Cel de-al doilea roman al lui Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian (apărut in 2002), a

provocat dezbateri aprinse, rămânând de atunci cea mai bine vândută carte în limba arabă,

tradusă în numeroase alte țări și transformată într-un film egiptean de succes în 2006. Blocul

Iakubian crează o imagine detaliată a societății egiptene contemporane. Pretextul este un bloc

din centrul Cairoului, în care locuiesc foști aristocrați, parveniți ai lumii moderne, amantele

acestora, dar și muncitori săraci. Se pare că în Cairo, pe terasele unor astfel de blocuri sunt

niste gherete metalice, folosite în trecut ca depozite și transformate în camere de locuit. Pe

terasa blocului Iakubian se crează o astfel de comunitate.

Personajele sunt nenumarate, însă destinele lor se întrepătrund numai prin legatura cu

acest bloc. Alaa al-Aswani are meritul de a da consistență tuturor poveștilor individuale și de

a le urmari până la final. Găsim așadar în carte pe un bătrân aristocrat afemeiat, care trăiește

din gloria de altă dată, pe fiul portarului blocului, un elev strălucit care nu este însă acceptat la

școala de poliție datorită condiției sale sociale și care ajunge să se transforme într-un islamist

extremist, precum și pe frumoasa lui prietenă, care constrânsă de situația materială ajunge

vândă favoruri sexuale angajatorilor săi.

Blocul Iakubian pătrunde și în lumea afacerilor și politicii egiptene, unde rezultatele

alegerilor se cumpară, iar în afaceri poți să prosperi doar dacă împarți o parte însemnată a

profitului cu conducătorii politici. Este abordată și lumea homosexualității din Cairo, un

subiect sensibil pentru un stat arab.

Titlul este un microtex de formă și dimensiune variabile (cuvânt, sintagmă, frază), a

cărui funcție este să atragă atenția lectorului asupra unui obiect sau sistem semiotc (text,

pictură, spectacol). Titlul este un text à propos de un text; este o frază agramaticală în

structura de suprafață, dar gramaticală în cea de profunzime.

Titlul are o triplă funcționare : referențială, conativă și apelativă. ”Titlul definește,

evocă, valorizează” (Ch. Grivel). Titlul este ”numele propriu al operei” (A. Compagnon).

Titlul este o pagină disimilară celorlalte, nu continuă, linvistică, ci iconică (elemente

figurative) și monolexicală; ea se impune ca echivalent al textului.

„Unul dintre cele mai importante elemente textuale este titlul. Descifrarea titlului

poate decide soarta lecturii, în măsura în care epocile literare se diferențiază și prin

convențiile de intitulare.” (Arnold Rothe – O convenție neglijată : titlul, I, „Revista de istorie

și teorie literară”, 1985, nr. 1, p. 65 si urm.)

Etimologia termenului „titlu” vine din latinescul „titulus” care înseamnă marcă, titlu,

inscripție, anunț, afiș, titlu de onoare, glorie, semn, indiciu.

Operația de interpretare a operei de artă, prin perspectiva titlului, a început să

intereseze cercetarea mai ales în ultimul timp, dar nu încă sistematic. Titlul reprezintă o

condiție sine qua non a existenței unei opere literare.” (Tiutiuca, 155)

Titlul Blocul Iakubian folosește ca metaforã o clãdire faimoasã dintr-un cartier central

al Cairoului ai cãrei locatari reflectã structura socialã și diversele problematici ce

caracterizeazã situaţia moralã, economicã și politicã a egiptenilor. Romanul se construiește și

el treptat prin conturarea medalioanelor de personaje care ocupã diversele etaje ale clãdirii, ea

însãși o reflectare simbolicã a evoluţiei istorice agitate prin care a trecut Egiptul. Este ca un

fel de sinecdocã pentru întreagul sistem social, economic și politic egiptean. Titlul isi are

pilonii infipti in realitate, Blocul Iakubian, existand pe o stradã faimoasã din centrul capitalei

egiptene, construit în stil art deco în 1934 de către „milionarul Hagop Iakubian, decanul

comunitătii armenilor din Egipt”, insa care decade odatã cu lovitura de stat din 1952 care i-a

alungat pe toţi locatarii bogaţi sau strãini pentru ca locuinţele lor sã fie ocupate abuziv de

ofiţeri de armatã, pentru ca acum sã adãposteascã o varietate de personaje, de la bei școliţi în

Franţa pânã la provincialii sãraci cu speranţe de o viaţã mai bunã în prosperul Cairo și care

nu-și permit decât sã închirieze debaralele de pe terasã transformate în locuinţe claustrofobe.

Tot felul de personaje (de la Zaki Bey el Dasuki, „unul din cei mai vechi rezidenți”,

fiul unui cunoscut fruntaș wafdist (de la Partidul Al Wafda/ Delegația), bătrân si îndrăgit

inginer, Taha el Shazli, fiul portarului – speră să ajungă la Academia de Politie, prietena în

copilărie a acestuia, Busayna el Sayed, Hatim Rasheed, din tată egiptean si mamă

frantuzoaică, Hagg Muhammad Azzam, cel venit de la țară, homosexuali, vagabonzi, „artiști”

de tot soiul s.a.) joacă într-o partitură complexă, interesantă. Sunt atinse multe subiecte

controversate în lumea islamică, pentru Egipt în speță: extremismul islamic, corupție,

problematică poziției bărbaților și femeilor în societate, sexul – hetero și homosexualitatea,

exploatarea, avortul, brutalitatea excesivă a politiei, ipocrizia religioasă, falsa religiozitate,

extremismul s.a..

Într-un bloc pentru unii închisoare, pentru alții labirint al supraviețuirii, poate

universul în sine, autorul construiește o lume în mic, în care fiecare luptă în felul lui pentru

supraviețuire. Fără a fi o narațiune cu valențe deosebite, dar plăcută, romanul câstigă prin

atmosferă, coloratură și problematica propusă într-un mediu anume, întrețesînd poveștile de

viață ale unei galerii de personaje, e drept, poate mai dificil de urmărit de un cititor mai puțin

familiarizat cu limba arabă (deși traducătorul a adaptat numele pe cât posibil la fonetica limbii

române).

În Blocul Iakubian își are biroul Zaki Bey el Dessouki, un inginer ratat, care, la cei

peste 60 de ani ai lui, trăiește cu nostalgia trecutului și cu faima de crai batrân a prezentului.

Zaki Bey este cel mai vechi locuitor al blocului și exemplu viu a ceea ce a fost odată, cândva,

Egiptul regelui Faruk. La un apartament de la etajul 7, în acelasi bloc, își ascunde cea de-a

doua nevastă milionarul Hagg Azzam care, împreună cu partenerul său politic Al-Fuli, sunt

măsuri ale prezentului corupt, ale puterii rapace, discreționare și lipsită de scrupule. La

parterul blocului, acolo jos, în camarute strâmte, destinate inițial depozitării, trăiesc cei mici și

mulți; ca Busayna, Abduh și Taha. Iar dacă primii doi își folosesc trupul pentru a-și întreține

familiile, Taha, tânarul care ar fi dorit să devină polițist, își caută, acum, împlinirea în religie

și martiriu.

Romanul are douã deznodãminte care îmbinã amãrãciunea, cu speranţa.

Taha se vede împins spre fundamentalismul islamic. Calea violenţei este singura posibilã

dupã numeroase umilinţe și abuzuri pe care le suportã din partea autoritãţilor, în ciuda

calitãţilor sale intelectuale deosebite. In sistemul de stat închis se intrã doar pe bazã de pile

sau de șpagã.

Busayna, însã, întãritã, paradoxal, de toate hãrţuirile sexuale prin care trece și de ipocriziile

victimizante ale societãţii, reușește sã gãseascã bãrbatul potrivit, un echilibru între idealismul

lui Taha și josnicia lubricã masculinã cãreia a trebuit sã se supunã pentru subzistenţã.

Intreaga carte este, de altfel, o alternanţã între episoade triste și vesele, între deprimare și

revoltã și dragoste și speranţã. Iar lectura este una plãcutã, Al-Aswani nu are artificii

scriitoricești sofisticate, dar știe cum sã pãstreze viu interesul cititorilor pânã la final.

Alaa al-Aswani îmbină spiritul de observaţie a unui jurnalist incisiv, care pune sub

lupă toate defectele societăţii, cu talentul unui prozator specializat în romane psihologice.

Anumite pasaje din roman seamănă cu nişte reportaje de colecţie, în care sunt analizate, în

paralel, temele incendiare din societăţile arabă şi occidentală. Romanul nu trebuie ratat de cei

dornici să plece într-o călătorie off road prin culisele celei mai râvnite şi mai contestate dintre

lumile posibile.

Cartea oferă o imagine clară și detaliată a Egiptului – asta își propusese de altfel și

autorul. E o țară care semănă din unele puncte de vedere cu a noastră – corupție, dorința de a

pleca din țară, mulți oameni săraci. Din alte puncte de vedere e străină – plafonul de sticlă de

care se lovesc cei care doresc să treacă dintr-o clasă socială în alta e o chestie de care nu prea

s-a auzit la noi. Personajele din carte traiesc deci într-o societate destul de crudă, dar în care

relațiile dintre oameni sunt mult mai puțin viciate decât te-ai aștepta. Oamenii din carte nu

sunt deloc indiferenți, le pasă de cei din jur și le place să trăiască în compania cât mai

numeroasă a vecinilor și a prietenilor.

Blocul Iakubian este o carte despre o societate viciată din punct de vedere politic,

social, sexual și religios. Alaa al-Aswani descrie o țară fără busolă (nici socialistă, nici

democratică, nici islamică) și cu oameni ale caror alegeri morale nu se pot raporta decât la

doar două valori disponibile; banul ori jihadul. De aceea printre ei nu exista eroi, ci doar

victime. Chiar și cu un stil simplu, narativ, al-Aswani a reușit să construiască, spun eu, un

roman cuprinzător, dificil, dinamic și, fără îndoială, curajos.