BISERICA SI SFANTA SCRIPTURA

8/7/2019 BISERICA SI SFANTA SCRIPTURA

http://slidepdf.com/reader/full/biserica-si-sfanta-scriptura 1/36

† BISERICA SI SFANTASCRIPTURA †

Sfanta Scriptura este, in teologia ortodoxa,primul izvor al descoperirii dumnezeiesti, alaratarii lui Dumnezeu "cu toata puterea Sa de

ajutor si de dragoste". Ea a ramas o marturiepermanenta despre indemnul la continuaapropiere intre semeni, dat de Mantuitorulucenicilor Sai. Venirea Lui in lume inseamnaposibilitatea progresului moral, prin renuntareala patimile egoiste, fiindca prin El am fost pusiin legatura cu viata lui tainica de jertfa. ViataLui este tainica atat sub aspectul bogatiei ei, ceprovine din indumnezeirea naturii umaneasumate de ea, cat si sub cel al aduceriidragostei jertfelnice intre oameni.SfinteleEvanghelii proclama si accentueaza caracterultainic al vietii de jertfa a Mantuitorului, ca izvoral vietii noastre de jertfa. Crestinii au totitezaurul comun al cuvantului lui Dumnezeu,

pastrat in Scriptura. Din el ne trageminvataturile mantuitoare si la El apelam pentruorientarea pe o cale crestina in lume. Iar prinBiserica, patrundem in intelesurile mereu noi siesentiale ale rostirilor scripturistice, tocmai

1



pentru ca Biserica traieste viata intemeietoruluiSau, talmacita in Sfanta Scriptura. Biserica este"invatatoare si folositoare" pentru ca ne leaga

de viata lui Hristos cel infatisat prin cuvantulScripturii. Mantuitorul insusi a intemeiatBiserica pentru ca membrii ei sa ajungaurmatori ai Cuvantului, madulare ale trupuluiSau tainic. Aici sta intelesul cuvintelor "nu vatrece neamul acesta pana ce nu veti vedeaImparatia lui Dumnezeu venind intru slava".

I. Sfanta Scriptura da marturiedespre Biserica existenta inainte

de eaInceputul Bisericii este legat de momenteleiconomiei divine si de promisiunile careinsoteau orice act al descoperirii dumnezeiesti.Dupa inaltarea Domnului, apostolii asteptauincrezatori implinirea fagaduintei luiDumnezeu, transmisa lumii prin Iisus Hristos(Fapte I, 4). Fagaduinta a fost ca, prin Duhul, eiil vor avea pe Hristos viu pana la sfarsitulveacurilor. Ea a avut efectul nu numai de aproduce, in martorii vietii pamintesti si aiinvierii Mintuitorului, o stare de asteptare a

vietii vesnice, pe care o vor introduce si inBiserica, si o asteptare a intelegerii "tainei celeidin veac"; "Dupa evenimentul invierii, inaltarii,pogoririi Sfintului Duh si dupa efectul urias alpredicii despre Iisus si al lucrarii Sfintului Duh,

2



aratat in intemeierea comunitatilor, Apostoliiau vazut momentele vietii Lui intr-o altalumina." (Cf. Ioan XII, 16)Pogorirea Sfintului

Duh in chipul limbilor de foc (Fapte II, 3) a fostsi inceputul Bisericii ca unitate a celor cecredeau si propovaduiau, luminati deindrazneala cunoasterii adevarului. Cuvintele"indrazniti, Eu am biruit lumea". (Ioan XVI, 33)arata efectele rascumparatoare ale operei luiHristos, dar si misiunea pentru care suntchemati Apostolii sa-si depuna tot zelul lor.Acest zel este incalzit de darul Sfantului Duh.Biserica se intemeiaza si se extinde princoborarea Sfantului Duh. Ea se naste camarturisitoare a faptelor, a vietii, invierii siinaltarii Mantuitorului si ca participanta la ele.Marturisind sacramental si doctrinal pe Capulei, Biserica este incheierea Revelatiei neo-

testamentare si devine posesoare adescoperirii dumnezeiesti. Acesta este efectulesential al coborarii Sfantului Duh. Acumapostolii inteleg pe deplin predica lui Iisus sisensurile adanci ale iconomiei. Prin Biserica,Hristos ridica lumea decazuta prin vina luiAdam. Intemeierea Bisericii inseamna

valorificarea revelatiei dumnezeiesti ca fortade inaltare a credinciosilor spre Dumnezeu.Biserica insasi urmareste ridicarea membrilorei pe culmile indumnezeirii, caci ea devinepropovaduitoare a descoperirii divine. Cei ce

3



primesc pe Hristos devin prin Biserica "luminalumii, sarea pamantului" (Matei V, 13-14).Patrunsi de Sfantul Duh, Apostolii fac sa

creasca zilnic Biserica prin predicarea lui Iisuscel inviat. Constituirea Bisericii ca scop alrevelatiei dumnezeiesti aduce o luminadeosebita si asupra revelatiei care pune inevidenta puterea ei de reliefare a dispozitieicredinciosului de maxima apropiere deDumnezeu. Samanta aruncata de Apostoli adat nastere Bisericii pentru ca a gasit pamantroditor. Acest pamant a fost fertilizat deasteptarea intretinuta atat de fagaduintadesavarsirii viitoare, dar si de continutulcuprins in revelatie. O imagine mai completa afagaduintei, o dobandeste revelatia luiDumnezeu, prin constituirea poporului israel inBiserica a vechiului Testament. Aceasta

Biserica a fost pregatitoare a Bisericii NouluiTestament prin caracterul ei mesianic. Eareprezinta o etapa a realizarii descopeririidumnezeiesti, caci nu se bucura de caracterulteandric al Bisericii. Caci "legea prin Moise s-adat, dar harul si adevarul au venit prin IisusHristos" (Ioan I, 17). De aceea, din Vechiul

Testament, lipseste ideea de biserica inintelesul crestin, de organ al harului. Dar ideeade neam ales anticipeaza Biserica in care seimplineste revelatia lui Dumnezeu. Momentelerealizarii revelatiei divine din Vechiul

4



Testament au premers fixarii lor in scris, fiindcaDumnezeu a facut prin ele repetate alegeridintre oameni pe care ii trimitea in numele lui

pentru a pregati in acest chip masa din care sase aleaga primitorii revelatiilor ulterioare .Esteexplicabil de ce Revelatia vechitestamentaraeste astfel strans unita cu istoria unui popor acarui istorie prefigura implinirile viitoare dinBiserica. Noul Testament reia ideea de neam (IPetru II, 9), considerand Biserica mijloculmantuirii si evidentiind universalitatea ei.Biserica crestina continua Biserica VechiuluiTestament fiindca asteptarea din VechiulTestament ramane si in Biserica crestina. Ceeace face deosebirea intre poporul israel siBiserica este caracterul sacramental-tainic alBisericii, dar mai ales functia marturisitoare aei, in fata tuturor. S-ar parea ca predica

profetilor largeste comunitatea poporului ales.Cateva consideratii asupra misiunilor profeticeaduc lumina in aceasta privinta. Profetia este oharisma a Duhului, acordata unor persoane lamomente cruciale din istoria poporului evreu,fara a adauga prin aceasta elemente esential-noi in Revelatia si alegerea lui Dumnezeu.

Profetii tin sa precizeze aceasta cand spun caDumnezeu a vazut necazurile sau faradelegilelor (Exod III,7; Estera VIII, 6; Isaia LVII, 18;Avacum I, 13) si nu-i paraseste , trimitandu-i peprofeti, pentru a-i redresa . Profetii predica, in

5



primul rand, impotriva abaterilor fiilor lui Israelde la calea Domnului. Ei prevad si pedepselepentru neascultare, dar totodata, arata ca

Dumnezeu este credincios fagaduintelor Salemesianice. Dar ei nu extind propovaduirea laalte popoare. Predica lor nu largestecomunitatea lui Israel si n-o ridica din starea deasteptare, ci doar o readuce la conformarea cuprescriptiile anterioare ale Legii. Tendintele deraspandire a religiei mozaice nu se vor ividecat in epoca sincretismului religios. ReligiaVechiului Testament este marcata mai mult deelementul etnico-teocratic. Ea nu predica legeasi proorocii la "popoarele ce erau intruintuneric" (Isaia IX, 2). De abia la plinireavremii" (Galateni IV, 4) s-a vazut ca Dumnezeu"putea sa ridice fii ai lui Avraam si din pietre"(Matei III, 9), adica din neamurile care nu

vedeau si nu marturiseau fagaduinta. De aicise explica neintelegerea iudeilor pentruextinderea universala a revelatieineotestamentare in Biserica asa cum cere IisusHristos , pentru largirea perspectivei Imparatieicerurilor, in vadit contrast cu intelegerea rigidaa Imparatiei. Intemeierea bisericii inseamna

intruchiparea ideii de Imparatie a luiDumnezeu. Incepe aratarea slavei divine, prinlucrarea deosebita a Duhului si prin unirea cuEl, a celor ce dobandesc indrazneala dinpriceperea rostului si naturii operei

6



Mantuitorului.Vazand pe Invatatorul prins,panica si frica ii cuprind pe Apostoli, fiindca nus-au legat de El prin intelegerea deplina a

iconomiei divine. Poate cuvantul ApostoluluiPetru, "nu-L cunosc pe omul acesta" (MateiXXVI, 12) reprezinta mai mult decat o timorarein fata precipitarii evenimentelor care duc larastignirea Domnului.Invierea si Inaltarea, insa,au avut darul de a edifica pe apostoli: prinviata Lui, s-a pus inceputul mantuirii. De aceeaprimul efect al pogorarii Sfantului Duh a fost ca"parti si mezi si cei ce locuiau inMesopotamia ...si romani in treacat, iudei siprozeliti, cretani si arabi" (Fapte II, 9-11) auinteles si au primit cuvantul propovaduiriiapostolice. Prin Duhul Sfant Apostolii lucreazaspre inmultirea credintei in invierea neamuluiomenesc. Prima etapa a insusirii credintei este

auzirea ( Rom. X, 17), caci prin auzire sufletuldevine receptiv la cuprinsul Evangheliei.Biserica inseamna insusirea comuna acredintei, patrunderea tainica a revelatiei insuflete. Ea este martora permanenta (si prinaceasta mereu apostolica) a opereiMantuitorului. Ea este incredintata de

valorificarea Revelatiei cuprinsa in SfantaScriptura. "Inmultindu-se cu ajutorul DuhuluiSfant" (Fapte IX, 31), Biserica se afirma caunitate in duh, viata si credinta, fiindcapretutindeni ea trebuie sa pastreze in sine pe

7



acelasi Hristos si sa traiasca din aceeasirevarsare de har din El.Dupa inaltareaDomnului, se punea problema predicarii

cuvantului la cei ce nu l-au auzit, precum si amentinerii viitoarelor comunitati in unitatea dedoctrina si de viata. Predicarea cuvantului demisionari singuratici impunea un plus deautoritate a predicatorului, printr-o precizarescrisa si rezumativa a Revelatiei.Asa s-aunascut Sfintele Evanghelii. Cat privesteepistolele, este evidenta destinatia lorbisericeasca. Problemele rezolvate in ele suntridicate de o intensa viata bisericeasca.Elementele urmatoare ne indreptatesc saacceptam ca epistolele apostolilor accentueazaideea de Biserica ca realitate spre care seorienteaza toata activitateaApostolilor.Apostolii au cautat ca noua

comunitate sa nu se resimta de starile vremii.

Incepand cu Faptele Apostolilor, NoulTestament ne vorbeste despre bisericiconstituite, evidentiind si duhul de rugaciunefratesc ce le strabatea. Scriptura NouluiTestament s-a dat dupa constituireacomunitatilor si pentru comunitati. Cand s-a

constituit prima comunitate bisericeasca (laCincizecime), nu aparuse inca vreo carte nou-testamentara.In scrierile lor, Apostolii tin launitatea Bisericii (Rom. X, 12; I Cor. I, 10-17;Filip. III, 2-3; Colos. II, 1-8; II Tes. II, 1-12; I Tim.

8



I, 3-7; IV, 1-3; II Tim. I, 13-15; II, 16-18; Tit. III,9-11; II Petru ii, 1-3; I Ioan II, 18-24; II Ioan I, 9-10), amenintata de schisme si erezii.

Constituindu-se prin predica orala ,comunitatile isi insusesc pe aceasta calecredinta in Hristos si impartasirea de El. Sevadeste astfel caracterul ocazional si partial alscrierilor nou-testamentare . Partile doctrinaleale epistolelor reiau unele probleme implicatein credinta Bisericii, dar insuficient delamurite.In sfarsit, chiar ideea de Bisericacomporta in epistole precizari. Biserica era unfapt, o comunitate de credinciosi , staruind inrugaciuni, in frangerea painii, in impartasireacu Trupul si Sangele Domnului, in fapte decaritate. Fara indoiala, credinciosii aveauimaginea bisericii detinatoare a haruluiimpartasit lor prin Euharistie si credeau ca

formeaza toti un trup in Hristos. CuvinteleSfantului Apostol Pavel, "au nu stiti ca trupurilevoastre sunt madularele lui Hristos?" (I Cor. VI,15; Efes. V, 23) confirma aceasta convingere aBisericii primare.Sfanta Scriptura lamurestetaina Bisericii in epistola Sf. Pavel catreEfeseni, cap. IV. Numind-o trupul lui Hristos ,

Apostolul o arata drept sursa teandrica abinefacerilor lui Hristos (IV, 10-11). Ea estetrupul, iar noi madularele lui Hristos, care traimviata Lui intr-un mod specific (IV, 16).ScriereaNoului Testament trebuie conceputa ca un

9



proces determinat de necesitatea marturisiriide credinta a Bisericii si de mentinerea unitatiidiferitelor comunitati crestine, cu Biserica de la

Cincizecime. Apelurile Apostolilor la unitate,retinute in scrisul lor, reflecta constiintaadunarii tuturor in aceeasi viata a Bisericii, inaceeasi credinta si propovaduire, toatecomunitatile avand aceeasi credinta .Incainainte de aparitia primelor scrieri aleApostolilor, Biserica exista, intemeiata deApostoli, iar desele referiri ale Scripturii la uncult al Bisericii, la organizare, la invatatura simai ales la credinta ca Biserica este trupul luiHristos, ne intaresc convingerea ca ScripturaNoului Testament a aparut pentru Biserica.

II. Nevoia Bisericii de

ScripturaIncheindu-se procesul de fixare in scris aScripturii, aceasta devine un bun al Bisericii,menit sa intretina constiinta Revelatiei inBiserica. Prin nimic n-ar putea sa-si exerciteBiserica functiunile sale invatatoare, sfintitoaresi conducatoare, decat prin mentinerea

permanentei legaturi cu Hristos care singursfinteste, invata si conduce prin taineleBisericii. Revelatia va ramane in Biserica, cuatat mai mult cu cat Biserica este incheiereaRevelatiei. Crestinul traieste in Biserica gamaraporturilor posibile intre el si Dumnezeu, a

10



simtamintelor religioase produse de situatiile

principale ale vietii .A. Scriptura incultul si viata Bisericii. - Credinciosul

ramane in cadrul Bisericii, numai cand ea iipune la indemana un "mediu" de realizare,"accesibil naturii omenesti si, in acelasi timp,compatibil cu spiritualitatea divina" . Cultulbisericii este mediul cel mai potrivit, fiindca,prin el, Biserica lucreaza mantuireacredinciosilor, identificand lucrarea sa cu

expresia revelatiei divine din Sfanta Scriptura,continuand prin taine, faptele mantuitoare dinperioada vietii lui Hristos . Biserica traieste incultul sau Revelatia divina in doua moduri: prinintroducerea Scripturii in cult si prinsimbolismul liturgic. Primul mod accentueazadiferitele momente ale descoperirii

dumnezeiesti, al doilea exprima orientareaintregii Revelatii in timp. Astfel, tot ceea ceeste omenesc participa la divin, dar intr-ovarietate de manifestare si de noi determinariale momentelor scripturistice, intelese inlumina Duhului din Biserica. Valoareascripturistica a cultului se descopera pe

masura inaintarii omului credincios in Revelatiacare prezinta pe Dumnezeu transcendent-imanent, chiar in persoana Domnului IisusHristos. Sfanta Scriptura este cultica prinoriginea, destinatia si cuprinsul ei. Caracterul eicultic se reflecta in definirea cultului ca un

11



dialog intre credinciosi si Dumnezeu, in carepartea omeneasca si divina se sustin incomuniune. Rugaciunea credinciosului este

legata de har, deoarece harul insusi esteraspunsul divin la solicitarile credinciosilor.Rugaciunea apare ca principalul elementconstitutiv al cultului. Insa, intemeiatascripturistic, ea dobandeste o mai mareeficienta. Rugaciunea scripturistica estestaruitoare si verificata cu adevarulRevelatiei.Destinatia Sfintei Scripturi sprefolosul credinciosilor indreptateste folosirea eiin cult, in scop didactic-sacramental. CultulBisericii ne pune in legatura cu invatatura siviata Mantuitorului si formeaza un adevaratizvor al darurilor ce curg din memorabilelepilde scripturistice. Functia educativa siinvatatoare, Biserica o indeplineste intr-un mod

superior prin cultul sau. Cultul isi are o originein buna parte biblica, deoarece el urmarestereluarea momentelor Revelatiei si actualizarealor intr-o forma umana edificatoare. Momentelecultului corespund unor necesitati mai adanciale sufletului crestin. Aducerea la intelegereacredinciosilor a adevarurilor revelate nu

ramane prin aceasta o actiune de natura purintelectuala, ci cauta sa dezvaluiesemnificatiile lor afectiv-voluntare, dupacaracterul imboldului divin, cuprins inRevelatie. Astfel intruparea si toate

12



evenimentele vietii lui Hristos ar aparea farainteles, sau chiar in intrupare, jertfa Lui s-arexclude de la inceput. Dumnezeu a dat pe Fiul

Sau sa moara pentru pacatele oamenilor.Coplesiti de iubirea lui Hristos, noi Il urmam,retraind starea lui de suferinta, moarte siinviere. Aceasta inseamna sa conformam incult viata noastra dupa viata lui Iisus. Asaajungem sa exprimam constiinta crestina acomunitatii si a Bisericii , sa auzim cuvantulDomnului, sa retraim istoria Lui , sa ne aflamaproape total in tainele Revelatiei . De fapt, inBiserica Ortodoxa primul contact cu Biblia,credinciosul nu-l ia prin lectura ei, ci prindoxologia cultului, dupa cum observa un autorprotestant: "primul contact al unui credincios alBisericii Ortodoxe cu Biblia se face prinmijlocirea Liturghiei" . Credinciosul ortodox

traieste tainele iconomiei divine prinparticiparea activa la cultul divin in care secitesc pericope din Vechiul si Noul Testament.Prin folosirea Sfintei Scripturi in cult, i se daacesteia cinstea cuvenita, de prim izvor alcredintei si al cultului .Despartindu-se desinagoga, Biserica si-a format cultul propriu

fara sa renunte la principiul scripturistic alcultului. Instituirea cultului pe bazescripturistice a impus valorificarea frumoaselormodele de rugaciune din Sfanta Scriptura.Psalmii lui David, care formeaza partea

13



principala a rugaciunii scripturistice , introducspiritul Revelatiei dumnezeiesti in cultul publicsi privat, corespunzator cu diferitele momente

ale cultului divin . Prin ei, se exprima toatemomentele esentiale ale simtamantului religiossi cautarile omului pentru satisfacerea celormai adanci nazuinte ale spiritului sau . Cacisperanta cu care se leaga crestinul de toateactele lui Dumnezeu in raport cu semenii saise intregeste in psalmi prin viziunea despreDumnezeu ca Tata si Stapan. In psalmi, gasimatmosfera de rugaciune crestina, in care "grijacea lumeasca" este depasita de semnificatiileteandrice ale rugaciunii care uneste pe om cuHristos.Preluarea Vechiului Testament in cultulcrestin raspundea nevoii cultice a Bisericii, lainceputul ei de organizare. Lecturile si cantarilescripturistice reamintesc, reactualizeaza si

lamuresc momentele iconomiei dumnezeiesti.Unele din cartile Sfintei Scripturi se citesc incult permanent inca din perioada de inceput aBisericii, adaptate lucrarii liturgice pastorale.Sfanta Scriptura n-a fost niciodata un textoarecare, ci un cuvant citit (Colos.IV, 16) sipredicat in Biserica, deci interpretat . Integrata

in constitutia Bisericii , ea explica Biserica sifixeaza calea si scopul spre care vamerge.Simbolismul liturgic prezinta osemnificatie deosebita pentru Biserica, intrucatBiserica se considera pe sine trup tainic al lui

14



Hristos. Prin cultul sau, Biserica traieste "tainamantuirii noastre" de la creatie pana laintemeierea ei, ca organ teandric al mantuirii.

Cultul repeta, prin realismul sau simbolic,Revelatia lui Dumnezeu in Iisus Hristos.Liturghia Bisericii nu numai ca ne uneste cuHristos, si in El, ci aminteste neincetat siactualizeaza venirea si jertfa fiului luiDumnezeu . Dar, pe cand Revelatia in Hristoseste unica, actualizarea ei in cult are uncaracter ciclic. Aceasta din necesitatea catimpul liturgic al Bisericii sa se umple demultimea harurilor Revelatiei. Hristos dominaintreaga istorie spirituala a lumii tocmaidatorita semnificatiilor pe care revelatia leaduce si le descopera. "Sa se bucure faptura,cerurile sa se veseleasca", "marea a vazut si afugit, Iordanul s-a intors inapoi", "pamantul

pestera celui neapropiat aduce", "ziua invieriisa ne luminam popoare", se aude candamintirea faptelor mantuitoare se uneste cubucuria fireasca a celor ajunsi la intelegereatainelor credintei. Actualizand si sensibilizandactul suprem din sacerdotiul Mantuitorului ,liturghia prelungeste in invizibil intelesurile

simbolice ale lumii pe care Dumnezeu o umplede puteri innoitoare. Repetarea liturgica aRevelatiei are scopul de a ne uni total cuHristos si cu intregul lant al momentelor opereiFiului lui Dumnezeu si nu este deci o simpla

15



repetare ciclica exterioara. Noi suntem unitipermanent cu Hristos, in toate starile vietii Luipamantesti si traim continuu in ambianta

eshatologica a lui Hristos cel inviat. Aceasta neda constiinta unei stari de inviere si inaltarepana la "statura plinatatii lui Hristos" (Efes.IV,13). Cu fiecare retraire a planului revelatiei,castigam in intelegerea scripturii si ne fixam pelinia induhovnicirii. In Biserica intelegemScriptura ca o dovada a interesului divin pentruom si a coborarii lui Dumnezeu la noi, prinintrupare. Folosita in cult, ea devine un factorde viata in Biserica si aseaza cultul pe bazateandrica a Bisericii. De asemenea sustinemisiunea propovaduitoare a Bisericii necesara

permanentei sale identitati.B. Scriptura,temei al invataturii ortodoxe. - In

definirea Bisericii ca trup tainic al Domnului,notiunea de adevar dobandeste semnificatiilerevelationale ale Noului Testament. Intr-adevar, propovaduirea lui Hristos secontureaza ca o invatatura spre viata lumii, devreme ce Domnul se numeste pe Sine "calea,adevarul si viata" (Ioan XIV, 6). Prin adevarul

vietii Lui, noi ajungem la intelegerea luiDumnezeu ca suprema persoana. Toate seumplu de lumina, privind la aratarea "taineicelei din veac", fiindca Dumnezeu neinvredniceste de viata vesnica, prin reala Sapasire intre oameni. Vointa lui Dumnezeu de a

16



mantui lumea si toate actele prin care seimplineste ea corespund unui plan divin deapropiere a creaturii, de redescoperire a

chipului si de realizare a asemanarii ei cuDumnezeu.Cunoasterea lui Dumnezeu e unuldin scopurile Scripturii, daca ne gandim camantuirea adusa de Dumnezeu esteparticiparea la El. Persoana Cuvantului neaduce dragostea lui Dumnezeu care-Lmarturiseste credinciosilor, care-L proslavesc.Predicarea revelatiei inseamna, in primul rand,invatarea credinciosilor despre viata pe carene-o da Dumnezeu iar fundamentarea eiontologic-divina se intregeste cu o viziunedespre Dumnezeu si lume. Prin oferirea unorcunostinte despre Dumnezeu, Revelatiadumnezeiasca se completeaza cu ratiunilevesnice ale lui Dumnezeu de a crea lumea si de

a o tine in planul sau, manifestandu-sistructura sa de relatie suprema. Prin iubirea Sacea mare, Dumnezeu intra in dialog inaltatorcu iubirea credinciosului. Dar aceasta in acordcu "caracterul sau personal-treimic" si prinpersoana Cuvantului purtatoare a ratiunilordivine din lumea creata. Cuvantul a descoperit

dispozitia lui Dumnezeu spre comuniunea cuomul credincios, "s-a facut trup si s-a salasluitintre noi" (Ioan I, 4). Cuvantul apropie catreomul credincios, in modul cel mai potrivit,structura de comuniune personala a lui

17



Dumnezeu prin calitatea de Fiu al luiDumnezeu. Sfanta Scriptura il marturiseste caFiu al lui Dumnezeu, legand sperantele

mantuitoare de indoita sa filiatie: divina siumana. Proorocul Isaia in capitolul IXprevesteste bucuria adusa de Parinteleveacurilor si de Domnul pacii prin intruparea Sapentru oameni, ca un cuvant al Domnului catreIsrael (IX, 7). Pacea Lui fara hotar (IX, 6)covarseste toate, fiindca este deplina stabilireintre credinciosi ai comuniunii lui Dumnezeu,prin care acestia se ridica la cunoasterea deDumnezeu. Dogmatizarea face din invataturileScripturii un factor de viata deplin inteles sidetermina o sinteza iconomica a multimiidatelor Revelatiei. Intregeste, totodata,viziunile scripturistice prin marturia Duhului deviata si Biserica. Intregirea diferitelor date ale

Revelatiei in procesul dogmatizarii exprimaiconomia divina in baza structurii si aatributelor eterne ale luiDumnezeu.Proclamand dogme, Biserica se vabaza pe Scriptura care contine esentialuldescoperirii dumnezeiesti. Unele dininvataturile de credinta sunt expuse cu toata

claritatea in insasi Sfanta Scriptura (ex.invatatura despre creatie). Dar dezvoltareaScripturii in formule clare dogmatice pentruconservarea adevarului o aseaza in dreptul deizvor sigur, permanent si inspirat al Revelatiei.

18



Adancimea marturiei sale ii confera plinatateaadevarului , conform naturii si vointei divine.Invatatura Bisericii se intemeiaza pe

Evanghelie, ca exprimare a marturisirii decredinta a Bisericii apostolice din nevoia caadevarul ei sa aiba autoritatea originii divine.Dogmatizarea si fixarea invataturii pe bazescripturistice introduc Scriptura si mai mult inviata Bisericii si asigura baza bisericeasca aexegezei biblice. Scriptura detine un primatasupra Traditiei, prin caracterul sau normativinitial: "Sfanta Scriptura a avut totdeauna unloc special in Biserica Ortodoxa si a constituittotdeauna temelia prima si principala acredintei" .

III. Scriptura are nevoie de

Biserica.A. In Biserica s-a alcatuit Scriptura. Indicatiile epistolelor apostolice

despre Biserici constituite, carora li se adresau,pun problema raportului de origine intreBiserica si Scriptura. Comunitatile crestine,

constituite la aparitia epistolelor se imbogatescdin lumina precizarii scrise a continutuluirevelat, de catre martorii si urmatoriiCuvantului. Scriptura s-a alcatuit in sanulBisericii si e marturie a Bisericii, dovada a

19



experientei si credintei ei . Scriptura s-aalcatuit dintr-o necesitate bisericeasca, dingrija Bisericii ca descoperirea dumnezeiasca sa

rodeasca in nasterea de noi comunitati inacelasi duh de viata si cu acelasi fond alRevelatiei. Asadar scrierile nou-testamentarepot fi considerate daruri ale unei comunitatibisericesti pentru alta comunitate, miscandu-sein aria de crestere a Bisericii. Constiinta originiiapostolice a comunitatilor evidenta in scrierilenou-testamentare, permite fixarea scrieriiNoului Testament in aria propovaduiriiapostolice ce a dat nastere Bisericii. Calitateaapostolica este considerata in multe cazurinorma autoritatii Bisericii. Apostolul Pavel tinemult la unitatea tuturor in Hristos.Apostolicitatea are menirea de a sustine fiintaunitara a Bisericii pe temelia unitatii apostolice.

Apostolii scriu ca intemeitori de comunitati, darmodul lor de atestare lasa sa se intrevadaspiritul sobornicesc, intarit de vestirea credinteiin toata lumea ( Rom. I, 8).Procesul de formarea Scripturii tine de natura divina si decaracterul apostolic al Bisericii si urmaresteintarirea acestui caracter prin mesajul

apostolilor in Biserica spre preintampinareadezordinelor si pacatelor ivite in lipsa lor . Felulde adresare duce la intelegerea hotarariiApostolilor de a lasa inscrise dovezileapostolice ale Bisericii. Apostolul lui Hristos

20



scrie Bisericii pentru a lamuri problemeleridicate de unele framantari ale ei. Cel "chematde Domnul, randuit pentru vestirea Evangheliei

lui Dumnezeu" (Rom. I, 1-2; Efes. I, 2; Colos. I,1), "prin voia lui Dumnezeu"(I Cor. I, 1; II Cor. I,1) "prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal"(Galat. I, 2), cel care "mustra, cearta,indeamna"(II Tim. II, 23) nu este mai multdecat un Apostol (folosirea nearticulata acuvantului Apostol are aceeasi insemnatate)care vesteste "ce era dintru inceput, ce amauzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privitsi mainile noastre au pipait" (I Ioan I, 1) inconcordanta deplina cu marturia comuna,prelungita in impartasirea tuturor de viata deveci cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos (I IoanI, 2-3). Punerea in scris a celor referitoare laIisus si marturiile Apostolilor se face in viata de

comuniune a Bisericii. Alcatuirea canonuluinou-testamentar se prezinta drept o dovadadespre natura comunitar-harica initiala aBisericii. E o grija a Bisericii "ca sa fie asigurategeneratiilor viitoare, nu numai formele scurteale marturisirii de credinta (memorabiledatorita expunerii lor scurte si rezumative si

datorita ravnei credinciosilor-n.n.), cat si celedezvoltate, care nu puteau fi tinute minte sipredate cu fidelitate oral, de la om la om si dela generatie la generatie . Aparuta la oarecaretimp dupa intemeierea Bisericii , Sfanta

21



Scriptura se determina prin invatatura, predicasi viata traite deplin in Biserica. CuprinsulScripturii creste din trasaturile doctrinale si de

viata definitivate ale Bisericii. Bazabisericeasca a scrierilor neo-testamentare sevadeste in caracterul lor ocazional si incomunicarile lor reciproce intre comunitati .Fixarea in scris a Noului Testament vizeazaefectele lucrarii Apostolilor, credinta in Hristossi in iconomia divina ca o orientare ziditoare pecalea imbogatirii spirituale a aptitudinilorreceptive si deci de valorificare a Revelatiei.Alcatuirea Sfintei Scripturi tine de naturateandrica a Bisericii, iar inspiratia autoruluitrebuie legata de procesul de desfasurare aBisericii. Sfantul Apostol Pavel staruie ca printoate "sa se zideasca si sa se intareascaBiserica" (I Cor. XIV, 5) pe aceeasi temelie pusa

de Hristos prin rastignire (I Cor. I, 23), Inviere siInaltare. Fagaduita sub numele de Imparatia luiDumnezeu, Biserica cuprinde in sine pe cei incare amintirea si trairea faptelor mantuitoareau creat fapturi noi (Galat. VI, 15).Argumentarea Apostolilor prin exemplificaridovedeste inca o data zelul lor pentru

edificarea Bisericii si incadreaza Scriptura inopera misionara a celor ce au inteles laCincizecime taina vietii divinului Intemeietor al

Bisericii.B. Biserica a dat marturiedespre Scriptura. - Alcatuirea Sfintei

22



Scripturi in Biserica, duce in mod firesc laintrebarea rolului si recunoasterii ei in Biserica.Apostolii au scris spre zidirea Bisericii dand o

orientare misionara scrierilor lor (Evangheliile)dar tinand seama si de cresterea fiinteiBisericii. Tainele, disciplina de cult ,organizarea Bisericii formeaza imaginea unitatiiteandrice a ei. In Scriptura Biserica recunoasteprincipiile identitatii sale si anume: unitatea,sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea, asacum va stabili mai tarziu sinodul al II-leaecumenic. Aceasta inseamna recunoastereaunui cadru teandric si identificarea principiilorBisericii in orice act al sau. Solutiilescripturistice la problemele Bisericii sunt doaraspecte si norme ale dezvoltarii Bisericii, dar inintregul lor reunesc principiile teandrice aleBisericii. Recunoasterea si marturia Bisericii

referitoare la Scriptura intra in constitutia ei.Prin Scriptura ajungem la Biserica si prinBiserica la Scriptura deoarece numai Biserica aidentificat Scriptura care s-a nascut dinunitatea credintei ei . Marturia Bisericii despreScriptura este diferita dupa aspecteleconformarii sale cu Scriptura. Marturia prima si

hotaratoare in viata Bisericii esterecunoasterea inspiratiei biblice si fixareacanonului neo-testamentar. De aici rezultapozitia de autoritate a Scripturii in Biserica.Biserica a recunoscut cartile neo-testamentare

23



si a fixat canonul scripturistic dupa criteriulinspiratiei. Esenta criteriului l-a constituitadecvatia cuprinsului scrierii cu continutul

unitar-comunitar al vietii si doctrineicomunitatilor crestine deplin coerente siconfirmate de Duhul lui Hristos pastrat de laApostoli. Criteriul inspiratiei conduce laapostolicitatea comuna Scripturii si Bisericii.Introducand mereu pe credinciosi in opera demantuire Sfanta Scriptura indeplineste rolul decalauza a credintei in care este asezata prinjudecata si interpretarea continutului ei decatre Biserica. De fapt, interpretarea sijudecarea continutului Scripturii de catreBiserica incepe chiar cu recunoastereainspiratiei prin care Biserica dobandesteprerogativa infailibilitatii si mentine autoritateaScripturii. Recunoasterea inspiratiei ca o

convingere intima a Bisericii despre adecvatiadintre cuprinsul Scripturii cu continutul vietii sidoctrinei ei, ne apropie de formula lui Vicentiude Lerin "quod semper quod ubique, quod abomnibus creditum est", completata cumotivarea normativa a canonicitatii NouluiTestament. In fond, in ideea de continuitate din

formula lui Vicentiu, gasim atitudinea Bisericiide a se referi in toate manifestarile ei la normace si-a recunoscut-o . Viata, cultul si invataturaBisericii sunt roadele cuvantului scripturisticaltoit pe asteptarile omenirii dupa mesajul

24



salvator, iar Traditia este miscarea Scripturii invarietatea de posibilitati formale ale impliniriinecesitatilor omenesti. Prin introducerea

Scripturii in cult, prin predica ei, prin fixareacaracterului normativ pentru credinta alcontinutului Scripturii, Biserica marturisesteponderea deosebita a cuvantului scris, destinatpastrarii permanente. Ea manifesta prinaceasta o grija deosebita pentru precizie siconsecventa. Prin aceasta cuvantul scris si-apastrat importanta revelationala si de inspiratiein toate confesiunile. Aceasta fiindca, pe langao preocupare intensa a autorului uman, de areda fidel descoperirea pastrata in Biserica,asupra lui se exercita si indemnul sisupravegherea Sfantului Duh. Indicatiileeclesiologice ale Scripturii deschidperspectivele unei continui dezvoltari

doctrinale si cultice in Biserica sub formaTraditiei. Traditia bisericeasca reprezinta, subforma unui raspuns uman dezvoltat marturiavesnicei posibilitati a spiritului scripturistic de amentine pe credincios deschis spredeschiderea divina. In cult, in doctrina, in viataBisericii, invatatura Scripturii introduce in

realismul eficient al evenimentelor revelatiei.C.Biserica invioreaza Scriptura.-

Ramas in Biserica drept norma de credinta side viata, cuvantul Scripturii castiga din viataBisericii. Biserica aduce Scriptura la cunostinta

25



credinciosilor, nedespartita de formele vii detransmitere a vietii divine si apropiata denevoile credinciosilor . Aducerea Scripturii la

intelegerea credinciosilor echivaleaza cu oreliefare a momentelor evanghelice ca fapteale adresarii divine catre om. Prin amintire,"toate cate ne-a facut noua Dumnezeu"apropie pe om de evenimentele biblice, cusperanta Invierii, il arata situat in bunavointadivina, si il indeamna la trairea faptelor lui Iisusdupa modelul Apostolilor . Amintirea actiunii luiDumnezeu pentru oameni se face in Biserica,tinandu-se seama de incheierea Revelatiei side faptul ca in Biserica revelatia capata olumina aparte prin care se valorificaposibilitatea de maxima apropiere deDumnezeu. Cuvantul Scripturii aduce rod sicreste in Biserica, iar constiinta Bisericii se

dezvolta ca reflex al experientei teandrice acomunitatii care adanceste tezaurul revelatiei ,dupa natura ei sacramentala .Sacramentalitatea conformeaza lucrareaBisericii la cuprinsul Revelatiei. Amintireafaptelor si vietii Mantuitorului se intregeste incult prin identificarea in alt plan a efectelor

vietii pamantesti a Intemeietorului Bisericii.Trairea intr-o constiinta colectiva a amintiriiPatimilor , dar nepatrunsa de harul SfantuluiDuh, nu adauga nimic la sensul rastignirii luiHristos. Abia prin evenimentul invierii si al

26



inaltarii, Apostolii au ajuns sa cunoasca efectulpatimilor ca har, ca un har pentru inviere,prezent in Biserica prin Sfantul Duh. Acest har

face posibila asemanarea noastra cu Hristos,dupa masura chenozei Lui si a inaltarii Trupuluitainic prin identificarea noastra ca madularetainice ale Trupului lui Hristos. Ridicarea laindumnezeire, posibila prin folosireamijloacelor oferite de intruparea Cuvantului, serealizeaza prin impartasirea de harurilemomentelor mantuitoare care ne transpun inaceleasi stari prin care a trecut firea umana alui Hristos, care s-a dovedit apta de patima siindumnezeire. Patima mantuitoare ridica pecredincios la starea de daruire jertfelnica prindesfiintarea inchiderii in sine. "Toata grija cealumeasca acum sa o lepadam" sunt cuvintecreatoare de o dispozitie capabila sa-si

insuseasca starea de jertfa a lui Hristos prinimpartasirea de jertfa euharistica. CultulBisericii nu reproduce Revelatia in mod simpluimitativ, ci o actualizeaza prin identificareaomului cu evenimentele Revelatiei. Scripturafolosita in cult devine un factor de viata cuHristos in Biserica, face permanent posibile si

vii momentele Revelatiei. Cuvantul eidobandeste autoritatea marturisirii de credintacomuna prin insusirea posibilitatilor lui deindumnezeire a comunitatii bisericesti. Bisericaface vie Scriptura si prin staruirea in

27



infaptuirea prescriptiilor morale ale NouluiTestament prin care e imitat Hristos. Virtutilecrestine si teologice ale credinciosului ridicat

pana la acceptarea lui Dumnezeu celAtotputernic in sine, au entuziasmat peApostoli, au intarit pe marturisitori si mentin pecrestini in comunitate de dragoste si rugaciune.Biserica e ea insasi comunitate de dragoste sisimtire a celor care se unesc cu Hristos princredinta si eforturile de depasire a egoismului.Tainele Bisericii conduc viata credinciosuluispre modelul lui Hristos. Ele ajuta efortul spreinduhovnicire intarind hotararea deimbunatatire morala in Biserica. Inscriereacredinciosului in descoperirea dumnezeiasca seface printr-o anumita redescoperire si realizareautentica a sa, mai precis a capacitatii sale deinaintare continua spre modelul sau divin.

Inaintarea se face in Biserica unde sufletul seinnoieste prin puterea daruita de Duhul Sfant.Trecand in Biserica prin toate etapele mantuirii,credinciosul se invredniceste de darul tuturormomentelor operei lui Hristos. Interesul luiDumnezeu fata de credincios il atrage peacesta , prin lucrarea puterii Lui revendicative.

Hristos insusi este revelatia ca permanentarelatie dinamica intre Dumnezeu si om ca izvorinfinit de har. Prin Biserica Hristos sesalasluieste in intreaga umanitate primitoare arealitatii Sale intrupate si inviate, iar dispozitiile

28



omenesti de comuniune se convertesc dupamodelul dragostei lui Hristos. Lucrarea luiHristos, actualizata in Biserica, apare ca un dar

ce intareste dorinta de a lucra pentru intalnireacu Dumnezeu, ce transpune pe cel credinciosin toate starile lui Hristos. Pe Hristos Il putemnumi "darul invierii noastre". Biserica avandforta ce duce spre Inviere, produce in fiecaremembru al sau starea de inviere dand oorientare ascendenta faptelor vietii proprii.Doua sunt metodele imbunatatirii moral-spirituale in Biserica. In primul rand, ridicareafirii omenesti a Mantuitorului pana la Inviere,ofera modelul cel mai potrivit pentru viatacrestinului, confruntata cu multe prilejuri deverificare a calitatii de crestin. Situarea pe opozitie egoista, atitudinea de conformare afaptelor cu propriul interes sau incadrarea in

circumstantele contextuale sunt eliminate de lainceput. In al doilea rand, motivarea supremasi unica a faptelor crestine, - iubirea - duce laefortul de intoarcere a tot lucrul spre bine, deconvertire a raului in fapte de apropiere siintelegere ("nu te lasa biruit de rau, ci biruiesteraul cu binele" Romani XII, 21) Biserica face

aceasta prin mentinerea Scripturii in amintire,prin oferirea spre meditatie a pildelorscripturistice. Pildele Scripturii strabatute decaldura puterii divine sunt tot atatea invitatii

29



de a intra in dragostea Tatalui prin faptevrednice de aceasta dragoste.

IV. Biserica, Scriptura si

Revelatia.A. Biserica si Scriptura caproduse si pastratoare aleRevelatiei.- Scopul principal al revelatiei

este mantuirea tuturor celor ce cred in Hristos.

El se implineste prin primirea de catrecredinciosi a cuvantului evanghelic incomunitatea celor ce au recunoscut peMantuitorul in persoana lui Iisus Hristos .Predica Evangheliei mantuitoare are ca primefect constituirea comunitatii crestine , iarBiserica exista mai departe in cadrul deinvatatura revelata si de har. Propriu-zis, harulsacramental al lui Hristos este prezent numaiin comunitatea de credinta realizata inconditiile Bisericii, care primeste Scripturapentru mentinerea naturii sale revelationale.Se petrece astfel in Biserica nu numai oaplicare a Revelatiei, ci si o precizare a naturiiBisericii ca permanenta mijlocitoare a harurilor

revelatiei. Constiinta de sine a Bisericii, caintruchipare omeneasca a revelatiei, castiga inintensitate odata cu deschiderea caii spremantuire. Biserica are constiinta de sine a ei cadepozitara a tezaurului revelat si ca

30



mijlocitoare a harului innoitor. IntemeiereaBisericii dovedeste exceptionalitateaevenimentelor de pana la Cincizecime cu care

incepe in istorie epoca de intoarcere laarmonia initiala prin Biserica. In Bisericacredinciosii merg pe calea efortului inaltatorspre Cuvantul Intrupat. Aceasta permiteformarea unei teologii ca rezultat al capacitatiide interpretare a Bisericii. Biserica s-aconsiderat pe sine o unitate de actiune darnumai in cadrul revelat. Revelatia s-a dat sprefolosinta tuturor credinciosilor si de aceeaapare imperioasa pastrarea nealterata aintregului sau cuprins precum si valorificarealui in timp prin transmitere. Pentru impacareaacestor cerinte intervine actiunea Bisericii, deprecizare a esentei descoperirii dumnezeiesti.Revelatia se actualizeaza haric in Biserica prin

invatatura, viata si cult. Detinerea de catreBiserica a harurilor principalelor momente aleRevelatiei o aseaza ca loc de condensare aRevelatiei Vetero- si neo-testamentara si ca locpermanent de lucrare a Sfantului Duh. Bisericaramane credincioasa mesajului divinrevelational pe care il considera principalul

element constitutiv al sau. Desigur, nu estevorba de un paralelism care ar permite noideterminari in sfera notiunii de Biserica, ci destabilirea unui raport necesar intre cuprinsuldescoperirii dumnezeiesti si structura teandrica

31



a Bisericii. Mai ales raportul din perioada deformare permite identificarea Bisericiiveacurilor cu Biserica Apostolilor fiindca

mentinerea Bisericii prin acelasi duh si continutconstitutiv ofera putinta pastrarii identitatii ei.Aceasta intelegerea a Bisericii prin principalulsau act constitutiv o da Revelatiadumnezeiasca, fiindca Apostolii au intemeiatBiserica prin predica lor despre interventia luiDumnezeu in lume , prin predicareadescoperirii depline a lui Dumnezeu prinintrupare. Posibilitatea maxima a initiativelorrelationale, aratata odata cu intruparea, devineprezenta in Biserica intemeiata prin primireadescoperirii dumnezeiesti. Mai mult, structurasacramentala a Bisericii repeta Revelatia si ooglindeste in actiune, in lucrarea de intemeierea Bisericii si de mentinere si dezvoltare a

raporturilor intime dintre subiectul divin siuman . Ideea de legamant, prezent la toataScriptura , se exprima in Biserica in lucrarea eisacramentala, in definirea ei ca organ almantuirii prin impartasirea de harurile luiHristos. Biserica este martorul permanent aladevarului si al semnificatiei depline a

mesajului revelat, intrucat ea insasi apartineRevelatiei ca Trup al Cuvantului. Ea nedescopera permanent si reda credinciosilorprin actualizarea Revelatiei in viata sa,Cuvantul lui Dumnezeu pastrat in Scriptura.

32



Mantuirea anuntata in Scriptura esteactualizata in Biserica prin prezenta continua alui Hristos ca Rascumparator si Cap al ei .

Partea integranta a Revelatiei, Bisericafoloseste Scriptura, are Scriptura care cuprindeesenta descoperirii dumnezeiesti, deci sitemeiurile revelate ale existentei Bisericii.Evenimentele istorico-religioase retinute deScriptura sunt izvorul credintei si nadejdiicrestine, iar predarea lor de catre Biserica nueste o simpla amintire, ci intra in lucrarea dezidire a Bisericii, cu atat mai mult cu cat eaexista print-o initiativa divina. Destinata pentruluminarea credinciosilor, Scriptura cuprindedescoperirea dumnezeiasca ce-si are izvorul iniubirea treimica. Iar contributia omeneasca dinSfanta Scriptura se arata nu numai in dubla eiorigine ci si in prezenta continua a ideii largi de

legamant . Legamantul ultim este facut cuBiserica fara de care n-am avea astazi orevelatie autentica sigura si demna de

incredere .Rolul Traditiei in Bisericasi Scriptura. - Rolul Traditiei incepe dupa

moartea Apostolilor, cand Revelatia divina era

incheiata si nu se mai putea repeta. Seimpunea o precizare a continutului Revelatieisi realizarea acesteia infaptuita prin TraditiaBisericii credincioase cuprinsului revelat. In cemasura se identifica Traditia cu viata Bisericii,ne-o arata cercetarea notiunii de Traditie.

33



Termenul traditie in acceptia cea mai proprieinseamna incredintare , adica transmitereaunui fond cu pastrarea identitatii nealterate.

Constiinta deplinei identitati vine din insusireatotala a cuprinsului Revelatiei pentru a-l redafidel prin marturisirea lui permanenta in fatalumii. Notiunea Traditiei bisericesti trebuielegata de originea Bisericii, deoarece Apostoliiau predicat ceea ce si ei au vazut si au auzit (IIoan I, 1). Ei au transmis iar Bisericile au primitprin harul Sfantului Duh , predica lor despreviata si invatatura si opera Mantuitorului.Aceasta transmitere nu este totusi numaimentinerea esentei descoperirii dumnezeiesti,care se pastreaza in Scriptura ca Revelatiarestransa (cristalizata), fiindca Biserica s-aformat in cadre concrete, iar nazuintele ei deintindere peste tot pamantul au impus primirea

in sine a nenumarate multimi de forme simaterii din lumea inconjuratoare . Strabatandun drum maret Biserica primara incepe unproces de invatare a credintei si a mosteniriiduhovnicesti a Apostolilor . Odata cu continutulRevelatiei se transmitea prin taine plinatateavietii harice . La baza Traditiei sta Revelatia

dar Traditia nu consta in simplul act detransmitere a cuvintelor si faptelor Domnului,consemnate la un moment dat in scrierilescripturistice , ci exercita o influentaconsiderabila asupra modului de a intelege

34



Cuvantul divin . Traditia asigura Bisericiiposibilitatea adaptarii la concret a continutuluidescoperirii dumnezeiesti, mentinandu-i totusi

integritatea prin realizarea in timp a lecturiiSfintei Scripturi . Traditia arata Scriptura ca oparte restransa a ei si nascandu-se dinnecesitatea transmiterii autentice a Revelatieigeneratiilor urmatoare de crestini. Caracterulpermanent si viu al Traditiei asigura identitateaBisericii si Scripturii si stabileste raportul dintreacestea. Din Traditie stim ca Scriptura s-anascut in Biserica si pentru Biserica si deciinsertiunea exegezei biblice in Traditie estenecesara , prin Traditie Biblia intrand in viataconcreta a Bisericii.Sfanta Scriptura ca formaprincipala de pastrare si transmitere aRevelatiei dumnezeiesti nu trebuie despartitade intreaga lucrare mantuitoare a Bisericii. Prin

insusirea descoperirii dumnezeiesti dintr-insa,se ajunge la cunoasterea tainei Bisericii.Predica permanenta a Bisericii este predicaScripturii, ea este o continua oferire spremeditare a invataturii dumnezeiesti. Din SfantaScriptura activata in Biserica ne imbogatim dedarurile Revelatiei fiindca lucrarea Bisericii este

necontenita actualizare a descoperirii si formaconcreta de raspuns la indemnurilescripturistice. Cunoscand imprejurarile aparitieiScripturii si nasterii Bisericii, ne convingem caBiserica si Scriptura sunt necesare una

35



celeilalte in mod complementar. Mijlocul princare Biserica exprima adresarea divina, cuposibilitatile de zidire a credinciosului, este

sfanta traditie ca forma vie a vietii Bisericiisustinute de Sfantul Duh. Sfanta Scriptura siSfanta Traditie sunt tezaurul integral aldescoperirii dumnezeiesti pe care seintemeiaza Biserica. Stabilirea canonuluiscripturistic este un act al Bisericii pe candTraditia este insasi viata Bisericii fara nevoiaunei sanctionari de autoritate. Traditia arataBiserica in nazuintele imbogatirii si avandScriptura ca baza, justificare si continutpermanent.

BISERICA SI SFANTA SCRIPTURA

Documents

Transcript of BISERICA SI SFANTA SCRIPTURA