Fãrã îndoialã, utilizarea colecþiilor de documenteprivitoare la Istoria României, publicate îndiferite perioade, nu sînt întotdeauna riguros

exacte, citirea ºi transcrierea lor provocînd uneori confuziiºi judecãþi greºite.

Aºa este cazul bisericii „Sfînta Înviere” din Suceava,ctitorie a Doamnei Elena Rareº, ziditã pe locul unora maivechi1, în 1551. Pisania bisericii este clarã: „Cu vrereaTatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi cu sãvîrºirea Sfîntului Duh,a început acest hram în numele Învierii lui Hristos, a fãcutºi a isprãvit Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica luiIoan Despot Þar, pentru sufletul Domnului ei PetruVoievod ºi pentru sine, în anul 7059 luna ianuarie, 15 zile”(1551). Recent, revãzînd cîteva materiale mai vechi,descopãr, cu surprindere, opinia prof. Horia D. Matei,care, între altele, emite pãrerea cã actuala bisericã aÎnvierii Domnului nu ar aparþine Doamnei Elena Rareº, ci,aceea fiind dispãrutã din motive indicate de Domnia Sa,fãrã probe însã, a fost ridicatã o alta. Pentru cititor, dãmpãrerea in extenso: „Documentul citat de noi mai înainte afost puþin luat în considerare de istorici, ceea ce a fãcut ca,vreme îndelungatã, sã se bucure de credit teza cã respecti-va bisericã a fost construitã de Elena Doamna, soþiavoievodului Petru Rareº, la anul 1560, aºa cum glãsuieºteinscripþia încastratã în peretele vestic al monumentului,chiar deasupra intrãrii în pronaos. Ceea ce este ºi maiimportant de reþinut este faptul cã specialiºtii au neglijat ºio altã mãrturie documentarã, care punea sub un foarteserios semn de întrebare chiar considerarea actualei con-strucþii cu acelaºi hram drept ctitoria doamnei Elena Rareº.Dupã opinia noastrã, o astfel de legãturã nu poate fi susþin-utã, ei opunîndu-i-se conþinutul unui document din 22aprilie 1598. La acea datã voievodul Ieremia Movilã con-firmã dania (satul Bãleºtii, pe Siret) pe care o fãcea Ileana,cneaghina postelnicului Draxin, pentru «mãnãstirea nouziditã din Suceava, unde este hramul Învierea DomnuluiDumnezeu ºi mîntuitorului nostru Iisus Hristos»” (DIR, A,Moldova, sec XVI, 4, p. 215). Data la care este emis acestultim document – 22 aprilie 1598 – exclude de la sineeventualitatea ca despre o construcþie ridicatã la anul 1560,aºa cum era biserica ctitoritã de Elena Rareº, sã se poatãvorbi ca despre o bisericã nou ziditã ºi obligã la acceptareaideii cã între 1560 ºi 1598 ctitoria soþiei fostului voievodfusese ori distrusã de un incendiu, ori, pur ºi simplu, demo-latã, în urma vreunei calamitãþi sau datoritã unui viciu deconstrucþie, acest din urmã motiv fiind cunoscut ºi la alte

monumente ale epocii. Oricum ar fi, par a exista suficientedovezi în sprijinul afirmaþiei cã numai în decursul secolu-lui al XVI-lea, pe acelaºi loc, s-au succedat nu mai puþinde trei construcþii, toate cu acelaºi hram, fapt pe carecercetãrile arheologice întreprinse aici nu au fãcut decît sã-l confirme”2.

Actul emis de cancelaria voievodului Ieremia Movilãla 22 aprilie 1598, invocat mai sus, aratã cã „Ileana,cneaghina lui Draxin postelnic, fiica lui Turcul sulger,nepoata lui Clãnãu spãtar ºi a cneaghinei lui, Dragna, avenit înaintea noastrã ºi înaintea celor trei ierarhi, pãrinþiinoºtri moldoveni, preasfinþiþii chir Gheorghie Moghilamitropolit de Suceava ºi Agafton episcop de Roman ºiAmfilohie episcop de Rãdãuþi, ºi înaintea sfatului Domnieimele ºi înaintea tuturor boierilor noºtri moldoveni, mari ºimici, nesilitã de nimeni, nici asupritã, ci de bunãvoia sa,din tot sufletul ei ºi cu ajutorul lui Dumnezeu ºi cu binecu-vîntarea pãrinþilor noºtri mai sus ziºi, ºi a dat ocina ºi ded-ina sa dreaptã din privilegiile ei drepte, din privilegiul demoºtenire ce au avut bunicii ei de la Bogdan voievod celBãtrîn ºi de întãrire de la Petru voievod cel Bãtrîn ºi dinispisocul de întãrire de la Domnia mea, un sat, anumeBãleºtii pe Siret ºi cu loc de pod plutitor la Siret, în þinutulSucevei, pe care sat Bãleºtii l-a luat cu lege din parteasurorii ei Anghelina ºi a fiilor ei pentru satul Scociuhanii,în þinutul Vaslui, pe care sat l-a vîndut Anghelina dinpartea surorii ei Ileana, cînd era în pribegie în ÞaraLeºeascã. ªi a gãsit carte ºi privilegiu cu mãrturie de laIancul voievod cã a vîndut Anghelina acest sat din parteaIlenei.

ªi a dat acest sat mai sus scris, anume Bãleºtii pe Siretºi cu loc de pod plutitor pe Siret, pentru Slava DomnuluiDumnezeu, rugii noastre, mãnãstirea nou ziditã dinSuceava, unde este hramul Învierea Domnului Dumnezeuºi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru ruga ºipomenirea sa ºi a panului Draxin postelnic ºi a bunicilor ºipãrinþilor ei.

Iar rugãtorii noºtri, egumenul ºi toþi fraþii cei întruHristos, care vieþuiesc în sfînta mãnãstire, sã aibã a-i scrieîn sfîntul pomelnic, cel mare ºi cel mic, ºi sã le facãpomenire din an în an, în ziua preacuvioasei maicii noas-tre Paraschiva, cît va sta sfînta mãnãstire, veºnica lorpomenire”3.

Cercetarea atentã a cuprinsului documentului contraz-ice total pãrerea autorului sus menþionat, care, pe lîngã fap-tul cã menþioneazã ca an al zidirii bisericii 1560, pe cînd

! ! 2323Revista românã nr. 3 (53) / 2008

BISERICA „ÎNVIEREA LUI HRISTOS”DIN SUCEAVA

ESTEESTE CTITORIA DOAMNEI ELENA RAREª!

Dumitru V. IrimiaDumitru V. Irimia

pisania bisericii este clarã: „15 ianuarie 1551” (ziditã deci1550 si sfinþitã 15 ianuarie 1551), nu a luat în calcul ºigreºeala de transcriere a documentului.

Ileana, cneaghina lui Draxin postelnic, era fiica luiTurcu sluger, nepoata lui Clãnãu spãtar ºi a Dragnei,nepoata lui Evloghie fost mare vistier, mãtuºa lui IonaºcuDraxin pîrcãlab de Neamþ, fostã proprietarã a satuluiScociuhani pe Bîrlad, în þinutul Vasluiului. Sora acesteia,Anghelina, pe cînd Ileana se afla „în pribegie în ÞaraLeºeascã” a vîndut acel sat („ªi a gãsit carte ºi privilegiucu mãrturie de la Iancul voievod cã a vîndut Anghelinaacest sat din partea Ilenei”, spune documentul), pentru careIleana avea „din privilegiul de moºtenire ce au avut buniciiei de la Bogdan voievod cel Bãtrîn ºi de întãrire de la Petruvoievod cel Bãtrîn”. La întoarcerea din pribegie, Ileana afost despãgubitã de sora ei Anghelina cu satul Bãleºtii: „pecare sat Bãleºtii l-a luat cu lege din partea surorii eiAnghelina ºi a fiilor ei”. În 1592, Ileana a dãruit cu satulIfteºti din þinutul Hîrlãului pe nepotul ei Ionaºcu Draxinpîrcãlab4.

Rãmasã în posesia satului Bãleºti, în vîrstã fiind ºi fãrãalþi urmaºi, la 22 aprilie 1598, în faþa Divanului domnesc,„a dat acest sat mai sus scris, anume Bãleºtii pe Siret ºi culoc de pod plutitor pe Siret, pentru Slava DomnuluiDumnezeu, rugii noastre, mãnãstirea nou ziditã dinSuceava, unde este hramul Învierea Domnului Dumnezeuºi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru ruga ºipomenirea sa ºi a panului Draxin postelnic ºi a bunicilor ºipãrinþilor ei”.

Donaþia fãcutã „rugii noastre, mãnãstirea nou ziditã dinSuceava, unde este hramul Învierea Domnului Dumnezeuºi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos”, ar lãsa, dupã prof.Horia D. Matei, deschisã posibilitatea ca Ieremia Movilãsã fi fost ctitor al unei mãnãstiri cu hramul „ÎnviereaDomnului” în Suceava, lucru nea-testat de nici un alt document.Expresia „rugii noastre” = „bi-sericii, mãnãstirii noastre”, aratãclar faptul cã voievodul se refereala o ctitorie a sa, iar precizarea hra-mului „Învierea Domnului” ne ducecu gîndul la ctitoria Movileºtilor dela Suceviþa, care are acest hram.Sãrbãtorirea, în prezent, a hramului„Schimbarea la Faþã”, introdusãaproape de zilele noastre, este defapt sãrbãtorirea hramului schituluianterior mãnãstirii, despre care ºtimcã a primit cîteva donaþii. Ori, înacel timp, Movileºtii tocmai con-struiserã mãnãstirea Suceviþa ºi seaflau în timpul pictãrii, lucrarerãmasã neterminatã. Folosireaexpresiei „nou ziditã” este justifi-catã. Este greu sã credem cã fami-lia Movilã ar fi avut posibilitãþilemateriale sã construiascã o mãnã-

stire cu acelaºi hram ºi în Suceava. Concluzia este cãcitirea textului slavon, publicat în DIR, a fost defectuoasã,redîndu-se „Suceava” în loc de „Suceviþa”.

Ne vine în sprijin claritatea documentului din 22 aprilie1598, care menþioneazã condiþia sub care se efectueazãdonaþia: „Iar rugãtorii noºtri, egumenul ºi toþi fraþii ceiîntru Hristos, care vieþuiesc în sfînta mãnãstire, sã aibã a-iscrie în sfîntul pomelnic, cel mare ºi cel mic, ºi sã le facãpomenire din an în an, în ziua preacuvioasei maicii noas-tre Paraschiva, cît va sta sfînta mãnãstire, veºnica lorpomenire”.

Dimitrie Dan, în cunoscuta sa lucrare închinatãMãnãstirii Suceviþa, descriind Pomelnicul nr. 740/1 ex1863, fila 2 verso, citeazã: „În luna Oct. 14. În zioa precu-vioasei maicei noastre Paraschiva, amintirea cnihineiEleana, care a dat satul Baleºti ºi ¼ parte din Þerbauþi”.Iatã, deci, cã aceastã cneaghinã, pomenitã fiind anual la 14octombrie, „Sf. Cuvioasã Paraschiva”, este cea care facedonaþia din 22 aprilie 1598 mãnãstirii Suceviþa, ºi nu uneimãnãstiri din Suceava. Acelaºi autor face observaþia cã, ladata ocupãrii Bucovinei de cãtre austrieci, MãnãstireaSuceviþa avea în proprietate, în Moldova, între altele ºisatul Bãleºtii sau Semeniþa din districtul Sucevei, cu 60 desuflete ºi un venit anual de 100 florini5.

La 21 ianuarie 1782, în faþa Comisiei aulice de inven-tarie a averilor mãnãstirilor bucovinene, egumenulSuceviþei, Antioh, declara cã mãnãstirea are ca proprietateîn Moldova, printre altele, ºi moºia „Semeniþa zisã pe vre-muri Bãleºti”6.

În 1803, satul era încã în administrarea FonduluiBisericesc, deoarece Pauli, directorul Domeniului Rãdãuþi,întocmeºte o statisticã a moºiilor Fondului bisericescbucovinean aflãtoare în Moldova, menþionînd ºi Bãleºti, înþinutul Suceava7.

! ! 2424 Revista românã nr. 4 (54) / 2008

La 27 septembrie 1804, guvernorul din Galiþia vinde,în numele Fondului religionar din Bucovina, unei asociaþiide boieri: Teodor Mustaþã, Nicolai Ruset, mare logofãt,Iordachi Balº mare vistiernic, Iordachi Ruset, mare vistier,Panaite Cazimir ºi Constantin Carp serdar, în bloc, moºiiledin Moldova ale Fondului religionar greco-ortodox, întrecare ºi Bãleºti sau Semeniþa8, pentru suma de 331.000 gal-beni.

Conform catagrafiei din 1820, satul a fost înglobat înDumbrãveni, unde nu mai apare.

La 3 februarie 1825, Petrache Cazimir spãtar fãcea, înnumele rãposatului Iordachi Balº, împãrþeala averii cãtrefiii acestuia, Alecu Balº ºi Iancu Balº. Alecu Balº primea,între altele „ºi Beleºtii, care acum se zic Seminice, ce seaflã toate unite la un loc în þinutul Sucevei ºi þinutulBotoºanii”9.

Urmãrind modul cum s-a transmis donaþia, „satulBãleºti care acum se zic Semenice”, observãm cãsusþinerea prof. Horia D. Matei este eronatã. Cneaghina„Ileana, cneaghina lui Draxin postelnic” fãcea donaþiacãtre mãnãstirea Suceviþa, ºi nu cãtre o mãnãstire dinSuceava.

Cã biserica ctitoritã de Elena Doamna ar fi fost dãrî-matã sau cã s-ar fi dãrîmat, iarãºi nu se poate susþine.

Faptul cã, pînã la noi, biserica „Învierea Domnului” ºi-a pãstrat pisania, chiar dacã între 1782-1837 a fost folositãde romano-catolici ºi între 1837-1936 de greco-catolici,aratã clar cã actuala Bisericã este cea construitã deDoamna Elena Rareº, cu unele modificãri neesenþiale.

Avem, apoi, mãrturii colaterale cã biserica a existat tottimpul. Documentul din 7170 (1662), februarie, 15, fãrãloc, publicat de Ghibãnescu, este un Zapis de mãrturie datde trei preoþi din Suceava, între care „ºi popa Vasilii de laVãscrãsenie”, care adeveresc cã V. Sturza a cumpãrat cu80 galbeni a patra parte din Buzeni de la MãricaOnichjasa10.

2. P.P. Panaitescu publicã însemnarea de la fila 112 aunui Evangheliar din sec. XVI: „Cu voia Tatãlui ºi cu aju-torul Fiului ºi cu sãvîrºirea Sfîntului Duh, aceastã Tetro-Evanghelie a rãscumpãrat-o popa Vasile din TîrgulSucevii de la «biserica» Învierii, de la un leah ce l-auchemat Petre ºi unul Vasilie ºi Rozmisclo. ªi au dat prieaiastã svintã Evanghelie 16 lei bãtuþi, cînd au venit leºii laSuceava, cînd au bãtut leºii tabãra cea turceascã la Hotin înzilele lui ªtefan voevod sin Petriceico, cînd au venit 12hatmani leºeºti în þarã ºi au adus pe Constantin vod laSuceava sã-l pue domnu în Þara Munteneascã, sã sã ºtie.În anul 7182, luna noembrie 4 zile, iar de la Hristos 1673,crugul lunii 18, al soarelui. ªi am scris eu diaconul otarhanghel ot tîrg Suceavschii.

Aceastã carte o au luat în 12 zloþi ºi o au adus dinMoldova ºi o am cumpãrat eu popa ot Hãlmezãu (Sec.XVII)”11.

La data ocupãrii Sucevei de cãtre austrieci, multe dinbisericile oraºului erau pustii, între acestea aflîndu-se ºi„biserica oraºului, veche, mare ºi pustie, dedicatã Învieriilui Cristos”12.

În registrul cadastral din anul 1785, la numãrul 399,este trecutã ºi biserica „Învierii Domnului”, în dreptul eigãsindu-se menþiunea: „depozit”13.

Rezultã clar faptul cã documentul din 22 aprilie 1598se referã la Mãnãstirea Suceviþa ºi nu la o fantomaticãmãnãstire „a Învierii” din Suceava, ctitorie a Movileºtilor.De asemenea, prin mãrturiile ajunse pînã la noi, putemafirma cu certitudine cã actuala bisericã „Învierea luiHristos” este ctitoria Doamnei Elena Rareº, bineînþeles cumodificãrile intervenite sub stãpînire strãinã, unele, dinpãcate, neînlãturate la ultima restaurare.

Note:

1. Sãpãturile arheologice din 1982-1984 ar identifica 2 sau 3temelii de biserici anterioare actualei construcþii.

2. Mircea D. Matei, Civilizaþie urbanã medievalãromâneascã. Contribuþii (Suceava pînã la mijlocul secolului alXVI-lea), Editura Academiei RSR, Bucureºti, 1989, p. 156.

3. Documente privind Istoria României (DIR), A, XVI, vol.IV, p. 215-216, nr. 268.

4. Gonþa, p. 301.5. D. Dan, Mãnãstirea Suceviþa cu Anexe de documente ale

Suceviþei ºi Schitului celui mare, Bucureºti, 1923, p. 225.6. T. Balan, Documente, vol. VI, p. 15.7. Arh. St. Suceava, Documente, VII/84. 8. Teodor Balan, Documente Bucovinene, vol. VI, p. 167.9. Theodor Codrescu, Uricariul, sau colecþiune de diferite

acte care pot servi la istoria românilor. Iaºi,1891. tom. XVI, p.279.

10. Gheorghe GHIBÃNESCU, Ispisoace ºi zapise(Documente slavo-romane), vol. III, partea I, Iaºi, 1910, p. 197-198.

11. P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din BibliotecaAcademiei Române, vol. I, Bucureºti, 1959, p. 7.

12. Protocolul încheiat de Comisia Aulicã de Delimitare aProprietãþilor din Bucovina… 18-20 mai 1785, Arhivele StatuluiSuceava, colecþia „Documente”, II /85, f. 9-11.

13. Arh. St. Suceava, fond Primãria Oraºului Suceava,Registru 1 ºi 2 / 1785. (Delimitarea proprietãþilor oraºuluiSuceava, la 1785).

! ! 2525Revista românã nr. 4 (54) / 2008