BOBOCII DE ORHIDEE

Acum doi ani, de ziua mea, am primit de la soul meu o orhidee nflorit.Am fost nemulumit, n sinea mea, pentru c nu era tipul de orhidee pe care m ateptam eu s-l primesc.Am pus-o lng celelalte orhidee i nu am mai bgat-o n seam.La puin timp, i-au czut toate florile.-i mai scrie pe etichet c i in mult florile, am bombnit eu.De atunci, am mai primit alte orhidee, de acelea care-mi plceau mie, aa c orhideea fr flori a fost deportat pe balcon.Am uitat s-o ud de multe ori. A stat toat vara sub asediul nemilos al razelor de soare. A supravieuit ns...A venit i iarna. Iar cnd a dat primul nghe, mi-am amintit de ea, de orhideea uitat pe balcon.-Las-o acolo, mi-a spus mintea. Oricum nu arat prea bine i nici nu face flori.-Adu-o n cas, mi-a optit sufletul. N-o lsa s nghee...Mi-am ascultat sufletul.Am adus-o n cas i am privit-o. Mi-a prut ru c am tratat-o aa. Era, pn la urm un simbol al iubirii soului meu pentru mine.I-am cerut iertare.Am dus-o, apoi, la fereastra de la dormitorul nostru, i de fiecare dat cnd o udam, i ceream iertare.De Crciun, timid, mi-a druit trei bobocei.M ntreb acum...oare noi, oamenii, nu suntem ca orhideele?S avei o zi plin de iertare.