Otto von Bismarck

Otto von Bismarck, cu numele său adevarat Otto Eduard Leopold von Bismarck, Artizanul unificarii Germaniei in secolul al XIX-lea, una dintre cele mai puternice personalitati ale epocii moderne, s-a nascut langa Berlin, la Schonhausen, in Prusia,( unul dintre cele 39 de state germane rezultate in urma epocii napoleoniene)

Tatăl său pe nume Karl Wilhelm Ferdinand era căpitan de cavalerie în retragere iar mama sa Wilhelmine Luise făcea parte dintr-o familie de burghezi înstăriţi, Otto era cel de-al doilea fiu al lor, avand un frate mai mare pe nume Bernhard şi o soră mai mică pe nume Malwine.

Nasterea sa coincide cu finalul epocii napoleoniene si cu inceputurile celei illustrate pentru aproximativ trei decenii ale lui Metternich. Caderea acestuia din urma sa produs concomitant cu inceputurile ascensiunii lui otto von Bismarck.

Primii ani ai copilariei nu ii pertrece in localitatea natala ci incepand cu primavera anului 1816 familia sa se muta in Pomerania la o noua mosie. Aici isi petrece prima parte a copilariei,antrenat de copii taranilor saraci, in spatii largi paduri care ii vor ramane intiparite in minte.

Intre 1822 si 1827 de la vrsta de 6 ani pana la 12 urmeaza cursurile Institutului Plamann din Berlin, la idea mamei sale(provenea din fam de burghezi intelectuali) Copilul Otto fiind obligat astfel sa faca fata ironiei si dusmaniei colegilor sai datorate originii sale nobile si numelui sau cu particula von

Între anii 1822-1827 Otto von Bismarck urmează cursurile Institutului Plamann din Berlin.În toamna anului 1827,Otto intră la gimnaziul Friedrich-Wilhelm iar în anul 1830 se va transfera la Graues Kloster Gymnasium.

Se înscrie la 10 mai 1832 la Universitatea din Göttingen,pentru a urma studii juridice şi politice ,această insituţie academică fiind una dintre cele mai bune cotate din Germania,unde a fost coleg de universitate cu Windhorst,viitorul sau rival politic,Iar in 1833 parăseşte Göttingen-ul şi se indreaptă spre Berlin unde reia cursurile Universităţii din Berlin 1833-1835,

Cariera politica si-a inceput-o in 1846, ca deputat in Landtag. Inca de pe acum putea fi caracterizat ‘’ca un șovin de un egoism transcendent. Totul pentru Prusia. Cand e vorba

despre interesele patriei sale n-are prejudecati. Absolutist, conservator in interior, el aproba liberalismul in afara daca acesta poate contribui la dezvoltarea puterii prusace. In aceasta permanenta cautare de avantaje pentru patria sa el desfasura o activitate neobosita. Nu se misca nici un pion pe intinsa tabla de sah a Europei ca el sa nu stie.Informatiile ii veneau pe toate caile,din toate izvoarele chiar si cele mai infime. Exploateaza slabiciunile si defectele adversarilor...le surprinde parerile din jocul fetelor, din atitudine din gesturi. .Totdeauna calm, totdeauna impasibil’’

Bismarck vorbea current 4 limbi, era un orator original, de multe ori violent in limbaj, de o violent voita, cautata ca sa-l infrunte, sa-l amuteasca si sa-l doboare pe adversar.

A stiut cum sa-si atraga partidele politice mimand simpatie si aderenta fata de ele de cate ori avea nevoie..conservator cu conservatorii, iar cu liberalii-liberal.

A dispus de un arsenal inepuizabil de abilitati si de viclenii diplomatice.A dat solutii practice celor mai incurcate combinatii politice sii chiar militare.

In atingerea scopurilor Bismarck s-a folosit de doua mijloace :Razboiul si diplomatia. Si-a slujit cu abilitate tara si prin ea clasa din care facea parte, dinastia si intreaga reactiune a epocii. A fost unul dintre cei mai inversunati dusmani ai libertatii si ai democratiei, unul dintre cei mai solizi stalpi ai reactiunii europene din a doua jumatate a sec 19.

Modul lui de a actiona pot fi decelate din urmatoarele trasaturi: manevrele erau pregatite cu mult timp inainte, schimbarile de directie a brutalitatii nu –l deranjau daca circumstantele erau favorabile. Aceasta nu avea loc fara un amestec de perfidie capabila de lovituri insidioase, cu dubla semnificatie, totul acompaniat de un instinct distructiv fara scrupule , pe scurt toate umbrele unuei nature combative.

O trasatura marcanta si permanenta a inteligentei sale politice o reprezinta faptul ca avea tot timpul prezenta in minte o a doua linie de conduita , o solutie de rezerva,pentru cazul in care cea adoptata s-ar lovi de obstacole.

Isi pune candidatura pentru Adunarea constituanta din 1848 si Landtagul Prusiei din 1850 nu pentru a sustine parlamentarismul si liberalismul,ci ca sa le combata cu vehementa.Socotea ca in Prusia Landtagul e zero iar monarhul e totul.S-a facut cunoscut prin cuvantarile rostite intr-un limbaj dur ,nestapanit,sarcastic la adresa liberalismului a regimului parlamentar si a “rusinoasei democratii”

In primavara anului 1850,frederic al IV-lea a convocat parlamentul unional de la Erfurt,un parlament al printilor care a hotarat uniunea restransa in jurul Prusiei:Germania Mica.Insa Austria s-a impotrivit categoric urmand mobilizari ordonate de la Berlin si de la

Viena.Dupa un ultimatum austriac,a venit intrevederea de la Olmutz intre cancelarul vienez si ministrul Prusiei.Se parea atunci ca prusia renuntase la misiunea sa istorica si a abandonat ideea unitatii centrale a Germaniei.Bismark a apreciat opera parlamentului de la Erfurt drept “o gluma proasta”si “o jena diplomatica”.

In1851 Bismarck a intrat in diplomatie: regale Frederic Wilhelm al IV-lea l-a trimis secretar pe langa von Rochow, ministrul plenipotentiar al Prusiei in dieta din Frankfurt. In scurt timp a avansat ca ministru pana in 1859….. La prima intrevedere, reprezentantul Austriei vrand sa-l umileasca, l-a primit foarte putin protocolar: dezbracat in camasa si fumand. Insa replica lui Bismarck o fost prompta: si-a scos redingota( Haină bărbătească de ceremonie ) si si-a aprins tigara, pentru a-I demonstra austriacului ca nu-I este nici subaltern, nici nu reprezenta o tara inferioara Austriei.

A aparat cu fermitate pozitia si prestigiul Prusiei si astfel s-a impus repede in randul diplomatilor de la Frankfurt. El nota intr-o scrisoare catre Schleinitz 1859:’’in gandirea mea, uniunea Prusiei cu Confederatia germane este o infirmitate pe care va trebui sa o vindecam, mai devreme, ori mai tarziu par le fer et le feu’’

La Frankfurt,Bismark a cautat sa contracareze influenta si autoritateaAustriei in cadrul Confederatiei Germane.A initiat o serie de articole batjocoritoare la adresa guvernului de la Viena.si in acelasi timp a aparat cu femeritate pozitia si prestigiul Prusiei.Astfel el s-a impus repede in randul diplomatilor de la Frankfurt. De la Frankfurt Bismark a putut urmari politica ezterna si diplomatia multor guverne dar mai ales al Rusiei.

-LA VIENA-

In iunie 1852,cu o scrisoare de recomandare catre Frank Joseph,regele Prusiei l-a trimis pe Bismark la Viena,la “scoala de inalte studii diplomatice”.La aceasta scoala de inalte studii el nu avea de invatat decat ura impotriva Austriei,chiar daca aceasta nu mai avea nevoie s-o invete.A inteles ca Austria esta mult mai slaba decat pare ,iar in mintea lui s-a clarificat necesitatea lui de a o elimina din Confederatie si de a-I ocupa locul.De aceea el urmarea sa o antreneze in conflictul din Balcani.El vedea in tarul Nicolae un sprijin solid si recomanda o apropiere de Rusia.In aceste imprejurari,Bismark se gandea numai la o solutie de a scoate Prusia dintr-o situatie inferioara,prin propuneri indraznete.Dar regele,Frederic a ezitat avand argumentul ca sunt prea riscante.Aceasta insemna o neutralitate activa iar Bismark demonstra ca Prusia nu are nici un motiv de a declara razboi.Dar,in ciuda avantajelor din Balcani,Austria nu renunta la rolul ei in Germania.

-LA PETERSBURG-

In 1859,Bismark e mutat ambasador la Petersburg,unde, facand o impresie buna inca de la inceput,a afost primit la curtea tarului si in inalta societate ruseasca.Aici l-a cunoscut indeaproape pe Gorceakov ca protector si adversar.

-IN FRANTA-

In aprilie 1862,rechemat de la Petersburg,este trimis in Franta ca ambasador.Atunci nu a inteles nimic din ideea imparatului de a transforma Republica Mexicana intr-un Imperiu latin vasal.Cele cinci luni petrecute in Paris l-au ajutat sa se initieze in atmosfera politica si sistemul diplomatiei franceze.A propus proiectul unei aliante franco-prusiace,insa a fost un proiect ramas fara urmari.

Activitatea depusa pana in 1862,a facut ca Bismark sa fie apreciat ca om politic de talent gata sa se angajeze pe orice cale si prin orice mijloc ca sa sporeasca puterea Prusiei si sa realizeze unificarea in jurul ei.

In septembrie 1862 a primit functia de presedinte al ministerului.Era incredintat ca intarirea armatei constituia o chestiune vitala pentru Prusia, pentru „marea problema”unificarea Germaniei.

Politica, metodele si diplomatia lui Bismarck triumfau in ianuarie 1871, in Galeria oglinzilor din Versailles.Incoronarea lui Wilhelm I imparat al Germaniei unificate, era la drept vorbind, incoronarea politicii bismarckiene de unificare a Germaniei in jurul si in folosul Prusiei (1862-1870). Apoi vreme de 20 de ani (1870-1890), Bismarck a dominat Germania si prin ea, Europa.

A fost numit cancelarul de fier Pe buna dreptate a fost numit astfel deoarece el a fost singurul care a pastrat dorinta vie de unificare a Germaniei.A angajat Prusia in multe razboaie de pe urma carora a reusit sa profite cat de mult.Cu Danemarca,cu Franta,relatii de tensiune si cu Rusia si in primul rand cu Austria,inscris in multe aliante,stia cand sa inceapa si cand sa se opreasca…a demonstrat puterea si increderea in dorinta si in reusita.

1871

Rãzboiul Franco-Prusac. Germania unitã, devine o dominantã putere europeanã. Franta umilitã pierde Alsacia si Lorena. Cancelarul german, printul Otto von Bismarck, îsi dã seama ca e nevoie ca într-o Europã de cinci puteri: Germania, Britania, Austro-Ungaria si Rusia Germania trebuie sã stea într-o alianta de trei puteri, iar izolarea diplomaticã a Frantei va fi o necesitate pentru a-si asigura pacea. Deci diplomatia externã a lui Bismarck se orienta spre aceste directii. Referitor la Anglia, observã intentia acesteia de a sta libera fata de aliantele europene. Bismarck observa posibilitatea unei aliante cu Austro-Ungaria si Rusia. Asa o

alianta o ferea de atac dinspre est, o punea intr-un grup de trei puteri, si lasa Franta intr-o izolare diplomatica.

1873

Prima miscare in atemptul de asi implini politica de aliante, Bismarck invita si negociaza idea unei Ligi, numita “Liga celor trei imparati”, si la care in 1873, se si grupara Germania, Austro-Ungaria si Rusia. (William I, Franz Ioseph, si tarul Alexandru al II-lea). Agrementul lor era de a se consulta impreuna in orice problema internationala importanta, si de a sta in neutralitate in cazul ca una va fi atacata de a patra natiune.(Franta) Dar problema majora pentru Bismarck in aceste aranggeamente era sa nu cada Germania intre rivalitatea ce exista intre Rusia si Austro-Ungaria, asupra influientei acestora in Balcani. De asta s-a sesizat expertul prusac cu ocazia razboiului din 1877, dintre Rusia si Turcia. Mai exact, dupa ce Serbia se revolta impotriva stapanirii turcesti, Rusia le sare in ajutor, iar Turcia fiind invinsa, da Rusilor acces in Balcani. Austro-Ungaria protesteaza vehement, impreuna cu Britania. Austro-Ungaria se anunta gata de razboi, pentru a limita influienta rusa in regiune, influienta pe care o pretindea in schimb Viena si Londra, ca fiind si de o mare importanta strategicaFiind tot Bismarck strategul care in razboaiele din 1864 cu Danemarca pentru tinuturile Schleswig si Holstein, si respectiv 1866 cu Austria, pe care o elimina din Confederatia Germana, el ramanea prusacul devotat Prusiei sale, si avea in minte nu numai revolutiile de la 1848, ori razboiul Crimeii din 1854/56, cand Anglia si Franta pornira razboi impotriva Rusiei, atunci intra si Italia alaturi de cele doua, castigand ocazia unificarii Italiei, sub Cavour, dar in 1866, Bismarck capata capacitatea strategului deplin. Observa cum imperiul Austrian(habsburg) se clatina cu cele aproape 11 nationalitati subjugate, si care il rodeau intruna, inca de la succesele diplomatiei anilor 1848. Ungaria simti momentul si slabiciunea Vienei, astfel prin ‘ausgleich-ul” din 1867, deveni parte duala monarhiei austriene, stand pe picior de egalitate cu fostul stapan, sub denumirea de imperiul Austro-Ungar. Ungaria nu a adaogat imperiului decat teritoriul sau, minoritatile subjugate fiind deja acolo, astfel ca dupa incheerea Marelui Razboi 1914/1918, si desfiintarea dualei monarhii, fiecare si-a recapatat prin Tratatul de la Versailles, teritoriul avut. Nu si cel al confratilor inrobiti la acea vreme. Oricum, Bismarck si Kaiserul sau, se vazura acum, dupa razboiul din 1877, prinsi intre ambitiile de influenta in Balcani a celor doi aliati, Austro-Ungaria si Rusia.

1878

Bismarck gasi de bine, probabil si dintr-un preventiv orgoliu, a media disputa dintre ei, stabilind acea Conferinta din 1878, cunoscuta sub denumirea de “Congresul de la Berlin”. Aici, diplomatia lui Bismarck se dovedi din nou eficienta, dar cu urmari negative. Adica, Rusia a fost presata sa predea multe din teritoriile castigate de la Turci. La acest Congres se

mai stabilesc doua aspecte teritoriale, de o significanta importanta, ce se vor lega de lantul evenimentelor ce vor preceda cauzele Primului Razboi Mondial. Serbia a fost constituita ca stat independent, iar Bosnia si Hertegovina, au fost date in administrarea Austro-Ungariei. Imediatul impact al acestor rezolutii a fost, ca, Rusia deveni suspicioasa fata de diplomatia germana, si parasi conferinta indignata, hostila chiar. Fenomenul se va manifesta cu fiece ocazie.

1879

Fata de aceasta situatie, Bismarck strange legaturilr cu Austro-Ungaria prin un tratat secret, care de fapt stabilea acea cunoscuta alianta sub denumirea de “Dubla alianta”. Partile se angajau sa se ajute una pe alta, daca vor fi atacate de Rusia, si sa ramana in neutralitate daca vor fi atacate de alta putere(Franta). Aceasta alianta de aparare dintre Germania si Austro-Ungaria, va merge ca o piatra unghiulara in diplomatia germana, pana la declansarea Marelui Razboi.

1881

A doua semnare a “Ligii celor trei Imparati” Rusia nu sta prea mult distantata de Germania, fiindca aliatul ei posibil nu mai ramasese decat Franta. Pentru o Rusie tarista autocratica, alianta cu Franta republicana, era inafara oricarei asteptari la acea vreme. Astfel Rusia era ingrijorata de faptul ca intarirea legaturii Germano-Austro-Ungare, poate fi impotriva intereselor ei in Balcani. Asadar, in 1881, Rusia cere reinoirea aliantei, “Liga celor trei Imparati”, la care Bismarck si Austro- Ungaria raspund si accepta. Aceasta insemna de fapt restabilirea aliantei. Fiecare dintre parteneri se angajau la neutralitate, daca una din ele vor pleca la razboi cu a patra putere europeana. Vedem deci, cum Bismarck prin diplomatia sa externa, tinea un ochiu direct asupra Frantei.

1882

Tripla Alianta. In 1882 “Dubla Alianta” dintre Germania si Austro- Ungaria se extinde in Tripla Alianta”, prin includerea Italiei. Aceasta miscare o face Italia, fiindca intrase in conflict cu Franta pe motive coloniale asupra Tunisiei din Africa de Nord. De mentionat ca la acea vreme, Italia nu era considerata ca o putere europeana. Dar, prin punctele de tratat al aliantei, Germania si Austro-Ungaria se angajau sa intervina in ajutorul Italiei, daca aceasta va fi atacata de Franta. La fel Italia, accepta sa intre in razboi daca Franta va ataca Germania, si sa lupte cu Germania si Austro-Ungaria, daca vor fi atacate de doua ori mai multe puteri.

1883

Romania se alatura Triplei Aliante, contand pe promisiunile de asigurare teritoriala. Astfel Otto von Bismarck, isi vede diplomatia sa implinita, stand intr-o majoritate europeana, iar izolarea diplomatica a Frantei e deplina.

1887

Tripla Alianta” dintre Germania, Austro-Ungaria si Italia este reinoita. Se observa insa o tensiune intre Rusia si Austro-Ungaria, pentru intaietatea de influenta asupra Bulgariei, fapt ce se si concretizeaza in refuzul Rusiei de a mai reinoi “Liga celor trei Imparati” Raspunsul lui Bismarck fu precaut, interesul lui era sa tina Rusia aliata Germaniei, astfel negociaza un asa zis: “Tratat de Reasigurare”, semnat intre Germania si Rusia , in iunie 1887. Acest tratat asigura partile semnatare, neutralitate in cazul ca una dintre ele ar fi sa fie atacata de o alta putere europeana. Acest complicat sistem de aliante secrete, altele suprapuse, avea sa fie sortit esecului, curand. In tot acest timp insa, Britania ramase inafara acestor aliante europene.

1890

In acest an, Otto von Bismarck, se retrage din diplomatia germana, ca urmare a neintelegerilor dintre acesta si William al II-lea (Kaiserul Wilhem al II-lea), care urcase acum pe tronul Germaniei. Acesta fiind tanar, voind sa-si porneasca diplomatia sa proprie, il aduse in cancelaria germana pe, General Count Leo von Caprivi. Neavandul la carma diplomatiei germane pe Bismarck, aceasta incepe sa se destrame. Prima schimbare consta in faptul ca acum Germania fu aceea care refuza Rusiei reinoirea Tratatului de Reasigurare, realizat de Bismarck. Aceasta idee a “kaiserului” a pornit din faptul ca Rusia si Britania fiind ostile, se intrevedea ca o indepartare a Rusiei, ar putea apropia Anglia de Germania.

A murit la 31 iulie 1898,dupa ce a tinut atarnata deasupra conducerii statului german o viata cu atata devotament.

”Otto este intrutotul omul vremii sale , exponentul cel mai de marca al clasei sale sociale si, la urma urmei,exponentul unui popor despre care nimeni nu ar putea afirma vreodata ca este lipsit de orgoliu, de mandrie, si de vointa de putere.’’ Artizanul Germaniei modern-Lucian Giura, Maura Giura.

’’Diplomati ilustrii’’, ’’ Artizanul Germaniei modern’’-Lucian Giura, Maura Giura.

Ioan Miclãu:DIPLOMATIA EUROPEANÃ SI ORIGINILEPRIMULUI RAZBOI MONDIAL 1870-1907,