodobească pământul tot cu flori , Cine-a făcut ca toamna, în an i i roditori , Să curgă mustul dulce din strugurii cei grei -Deprins să adâncească asemenea idei , Găsea la fiecare problemă lămurire. Acuma zace. M in tea îi este-n rătăcire, Împresurat îi este de lanţuri grele gîtul Şi och i i -njos ţ inîndu-i sub fruntea împovărată, Constrîns e să privească ţărâna blestemată .

Proza II

9

Boethius este În letargie. Filosofia îl mângâie şi, ca un

adevărat medic, Îi dă primele Îngrij iri.

1 Dar, zice ca, este timpul lecuirii, nu al plânsului. 2 Ş i , fixându-mă cu toată atenţia, mi-a strigat: Oare, nu eşli t u acela

care odinioară, hrănit CII laptele meu, crescut sub Îngrijirile mele, ai căpătat vigoarea unui sujlet de adevârat bârbat? 3 Şi ţi-am dat arme pe care, dacâ nu le-aifi aruncat mai Înainte,

te-ar fi păstrat În tr-o neÎn vinsâ energie. 4 Ce, nu mă recunoşti? De ce taci? A i Încremenit de ruşine sau de teamă? Aş fi preferat de ruşine, dm: după cllm văd, groaza te-a Înăbuşit. 5 Ş i , fi indcă m-a văzut nu numai tăcut, dar chiar fără l imbă ş i glas, mi-a mângâiat încet p ieptul cu mâna şi a adăugat : Nu e n ici un pericol, suferă de letargie, boală comună minţilor obidite. 6 A uitat de sine pentru o clipă: Îşi va reaminti de m ine cu uşurin(ă, dacă În tr-adevăr m-a

cunoscut Înainte. Ca să poată face aceasta să-i şterg puţin

ochii Întl/necaţi de Ilorl/l lucrurilor muritoare. 7 Acestea le-a spus ş i mi-a uscat ochii uzi de plâns cu o cută a veşmîntului e i .

10

1 41

Boethius

Metrum III

Tu ne me d i scussa l iquerunt nocte tenebrae luminibusque prior re ci i i t v igor,

ut , cum praec ip i t i g lomerantur s idera Caro ni mbos isque polus stet i t i mbribus ,

sol latet ac nondum cae lo venient ibus astr is de super i n terram nox fund i tur ;

hanc s i Thre i c i o Boreas emissus ab antro verberet e t c l ausum resere t d i em,

emicat et sub i to vibratus lumine Phoebus mi rantes oculos rad i i s fer i t .

Prosa III

l Haud al iter tri s t i t iae nebu l i s d i ssolut is haus i caelum e t ad c o g n o s c e n d a m m e d i c an t i s fac i e m m e n t e m r e c e p i . 2 ltaque ubi in eam deduxi oculos i ntu i tumque defi x i , resp i c i o nutr icem meam, cu ius ab adu l escent ia lar ibus obversatus fueram,e Ph i losoph iam. 3 Et quid, inquam, tu in has exs i l i i nostri so l i tudi nes, o omnium m ag i stra v i rtutum, supero cardine delapsa venis t i , an ut tu quoque mecum rea fal s is criminationibus agiter is? 4 - An, inquit i l la, te, alumne, desererem nec sarc inam, quam mei nominis invidia sustul ist i communicato tecum labore part i rer? 5 Atqui P h i l osop h i ae fas non erat incomi tatum rel inquere i te r innocent is , meam sc i l ice t c rim inat i onem vererer e t quas i novum a l iqu i d acc ideret perhorrescere m ? 6 Nunc e n i m pr imum censes apud improbos mores lacessi tam pericu l i s esse sapientiam? Nonne apud veteres quoque an te nostri Platon i s aetatem m ag n u m s a e r e c e r t a m e n c u m s t u l t i t i ae te m e r i t a t e

Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 11

5

Poezia III

Filosoful îşi recapătă conştiinţa, şi mintea i se luminează

Împrăştiind întunericu l , dusu-s-a repede atunci noaptea Ş i -n ochii mei s-a Întors toată vigoarea dintâi,

Tocmai ca stelele când le adună năvalnicul Corus l l ) Ş i , de nori încărcat, cerul dezlănţu i e ploi .

Soarele este ascuns ş i , deşi nu sînt stele de seară, Noaptea coboară de sus, văilc întunccând.

Dacă scăpat e din peştera tracă şi v ine Boreas 1 2 ) Zi lei închise să-i dea drumul cu plesnet de bici,

Phoebus răsare ş i , pe neaşteptate, v ibrând de lumină, 1 0 Prinde În razele lu i ochii ce stau admirând.

Proza III

Boethius recunoaşte în medicul său pe educatoarea

tinereţii sale, Filosofia. Aceasta îi ami nteşte de lupta pe care a dus-o continuu împotriva prostiei şi a răutăţii

omeneşti. 1 După ce s-au împrăştiat în acest chip norii tristeţii mele,

am privi t cu lăcomie cerul şi mi-am recăpătat s imţuri le ca să cunosc faţa lecuitoarei .2 Astfel , când mi-am îndreptat ochii spre ea şi am fixat-o cu privirea, am recunoscut pe doica mea, în căminul căreia fusesem primi t din adolcscenţă, Filosofia .3 Şi pentru ce, zic, o, maestră a tuturor virtuţi lor, ai l ăsat înălţimile cereşti ş i ai venit în aceste singurătăţi ale exilului meu? 1 3 ) Nu cumva eşti socotită complice cu mine şi ai venit să ispăşim împreună aceleaşi false acuzaţ i i? 4 Dar, a răspuns ea, te-aş părăsi, fiule, şi n-aş împărţi C ll tine. printr-o suferinţă comună, sarcina pe care ai luat-o asupră-ţi. din cauza urii numelui meu? 5 Desigur. Filosofiei nil i-ar fi permis să lase pe un nevinovat fără tovarăş de drum. NlI III-aş leme de remuşcări şi nl/ m-aş îngrozi. ca şi elim s-ar inhÎlI1pla ("cl 'a

1 2 Boethius

certav imus eodemque supers t i t c p raecep tor e i u s Socrates

i n i u stae v ictoriam mort i s me astan te p romeru i t ? 7 Cu ius

hered i tatem cu m dei nceps Epicu reuTI1 v u l gus ac Stoicu m

ceter ique p ro sua q u i sque parte rap t ll m i re m o l i ren tur

meque rec lamantem ren i tentemque ve lu t i n partem praedae

traherent, vestem, quam meis texlleram manibus disc iderunt

abrep t i sqlle ab ea p an n icu l i s to tam me s i b i c e s s i s s e

c redentes ab iere . 8 In q u i b u s quon iam q llaedam nos tr i

h ab i t u s v e s t i g i a v i d e b an t u r , m e o s e s s e fa m i l i a r e s

i mprudent ia rata nonnu l l os eoru m p rofanae mu l t i tud i n is

errore pervert i t . 9 Quods i nec Anaxagorae fugam nec

S ocrat i s venenum nec Zenon i s tormenta, quon iam sun t

pereg r i n a, n o v i s t i , a t Can ios , a t S enecas , at S oran os ,

quorum nec pervetusta nec i nce lebr is memoria est , sc i re

potu i s t i . 1 0 Quos n i h i l a l i ud i n c l adem detrax i t , n i s i quod

nostr is moribus i n s t i tu t i s tud i i s improborll m d i s s im i l l imi

v idebantur. I I Itaque n i h i l est , qllod ammirere, s i i n hoc

v i tae saI o c i rcu mflan t i bus agi temur p roce l l i s , qu ibus hoc

max ime propos i tu m est pes s im i s d i s p l i cere . 1 2 Qlloru m

quidem tametsi est numerosus exerc i tus , spernendus tamen

est, quon iam n u l l o duce reg i tur, sed errore tantum temere

ac pass im I ymphante raptatur. 1 3 Qui s i quando contra nos

ac iem struens va len t io r i ncubuer i t , nostra qu idem d u x

copias suas i n arcem con trah i t , i l l i vero c i rca d i r ip iendas

inut i les sarc inu las occupantur. 1 4 At nos desuper i rridemus

v i l i s s ima reru m quaeque rap ientes secur i tot i u s fu r ios i

tumultus eoque vaI I o muni t i , quo grassanti stu l ti t iae aspirare

fas non s i t .

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea 1 13

extraordinar? 6 Crezi că aCllm, pCl/ tru prima datâ, Într-o societate necinstită, În!elepciunca kSle atacatel şi pusei În pericol? La cei vechi, Înainte de vremea discipolului meu Platoll nl/ am dat adesea luptă mare CII Îndrăzneala prostiei? Şi chiar Î/1 timpIIl vieţii acestuia, profesorul său, Socrate, /1U a primit ca răsplată o moarte nedreapte/, chiar sub ochii mei? 7 Apoi, pe când mulţimea epicuree şi cea stoice/, şi al{ii În felul 101; unel/eau se/-mi răpească moştenirea şi mâ tîrau, pen tru a avea fiecare par/ea lui de pradă, cu toate protestările şi opunerile mele, mi-au rupt veşmîntul pe care l-am cusu/ cu mâinile mele şi, dupii ce au smuls din el fâşii, au plecat, crezând că le-am cedat În Întregime. 8 Atunci, fiindcă se vedeau la aceştia oarecare urme ale Îmbrâcăminţii mele, ignoranţa, crezând că ei Îmi sînt prieteni apropiaţi, cum se Întâmplă În rătăcirea mulţimii profane, a abătut pe unii din tre e i . 9 Dacă tu n -ai cunoscut n ic i fuga lui Anaxagora l 4i, nici veninul lui SocrateI 5!, nici chinurile llli Zenon I6!, fiindcă aceştia nu sîn t de la noi, cel puţin ai putut şti de un Canius l7i, Seneca I Si, SoranusI9!, a căror amintire nu e nici prea veche, n ici necunoscută. 1 O Pe aceştia i-a dus la rIIină numai faptul de a fi fost formali În disciplina mea şi de a fi avut dorinţe cu totul deosebite de a le celor necinstiţi. 1 I Astfel, n-ai de ce sii te miri cii pe această mare a vieţii sîntem hărţuiţ i de filrtuni care bântuie În jUrii-ne, unde lucrul de cea mai mare importanţă este de a /1/1 plăcea celor răi. 1 2 Deşi armata acestora este numeroasă, ea este totuşi de di!.pre!uit, fiindcă n-are nici lin conducătol; ci este tÎrÎtâ doar de eroare, care rătăceşte Încoace şi Încolo, la În tâmplare, fără n ici o ţintâ. 1 3 Dacă aceasta, lup tând Împotriva mea, mă va ataca odatâ cu furie, conducătorul meu - raţiunea - Îşi va strînge oştile sale În fortiireaţă şi duşmanul va avea de răpit doar materiale nefolositoare. 1 4 Iar eu, de sus de pe metereze, voi rÎde de cei care s e lasă furaţi de cele mai neÎnsemnate dintre lllcruri, adăpostită de

orice tUlI/ult fllrios şi Întăritii prin acel zid, la care nu i-ar fi

permis proslieije./ilitoare să ajungă.

14

Metrum IV

Quisquis composito serenus aevo fatum sub pedibus egit superbum fortunamque tuens utramque rectus invictum potuit tenere vultum, non illum rabies minaeque ponti versum funditus exagitantis aestum nec ruptis quotiens vagus caminis torquet fumificos Vesaevus ignes aut celsas soli ti ferire turres

1 0 ardentis via fulminis movebit.

1 5

Quid tantum miseri saevos tyrannos mirantur sine viribus furentes? Nec speres aliquid nec extimescas, exarmaveris impotentis iram; at quisquis trepidus pavet vei optat, quod non sit stabilis suique iuris, abiecit clipeum locogue motus nectit, qtia valeat trahi, catenam.

Prosa IV

Boethius

I Sentisne, inguit, haec atgue animo illabuntur tuo an bVO� Â:upa�? Quid fles, quid lacrimis manas? 'Eţau8a, �� K€u8€ v6�. Si operam medicantis exspectas, oportet vulnus detegas. 2 - Turn ego collecto in vires animo: Anne adhuc eget ammonitione nec per se satis eminet fortunae in nos saevientis asperitas? Nihilne te ipsa loci facies movet? 3 Haecine est bibliotheca, quam certissimam tibi sedem

Mângâierile filosofiei - Cartea 1 15

Poezia IV 20)

În ţeleptul, spune Filosofia, trebuie să primească cu

aceeaşi detaşare şi bucuriile ca şi loviturile sorţii, să nu

spere nimic şi să nu se teamă de nimic.

1 0

15

Cel ce stăpân pe sine, cu-acelaşi fei de viaţă, A-nvins superba soartă punînd-o sub picior, Cel cc-a avut curajul ca să privească-n faţă Norocul, de înalţă sau e coborîtor, Pe-acela nici mânia oceanului întins, Cu valuri răscolite şi ameninţătoare, Nici, furtunos, Vezuviul, când izbucneşte-ncins Şi foc şi fum revarsă, cu lavă curgătoare, Sau fulgerul ce turnuri în vîrfuri le trăsll�')tc, Nimica pe acela nu-l poate-nspăimânta. De ce nenorociţii admiră nebuneşte Tiranii cruzi ce ura nu pot a-şi Înfrâna? Să n-ai nădejdi, nici teamă 211, în orice-mprejurare Şi dezarmezi mânia celui nestăpânit; Dar cine fără cumpăt dorinţi şi temeri are, Acela, ncstatornic, mereu nechibzuit, Îşi lasă-n luptă scutul, uitând de datorie, Şi-şi leagă singur lanţul ce-l duce în robie.

Proza IV

Boethius aminteşte tot ce a făcut el pentru respectul

virtuţii, apărând pe cei nedreptăţiţi şi luptând cu necinstea,

luptă care i-a atras duşmani, ce unindu-şi puterile, l-au

Învins şi l-au adus În stare de umilinţă şi mizerie. Cei cinstiţi suferă, iar cei necinstiţi triumfă: iată ceea ce este de

neînţeles În desfăşurarea faptelor omeneşti.

1 Inţelegi tu acestea, zise ea, şi-ţi intră În suf7et, S(/U eşti

ca măgarul inain tea lirei? 221 De ce plângi, de ce-fi curg

16 Boethius

nostr is 111 l ar ibus ipsa delegeras. in qua mecum saepe

res i dens de h u m an aru m d i v i n a ru mque reru m sc ien t i a

d i sserebas? 4 Tal i s habi tus tal isque vu l tus erat , cum tecu m

natu rae sec reta r imarer, cum m i h i s i derum v i a s rad io descri beres , cum mores nostros totiusque v i tae rat ionem

ad caelest i s ord in i s exempla formares ? Haec ine praemia

referi mus t ib i obsequentes ? 5 Atqui tu hanc sentent iam

P laton is ore san x i st i beatas fore res publ icas , s i eas vei

stud ios i sap ientiae regerent veI earu m rec tores studere s a p i en t i ae c o n t i g i s set . 6 Tu e i u s dem v i r i o re h anc sapient ibus capessendae rei publ icae necessariam causam

esse monuis t i , ne improb is flag i t iosi sque c iv ibus urbium

rel i c ta gu bern acu l a pestem b o n i s ac pern i c iem ferren t .

7 Hanc igi tur auctori tatem secu tus , quod a te in ter secreta

o t i a d i d i c er a m. t r a n s ferre I n a c t u m pu b l i c a e ammin istrat ionis optav i . 8 Tu m i h i et, q u i te sapien tium ment ibus inseru i t, deus consc i i nu l lum me ad magistratum n i s i commune bonorum omnium studium detu l i sse. 9 1nde cum i mprobis graves inexorabi lesque d i scord iae et, quod

c o n s c i e n t i ae l ibertas h abet , p ro tuendo i u re sp reta potent iorum semper offens io .

10 Quot iens ego Coni gastum 111 i m bec i l l i cUlUsque

fortu nas impetu m fac ientem o b v i u s excep i , quo t iens

Triggui l lam regiae praepositum domus ab incepta, perpetrata iam prorsus i n iur ia deiec i , quotiens m iseros, quos i nfin i t is

ca lumni is i mpun i ta barbaroru m semper avari t i a vexabat,

obiecta pericu l i s auctoritate protex i ! Numquam me ab iu re ad i n iu riam quicquam detrax i t . 1 1 Provincia l ium fortunas turn privatis rap in is , turn pub l ic i s vect iga l ibus pessumdari non al iter qllam qlli patiebantur indolu i . 1 2 Cum acerbae

Mângâieril e filosofi e i - Cartea I 17

lacrimile? Vorbeşte deschis, n/l asclInde nimic În inima ta. ",)

Dacă aştepţi ajutorlll doctoruilli trebuie să-fi arăţi rana.2

Atunci eu, adunându-mi în suflet toată energia, am răspuns: Oare este nevoie de expl icaţie şi nu se vede de la sine asprimea sorţi i care se Înfuri e împotriva mea? Întru n imic nu te mişcă însăşi înfăţişarea locului?3 Aceasta este b ib l ioteca pe care tu însăţi o aleseseşi ca sălaşul cel mai s igur în casa mea, în care adesea şezând cu mine discutai desprc şti inţa lucruri lor divine şi umane?4 Aşa eram cu, înfăţişarea aceasta o aveam, pe când descifram cu tine secretele natur i i , pe când tu îmi descriai cu băţul căile stelclor24l, pe când Îmi formai caracterul şi raţiunea Întregii melc vieţi , după exemp lele ordini i cereşti? 25) Aceasta îmi este răsplata că tc-am u rmat pc tine?5 Doar tu ai consacrat această sent inţă prin gura lu i Platon, că vor fi fericite statele când le vor conduce iub i tor i i de înţe lepc iune sau când conducătorii lor vor putea să se dcdea studiului Înţelepciunii ."6)6 Tu însăţ i , prin gura aceluiaşi bărbat, ai arătat că acesta este un motiv serios de a-ţ i însuşi puterea statu lu i : ca nu cumva conducerea fiind l ăsată cetăţeni lor necinstiţ i şi răi, aceştia să aducă nenorocire ş i p ieire celor buni . 7 Aşadar, urmând această autoritate, ceea ce am învăţat de la tine în timpul orelor l ibere şi liniştite, am dorit să traduc în faptă în administraţia publică. 8 Tu şi Dumnezeu, care te-a semănat în minţi le înţe lepţi lor, îmi sînteţi martori că nimic nu m-a adus la funcţi i le publice decît dorinţa dc a servi deopotrivă pe toţi cei bun i . 9 De aici grave şi inevitabi le neînţe legeri cu cei răi şi supărarea celor puternici, pe care am di spreţui t-o întotdeauna, în apărarea dreptului, aşa cum cere l ibertatea conşti inţei .

10 De CÎte ori m-am opus lui Conigastusm, când se repezea pe averea vreunui om slab, de cîte ori am oprit pe Trigguilla28),

intendentul casei regale , de la o nedreptate începută sau chiar Înfăptuită, de CÎte ori, opunînd pericolelor autori tatea mca, am ocrotit pe nenorociţ i i pe care îi lovea prin nenumărate

18 Boethius

famis tempore gravis atque inexp l icab i l i s ind icta coemptio p rofl igatura i n op ia Campa niall1 p rov i n c i am v ideretur, certamen ad ver s u m p raefec t u m p raet o r i i c o m m u n i s commodi rat ione suseep i . rege eognoscente contend i et , ne coemptio ex igeretur, evici . 13 Pau l inum consularem v irum, c u i u s opes Pa la t i nae canes i am spe atque a m b i t i o n e devorassent, a b ipsis hiantiull1 faueibus trax i . 14 N e Albinum c o n s u l a rem v i ru m praei u d i c a tae aecu sa t i o n i s p oena corriperet, od i i s me Cypr ian i delatoris opposu i . 1 5 Sat isne i n me magnas v ideor exacerbasse discord ias? Sed esse apud celeros lutiar debu i. qui m ih i amare iusti t iae n i h i l apud au l i cos, quo magis essell1. lutior, reserva v i . Quibus au tem deferentibus perculsi sumus? 16 Quorum Basilius o l im regio ministerio depu lsus in delationem nostri nominis a l ieni aeri s neees s i tate cOll1pu l su s es t . 1 7 Op i l i o nem vero atque Gauden tium eum ob i nnull1eras mul t ip l icesque fraudes i re i n ex s i l i um reg ia eensura decrevi sset cumque i l l i parere n olen tes sacraru m se se aed i u m defe n s i o n e tueren tu r compertumque id regi foret, ed ix i t, ut i , n i intra praescriptu m diem Ravenna urbe decederent , no tas i n s ign i t i front ibus pel leren tur. 18 Quid huic severitati posse astrui v idetur? Atquin eo die deferentibus ei sdem nomin i s nostri delat io suscepta est . 19 Quid ig i tur, nos traene artes i ta meruerun t a n i l los accusatores iustos fecit praemissa damnatio? Itane n i h i l fo rtu nam pudui t s i m i nus accusatae i n nocent iae, at aecusantium vil itas?

20 At c u i u s c r i m i n i s argu i m u r s u m m a m q u aeres ? Sen atu m d i c i m u r s a l v u m esse v o l u i s se . 2 1 M o d u m desi deras? Delatorem , ne documen ta deferret, qu ibus senatu m ma iestalis reum faceret, i m pedi s se c r im inamur .

22 Quid igitur, o mag istra, cen ses? I nfi t iab i mur cr imen , ne

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1 19

manevre lăcomia întotdeauna nepedeps i tă a barbari lor ! Niciodată nu m-a abătut ceva de la dreptate spre nedreptate2')'. I l Mă durea ca ş i pe v ict ime când averi le provincial i lor, prin

jafuri particu lare sau prin dajd i i publ ice, erau nimic ite . 1 2 Pe când, în timpul unei mari foamete, rechiziţ ia ordonată, grea şi inexpl icabilă, părea că ameninţă provincia Campania)l)) cu mizeria, mi-am luat asupră-mi lupta împotriva prefectu lu i pretorian, pentru i nteresul genera l , am luptat cu el până la rege ş i am învins, împiedicând să se săvîrşească rechizi ţ ia . 13 Pe fostul consul PaulinusJ11, bărbat ale căru i averi le devoraseră câini i Palat inului , prin proiectele şi ambiţi i le lor, l-am scos d in gîtleju l lor pe când erau gata să-I înghită. 1 4 Am înfruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca Albinus32" fost consul , să nu sufere pedeapsa unei acuzări nejudecate. 15 Oare n-am stârni t împotriva mea vrăjmăşii destu l dc mari? Ar fi trebuit cel puţin să fiu la adăpost faţă de cei lal ţ i , eu care, în dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o măsură, ca să fiu în s iguranţă faţă de oameni i curţ i i . Dar de ce defăimători n-am fost atacat? 16 Dintre aceştia, Basilius3J', de curând alungat d in slujba regelui, a fost împ ins de datorii le lui băneşti, la delaţiune împotriva mea. 1 7 Ş i , fi indcă din cauza nenumăratelor şi multelor feluri de fraude, cenzura regească decretase să meargă În exi l OpilioH' şi GaudentiusJ51, iar aceştia, refuzând să se supună, se apărau prin dreptul de azi l a l locaşurilor s finte, regele, aflând aceasta, a decretat ca, dacă nu vor ieşi din Ravena3i» până în ziua prescrisă, să fie înfieraţi pe frunte şi a lungaţ i . 1 8 Ce se mai putea face în faţa unei astfel de sevcri tăţi? Şi totuş i , în acea zi ei denunţând numele meu, denunţul a fost primit . 1 9 Dar ce? Aceasta a meritat activ itatea mea? Sau pe acei acuzatori i-a făcut drepţi condamnarea pe care o suferiseră? Sorţ i i nu i-a fost deloc ruşine, dacă nu de inocenţa celui acuzat, cel puţin de josnicia acuzatori lor?

20 Poate vrei să şti i obiectul v inovăţiei ce mi se impută?371 Se afirmă că am voit să salvez senatu1.2 1 Vrei să şti cum? Sînt

20 Boethius

t i b i pudor s imus? At vo lu i nec umquam vel l e des i stam. Fateb i mur? Sed imped iendi delatori s opera cessavi t . 23 An

optasse i l l i u s ord i n i s sa lutem nefas vocabo? I l Ie qu idem su i s de me decret i s , u t i hoc nefas esset, effecerat . 24 Sed

s ib i semper mentiens imprudent ia rerum merita non potest

immutare nec mih i Socrat ico decreto fas esse arbi tror veI occu lu i sse veri tatem veI concess i sse mendacium. 25 Verum

id quoquo modo s i t , tuo sapient iumque iudicio aest imandum rel i n q u o . C u i u s rei seriem atque veri tatem , ne la tere

posteros queat, s t i l o et iam memoriaeque mandav i . 26 Nam de c o mpos i t i s fa l so l i t ter i s , qu i bus l i bertatem arguor sperasse Romanam, gu i d attinet d icere? Quarum fraus

aperta patu i sset, s i nob i s i psorum confess ione delatorum, quod in omnibus negot i is max imas v i res habet, uti l icu isset. 27 Nam quae sperar i rel iqua l i bertas potest? Atque ut inam

posset u l l a ! Respondi ssem Can i i verbo, qui cum a Gaio C aesare Germ an iei fi l i o c o n s c i u s c o n t ra se fac tae coniurat ionis fu i sse d iceretur: 'S i ego', inqu i t , 'sc i s sem, tu nesc i sses'. 2 8 Qua in re non i ta sensus nostros maeror

hebetav i t , ut i mp i os scelerata con tra v i rtu tem querar mo l i t os. sed , quae s peraveri nt, effec i s se vehemen ter

ammi ror. 29 Nam deteriora vel le nostr i fueri t fortasse defectus, posse con tra i nnocenti am, quae sceleratus qu isque

conceperi t , i n spec tante deo monstri s i m i le est . 30 Unde

haud in iur ia tuoru m quidam fami l i ar ium quaes i v i t : 'S i quidem deus', i nqu i t , ' est , unde maIa? bona vero unde, s i

non est? ' 3 1 Sed fas fueri t nefarios homines , q u i bonorum omnium tot iusque senatus sangu inem petunt , nos et i am , quos propugnare bon i s senatu i que v iderant , perdi tum i re

volui sse. 32 Sed num idem de patribus quoque merebamur?

Mângâieri le fi losofi ei - Cartea 1 21

acuzat că am împiedicat pc un delator de a denunţa documentele prin care ar fi putut face senatul v inovat de Iese-maj estate. 22 Ce crezi tu, stăpâna mea, că trebuia să fac? Să-mi tăgăduiesc fapta ca să nu-ţi produc ruşine? Dar am vrut-o şi niciodată nu voi înceta de a o vrea. Să mărturisesc? Atunci va înceta strădania mea de a împiedica pe delator. 23 Sau voi numi crimă dorinţa mea de a salva acest corp? Desigur, el făcuse prin pol i t ica sa împotriv a mea ca aceasta să pară cr imă. 24 Dar bieisnic ia, oricît ar minţi , nu poate să schimbe dreptatea faptelor, şi, după dictonul soeratic, nici nu socotesc că e bine să ascund adevărul sau să cedez m i neiuni i 3X ) . 25 Oricum ar fi aceasta, o las să fie apreciată de j udecata ta şi a înţelepţi lor. Ş i , ca să nu poată rămâne necunoscută povestirea adevărată a acestei afaceri, eu am transmis-o memoriei urmaşilor, scriind-o. 26 În ceea ce priveşte scrisori le apocri fe, prin care se arată că am apărat libertatea Romei, ce pot să spun? Falsitatea acestora s-ar putea evidenţia, dacă mi s-ar permite să mă folosesc chiar de declaraţi i le delatori lor, fap t care are cea mai mare valoare, în toate împrejurări le . 27 Şi ce libertate se mai poate spera? 0, de s-ar putea spera vreuna! Aş fi răspuns prin cuvîntul lui Canius care, acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germanicus,

că ar avea cunoştinţă de un complot urzit contra lui , a spus : Dacă eli aş fi ştiut, tu n-aiji ştiut. 28 Dar în această afacere durerea nu a paralizat într-atît simţurile mele, încît să mă plâng că nelegiuiţii au unelti t lucruri criminale împotriva virtuţi i . Din contră, sînt înmărmurit cum au putut să înfăptuiască ce au dorit. 29 Fiindcă a voi răul poate fi un defect omenesc, dar a

face împotriva inocenţei tot ce a conceput un scelerat fără teamă dc Dumnezeu, aceasta estc o monstruozitate. 30 De aceea, pe bună dreptate a întrebat unul d intre prieteni i tăi 3'!) apropiaţi: Dacă există Dumnezell, de unde provine răul? Iar

dacă nu există, de unde provine binele? 3 1 Să zicem însă eă a fost cu putinţă ca oameni nelegiuiţi, care cer sângele tuturor

22 Boethius

M em i n i sti, u t 0p l n or. q u o nla lll I lle d i c t u r u m q u i d

facturumve praesen s semper ipsa d i rigebas, mem i n i s t i ,

inquam, Veronae cum rex avidus exit i i communis maiestat is

cri men in Al b inum delatae ad cunc tum senatus ordi nem

transferre moli retur, lln iversi innocen t iam senatus quanta

mei periculi securitate defenderim. 33 Sc is me haec et vera

proferre et in nu l \a llmquall l lllei l aude iactasse; minui t eni m

quodam modo s e probantis consc ien t iae secretum, quotiens

os ten tando qu i s fac tum rec i p i t famae pret i u m . 34 Sed

innocentiam nostram quis exceperit eventus,vides; pro verae

v i rtut is praemiis fal s i sceleri s poenas sub imu s . 35 Eccu ius

umquam facinoris manifesta confessio i ta iud ices habui t in

severi tate concordes, u t non aliquos vei ipse i ngen i i enor

humani vei fo rtu nae cOI)(Jici o cunc t i s morta l ibus incerta

summi t teret? 36 Si inflammare sac ras aedes vo lu i sse, si

sacerdo tes impio iugulare g ladio , si bonis omnibus necem

s t ru x iss e d i c erem u r, p raes en t elll t a men sen ten t i a,

confessum tamen conv ic tumve pun i sset ; nunc q u ingent i s

fere passuum milibus procul muti atque indefensi ob studium

propensius in senatum morti proscrip t ion ique dalllnamur.

O meritos de si mili cr im ine nemi nem posse convinc i !

37 Cu ius d i g n i tatem reatus ips i et i am q u i detu lere

v iderunt; quam u t i a l i cu ius sceleris ammixt ione fuscarent,

ob ambi tum dign i tatis sacri legio me consc ientiam pollu isse

ment i t i sun t . 38 Atqui et tu i n s i t a nobis omnem reru lTI

mortal ill l ll cup id inem de nostri animi sede pellebas et sub

tu is ocul is sacri leg io locum esse fas non era t . Ins t illabas

en im auribus cogitat ionibusque cotid ie meis Pythagoricum

i l l lld E1WU SE(J) 39 Nec c o nven iebat v il i s s imorum me

Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 23

celor buni ş i al senatului întreg, să fi voit să mă piardă şi pe mine, care lupt pentru bine şi pcntru senat? 32 Dar meritam acelaşi lucru şi de la senatori? Îţi aminteşti , cred, fiind tu însăţi prezentă întotdeauna, mă conduceai în vorbele şi faptele mele, îţi aminteşti , zic, pe când la Verona regele, dorind pieirea tuturora, căuta să pună pe seama întregului senat o crimă de Iese-majestate, de care era acuzat Albinus, cu câtă indiferenţă faţă de propriul meu pericol am apărat nevinovăţia senatului . 33 Ş ti i că acestea sînt absolut adevărate şi nu le spun niciodată pentru a mă lăuda; căci se micşorează oarecum farmecul secret al conştiinţei mulţumite de sine, ori de CÎte ori cineva, arătându­şi o faptă, primeşte pentru ea, ca răsplată, faima. 34 Dar vezi ce soartă a avu t nevinovăţia mea : în loc de răsplată pentru o virtute adevărată, am sufer i t pedeapsă pentru o acuzaţ ie neîntemeiată. 35 Mărturis irea pe faţă a unei crime a avut vreodată judecători aşa de potriviţ i în severitate, încît să nu fie nici unii subjugaţi de erori propri i spiri tului omenesc sau de condiţia sorţii nesigure pentru toţi muri tori i? 36 Dacă s-ar fi spus despre mine că am voit să incendiez a l tarele sfinte, că tai gîtul preoţilor cu sabia nelegiu i tă, că am adus moartea tuturor celor buni, judecata m-ar fi condamnat în prezenţa mea, pe bază de probe ş i de mărturi i ; acum, la depărtare de aproape cinci sute de mi i de paşi , fără putinţă de a vorbi şi de a mă apăra, sînt condamnat la moarte şi proscriere, din cauza zelului meu nemăsurat pentru senat. 0, de n-ar putea fi convins n imeni că am meritat asemenea nelegiuire !

37 Onoarea acestei acuzaţ i i au văzut-o chiar cei ce m-au denunţat; ca s-o vestejească amestecând-o în tr-o crimă, au minţit că mi-am pătat conştiinţa printr-un sacri legiu, ca să dobîndească în schimb demnitate . 3 8 Dar şi tu, sădită în mine, alungai din adâncul sufletului meu orice dorinţă a lucruri lor muri toare ş i nu putea să ex i s te sub ochi i tăi loc pentru sacri legiu. Căci îmi strecurai zi lnic în urechi le şi În cugetul

24 Boethius

sp iri tuum praesid i a captare, quem tu i n hanc excel lent iam componebas, u t con s i m i lem deo faceres . 40 Praeterea

p e n e t r a l i n n o c e n s d o m u s , h o n e s t i s s i m o r u m c oe t u s a m i c o r u m , s o c e r e t i a m s a n c t u s e t aeque a c t u i p s a

re v e r e n d u s a b o m n i n o s h u i u s c r i m i n i s s u s p i c i o ne defendunt . 4 1 Sed - o nefas ! i l l i vero de te tant i cr im i n i s

fidem capiunt atque h o c i p s o v ideb imur affines fu i sse

maleficio, quod tuis imbuti d isc ip l in i s , tu i s inst i tuti moribus

sumus . 42 ha n o n es t sa t i s n i h i l m i h i tuam profu is se reverent iam, n i s i u l tra tu mea pot ius offens ione l acerer i s . 4 3 At vero h ic et iam nostr is mal i s cumu lus accedi t , quod exis t imat io p lurimorum non rerum merita, sed fortunae spectat eventum eaque tantum iud icat esse prov isa , quae fel i c itas commendaveri t; quo fit ut ex i st imatio bona prima omn ium deserat i nfe l i ces . 44 Qui nunc popu l i rumores, quam d i ssonae mul t ip l icesque sentent iae, piget rem i n isc i ;

hoc tantum d i x er i m u l t i m a m esse adversae fortun ae sarcinam, quod, dum miseris a l iquod crimen affingitur, quae

perferunt meru i sse c reduntur. 45 Et ego qu idem bon i s

omnibus pulsus, d igni tatibus exutus , existimatione foedatus

ob benefic ium supp l ic ium tu l i . 46 Videre autem v ideor nefarias sceleratorum offic inas gaudio l aetit iaque fluitantes,

perd i t i s s i m u m quemque n o v i s de l at i onu m frau d i bu s i m m in e n tem, i ac e re b o n o s nos t r i d i sc r i m i n i s terrore prostratos , fl ag i t iosum quemque ad audendum qu idem

fac inus impun i tate, ad effi c iendum vero praemi i s inc i tari ,

i n sontes autem non modo securi tate, verum ipsa e t iam

defens ione privatos. I taque l i bet exclamare :

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea 1 25

meu acel dicton p itagoreic urmează-1 pe Dllmnezeu.40) 3 9 Ş i n u s e putea s ă capăt ajutoare d e l a spiritele eele mai meschine, când tu mă formai În această nobleţă spirituală, ca să mă faci asemenea lui Dumnezeu. 40 Pe lângă acestea, căminul meu nepătat, tovărăşia de prieteni foarte oneşti , socrul meu41) cu o viaţă de sfint ş i care merită să fie respectat ca tine însăţi, mă apără de orice bănuială a acestei crime. 41 Dar ce nelegiuire ! Din cauza ta ei mă bănuiau de o astfel de crimă, ş i prin însuşi faptul că am fost pătruns de învăţătura ta, că am fost format în discipl ina ta, par în ochii lor a nu fi străin de această acuzaţie. 42 Astfel nu e deajuns că nu mi-a fost de n ic i un folos cultul meu pentru tine, dar mai mult, eşti ş i tu lovită de ofensa adusă mie. 43 Şi se mai adaugă la grămada nenorocirilor mele şi aceea că aprec ierea celor mulţi nu j udecă meritu l faptelor, ci deznodământul lor adus de evenimente şi nu iau în seamă prevederile , decît În măsura În care ele sînt Încununate de succes; de aceea se Întâmplă ca buna preţuire să părăsească cea dintâi pe cei nenorociţ i . 44 Care sînt acum zvonuri le în popor, cît de deosebi te şi de multe sînt mi-e silă să le amintesc; aş spune numai că aceasta este cea mai apăsătoare sarcină a unei sorţi v i trege, că, atunci când se plăsmuieşte vreo crimă pe seama celor nenorociţi , se crede că e i au meritat ceea ce îndură. 45 Şi eu, deposedat, izgoni t din toate bunurile mele, despuiat de demnităţi, pătat în reputaţia mea, am primit ca răsplată suferinţa, pentru că am făcut b inele. 46 Parcă văd oficinele nelegiuite ale criminali lor jubi lând de bucurie şi veselie, parcă văd pe toţi pierduţii ameninţându-mă cu şantajul unor noi denunţuri ; cei buni zac, căzuţi sub teroarea primejdiei mele, criminal i i , dacă nu sînt pedepsiţ i , când Îndrăznesc să comită crima, sînt aţâţaţi să o săvîrşească În vederea răsplăţi lor, iar cei nevinovaţi sînt l ipsiţ i nu numai de securitate, dar chiar de apărare. De aceea sînt Îndreptăţit să mă je lui :

Mctrull1 V

5

10

I S

20

2S

o ste l l i feri cond itor orbis , qu i perpetuo nixus so l io rapida caelum turbine versas legemque pati s idera cogis , ut nunc pleno luc ida cornu tot is fratris obvia f1ammis condat stel las luna min ores, nunc obscuro pal l ida cornu Phoebo prop ior lumina perdat et , qu i pri mae tempore noct i s ag i t algentes Hesperos ortus , sol i tas iterum mutet habenas Phoebi pal lens Luc ife r o rtu . Tu frondifluae frigore brumae str ingis lucem breviore mora, tu , cum fervida venerit aestas, agi les nocti d iv id is horas . Tua v i s varium temperat annum, ut , 'quas Boreae sp i r i tus aufert , revehat mi tes Zephyrus frondes, quaeque Arcturus semina v id i t , S i rius a l tas urat segetes ; n ih i l antiqua lege solutum linquit propriae stationis opus . Omn i a certa fi ne gubernans hominum solos respui s actus merito rector cohi bere modo. Nam cur tantas lubr ica versat Fortuna vices? Premi t in sontes

Hul'lhlllS

M,îng,"licrik filosofiei - Cartea 1 27

Poezia V42) Invocaţie către Creatorul lumii pentru a aşeza şi printre

oameni legile armonice şi perfecte ale universului.

1 0

15

2 0

2 S

Dăltuitor al boltei Înstelate, Şezând pe tron În veşnică domnie, Tu-nvârţi pe cer În repezi cercuri toate Şi aştr i i - i fac i să se supună ţie. Tu vrei ca luna argintie, p l ină, Cu flacăra ce fratele i-a dat, În Întuneric stelele să ţină, Sau pal idă, cu discu-ntunecat, Aproape fi ind ca Phoebus să dispară. Prin tine, Hesperus , când noaptea vine, Conduce aştr i i reci ca să răsară; Apoi , schimbându-şi frânc noi, se face Luceafăr pal id, Phoebus când apare. Tu ierni i reci , de frunze pusti ită, Î i rândui ziua mică, noaptea mare, Tu veri i , Învăpăiată ş i-nsorită, Îi dai nopţi scurte şi Îmbălsămate. Prin tine aml-n timp Îşi toarce firul Şi frunze de Boreas scuturate Le-aduce iarăş i fragede, Zefirul . Ş i ce Arcturus vede-abia sub glie, Sub Sirius În pârgă rod se face, Nimic scăpat de-a se supune ţie Din rostu-n care-i pus, nu se desface. Voinţa ta la toate este cale Şi doar pe oameni Îi respingi, izvoare Să aibă vreri le dreptăţi i tale. Căci pentru ce e soarta schimbătoare De neînţeles? De-i crima pedepsi tă,

28

30

3 S

40

4 S

Prosa V

debita sceleri noxia poena, at perversi res ident ce lso mores so l io sanctaque calcant i n iusta v ice col la nocentes. Latet obscuris condita v i rtus c lara tenebris iustusque tu l i t crimen in iqu i . N i l periuria, n i l nocet ips is fraus mendaci compta co lore . Sed cum l ibu i t v i ribus u t i , quos i nnumeri metuunt popu l i , summos gaudet subdere reges . O iam m i seras respice terras , qu isquis rerum foedera necti s ! Operis tanti pars non v i l i s homines quatimur fortunae sa lo . Rapidos , rector, comprime fluctus et, quo c ae lum reg i s i mmemsum, firma stab i les foedere terras .

Boethius

1 Haec ubi continuato doI ore delatravi , i l la vul tu plac ido n ih i l que meis quest ibus mota: 2 Cum te, inqu i t , maestum l ac r iman temque v i d i s sem, i l i c o m i serum e x sulemque cognov i ; sed quam id long inquum esse t exs i l ium, n i s i tua prodidisset orat io, nesciebam. 3 Sed tu quam procu l a patria non quidem pulsus es, sed aberrasti ac, si te pulsum existi mari mavis, te potius ipse pepul i s t i ; nam id quidem de te numquam cu iquam fas fuisset. 4 S i enim, cuius oriundo s i s patriae, reminiscare, non uti Atheniensium quondam multitudinis imperio regitur, sed cl<; Koipav6<; EGnV, ci<; �acrtAc6<; qui frequent ia

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I

3 0

35

40

4S

Proza V

o ispăşeşte cel nevinovat; Iar răutatea e pe tron suită Şi cel ce e în v iaţă nepătat De cei mişei călcat e în pic ioare . Virtutea luminoasă-n umbră zace, Iar dreptu l e-acuzat de-ngrozi toare Păcate, ce nedreptu l doar lc face. Sperjurul l i se trece cu vederea Ş i-nşelăciunea închisă-n false legi; Dar când ajung în mâini să ia puterea, Îş i fac p lăcerea să subjuge regi Temuţi de neamuri mari, ncnumărate. Priveşte-acum pământul pl in de jale, Oricine-ai fi cel ce dirigui toatc: Noi, bună parte a lucrării tale, Plutim pe marca v ieţii la-ntâmplare. Stăpâne, opreşte valu-nfuriat Şi dă şi pe pământ legea prin care Conduci imcnsul spaţiu înstelat.

29

Filosofia recunoaşte meritele şi virtuţile lui Boethius. însă tristeţea, mânia şi durerea lui sînt prea grave. EI e

bolnav sufleteşte şi trebuie mai Întâi vindecat cu incetul,

ca să poată Înţelege orinduirea divină a lumii, nu numai

În cer, ci şi pe pământ.

1 După ce am rostit acestea în continuarea durerii mele, ea, cu faţa l in iştită şi fără să fie mişcată de p lânsul meu, a z;s :2 Când te-am văzut trist şi înlăcrimat, am înţeles imediat

că eşti nefericit şi exilat; dar nu ştiam cît de departe îţi este

exilul, dacă nu-mi arătai prin cuvîntarea ta.3 N-ai fost

alungat aşa de departe de patrie, ci tu te-ai rătăcit şi, dacă

preferi să te socoţi alungat, tu însuti mai degrabă te-ai

30 Boethius

clvlUm, non depulsione laetetur, cu\Us agl frenis atgue obtemperare iustitiae libertas est. 5 An ignoras illam tuae civitatis antiquissimam legem, gua sanctum est ei ius exsulare non esse, quisquis in ea sedem fundare maluerit?

Nam gui vallo eius ac munimine continetur, nullus metus

est. ne exsul esse mereatur; at guisquis inhabitare eam velle desierit, pariter desinit etiam mereri. 6 Itaque non tam me

loci huius guam tua facies movet nec bibliothecae potius comptos ebore ac vitro parietes quam tuae mentis sedem

requiro, in gua non libros, sed id, quod libris pretium facit,

librorum quondam meorum sententias collocavi. 7 Et tu

quidem de tuis in commune bonum meritis vera quidem, sed pro multitudine gestorum tibi pauca dixisti. 8 De obiectorum tibi veI honestate vei falsitate cunctis nota memorasti. De sceleribus fraudibusque delatorum recte tu

quidem strictim attingendum putasti, quod ea melius

uberiusque recognoscentis omnia vulgi ore celebrentur. 9 Increpuisti etiam vehementer iniusti factum senatus. De

nostra etiam criminatione doluisti, laesae quoque opinionis

damna flevisti. 1 0 Postremus adversum fortunam dolor incanduit conquestusque non aequa meritis praemia pensari

in extrema Musae saevientis, uti, quae caelum, terras quoque pax regeret, vota posuisti. 1 1 Sed quoniam plurimus tibi affectuum tumultus incubuit diversumque te dolor ira

maeror distrahunt, uti nunc mentis es, nondum te validiora remedia contingunt. 1 2 Itaque lenioribus paulisper utemur, ut, quae in tumorem perturbationibus i nfluentibus

induruerunt, ad acrioris vim medicaminis recipiendam tactu

blandiore mollescant.

Mângâieril e fi losofie i - Cartea 1 31

alungat. Pentru că nimeni n-arfi avut asupra fa acest drept. 4 Dacă-ţi aminteşti În ce patrie a trebuit sâ te naşti, ea nu e

condusă de lin guvern populm; ca odinioară A tena, ci are un singur conducător, un s ingur rege43) care se bucură de Înmulţ irea, nu de Împuţinarea cetâţeni!ol; pentru care

libertatea Înseamnă conducerea dupâ ol'dinele lui şi supunerea

faţă de justiţie. 5 Sau nu cunoşti acea lege foarte veche a ţării tale, conform căreia nu poate fi exilat cine a preferat să-şi fixeze domiciliul pe pământul ei? Cel ce se găseşte Între zidurile şi Întăriturile ei n-are nici o teamă că o să fie exilat: dar oricine a Încetat de a voi să locuiască În ea, Încetează În acelaşi timp şi de a se bucura de drepturile ei. 6 Asţfel, nu mă impresionează atit Înfăţişarea acestui loc, cît a ta, şi nici pereţii bibliotecii Împodobiţi cu fildeş şi vitralii nu-i caut mai mult decît sălaşul minţii tale, În care am aşezat cândva nu cărţi, ci ceea ce face preţul cârţi1ol; ideile cârţi 101' mele.7 Cît despre activitatea ta pentru binele obştesc, ai spus lucruri adevărate, dar puţine faţă de mulţimea faptelor tale. 8 Despre cinstea ta, ca şi despre netemeinicia acuzaţii/or ce ţi s-au adus44!, ai amintit lucruri cunoscute de toţi. În ce priveşte crimele şi minciuni/e denunţători/or tăi, drept ai socotit că nu trebuie amintite decît pe scurt, fiindcă ele se vor face cunoscute mai bine şi mai rodnic prin gura mulţimii care ţine minte toate. 9 A i Înfierat cu vehemenţă atitudinea senatului nedrept. A i suferit, de asemenea, şi din cauza acuzaţiei adusă Împotriva mea şi ai plâns chiar de daunele

reputaţiei mele răn ite. 1 0 Apoi durerea ta s-a Înflăcărat împotriva sorţii şi te-ai plâns că răsplata nu este cântârită după merit şi, În sfârşit, tu ai exprimat juruinţe unei Muze

înjitriate, cerînd ca acea pace care conduce cerul sâ conducă şi pământul.ll Dar fiindcă m ulte sentimente te apasâ greu şi pentru că te trag În toate părţile durerea, mânia, tristeţea, cum eşti acum la minte nu-ţi sînt Încă prielnice leacuri tariI»

32

Metrum VI

1 0

1 5

2 0

Cum Phoebi rad i i s grave Cancri s idus inaestuat , turn qui l arga n egantibus sulcis semina credid i t e lusus Cereris fide quernas pergat ad arbore s . Numquam purpureum nemus lecturus v io las petas cum saevis Aqu ilon ibus stridens campus inhorru i t, nec quaeras avida manu vernos stringere palmites, uv ' is s i l ibeat fru i ; autumno pot ius sua B acchus munera contu l i t . S ignat tempora propr i i s aptans offici i s deus nec, quas ipse cohercu i t, misceri pati tur v ices . S ic quod praecipi t i v ia certum deser i t ord inem, l aetos non habet ex i tus .

Boethius

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1 33

12 Astfel, mă voi folosi de medicamente mai uşoare cîtva

timp, pentru ca părţile care s-au intărit in tumori din cauza

diferitelor perturbaţii, sub atingerile mele blânde să se

Înmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice.

Poezia VI

În toate există o ordine prestabilită şi toate vin la timpul lor.

10

15

20

Cel ce-n brazda neagră s-a-ncrezut Ş i semănătură a făcut Când e Cancerul apropiat Mult de Phoebus ş i înfierbântat De credinţa-n Ceres amăgit. Spre stejari să meargă-i nevoit . Niciodată pentru-o v iorea În păduri de purpură nu sta. Când câmpia sună de Aquiloni, Ce se învolbură în mari cicloni, Cu avide mâini nu căuta Struguri să culegi primăvara. Dacă vrei să ai pe săturat, Toamna mai degrabă ţi-a lăsat Bacchus darul său cel preţuit . F iecărui timp i-a rostuit Dumnezeu anume -nsărcinări; Nu vrea să se facă răsturnări Ordinei ce-odată a fixat. Dacă-această cale a lăsat Şi grăbeşte mersul rânduit, Nu ajunge la un bun sfârşit .

34 Boethius

Prosa VI

I Primum ig i tur pate risne me paucu l i s rogati on ibu s statum tuae ment is att ingere atque, temptare, ut, qu i modus sit tuae curation is, inte l legam? 2 - Tu vero arbi tratu, inquam, tuo quae vo le s ut responsurum rogato . 3 - Tu m i l l a : Huncine, inqu it , mundum temerari i s agi fortu i t i sque cas ibus putas an ul lum c red is ei regi men inesse rat ionis? 4 - Atqu i , i nquam, n u l l o ex i s t imaverim moda, ut fortu i ta temeri tate t a m c e r t a m o v ea n t u r, v e r u m o p e r i s u o c o n d i to r e m praesidere deum s c i o nec u mquam fuer i t d ies , qu i me a b h ac sentent iae veritate depe l l at . 5 - I ta est , i nqv i t ; n a m id e t iam pau l o an te cec in i s t i homi nesque tantu m d i v i nae exsortes curae esse deplorasti . Nam de ceteris , quin ratione regerentu r, n i h i l movebare. 6 Papae autem vehementer ammi ror, cur in tam salubri senten t ia l ocatus aegrotes . Verum a l t i u s perscrutemur; nesc io q u i d abesse con iecto . 7 Sed d ic m ih i, quon i am deo mundum reg i non ambigis , quibus etiam guberl1acul i s regatur, advert is? 8 - Vix, inquam, rogat i on i s tuae sentent iam nosco , nedum ad i nqu i s i ta respondere queam . 9 - Num me, inqu i t , fefe l l i t abesse a l iquid, per quod velut h ianti val l i robore i n animum tuum perturba t i o n u m morbus i n repser i t ? 10 Sed d i c m i h i , meministi ne, quis s i t rerum fin is quove totius naturae tendat i n ten t i o? - Aud ie ra m , i nquam, sed memor iam maeror hebetavi t . I I Atqui sc i s, unde cuncta processeri n t . - Novi , inquam, deumque esse respondi . 12 - Et qu i fieri potest, u t pr inc ip io cogni to, qu i s s i t rerum fin i s, i gnores? 1 3 Veru m hi perturbat ionum mores, ea valentia est, ut movere quidem loca homincm possi nt, con vel lere autem s i b ique totum

Mângâieri le fi losofie i - Cartea 1 35

Proza VI Boethius n-a pierdut credinţa Într-o ordine divină a

lu mii. Din cauza nenorocirii sa le Însă, mintea Îi este

întunecată ş i nu mai înţelege limpede rosturile vieţii

omeneşti. Filosofia îi promite leacuri pentru a-i lecui boala

sufletească.

1 Îmi vei Îngădui, aşadCll� mai Întîi să ating şi să Încerc prin cÎteva Întrebări starea sufletului tău, ca să-mi dau seama ce fel de Îngrijire ti se cere ? 2 - Întreabă-mă cum îţi place ceea ce vre i , zic cu, fi indcă îţi voi răspunde. 3 - Socoteşti, zise ea atunci , că această lume este condusă de Întâmplarea oarbâ, fără ordine şi fără ţintă, sau crezi că există În ea o conducere raţională ? 4 - Dar, răspund cu, în n ic i un chip n-aş putea înţelege cum ceea ce este atît de bine organizat poate fi condus de întâmplarea oarbă; d i mpotrivă, sînt s igur că Dumnezeu conduce opera sa ea un Întemeietor ş i n-a existat nici o zi În care să mă depărtez de acest adevăr. 5 - Aşa e, zice ea; căci chiar aceasta ai cântat ÎII versurile tale, CII puţin înainte şi ai deplâns pe oameni că numai ei sînt lipsiţi de

ocrotirea divină. De celelalte n u te Îndoieşti că nil sÎnt

conduse de o raţiune divină. 6 - Însă vai, tare mă m ir pentru ce suferi, dacă stai pe un temei aşa de sănătos de gândire. Dar să cercetăm mai adânc; nu ştiu ce lipseşte s/!fletlllui fău exilat. 7 - Spune-mi, fiindcă nu te Îndoieşti că lumea este condusă de Dumnezeu, ştii cum o condllce? 8 - Abia Înţe leg sensul întrebări i tale, zic eu, dar să mai pot răspunde ş i ce voieşti tu. 9 - Oare mi se pare mie, sau Îţi lipseşte ceva prin care, ca prin spărtllra unui zid de apărare, a pătruns În tine morbul rătăcirii ? 1 0 - Spune-mi, Îţi aminteşti care este

sfârşitul lucrurilor şi care este finalitatea către care tinde Întreaga natură? - Şt iam, zic, însă durerea mi-a paral izat memoria. I l - Dar de unde purced toate, şti i? - Ştiu, zic, şi am

36 Boethius

exst i rpare non poss in t . 1 4 Sed hoc quoque respondeas

vel im , hominemne te esse memin is t i . 1 5 - Qu idn i , inquam,

meminer im? - Quid ig i tu r homo si t , poteri sne proferre? -

Hocine in terrogas , an esse me sciam rat ionale animal atque

mortale? Scio et id me esse confi teor. 1 6 - Et i l la : N i h i lne

a l iud te esse nov is t i ? - N i h i l . 1 7 - lam scio , i nqui t , morbi

tu i al iam veI maximam causam; quid ipse sis , nosse desist i .

Quare plen i ss ime veI aegritud in i s tuae rat ionem veI ad i tum

reconci l i an dae sosp i t a t i s i n ven i . 1 8 Nam quon iam tu i

ob l iv ione confunderi s , e t exsuIem te et exspol iatum propri is

bon i s esse do lu i s t i . 1 9 Quon iam vero, qu is s i t rerum fin i s ,

ignoras, nequam homines atque nefarios potentes fel icesque

arb i trari s; quon i am vero, q u i bus gubern acu l i s mundus

regatur, ob l i tu s es , has fortun arum v ices aes t imas s ine

rectore f1u i tare: magnae non ad morbum modo, verum ad

interitum quoque causae; sed sosp i tatis auctori grates, quod

te nondum totu m natura dest i tu i t . 20 H abemus maximum

t u ae fo m i te m s a l u t i s veram d e m u n d i gubern a t i o n e

sen ten t iam, quod e a m n o n casuum temeri tati sed d i v inae

rat ioni subditam credis ; n i h i l ig i tu r perti mescas, i am t ib i ex

hac minima scint i l lu la v ital i s calor i l luxerit . 2 1 Sed quoniam

fi rmioribus remed i i s nondum tempus es t et eam ment ium

con stat esse naturam, ut , quot iens abiecer in t veras, fal s i s

opinionibus induantur, ex quibus orta perturbationum cal igo

verum i l l um confund i t i n tu i tum, hanc pau l i sper Ien ibus

med iocribusque foment i s attenuare temptabo, ut d i mot is

fal lac ium affect�onum tenebri s sp lendorem verae luci s

poss is agnoscere.

Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 37

răspuns că există Dumnezeu. 1 2 - Şi cum se face că tu,

cunoscînd Începutul, nu cunoşti finele llicrurilor? 1 3 Este

drept, are tulburarea sufletească acest caracte/; aceastăforfă

să poată zdruncina pe om, dar nu poate să-I răstoarne şi să-I

dezrădăcineze În Întregime. 1 4 Aş vrea să-mi răspunzi şi

aceasta: dacă-ţi aminteşti că eşti om. 1 5 - Cum, să nu-mi amintesc? răspund eu. - Ce este omul? Ai putea să-mi spui? -

Oare aceasta mă întrebi, dacă ştiu că este un animal raţional ş i muritor?46) Şt iu ş i declar că aceasta sînt. 1 6 - Şi nimic altceva

nu mai ştii că eşti? - Nimic, zic eu. 1 7 - Acum cunosc, zice, o

altă cauză foarte însemnată a bolii tale; ai Încetat de a şti ce

eşti tu Însuţi. De aceea am descoperit complet şi cauzele

bolii tale şi drumul de a căpăta vindecarea. 1 8 Desigur, ţi-ai

pierdut cunoştinţa şi ai suferit că eşti exilat şi desplliat de

avere. 1 9 Fiindcă ignori care este sfârşitul lucrurilor, tu socoţi

puternici şi fericiţi pe oamenii de nimic şi pe cei nelegiuiţi;

iar pentru că ai uitat cum este condusă lumea, ţi se pare că

aceste schimbări ale sorţii se petrec fără nici o conducere;

acestea sînt cauze mari, nu numai de boală, ci şi de pieire:

dar să mulţumeşti autorului vindecării că natura nu te-a

părăsit de tol. 20 Avem găteje foarte bune pentru a aprinde

focul mântuirii tale: părerea ta justă despre conducerea lumii, .

faptul că o crezi supusă nu Întâmplării oarbe, ci raţiunii

divine; aşa că să nu te temi deloc, pentru că ţi-ai căpătat

căldura vieţii din această foarte mică scânteie. 2 1 Dar pentru

că nu e timpul încă pentru leacuri mai tari şi fiindcă mintea

omenească are această Însuşire naturală, că ori de cîte ori

respinge ideile adevărate le primeşte pe cele false din care

se naşte Întunericul rătăciri/oI' şi tulbură acea intuiţie justă

a realităţii, voi încerca, pentru un moment, să-ţi liniştesc

sufletul prin leacuri uşoare, pentru ca, după ce se va fi

Împrăştiat Întunericul pasiunilor Înşelătoare, să pori

recunoaşte splendoarea adevăratei lumini.

�

lVIetrum VII

III

15

311

Nubibus atris condita nu l lum fundere possunt s idera lumen. S i mare vo lvens turb idus Auster mi sceat aestum, v i trea dudu m parque serenls unda d iebus mox reso luto sordida caeno v i s ibus obstat quique vagatur montibus alt is defluus amn is , saepe res is t i t rupe solut i obice sax i .

�Tu quoque s i v is lumine c laro cernere verum, tramite recto carpere cal lem: gaudia pel le, pel le timorem spemque fugato nec dolor ads i t . Nub i l a mens est v i nctaque fren is , haec ub i regnant .

Boethius

Mângâieri le fi losofiei - Cartea 1

Poezia VII

10

IS

20

zs

30

Stelele, norii Când le întină, Nu pot să-mprăştie Nici o lumină. Dacă Austrul Marea o biciuie, Valuri dezlănţuie, Unda senină, Zi lei asemenea, Repede-o tulbură, Mâlul ce c locote, Stavi lă ochiului, Furie valu lui. Rîu l pe cale, Până în vale, Vine din munte; Des îl opreşte Aprigă punte, Stânci ce se năruie. Ş i tu gândeşte: Dacă-adevărul Vrei să ştii l impede, Căile netede Să ţi se-nti ndă, Teama alungă-ţi Şi bucuri i le, Ca şi nădejdi le, Ca ş i durerile; Ele când bântuie, Mintea se-nIănţuie, Şi se întunecă.

39

LIBER II

CARTEA II

42 Boethius

Prosa 1

1 Post haec pau l i sper obticui t atque, ub i attent ionem meam modesta taci tu rn i tate co l leg i t, s ic e xorsa es t : 2 S i pen i tus aegr i tu d i n i s tuae causas h ab i tu mque cogn o v i , fortunae pr ior is affectu des ideriogue tabesc i s ; ea tantum an i m i tu i , s icuti tu t ib i fing i s , mutata pervert i t . 3 Intel lego mult iformes i l l ius prod ig i i fucos et eo usque cu m h i s , quos eludere n it itur blandissimam fami l iaritatem, dum intolerabi l i do lore confu n dat, guos insperata re l i guer i t . 4 Cu ius s i naturam, mores ac meritum remin iscare, nec habu i sse t e i n e a pulchrum al iquid nec ami s isse cognosces, sed, ut arbitror, haud multum t ib i haec in memoriam revocare laboraverim . 5 Solebas enim praesentem quoque blandientemque v ir i l ibus incessere verbis eamque de nostro adyto prolat is insectabare sentent i i s . 6 Verum omnis sub i ta mutat io rerum non s ine quodam quasi f1uctu cont ing i t an imoru m; s i c factum est , u t tu quoque p au l i spe r a tua tranq u i l l i tate d e s c i sce re s . 7 Sed tempus e s t haurire t e al iquid ac degustare mol ie atque iucundum, quod ad in ter i ora transmi s sum v a l i d i or ibus haust ibus v iam fecer i t . 8 Adsi t i g i tur rhetoricae suadela du lced in i s , quae turn tantum rec to ca l l e p roced i t , cum nostra inst i tuta non deser i t cumgue hac musica lar is nostri vernacula nunc lev iores, nunc grav iores mod os succinat .

9 Quid est i g i tu r, o homo , g u o d te in m ae s t i t i am luctumque de iec i t? Novum, c redo, a l iqu id inus i tatumque v id i st i . Tu fortunam putas erga te esse mutatam : erras. 1 0 H i semper e ius mores sunt , i s ta natura. Servavi t c i rca te propriam pot ius in ipsa sui mutab i l i tate constan t iam; tal is erat, cum b land iebatur, cum tibi fal sae i l l ecebris fel i c i tatis

Mângâieri l e fi losofie i - Cartea II

Proza 1

43

Soarta e nestatorn ică , n u treb u ie să te temi de

ameninţările ei, nici să-i doreşti mângâierile, ci să primeşti

cu suflet egal tot ce-ţi aduce ea.

1 Apoi a tăcut un moment ş i , făcîndu-mă şi mai atent prin această scurtă tăcere, a început astfe l : 2 Dacă cunosc bine

cauzele şi manifestările bolii tale, te mistuie amintirea şi

dorul de situaţia ta de mai Înainte; schimbarea ei, dupii cum

îţi închipui tu, ţi-a adus această stare sujleteascii. 3 Cunosc culoriie multiple şi calda familiaritate pe care soarta o are

cu acei de care vrea să-şi bată joc, până când îi afundă într­

o insuportabilă durere, după ce i-a părăsit definitiv. 4 Dacă poţi să-ţi aminteşti de natura, caracterul şi valoarea ei, îţi

vei da seama că prin ea nici n-ai avut, nici n-ai pierdut ceva

extraordinar; dar cred că nu mă voi strădui mult ca să ţi-a

readuc în memorie. 5 Fiindcă şi atunci când o aveai şi te

bucurai de mângâierile ei, de obicei o ocărai cu cuvinte

bărbăteşti şi o atacai prin maxime luate din sanctuarul meu.

6 Orice schimbare neaşteptată a lucrurilor aduce după sine

şi o oarecare tulburare sujletească; de aceea ai pierdut şi tu

o clipă liniştea. 7 Dar e timpul să iei şi să înghiţi un

medicament uşor şi plăcut care, pătrunzînd în organismul

tău, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. 8 Să

aducem deci darul fermecat de convingere al retoricii, care

numai atunci păşeşte pe drumul drept, când urmează

învăţătura mea, şi cu ea muzica, slujitoare în casă la mine,

să cânte melodii când uşoare, când grave. 9 Aşadar, omule, ce te-a adus în această stare de tristeţe

şi de plâns? Cred că ai văzut ceva nou şi neobişnuit. Tu

socoteşti că s-a schimbat soarta cu tine; greşeşti. 1 0 Ea

Întotdeauna a avut acest caracter, această natură. Şi-a piistrat

44 Boethius

al luderet. I I Deprehendist i caec i numin i s ambiguos vultus . Quae sese adhuc velat al i i s, tota t ib i prorsus innotuit . 1 2 S i p r o ba s, u te r e m o r i b u s , n e q u e r a r i s . S i perf i d i a m perhorresc is , sperne atque abice pernic iosa ludentem; nam quae n u n c t i b i e s t t an t i cau s a m ae ro r i s , h aec eade m tranqu i l l i tat is esse debu isset . Rel iqui t e n i m te, quam non rel ic turam nemo umquam poterit esse securus . 1 3 An vero tu pret iosam aes t imas ab ituram fel i c i tatem et cara t ib i est fortuna p raesens nec manendi fida et , cum d i scesseri t , al latura maerorem? 1 4 Quodsi nec ex arbitri o ret ineri potest et calami tosos fugiens fac i t , qu id est aliud fugax quam futurae quoddam calam itatis indic ium? 1 5 Neque en im , quod ante oculos s i tum est, suffecerit intueri ; rerum ex i tus prudent ia metitur eademque i n aIterutro mutabi l i tas nec formidandas fortunae m inas nec exoptandas fac i t esse b land i t ias. 1 6 Postremo aequo an imo to le res oportet , quicquid i ntra fortunae aream geri tur, cum semeI iugo eius co l la summiseris . 17 Quodsi manend i abeundique scribere legem vel i s e i , quam tu t ib i dominam sponte leg is t i , nonne i n iur ius fuer is e t , impat ient ia sortem ex acerbes , quam permutare non poss i s ? 1 8 S i vent i s ve la commi tteres , non q u o v o l u n ta s p e t e r e t , sed q u o f 1 a t u s i m p e l l e re n t , promoveres ; s i arv is semina crederes, feraces inter se annos steri lesque pensares. Fortunae te regendum dedisti , dominae moribus oportet obtemperes . 1 9 Tu vero volvent is rotae i m pe tu m re t i n e re c o nar i s ? A t , o m n i u m m o rta l i u m stol id iss ime, s i manere inc ip i t , fors esse des is t i t .

Mângâicri l c fi losofie i - Cartea I I 45

mai degrabă Cll tine felul ei statornic de a nu fi statornică;

aşa era câ11d te mângâia, Î11cântându-te Cll amăgirile unei

false fericiri. Il Ai văzut faţa dllblă a acestei puteri oarbe47}.

Acoperită pentru alţii, ţie ţi s-a făcut cunoscută În Întregime.

1 2 Dacă o aprobi, foloseşte-te de obiceiurile ei, nu te plânge.

Dacă te Îngrozeşte perfidia ei, dispreţuieşte-o şi respinge-i

surâsul nefast. Căci cea care acum Îţi pricinuieşte atîta

tristeţe, ar fi trebuit să-ţi aducă linişte. Te-a părăsit aceea

de care nimeni nu puteafi sigur că nu-l va părăsi. 1 3 Socoteşti

oare preţioasă o fericire trecătoare şi poţi iubi soarta

prezentă, care 11ici nu-ţi făgăduieşte că va rămâne cu tine şi

care, când va pleca, Îţi va aduce durere? 1 4 Dacă nici nu

poate fi reţinlltă după voie şi când fuge ne face nenorociţi,

ce este această fugară altceva decÎt indiciul unei calamităţi

viitoare. 1 5 Fiindcă nu va fi deajuns să priveşti ce se găseşte

Înfaţa ochilor; Înţelepciunea are În vedere sfărşitul lucrurilor

şi schimbarea, Într-un fel sau altul, face ca nici ameninţările

sorţii să nu fie de temut, nici mângâierile ei să nu fie de

dorit. 16 Pe scurt, trebuie să suporţi cu suflet egal orice se

petrece În arena sorţii, odată ce ţi-ai pus gîtul sub jugul

ei48J.17 Dacă vrei să-i impui o lege, prin care să rămână sau

să plece, cea pe care ţi-ai ales-o de bună voie ca stăpână, nu

vei face nedreptate şi, prin nerăbdarea ta, nu-ţi vei Înrăutăţi

o soartă pe care n-o poţi schimba? 1 8 De laşi pânze le În

voia vînturilor, mergi nu Încotro vrei, ci Încotro te Împing

ele; de asemenea, dacă faci semănături, ai recoltă de ani

rodnici şi de ani secetoşi. Ai lăsat soarta să te conducă,

trebuie să te supui obiceiuri/or stăpânei tale. 1 9 Tu Încerci

să opreşti năvala unei roţi care se Învârteşte?49J Dar, o, cel

mai nesocotit dintre muritori, dacă soarta Începe să rămână

neschimbatâ, Încetează de a mai fi ea Însăşi.

46

MetrumI

Haec cum superba verterit v ices dex tra et aestuant is more fertu r Eurip i , dudum tremendos saeva proteri t reges humi lemque victi sublevat fallax vultum. Non i l la m i seros aud i t aut curat f1etus u l troque gemitus, dura quos fec i t, r idet . S ic i l l a ludit , s ic suas probat v i res

Boethius

magnumque su(ae v)is monstrat ostentum, si quis v i satur una stratus ac fe l i x hora.

Prosa II

1 Vellem autem pauca tecum Fortunae ipsius verbis

agitare; tu igitur, an ius postulet, animadverte. 2 'Quid

tu, homo, ream me cotidianis agis querelis, quam tibi

fecimus iniuriam, quae tibi tua detraximus bona?

3 Quovis iudice de opum digni tatumque mecum possessione contende et, s i cu iusquam morta l ium proprium quid horu m esse monstraveri s , ego iam tua fu isse, quae repetis , sponte con cedam. 4 Cum te matr is u tero n atura produx i t, nudum rebus omn ibus i nopemque suscepi , meis opibus fov i et, quod te n u n c i mpat ien tem nos t r i fac i t , favore prona i n d u l ge n t i u s edu c av i , o m n i u m , q u ae mei i u r i s s u n t, affluentia et splendore c ircumded i . 5 Nunc mih i retrahere manum l i bet : h abes gratiam velut usus a l ien i s , non habes ius querelae, tamquam prorsus tua perd ideri s . 6 Quid ig i tur ingemesc i s? Nu l la t ib i a nobis est a l i ata v iolent ia . Opes, honores cetcraque talium mei sunt iuri s , dominam famulae

Mângâier i le fi losofie i - Cartea II

Poezia pOl

47

Soarta se j oacă cu noi, fâcÎndu-ne când fericiţi, când

nefericiţi. Când vieţile le schimbă, cu mâin i necruţătoare, Şi-naintează asemeni spumosulu i Eurip,5 1 ) Zdrobeşte cruda soartă temuţi regi sau iubiţi Şi-umilă frunte-nalţă de învins, înşelătoare, De plâns şi de durere nu-i pasă-n nici un chip Ş i rîde ca aceia ce gem de ea lov i ţ i . Aşa mereu se joacă, aşa s-arată tare, C iudată-i e puterea, dacă-n acelaşi timp Ne face aci-n splendoare, aci nefericiţ i52).

Proza II Soarta dă oamenilor fericirea. Ei n-au motiv să se supere

când soarta le-o ia Înapoi. Ea face ce vrea cu darurile sale.

I Aş vrea să vorbesc niţel cu tine chiar prin cuvintele

sorţii; tu bagă de seamă şi vezi dacă are dreptate53i. 2 "De

ce mă acuzi, omule, prin plângeri zilnice? Ce nedreptate

ţi-am făcut? Ce bunuri ţi-am răpit? 3 Judecă-te cu mine În

faţ a oricărui tribunal despre posesiunea averii şi a

demnităţilor şi, dacă vei demonstra că ceva din ele este

proprietatea vreunui muritor, eu de bună voie Îţi voi da Îndată

ca să fie al tău ce ceri. 4 Când natura te-a scos din pântecele

mamei tale, eu te-am luat În primire gol şi lipsit de orice,

te-am Încălzit cu bogăţiile mele şi, ceea ce te face să nu mă

suferi acum, te-am crescut, aplecându-mă spre tine cu ocrotire

şi Înţelegere, te-am Înconjurat cu belşugul şi splendoarea a

tot ce este În puterea mea. 5 Acum vreau să-mi iau mâna de

pe tine: trebuie să-mi mulţumeşti ca pentru folosirea de un

bun străin, n-ai dreptul să te plângi ca şi cum ţi-aifi pierdut

bunurile tale proprii. 6 De ce gemi, dar? N-am săvîrşit nici

48 Boethius

cognoscunt , mecum ven iun t , me abeu n te d i scedun t . 7

Audacter adfi rmem, s i tua forent, quae amissa conquereris ,

nul lo modo perd id i sses . 8 An ego soia meum ius exercere

proh ibebor? Licet cae lo proferre lucidos d ies eosdemque

tenebrosis noctibus condere, licet anno terrae vultum nunc

f10ribus frug ibusque redim i re , nunc n i mb i s frigoribusque

confundere, ius est mari nunc strato aequore blandiri , nunc

proce l l i s ac f1uct ibus i nhorrescere : nos ad constant iam

nostr i s mor ibus a l ienam inexp leta h o m i n u m cup id i tas

al l i gabit? 9 Haec nostra vis est , hunc cont inuum ludum

lud imus : rotam volubi l i orbe versamus , i nfima summis ,

summa infimis mutare gaudemus . 1 0 Ascende, s i placet ,

sed ea lege, ne, ut i cum ludicri mei rat io poscet , descendere

i n i u r iam p u t e s . I l An tu mores i gnorabas meos?

Nesciebas Croesum regem Lydorum Cyro paulo ante

formi dabilem, mox deinde miserandum rogi flammis

traditum, misso caelitus imbre defensum? 1 2 Num te

praeterit Pau lum Persi reg i s a se capti calamitat ibus p ias

impendisse lacrimas? Quid tragoediarum c lamor aliud deflet

n i s i i n d i sc reto i c tu fortu nam fe l i c ia regna v e rten t e m ?

1 3 Nonne adulescentulus OUO 1[i8ou�, 'tov llEv Eva KaKwv, 'tOV OE �'tEPOV EclCOV i n Iov is l im ine iacere d id ic i s t i ? 1 4

Quid s i uberius de bonorum parte sumps is t i , qu id s i a te

non tota d iscess i , qu id si haec ipsa mei mutab i l i tas iu sta

t ibi causa est sperandi meliora, tamen ne animo contabescas

et intra commune omnibus regnum locatus proprio v ivere

iure desideres?

Mângâieri le fi losofie i - Cartea II 49

un act de violenţă faţă de tine. Avere, onoruri şi toate celelalte

de acelaşi fel sînt În dreptul meu, sînt servitoare care-şi cunosc

stăpâna, vin cu mine şi, când plec, pleacă şi ele. 7 Îndrăznesc

să afirm că, dacă ar fi fost ale tale bunurile de care te plângi

că ţi-au fost răpite, nu le-ai fi pierdut În nici lin caz. 8 Îmi

voi interzice eu Însămi exercitarea propriilor mele

drepturi?54) Cerul poate să aducă zile luminoase şi apoi să

le afunde În nopţi Întunecoase; anlll poate să Încllnunezefaţa

pământului cu flori şi roade, sau să o tina sub nor şi frig;

marea are dreptul când de a mângâia cu o întindere liniştită

de apă, când de a Înspăimânta cu furtuni şi valuri; pe mine

mă va lega dorinţa nesătllrată a oamenilor de o statornicie

străină de caracterztl meu?55) 9 Aceasta este puterea mea,

acesta e jocul meu continl/u: Învârtesc o roată cu cercuri

repezi, mă bucur să schimb pe cele de sus jos şi pe cele de

jos sus. 1 0 Urcă-te, dacă vrei, dar cu condiţia ca să nu ţi se

pară nedrept să te cobori, când raţiunea jocului meu o va

cere56i. l l Sau nu-mi cunoşti obiceiurile ? Nu ştiai de

Croesus571, regele Lydienilor, Cll puţin Înainte groaznic pentru

Cyrus, curând apoi În mod demn de plâns, dat flăcărilor

rugului şi salvat de o ploaie trimisă din cer ? 1 2 Uiţi că

PaulusS8) a vărsat lacrimi pentru nenorocirile captivului său

rege Perseu? Ce plânge altceva corul tragediilor, dacă nu

soarta care prăbuşeşte regate fericite, lovindu-le fără

alegere? 1 3 N-ai Învăţat, când erai tînăr, că la intrarea În

templul lui Jupiter se găseau două butoaie, unul plin cu rău

şi altul cu bine?59) 1 4 Ce dacă ai scos mai mult din partea

binelui, dacă nu m-am Îndepărtat cu totul de tine, dacă Însăşi

această fire schimbătoare a mea este pentru tine o cauză

dreaptă de a spera zile mai bune? Totuşi, nu te trece cufirea

şi, aşezat În Împărăţia comună tuturor, nu dori să trăieşti

după dreptul tău propriu ".

50

5

I II

1 5

2 11

Metrum II

Si quantas rap id i s flatibus incitus pon tus versat harenas

aut quot ste l l i feris ed i ta noctibus caelo s idera fu lgent,

tantas fundat opes nec retrahat manum pleno Copia cornu,

humanum miseras haud ideo genus cesset fiere querelas .

Quamvis vota l i bens excipiat deus multi prodigus auri

et c l aris avidos ornet honoribus , n i l iam parta v identur,

sed quaesita vorans saeva rapaci tas a l ios pandi t h iatus .

Quae iam praecip i tem frena cupidinem certa fi ne retentent,

larg i s cum potius muneribus fluens s i t i s ardesci t habendi ?

Boethius

Numquam d i ves agit , qui trepidus gemens sese c redi t egentem.

Prosa III

1 His ig i tur, s i pro se tecum Fortuna loquere tur, quid profecto contra h i sceres, non haberes ; aut, s i quid est , quo querelam tuam iu re tuearis, proferas oportet, dabimus d icendi locum. 2 - Turn ego : Speciosa qu idem is ta sunt, inquam, obl i taque rhetoricae et mus icae melle du lced in i s turn tantum, cum audiun tur, oblectant , sed miseris malorum

Mângâieri l e fi losofiei - Cartea I I

Poezia 1160)

51

Oricîtă bogăţie ar avea oamenii, ei n-a u saţ, ci vor

mereu mai mult.

Belşugul de-ar aduce cu mâini dăruitoare, Din cornu l său bogate >! ! ,

Atîta avuţie, cît e n is ip în mare De valuri frământat,

Sau cîte stele noaptea pe firmament s-arată Strălucitoare sus,

Nedemna tânguire tot nu este curmată Şi p lânsul tot nu-i dus.

Şi Dumnezeu oricîte dorinţe împl ineşte, 1 0 Dând aur nesfârş it ,

1 5

2 0

Cu-onoruri pe cei dornici oricît împodobeşte, Tot nu i-a mul ţumit.

Căci lăcomia crudă înghite prada-ndată, Şi gura cască iar.

Ce lanţuri vor mai ţine dorinţa blestemată În închisoare dar,

Când, p lină chiar de daruri , e şi mai arzătoare Pornirea de a avea?

Bogat nu-i n iciodată cel ce, gemând că n-are, Mereu se crede aşa621.

Proza III

Soarta e schimbătoare. Boethius să fie mulţumit că, În

inconstanţa ei, soarta i-a dat totuşi mai mult ca altora.

1 Dacă soarta, apărându-se, ţi-ar vorbi astfel, tu desigur

că n-ai avea nici un cuvînt Împotrivă; sau dacă ai ceva prin

care să-ţi justifici plângerea, poţi să vorbeşti, Îţi dau rând

la cuvînt. 2 - Făţarnice îţi sînt aceste cuvinte, zic eu atunci , şi învăluite în mierea dulce a retorici i ş i a poezie i ; numai atunci

52 Boethius

altior sensus est; i taque cum haec auribus insonare desierint, insi tus an imum maeror praegravat. 3 - Et i l la: Ita est, inqu i t ; haec en im nondum morbi tu i remedia, sed adhuc contumacis adversum curationem doloris fomenta quaedam sunt . 4 Nam quae in profundum se se penetrent, cum tempestiuum fueri t, ammovebo, verumtamen ne te ex i s t imari miserum ve l is ; an numerum modumque tuae fel ic i tatis obl i tus es? 5 Taceo, quod desolatum parente summorum te v irorum cura suscepit d e l ec tusque i n affi n i tatem p r i n c ipum c i v i tat i s, quod pretios iss imu m propinqui tatis genus est , pr ius carus quam prox imu s esse coep is t i . 6 Qu i s non te fel ic i s s imu m cum tan to sp lendore soceroru m , cum con iug i s pudore, tu rn m a s c u l a e q u o q u e p ro l i s o p o r t u n i ta t e p ra e d i c av i t ? 7 Praetereo - l i bet en im praeterire commu n ia - sumptas in adu lescentia negatas sen ibus d ign itates : ad s ingu larem fel ic i tati s tuae cumulum venire de lec tat. 8 Si qu is rerum morta l i u m fru c t u s u l l u m beat i tu d i n i s p o n d u s habet , poteritne i l l i u s memoria luc i s quantal ibet ingruent ium malorum mole deleri, cum duos pariter consules l iberos tuos domo prove h i sub frequent ia patru m . sub p leb i s alacri tate v id is t i, cu m e isdem in curia curules ins ident ibus tu regiae laudis orator ingenii gloriam facundiaeque meruist i , cum i n c i rc o d u o ru m m e d i u s c o n s u l u m c i rc u m fu sae mult itud inis exspec tationem triumphali larg i tione satias t i? 9 Dedis t i , u t opinor, verba Fortunae dum te i l la demulcet , dum te u t del ic ias suas fovet . Munus,quod nu l l i u mquam privato commodaverat, abstu l is t i . Visne ig i tu r cum Fortuna calcu l u m ponere? 10 N u n c te p r i m u m l i v e n t i o c u l o praestrinx i t . S i numerum modumque laetoru m tr ist iumve consideres , adhuc te fel icem negare non possis . 1 1 Quodsi idcirco te fortunatum esse non aes t imas, quon iam, quae

Mângâieri le fi losofie i - Cartea II 53

când sînt auzite farmecă, dar cei nenorociţi au o înţelegere mai adâncă a răului ; astfel , când acestea au încetat de a răsuna În urechile lor, tristeţea din suflet li se agravează şi mai mult . 3 - Aşa e, spuse ea; căci acestea nu sînt Încă remediile bolii tale, ci sînt ca nişte pansamente pentru îngrijirea unei dureri mereu rebele. 4 Când va f i timpul, îţi voi aduce medicamente care vor pătrunde adânc în organismul tău; totuşi, nu te mai considera nenorocit; sau ţi-ai uitat întinderea şifelulfericirii tale? 5 Trec sub tăcere faptul că, dezolat de moartea tatălui tău, ai fost ocrotit de grija celor mai de seamă bărbaţi şi ales ÎIl familia şefilor statului, gen de rudenie care este cel mai preţios, că le-ai fost prieten, înainte de a fi apropiatul lor. 6 Cine nu te-a numit cel mai fericit, pentru strălucirea atît de mare a socrilor tăi, pentru delicateţea soţiei tale, ca şi pentru copiii tăi, toţi băieţi? 63) 7 Las la o parte - căci îmi place să las la o parte cele comune - aceea că ai primit în adolescenţă demnităţi care au fost refuzate altora la bătrâneţeM1; îmi fac plăcerea de a veni la culminaţia unică a fericirii tale. 8 Dacă a te bucura de lucrurile muritoare constituie vreo picătură de fericire, ar putea f i distrusă printr­o i'ngrămădire de nenorociri amintirea acelei zile, când ai văzut pe cei doi copii ai tăi in acelaşi timp consuli, ieşiţi din casa ta cu solemnitate, Însoţiţi de mulţimea de senatori, în mijlocul aclamaţii/or poporului şi, În timp ce ei se aşezau pe scaunele curule in senat, tu, orator lăudat de rege, ai binemeritat gloria talentului şi a elocinţei tale; când în circ, între cei doi consuli, ai săturat printr-o dărnicie triumfală aşteptarea mulţimii care te înconjura? 9 Pe cit cred, ai ştiut să vorbeşti sorţii, pe când ea te mângâia şi te dezmierda ca pe alesul ei. O favoare pe care n-o acordase niciodată vreunui particular, i-ai răpit-o tu. Vrei, aşadal; să-ţi faci socotelile cu soarta? 1 0 Acum pentru prima dată te-a rănit cu ochi

duşmănoşi. Având in vedere numărul şi felul bucurii/or şi

dureri/or tale, n-ai putea spune că până acum n-ai fost fericit.

I I Dacă de aceea nu te socoţi fericit, pentru că au dispărut

54 Boethius

tunc l aeta videbantur, abierunt , non est , quod te mi serum putes, quon i am, quae nunc c redu ntur maesta, praetereunt . 1 2 An tu in h anc v i t ae scenam nunc pr imum sub i tu s h o s p e s q u e v e n i s t i ? U l l a m n e h u m an i s r e b u s i ne s s e constantiam reris , c u m ipsum saepe hominem velox hora d i sso lvat? 1 3 Nam ets i rara est fortu i t i s manendi fides, u l t imus tamen vi tae dies mors quaedam fortunae est et iam manent is . 1 4 Quid igi tu r referre putas, tune i l lam moriendo deseras an te i l l a fug iendo?

1 0

Metrurn III

Cum polo Phoebus rosei s quadrig i s lucem spargere coeperit,

pallet al bentes hebetata vu ltus fl ammis ste l la prement ibus .

Cum nemus f1atu Zephyri tepent i s vern is in rubuit ros is ,

spiret insanum nebu losus Auster, iam sp in i s abeat decus .

Saepe tranqu i l lo rad iat sereno immotis mare fluctibus,

saepe ferventes Aqu i lo procel las vers o conc i tat aequore.

Rara s i constat sua forma mundo, s i tantas variat vices,

crede fortunis hominum cadllc i s , bon i s c rede fugac ibu s !

Constat aeterna posi tu mqll e lege est , ut constet gen i tu m n i h i l .

Mângâ ieri le fi losofie i - Cartea I I 55

cele ce atunci ţi se păreau 111u/ţumitoare, n-ai motiv să te

crezi nenorocit, fiindcă ceea ce pare trist aCI/, trece. 1 2 A cum

pentru prima dată ai venit pe această scenă a vieţii pe

neaşteptate şi ca un oaspe? Crezi că există statornicie În

lucrurile omeneşti, când ora cea repede nimiceşte adesea pe

om Însuşi? 13 Chiar dacă ceea ce ne aduce fntâmplarea ne

promite să rămână CLi noi, totuşi ultima zi a vieţii este

oarecum moartea sorţii, chiar dacă ea ar rămâne. 14 De ce

interes crezi că este dacă tu o părăseşti murind sali ea te

părăseşte fugind?

Poezia III Caracterul statornic al sorţii este de a fi nestatornică.

1 0

1 5

Pe cer când Phoebus a-nceput să verse Din caru-i purpuriu lumină65l,

Pier stelele, păI ind cu raze şterse, În zarea cea de soare p l ină.

Când s-a-nroşit de flori de primăvară. Dumbrava-n caldă adiere,

Austrul bate, nori încep s-apară, Şi de pe crăci podoaba p iere.

Sub cer senin, cu-ntinsuri nemişcate, Adesea marea străluceşte,

Ades furtuni , pe valuri înspumate, Turbatul Aquilon stârneşte,

Când toate-n lume n-au statornicie, Când neîntrerupt sînt trecătoare,

Să crezi în mincinoasa bogăţie, Să crezi în bunuri pieritoare !

Statornică în lege, pe vecie E doar a lumii nestatornicie.

56 Boethius

Prosa IV

I Turn ego: Vera, i nquam, commemoras, o v i rtutum omnium nu tri x , nec i nfi t iari possum prosperitat i s meae ve loc iss imum cursum . 2 Sed hoc es t , quod recolentem vehement ius coqu i t ; nam in omni advers i tate fortunae infe l ic i ss imum est genus infortun i i fu i sse fel icem . 3 - Sed quod tu , i nqui t , fal sae op in ion is supp l ic ium luas, i d rebus iure imputare non pos s i s . N am s i te h oc i nane nomen fortu i tae fe l i c i ta t i s movet , quam p lu r ibus max imi sque abundes, mecum reputes I icet . 4 Ig i tu r s i, quod in omni fortunae tuae cens u preti o s i s s imum poss idebas , id t ib i d iv in i tus in laesum adhuc inviol atumque servatur, poterisne meliora quaeque retinens de infortunio iure causari? 5 Atqui viget incolumis i l lud pretios iss imum generis humani decus Symmachus socer et - quod vi tae pret io non segnis emeres - v i r totus ex sapientia v i rtut ibusque factus suarum securus tu i s ingemesc i t i n iur i i s . 6 V iv i t u x o r ingenio modesta, pudicit ia pudore praecellens et, ut om nes eius dotes brev iter includam, patri s imi l i s , v i vi t , i nquam, t ib ique tantum v i tae hu ius exosa spir i tum servat, quoque una fel ic i tatem minui tuam vei ipsa concesserim, tui desiderio l acr imis ac dolore tabesc i t . 7 Quid d icam l i beros consu lares , quorum iam ut i n id aetatis puer i s vei patern i vei av i ti spec imen elucet ingen i i ? 8 Cum ig i tur praec ipua s i t mortal i bus v i tae cura ret inendae , o te , s i t ua bona cognoscas , fe l i cem, c u i suppetunt etiam nunc, quae v i ta nemo dub i tat esse cariora . 9 Quare s icca i am lacr imas ; nondum est ad unum omnes exosa fortuna nec t ib i n imium va l ida tempestas incubuit , quando tenaces h ae rent ancorae, quae nec praesen t i s solamen nec fu turi spem temporis abesse patiantur.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea II 57

Proza IV Fericirea e în nO I l D ş i n e, n u în ceea ce n e aduc

împrejurările. Putem fi fericiţi ch iar când soarta ne e

potrivnică. Noi aspirăm la o fericire durabilă, pe care nu

ne-o poate da soarta schimbătoare.

1 Atunci eu : Adevărate lucruri z ic , îmi aminteşt i , o, hrăni toare a tuturor v irtuţi lor, şi n-aş putea tăgădui mersul foarte repede al prosperităţi i mele. 2 Aceasta mă arde mai rău când mi-aduc aminte; căci în toată împotriv irea sorţi i , partea cea mai grea a nefericiri i este să fi fost fericit . 3 -Dar, zice ea, chinul pe care îl ispăşeşti pentru greşeala judecăţii tale, n­

ai avea dreptul să-I pui pe seama împrejurări/oI'. Dacă te

impresionează acest nume gol al fericirii întâmplătoare, poţi

socoti împreună cu mine de cît de multe şi de mari bunuri

eşti îmbelşugat. 4 Aşadar, dacă ceea ce fu posedai mai preţios

În tot ce este legat de soarta ta ţi s-ar păstra În chip miraculos

intact şi neştirbit, ai avea dreptul să acuzi nenorocirea, când

ai tot ce e mai bun? 5 Socrul tău, Symmachus, acea podoabă

de preţ a neamului omenesc, este încă în puterea vieţii şi -

ceea ce ai cumpăra cu preţul vieţii dacă n-ai fi slab - bărbat

făcut În întregime din înţelepciune şi virtuţi, nu se îngrijeşte

de sine, ci suferă din cauza nedreptăţilor de care ai fost

lovit. 6 Trăieşte soţia ta, cu spirit ales, cu o distinsă curăţie

şi delicateţe sufletească şi, ca să exprim pe scurt toate

calităţile ei, asemenea tatălui său; trăieşte, zic, şi urînd

această viaţă, nu respiră decît pentru tine; i'n sfârşit, singurul

fapt prin care conced că fericirea ta suferă, ea se mistuie în

lacrimi şi durere de dorul tău. 7 Ce să spun despre fiii tăi,

foşti consuli, În care, pe cît le permite vârsta, străluceşte

icoana tatălui şi a bunicului lor? 8 Aşadar, fiindcă grija

principală a muritorilor este să-şi păstreze viaţa, o, ce fericit ai fi, dacă ţi-ai cunoaşte cele bune ale tale66!, tu, care ai la

58 Boethius

1 0 Et h a e re a n t , i n q u a m , p re c o r ; i l l i s n a m q u e manent ibus , u tcu mque s e res habeant, enatabimus . Sed quantum ornamentis nostris decesserit , v ides . 1 1 - Et i l la : Promov imus, inqui t . al iquantum, s i te nondum tot ius tuae sortis piget . Sed del ic ias tu as ferre non possum, qui abesse a l i q u i d tuae bea t i tud i n i tam l u c t u o s u s atque an x i u s conquerari s . 1 2 Quis est en im tam compos i tae fel icitat i s , ut non aliqua ex parte cum status su i qualitate rixetur? Anxia en im res est humanorum condic io bonorum et quae ve i numquam tota proveniat vei numquam perpetua subsi stat. 1 3 Huic census exuberat, sed est pudori degener sangu is; hunc nobi l itas notum fac i t, sed angu st ia re i fami l iar is inc lusus esse mal l et ignotu s . 1 4 I l I e u troque c ircu mfluus vi tam cael ibem deflet, i l ie nupt i i s fel i x orbus l iberis al ieno censum nutrit heredi ; alius prole laetatus fi i i i fi l iaeve delictis maestus i l l acrimat. 1 5 Idc irco nemo fac i l e cum fortunae suae cond ic ione concordat ; ines t e n i m s i ngu l i s , quod inexpertu s ignore t , expertus e x horreat . 1 6 Adde quod fel ic i ss imi cu iusque del i catis s imus sensus est et , n is i ad nutum cuncta suppetant, omnis adversitat is insolens minimis q u i b u s que p r o s te rn i tu r : adeo p e re x i g u a s u n t , q u ae fortunat i s s imis beat i tud in i s summam detrahunt . 1 7 Quam multos esse coniectas, qui sese caelo prox imos arbi trentur, s i de fortunae tuae re l iqu i i s pars eis minima contingat? Hic ipse locus, quem tu exs i l ium vocas, incolentibus patria est . 1 8 Adeo n ih i l est miserum, nisi cum putes, contraque beata sors omn is est aequanimi tate tolerant i s . 1 9 Quis est i l ie tam fel ix , qui cum dederit impatientiae manus , statum suum mutare non optet? 20 Quam mult is amaritudinibus humanae fe l i c i tatis du1cedo respersa e <; t ! Quae s i e t iam fruenti iucunda esse videatur, tamen quominus , cum ve l i t, abeat,

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I 59

Îndemână chiar acum destule comori, de care nimeni nu se

Îndoieşte că sînt mai scumpe deCÎt viafa. 9 De aceea usucă-Ii

lacrimile; soarta nu v-a urît pe IOfi până la IIn1/1 şi Ilici nil s­

a abătut asupra ta o jitrtul1ă prea puternicâ, fiindcă Îţi sînI

bine prinse ancorele, care I1U Îngâduie să-fi lipsească nici

consolarea În prezent, nici speranţa În viitor.

1 0 - Ş i rugăciunea mea este, zic, ca ele să stea prinse, căci atîta timp cît ele vor rezista, orice s-ar întâmpla, voi fi salvat . Dar vezi cî t am p ierdut d in podoabele mele . 11 - Atunci am

progresat niţel, zice ea, dacă IlU te nemulţumeşte Întreaga ta

soartă. 1ÎIsă nu pot suporta mo/icit/nea ta, când te plângi cu

atîta nelinişte şi Întristare câ lipseşte ceva fericirii tale.

12 Cine are o fericire atît de completă. Încît să nu fie

nemulţumit Într-o privinţă oarecare de calitatea ei? Neliniştea

este condiţia bunurilor omeneşti; ele nici nI/ vin odată toate,

nici nu rămân neschimbate. 13 Unul e plin de avere, dar Îi e

ruşine că n-are sânge /lobi/; altul e cunoscut jUndcei este

nobil, Însă În lipsa de bani care-I slrÎmtoreazei, ar prefera sei

fie necunoscut. 14 Unul, având şi una şi alta, Îşi deplânge

viaţa de celibatar; altul a feicut o căsătorie fericită, dar,

fiindfără copii, strînge avere pentru moştenitori străini; altul

cu destule odrasle, Iăcrimează Întristat de greşelile fiilor şi

fiicelor sale. 15 De aceea nimeni nu se poate iinpăca uşor cu

condiţia sorţii sale; căci În toate există ceva necunoscut de

cel fără experienţei, dar de care cel cu experienţei se

Îngrozeşte. 1 6 Adaugă că sensibilitatea celor mai fericiţi

oameni este foarte delicată şi, dacii Il-au toate la ordinul 101;

neobişnuiţi cu nici o nenorocire, cad sub loviturile cele mai

uşoare ale sorţii; atit sînt de neÎnsemnate Împrejurările care

Împiedică pe cei fericiţi să atingă culmea fericirii lor.

17 Cît de mulţi s-ar crede vecini cu cerul, dacă din rămăşiţele

sorţii tale i-ar atinge şi pe ei o parte minimă? Chiar acest

loc pe care tu-I nllmeşti exil, pentru cei care-I loclliesc este

60 Boethius

ret i neri non poss i t . 2 1 Liquet ig i tur, quam s i t mortal ium rerum m i s era bea t i t udo , quae nec apud aequani mos perpetua perdurat nec anxios tota delectat .

22 Quid ig i tur, o morta les, extra petitis intra vos positam fel ic i tatem? 23 Error vos insc i ti aque confund i t . Ostendam brev i ter t ib i summae card inem fel i c i tat i s . Estne aliquid tibi te ipso pret iosius? N ih i l , inquies: ig i tur s i tui compos fueris, poss idebi s , quod nec tu ami ttere umquam ve l i s nec fortuna poss i t auferre . 24 Atque ut agnoscas in h i s fortui t i s rebus beatitudinem constare non posse, s ic col l ige. 25 S i beatitudo es t summum natu rae bonum, rat ione degent i s nec est summum bonum, quod eripi u l lo mod o potest, quon iam praecel l i t id , quod nequeat auferr i , man i festum est , qui n a d beatitudinem percipiendam fortunae instabi l i tas aspirare non poss i t . 26 Ad haec, quem caduca i sta fel i c i tas veh it, vJI scit eam veI nesci t esse mutab i l em . Si nesc i t , quaenam beata sors esse potest ignorant iae caeci tate? Si sci t , metuat necesse est}ne amittat, quod amitti posse non dubi tat; quare cont inuus t imor non s i n i t esse fel icem. An veI si ami serit , neglegendum putat? 27 S i c quoque perex i l e bonum est, quod aequo animo fe'ratur amissu m . 2 8 Et quoniam tu idem e s , c u i p e rs u a s u m a t q u e i n s i tu m p e r mu l t i s demonstrat ion ibus sc io mentes hominum nu l lo modo esse mortales, cumque c 1 arum sit fortu itam fel i c i tatem corporis morte fi n ir i , dubi tari nequ it , si haec afferre beat i tudinem potest, qu in om ne mortal ium genus i n m i seriam mortis fine labatul'. 29 Quodsi muI tos sc imus beatitud in i s fructum non morte solum verum etiam do loribus suppl ic ii sque quaesisse, quonam modo praesens facere beatos potest , quae m iseros transacta non effic i t ?

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I 61

patrie67J • • • 1 8 Este nenorocire numai ceea ce consideri ca atare şi dimpotrivă, orice soartă este fericită când este suportată de U I1 suflet stăpân pe sine68). 1 9 Cine este acela atît de fericit, Îndt să nu dorească a-şi schimba starea în care se găseşte, când şi-a pierdut stăpânirea? 20 De cîte amărăciuni nu e stropită dulceala fericirii umane! Chiar dacă ar părea plăcută pentru cel ce se bucură de ea, n-ar putea totuşi s-o oprească de a pleca atunci când vrea ea. 2 1 Se vede limpede deci cît de slabă e fericirea lucrurilor pieritoare, care nici nu durează veşnic la cei stăpâni pe sine şi care nici nu desfătează în Întregime pe cei lipsiţi de cumpăt.

22 De ce, aşadar, o, muritori, căutaţi În afară o fericire care se găseşte În voi? 23 Rătăcirea şi neştiinla vă Întunecă. Îţi voi arăta pe scurt punctul de căpetenie al celei mai Înalte fericiri. Ai ceva mai preţios decît pe tine Însuţi? Nimic, vei spline; aşadar, dacă tu vei f i stăpân pe tine, vei poseda ceva ce nici tu n-ai vrea să pierzi vreodată, nici soarta n-ar putea să-ţi răpească. 24 Şi, ca să-Ii dai seama că nu poate exista fericire În aceste lucruri Întâmplătoare, ascultă: 25 Dacă fericirea este supremul bine al unei f iinţe ce trăieşte conform raţiunii şi dacă supremul bine nu e ceva care să poată f i răpit, fiindcă este Între cele dintâi care nu pot f i răpite, este clar că instabilitatea sorţii n-ar putea duce la dobîndirea fericirii. 26 Apoi, cel ce este furat de această fericire nestatornică sali ştie sau nu ştie că ea este schimbătoare. Dacă nu ştie, ce fel de fericire poate exista Într-o ignoranţă oarbă? Iar dacă ştie mereu se teme să nu piardă ceea ce ştie că poate fi pierdut; de aici o continuă Îngrijorare care nu-i Îngăduie să f ie fericit. Sau poate, dacă a pierdut această fericire, socoate că nu trebuie să se mai gândească la ea? 27 Chiar prin aceasta e un bun pieritor, f iindcă i se poate suporta pierderea cu seninătate. 28 Dar pentru că şi ţie, pe CÎt ştiu, ţi s-a lămurit şi Întipărit În minte prin foarte multe probe că stţjletele oamenilor nu potfi În nici un chip muritoare

şi fiindcă e clar că o fericire Întâmplătoare se sfârşeşte cu

62

1 0

1 5

2 0

Metrum IV

Quisqu i s volet perennem cau tus ponere sedem

stab i l i sque nec sonori sterni f1atibus Euri

et f1 uct ibus mi nantem curat spernere pontum,

mont is cacumen a l t i , b ibu las v i tet harenas ;

i l lud protervus Auster totis viribus urguet,

hae pend u lum solutae pondus fe rre recusant .

Fugiens periculosam sortem sed i s amoenae

humi l i domum memento certus figere saxo .

Quamvis tonet ru in i s miscens aequora ventus ,

tu conditus quiet i fel ix robore val l i

duces serenus aevum ridens aetheris iras.

Boethius

Mângâieri l e filosofie i - Cartea II 63

moartea trupului69), este ne{ndoie/nic că, dacel moartea poate

răpi această fericire, mai mult, tot neamul omenesc cade în

nenorocire la termenul morţii. 29 Dacă ştim cel multi au căutat

fericirea nu numai {n moarte, dar chiar {n chinuri şi suferinţe,

cum ne-ar putea face fericiţi viaţa când e prezentă, dacel ea

nu ne face nefericifi când s-a sfârşit?

Poezia IV Tăria sufletească dă omului înţelept puterea de a îndura

totul în l inişte şi stăpânire de sine.

1 0

I S

1 0

Cel carc vrea să aibă casă tare, Zidită trainic şi prevăzător,

Să fie sigur, fără-ngrijorare, Când bate Eurus răsunător,

Sau chiar când marca este în furtună, Se va feri de muntele stâncos,

Cu vîrfuri ce de trăsnete răsună Şi de nisipul cel alunecos.

Căci Austrul îl bate cu putere Pe unul, fi ind expus necontenit,

Iar cestui la l t îi e cu neputere Să ţină temelie de zidit,

Fugind de soarta cea periculoasă A unei locuinţe dc plăceri ,

A i grijă de îţi construieşte casă Pe o umi lă stâncă. Cu puteri

Oricît de mari va ba�e vînt pe mare, Pe naufragiaţi înspăimântând,

Tu, l iniştit ş i fără-ngrijorare, În casa ta, ca-ntr-o cetate stând,

Îţ i vei gusta o dreaptă bucurie, Dispreţuind a cerului mânie70).

64 Boethius

Prosa V

1 Sed quoni am rat ionum iam i n te mearum fomenta descendunt , pau l 0 va l id ioribus utendum puto. 2 Age enim, s i i am caduca e t momentaria fortunae dona non essent , qu i d i n e i s est , quod aut vestru m u mquam fieri queat aut non perspectum consideratumque v i l escat? 3 Div i tiaene veI vestrae ve I su i natura pret iosae sunt , quid earu m pot ius , aurumne ac vis congesta pecuniae? 4 Atqui haec effundendo mag i s quam coacervando mel ius n i tent, si qu idem avari t ia semper odiosos, c 1aros l argi tas faci t . 5 Quodsi manere apud quemque non potest, quod transfertur in a l terum, tunc est pretiosa pecunia, cum trans lata in al ios largiendi usu des in i t poss ideri . 6 A t eadem, s i apud unum, quanta est ub ique gent ium, congeratu r, ceteros s u i i nopes fecer i t ; et vox qu idem tota pariter mul torum replet aud i tum, vestrae vero d iv i t i ae n i s i comminutae i n p lures t rans i re non possunt ; quod cum factum est , pauperes necesse es t fac iant , quos re l inquunt . 7 O ig i tur angustas inopesque d i vi tias, quas nec habere to'as p l ur ibus I icet et ad queml ibet s ine ceterorum paupertate non ven iu'nt .

8 An gemmarum fu lgor ocu los trah i t? Sed s i qu id e s t in hoc sp lendore praec ipu i , gemmarum es t lux i l l a , non h o m i n u m ; q u as q u i de m m i rar i h o m i nes v e h e m en ter amm i ro r. 9 Quid es t en im care n s a n i mae motu a tque compage, quod an imatae rationab i l ique naturae pu lch rum esse iure v ideatur? 1 0 Quae tamets i conditoris opera suique d ist inct ione postremae al iquid pu lchri tud in is trahunt, infra vestram tamen exce l l en t iam c o l l ocatae ammirat ionem vestram nu l l o modo merean tur.

1 1 An vos agroru m pu lchri tudo del ectat? Quidn i ? Est en im pu lcherr imi oper is pu lchra port io . 1 2 S ic quondam

Mângâicrile fi losofie i - Cartea I I 65

Proza V Bucuriile pe care n i le dă lumea înconj urătoare nu au

valoare prin ele însele, ci prin preţuirea pe care le-o dăm noi. Mai a les bogăţ ia n u p o a te s ă ne dea ferici rea adevărată, când ea îi face pe atîţia nefericiţi.

1 Dar fiindcă acum te pătrund leacurile argumentării mele, cred că a sosit momentul să mă folosesc de altele ceva mai puternice. 2 Căci, haide, chiar dacă darurile sorţii n-ar fi nestatornice şi de moment, ce este în ele care să poată deveni vreodată al vostru, sau să nu-şi piardă preţul, dacă este privit şi cercetat mai de aproape? 3 Oare bogăţiile sînt preţioase prin natura voastră sau a lor? Ce vrei mai degrabă, o grămadă de aur, sau una de monede? 4 Strălucesc fnsă mai bine cheltuindu-le, decît grămădindu-le, dacă într-adevăr lăcomia face pe oameni urîţi, iar dărnicia străluciţi. 5 Dacă nu poate rămâne la f iecare ceea ce se transmite la altul, banul este preţios atunci când, trecând la alţii prin dărnicie, Încetează de a mai fi posedat. 6 Şi iarăşi, dacă sfnt strînşi la unul singur toţi banii din lume, aceata Îi face pe ceilalţi lipsiţi; şi dacă aceeaşi voce umple deopotrivă urechile multora, atunci bogăţia voastră nil poate trece la mai mulţi decît Împărţită; şi când se petrece aceasta În chip f iresc Îi sărăceşte pe cei pe care îi părăseşte. 7 O, Înguste şi deşarte bogăţii, care nici nu potfi stăpânite toate de mai mulţi, nici nu vin la unul fără să sărăcească pe ceilalţi!

8 Vă atrage privirile strălucirea pietrelor preţioase? Dar dacă e ceva ales În această splendoare, ea aparţine pietrelor, nu oamenilor; mă mir foarte mult că oamenii admiră pietre. 9 Fără mişcarea sufletească şi organizarea corporală, ce ar putea fi pe drept frumos pentru o fiinţă fnsuf leţită ş i raţională? 1 0 Aceste pietre, chiar dacă au oarecarefrumuseţe prin opera lucrătorului şi prin distincţia lor, totuşi ele găsindu-se mai prejos de demnitatea voastră, În nici un caz nu pot merita admiraţia voastră.

I l Vă fncântă frumuseţea ogoarelor? De ce nu? Este o

68 Boethius

contraque m i n i m u m , q u i abundan t i am suam natu rae

necess i tate, non ambi tus superfl u i tate metiantur. 24 Itane

autem nu l l um est p ropr ium vobis atque ins i tum bonum, ut

in extern i s ac sepos i t i s rebus bona ves tra quaerat i s? 25 S ic rerum versa cond ic io est, ut d i v inum merito rat ionis animal non a l i te r s i b i s p lendere n i s i i n a n i matae supe l l ec t i l i s possessione v i deatur? 2 6 Et a l ia quidem su is con tenta sunt, vos autem deo mente con s i mi les ab rebus infim i s excel lent is natu rae ornamenta c ap tat i s nec i n te l l e g i t i s , quan tam conditori vestro fac i at i s i n iur iam . 27 i l i e genus human u m terren i s omnibus p raestare volu i t, v o s d ign i tatem ves tram

infra infima quaeque detrud i t i s . 28 Nam si omne cu iusque

bonum eo, cu ius est , constat esse pret ios ius , cum v i l i ss ima

rerum vestra bona esse iud ica t i s , e i sdem vosmet ipsos

vestra ex i s t i mat ione s u m m i t t i t i s , quod q u i d e m haud

immerito cadi t . 29 Hu manae quippe naturae i sta cond ic io

est, ut turn tantum ceteri s rebus, cum se cognosci t, exce l lat ,

eadem tamen infra best ias red igatur, s i se nosse des ier i t ;

nam ceter i s an i ma n t i b u s sese i g n o ra re na tu rae e s t ,

homin ibus v i t io ven i t . 30 Quam vero late patet vester h i c

error, qui ornari posse aliquid ornamentis existi matis a l ien i s !

3 1 At id fieri nequ i t ; nam s i qu i d ex appos i t i s luceat, ipsa

quidem, quae sunt appos ita, laudantur, i l lud vero h i s tectum

atque velatum i n sua n i h i l o m i n u s foe d i tate perdurat . 32

Ego vero nego ul lum esse bonum quod noceat haben t i . Num

id ment ior? Mini me, inquis . 3 3 Atqu i d i v i t iae poss i dent i bus

persaepe nocueru nt , c u m pes s i m u s q u i sque eoque a l i e n i

magis avidus , quiequid usquam au ri gemmarumque est , se

salum, qui habeat, d igniss imum putat. 34 Tu ig i tur, qui nu ne

cantum gladiumque sol l i e i t u s pert i m e se i s , s i v i t ae h u i u s

cal lem vacuus v iator i n trasses , e o ra m l atrone eantares . 35

O praeclara opum morta l i u m beat i tu d o , q u a m c u m adeptus

fueris, securus esse d e s i s t i s !

Mângâieri le fi losofiei - Cartea II 69

putin cei ce-şi măsoară avu/urile după nevoile naturale, nu după mulţimea ambiţii/orNi. 24 Dar voi n-aveţi in voi nici un bun propriu, de sinteţi nevoiti să căutaţi bunurile voastre in lucruri străine şi departe de voi? 25 Aşa s-a răsturnat ordinea lucrurilor, indt o fiinţă cu adevărat divină prin raţiunea sa să creadă că nu poate strâluci prin al/ceva decit prin posesiunea unor obiecte neinsufleţite? 26 Celelalteflinţe sînt mulţumite cu ceea ce au, dar voi, asemănători lui Dumnezeu prin mintea voastră, căutaţi podoabe pentru natura voastră distinsă în lucruri de nimic şi IlU inţelegeţi ce insultă aduceţi creatorului vostru. 27 El a voit ca neamul omenesc să stea mai presus de toate fiinţele pământeşti; voi coborîţi demnitatea voastră mai prejos de orice. 2 8 Dacă se admite că orice bun e fIlai preţios decit posesorul lui, când voi judecaţi că cele mai neÎnsemnate lucruri sint bunurile voastre, prin aprecierea voastră voi înşivă vă puneţi mai prejos de ele. Şi pe bUIl drept. 29 Fiindcă aceasta e condiţia naturii umane, ca numai atunci să stea mai presus de celelalte lucruri, când se cunoaşte pe sine; totuşi ea s-ar coborî mai prejos de celelalte animale, dacă al' inceta de a se cunoaşte. Pentru animale, a nu se cUlloaşte pe sine e o stare naturală; pentru oameni devine denaturare. 30 Cit de mare este această greşeală a voastră, că socotiti că poate fi Împodobit ceva cu podoabe străine! 3 1 Dar aceasta nu se poate intâmpla; căci dacă Ull obiect străluceşte prin lucruri imprumutate, sînt admirate tocmai acelea care sînt imprumutate, iar ceea ce este ascuns şi acoperit de ele se Întăreşte şi mai mult În urîţenia sa. 32 Eu spun Însă că nu poate fi bun ceea ce aduce posesorului său neplăceri. Oare mint? Nu, vei spune. 33 Dar bogăţiile prea adesea au făcut rău posesorilor75), dacă cei mai răi, şi cu atît mai mult doritori de ceea ce este al altuia, se socotesc foarte demni pe ei care au tot aurul şi pietrele preţioase existente. 34 Aşadar tu, care acum eşti chinuit de teama loviturilor şi a pumnalului, dacă ai fi intrat pe calea acestei vieţi căIătOl; fără să ai nimic CII tine, ai cânta În faţa tâlhari/or76i• 35 O, prea strălucităfericire a bogăţiilor pieritoare, pe care de Îndată ce ai dobindit-o, ai incetat de a maififără grijă!

70

Metrum V

1 0

I S

2 0

2 5

3 0

Fel i x n imium prior aetas eontenta fidel ibus arv is nee inerti perdita luxu , faei l i quae sera solebat ie iunia solvere glande. Non B aeehiea munera norant l iquido eonfundere mel le nee lue ida ve l lera Serum Tyrio m iseere veneno . Somnos dabat herba sa lubres , potu m quoque lubrieus amnis , umbras a l t i ss ima pinus . Nondum maris a l ta seeabat nee mere ibus undique leet is nova l i tora viderat hospes . Tune c l ass iea saeva taeebant od i i s neque fusus aeerb i s eruor horrida t inxerat arva. Quid· enim furor hostieus u l l a ve l let prior arma movere , cum vu lnera saeva viderent nee praemia sanguin is u l l a? Utinam mod o nostra red irent in mores tempora priseos ! Sed saev ior ignibus Aetnae ferven s amor ardet habendi . Heu primus qu i s fu i t i l ie , auri qui pondera tee t i gemmasque l atere vo lentes pretiosa pericul a fodi t?

Boethius

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I 71

Poezia V77) Oamenii erau mai fericiţi când duceau o viaţă simplă

şi nu pătrunsese în ei dorinţa de bogăţie.

1 0

1 5

2 0

2 5

3 0

În vremea de-al tădată fericiţi, Şi pe mănoase ţarini mulţumiţi , C-o v iaţă fără lux moleşitor, Obişnuiau s-alunge foamea lor Pc-atunci oamen i i cu ghinzi uşoare. Ei nu ştiau ca miere curgătoare78) S-amesteee în al lui Bacchus v in, Nici să cufunde-n tyrian venin . 79) Strălucitorul fir al Seri lor. XOl

Aveau pe iarbă somn odihnitor, În rîuri băutură săţioasă, Sub pini înalţi o umbră răcoroasă. Pe mare omul nu se avînta,R l l Nici după treburi încă n u mergea Să vadă, ca un oaspe, ţărmuri noi, Pe-atunci tăcea trompeta de război . 82) Şi sângele vărsat de ură grea Temute arme831 încă nu păta. De ce voia grozava nebunie Să poarte armele cu duşmănie, Când rănile ce le prie inuia Răsplata sângelui nu aducea? 0, de ne-am putea întoarcc-odată La obiceiurile de-altădată ! Dar dragostea febrilă de-a avea Decît al Aetnei foc estc mai rea. Vai , cine-a fost cel ce a dezgropat Întâiu bucăţi de aur b lestemat Ş i-atîtea pietre preţioase care Ne-aduc pericole şi-ngrijorare?X41

72 Boethius

Prosa VI

1 Quid autem de dign itatibus potentiaque d i sseram, qua vos verae d ign i tat i s ac potestatis i n sc i i cae lo exaequat i s ? Quae s i i n i mprobi s s i m u m quemq u e cec iderun t , quae fl ammis Aetnae eructantibus, quod d i l uv ium tan tas strages dederi nt? 2 Certe , uti memin i sse te arbi tror, consu lare imperium, quod l i bertat is pri nc ip ium fuerat, ob superbiam consulu m vestri veteres abolere cupiverunt , qu i ob eandem superbiam prius reg ium de c iv i tate nomen abstuleran t . 3 At si quando, quod perrarum est , p robis deferan tur, qu id i n e i s a l i ud quam probi tas u tent i u m p l acet? Ita fi t , ut non v i rtut ibus ex d ign i tate, sed ex vi rtute d ign i tat ibus honor accedat. 4 Quae vero est ista vestra expet ib i l i s ac praec lara potent ia? Nonne, o terrena an ima l ia , cons i derat i s , qu ibus qui praesidere v ideamin i? Nunc si inter mures videres unum a l iquem ius s ib i ac potestatem prae ceter i s v i ndicantem, quanto movereri s cach inno ! 5 QlI id vero, s i corpus spectes, imbec i l l ius homine repperire queas, quos saepe muscularum quoque vei morsus veI in secreta quaeque reptant ium necat in troi tus? 6 Quo vero qui squam ius al iquod in quemp i am nis i i n so lum corpus et quod infra corpus est - fortunam loquor - possit exserere? 7 Num qu icquam l i bero i mperabi s an imo, num mentem firma s ib i ratione cohaerentem de statu propriae quiet is amovebis? 8 Cum l i beru m quendam v i ru m supp l i c i i s se tyrannus adacturum putaret , u t adversum s e fac tae c o n i u ra t i o n i s c o n s c i o s p rodere t , l i n g u a m i l I e momordit atque absc id i t e t i n o s tyrann i saevient is abiec i t ; i ta cruciatus, quos putabat ty rannus materi am crude l i tat is , v i r sapiens fec i t esse v i rtu t i s . 9 Quid autem est , quod in a l i llm facere quisque possi t , quod sus t inere ab al io ipse non possit? 10 Busiridem accepimus necare hospites sol itum

Mângâicri le fi losofie i - Cartea II 73

Proza VI Bogăţia, p u terea, demnităţi le n-au n ic i o valoare

morală. Ele se dobîndesc şi de cei răi, care prin ele nu pot deveni mai buni.

1 Dar de ce să discut despre demnităţi şi despre putere, pe care voi, necunoscători ai adevăratei demnităţi şi puteri, le ridicaţi în slăvi?85J Dacă ele au ajuns la cei mai necinstiţi, ce nenorociri au adus incendiile provocate de erupţia flăcărilor Aetnei sau potopul?2 DesigU/; după cum cred că­ţi aminteşti, puterea consulară ce fusese începutul libertăţii, din cauza mîndriei consulilor,V6J, au dorit s-o Înlăture strâmoşii voştri , care din pr icina aceleiaşi mîndrii Înlăturaseră din stat mai Înainte puterea regaIăR7J. 3 Iar dacă, ceea ce se Întâmplă foarte rar, onorurile sînt încredinţate celor cinstiţi, ce altceva este de admirat la ei, decît probitatea cu care-şi fac datoria? Aşa se face că nu virtuţile cresc În consideraţie prin titlu, ci titlul capâtă o aureolă mai strălucitoare prin virtuţile celui care-l deţine. 4 Dar care este această putere strălucitoare şi dorită de voi? Nu vedeţi, [tinţe pământeşti, cui vi se pare că porunciţi? Dacă ai vedea acum Între şoareci pe unul arogându-şi dreptul şi puterea de a conduce pe ceilalţi. ce rîs te-ar cuprinde! 5 Sau dacă priveşti corpul. poţi găsi ceva mai slab decît omul, pe care adesea îl ucide înţepătura unei musculiţe sau a unui vierme intrat În intestine? 6 Dar asupra cărei părţi din om poate exercita cineva vreun drept. dacă nu asupra corpului şi asupra a ceea ce este mai prejos de corp. vreau să spun asupra averii sale? 7 Vei putea comanda ceva unui suflet liber, vei Îndepărta vreo minte stăpână pe raţiunea sa de la liniştea-i proprie?88J 8 Un tiran credea că va constrînge prin chinuri pe un om liber89! să denunţe pe nişte tovarăşi într-un complot îndreptat împotriva sa. Acesta Însă şi-a muşcat limba şi, scuipând-o din gură, a aruncat-o în faţa tiranului înfuriat. Astfel chinurile pe care tiranul le socotea element de cruzime. bărbatul înţelept le-a făcut element de eroism. 9 Dar ce rău

74 Boethius

ab Hercu le hosp i te fu isse mactatum . I I Regulus p lures Poenorum be l Io captos in v inc la con iecerat , sed mox ipse vi ctoru m caten is manus praebu i t . 1 2 U l I amne ig i tu r e ius homi n i s potent iam putas , qu i , quod ipse i n a l io potest , ne id i n se aher va leat, effi cere non poss i t?

1 3 Ad haec, si ips i s d ign itat ibus ac potestat ibus inesset a l i q u i d natura l i s ac propr i i b o n i , nu mquam p e s s i m i s proven i rent ; neque en i m s i b i solent adversa soc iari , natura respu it ut contraria quaeque iungantur. 1 4 Ita cum pess imos plerumque d ign i tat ibus fu ngi dubium non s i t , i l lud et iam l iquet natura su i bona non esse , quae se pes s im i s haerere pati antur. 1 5 Quod quidem de cunct is fortunae muneribus d ign ius ex ist i mari potest, quae ad i mprobiss imum quemque u b e r i o ra p e rv e n i u n t . 1 6 De q u i b u s i l l u d e t i a m considerandu m puto, quod nemo dubi tat esse fortem, cu i forti tudinem inesse conspexeri t , e t , cuicu mque veloc i tas adest , manifestum est esse velocem . 1 7 S ic mus ica quidem musicos, medic ina medicos , rhetorica rhetores fac i t ; ag i t e n i m c u i u s q u e re i n a t u r a , quod p r o p r i u m e s t , nec contrariarum rerum m i scetur effect ibus e t u l tro, quae sunt adversa, depe l I i t . 1 8 Atqui nec opes inexpletam restinguere avarit iam queunt nec potestas su i compotem fecerit , quem v i t iosae l ib id ines insolubi l i bus adstric tu m ret inent catenis , et col l ata i mprobis d ign i tas non mod o non effecit d ignos, sed prodit pot ius e t osten tat indignos . 1 9 Cur i ta proveni t? Gaudet i s en im res sese a l i ter habentes fal s i s compel l are nominibus, quae fac i le ipsarum rerum redarguuntur effectu; i taque nec i l lae d iv i t iae nec i l l a potent ia nec haec d ign itas iure appel lari potest. 20 Postremo idem de tota concludere fortuna l i cet, in qua n ih i l expetendum, n ih i l nativae boni tatis inesse manifestum est , quae nec se bon i s semper adiung i t e t bonos, qu ibus fuer i t adiuncta, non effi c i t .

Mângâieri le fi losofiei - Cartea II 75

putem face altuia, fără să ne temem că ni-I va face şi nouă altul? 1 0 Legenda '!'pltne că BusirisQO! care de obicei Îşi ucidea musafirii, afost ucis de oaspetele său Hercule. 11 Regulus9/) a pus În lanţuri mulţi prizon ieri de război ca/"taginezi, dar În curând el Însuşi şi-a dat mâinile sub cătuşele Învingătorilor săi. 1 2 Aşadar socoteşti că are vreo putere o/Jlltl care nil poate Împiedica pe altul să-ifaâi ceea ce arpllteaface el, la rândll-i, altuia ?

1 3 Pe lângă acestea, dacă prin ele IÎlsele demnităţile al' avea vreo valoare Înnăscută şi proprie, ele n-ar ajunge niciodată În mâna celor răi; de obicei nu se asociază Între ele elemente potrivn ice, căci na tura respinge u n irea contrariilor. 1 4 Astfel, fiindcă, fără Îndoială, prea adesea cei răi exercităjimcţiuni Înalte, e limpede că prin natura lor nu sînt bune cele ce se lasă săjle Însuşite de cei răi. 1 5 Aceasta este o judecată justă despre toate darurile sorţii care ajung din belşug În mâinile celor nevrednici. 1 6 in legătură CII acestea putem adăuga consideraţia că nimeni nu se Îndoieşte că e viteaz acela la care se vede bine vitejia şi cel care are iuţime e evident că e iute . 1 7 To t aşa m uzica face pe muzicanţi, medicina pe medici, retorica pe retori, căci natura lucrează În direcţia care-i e proprie, nu amestecă Între ele elemente cu efecte contrarii şi respinge pe cele care sînt potrivnice. 18 Dar Ilici bogăţiile nil pot să Înjrâneze o lăcomie nemăsuratâ, nici puterea Il-a jâcut stăpân pe sine pe cel pe care-l ţin strîns În lanţuri de nedezlegat pofte vinovate, şi demnitatea Încredinfată celor necinstiti nil Il umai că nu-i face demni, dar Îi arată cît sînt de nedemni. 1 9 De ce aşa ? Fiindcă vă place să numiţi cu nume false lucruri care sînt În realitate alt fel, a căror natură se vede uşor din efectele lo/"; aşa că nici bogâţia, nici puterea, n ici demnitatea, nu pot fi numite pe drept astfel. 20 in .�fârşit se poate spline acelaşi lucru despre toate aspectele sorţii, În care nu existâ nimic de dorit, n imic care sâ aibă o valoare Înnăscută, care ni l se uneşte cu cei buni Întotdeauna şi care IlU face buni pe cei CII

care s-a IInit.

76

5

1 II

1 5

Metrum VI

Novimus , quan tas dederit ru inas urbe fl ammata patri busque caes is , fratre qu i quondam ferus in tere mpto matris effuso madu i t cruore corpus et v i su ge l idum pererrans ora non t inx i t l acrim i s , sed esse censor exst inct i potu i t decori s . H ic tamen sceptro popu los regebat, quos videt condens rad ios sub undas Phoebus , extremo ven i e n s ab ortu, quos premunt septem gel id i tr iones, quos Notus s icco v io lentus aestu torret ardentes recoquens harenas. Celsa num tandem valuit potestas vertere pravi rab iem Neron is? Heu gravem sortem , quot iens i n i quus add itur saevo gladius veneno !

Prosa VII

Boethius

1 Tu rn e g o : S c i s , i n q u a m , i p s a m I n I m u m n o b i s a m b i t i o n e m m o rta l i u m rerum fu i s s e d o m i natam ; sed materiam gerendis rebus optav imus , quo ne v irtu s taci t a consenesceret . 2 - Et i l l a : Atqu i hoc unum es t , quod prae s t a n t e s q u i d e m na tu ra m e n te s , sed n o n d u m ad extremam manum v i rtutum perfect ione perductas a l l i cere possit, gloriae sc i l icet cupido et optimorum in rem publicam fama meritoru m . 3 Quae quam sit e x i l i s et totiu s vacua ponderi s , s ic cons idera . Omnem terrae ambi tum, s icu t i

Mângâieri le filosofiei - Cartea II 77

Poezia Vp2) Exemplul Nero, care a rămas tot rău, oricîte daruri i-a

adus soarta.

1 0

1 5

Şt im lanţul tot d e crime p e care le-a comis: Oraşu-n vâlvătaie, senatul tot ucis Şi , după ce pe frate l-a omorît, pc mamă A suprimat-o fiara, mânj indu-şi fără teamă În sânge corpul . Apoi, privind cadavrul rece, Fără să verse lacrim i şi fără să se p lece, O frumuseţe stinsă a stat ca să măsoare93). Ţinea acesta totuşi sub sceptrul său popoare Ce Phoebus le priveşte când, răsărind din unde, Se-nalţă, încălzeşte, şi în apus s-ascunde, Popoare aşezate sub nordul îngheţat, Popoare ce de Notus, când bântuie uscat, Sînt arse ca nisipul cel zilnic încălzit. Dar fost-a-n stare această putere în sfârşit Prea groaznicului Nero să-i schimbe nebunia? Ah, crudă este soarta, când sabia mârşavă Nedrept se-mperechează cu groaznica otravă!

Proza VII Cea mai Înaltă glorie a unui om este ca şi inexistentă

în raport cu nemărginirea spaţiului şi a timpului.

1 Atunci eu i-am răspuns: - Şti i tu însăţi că ambiţia mea a fost domi nată foarte puţin de lucruri muritoare; am dorit domenii de activ itate ca să nu-mi îmbătrânească forţele într-o tăcută nclucrare. 2 Ea a urmat: - Un singur lucru este care să atragă

minţile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns În

primele rânduri prin perfecţiunea virtuţi/ar: dorinţa de glorie

şi reputaţia celor mai de seamă merite pentru stat. 3 Cît este

această năzuinţă de deşartă şi de strîmtă, judecă În chipul

78 Boethius

astro logic is demonstrati onibus accepist i , ad cae l i spat ium punet i constat obti nere rat ionem, id est , u t , s i ad caelest is g lobi magni tudinem conferatur, n i h i l spati i prorsus habere iudicetur. 4 Huius ig i tur tam ex iguae in mundo reg ion is quarta fere portio est , s i cut Ptolomaeo probante d id ic i s t i , quae nob is cognit is an imantibus inco latur. 5 Huic quartae s i , quantum maria paludesque premunt quantumque s i t i vas ta reg i o d i s tend i tu r, c o g i ta t i o n e s u b traxer i s , v i x angust i ss ima inhabi tandi homin ibus area re l i nquetur. 6 In hoc igi tur minimo puneti quodam puncto c ircumsaepti atque conc l u s i de perv u l g an d a fama, de proferendo nomine cogitat is , ut qu id habeat amplum magnificumque gloria tam angust is ex igu isque l im i t i bus artata? 7 Adde, quod hoc ipsum brev is habi tacu l i saeptum p lures incolunt nationes l i ngua, moribus , totius v itae rat ione d is tantes , ad quas turn d i ffi c u l ta te i t i ne rum , t u rn l oq u e n d i d i v e r s i ta te , t urn commerci i insolentia non modo fama hominum singulorum, sed ne urbium quidem perven ire queat . 8 Aetate denique M. Tu l l i i , s i cut i pse quodam loco s ign i fi c at , nondum C a u c a s u m m o n t e m R o m an a e re i p u b l i c a e fa m a transcenderat e t erat tune adu l ta Parth i s e t iam ceterisque id l ocorum gent ibus formido losa . 9 Videsne i g i tur, quam s i t angusta, quam c ompressa g l or ia , quam d i la tare ac propagare laboratis? An ubi Roman i nominis trans ire fama nequ it , Romani hominis g loria progredietur? 1 0 Quid quod d i ve r s arum g e n t i u m m o r e s i n t e r se a t q u e i n s t i t u t a d i scordant, ut , quod apud a l ios l aude, apud a l ios supp l ic io d ignum iudicetur? 1 1 Quo fi t, u t , s i quem famae praedicatio de lec tat, huic in p lur imos popu los nomen proferre nu l lo mod o conducat . 1 2 Er i t ig i tur pervagata inter suos g loria qui sque contentus et i ntra unius gentis terminos praec lara i l l a famae immortal itas coartabitur.

1 3 Sed quam multos c l aris s imos su is temporibus v i ros scriptorum inops dc\evi t ob l i v io . Quamquam qu id ipsa

Mângâierile fi losofie i - Cartea II 79

următor. Tot globul pământesc, după cum ai Învăţat din astronomie, faţă de spaţiul ceresc, se ştie că ocupă abia un punct, adică, dacă e comparat cu mârimea universului ceresc,

s-ar putea afirma că n-are nici lin spaţiu. 4 Şi abia aproape un sfert din aceastâ micâ parte a lumii, pământul, este, după

cum a arătat Ptolemeu, locuitâ de fiinţe cunoscute de noi. 5 Din acest sfert, dacă exc/udem ceea ce ocupă mările, lacurile

şi deşerturile, abia mai rămâne o porţiune foarte mică pentru a fi locuită de oameni. 6 Aşadar În acest minim punct dintr­un punct, închişi şi încercuiţi, vă gândiţi cum să vă măriţi reputaţia, cum sâ văfaceţi numele cunoscut? Dar ce are nobil şi măreţ o glorie restrînsă În hotare atît de mici şi de Înguste? 7 Adaugă că acest ţarc de scurtâ locuire este ocupat de multe naţiuni deosebite ca limbă, obiceiuri, fel de viaţă94!, la care, din cauza greutâţii drumuri/OI; diferenţei de limbă şi lipsei de relaţii Între popoare, nu poate pâtrunde, nu numai numele

oamenilor luaţi în parte, dar nici măcar al oraşelor95!. 8 În vremea lui Cicero, precum el însuşi spune undeva96!, nu trecuse de munţii Caucaz numele statului roman, care era pe atunci Înfloritor şi temut chiar de parţi ş i de celelalte neamuri din acele părţi. 9 Vezi, aşadar, cît este de mărginită, cît este de restrînsă gloria pe care voi vă munciţi s-o măriţi şi s-o răspândiţi? Sau unde nu poate să pâtrundâ faima numelui de roman va putea să ajungă gloria unui bărbat roman ? 1 0 Ce să mai spun despre faptul că obiceiurile ca şi instituţiile diferitelor neamuri se deosebesc Între ele, astfel că ceea ce la unii se judecă demn de laudă, la alţii se socoteşte demn de pedeapsă ? I l De aici rezultă că dacă pe unul tl desfătează proslăvirea numelui, el n-are nevoie În nici un chip să-şi facă cunoscut numele la prea multe popoare. 1 2 Fiecare vafi deci mulţumit cu o glorie răspândită Între ai săi şi Înlăuntrul hotarelor unui singur neam se va restrînge acea prea

străluci/â nemurire a renumeluiY7!.

80 Boethius

scripta profic iant , quae cum suis auctoribus premit longior atque obscura vetustas? 1 4 Vos vero immortal itatem vobis propagare v idemin i , cum futuri famam temporis cogitat is . 1 5 Quod s i ad aetern itat is i n fi n i ta spat ia pertrac tes, quid habes, quod de nominis tu i d iuturn i tate l aeteri s? 1 6 Unius eten im mora moment i , s i decem m i l ibus conferatur ann i s , quoniam utrumque spatium defin i tum est , m in imam l icet, habet tamen a l i qu a m por t ione m ; a t h i c ipse n u merus annorum e iusque quam l ibet mul t ip lex ad i n terminabi lem d iuturnitatem ne comparari quidem potest . 17 Etenim fin itis ad se i nvicem fuerit quaedam, infi n i t i vero atque fini t i nu l l a umquam poterit esse co l latio. 1 8 I ta fi t, u t quaml ibet pro l ix i temporis fama, s i cum inexhaus ta aeterni tate cogitetur, non parva, sed p l ane n u l l a esse v ideatur. 1 9 Vos autem n i s i ad popu lares auras i nanesque rumores recte facere nesci t i s et relicta conscientiae virtutisque praestant ia de alienis praemia sermuncu l i s postu latis . 20 Accipe in huius modi arrogantiae levi tate quam fest ive a l iqu is i l l u seri t ; nam c u m quidam adortus esset hominem contumeli is , qui non ad verae v irtutis usum, sed ad superbam g loriam fal sum sibi ph i l osophi nomen i nduerat, ad iec issetque iam se sc i turu m , an i l i e p h i l o sophus esse t , s i q u i de m i n l atas i n i u r i a s l e n i te r patienterque tolerasset, i l i e patientiam pau l i sper assumps i t acceptaque contumelia velut insultans: ' lam tandem' , inquit, ' i n t e l l e g i s me e s s e p h i l o soph u m ? ' Tu rn i l i e n im i u m mordaciter : ' In te l lexeram ' , inqui t , ' s i tacu i s ses ' . 2 1 Quid autem es t , quod ad praecipuos v i ros - de h is en im sermo est - , qu i v i rtute g lori am petunt, qu id , inquam, est , quod ad hos de fama pos t re so lu tum morte suprema corpus atti neat? 22 Nam s i , quod nostrae rat iones credi vetant, tot i moriuntur homines , n u l l a est omnino g loria, cum i s , cu ius ea esse d i c i tur, non exstet omnino . 23 S in vero bene sibi mens conscia terreno carcere reso lu ta caelum · I i bera petit, nonne omne terrenum negotium spernat, quae se caelo fruens terren is gaudet exemptam?

Mângâieri le fi losofiei - Cartea II 81

1 3 Darpe câţi bărbaţi vestiţi În timpul lor nu i-a acoperit uitarea din lipsa de scriitori! De altfel, ce pot face scrierile Înseşi, pe care le Îngroapă, ca şi pe autorii lor, depărtarea şi În tunericul timpulll i ? 1 4 Vouă vi se pare că vă asiguraţi nemurirea, când Vel gândifi lafaima voastră de viito,� 1 5 Dacă cercetezi Însel spaţiile infin ite ale eternitelţii, cum te poţi bucura de durata numelui tău ? 98) 1 6 De compari durata unui moment cu zece mii de ani, celci fiecare spaţiu este limitat, llll raport cÎt de mic tot există intre ele, dar Însuşi acest număr de ani şi orice multiplll al lor nil poate fi nici măcar comparat cu durata infinitâ. 1 7 Fiindcă Îlltre lucrurile finite poate exista ceva comun, dar Între cele finite şi cele infinite nu poate exista nici o comparare. 1 8 Astfel că reputaţia într­lin timp destul de fndelungat, alături de nesfârşita eternitate, pare nu mică, ci absolut inexistentă. 1 9 Voi nu ştiţi să faceţi binele decÎt pentrtt gura lumii şi pell trtt vorbe deşarte, şi, lăsând la o parte primatul conştiillţei şi al virtuţii, cereţi răsplata de la vorbele nesincere ale altora. 20 Ascultă cllm a rîs cineva de uşurătatea unei arogante de această speţă. Un oarecare adresase insulte unui om care-şi dădea numele fals de filosof; nu pentru practica adevăratei virtuţi, ci pentru o glorie încrezută, şi adăugase că el va şti dacă acela efilosoj, de va suporta cu uşurinţă şi răbdare insultele ce-i aducea. Acela a răbdat puţin şi apoifă/indu-se cu acceptarea insultei, a zis: " Acum, fn sfârşit, Înţelegi că sînt filosof ? " A tunci el i-a răspuns muşcător:

"Aş fi i'nţeles dacă ai fi tăcut. "99) 2 1

Dar de ce mai ţin oamenii superiori - celci despre aceştia e vorba - care caută gloria i'n virtute, de ce mai ţin ei la renume, după distrugerea corpului prin moartea supremă ? 22 Căci dacă, ceea ce conform principiilor noastre nu putem credeJ()(}), oamenii mor În i'n tregime, nu este glorie aceea al cărui posesor nu mai există. 23 Jar dacă spiritul, cu adevărat conştient de sine, scăpat de Închisoarea pământească, se Îndreaptă liber .spre cer, nu dispreţuieşte orice preocupare pământească, el care, având cerul, se bucură că a scăpat de pământ?

82

1 0

1 5

2 0

2 5

Metrum VII

Quicumque solam mente praecip i t i peti t stlmmll mque cred it g loriam,

late patentes aetheris cernat p lagas artllmque terrarum s i tu m ;

brevem rep lere non valent is amb i tum pudeb i t aucti nomin i s .

Quid, o superb i , co l la mortal i iugo frustra levare gestiunt?

Licet remotos fama per popu los means diffusa l inguas exp l i cet

et magna t i t ll l i s fll lgeat c 1aris domlls , mors spern it al tam gloriam,

i nvolv i t humi le pari ter et celsum caput aequatque summis infima.

Ubi nunc fide l i s ossa Fabric i i manent, quid B rutus au t rig idus Cato?

S ignat sllperstes fama tenu is pallcll l i s inane nomen l i t teri s .

Sed qllod decora novimus vocabu la , num sc ire consllmptos datll r?

Iacet i s ergo prorslls ignorabi les nec fama notos effi c i t .

Quodsi plltat i s longills v i tam trah i morta l i s aura nomin is ,

cum sera vobis rap iet hoc et iam d ies , iam vos secunda mors manet .

Boethius

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I 83

Poezia VII

Nimeni nu poate obţine pe pământ nemurirea. Chiar

cele mai celebre nume tot VOr dispărea când va.

Acel ce cu înfrigurare doar după glorie s-avîntă 1 0 1 ) Ş i-o crede cel mai mare bine,

Privească cerul şi pământul , cu toate ce le înveşmîntă Ş i să le asemene cu s ine;

Ruşine îi va fi de-un nume, ce-a vrut pământul să-cuprindă Faţă de cer aşa de mic.

De ce din jugul morţii gîtul doreşte omul să-şi desprindă Când moarte n-o-nvinge nimic?

Oricît renumele pătrunde printre popoare depărtate 1 0 Şi e purtat d in gură-n gură

Oricît o casă străluceşte, prin titluri mari şi admirate, În fata morti i o măsură , ,

E pentru toţi . Ea nu vrea glorii ş i fără vreo deosebire La fel Îi sînt ş i mic şi mare.

1 S Cc-a mai rămas din BrutusI02), Cato1 031, rigid în viaţă şi-n simţire, Fabriciu 104) cu credinţă tare?

O glorie uşoară-n urmă, pe care-n l itere puţine Doar numele-o mărturiseşte.

Dar dacă dup-al lor renUme pe unii îi cunoaştem bine, 2 0 De-atâţia morţi cine-aminteşte?

2 5

Zăceţi deci ca-ntr-o noapte-adâncă şi faima nu este în stare Ca să vă dea tot ce îi cereţi .

De socotiţi cumva că v iaţa mai lungă trăinicie are, Prin numele pe care- l v reţi,

Odată va sosi chiar ziua, când ş i acesta va dispare Ş i-atunci a doua moarte aveţ i .

84 Boethius

Prosa VIII

1 Sed ne me inexorab i l e con tra fortunam gerere be l lum putes, es t a l iquando, cum de hominibus fal l ax i l l a n ih i l bene mereatur, turn sc i l i cet, cum se aper i t , cum frontem detegi t moresque p rof i te tur . 2 N o n d u m forte , qu i d l oq u ar, intel l eg is ; m i rum est, quod d i cere gestio, eoque sentent iam verb i s exp l i care v ix queo . 3 Eten i m p lus homin ibus reor adversam quam prosperam prodesse fortunam, i l la en im semper specie fel ic i tatis, cum videtur b landa, mentitur, haec semper vera est , cum se i n stab i lem mutatione demons trat . 4 I I I a fal l i t , haec instru i t , i l l a mendac ium specie bonorum mentes fruent ium l i gat, haec cogn it ione fragi l i s fe l i c i tat is abso lv i t ; itaque i l lam v ideas ventosam fluentem su ique semper ignaram, hanc sobriam succ inctamque et ips ius advers i tat is exerc i tat ione prudente m . 5 Postremo fel i x a ve ro bona dev ios b land i t i i s trah i t , adversa p lerumque ad vera bona reduces unco retrah i t . 6 An hoc in ter m in ima aest imandum putasJ quod amicorum t ib i fide l ium mentes haec aspera, haec horrib i l i s fortuna detex i t , haec tibi certos soda l ium vu l tu s ambiguosque secrev i t , d i scedens suos abstul i t , tuos re l iqu i t . 7 Quanti hoc i nteger et , u t v idebaris t ib i , fortunatus emisses? Nunc amissas opes querere , quod pretios iss imum div i t iarum genus est, amicos invenis t i .

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I

Proza VIII

85

Uneori şi schimbările sorţii ne sînt folositoare, la necaz

putînd cunoaşte iubirea prietenilor adevăraţi.

I Dar să nu crezi că port războiul neînduplecat Împotriva

sorţii; este o împrejurare când această Înşelătoare!(15) face

bine oamenilor, anume atunci când se ara tă, când îşi

descopere fruntea şi-şi mărturiseşte caracterul. 2 Poate nu

înţelegi Încă ce spun; ce caut să arăt e minunat ş i de aceea

abia pot să-mi exprirn prin cuvinte gândurile. 3 Eu cred că o

soartă nefericită e mai de folos oamenilol' deCÎt o soartă

fericită. A ceasta din urmă totdeauna, sub masca fericirii,

când se arată blândă, minte; cea dintâi Însă este totdeauna

adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. 4

Una înşeală, alta instruieşte; una, sub masca unor bunuri

mincinoase, Înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea,

cealaltă prin cunoaşterea fericirii fragile liberează. Astfel

pe una o vezi alergând vÎntoasă şi totdeaua, uitând de sine,

pe alta o vezi sobră, reţillu tă şi prudentă În exercitarea

adversităţii sale. 5 În sfârşit, soartaj'ericită, prin mângâierile

ei, abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea

nefericită adesea tfrăşte cu cârligul la adevăratele bunuri

pe cei rătăciţi. 6 Sau ţi se pare de minimă importanţă că

această soartă aspră, Îngrozitoare, îţi dezvăluie minţile

prietenilor credincioşi, că ţi-a arătat feţele sincere şi cele

prefăcute ale tovarăşilol; că plecând a luat pe ai ei şi ţi-a

lăsat pe ai tăi? 7 Cu CÎt ai fi cumpărat aceasta când erai în

bună stare şi, după părerea ta, fericit? A cum plângi după

bogăţiile pierdute; ai găsit prieteni, care constituie cel mai

preţios gen de bogăţie.

86 Boethius

Metrum VIII

Quod mundus stab i l i fide concordes var iat v ices , quod pugnant ia semina foedus perpetuum tenent, quod Phoebu s roseum d iem curru provehit aureo, ut, quas duxerit Hesperos Phoebe noctibus imperet , ut fluctus avidum mare

1 0 certo fine coherceat , ne terri s l i ceat vag i s l atos tendere terminos , hanc rerum seriem l i gat terras ac pe lagus regens

1 5 e t caelo imperi tans amor. H ic s i frena remiserit , quicqu id nunc amat invicem, be l lum continuo geret et, quam nunc soc ia fide

2 0 pu lchris motibus inc i tant, certent so l vere mac h inam . H ic sancto popu los quoque iunctos foedere continet , h ic et coniugi i sacrum

2 5 cast is nectit amoribus, hic fid i s et iam sua d ictat iura sodal ibus . O fel ix hominum genus, s i vestros an imos amor,

3 0 gll o cae l llm reg i tur, regat !

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I

1 0

1 5

2 0

2 5

3 0

Poezia VIII

Iubirea este puterea supremă În alcătuirea lumii .

Dacă-n lume, pe vecie, Toate stau în armonie, Dacă chiar cele opuse Sînt la fixe legi supuse 1 061

, Dacă Phoebus poartă-n car Zi le albe de cleştar, Phoebe ţine nopţile, Hesperus chemându-le. Dacă ale mării valuri Se opresc mereu de maluri Ş i uscatul mărginit E-n hotare neclintit, Dacă astfel sînt legate, Cer, pământ şi mare, toate Sînt conduse de iubire' 07). Făr-a ei diriguire, Cele ce sînt azi În pace În curând război vor face Şi-ntocmirea lumii care În unire fiecare Azi o mişcă - o vor strica. Dragostea poate ţinea Neamurile-n sfintă pace; Ea pe soţi uniţi Îi face Şi scumpi unul altuia. Ea dictează legea sa Între prieteni . Fericiţi, Oameni atunci o să fiţi , Când din ceruri dragostea Ş i-ntre voi se va-ntrona.

87

LIBER III

CARTEA III

90 Boethius

Prosa 1

1 lam cantu m i l l a fi n i verat, cum me aud iendi av idum stupentemque arrect i s ad huc aur ibus c armi n i s mulcedo defi x e ra t . I taque p a u l o p o s t : 2 0, i n q u a m , s u m mu m l assorum solamen animorum, quam tu me veI sententiarum pondere veI canendi et iam iucund i tate refov is t i , adeo u t i am me posthac imparem fortunae ict ibus esse non arbitrer ! Itaque remedia quae paulo acriora esse d icebas, non modo non perhorresco, sed audiendi avidus vehementer efflagito. 3 -Turn i l l a : S e n s i , i n q u i t , c u m verba n o s tr a tac i tu s attentusque rap iebas , eu mque tuae ment i s hab i tum vei exspectavi ve I , quod est ver ius , ipsa perfec i ; tal i a sunt quippe, quae restant ut degustata quidem mordeant, in terius autem recepta d ul cescan t . 4 Sed quod tu te aud i en d i cupidum dic is , quanto ardore flagrares, s i , quonam te ducere aggrediamur agnosceres ! 5 - Quonam? inquam. - Ad veram, inqui t , fe l i c i tatem, quam tuus quoque somniat an imus , sed occupato ad i magines v isu ipsam i l l am non potest i n tuer i . 6 - Turn ego : Fac , obsecro , et quae i l l a vera s i t , s i ne cunctat ione demonstra. 7 - Fac iam, inqu i t i l l a, tu i causa l i benter; sed quae t ib i causa not ior est , eam prius designare verbis atque informare conabor, ut ea perspecta, c u m i n c o n t rar i a m p arte m f1 e x e r i s o c u l o s , v e rae s p e c i m e n beatitud in i s poss i s agnoscere.

Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I

Proza 1

91

Filosofia făgăduieşte lui Boethius să-i facă cunoscută

adevărata fericire.

I Ea Îşi terminase cântecul ; pe mine Însa, dornic de a asculta frumuseţea melodiei, ma lasase Înca fascinat şi În reverie 1 ox . Dupa puţin t imp i-am spus: 2 - 0, neasemanată mângâiere a celor abătuţ i , cît m-ai refacut sufleteşte , prin adâncimea gânduri ior şi prin farmecul cântecll i ll i tau ; pâna Într-atît, Încît acum nu ma mai cred neÎnstare de a rezi sta lovituri lor sorţii ! Astfe l , de doctori i le despre care spuneai adineauri că sînt cam tari , nu numai că nu mă tem, dar chiar le cer stărui tor, dornic fi ind sa ascult. 3 Ea mi-a raspuns atunci : - Am simţit aceasta pe când tu ascultai în tacere şi Încordare cuvintele mele. Starea ta sufleteasca am aşteptat-o şi, ceea ce este mai adevarat, eu ţi-am produs-o; cele ce urmeaza sînt de aşa natun/ cii Înţeapă la gust, însa după ce le vei primi Înauntru se vor Îndulci. 4 Fiindca spui ca eşti dornic să asculţi, cu câta ardoare te-ai Înflaciira, dacii ai şti unde vreau sa te duc! 5 - Unde? - Întreb eu. - Spre adeviiratafericire - , răspunde ea - la care viseaza sufletul tău, dar pe care tu, Cll ochii rapiţi de aparenţe, nu o poţi privi drept În faţa IOY) .6 - Haide, te rog", îi spun eu atunci , "şi arata-mi fără Întârziere care este acea feric ire adevărată" .7 - Pentru tine o voiface cu plâcere ­răspunde ea -, dar starea care Îţi e mai cunoscutii, pe aceea mă voi stradui să ţi-a zugrăvesc şi să ţi-o redau prin cuvinte, pentru ca dupa ce o vei privi, când vei m uta ochii În partea opusă, sii poţi recunoaşte chipul adevăratei fericiri.

92

5

I ti

Melrum 1

Qui serere ingenuum volet agrum, l iberat arva prius frut ic ibus , falee rubos fi l i cemque resecat, u t nova fruge gravis Ceres eat . Du le ior est apium mage l abor, s i malus ora prius sapor edat . Grat ius astra n i tent ubi Notus des in i t i mbriferos dare sonos. Lucifer ut tenebras pepul er i t , pu l eh ra d ies roseos agit equos . Tu quoque fal sa tuens bona pr ius incipe co l la iugo retrahere : vera dehinc animum subierint .

Prosa II

Boethius

I Turn defixo pau lu lum v i su et velut in augustam suae mentis sedem recepta sic coep i t : 2 Omnis morta l ium cura, quam mult ipl icium studiorum labor exercet, d iverso quidem cal le procedit , sed ad unum tamen beatitudin is finem n ititur perveni re. Id autem est bonum, quo quis adepto n ih i l u lterius desiderare queat. 3 Quod quidem est omnium summum bonorum cunctaque intra se bona cont inens , cu i s i quid aforet, summum esse non posset , quoniam rel i nqueretur e x t r i n secu s , q u o d p o s s e t o p ta r i . L i q u e t i g i t u r e s s e beat i tud inem s tatu m bonorum o m n i u m congregat ione perfectu m . 4 Hunc, ut i d i x i mus , d i verso tramite mortales omnes conantur ad ipisc i ; est enim mentibus hominum veri boni natural iter i nscr ta cu pidi tas , sed ad fal sa devius error

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I I 93

Poezia 1

Prin contrast, va putea înţelege în ce consta fericirea

adevarata.

I II

Cel care vrea să faca o ţel ină ogor, De radacini o cura Întâi şi de trupini Ş i-i scoate lastarişul crescut de măracini Ca Ceres sa aduca rod Îndestu lator I I O) . Mai dulce este mierea curată de albine Dacă-am avut în gură Întâi un gust amar; Mai luminoase stele pe cer sen in răsar, Cu ploaie şi furtuna când Notus nu mai vine Când Luci fer alungă nopţi negre-ntunecate, Frumoasa zi apare cu caii purpuri i . Ş i tu , deşarte bunuri priveşte mai Întâi Ca gîtu I cu Încetu l sub jug să nu-I mai ţ i i ; Atunci ve i ş t i ce bunuri sînt cele-adevărate.

Proza II

Toţi oamenii concep fericirea ca binele suprem, pe care

îl cauta fie în bogaţie, fie în glorie, fie în onoruri, fie în

plăceri. Dar nici una din acestea nu pot da fericirea deplina.

l Cu privirea fixă o c l ipă şi reculegându-se oarecum, în tai nele gândurilor ei, a început astfe l : 2 - Orice striidanie omenească, pe care o h răneşte chinul dorinţelor de tot felul, plec/cii pe căi deosebite, dar caută totuşi să ajungă la singurul ţel. al fericirii"'). A ceasta Însă e un bun pe care dacă Îl dobÎndeşti /Ul mai poţi dori nimic altceva. 3 El este culminaţia tuturor bunurilor, conţinând în sine toate bunurile, căruia danl i-ar lipsi unul n-ar putea fi astfel, fiindcă ar rămâne în afarii de el ceva ce ar putea fi dorit. Se vede, aşadar, că fericirea este o stare rezultată din reuniunea tuturor bunurilor. 4 Pe această stare, după cum am spus, toţi muritorii Încearcii

94 Boethius

abducit . 5 Quorum qu idem a l i i summum bonum esse n ih i lo indigere c redentes, ut d iv i t i i s affluant, e laborant, a l i i vero, bonum qllod sit d igniss imum,venerat ione iud icantes adeptis honoribus reverendi c i v ibus s ll i s esse ni tllntu r. 6 Sunt qu i summum bonum in S llmma potentia esse constituant : h i veI regnare ipsi volunt veI regnant ibus adhaerere conantur. At quibus opt imum qu iddam c laritas videtur, h i veI bel l i veI pac i s art i bus g l or iosum nomen propagare fes t i nan t . 7

Plur imi vero boni fructum gaudio l aetit i aque metiuntur; h i fe l ic i s s i mum putant voluptate d i ffluere. 8 Sunt et iam, qui horum fines causasque al terutro permutent , ut qu i d iv i t ias ob potent iam voluptatesque desiderant ve I qu i potentiam seu pecun iae causa seu proferendi nom inis petunt . 9 In h i s ig i tur ceterisque ta l ibus humanorum actllum votoru mque versatur i ntentio veluti nob i l i tas favorque popu lar is , quae videntur quandam c lari tudinem comparare , uxor ac l iber i , quae iucundi tat is gratia petunt ll r ; amicorum vero quod sanc t i s s imum quidem genus est, non in fortuna sed in vi rtute numeratur, re l i quum vero veI potent iae c ausa ve I d e l e c ta t i o n i s as su m i t u r. 1 0 l a m vero c orpo r i s bona prompt ll m es t u t ad super iora referantu r ; robur e n i m magn i tudoque vi detur p raestare va lent iam, pu lchr i tudo atque veloci tas ce lebri tatem, sa lubri tas vo luptate m . I l Quibus omnibus solam beat itudinem desiderari l iquet; nam quod qui sque prae ceteris petit , id summum esse iudicat b o n u m . S e d s u m m u m b o n u m b e a t i t u d i n e m e s s e defin iv imus ; quare beatum esse iud icat s tatum, quem prae ceteris qu isque desiderat.

1 2 Habes igi tur ante ocu los propositam fere formam fel i c i tat is humanae : opes, honores, potent iam, g lor iam, v o l u ptates . Quae q u i d e m s o I a c o n s i derans E p i c u ru s

Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I I I 95

s-o dobîndeasc(l, pe câi diferite; câci e.tistâ în sl�fletele oamenilor sâditâ din naştere dorinfa adevâratului bine, dar riitâcirea îi abate din drum eLltre bl/ll llrifalse. 5 Unii crezând câ supremul bine constâ În a nu duce lipsâ de nimic se z.bat ca S(l aibii mari avuţii; alţii, socotind câ hinele constâ În ceea ce este demn de veneraţie. se silesc prill dobîndirea onoruri/or sa capete respectul concet(lţeni!or lor. 6 Sînt unii care pun supremul bine în puterea supremii: aceştia. sau voiesc ei sâ domneascâ, sau se silesc S(l ajungâ pe lâng(l domnitori. Iar cei cârora li se pare celebritatea cel mai mare bun, se grâbesc s(l-şifacâ numele cunoscut prin meşteşugurile razboiului sau ale pâcii. 7 Cei mai mulţi Însâ mâsoarâ valoarea binelui dupâ bucllrie şi veselie; aceştia socotesc CII adevârat fericit pe cel ce înoata În plâceri. 8 Şi sînI IIl1 ii care schimba Între ele scopurile şi mijloacele: de pildâ, cei care doresc bog(lţii pentru putere şi plâceri, sau cei care cautâ pute rea pentru bani sau pentru a -şi face n um ele cunoscut. 9 Aşadar, În acestea şi altele ca acestea se risipeşte toatâ Înco rda rea faptelor şi dorinţelor omeneşti; astfel sînt, spre exemplu, gloria şi popularitatea, care par a adllce oarecare celebritate, soţia şi copiii, care sînt doriţi pentru bucurie; iar prietenii, cea mai sfinta categorie de bunuri, depind de virtute, nu de soartâ. Celelalte sînt câlltate fie pentru putere, fie pentru plâceri. 1 0 Bunurile corporale se Însumeazâ În cele de mai SIlS; câci forta şi miirimea corpului par a aduce putere, frumuseţea şi iuţimea, - celebritate, sânâtatea, - plâcere. I I În toate acestea se vede bine câ este doritâ numai fericirea; fiindca ceea ce fiecare doreşte mai presus de orice este socotit a fi bUllul suprem. Dar noi am definit fericirea ca pe bunul suprem ; de aceea se socoteşte fericitii starea pe care o doreşte fiecare mai preslls de orice.

1 2 A i deci Înfaţa ochilor zugravit oareculIl tahloulfericirii omencşti: a vere, ofloruri, putere, glorie, plâceri. NUlllai pe

96 Boethius

c o n se q u e n te r s i b i s u m m um b o n u m v o l up ta tem e s s e

constitu i t , quod cetera omnia iucunditatem animo v ideantur

afferre . 1 3 Sed ad hominum studia revertor, quorum animus

etsi ca l igante memoria tamen bonum suum repetit, sed velut

ebrius, domu m quo tramite revertatur, ignorat. 1 4 Nu m enim v identur errare h i , qu i n ih i lo ind igere n i tuntur? Atqu i

non est a l iud , quod aeque perficere beat i tud inem poss i t

quam copiosus bonorum omnium status nec a l i en i egens,

sed s ib i ipse suffic iens . 1 5 Num vero l abuntur hi , qu i , quod s i t optimum, id etiam reverentiae cuhu d igniss imum putent?

M i n i me ; neque en im v i l e qu iddam contemnendumque est , quod ad ip i sc i omnium fere mortal i um laborat intent io . 1 6

An in bon i s non est numeranda potent ia? Quid ig i tur, num

imbec i l lum ac s ine v i ribus aestimandum est, quod omnibus rebus constat esse praestant ius? 1 7 An c l ar i tudo n i h i l i

pendenda est? S e d sequestrari nequ i t, q u i n omne, quod

exce l lent i ss imum sit , id et iam v ideatur esse c 1 ar iss i mu m .

1 8 N a m non e s s e anxiam tri s temque beat i tud inem nec

do lor ibus m o l e s t i i sque sub iec tam q u i d a t t inet d i cere,

quando in min imis quoque rebus id appeti tur, quod habere fruique delectet? 1 9 Atqui haec sunt, quae adipisci homines

volunt eaque de causa d iv i t i as , d ign i tates, regna, g loriam

voluptatesque desiderant, quod per haec sibi suffic ientiam, reverent iam, potentiam, celebritatem, l aetit iam credunt esse

venturam. 20 B onum est i g i tu r, quod tam d ivers i s s tud i i s

homines petun t ; i n quo q u anta s i t naturae v i s , fac i l e

monstratur, cum l icet variae diss identesque sentent iae tamen

in d i l igendo boni fine consentiunt .

Mângâierile fi l osofie i - Cartea I I I 97

acestea avâlldu-le ÎIl vedere, Epicur, consecvent cu sine Însuşi, consideră placerea ca pe supremul bine '12), fiindcă toate celelalte par a aduce bucurie sufletului. 1 3 Mă Întorc Însă la do rinţele oamenilor, al caror suflet, deşi Cll memoria Întunecată, caută totuşi binele suprem, dar ca un om beat, nu cunoaşte pe ce drum să se Întoarcă acasii"-/). 1 4 Nu par a se înşela aceia care Îşi dau toată silinţa ca să IIU ducii lipsă de nimic ? Nu existii nimic care sii poatii aduce o fericire completă, ca o stare în care toate bunurile sînt din belşug, în care Il-ai nevoie de ce este al altuia, ci eşti mulţumit cu ce ai. 1 5 Greşesc cei care socotesc că ceea ce este foarte bun este şi foarte demn de atenţiile respectului ? Deloc. Pentru că nu este neînsemnat şi de dispreţuit ceea ce este căutat cu ardoare de străduinţele aproape ale tuturor muritorilor. 1 6 Oare puterea nu trebuie numărată printre bUJluri ? Dar ce, trebuie socotit slab şi fără puteri ceea ce se constată că este mai presus de orice ? 1 7 Sau trebuie cu desăvârşire dispreţuită celebritatea ? Nu se poate trece cu vederea că tot ceea ce este foarte distins pare a fi şi foarte vestit. 1 8 Că fericirea n u este n ici neliniştitoare şi tristii, nici supusă durerilor şi supărărilor, de, ce să mai spun, când chiar În cele mai mici lucruri se caută tocmai ce-ţi place să ai şi sii fo loseşt i ? 1 9 A cestea sînt c e le p e ca re voiesc să le dobândească oamenii şi de aceea doresc avere, demnităţi, domnii, glorie şi plăceri, fiindcă prin ele cred că le va veni îndestularea, respectul, puterea, celebritatea, mulţumirea. 20 Binele Îl caută deci oamenii prin dorinţe aşa de deosebite; în aceasta se vede cît de mare este puterea naturii, că oricît de variate şi de contrarii ar fi piirerile oamenilor, ele sînt de acord În alegerea binelui ca ţel.

98

5

1 0

1 5

2 0

2 5

Metrum I I

Quantas reru m flectat habenas natura potens, quibus immensu m legibus orbem provida servet stri ngatque l igans inresoluto s ingula nexu, p lacet arguto fid ibus lent i s promere cantu . Quamvis Poen i pulchra leones v incula gestent manibusque datas captent escas metuantque trucem so l i t i verbera ferre magi strum, s i cruor horr ida t inxer i t ora, res ides o l im redeunt an imi fremituque gravi meminere su i , laxant nod i s co l la solut is pr imusque l acer dente c ruento domitor rabidas imbui t i ras . Quae cani t a l t i s garru la rami s ales, caveae c laudi tur antro; huic l icet in l i ta pocula mel le largasque dapes dulc i s tud io ludens hominum cura min istret, s i tamen arto sa l iens texto nemorum gratas v ider i t u mbras, sparsas pedibus p roterit escas, s i l vas tantum maesta requi ri t, s i l vas dulc i voce susurrat. Val id is quondam v i ribus acta prol1um flec t i t v i rga cacumen ; hanc s i cu rvans de xtra remi s i t ,

Boethius

Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I I

Poezia I I

99

Nimic nu se Îndepărtează de natura sa; toate elementele

naturii Îşi Îndeplinesc propria lor menire.

1 0

1 5

2 0

25

Cu care frâu natura ne conduce, Prin care legi pastreaza cu-ngrij i re Imensul univers, În care duce Pe fiecare-n strÎnsa-nlanţu i re. Aş vrea s-arat În cântec-nalţator, Pe l i ra mea cu coarde tremurate . Pot le i i puni să poarte lanţul lor, Din mâin i sa prinda hrana şi s-arate Destula teama de stăpânul crud, Obişnuiţi cu biciul ce-i loveşte, Dar dacă-şi s imt de sânge gîtu l ud Salbatica lor fire se trezeşte; Urlând adânc de ei Îşi amintesc Dezleaga lanţul , scapa din robie Ş i-n furi i le ce Îi stapânesc Pe-mblânzitor Întâiu ei Îl sfâşie. L imbuta pasare ce-n ram cânta E-nchisă-n fundul unei col iv i i , Cu miere cupe daca i s-ar da, Ospeţe scumpe, dulci atenţi i mi i , Din partea celor Încântaţi de ea. Când, însă, în strîmtoarea e i sarind, Dumbrava a văzut, cu umbra sa, Mâncarea sub picioare risipind, Pădurea cu tri steţe doar o cere, Cântând pentru padure cântec dulce. Nuiaua, îndoita cu putere, E-adusă vîrful pe pământ să-ş i culce; Dar l ibera lasata-astfel ea nu şade,

100

3 41

3 5

recto spectat vertice caeI u m . C a d i t Hesperias Phoebus i n undas , sed secreto tramite rursus currum so l i tos vertit ad ortu s . Repetunt proprios quaeque recursus red i tuque suo s ingula gaudent nec manet u l i i trad i tus ordo, n i s i quod fin i iunxerit ortum stab i lemque su i fecerit orbem.

Prosa III

Boethius

1 Vos quoque, o terrena animal ia , ten u i l icet i m agine vestrum tamen p ri nc ip i u m somn i a t i s verumque i l l u m beat i tudi n i s fi nem l icet m i n ime persp icac i , qual i cu mque tamen cogitatione prospic i t i s eoque vos et ad verum bonum natural is ducit i ntentio et ab eodem mult iplex error abducit .2 Considera namque, an per ea, quibus se homines adepturos beati tudinem putant, ad destinatum finem valeant pervenire . 3 Si enim ve i pecun ia ve i honores ceteraque tale quid afferunt , cui n i h i l bonoru m abesse v ideatur, nos quoque fateamur fieri a l iquos horum adeptione fe l ices . 4 Quods i neque id va lent efficere, quod promittunt, bonisque pluri bus c arent , nonne l i qu ido fa l sa in eis beat i tud i n i s spec ies deprehendi tur? 5 Primum ig i tu r te i psum, qu i pau lo ante divi t i i s affluebas: interrogo: inter i l l as abundantissimas opes numquamne an imum tuum concepta ex qual ibet i n i ur ia confud i t anx ietas? 6 - Atqu i , i nquam, l i bera me fu i sse animo, quin a l iqu id semper angerer, remin i sc i non queo. 7 - Nonne quia veI aberat, quod abesse non vel les , veI aderat, quod ades se no lu i sses? - Ita est, i nquam . 8 - I l l i u s i g i tur praesent i am, huius absent iam des iderabas? - Confi teor, inquam. 9 - Eget vero, i nquit , eo, quod qu i sque des iderat?

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I I

] 0

35

Ci-ndată se îndreaptă către cer. În unde hesperide Phoebus cade, Dar iarăş i , pe un dru m plin de mister, Cu caru l se întoarce-n răsărit . Îş i caută orice lucru calea sa, Pe ea să meargă este mulţumit ; O al tă ordine nu poate da Decît acel ce leagă neschimbate Sfârşituri cu-nceputuri pentru toate l 14 )

Proza III

101

Bogăţiile nu ne scutesc de orice lipsuri; ele creează alte

nevoi.

I Şi voi, o, fiinţe piimânteşti, deşi cu imagine slaba, vii reprezentaţi totuşi originea voastrii şi acel ţel adeviirat al

fericirii îl puteţi foarte puţin întreziiri, Însii într-un chip oarecare tot Îl simţiţi prin cugetare; prin acest fapt pe de o parte o tendinţii Ilaturalli vii duce spre adevăratul bine, iar pe de altii parte vii depiirteazii de el eroarea de multe ori repeta tii. 2 Examinează dacii prin acelea, prin care oamenii socotesc cii vor dobîndi fericirea, pot sii ajungii la ţelul propus. 3 Dacii banii, onorurile şi altele de acest fel aduc o stare care nu pare a fi lipsitii de oarecare bine, miirturisesc cii cineva poate deveni fericit prin dobîndirea acestora. 4 Dar, dacii nu pot face ce promit şi le lipsesc cele mai multe bunuri, nu e clar cii se oglindeşte în ele o imagine falsii a

fericirii ? 5 A stfel, te Întreb mai Întâi pe tine, care, cu puţin înainte aveai atîta avere: În mijlocul acelor bogiiţii fiirii margini n u ţi-a fost niciodatii sufletul Întunecat de nelinişte din cauza vreunei nedreptiiţi ? 6 - Dar, - i-am răspuns eu, - nu pot să-mi amintesc dacă am avut vreodată sufletul absolut l iber, nestăpân it de nici o grijă 7 - Oare, nufiindcii-ţi lipsea ceea ce nu voiai sii-ţi lipsească şi aveai ceea ce n-ai fi vrut să ai? -

102 Boethius

- Eget, inquam. - Qui vero eget a1 iquo non est usquequaque

s ib i ipse s llffic iens . - Min ime, inquam. 1 0 - Tu i taque hanc insuffic ient iam p lenus , inqu i t , op ibus sus t inebas? I I -Q u i d n i ? i n q ll a m . - O p e s i g i t ll r n i h i l o i n d i ge n t e m suffic ientemqlle s ib i facere neqlleunt e t hoc erat, quod pro m i t tere v i debantur. 1 2 Atqui hoc quoque max i me cons iderandum puto , quod n i h i l habeat suapte n atura pecllnia , ut h is , a quibus possidetur, invit is , nequeat auferri . - Fateor, inquam. 1 3 - Quidn i fateare, cum eam cot id ie v a l e n t i o r a l i q u i s e r i p i at i n v i to? Unde e n i m forenses querimoniae, n i s i quod ve I v i veI fraude nolentibus pecuniae repetllntur ereptae? - I ta est , inquam. 1 4 - Egebit ig i tur, inqui t , ex tr insecu s petito praes id io , quo suam pecuniam qui sque tueatur. - Quis id , inquam, neget? 1 5 - Atqu i non egeret eo, nisi poss ideret pecuniam, quam possit amittere . - Dubitari , inquam, nequit . 1 6 - In contrarium igitur relapsa res est; nam quae suffic ientes sibi facere putabantur opes, a l ieno pot ius p raes id io fac i unt ind igentes . 1 7 Quis autem modus est, quo pel latur divit i is indigentia? Num enim divites esur i re nequeun t , num s i t i re non possunt , n u m frigus h i bernum pecun iosorum membra non sent iun t? 1 8 Sed adest , inqu ies, opulent is , quo famem sat ient , quo s i t im frigusque depel lant . Sed hoc modo consolari qu idem d ivit i is indigentia potest , allferri penitus non potest ; nam s i haec h ians semper atque aliquid poscens opibus expletur, maneat necesse est, quae poss i t expler i . 1 9 Taceo, quod naturae min imum, quod avarit iae n ih i l sat is est . Quare si opes nec summovere indigentiam possunt et ipsae suam faciunt, quid est , quod eas suffic ient iam praestare credat i s?

Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 103

Aşa e, - zic eu. 8 - Deci doreai prez.ell (a unui lucru şi absenta altuia ? - Ţi-a mărturisesc. 9 - Da/; - zice ea - Îi lipseşte cuiva ceea ce el doreşte ? - Î i l i pseşte. - Şi cel care duce lipsă de ceva nu se simte Îndestulat ÎIl orice moment. - Nu - raspund eu. 1 0 - Aşa şi tu. plin de avere, te resimţeai totI/şi de acest neajuns. I I - De ce nu? - Prin urmare bogăţiile nu ne pot face să Ill/ ne lipsească nimic, sii fim m ulţumiţi cu ceea ce avem, deşi promiteau aceasta. 1 2 Şi cred cii tocmai aceasta trebuie mai ales reţillut. cii Ilimeni Il-are În chip natural balli, aşa Încît să nu rclpească de la cei ce Îi al/o fiirii voia lor .- Sînt de aceeaşi parere, - raspund eu . 1 3 - Cum să IlU fii de aceeaşi părere, când ziillic cel mai tare răpeşte cu sila ban ii celui slab ? De ullde provin plâllgerile din for, dacâ ltu din aceea câ sînt ceruţi Înapoi banii riipiţi fie cu forţa, fie prin fraudâ.

fărâ voia posesorilor lor? - Aşa e. 1 4 - Va avea nevoie aşadar fiecare de paZ(l cerutii din afarâ, ca sâ-şi punii ÎIl siguran/(l banii. - Cine poate nega aceasta? 1 5 - Dar n-ar avea nevoie de această pazâ, dacii Il -ar a vea bani care se pot pierde. -Fară îndoială. 1 6 - Ajungem deci la situaţia contrar(l; Clici averile, care socoteai Cll te mulţumesc cu tot ceea ce-ţi trebuie, fac sâ ai mai mult nevoie de ajutor strâin. 1 7 Cum s-ar putea alullga nevoile prin avere ? Celor bogaţi nil le e

foame, lUI le e sete, membrelor celor cu bani nu simt frigul iernii ? 1 8 Vei râspl/llde Cll cei bogaţi au cu ce să-şi astâmpere

foamea, cu ce sll-şi alllnge setea şi frigul. În acest chip lipsa poate fi Îndulcitll prin bogăţie, dar nu poate fi Îlllllturatâ cu desăvârşire; pentru Cll ea, nesăturatâ şi cerînd mereu, este potolită numai În parte prin a vuţie, rclmânând cu siguranţll ceva de potolit. 1 9 Nu mai spun Cll natura se m ulţumeşte cu

foarte puţin, iar lăcomiei nimic nu Îi este deajulls. De aceea dacâ bogllfiile nu pot să ÎnLăture nevoia. ci o fac ca pe ceva al lor, de ce Sll credeţi că ele ar aduce Îndestulare ?

104 Boethius

5

Metrum III

Quamvis f1uente d ives auri gurg i te non exp letu ras cogat avarus opes

oneretque bac is colla rubri l i toris ruraque centeno sc indat op ima bove,

nec cura mordax deseret superstitem defunctumque leves non comi tantur opes .

Prosa IV

1 Sed d i g n i tates h on o rab i l e m reverendu mque , cu i p rovenerint , reddu n t . Num v i s ea est mag i s trat ibus , u t utentium mentibus v i rtutes inserant, v i t ia depel lant? 2 Atqui non fugare, sed in lu strare potius nequ i t iam solent , quo fit, ut indignemur eas saepe nequ iss imis homill ibus cont igisse; unde Catu l l u s l icet i n curu l i Non ium sedentem strumam tamen appe l lat . 3 Videsne, quantum mal i s dedecus ad ic iant d ign itates? Atqui minus eorum patebi t ind ign i tas, s i nu l l i s h onori bus i n c l arescan t . 4 Tu quoque n u m tandem tot p e r i cu l i s a d d u c i p o t u i s t i , ut c u m D e c o ra to g e rere mag istratum putares, cum in eo mentem nequiss imi scurrae de latorisque resp iceres? 5 Non enim possumus ob honores reverent ia d ignos iudicare, quos ips is honoribus iudicamus i nd ignos . 6 At s i quem sapient ia praed i tu m v i deres, num posses eum ve I re vere n t i a v e I ea , qua est p raed i tu s , sapient ia non d ignum putare? - M in ime . 7 - Ines t en im digni tas propria v irtu t i , quam protinus i n eos, quibus fuer i t ad i u ncta , t ransfu n d i t . 8 Quod q u i a p o p u l ares fac e re n e q u e u n t h o n o re s , l i q u e t e o s p r o p r i a m d i g n i ta t i s p u l c h r i t u d i n c m n o n h a b c rc . 9 I n q u o i l l u d e s t

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 105

Poezia III

Bogatul e chinuit de griji, iar bogăţiile nu-I Însoţesc În

mormînt.

Bogatu l poate să adune de aur fluvi i curgătoare, Nesăturat de bogăţie,

S-aduc1i. fructul Mării Roşii l 15>, să are câmpuri roditoare Cu boi o sută sau o mie,

5 În viaţă-averea n-o sâ-I lase l ips i t de grij i istovi toare, Iar mort, cu el ea n-o să vie.

Proza IV

Demnităţile sînt aducătoare de griji, iar respectul ş i

virtutea, care li se adresează, nu-s ale lor, ci ale omului

care le exercită.

I Dar demnitaţile fac pe cel ce le are stimat şi preţuit. A u funcţiile acea putere, Încît sa alunge viciile şi s ii Întipareasca virtuţi În stlfletele celor ce le profeseaza ?2 De obicei nu alunga, ci scot În luminii necinstea, aşa Încît ne indigniim ca ele ajung adesea În mâna celor mai necinstiţi oameni; de aceea Catullus numeşte Strum a 1 1 fi) pe Nonius, care deţinea o demnitate senatoriala. 3 Vezi cîta dezonoare aduc celor rai demnitaţile ? Nevrednicia li s-ar fi vazut mai puţin daca n u s-ar fi fiicut cunoscuţi prin onoruri .4 Şi tu ai putut În sfârşit accepta atîtea riscuri, Încît sa te gândeşti sa fii coleg de magistraturii cu Decoratus l l 7), când puteai vedea În el un spirit de caraghios necinstit şi delator? 5 Caci nu putem socoti demni de respect pentru onorurile lor pe cei pe care Îi credem nedemni de acele olloruri. 6 Daca ai vedea pe cineva Înzestrat cu Înţelepciune l-ai putea socoti nedemn de respect, sau de înţelepciunea cu care este Înzestrat? - Nu. 7 - Virtutea

106 Boethius

animadvertendum magis : nam si eo abiectior est , quo magis

a p luribus quisque comtemn itur, cum reverendos facere n equeat , quos p l u r i b u s os ten ta t , despec t i o res p o t i u s

improbos d ign i tas fac i t . 1 0 Verum n o n impune; reddunt

namque i mpro b i parem d i g n i ta t ibus v i cem, quas sua contagione commaculant .

I l Atque ut agnoscas veram i l l am reverent iam per has

umbrat i les d ign i tates non posse contingere: s i qui mu l t ip l ic i consu latu functus i n barbaras nat iones forte deveneri t ,

venerandumne barbaris honor fac ie t? 1 2 Atqu i s i hoc naturale munus d ign i tat ibus foret, ab offi c i o suo quoquo

gentium n u l l o mod o cessarent , s icut ign i s ub ique terrarum

numquam tamen ca lere dest i t i t . 1 3 Sed quoniam id e i s non

propria vis , sed hominum fal l ax adnectit op i n io, vanescunt i l i co , cum ad eos venerint , qu i d ign i tates eas esse non

aest imant . 1 4 Sed hoc apud exteras nationes: in ter eos vero, apud quos ortae sunt , num perpetuo perdurant? 1 5 Atqui

praetura magna o l im potestas, nunc inane nomen et senator i i

census grav i s sarcina ; s i qu i s quondam popu l i curasset

annonam, magnus habebatur, nunc ea praefectura qu id abiect ius? 1 6 Ut en im paulo ante d ix imus, quod n i h i l habet

proprii decoris, opin ione utentium nunc splendorem acc ip it,

nunc ami t t i t . 1 7 Si i g i tu r re verendos facere nequeun t d ign i tates , s i u l tro improborum contagione sordescunt , s i

muta t ione temporu m sp l e n de re d e s i n u n t , s i g e n t i u m

aest imatione v i lescunt , q u i d est , quod i n se expetendae pulchr i tud in i s habeant, nedum a l i i s praestent?

Mângâier i le fi losofie i - Cartea I I I 107

are o demnitate Îllnascuta, pe care imediat o ÎmprLIl1/l1ta celor CII care s-a unit, 8 Fiindca onorurile popI/Iare 111/ pot face aceasta, e limpede ca ele 11 Il a u o frum useţe p roprie demnitaţii. 9 În aceasta privinţa trebuie sez facem mai ales urnultoarea observaţie: dacă cineva este cu atît mai josnic, cu cît este mai dispreţuit de ceilalti, fiindca /1 l1-i poate face resp ectaţi pe cei pe care - i a rată disp reţ/liţi de m u lţi, demnitatea Însemneaza ca-i face şi mai rai . 1 0 Şi lUI fara urnuzri, pentru ca cei rezi dau o Înfaţişare asemallătoare demnitaţilor, pe care le păteazcî prin atingerea lor.

I I Ca să-ţi dai seama ca adevaratul respect nI/ poate fi obţinut prin demnitaţi iluzorii: daca, de pilda, cineva, Îndeplinind de mai" multe ori fl/Ilcţia de cOllsul, a ajuns din ÎntâmpLare Între naţiuni barbare, funcţia sa Îl va face sa fie venerat de barbari ? 1 2 De ar a vea demnitaţile acest dar naturaL, nu şi-ar Înceta În nici un chip şi la nici un popor oficiuL Lor, dupa cum focul pe tot pamântul nu Înceteazez niciodata de a Încalzi. 1 3 Însii fiindca ele n-au o forţă proprie, ci aceasta Le este Împrumutata de opinia Înşeliitoare a oamenilor, eLe palesc pe data când ajung la aceia care nu Le socotesc demnitaţi. 1 4 A ceasta, la ceLelalte naţiuni; Între aceia chiar În m ijlocul carora au luat naştere dureaza ele veşnic ? 1 5 Pretura, mare putere odinioara, acum e un nume goL şi o sarcina grea pentru datoriile senatuLui I I X); daca era socotit mare ceL ce se Îng rijea pe vremuri de aprovizionarea poporuLui, acum ce e mai abject decît acea sLujba ?119) 1 6 Căci, dupa cum am spus ceva mai sus, ceea ce n-are nici o podoaba proprie, aci primeşte, aci pierde spLendoarea, dupa cum se schimba parerile. 1 7 Aşadar daca deml1itaţile nu pot face pe oameni respectaţi, daca se pateaza chiar prin contactuL cu cei necinstiţi, daca Înceteaza de a straLuci cu trecerea timpuLui, daca scad În preţuirea oamenilor, ce frumusete de dorit (/u În eLe, pe care s-o Împrumute altora ?

108

Metrum IV

Quamvi s se Tyrio superbus ostro comeret et n iveis l ap i l l i s ,

inv isus tamen omnibus v igebat luxuriae Nero saevient i s .

5 Sed quondam dabat improbus verend i s

Prosa V

patribus indecores curu les . Qu i s i l l os ig i tur putet beatos ,

Quos m iseri tribuunt honores?

Boethius

1 An vero regna regumque fami l i aritas efficere potentem valet? Qu idn i , quando eorum fe l i c itas perpetuo perdurat? 2 Atqui p l e n a est e x e m p l orum vetus tas , p l ena e t i am praesens aetas , qu i reges fel ic itatem calamitate mutaverint . O praec lara potent ia, quae ne ad conservat ionem qu idem sui satis efficax invenitur ! 3 Quodsi haec regnorum potestas beat i tud i n i s auctor e s t , non n e , s i qua parte defuer i t , fe l ic i tatem minuat, m iseriam importet? 4 Sed quamvis late humana tendantur imperia, plures necesse est gentes rel inqui quibus regum qui sque non imperet. 5 Qua vero parte beatos faciens des in i t potestas,

'hac i mpotent ia sub intrat, quae

m iseros fac i t ; hoc ig itur modo maiorem regibus inesse necesse est m i ser iae port ionem. 6 Expertus sort i s suae periculorum tyrannus regni metus pendentis supra verticem g lad i i terrore s i mu lav i t . 7 Quae est i g i tur h aec potestas, quae so l l i c i tud inum morsus expe l lere, quae formid inum aculeos v i tare nequ i t? Atqui vel lent ip s i v i x isse securi, sed nequeunt; deh inc de potestate g loriantur. 8 An tu potentem censes , quem v ideas v e l l e , quod non p o s s i t effi cere , potentem censcs , qu i satc t t i te t atus ambit , qu i , quos terret,

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I I

Poezia IV Exemplul lui Nero

109

Oricît se Îmbrăca superbul cu purpură din Tyr adusă, Cu pietre scumpe-mpodobită,

Urît de toată lumea Nero trăia o viaţă-ntruna dusă În desfrânare nesfârş ită.

La senatori i respectabi l i curule scaune nedemne EI Însă da. Deci cine poate

Să creadă fericiţ i pe-aceia care primesc onoruri demne Din mâini nenorocite date?

Proza V Domniile, oricît de Întinse ar fi, n-au puteri nelimitate

şi nu-s lipsite de mari raspunderi.

I Domniile şi prieteniile domnitorilor sînt ele În stare să te facă pute rnic ? De ce nu, când fericirea lor durează continuu? 2 Dar e plină vremea veche de exemple J 20l, plină şi cea de acum, În care reg ii au schimbat fericirea În calamitate. O, prea strălucită putere, care nu se arată destul de efectivă nici /1Ulcar pentru conservarea sa. 3 Dacă această putere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseşte nu m icşorează fericirea, făcînd loc nenorociri i ? 4 Oricît de departe s - a r Întinde auto ritatea oamenilor, prin fo rţa lucrurilor rămân multe neamuri cârora nu le poruncesc regii. 5 Oriunde Însâ puterea Încetează de a aduce fericire, se strecoară neputinţa care aduce nefericire; În acest chip deci se leagă de regi cu siguranţa o mai mare parte de nenorocire. 6 Cunoscător al pericolelor sorţii sale, un tiran a asemănat temerile domniei cu groaza ce o inspiră o sabie atârnată deasupra capului J 2 J J • 7 Ce putere este aceasta, care nu poate sa alunge muşcaturile grijilor, să evite acele nelinişti ? Regii ar v rea sâ traiasclifără grijă, dar nu pot; de aici se glorifică

110 Boethius

i pse p lus metui t , qu i ut potens esse v ideatur, in serv ientium manu situm est? 9 Nam quid ego de regum fam i l iar ibus d i s seram - cum regna i psa tan tae imbec i l l i t a t i s p lena demonstrem - quos qu idem regia potestas saepe incolumis , saepe autem lapsa prosterni t ? 1 0 Nero Senecam fami l i arem praeceptoremque suum ad el igendae mortis coegit arb i trium, Papi n ianum diu i nter au l i cos potentem m i l i tum g lad i i s A n ton i n u s o b i ec i t . I I A tq u i u te rque p o t e n t i ae s u ae renunt iare v o luerun t , quorum Seneca opes e t iam suas tradere Neron i seque i n o t ium conferre conatus es t ; sed dum ru i turos moles ipsa trah i t , neu ter, quod volu i t , effec i t . 1 2 Quae es t i g i tu r i s ta p o t e n t i a , quam pert i me s c u n t habentes, quam nec c u m habere v e l i s , tutus s i s e t , cum deponere cupias , v i tare non poss i s ? 1 3 An praes id io sunt ami c i , quos non v i rtus, sed fortuna conc i l i at? Sed quem fel ic i tas amicum fec i t, infortunium faciet i n imicum. 14 Quae vero p e s t i s effi c ac i o r ad n o cendu m qu a m fam i l i a r i s in imicus?

5

1 0

Metrum V

Qui se volet esse potentem, animos domet i l ie feroces nec v icta l ib id ine col la foedis summi ttat haben i s ; eten i m l icet Indica longe te l lus tua iura tremescat et serv iat u l t ima Thyle , tamen atras pe l lere curas m iserasque fugare quere las non posse polen l i a non est .

Mângâierile fi losofie i - Cartea I I I 111

cel puţin cu puterea. 8 Sau socoteşti puternic pe cel care vrea ceea ce nu poate sii facă'22!, socoteşti puternic pe cel care merge Înconjurat de gărzi, care se teme cel mai mult de acei cărora le inspiră teamă, care, ca sa pară puternic, se da În mâna curtenilor? 9 Şi ce să spun despre prietenii regilor - din moment ce arat că domniile Înseşi sînt pline de atîta slabiciune - pe care chiar puterea regeasca, În vigoare, sau deciizuta, Îi rastoarna? 1 0 Nero a constrîns pe prietenul ş i educatoru l său Seneca să- ş i a leagă fe l u l de moarte, pe Papinianus ' 23), multă vreme puternic Între curteni, Antoninus l-a pus sub săbi i le soldaţi lor. 1 1 Cu toate ca şi unul şi altul din aceştia au voit sa renunţe la puterea lor. Seneca a Încercat chiar să-şi dea averea lui Nero şi sa se retraga din viaţa publică. Dar cum s-au prabuşit'24) sub Însaşi greutatea puterii lor, nici unul nici altul n-a facut ce a vrut. 1 2 Aşadar ce putere este aceasta de care se tem cei ce o au, pe care când vrei s-o ai nu mai eşti În siguranţa şi când vrei s-o paraseşti nu poţi scapa de ea ? 1 3 Oare te pot pazi prietenii pe care ţi i-a adus nu virtutea, ci soarta ? Prietenul adus de vremuri norocoase va deveni un duşman În nenorocire. 1 4 Şi ce pacoste este mai vatamatoare decît un prieten devenit duşman ? 125)

Poezia V Cel ce vrea să stăpânească pe alţii trebuie să se poată

mai Întâi stăpâni pe sine.

I II

Dacă vrea puternic ca să fie-oricine Să se stăpânească mai Întâi pe sine. Învins de p lăcere gîtul să nu-şi lase Ca să îl �onducă frâne ruş inoase; Căci pământul indic poate tremura Pus În Întregime fi ind sub legea ta, Depărtat a Thule ' 26) poate a-ţi serv i . Totuş i dacă n u poţi grij i le goni, Dacă nu poţi face lacrimi de durere Să nu Îţi mai curgă, n-ai nici o putere.

112 Boethius

Prosa V I

l Glor ia vero quam fal l ax saepe, quam turp i s es t ! Unde non in iuria trag icus exclamat:

CD o6�a, o6�a, �1)piotm O� �ponj)v O�Of:V YEyffim �iOtov ThYKwcra� �tyav

2 P l u res e n i m m a g n u m saepe n o men fa l s i s v u l g i opinion ibus abstulerunt, quo quid tu rpius excogitari potest? Nam qui falso p raedicantur, su is i p s i necesse est l aud ibu s erubescant. 3 Quae s i e t iam meri t i s conqu i s i tae s in t , quid tamen sapient is adiecerint conscien t iae, qu i bonum suu m non popu l ar i ru more, sed consc ient iae ver i tate met i tur? 4 Quods i hoc ipsum p ropagasse nomen pu lch ru m v idetur, consequens est, u t foedum non extendi sse iudicetur. 5 Sed cum, uti pau l o ante d isseru i , p lures gen tes esse necesse sit , ad quas un ius fama homin i s nequeat perven i re , fi t , ut , quem tu aest imas esse glor iosum, prox ima parte terrarum v ideatur inglor ius . 6 Inter haec vero popu larem gratiam ne commemoratione quidem d ignam puto , quae nec iud ic io provenit nec u mquam fi rma perdurat . 7 lam vero quam s i t inane, quam futti le nobi l itatis nomen, quis non v ideat? Quae si ad c lari tudinem refertur, al iena est ; v idetur namque esse nob i l i tas quaedam de mer i t i s veniens l au s paren tum . 8 Quodsi c laritud inem p raedicatio faci t , i l l i s int c l ari necesse est, qui p raed icantur, quare sp lendidum te, si tuam non h abes, a l iena c lar i tudo non effi c i t . 9 Quods i qu id est in nob i l i tate bonum, id esse arb i t ror so lum, u t i mpos i ta nob i l i bus necess i tudo v ideatur, ne a m a i o ru m v i rtute degeneret.

Mângâieri le fi losofie i - Cartea I I I 113

Proza VI

Gloria, renumele, titlurile de n obleţe nu-s neţărmurite

şi n-au valoare dacă nu-s Întemeiate pe m erite adevărate.

I Gloria Însli, adesea, cît este de Înşeliitoare, cît este de rllşinoasa! De unde n u farli dreptate exclama poetul tragic:

Glorie, glorie, multor mii de muritori Fara nici un merit, le-ai daruit o viaţa stralucitoare 1 27). 2 Ca mulţi au avut un /lume mare datoritli opiniilor greşite

ale vulgului, se poate Închipui ceva mai ruşinos decît aceasta ? Cei care sînt În chip fals glor�ficaţi trebuie sli roşeasca ei Înşişi de laudele ce li se acorda. 3 Chiar dacă acestea sînt dobândite pe m e rit, ce pot totuşi aduce În conştiinţa Înţeleptului care-şi masoarli binele nu dup{1 gura lumii, ci dupa adevllrul dictat de conştiinţa sa ? 4 Şi dacll pâre frumos faptul de a-ţi fi fiicut numele cunoscut, urmeazll cll e urît sa nu ţi-l fi rllspândit. 5 Dar fiindcă, după cum am spus mai susm), prin forţa lucrurilor, sînt multe popoare pâna la care Illt poate ajunge faima unui singur om, se Întâmpla ca cel pe care tu îl considerifoarte vestit, Într-o parte foarte apropiată a plimânrului sa fie cu totul necunoscut. 6 Între aceste forme ale gloriei popularitatea n-o socotesc demna nici mllcar de a fi menţionatll, fiindca nici nu e Întemeiată pe judecată. nici nu e destul de puternica, pentru a putea rezista. 7 Şi cît este de deşert, cît este de fllrll valoare numele de familie, cine nu vede ? Din punctul de vedere al strlilucirii nu este al tau propriu-zis; fiindcll numele neamului pare '0 laudli care vine de la meritele pllrinţilorm>. 8 Dacll elogiile publice aduc strlliucire, ar trebui sllfie str(/fuciţi cei care sînt elogiaţi public; prin urmare strlilucirea altuia /lu-ţi dll nici o luminll, dacll nu o ai pe a ta. 9 SingurLIl bun, În reputaţia numelui de familie, cred CCI numai acesta este: sli le fie impusă celor de neam mare datoria de a nu declldea din meritele strâmoşilor.

114 Boethius

Metrum VI

Omne hominum genus in terris s im i l i surg i t ab ortu ; unus en im reru m pater est , unus cuncta m in i strat . I l Ie ded i l Phoebo rad ios , dedit et cornua lunae, i l ie homines el iam terris dedit ut s idera caelo, h ic c 1aus i t membris animos celsa sede peti tos ; mortales ig i tur cunctos edit nobi le germen . Quid genus et proavos strepi t is? S i primordia vestra auctoremque deum spectes, nul lus degener exstat, n i v i t i i s peiora fovens proprium deserat ortum .

Prosa VII

I Qu id autem de corporis volu ptatibus loquar, quarum appeten t i a qu idem p lena est an x ietat i s , sa t ie tas vero paeni tent iae? 2 Quantos i l lae morbos, quam i ntolerab i les do lores quas i quendam fructum nequ it iae fruentium solent refe r re c o r p o r i b u s ! 3 Qu aru m m o t u s q u i d h a b e a t iucundi tat is , ignoro; tristes vero esse voluptatum ex i tus , quisquis reminisci l ibidinum suarum volet, inte l leget. 4 Quae s i beatos exp l icare possunt , n i h i l causae est , quin pecudes quoque beatae esse d ican tur, quarum omnis ad explendam corporalem lacunam fes t i nat i n ten t io . 5 Honest i s s i m a quidem coniugi s foret l iberorumque iucunditas, sed n i m i s e natura d ictum e s t nescio quem fi I ios invenisse tortore s ; quorum quam sit mordax quaecumque condicio, neque al ias expertum te neque nunc anx ium necesse est ammonere. 6 In quo Eurip idis mei sententiam probo, qui carentem l iberis infortunio d ix i t esse fel icem.

Mângâieri le fi losofiei - Cartea III

Poezia VI

Singurul renume pe care-I moştenesc oamenii este

obîrşia dumnezeiască.

Tot neamul omenesc aceeaşi origine comună are ; Un singur tată e În lume şi unul cârmu ieşte toate.

115

EI a creat aici pe oamen i , pe cer, lumini nenumărate, Lui Phoebus el a dat splendoare şi luna tot prin el răsare. EI a închis în corp un suflet adus din-nalta- i locuinţăD()) ; Din nobilă sămânţă, aşadar, născut e orice muri tor. Ce vă fâl i ţi cu neamul vostru? Ca început şi autor Pe Dumnezeu dacă-1 consideri e nobi lă orice fi inţă. Numai să nu îşi dea pe vici i obârş ia pe care-o are .

Proza VII

Plăcerile simţurilor sînt Înşelătoare şi deşarte.

1 Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinţa este plina de nelinişte, iar satisfacerea, de cainţa ? 2 Cîte boli, cÎte dureri insuportabile nu aduc celor ce le gusta, ca pe un adevarat fruct al stricaciunii ? 3 Nu ştiu ce placere poate sa aiba practica lor; dar ca sfârşitul placerilor este trist, oricine va voi sa-şi aminteasca de propriile sale placeri, o va Înţelege. 4 Daca ele ar putea aduce fericire, n-ar fi nici un motiv sa nu fie num ite fericite şi an imalele, a ciiror Întreaga Încordare se grlibeşte spre satisfacerea unei nevoi corporale. 5 Poate sii fie foarte onestii placerea de a avea soţie şi copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc ca nu ştiu cine-a gasit În fiii sai n işte calai; cÎt este de muşcatoare grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sa-ţi amintesc faptul ca nici altadata, nici acum nu eşti scutit de nelinişte. 6 În aceastii privinţa sînt de acord cu vorba lui EuripideD 1 )

" cii este fericit În nenorocirea s a cel ce n-are copii ".