BIOSYS GROUP - apmtl.anpm.roapmtl.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content... · RAPORT DE...

BIOSYS GROUP------------------------------------------------------------------------------------------

RAPORT DE MONITORIZARE A BIODIVERSITĂ�II DIN ZONA VIITORULUI PARC EOLIAN DE LA SARIGHIOL DE DEAL ÎN ANUL 2011

Biolog drd. Gabriel BĂNICĂ

Inginer drd. Daniyar MEMEDEMIN

RAPORT DE MONITORIZARE

1. SCOP �I OBIECTIVE

Monitorizarea turbinelor eoliene si a efectelor pe care acestea le pot avea asupra avifaunei trebuie sa fie o prioritate in acest domeniu. In sens ecologic, monitoringul ecologic este sistemul de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta factorilor naturali (Botnariuc, N. 1987).

Prin termenul de monitorizare a mediului se intelege un „sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie, care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile ce se impun”.

In definitiile date mai sus este vorba de o supraveghere si de un control al unui mare numar de elemente, definitorii pentru starea de sanatate a intregului mediu inconjurator. Dar, de multe ori ne intereseaza numai dinamica spatio-temporala a unui element sau doar a catorva elemente din mediul natural.

In acest caz, monitoringul (supravegherea) se va rezuma numai la acel set de elemente care ne intereseaza.

Necesitatea existentei monitoringului ecologic este legata de:

- cunoasterea evolutiei calitatii si cantitatii componentelor mediului;- gruparea, selectionarea si corelarea informatiilor obtinute pe diverse cai;- obtinerea de informatii comparabile la scara locala, regionala si globala;- cunoasterea si evaluarea rapida a situatiei in cazuri accidentale care au impact asupra

mediului;- acumularea de cunostinte pentru stabilirea si fundamentarea actiunilor de protectia

mediului, evaluarea impactelor, realizarea lucrarilor de reconstructie, redresare sau restructurare ecologica.

Problema fundamentala a monitoringului ecologic consta in preintampinarea cat mai devreme posibil a actiunilor negative rezultate din activitatile umane. Pentru aceasta trebuie apreciatsensul in care reactioneaza mediul inconjurator, evolutia subsistemelor care il compun, totul efectuandu-se pe baza de analize detaliate, sistematice si de lunga durata.

Avand in vedere ca sunt sanse mari ca numarul turbinelor eoliene din Dobrogea sa creasca, datorita avantajelor de netegaduit pe care acestea le au pentru societatea si economia umana, consideram ca o prioritate absoluta inceperea unor studii de monitoring de lunga durata asupra impactului pe care centralele eoliene il au asupra pasarilor.

Scopul acestui raport îl constituie monitorizarea biodiversităţii din zona vizată de obiectivul “CONSTRUIRE NOI CAPACITĂ�I DE PRODUCERE ENERGIE ELECTRICĂ -AMPLASARE 10 CENTRALE EOLIENE” în extravilanul Comunei Beidaud, Sat Sarighiol de Deal, Judeţul Tulcea, parcelele T34, A211, T27, A173, T25, A156, T24, A151.Obiectivele acestui studiu il constituie inventarierea speciilor de flora si fauna din zona proiectului peopus si evaluarea efectelor pe care turbinele eoliene il pot avea asupra acestora.

2. ZONA DE STUDIU

Proiectul propus este amplasat in extravilanul Comunei Beidaud, parcelele T34, A211, T27, A173, T25, A156, T24, A151, jude�ul Tulcea

Coordonate

Sarighiol de Deal 10CE

Stereo 1970

Nr. CE Parcela X Y

1 T 24

A 151

363192.295 778968.345

2 362899.975 778858.804

3 T 25

A 156

362617.900 778005.260

4 362820.957 777623.015

5 T 27

A 173

363105.100 777596.470

6 363218.386 777335.828

7 363317.024 777108.343

8 T 34

A 211

362348.170 776739.400

9 362078.794 776640.237

10 361808.745 776549.307

WGS `84

Nr. CE Parcela Est Nord

o ’ ” o ’ ”

1 T 24

A 151

28 31 49.08 44 42 12.38

2 28 31 39.78 44 42 06.83

3 T 25

A 156

28 30 31.86 44 42 27.55

4 28 30 38.97 44 42 10.61

5 T 27

A 173

28 30 48.20 44 42 09.96

6 28 29 52.23 44 42 58.36

7 28 29 55.74 44 42 48.23

8 T 34

A 211

28 29 24.91 44 42 29.58

9 28 29 16.33 44 42 24.55

10 28 29 07.72 44 42 19.90

Amplasamentul Parcului eolian Sarighiol de Deal este reprezentat de terenuri agricole (culturi de grâu, porumb, plante tehnice). Pajiştile naturale sunt prezente pe suprafeţe întinse în vecinătatea nordică, nord-estică şi estică a amplasamentului.Zona de studiu a fost stabilita în functie de numărul turbinelor si suprafata totală ocupată de acestea; particularitătile zonei (topografia, vegetatie, etc.), în asa fel încât transectele din toată zona de studiu să surprindă habitatele specifice zonei pentru a putea analiza si relatia habitat -specie.

Amplasarea centralelor eoliene în extravilanul Comunei Beidaud

3. ZONE PROTEJATE

Parcul eolian analizat este situat în afara perimetrelor zonelor protejate, acesta aflând-se în vecinătatea Rezervaţiei Peisagistice şi Ornitologice Beidaud şi a siturilor Natura 2000 ROSPA0100 Stepa Casimcea, ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean.În vecinătatea nordică, nord-estică şi estică a amplasamentului parcului eolian limita sitului de protecţie avifaunistică ROSPA0100 Stepa Casimcea coincide cu limita sitului de importanţă comunitară ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean.În Romania situl ROSCI0201 Podisul Nord Dobrogean este cel mai întins şi reprezentativ pentru bioregiunea stepică, fiind constituit în proporţie de 95,5% (85 046 ha) din habitate de interes comunitar, din care habitatele de stepă (24 807 ha). Situl de importanţă comunitarăROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean a fost desemnat pentru protejarea următoarelor specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Moehringia jankae, Campanula romanica şi Himantoglossum caprinum.

Moehringia jankae (merinară): Specia este întâlnită pe stanci calcaroase, în crăpăturile stâncilor mari, niciodată în locuri deschise, expuse. Este o specie rară citată pentru judeţul Tulcea (Muntii Macinului), judeţul Constanţa (Hârşova pe malul Dunării, Cheia). În formularul standard Natura 2000 populaţia speciei este notată cu „A” , semnificând faptul că la nivelul sitului există o populaţie mai mare decat 15% din media la nivel naţional, fiind într-o stare de conservare excelentă. Moehringia jankae nu a fost observată pe amplasamentul parcului eolian. Campanula romanica (clopoţelul dobrogean): Specia se dezvoltă în crăpăturile stâncăriilor calcaroase sau granitice. Este o specie endemică citată pentru următoarele locuri: judeţul

Tulcea: Munţii Măcinului, dealul Pricopan, Enisala la Cetatea Heraclea ş.a.; judeţul Constanta: Cheia, Gura Dobrogei, Ovidiu pe dealul Cheia, Hagieni, Băltăgeşti pe dealul Alah-Bair, Hârşova, Adamclisi; judetul Brăila: Popina din Balta Brăilei. În formularul standard Natura 2000 populaţia speciei este notată cu „A” , semnificând faptul că la nivelul sitului există o populaţie mai mare decat 15% din media la nivel naţional, fiind într-o stare de conservare excelentă. Campanula romanica nu a fost observată pe amplasamentul parcului eolian.Himantoglossum caprinum (ouăle popii): Specia se dezvoltă pe terenurile uscate, calcaroase. Este întalnita în Peninsula Balcanică, Asia Mică. În formularul standard Natura 2000 populaţia speciei este notată cu „A” , semnificând faptul că la nivelul sitului există o populaţie mai mare decat 15% din media la nivel naţional, fiind într-o stare de conservare excelentă. Himantoglossum caprinum nu a fost observată pe amplasament.

Habitatele cele mai reprezentative din cadrul sitului de importanţă comunitară ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean sunt: 62C0* Stepe ponto-sarmatice - Stepe din câmpia din vestul Mării Negre, a bazinelor

asociate acesteia. Încadrare fitocenologică: Festucetea valesiacae, Festucetalia valesiacae, Stipion lessingianae, Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Agrophyro-Kohion. Habitatul 62C0 * Stepe ponto-sarmatice este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea stepică, prezenta în UE numai la sud-estul Romaniei. Podişul Dobrogean reprezintă cea mai importantă regiune pentru conservarea acestui habitat la nivel naţional şi al Uniunii Europene, având în vederea faptul că aici se păstreaza cele mai reprezentative şi bine conservate suprafeţe din acest habitat.Habitatul a fost identificat în vecinătatea zonei parcului eolian.

91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun -Păduri xeromezofile, slab acidofile de Quercus cerris, din câmpiile din sudul României, cu Acer campestre, Acer tataricum, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Cornus mas, Potentilla alba, Lychnus coronaria, Viola hirta, Polygonatum latifolium s.a. Răspândit în vestul României, Câmpia Română şi Dobrogea (Doniţă et al. 1990). În Dobrogea habitatul se încadreaza în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural foarte redus.Habitatul 91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun nu a fost identificat în perimetrul studiat.

91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen - Păduri de Quercus petraea, Carpinus betulus şi Tilia tomentosa din podişurile şi piemonturile Carpaţilor din Moldova, Podişul Dobrogei, cu Quercus robur, Q. dalechampii, Q. polycarpa, Fraxinus excelsior în stratul arborescent şi cu un strat ierbos compus din Stellaria holostea, Carex pilosa, Scutellaria altissima, Carex brevicollis, Potentilla micrantha ş.a.. În Dobrogea habitatul se încadreaza în regiunea stepică şi are un areal natural mediu ca dimensiune.Acest tip de habitat nu s-a identificat pe amplasamentul parcului eolian.

91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos - Păduri de Quercus pubescens xerofile, neutrofile, pe soluri redzinice din podişurile calcaroase ale Dobrogei, cu Cotinus coggygria, Prunus moldavica, în stratul arbustiv şi Galium dasypodum, Asparagus verticillatus, Carex michelii, Zerna inermis în stratul ierbos

ş.a. Habitat răspândit în ţară pe arii reduse, numai în Dobrogea. Acesta se încadrează în bioregiunea stepică având un areal natural redus ca dimensiune.Habitatul 91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos nu s-a identificat în perimetrul studiat.

40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice - Tufărişuri scunde din zonele de stepă şi silvostepă sudică ale regiunii ponto-sarmatice caracteristice în special zonelor de microdepresiuni, dominate de Caragana frutex, Spiraea crenifolia, Prunus tenella, Prunus spinosa, Prunus fruticosa sau Crataegus monogyna. Ocupă un areal natural foarte restrâns, ce regresează şi din cauze antropice.

Habitatul 40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice nu a fost identificat pe amplasament.

FORMULARUL STANDARD NATURA 2000

Codul sitului - ROSCI0201Legături cu alte situri Natura 2000:- ROSCI0123 Munţii Măcinului- ROSPA0074 Măcin - Niculiţel

- ROSPA0092 Pădurea Babadag- ROSPA0102 Stepa Casimcea

NUMELE SITULUI : Podişul Nord Dobrogean

LOCALIZAREA SITULUICoordonatele sitului Suprafa�a sitului (ha) AltitudineE 28º 30' 11'' 87,229 Min. Max. Med. N 44º 58' 20'' 0 411 199

Regiunea biogeograficăAlpină Continentală Panonică Stepică Pontică XTipuri de habitate prezente în sit şi evaluarea sitului în ceea ce le priveşte:

Cod Denumire habitat % Reprez. Supr.rel. Conserv. Global8230 Comunităţi pioniere din

Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicoase

1 B A B B

40C0 Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice

2 A A B B

91X0 Păduri dobrogene de fag 0.01 B A B B62C0 Stepe ponto-sarmatice 27.9 A A B A8310 Peşteri în care accesul 0.001 C C B C

publicului este interzis 91AA Vegetaţie forestieră ponto-

sarmatică cu stejar pufos 17.1 A A B A

91I0 Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.

2.25 A B A A

91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun

24.7 A B B A

91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen

23.6 A B B A

92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba

0.02 C C B C

Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod Specie Popula�ie:rezidentă

Sit pop. Conserv. Izolare Global

1304 Rhinolophus ferrumequinum

P C B C B

1335 Spermophilus citellus RC A A C A2021 Sicista subtilis P B B A B2609 Mesocricetus newtoni R A B A B2633 Mustela eversmannii V A B B B2635 Vormela peregusna V A B B B

Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Cod Specia Popula�ie:rezidentă


1188 Bombina bombina P D1219 Testudo graeca RC A B B A1279 Elaphe quatuorlineata V B B A B

Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEECod Specie Populaţie: Rezidentă Reproducere Iernat Pasaj Sit Pop. Conserv. Izolare Global



1088 Cerambyx cerdo P B B C B1089 Morimus funereus P A B C B1060 Lycaena dispar RC B B C B4011 Bolbelasmus unicornis R B B C B

Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE



2125 Potentilla emilii-popii P?2253 Centaurea jankae P?2079 Moehringia jankae V A A A A2236 Campanula romanica R A A A A2327 Himantoglossum

caprinumR A B C B

Cat. Specia Populaţie MotivAlte specii importante de floră şi faună

Cat. Specia Popula�ie MotivP Achillea clypeolata R A P Achillea ochroleuca R AP Agropyron cristatum ssp. Brandzae P CP Anacamptis pyramidalis R A

P Asparagus verticillatus C AP Asphodeline lutea V A

P Astragalus ponticus R A P Asyneuma anthericoides V AP Celtis glabrata V A P Cephalanthera rubra R AP Corydalis solida ssp. slivenensis C A P Crocus chrysanthus R AP Crocus flavus R A P Dianthus nardiformis R CP Fritillaria orientalis V A P Gagea bulbifera V AP Gagea szovitsii R A P Galanthus plicatus R AP Globularia bisnagarica V A P Goniolimon collinum R AP Gymnospermium altaicum R A P Himantoglossum hircinum V AP Lactuca viminea R A P Lathyrus pannonicus R AP Limodorum abortivum V A P Lunaria annua ssp. pachyrhiza V AP Mercurialis ovata C A P Muscari neglectum C AP Myrrhoides nodosa C A

P Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum

C A

P Neottia nidus-avis V A P Ononis pusilla R AP Orchis morio R A P Ornithogalum amphibolum R AP Paeonia peregrina C AP Paeonia tenuifolia V A

P Paliurus spina-christi V A P Paronychia cephalotes R AP Pimpinella tragium ssp. lithophila C A P Piptatherum virescens C AP Platanthera chlorantha R A P Rumex tuberosus C AP Salvia aethiopis R A P Satureja coerulea R AP Scorzonera mollis R A P Scutellaria orientalis R AP Silene compacta R A P Spiraea hypericifolia R AP Stachys angustifolia R AP Tanacetum millefolium C A

P Thymus zygioides C A P Veratrum nigrum R A

Caracteristici generale ale situluiDESCRIEREA SITULUI

Cod % CLC Clase de habitateN09 6 321 Pajişti naturale stepeN12 5 211 - 213 Culturi (teren arabil)N14 10 231 PăşuniN16 71 311 Păduri de foioaseN26 8 324 Habitate de păduri (păduri în tranziţie)

Alte caracteristici ale sitului:

Prin adăugarea la acest sit a sitului Colina Neagră (31ha), propus iniţial ca SCI distinct, suprafaţa sitului este de 89041,5 ha. Acest SCI (Colina Neagră)a fost adăugat în primul rând datorită caracterului său unic -cel puţin în Dobrogea,posibil şi la nivel naţional- aici fiind întâlnită cea mai întinsă şi bine conservată suprafaţă din respectiva provincie a asociaţiei foarte rare Prunetum tenellae, edificată de specia ameninţată la nivel naţional Prunus tenella (încadrată în habitatul prioritar 40 C0* Ponto-Sarmatic deciduous thickets). În cadrul SCI

Podişul Dobrogei au mai intervenit şi alte modificări, în primul rând datorită neaprobării unor habitate de către Comisia Europeană, respectiv habitatele 91DA, 40 D0, suprafeţele iniţial calculate ale acestora pt acest sit fiind redistribuite în alte habitate ce le includ ca subtipuri. este necesară adugarea variantei actualizate referitoare la importanţa sitului, modificările intervenite fiind în special datorită: - adăugării sitului Colina Neagră- 31 ha – neaprobăriihabitatului 40D0 Ponto- Sarmatic wooded steppe, fapt pentru care suprafaţa acestuia a fost redistribuită între habitatele componente, respective 60% fiind adăugată la habitatul 62CO* Stepe Ponto-Sarmatice iar 40% fiind cumulată la habitatul 91AA Vegetaţie forestieră Ponto-Sarmatică cu stejar pufos. - neaprobării habitatului 91 DA ca habitat prioritar de sine stătător urmată de includerea suprafeţei acestuia în habitatul 91 MO Păduri panonic- balcanice de cer şi gorun, în care se încadrează ca subtip. -reîncadrării asociaţiilor Prunetum tenellae şiSpireetum crenatae de la habitatul 40A0 la Habitatul 40C0*. Aceasta a impus reintroducerea în baza de date a majorităţii habitatelor şi a altor date necesare, pentru a figura în forma actualizată.

Clase de habitat : Ape dulci continentale - 0,22% (200ha) Mlaştini (vegetaţie de centură), smârcuri - 0,11% (100ha) Tufărişuri - 0,33% (320ha) Stepe (inclusiv stepe împădurite şi stâncării) - 33, 74% (30007ha) Pajişti seminaturale umede, preerii mezofile – 0,22% (200ha) Alte terenuri arabile – 0,16% (150 ha) Păduri caducifoliate – 61,79% (55014ha) Plantaţii de arbori sau plante lemnoase – 3,37% (3000ha) Alte terenuri - 0,06% (50,5ha) Total = 100%

În ceea ce priveşte speciile de plante de interes comunitar, în sit au fost identificate până în prezent două specii din această categorie, respective : Campanula romanica, specie endemică pentru Dobrogea – cea mai mare parte a ariei de distribuţie la nivel naţional şi mondial fiind inclusă în sit ; Moehringia jankae, taxon subendemic, întâlnit în ţară numai în Dobrogea; Centaurea jankae, taxon endemic; Himatoglossum caprinum; Potentilla emilii-popii.În afară de acestea în sit au mai fost identificate/citate 77 de specii de plante superioare din lista roşie naţională (Oltean, 1994), din care 5 sunt incluse şi în lista roşie europeană (***).În sit sunt cuprinse 22 de rezervaţii naturale legal constituite, de importanţă naţională, totalizând 7467,55 ha. La cestea se mai adaugă orezervaţie protejată la nivel local (“La Monument” Niculiţel – 18 ha) prin planul urbanistic general al comunei Niculiţel, precum şi 4 rezervaţiiaflate în faza de propunere, ce reunesc o suprafaţă de 658,33 ha.

Calitate şi importanţă:La nivel naţional ( după toate probabilităţile şi la scară europeană) situl este cel mai întins şi reprezentativ pentru bioregiunea stepică, fiind constituit în proporţie de 95,5% (85046 ha) din habitate de interes comunitar, din care habitatele de stepă (24807ha-27,85%). Habitatele depădure, de asemenea de interes comunitar, sunt dominate de grupa de habitate 41.7 Thermophilous and supra - mediterranean oak woods (ce cuprinde tipurile 91IO, 91 MO, 91AA) – 34000 ha (38,19%), urmat de habitatul 41.2 (reprezentat prin tipul 91YO) –21000ha (23, 591%), alte habitate forestiere având o pondere restrânsă, respectiv 91XO -1 ha (0,001 %); 92AO – 10ha (0,011%). Habitatele de tufărişuri de importanţă comunitară sunt de asemenea reprezentative, ocupând o suprafaţă relativă de 35,6% (1780,8ha).

În cadrul habitatelor o proporţie importantă dintre asociaţii au un caracter endemic pentru Dobrogea (Sanda, Arcuş, 1999 ; Dihoru, Doniţă, 1970) - asociaţiile din alianţele Pimpinello-Thymion zygioidi, Asparago verticillati – Paliurion, respectiv din subalianţa Carpino-Tilieniontomentosae. Pentru aceste aceste asociaţii endemice şi pentru unele tipuri/ subtipuri de habitate în care se încadrează situl reuneşte cea maimare parte a ariei de răspândire la nivel naţional şi mondial (Subtipul de habitat 417683 din habitatul 91M0 ; subtipul 34.9211 din habitatul62C0*; subtipul 41.73724 din habitatul 91AA). Subtipurile de habitat sunt codificate conform bazei de date PHYSIS.Pentru unele tipuri şi/sau subtipuri de habitate (62C0*, inclusiv subtipul 34.9213 ; 91YO-subtipul 41.C22 ; 91AA – subtipul 41.73723 ; 91MO –subtipul 41.76813) situl reuneşte cea mai mare proporţie din suprafaţa de răspândire la nivel naţional. Acest aspect este valabil , după toateprobabilităţile şi pentru subtipul 31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub al habitatului 40C0*, identificat pe Colina Neagră pe suprafaţacea mai extinsă din Dobrogea.Este important de subliniat că situl conservă fitocenozele ce au servit pentru descrierea fitocenologică iniţială a majorităţii asociaţiilor forestiereşi a numeroase asociaţii de pajişti şi tufărişuri caracteristice pentru Dobrogea (Dihoru, Doniţă, 1970) conservarea acestora fiind deosebit deimportantă din punct de vedere ştiinţific.Habitatul 62CO* este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea stepică în care este situat situl, de aceea este important de detaliat anumite aspecte referitoare la acesta.Suprafaţa la nivel naţional a stepelor ponto-sarmatice este estimată la maximum 60.000, din care 40000 ha sunt în Dobrogea (30000 în judeţul Tulcea, 10000 în judeţul Constanţa). Restul de maximum 20000 sunt răspîndite în alte zone ale ţării, însă în general pe suprafeţe fragmentate şi expuse păşunatului intensiv, în special în bioregiunea stepică, suprafeţele din afara acesteia nefiind în general stepe tipice, climax, ci rezultatul stepizării în urma defrişării pădurilor.In consecinţă nu există posibilitatea constituirii de situri reprezentative pentru acest habitat (pe suprafeţe suficient de întinse pentru a asigura un procent satisfăcător pentru acest habitat prioritar) decât în Dobrogea şi în special în judeţul Tulcea, unde există cele mai mari şi compacte suprafeţe din acest habitat.Habitatul este reprezentat prin asociaţii din alianţele Stipion lessingianae, Festucetum valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Agropyro- Kochion.

În cadrul acestui habitat subtipul 34.9211 (ce cuprinde asociaţiile din alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi) este endemic pentru Dobrogea (Sanda, Arcuş, 1999 ; Dihoru, Doniţă, 1970) -, situl reunind cea mai mare parte a ariei de răspândire la nivel naţional şi mondial. Această situaţie este valabilă şi pentru unele asociaţiile regionale specifice acestei provincii, respectiv asociaţiile Stipo ucrainicae – Festucetum valesiacae, Bombycilaeno –

Botriochloetum ischaemi, subasociaţiile dobrogicum ale cenotaxonilor Stipetum capillatae, Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Dihoru, Doniţă, 1970, Horeanu,1976).

Vulnerabilitate:Cele mai mari ameninţări în ceea ce priveşte speciile şi habitate sitului sunt reprezentate în ordine descrescătoare :- vânătoare, mai mult de jumătate din suprafaţa sitului fiind inclus în fonduri de vânătoare.- scăderea biodiversităţii pădurilor prin derivare (datorită concurenţei dintre speciile de Quercus şi cele de amestec) favorizată demanagementul forestier - cele mai fragile în acest sens fiind habitatele din tipul 91YO şi mai puţin 91M0.- perspectivele extinderii carierelor şi parcurilor eoliene – cele mai fragile/ameninţate habitate fiind cele din tipurile 62C0*.- plantarea habitatelor stepice – cele mai fragile/ameninţate habitate fiind cele din tipurile 6290 şi mai puţin 40DO.- construcţii şi amenajări în extravilanul localităţilor - cele mai fragile/ameninţate habitate fiind cele din tipurile 6290 şi mai puţin 40DO.Celelalte ameninţări au o importanţă mai redusă fiind detaliate la punctul 6.1.Perspectivele de instalare a unor parcuri de turbine eoliene contituie o potenţială sursă majoră de impact antropic asupra peisajului,speciilor şi habitatelor protejate din sit, cu atât mai mult cu cât majoritatea speciilor protejate de importanţă comunitară din sit sunt specii de păsări, iar situl este constituit aproape în totalitate (95,5%) din habitate de interes comunitar. În prezent în sit există deja instalată o turbină eoliană pe teritoriul comunei Baia, pe dealul Ienicerilor (Balena), care s-a făcut prin distrugerea habitatului de stepă ponto-sarmatică.

O ameninţare deosebită o reprezintă perspectiva extinderii, în cuprinsul habitatelor protejate, a carierelor existente în afara sitului, dar şi pe suprafeţe reduse în sit, majoritatea celor din perimetrul acestuia fiind abandonate în prezent.Lucrările silvice deşi nu se desfăşoară pe suprafeţe apreciabile, în cazul în care se desfăşoară în habitate protejate, cum sunt majoritatea zonelor de păduri, în special în arboretele nederivate sau parţial derivate, pot fi considerate ca având o influenţă negativă mediedeoarece sunt urmate în cea mai mare parte a cazurilor de o scădere relativă a biodiversităţii şi a caracterului reprezentativ al habitatelor, întrucât favorizează înlocuirea speciilor din genul Quercus de către alte specii de amestec. Este de subliniat însă că , în afară de pierdereaspeciilor de stejar, restul speciilor din compoziţia tipică a habitatului nu sunt eliminate în mod semnificativ, de obicei. Astfel, chiar şi arboretele total derivate provenite integral din regenerare naturală sunt mai reprezentative pentru un habitat protejat, în raport cu arboretele în care s-intervenit parţial cu plantaţii, chiar dacă sunt efectuate cu specii locale.

O altă ameninţare importantă o constituie extinderea construcţiilor legale sau ilegale în afara intravilanului localităţilor existent în prezent în cuprinsul unor habitate protejate din sit. În prezent suprafeţele sunt reduse dar există perspective de extindere a acestora.

Desemnarea sitului (vezi observaţiile privind datele cantitative mai jos):În cadrul sitului sunt incluse 22 de rezervaţii naturale legiferate la nivel naţional (Legea 5/2000, H.G. 2151/2004)LISTA REZERVAŢIILOR NATURALE DIN CADRUL SITULUI:Carasan – Teke 244,00;Valea Ostrovului 61,80;Dealul Bujorului 50,80;Valea Oilor 0,35;Fântâna Mare 0,30;Vârful Secarul 34,50;Korum Tarla 2,0;Pădurea Babadag – Codru 524,60;Muchiile Cernei – Iaila 1891,00;Beidaud 1121,00;Valea Mahomencea 1029,00;Dealul Ghiunghiurmez 1421,00;Muntele Consul 328,00;Dealul Sarica 100,10;Uspenia 22,00;_Edirlen_25,50;_Casimcea_137,00;_Războieni_41,00;_Peceneaga_132,00;_Dealul Mândreşti_5,00;_Măgurele_292,00;_Mânăstirea Cocoş_4,60;TOTAL rezervaţii legal constituite =7467,55 ha;Rezervaţii protejate la nivel local :„La Monument”- Niculiţel- 18,00ha;În afara acestor arii protejate pe teritoriul sitului au mai fost propuse şi următoarele rezervaţii:Dealul Izvorului – 649, 2391ha;Arleanca – 1,48ha;Dealul Lung - 2,347ha;Coşarul Mare – 5, 2639 ha;Total rezervaţii propuse = 658,33 ha;

Tip de proprietate:Situaţia proprietarilor nu este cunoscută în detaliu. În general însă suprafeţele cu habitate de: ape dulci continentale - 0,22% (200ha); mlaştini (vegetaţie de centură), smârcuri - 0,11% (100ha); tufărişuri - 0,33% (300ha); stepe (inclusiv stepe împădurite şi stâncării) - 33, 74%(30000ha); pajişti seminaturale umede, preerii mezofile – 0,22% (200ha); alte terenuri -0,06% (54ha), ce însumează o suprafaţă de 30854ha (34,67%) sunt în general deţinute de primării.

Terenurile arabile, cu o suprafaţă de 150 ha (0,16%) sunt deţinute în general de proprietari particulari.Pădurile şi plantaţiile, cu o suprafaţă de 58011 ha (65,17 %) sunt fond forestier, proprietate de stat fiind administrate de Direcţia Silvică Tulcea.

STATUTUL DE PROTECŢIE AL SITULUI ŞI LEGĂTURA CU SITURILE CORINE BIOTOPEClasificare la nivel naţional şi regionalCod Categorie IUCN %RO04 Categoria IV IUCN 8,28Relaţiile sitului cu alte arii protejate- desemnate la nivel naţional sau regional

Cod Categorie Tip % Codul naţional şi numele ariei naturale protejate

RO04 Rezervaţie naturală + 0,06 2.765. - Dealul BujoruluRO04 Rezervaţie naturală + 0,00 2.767. - Rezervaţia de liliac Fântâna MareRO04 Rezervaţie naturală + 0,04 2.768. - Vârful SecarulRO04 Rezervaţie naturală + 0,01 2.769. - Korum TarlaRO04 Rezervaţie naturală + 0,60 IV.49. - Pădurea Babadag – CodruRO04 Rezervaţie naturală + 2,00 IV.51. - Muchiile Cernei - IailaRO04 Rezervaţie naturală + 1,00 IV.52. - BeidaudRO04 Rezervaţie naturală + 1,00 IV.53. - Valea MahomenceaRO04 Rezervaţie naturală + 2,00 IV.54. - Dealul GhiunghiurmezRO04 Rezervaţie naturală + 0,40 IV.57. - Muntele ConsulRO04 Rezervaţie naturală + 0,10 IV.58. - Dealul SaricaRO04 Rezervaţie naturală + 0,30 IV.61. - Carasan-TekeRO04 Rezervaţie naturală + 0,07 IV.62. - Valea OstrovuluiRO04 Rezervaţie naturală + 0,03 IV.63. - UspeniaRO04 Rezervaţie naturală + 0,03 IV.64. - EdirlenRO04 Rezervaţie naturală + 0,20 IV.65. - CasimceaRO04 Rezervaţie naturală + 0,10 IV.67. - PeceneagaRO04 Rezervaţie naturală + 0,30 IV.68. - MăgureleRO04 Rezervaţie naturală + 0,04 IV.69. - RăzboieniRO04 Rezervaţie naturală + 0,00 IV.71. - Dealul MândreştiRO04 Rezervaţie naturală + 0,01 IV.72. - Mănăstirea Cocoş

FORMULARUL STANDARD NATURA 2000

Codul situluiROSPA0100

NUMELE SITULUI : Stepa Casimcea

LOCALIZAREA SITULUICoordonatele sitului Suprafa�a sitului: Altitudine:E 28º 26' 39'' 22,226 (ha) Min. Max. Med.N 44º 45' 40'' 33 333 216

Regiunea biogeograficăAlpină Continentală Panonică Stepică Pontică XSpecii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC

Cod

Spec

ie

Pop

ula �

ie: R

ezid

entă

Cui

bări

t

Iern

at

Pas

aj

Sit

Pop

.

Con

serv

.

Izol

are

Glo

bal

A402 Accipiter brevipes

3-4 p 30 i C A C B

A255 Anthus campestris

3600-5000 i C A C B

A133 Burhinus oedicnemus

45-50 p B B C B

A243 Calandrella brachydactyla

600-700 p B A C B

A082 Circus cyaneus 90-100 i 150-200i B B C BA083 Circus

macrourus 60-70 i B B C B

A231 Coracias garrulus

60-70 p C A C B

A379 Emberiza hortulana

10-20 p D

A103 Falco peregrinus

4i D

A321 Ficedula albicollis

200i D

A338 Lanius collurio 400-500 p DA339 Lanius minor 210-240 p C B B AA246 Lullula

arborea300-350 p C B C C

A242 Melanocoryph 220-2500 i C A C B

a calandra A080 Circaetus

gallicus 9-10p 70-130i B A B A

A081 Circus aeruginosus

540-1400 i

C B C C

A084 Circus pygargus

155-380i C A C B

A089 Aquila pomarina

1-1p 2800-5500i

C B C B

A092 Hieraaetus pennatus

140-190i

C B C A

A019 Pelecanus onocrotalus

150-300 i

C B B B

A031 Ciconia ciconia

11000-55000 i

B B C B

A030 Ciconia nigra 400-455 I

C B C B

A403 Buteo rufinus 8-14 p B B C BA404 Aquila heliaca 2-4i B B B BA511 Falco cherrug 4-6i C B C BA072 Pernis

apivorus1190-

2640iC B C C

A533 Oenanthe pleschanka

20-30i D

A073 Milvus migrans 20-30i C B C CA429 Dendrocopos

syriacus 20-30p D

A097 Falco vespertinus

200-300i C B C B

Specii de păsări cu migra�ie regulată nemen�ionate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC

Cod

Spec

ie

Pop

ula�

ie: R

ezid

entă

Cui

bări

t

Iern

at

Pas

aj

Sit

Pop

.

Con

serv

.

Izol

are

Glo

bal

A247 Alauda arvensis

P D

A221 Asio otus C DA113 Coturnix

coturnix 600-700 p C B C B

A208 Columba palumbus

P D

A212 Cuculus canorus

RC D

A299 Hippolais icterina

R D

A252 Hirundo 12 p D

daurica A251 Hirundo

rusticaC D

A233 Jynx torquilla R DA341 Lanius senator V DA271 Luscinia

megarhynchosRC D

A230 Merops apiaster

C D

A383 Miliaria calandra

P D

A262 Motacilla alba RC DA260 Motacilla flava P DA435 Oenanthe

isabellina R D

A277 Oenanthe oenanthe

RC D

A337 Oriolus oriolus P DA276 Saxicola

torquata RC D

A210 Streptopelia turtur

R D

A311 Sylvia atricapilla

RC D

A310 Sylvia borin RC DA309 Sylvia

communis RC D

A086 Accipiter nisus 1050-1650 I C B C CA087 Buteo buteo 10000-

20000 iC B C B

Caracteristici generale ale situluiDESCRIEREA SITULUICod % CLC Clase de habitateN09 5 321 Paji�ti naturale, stepeN12 52 211 – 213 Culturi (teren arabil)N14 19 231 Pă�uniN16 15 311 Păduri de foioaseN23 2 1xx Alte terenuri artificiale (localită�i, mine..)N26 7 324 Habitate de păduri (păduri în tranzi�ie)

Calitate �i importan�ă:Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari protejate. Conform datelor avem urmatoarele categorii:a) numar de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 28b) numar de alte specii migratoare, listate in anexele Conventiei asupra speciilor migratoare (Bonn): 37

c) numar de specii periclitate la nivel global: 5Situl este important pentru populatiile cuibaritoare ale speciilor urmatoare:Coracias garrulusFalco cherrugFalco vespertinusAquila heliacaAnthus campestrisAccipiter brevipesCalandrella brachydactylaButeo rufinusMilvus migransPernis apivorusLanius collurioLullula arboreaOenanthe pleschankaLanius minorMelanocorypha calandraBurhinus oedicnemusCircaetus gallicusGalerida cristataAquila pomarinaDendrocopos syriacus

Situl este important in perioada de migratie pentru speciile:Falco vespertinusAccipiter brevipesHieraaetus pennatusFalco peregrinusCircus cyaneusAquila pomarinaFicedula albicollisCircus macrourusCircus pygargus

4. PERIOADA DE STUDIU

Studiile de teren s-au desfasurat in perioada 01.01.2011 – 31.12.2011. Anexăm fi�ele de teren.

5. METODE DE LUCRU

În prezent, metoda de bază în cercetarea ornitologică este observarea directă a păsărilor în natură. Mijloacele optice de observare, aparatele de fotografiat şi cele de filmat au evoluat atât de mult în ultimii ani încât a devnit din ce în ce mai uşor să determinăm păsările de la

distanţe mari, cu destulă siguranţă. Tehnica digitală de fotografiere şi filmare a făcut să fie destul de uşor, aproape pentru oricine doreşte, sa înregistreze imagini doveditoare cu speciile studiate.Pe teren, binoclul ramâne instrumentul de bază în cercetarea ornitologică. Binoclul folosit în acest an a fost un „Olympus” de 10x50.În cazul păsărilor aflate la distanţe mari, determinarea s-a făcut cu ajutorul lunetei (telescopului), fixată pe trepied. Lunetă folosită a fost un „Optolyth” de 30x75. Aparatul de fotografiat folosit a fost un „Fujifilm” FinePix S5700, de 7.1 Megapixels cu un Optical Zoom de 10x. Determinarea păsărilor pe teren a fost făcută cu ajutorul următoarelor determinatoare (ghiduri):

Heinzel, H. 1985. Guia de las Aves de Espana y Europa, Ediciones Omega, Barcelona, pp.64.

Peterson, R., Mountfort, G., Hollom, P., A., D., Geroudet, P. 1989. Guide des Oiseaux d Europe, Delachaux et Niestle, Neuchatel-Paris, pp.460. Bruun, B., Delin, H., Svensson, A., Singer, A., Zetterstrom, D. (versiune românească Dan Munteanu). 1999. Păsările din România şi Europa – Determinator ilustrat, Hamlyn Guide, Octopus Publushing Group Ltd, London, pp.320.

Mullarney, K., Svensson, L., Zetterstrom, D., Grant, P., J. 2006. Bird Guide, Harper Collins Publishers Ltd,. London, pp. 392.

Textul a fost redactat cu ajutorul unui laptop ”Acer” Extensa 5635Z cu programele Microsoft: Windows 7 şi Office Word 2007. Cercetările noastre au vizat în primul rând identificarea pe teren a tuturor elementelor de flora si fauna şi a efectivelor acestora, în zona viitorului Parc Eolian de la Sarighiol, în perioada 01.01.2011 – 31.12.2011. Observaţiile au fost efectuate parcurgând pe jos un traseu ce urmează amplasamentul turbinelor eoliene. Din acelaşi traseu au fost efectuate şi observaţii din puncte fixe. Aceste metode de lucru sunt cunoscute în literatura de specialitate drept metoda transectelor (sau a fâşiilor, sau a traseelor) şi metoda estimării în puncte (metoda punctelor fixe). În primul caz se parcurge un anumit traseu, bine determinat, înregistrându-se toate speciile văzute sau auzite în dreapta şi în stânga traseului parcurs.În al doilea caz, observatorul stă într-un loc (punct, staţie) de unde urmăreşte şi înregistrează într-un interval de timp, toate speciile văzute sau auzite (Korodi, G., I., 1969, Sutherland, W., J., Newton, I., Green, R., E. 2004, Hill, D., Fasham, M., Tucker, G., Shewry, M., Shaw, P. 2007, Bibby, C., Jones, M., Marsden, S. 1998, Sandor, A. 2000).Toate observaţiile au fost înregistrate pe teren în fişe de observaţii tipizate. Perioada, durata si frecventa la care au fost efectuate observatiile sunt prezentate in fisele de observatie anexate.

6. ANALIZA �I INTERPRETAREA DATELOR

6.1.FLORA �I VEGETA�IA

Turbinele eoliene din Parcul Eolian Sarighiol de Deal sunt amplasate pe terenuri cu diverse tipuri de culturi agricole (grâu, porumb, plante tehnice). Ecosistemele agricole permit dezvoltarea doar a unui numar mic de specii de plante, la periferia culturilor agricole. La limita culturilor agricole şi marginea drumurilor se dezvoltă buruienişuri alcătuite din specii ruderale şi segetale, fără valoare conservativă. Astfel, cu ocazia deplasărilor în teren, la marginea culturilor au fost observate buruienişuri în componenţa cărora intră următoarele specii: Xanthium italicum, Tribulus terestris (colţii babei), Reseda lutea, Setaria viridis (mohor), Conyza canadensis, Amaranthus retroflexus (ştir), Sorgum halepense, Matricaria inodora, Papaver rhoeas, Consolida regalis, Lathyrus tuberosus, Cichorium intybus, Stachys annua, Melilotus albus, Stellaria media, Galium humifusum, Capsela bursa-pastoris (traista ciobanului), Descurainia sophia, Melilotus officinalis (sulfină galbenă), Solanum nigrum.La limita drumurilor de acces au fost identificate o serie de specii de plante rezistente la călcare: Polygonum aviculare (troscot), Convolvulus arvensis (volbura), Portulaca oleracea, Sclerochloa dura, Lolium perenne (iarba de gazon), Cynodon dactylon (pir digitat).La marginea culturilor au fost identificate specii care se dezvoltă în mod curent în pajişti, dar pot trece şi în culturile învecinate.Asociaţiile vegetale observate în lungul drumurilor de exploatare, la limita culturilor agricole, sunt comunităţi de plante ruderale şi comunităţi de pajişti stepice ruderalizate, complet lipsite de importanţă conservativă. În zona de interes au fost identificate mai multe tipuri de habitate intens antropizate: - Comunităţi antropice cu Onopordum acanthium, Carduus nutans şi Centaurea calcitrapa (cod R8702 după Doniţă et al, 2005). Acest tip de habitat antropizat este prezent în mod frecvent de-a lungul drumurilor de acces, mai ales a drumurilor de pământ. Ruderalizarea pronunţată a acestui tip de habitat este indicată de prezenţa speciilor Onopordum acanthium, Carduus nutans, Centaurea calcitrapa, Amaranthus retroflexus, Papaver rhoeas, etc.- Comunităţi antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua şi Ballota nigra (cod R8703 după Doniţă et al, 2005). Este un tip de habitat puternic ruderalizat, prezent mai ales de-a lungul căilor de acces, mai ales a celor de pământ, dar şi la marginea localităţilor, a terenurilor agricole, a livezilor. - Comunităţi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura şiPlantago major (cod R8704 după Doniţă et al, 2005). Este un tip de habitat prezent în imediata apropiere a căilor de acces, mai ales în zonele uscate, intens bătătorite de om sau turmele de animale. În zona de interes, habitatul ocupă suprafeţe mai mici de-a lungul drumurilor de exploatare. Valoarea conservativă a pajiştilor de tip islaz este nulă, fiind adesea un focar de îmburuienire pentru pajiştile naturale din împrejurimi.

În vecinătatea zonei de interes, a fost identificat habitatul stepe ponto-sarmatice, habitat prioritar în politicile de conservare a biodiversităţii ale Uniunii Europene. Acest habitat intră în categoria stepelor petrofile care apar preponderent pe dealurile pietroase din Dobrogea, reprezentând vegetaţie stepică formată din asociaţii vegetale ierboase caracteristice alianţelor Festucion valesiacae Klika 1931 (grupează vegetaţia pajiştilor xerofile subcontinentale şi Pimpinello-Thymion zygoidi Dihoru 1969, 1970 (caracteristică culmilor pietroase ale dealurilor dobrogene, cu o compoziţie bogată în specii balcano-pontice-taurice).Aceste pajişti sunt păşunate în perioada lunilor mai şi iunie, deşi au o calitate furajeră scăzută, iar în sezonul estival pajiştile de acest tip sunt deja uscate. Valoarea conservativă a pajiştilor din imediata vecinătate a amplasamentului parcului eolian este redusă datorită lipsei unor elemente floristice rare şi a numărului destul de ridicat de specii ruderale şi segetale. Ca amestec caracteristic pajiştilor secundare, pe suprafeţe restrânse dintre culturi au fost observate specii stepice alături de plante ruderale: Xeranthemum anuum (imortele), Poa bulbosa (firuţa bulboasă), Artemisia austriaca (peliniţa), Daucus carota (morcov sălbatic), Bromus squarrosus, Centaurea diffusa. Alte specii de plante observate în componenţa acestor pajişti sunt: Eryngium campestre, Artemisia absinthium (pelin), Bromus tectorum, Bromus sterilis, Crepis foetida, Medicago lupulina (lucerna galbenă), Trifolium repens, Verbascum phlomoides (lumânărică), Cichorium intybus, Torilis arvensis, Tribulus terrestris (colţii babei), Consolida regalis (nemţişor), Echium italicum, Echium vulgarae (limba şarpelui), Elymus repens (pir), Sisymbrium arvensis, Sisymbrium orientale, Galium humifusum,, Anagalis arvensis, Linaria genistifolia, Plantago lanceolata.Aceste plante sunt prezente în mod obişnuit în pajişti naturale, dar şi în locuri ruderale sau la margini de culturi agricole unde se infiltrează uşor din pajiştile învecinate. Nici una dintre ele nu prezintă valoare conservativă, fiind plante comune în zona stepei şi a silvostepei.Ruderalizarea acestor pajişti, ca efect al păşunatului, a fost indicată de abundenţa unor specii nitrofile precum: Agropyron repens (pir târâtor), Arctium lappa (brusture), Artemisia annua, Matricaria inodora, Erysimum diffusum, Stellaria media (rocoina), Plantago media (pătlagină), Plantago major, Datura stramonium, Bassia scoparia (mături), Melilotus albus (sulfina albă), Polygonum aviculare, Melilotus officinalis (sulfina galbenă).În concluzie, în perimetrul amplasamentului destinat Parcului eolian nu au fost observate specii de plante de interes conservativ naţional sau comunitar, menţionate în anexele Directivei Habitate sau anexele OUG nr. 57/2007 şi OUG nr. 154/2008 şi nici specii rare prezente în Cartea roşie a plantelor vasculare din România. Terenul destinat parcului eolian nu se suprapune cu perimetrul niciunei arii naturale protejate de interes naţional, comunitar sau internaţional.

6.2. AVIFAUNA

Avifauna ecosistemului de stepă din Dobrogea

Avifauna din această zonă este caracteristică câmpiei si stepei. Aceste formatiuni cuprind tinuturile de la altitudinea de 100-200 m până la nivelul mării. Aici intră tinuturile descoperite ale silvostepei si stepa propriu-zisă, precum si tinuturile descoperite rămase în

urma defrisării fostelor păduri de stejar pedunculat, cer si gârnită, acoperite de culturi sau vegetatie ierboasă spontană, precum si podisurile joase cu pajisti.În condiţiile deficitului de umiditate din Dobrogea, în holocen s-a format o stepă tipică, ca o prelungire spre vest şi sud-vest a steplor euro-cazahe (pontice). Suprafaţa iniţială a stepei s-a lărgit continuu în sud-estul ţării şi în Dobrogea, ca şi în majoritatea câmpiilor, paralel cu defrişările masive, efectuate în ultimii 500 de ani. Locul asociaţiilor naturale de stepă l-au luat culturile agricole. Condiţiile climatice din stepa propriu-zisă se caracterizează prin veri foarte călduroase, cu o periodă de secetă bine marcată şi prin ierni reci.Clima din acest etaj are un mare deficit de umiditate, precipitatiile anuale atingând abia 400 mm. Temperatura medie anuală este de 10-11oC, iar vara, media temperaturii ajunge până la 22oC. Vânturile sunt frecvente, calde si uscate, producând iarna scăderi bruste de temperatură, iar vara favorizând ridicarea ei; asociate fiind cu secetele îndelungate, duc la uscarea vegetatiei, la secarea mlastinilor si la reducerea suprafetei lichide a mediului acvatic.Regiunea descoperită a silvostepei, formată initial din pajisti întinse, este mult redusă, în prezent fiind în ceea mai mare parte preluată de agricultură. Această regiune a suferit profund si din cauza păsunatului permanent.În stepă sunt frecvente asociatiile cu Festuca sp. (păius), Agropyron sp. (pir crestat), Stipa sp. (colilie), Chrysopogon sp. (sadină), si Botriochloa sp. (bărboasă), la care se mai adaugă specii mezoxerofile si xerofile. În terenurile sărăturoase se întâlnesc plante halofile carcteristice ca sica, sărărita, varza de mare, etc. Pe terenurile nisipoase se dezvoltă o floră specifică formată din ciulei, romanită de câmp, bărboasa, laptele cucului, scaiul dracului, cârcelul, etc.Vegetatia arbustivă este formată din arbusti de stepă, ce formează tufărisuri alcătuite în special din porumbar, migdal pitic, mur, măces si altele.Stepa cuprinde în special partea de sud-est a României, si anume Bărăganul si jumătatea sudică a Dobrogei. O vegetatie primară de stepă, aproape că nu mai există astăzi datorită puternicului impact antropic. În locurile unde stepa nu a fost destelenită, vegetatia este puternic modificată sub actiunea permanentă a păsunatului.Ca o adaptare generală la acest tinut descoperit, de joasă altitudine, păsările prezintă un colorit sters, uniform, cu dimorfism sexual slab pronuntat sau chiar inexistent. Cuibăritul are loc în general pe sol, uneori în arbusti sau în maluri. Din cauza conditiilor aspre din timpul iernii, a lipsei de adăpost si de hrană, multe specii din aceste tinuturi descoperite migrează în sezonul rece.

Speciile cuibăritoare caracteristice sunt:Burhinus oedicnemus (pasărea ogorului)Glareola pratincola (ciovlică roscată)Glareola nordmanni (ciovlică negriciosă)Limosa limosa (sitar de mal)Gallinago gallinago (becatină comună)Otis tarda (dropie)Otis tetrax (spârcaciulCoturnix coturnix (prepelită)

Perdix perdix (potârniche)

Phasianus colchicus (fazan)Circus macrourus (herete alb)Circus pygargus (herete sur)Falco tinnunculus (vânturel rosu)Falco vespertinus (vânturel de seară)Neophron percnopterus (hoitar alb)Tyto alba (strigă)Asio flammeus (ciuful de câmpie)Merops apiaster (prigorie)Oenanthe oenanthe (pietrar sur)Oenanthe pleshanka (pietrar negru)Oenanthe hispanica (pietrar mediteranean)Lanius collurio (sfrâncioc rosiatic)Lanius senator (sfrâncioc cu capul rosu)Riparia riparia (lăstunul de mal)Hirundo daurica (rândunică roscată)Miliaria calandra (presură sură)Passer hispaniolensis (vrabia spaniolă)Melanocorypha calandra (ciocârlie de bărăgan)Alauda arvensis (ciocârlie de câmp)Calandrella brchydactila (ciocârlia cu degete scurte)Galerida cristata (ciocârlan)Anthus campestris (fâsa de câmp)Anthus pratensis (fâsa de luncă)Sturnus roseus (lăcustar)Corvus frugilegus (cioara de semănătură)

Acestă listă de specii cuprinde păsări care cuibăreau în mod obisnuit la începutulsecolului XX. La ora actuală situatia este usor schimbată. Astfel, unele specii au dispărut, cum ar fi Neophron percnopterus, Otis tetrax si Otis tarda, altele se mai pot observa în migratie dar nu mai cuibăresc la noi în tară, cum ar fi Circus macrourus, au fost identificate noi specii cum ar fi Oenanthe isabelina, alte specii rămân aparitii accidentale, cum ar fi Oenanthe hispanica, Lanius senator si Hirundo daurica. Dacă există în stepă si râpe săpate în loess, locuri bune de cuibărit pentru unele specii, în prezent mai putem adăuga si alte specii, cum ar fi: Upupa epops, Coracia garrulus, Sturnus vulgaris si Passer domesticus. O altă specie bine reprezentată la ora actuală în zona de câmpie, mai ales în Dobrogea, este si Lanius minor.

Acest „etaj” ornitologic, reprezentat din punct de vedere al habitatelor de solul descoperit, cultivat sau înierbat, uneori cu păduri de salcâm sau mărăcinisuri, precum si prin maluri si râpe cu vegetatie scundă, lemnoasă, este mult mai sărac în specii comparativ cu alte „eraje” ornitologice (35 specii), cum ar fi cel al pădurilor de foioase, al pădurilor de amestec, al pădurilor de conifere sau al zonelor umede.Majoritatea speciilor cuibăresc în mediul descoperit, uscat, adesea chiar pe sol, ca Burhinus oedicnemus, Glareola pratincola, Glareola nordmanni, Otis tarda, Otis tetrax, Coturnix

coturnix, Perdix perdix, Phasianus colchicus, Circus macrourus, Circus pygargus, Asio flammeus, Oenanthe oenanthe, Miliaria calandra, Melanocorypha calandra, Alauda arvensis, Calandrella brachydactila, Galerida cristata, Anthus campestris. În tinuturile de câmpie umedă, înmlăstinite, se întâlnesc Limosa limosa, Gallinago gallinago si Anthus pratensis.În arbusti cuibăresc Lanius collurio, Lanius senator, Passer hispaniolensis; în pâlcuri de salcâm: Falco tinnunculus, Falco vespertinus, Passer hispaniolensis, Corvus frugilegus; în maluri: Neophron percnopterus, Tyto alba, Merops apiaster, Oenanthe pleshanka, Oenanthe hispanica, Riparia riparia, Sturnus roseus.Hrana acestor specii de păsări se compune din ierburi, fructe, seminte, dar mai ales din insecte vânate în aer sau pe sol, precum si din reptile li mamifere de talie mică pentru păsările de pradă de zi si de noapte.Datorită conditiilor aspre din anotimpul rece al anului, circa ¾ din speciile întâlnite aici suntmigratoareInfluenta omului asupra acestor habitate este deosebit de accentuată. Mediul primar a fostmodificat aproape radical, stepa fiin transformată în tinut cultivat (îndeosebi monoculturi). De asemenea, poluarea cauzată de îngrăsăminte si ierbicide, zgomotul, nelinistea aproape permanentă au contribuit la sărăcirea tot mai accentuată a faunei ornitologice de aici, atât ca număr de specii, cât si mai ales ca indivizi (Radu, D. 1984. Păsările în peisajele României. Ed. Sport-Turism, Bucuresti, p. 162-165).

După alti autori, fauna de stepă din România este si mai săracă, fiind reprezentată de numai 17 specii tipice. Iată lista acestor specii de păsări si originea lor geografică:

Specii de origine geografică Auro-cazahă şi Aralo-caspică: Circus macrourusCircus pygargusPerdix perdixOtis tardaOtis tetraxBurhinus oedicnemusMelanocorypha calandraMiliaria calandraEmberiza hortulanaSpecii de origine geografică Transpalearctică:Calandrella cinereaGalerida cristataAlauda arensisAnthus campestrisSpecii de origine Europeană:Saxicola rubetraSaxicola torquataMotacilla flavaSpecii Cosmopolite:Coturnix coturnix

Numărul redus de specii tipice indică o faună săracă şi strict specializată.Desigur, pe lângă aceste specii tipice, aici se pot întâlni şi numeroase alte specii accesorii, în funcţie de condiţiile locale.Avifauna de stepă s-a format relativ recent (în holocen), odată cu penetraţia stepelor pontice în sud-estul României. Apoi s-a extins mult, odată cu expansiunea agriculturii. Dezvoltarea accelerată a agriculturii, mai ales în ultimii 100 de ani, are doua efecte contrare: pe de o parte a lărgit mult arealul avifaunei stepice în ansamblu, iar pe de alta a dus la reducerea arealelor unor specii tipice, care nu s-au putut adapta la habitatele formate de vastele monoculturi ale agriculturii moderne. Astfel, procesul de expansiune s-a realizat pe seama speciilor Coturnix coturnix, Galerida cristata, Emberiza hortulana şi Alauda arvensis. În acelaşi timp sunt în regresie speciile: Otis tarda, Otis tetrax şi Burhinus oedicnemus (Cătuneanu, I., I., Korodi Gal, I., Munteanu, D., Paşcovschi, S., Vespremeanu, E. 1978. Fauna R.S.R., Aves (Păsări), Vol. XV, Fascicula 1, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, p. 179-180).

Avifauna din zona satului Sarighiol de Deal

În anul 2011, pe amplasamentul viitorului Parc Eolian de la Sarighiol, au fost identificate următoarele specii de păsări:

Anser albifronsCircus pygargusCircus aeruginosusCircus cyaneusButeo buteoButeo lagopusHieraaetus pennatusFalco tinnunculusFalco subbuteoFalco columbariusPhasianus colchicusPerdix perdixLarus cachinnansStreptopelia decaoctoUpupa epopsMerops apiasterMelanocorypha calandraAlauda arvensisGalerida cristataMotacilla albaMotacilla flava feldeggAnthus campestrisHirundo rusticaRiparia ripariaSaxicola rubetraTurdus pilaris

Oenanthe oenantheLanius collurioLanius minorSturnus vulgarisPica picaCorvus frugilegusCorvus corone cornixCorvus monedulaPasser domesticusPasser montanusFringilla coelebsCarduelis carduelisEmberiza hortulanaMiliaria calandra

Au fost identificate 40 specii de păsări. Acest număr ne indică o diversitate specifică mică, având în vedere că în România au fost inventariate aproape 400 specii de păsări. Pentru comparatie, specificăm că în zona complexului lagunar Razelm-Sinoe, în perioada migratiei, putem observa într-o singură zi în jur de 50 specii de păsări.Toate speciile de păsări observate în zona proiectului sunt specii obisnuite pentru Dobrogea si sunt larg răspândite aici.

Fi�e de observatii

Data: 08.01.2011

Nr. Crt.

Specia Nr. Exemplare

1 Circus cynaeus 12 Circus auruginosus 13 Buteo buteo 14 Falco tinnunculus 15 Larus cachinnans 156 Streptopelia decaocto 87 Melanocorypha calandra 1208 Galerida cristata 49 Erithacus rubecula 110 Sturnus vulgaris 40011 Pica pica 212 Corvus frugilegus 10013 Corvus corone cornix 3

14 Corvus monedula 1115 Carduelis carduelis 1216 Emberiza hortulana 217 Miliaria calandra 1

Data : 14.01.2011

Nr.Crt.

Specia Nr. exemplare

1 Buteo buteo 12 Buteo lagopus 13 Falco tinnunculus 24 Falco columbarius 15 Anser albifrons 1306 Larus cachinnans 77 Streptopelia decaocto 28 Melanocorypha calandra 609 Galerida cristata 210 Turdus pilaris 1411 Passer domesticus 3012 Pica pica 113 Corvus frugilegus 9014 Corvus corone cornix 215 Corvus monedula 2016 Miliaria calandra 5

Data : 23.01.2011Nr.Crt.


1 Buteo buteo 12 Buteo lagopus 13 Falco tinnunculus 14 Larus cachinnans 1505 Melanocorypha calandra 1006 Galerida cristata 27 Sturnus vulgaris 2008 Passer montanus 409 Passer domesticus 2510 Pica pica 411 Corvus frugilegus 9012 Corvus corone cornix 6

13 Corvus monedula 1814 Miliaria calandra 1

Data: 04.02.2011

Nr. Crt.


1 Anser albifrons 902 Circus cyaenus 13 Buteo buteo 24 Buteo lagopus 25 Falco tinnunculus 36 Larus cachinnans 107 Melanocorypha calandra 1208 Galerida cristata 29 Turdus pilaris 410 Parus caeruleus 111 Sturnus vulgaris 50012 Pica pica 213 Corvus frugilegus 12014 Corvus corone cornix 115 Corvus monedula 1016 Fringilla coelebs 1217 Carduelis carduelis 818 Emberiza hortulana 219 Miliaria calandra 1

Data : 14.02.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 12 Buteo lagopus 13 Falco tinnunculus 24 Falco columbarius 15 Larus cachinnans 36 Streptopelia decaocto 27 Melanocorypha calandra 608 Galerida cristata 29 Turdus pilaris 1010 Passer montanus 20

11 Pica pica 212 Corvus frugilegus 10013 Corvus corone cornix 214 Miliaria calandra 4

Data : 03.03.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 12 Buteo lagopus 13 Accipiter nisus 14 Falco tinnunculus 15 Larus cachinnans 206 Melanocorypha calandra 807 Galerida cristata 28 Sturnus vulgaris 3009 Passer montanus 2010 Passer domesticus 2011 Pica pica 412 Corvus frugilegus 9013 Corvus corone cornix 514 Corvus monedula 915 Miliaria calandra 2

Data: 20.03.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 12 Falco tinnunculus 13 Larus cachinnans 404 Larus ridibundus 805 Streptopelia decaocto 36 Melanocorypha calandra 807 Galerida cristata 28 Motacilla alba 29 Saxicola torquata 110 Phoenicurus ochruros 111 Erithacus rubecula 112 Sturnus vulgaris 10013 Passer montanus 20

14 Pica pica 415 Corvus frugilegus 1016 Miliaria calandra 3

Data: 05.04.2011

Nr. Crt.


Circus macrourus 1Circus pygargus 1

1 Buteo buteo 23 Aquila pomarina 14 Falco tinnunculus 25 Philomachus pugnax6 Upopa epops7 Alauda arvensis 368 Melanocorypha calandra 249 Motacilla alba 210 Saxicola rubetra 111 Sturnus vulgaris 15012 Pica pica 413 Passer montanus 514 Emberiza hortulana 215 Miliaria calandra 16

Data: 09.05.2011

Nr.Crt. Specia Nr. Exemplare

1 Corvus frugilegus 22 Buteo buteo 13 Corvus frugilegus 54 Oenanthe oenanthe 15 Alauda arvensis 16 Streptopelia decaocto 27 Falco tinnunculus 18 Corvus frugilegus 29 Lanius collurio 110 Melanocorypha calandra 211 Anthus campestris 1

12 Passer montanus 213 Alauda arvensis 214 Merops apiaster 1615 Corvus frugilegus 1216 Hirundo rustica 417 Corvus frugilegus 1018 Larus cachinnans 119 Alauda arvensis 1

Data: 27.05.2011

Nr.Crt. Specia Nr. exemplare

1 Upupa epops 12 Buteo buteo 13 Corvus frugilegus 44 Ciconia ciconia 55 Motacilla alba 16 Corvus frugilegus 67 Falco tinnunculus 18 Melanocorypha calandra 29 Merops apiaster 1010 Corvus frugilegus 811 Ciconia ciconia 212 Alauda arvensis 113 Corvus frugilegus 414 Oenanthe oenanthe 115 Hirundo rustica 4

Data: 07.06.2011


1 Corvus frugilegus 32 Alauda arvensis 13 Buteo rufinus 1

4 Oenanthe oenanthe 15 Corvus frugilegus 16 Merops apiaster 67 Falco tinnunculus 18 Alauda arvensis 29 Delichon urbica 1010 Corvus monedula 211 Pica pica 112 Corvus frugilegus 813 Miliaria calandra 214 Sturnus vulgaris 215 Corvus frugilegus 216 Hirundo rustica 1217 Sturnus vulgaris 1618 Galerida cristata 2

Data: 22.06.2011


1 Corvus frugilegus 22 Buteo rufinus 13 Galerida cristata 24 Oenanthe oenanthe 15 Alauda arvensis 16 Pica pica 17 Alauda arvensis 18 Sturnus vulgaris 29 Corvus frugilegus 110 Merops apiaster 1211 Upupa epops 112 Corvus monedula 813 Corvus frugilegus 214 Hirundo rustica 1515 Corvus frugilegus 416 Miliaria calandra 117 Falco tinnunculus 118 Sturnus vulgaris 619 Corvus frugilegus 3

Data: 06.07.2011


1 Corvus frugilegus 22 Alauda arvensis 23 Buteo rufinus 14 Alauda arvensis 25 Merops apiaster 126 Upupa epops 17 Corvus frugilegus 48 Galerida cristata 19 Sturnus vulgaris 1210 Corvus monedula 811 Oenanthe oenanthe 112 Sturnus vulgaris 213 Pica pica 114 Miliaria calandra 115 Buteo rufinus 116 Galerida cristata 217 Corvus frugilegus 2

Data 27.07.2011


1 Galerida cristata 22 Corvus frugilegus 13 Oenanthe oenanthe 14 Upupa epops 15 Corvus frugilegus 16 Motacilla alba 17 Alauda arvensis 18 Falco tinnunculus 19 Sturnus vulgaris 2010 Oeanthe oenanthe 111 Alauda arvensis 112 Corvus frugilegus 1

13 Alauda arvensis 1

Data: 11.08.2011

Nr. Crt.


1 Larus cachinnans 62 Perdix perdix 23 Coturnix coturnix 24 Streptopelia decaocto 75 Alauda arvensis 246 Anthus campestris 37 Motacilla flava feldegg 248 Hirundo rustica 109 Delichon urbica 210 Lanius collurio 411 Lanius mino 212 Turnus vulgaris 2513 Passer montanus 814 Pica pica 215 Corvus frugilegus 2016 Corvus corone cornix 5

Data: 09.09.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 1 2 Buteo rufinus 13 Falco tinnunculs 14 Larus cachinnans 85 Perdix perdix 26 Coturnix coturnix 17 Alauda arvensis 208 Anthus campestris 39 Motacilla flava feldegg 2010 Hirundo rustica 4011 Delichon urbica 212 Lanius collurio 613 Lanius minor 414 Sturnus vulgaris 300

15 Passer montanus 1016 Corvus corone cornix 617 Emberiza hortulana 2

Data: 10.09.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 1 2 Circus pygargus 13 Falco tinnunculs 34 Perdix perdix 25 Coturnix coturnix 86 Merops apiaster 127 Upupa epops 28 Alauda arvensis 169 Hirundo rustica 1010 Delichon urbica 2511 Anthus campestris 3512 Anthus pratensis 113 Oenanthe oenanthe 114 Lanius collurio 815 Lanius minor 416 Sturnus vulgaris 1017 Passer montanus 2218 Passer domesticus 4019 Pica pica 520 Corvus frugilegus 1721 Miliaria calandra 2

Data: 15.09.2011

Nr. Crt.


1 Falco tinnunculus 3 2 Coturnix coturnix 13 Merops apiaster 1204 Coracias garrulus 15 Melanocorypha calandra 156 Alauda arvensis 57 Galerida cristata 28 Anthus campestris 10

9 Hirundo rustica 2010 Riparia riparia 30011 Lanius collurio 212 Lanius minor 113 Passer montanus 2014 Passer domesticus 6015 Pica pica 416 Corvus frugilegus 2217 Corvus corone cornix 3

Data: 09.10.2011

Nr.Crt.


1 Buteo buteo 1 2 Falco tinnunculus 13 Streptopelia decaocto 44 Galerida cristata 25 Alauda arvensis 46 Melanocorypha calandra 207 Hirundo rustica 68 Oenanthe oenanthe 19 Passer domesticus 1010 Passer montanus 1011 Pica pica 212 Corvus frugilegus 4013 Corvus corone cornix 514 Miliaria calandra 2

Data: 10.10.2011

Nr. Crt.


1 Buteo buteo 1 2 Coturnix coturnix 2 3 Larus cachinnans 74 Streptopelia decaocto 75 Melanocorypha calandra 306 Galerida cristata 47 Sturnus vulgaris 1008 Pica pica 19 Corvus frugilegus 36

10 Corvus corone cornix 311 Carduelis chloris 1012 Miliaria calandra 2

Data: 15.10.2011

Nr. Crt.


1 Buteo lagopus 1 2 Falco tinnunculus 23 Perdix perdix 1 4 Larus cachinnans 85 Melanocorypha calandra 306 Galerida cristata 27 Sturnus vulgaris 808 Passer montanus 209 Pica pica 210 Corvus frugilegus 211 Corvus monedula 912 Fringilla coelebs 1513 Carduelis carduelis 814 Miliaria calandra 4

Data: 06.11.2011

Nr.Crt. Specia Nr.Ex.

1 Buteo rufinus 1

2 Falco tinnunculus 1

3 Perdix perdix 20

4 Larus cachinnans 30,

5 Melanocorypha calandra 7

6 Sturnus vulgaris 1000

7 Pica pica 10

8 Corvus frugilegus 40

9 Carduelis carduelis 6

10 Fringilla coelebs 11

Data: 06.12.2011

Nr.Crt. Specia Nr.Ex.

1 Buteo buteo 1

2 Falco tinnunculus 1

3 Streptopelia decaocto 2

4 Galerida cristata 2

5 Melanocorypha calandra 50

6 Sturnus vulgaris 200

7 Pica pica 9

8 Corvus frugilegus 100

9 Corvus corone cornix 8

10 Passer domesticus 50

11 Carduelis carduelis 9

În urma acestor observaţii s-a întocmit lista speciilor de păsări identificate în această zonă :

Anser albifrons – Gârliţă mare

Circus pygargus – Herete sur

Circus cyaneus – Herete vânăt

Circus aeruginosus – Herete de stuf

Circus macrourus – Herete alb

Buteo buteo – Şorecar comun

Buteo lagopus - Şorecar încălţat

Buteo rufinus - Şorecar mare

Aquila pomarina – Acvilă ţipătoare mică

Falco tinnunculus – Vânturel rosu

Falco columbarius - Şoim de iarnă

Perdix perdix – Potârniche

Coturnix coturnix – Prepeliţă

Philomachus pugnax - Bătăuş

Larus canus – Pescăruş sur

Larus cachinnans – Pescăruş argintiu

Streptopelia decaocto – Guguştiuc

Coracias garrulus – Dumbrăveancă

Merops apiaster – Prigorie

Upupa epops - Pupăză

Melanocorypha calandra – Ciocârlie de Bărăgan

Galerida cristata – Ciocârlan

Alauda arvensis – Ciocârlie de câmp

Hirundo rustica – Rândunică

Riparia riparia – Lăstun de mal

Delichon urbica – Lăstun de casă

Anthus campestris – Fâsă de câmp

Anthus pratensis – Fâsă de lunca

Motacilla flava feldegg – Codobatură cu cap negru

Erithacus rubecula – Măcăleandru

Turdus pilaris – Cocoşar

Parus caeruleus – Piţigoi albastru

Oenanthe oenanthe – Pietrar sur

Lanius collurio – Sfrâncioc roşiatic

Lanius minor – Sfrâncioc cu frunte neagră

Pica pica – Coţofană

Corvus frugilegus – Cioară de semănatură

Corvus corone cornix – Cioară grivă

Corvus monedula - Stăncuţă

Sturnus vulgaris – Graur

Passer domesticus – Vrabie de casă

Passer montanus – Vrabie de câmp

Fringilla coelebs – Cinteză

Carduelis carduelis – Sticlete

Carduelis chloris - Florinte

Emberiza hortulana – Presură de grădină

Miliaria calandra – Presură sură

Deci un total de numai 47 specii de păsări, fapt care ne indică o diversitate specifică

scăzută. Principalele specii cuibăritoare din locaţie şi din jurul acesteia sunt prepeliţa,

potârnichea, ciocârlia de câmp, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, codobatura cu cap negru

şi presura sură. Culturile de grâu sunt dominate numeric de ciocârlia de bărăgan

(Melanocorypha calandra).

În perioadele de migraţie majoritatea speciilor trec în zbor peste locaţie, datorită mai ales

lipsei oricărui adăpost din zonă (nu există copaci, tufişuri, terenul este deosebit de plan). Sau

se opresc uneori pentru a se hrăni.

Iarna, numărul de specii este foarte redus, se pot întâlni în special stoluri de corvidae (specii

de ciori), ciocârlii de Bărăgan, fringilidae (sticleţi, florinţi, cinteze) şi presuri. Toate aceste

specii colindă împreună în zonele de câmpie, putând fi găsite în toată Dobrogea.

Dintre păsările observate de noi, următoarele specii sunt ocrotite prin Directiva

Consiliului Europei 79/409/ EEC (Directiva Păsări):

Anexa I

Circus aeruginosus

Circus cyaneus

Circus macrourus

Circus pygargus

Buteo rufinus

Aquila pomarina

Falco columbarius

Philomachus pugnax

Coracias garrulus

Melanocorypha calandra

Anthus campestris

Lanius collurio

Lanius minor

Emberiza hortulana

Primele şapte specii de păsări sunt păsări răpitoare. Acestea nu cuibăresc în locaţie

(nu au unde) şi se pot întâlni doar atunci când vânează, trecând în zbor peste zona noastră.

Philomachus pugnax trece doar în pasaj prin zonă în căutare de hrană. Preferă de obicei zone

mai umede.

Coracias garrulus nu cuibăreşte aici, poate fi întâlnit mai ales în pasaj, în trecere, sau în

căutare de hrană.

Lanius collurio şi Lanius minor

mai ales după perioada de cuibărit, când adulţi şi imaturi colindă după hrană înainte de

migraţia de toamnă.

Melanocorypha calandra, Anthus campestris

terenurile agricole din jurul locaţiei noastre, zonele cu culturi agricole sau cu eventuale

tufărişuri.

Datorită faptului că zona unde se va implementa proiectul nu este un loc bun pentru

cuibăritul speciilor de păsări, nu oferă adăposturi pentru odihnă în

nici nu este o sursă bogată de hrană, considerăm că nu va fi afectat nici un fel de habitat

important pentru supravieţuirea speciilor de păsări.

Vânturel roşu (Falco tinnunculus

trece doar în pasaj prin zonă în căutare de hrană. Preferă de obicei zone

nu cuibăreşte aici, poate fi întâlnit mai ales în pasaj, în trecere, sau în

Lanius minor nu pot cuibări aici, nu au tufişuri adecvate, pot fi observaţi


Melanocorypha calandra, Anthus campestris şi Emberiza hortulana preferă pentru cuibărit

nurile agricole din jurul locaţiei noastre, zonele cu culturi agricole sau cu eventuale


cuibăritul speciilor de păsări, nu oferă adăposturi pentru odihnă în perioada de migraţie şi


important pentru supravieţuirea speciilor de păsări.

Falco tinnunculus)

trece doar în pasaj prin zonă în căutare de hrană. Preferă de obicei zone

nu cuibăreşte aici, poate fi întâlnit mai ales în pasaj, în trecere, sau în

uibări aici, nu au tufişuri adecvate, pot fi observaţi


preferă pentru cuibărit

nurile agricole din jurul locaţiei noastre, zonele cu culturi agricole sau cu eventuale


perioada de migraţie şi


Şorecar comun (Buteo buteo)

Vrăbii de câmp (Passer montanus

Fâsă de câmp (Anthus campestris

Passer montanus)

Anthus campestris)

Biologia unor specii de păsări mai frecvent întâlnite în zona de studiu

Melanocorypha calandra (Linnaeus, 1766) (Ciocârlie de Bărăgan)

Este răspândită în Bazinul Mediteranei, inclusiv în Sardinia, Sicilia şi Creta, iar spre

est, până în stepele Asiei Centrale. Cele mai mari populaţii se înregistrează în Rusia şi Iberia.

Cuibăritul acestei specii a fost înregistrat în Dobrogea şi în judeţele: Călăraşi,

Ialomiţa, Brăila şi sud-estul judeţului Galaţi. Cuibăreşte în zonele de câmpie, mai ales în

culturile agricole. Iarna se adună în stoluri mari, care pot ajunge la câteva mii de exemplare.

Iernează în stoluri mari, în general pe câmpurile şi stepele din lungul coastei Mării Negre,

lagunelor şi văii Dunării.

Atât în perioada de cuibărit, cât şi în cea de iernare, preferă regiunile joase, cu

vegetaţie stepică şi culturi de cereale.

Cuibăreşte începând din luna aprilie până în iunie.

Este un migrator parţial. La sfârşitul perioadei de reproducere, se adună în stoluri, nu

foarte numeroase, observate înDobrogea continentală şi în sudul Moldovei. La sfârşitul verii

încep migraţiile locale, care în septembrie se transformă în migraţii către sud. Există şi ani

mai puţin friguroşi, când rămâne în zonele sudice ale ţării. Migrează pe distanţe scurte, până

în nordul Africii.

Anthus campestris (Linnaeus, 1758) Fâsă de câmp

Este o specie politipică. Doar subspecia nominală, Anthus campestris campestris,

cuibăreşte în Europa. Este o specie cu distribuţie largă, din Maroc până în Mongolia

(longitudine 1170 E), iar la nord până la paralela 550 N. Iernează în Africa, în zonele din

sudul Saharei şi Arabia.

Este răspândită în toată Dobrogea, în toată jumătatea de est a Munteniei, în zonele

joase ale judeţelor Buzău şi Vrancea şi în jumătatea de est a Moldovei până la graniţa de nord

a ţării.

Cuibăreşte în zone aride. Preferă regiunile cu vegetaţie stepică şi păşunile din zonele

joase, dar se întâlneşte şi în zonele nisipoase, pe malul râurilor sau al lacurilor. Cuibăreşte

adesea şi în culturi de cereale.

Cuibăreşte începând cu a doua jumătate a lunii mai. Este o prezenţă obişnuită în

teritoriile de cuibărit şi de pasaj din estul României., dar într-un număr relativ redus. Toamna

migraţia se desfăşoară de la mijlocul lui august până în octombrie, iar primăvara în aprilie-

mai. Iernează în Africa şi în sudul Asiei.

Lanius collurio (Linnaeus, 1758) Sfrâncioc roşiatic

Specie politipică. Subspecia L.c. kobylini cuibăreşte în Crimeea, Caucaz şi în sudul

Balcanilor. Subspecia nominată L.c. collurio cuibăreşte în tot restul Europei, iar în est ajunge

până în vestul Siberiei. Iernează în estul Africii tropicale şi de sud.

Cea mai comună specie de sfrâncioc din estul României, din zona montană până în

Delta Dunării. Larg răspândit, abundenţa maximă se înregistrează la deal şi la câmpie.

Ocupă o varietate largă de habitate, cuibărind îngeneral în tufe dese din apropierea

unor terenuri deschise: pajişti, culturi agricole, stepe, dune de nisip, poieni, etc., unde

insectele abundă.

În România cuibăreşte din zona litorală până în zona alpină, la limita superioarăî a

pădurilor şi începutul păşunilor alpine, Cuibăreşte de la mijlocul lui mai până în iulie.

Primăvara, sfrânciocul roşiatic apare în România din estul şi sudul Africii, mai întâi în

Dobrogea, în front restrâns, urcând mai apoi spre nord, dispersându-se prin ţară. Ruta de

migraţie din primăvară este diferită faţă de cea din toamnă, prezentând un caz tipic de

migraţie în buclă.

Un sfrâncioc roşiatic parcurge într-o noapte 200-236 km. Pasajul de toamnă prezintă

un maxim la sfârşitul lunii august şi în septembrie. Majoritatea populaţiei europene migrează

prin estul Mediteranei către savanele din Valea Marelui Rift (Africa). Aici iernează

majoritatea indivizilor, în timp ce unii dintre ei merg mai la sud, către Africa de Sud. În

migraţia de toamnă acesta parcurge distanţa de migraţie în 90 de zile, iar drumul de

întoarcere în numai 60 de zile.

Lanius minor (Gmelin, 1788) Sfrâncioc cu frunte neagră

Specie monotipică Cuibăreşte din nordul Speniei, până în Asia Centrală, la izvoarele

râului Obi şi Irtysh în Munţii Altai. Limita nordică de distribuţie este paralela 550N în Rusia,

iar cea sudică este reprezentată de nordul Iranului şi ţărmul nordic al Mării Mediterane.

Întreaga populaţie iernează în sudul Africii.

Specie larg răspândită şi relativ numeroasă în zona de câmpie a estului ţării. Lipseşte

din regiunile înalte. Cele mai mari densităţi se observă în liniile de arbori de pe marginea

drumurilor ce traversează culturile agricole cu populaţii importante de insecte.

Specie caracteristică zonei de stepă, prezenţa sa fiind condiţionată de climă, veri

călduroase cu puţine precipitaţii. Preferă zonele joase sau colinare. S-a adaptat foarte bine la

zonele agricole, mai ales dacă în apropiere sunt arbori mai înalţi pentru amplasarea cuibului.

Soseşte în prima jumătate a lunii mai. Cuibăreşte în mai-iulie. Intensitatea maximă a

migraţiei de toamnă se înregistrează la sfârşitul lui august, dar migraţia continuă până târziu

în septembrie.

Emberiza hortulana (Linnaeus, 1758) Presură de grădină

Specia este distribuită din Iberia, Franţa, Europa Centrală, ţările baltice şi jumătatea

sudică a Fenoscandinaviei, până în Mongolia. Coboară pe o suprafaţă destul de îngustă până

la Marea Caspică şi în Afganistan. Specie migratoare. Iernează la sud de Sahara.

Specie întâlnită în zonele de câmpie din Moldova, Dobrogea, precum şi în Muntenis,

Oltenia, Banat şi mai rar în Podişul Transilvaniei. Se întâlneşte frecvent în sudul şi în sud-

estul ţării.

În zonele de câmpie cuibăreşte în haturile ce despart culturile agricole sau la marginea

plantaţiilor sau a pădurilor. Adesea se poate întâlni în apropierea rupturilor de maluri sau

cariere cu o vegetaţie ierboasă bine dezvoltată în zonele adiacente şi cu tufe. În zonele de deal

şi de munte evită pădurile compacte, întâlnindu-se doar la marginea acestora sau în poienile

mari, în zone cu tufărişuri şi cu un substrat ierbos bine dezvoltat.

Cuibăreşte începând de la mijlocul lui aprilie. Părăseşte zonele de cuibărit în august-

septembrie. Revine în zonele de cuibărit în aprilie.

Presura de grădină este prezentă până în luna noiembrie mai ales în Dobrogea, într-un

număr mic de exemplare. În Moldova observată foarte rar, în apropierea satelor, în luna

septembrie, şi numai exemplare izolate. Ea migrează pe distanţe lungi, la sud de Sahara, din

Namibia până în Etiopia.

Situaţia speciilor de păsări calificative pentru Ariile Speciale de Protecţie

Avifaunistică din apropiere, listate în Anexa I a Directivei Păsări, este următoarea:

Circus aeruginosus

Circus cyaneus

Circus macrourus

Circus pygargus

Buteo rufinus

Aquila pomarina

Falco columbarius

Philomachus pugnax

Coracias garrulus

Melanocorypha calandra

Anthus campestris

Lanius collurio

Lanius minor

Emberiza hortulana

Primele şapte specii de păsări sunt păsări răpitoare. Acestea nu cuibăresc în locaţie

(nu au unde) şi se pot întâlni doar atunci când vânează, trecând în zbor peste zona noastră.

Philomachus pugnax trece doar în pasaj prin zonă în căutare de hrană. Preferă de

obicei zone mai umede.

Coracias garrulus nu cuibăreşte aici, poate fi întâlnit mai ales în pasaj, în trecere, sau

în căutare de hrană.

Lanius collurio şi Lanius minor nu pot cuibări aici, nu au tufişuri adecvate, pot fi

observaţi mai ales după perioada de cuibărit, când adulţi şi imaturi colindă după hrană înainte

de migraţia de toamnă.

Melanocorypha calandra, Anthus campestris şi Emberiza hortulana preferă pentru

cuibărit terenurile agricole din jurul locaţiei noastre, zonele cu culturi agricole sau cu

eventuale tufărişuri.

În zona analizată a fost identificată o singură specie de reptilă – Podarcis taurica –

şopârla de iarbă. Populaţiile acestei specii sunt destul de numeroase, fiind vorba de o specie

rezistentă la impactul antropic. Specia în cauză populează zonele cu vegetaţie ierboasă sau

arbustivă de la marginea localităţilor, sau de pe marginea drumurilor, fiind întâlnită de

asemenea şi în interiorul localităţilor rurale, în grădini sau livezi. Specie insectivoră, este

atrasă de numărul mare de insecte prezente în apropierea aglomerărilor umane.

Popândăul (Spermophilus citellus) este o specie ierbivoră, care se hrăneşte cu spicele

gramineelor din ecosistemele acoperite cu vegetaţie ierboasă joasă. Evită zonele cu tufe sau

cu vegetaţie iarboasă înaltă, unde nu se simte protejat. Deasemenea, suportă bine impactul

antropic moderat, fiind des întâlnit în apropierea localităţilor.

Cârtiţa apare în aceleaşi tipuri de habitate, evitând terenurile agricole. Specie insectivoră,

poate fi întâlnită adesea şi în localităţi. Nu este influenţată de activităţile umane de la

suprafaţa solului, fiind o specie subterană. Apreciem că efectivele populaţiei din zonă sunt

medii; nu au fost observate aglomerări mari de muşuroaie, ceea ce demonstreză existenţa unei

populaţii cu efective normale.

Nu au fost determinate si nu cunoaştem semnalări din aria studiata referitoare la

speciile Mesocricetus newtoni şi Vormela peregusna, specii rare în Dobrogea.

6.3.Fauna

Nevertebrate

În ceea ce priveşte fauna zonei, datorită dominanţei ecosistemelor de tip agricol şi a

terenurilor ocupate cu vegetaţie ruderală, aceasta este reprezentată de specii rezistente la

impactul antropic, multe dintre ele dăunătoare pentru culturile agricole.

În ce priveşte fauna de gasteropode (melci), în zonă s-au identificat specii precum Cepaea

vindobonensis, Helicospis striata, Cernuella virgata, Monacha carthusiana, toate specifice

atât stepei dobrogene, cât şi terenurilor degradate ocupate cu vegetaţie antropizată.

Miriapodele sunt reprezentate în zonă de specii prădătoare din clasa Chilopoda – Scolopendra

cingulata, Lithobius forficatus, specii de geofilide, Scutigera cleoptarta. Toate acestea se

hrănesc cu nevertebrate mărunte sau cu oligochete, fiind specii larg răspândite atât în zone cu

habitate naturale cât şi în zone antropizate. Dintre formele detritivore sunt prezente julide

(Diplopoda).

Isopodele sunt reprezentate de specii ale genurilor Oniscus şi Porcellio, prezente atât în zone

cu umiditate accentuată cât şi în zone cu grad ridicat de ariditate.

Araneele sunt destul de bine reprezentate, mai ales prin specii de araneide, salticide şi specii

tericole din genurile Pardosa sau Alopecosa. Efective mai mari sunt przente în zonele cu

vegetaţie ruderală din lungul căilor de acces.

Cel mai numeros grup de nevertebrate prezente în zonă este cel al insectelor. Au fost

identificate in zona de interes reprezentanţi din toate ordinele principale de insecte.

Colembolele sunt prezente prin specii de onichiuride (Onichiurus sp.), entomobriide

(Entomobrya sp.), sminthuride (Sminthurus sp.).

Dintre thysanure sunt prezente formele mirmecofile – Atelura sp – alături de unele specii

antropofile (Lepisma saccharina).

Dintre odonate – libelule - au fost identificate specii ca Sympetrum vulgatum, Anax

imperator, Coenagrion sp., Agrion sp. (specii bune zburatoare).

Dintre orthoptere - lăcuste, cosaşi, greieri - în zonă apar atât specii caracteristice habitatelor

de stepă, cât şi specii prezente şi în ecosistemele antropizate. Din prima categoriie fac parte

specii ca Poecilimon fussi sau Poecilimon brunneri,ca şi specii de Conocephalus

(Tetigonide), Tettigonia viridissima (specie prădătoare comună, specializată pe consumarea

de alte orthoptere), Decticus verrucivorus (specie de talie mare dăunătoare pentru culturile

agricole, întâlnită în exemplare foarte numeroase), Gryllus campestre, Gryllus desertus,

Gryllotalpa gryllotalpa (grylloidee), Oedalus decorus, iar din a doua, specii precum cele din

genurile Omocestus, Chorthippus, Euchrothippus ori Sthenobothrus, Calliptamus italicus

(lăcusta călătoare italiană, foarte comună în zonă), Oedipoda germanica (acridide).

Dintre lepidoptere, în zonă sunt prezente specii ca Noctua pronuba, Autographa gamma,

Agrotis putris, Agrotis segetum, Macdunoughia confusa, Eilema trabealis, Heliothis

viriplaca, Heliothis maritima, Tyta luctuosa, Dysgona algira, Helicoverpa armigera,

Macroglossum stellatarum, Hyles euphorbiae, Agrius convolvuli, Pieris rapae, Pieris napi,

Pontia edusa, Colias croceus, Colias erate, Papilio machaon, Iphiclides podalirius, Vanessa

atalanta, Vanessa cardui, Nymphalis polychloros, Melitaea phoebe, Argynnis lathonia,

Maniola jurtina, Pararge megera, Coenonympha pamphilus, Melanargia galathea, Aricia

agestis, Lycaena phlaeas, Polyommatus icarus, Carcharodus alceae, Lythria purpuraria. etc.

Dintre coleoptere – gândaci – în culturile agricole sunt prezente speciile de cărăbuşei ai

cerealelor - Anisoplia austriaca, Anisoplia lata, Amphimalon solstitialis, Pollyphila fulo,

Agriotes (gândaci pocnitori), Coccinella septempunctata, Adalia bipunctata (buburuze),

Mylabris sp. în zonele cu vegetaţie stepică. Dintre speciile coprofage se remarcă prezenţa

scarabeidelor – Geotrupes sp., Ontophagus vaca, Sisyphu schaefferi, iar dintre carabide –

Carabus violacus, Carabus variolosus. Tot dintre coleoptere se mai întâlnesc harpalide,

Opatrum sabulosssum, meloide, cantharidae, chrysomelidae.

Dintre heteroptere (ploşnite), s-au observat exemplare de Eurygaster austriaca, Eurygaster

maura, Eurygaster intyegriceps, (ploşnite de cereale) şi Lygeus equestris (în zonele cu

vegetatie stepică).

Homopterele sunt reprezentate în special prin diferite specii de afide sau coccine, mai puţin

ciccadine (Cercopsis sanguinolenta, Centrotus cornutus). Dipterele cele mai comune sunt

cele din grupul bibionidelor Bibio marci (ai căror adulţi zboară primăvara), de muscide şi

sarcophagide.

Hymenopterele sunt dominate în zonă de diferite specii de himenoptere apoidee – atât specii

de albine solitare (Halyctus sp.), cât şi bondari – Bombus hortorum, Bombus agrorum,

Bombus terrestris, Bombus lapidarius – sau de viespi parazitoide – Sceliphron, Ammophila

sabulosa, Eumenes coarctatus sau sociale – Dolichovespula germanica, Polystes sp.

De menţionat că între speciile identificate pe teren nu există specii aflate pe listele Directivei

Habitate sau specii de interes comunitar prezente în ariile protejate din apropiere.

Entomofauna este dominată de specii rezistente la impactul antropic.

Reptile si amfibieni

Dintre reptile, în zonă nu au fost identificate decat exemplare izolate de Podarcis taurica, o

specie comună în toate zonele din Dobrogea. Şopârlele erau prezente pe marginea drumului

de acces şi în zonele cu vegetaţie stepică, pe suprafeţele cu efective bogate de ortoptere.

Chiar dacă Podarcis taurica figurează în Anexa 4A a OUG 57/ 2007, Lista Roşie naţională

(Botnariuc et Tatole, 2005), Anexa 4 Directiva Habitate şi Anexa 2 a Convenţiei de la Berna,

este una dintre cele mai comune specii de reptile din zonele sudice şi estice ale ţării.

În zonă nu au fost identificate pe teren specii de amfibieni. Lipsa zonelor umede face ca

prezenţa acestor specii iubitoare de umiditate sa fie extrem de puţin probabilă.

Mamifere

Dintre mamifere, în zona sunt prezenţi şoarecii de câmp (Apodemus sp.), în număr mare.

Muşuroiele de cârtiţă trădează prezenţa cârtiţei (Talpa europaea), cel puţin două-trei

exemplare în zona studiată.

Au fost observate exemplare de iepuri (Lepus europaeus) şi de vulpi (Vulpes vulpes), specii

comune şi larg răspândite în Dobrogea.

Nu au fost observaţi popândăi (Spermophilus citellus) şi nu au fost găsite galerii specifice.

Dar, datorită ofertei trofice din culturile agricole nu excludem posibilitatea apariţiei sporadice

a acestora. Spermophilus citellus figurează în anexa 4 a Directivei Habitate (92/43 EEC) şi

Anexa 2 a Convenţiei de la Berna. Deşi rar în Europa, este extrem de comun în zonele de

stepă şi în apropierea culturilor agricole.

7. Persoanele/organizatiile implicate in programul de monitorizare

Monitorizarea a fost efectuata de S.C. Biosys Group S.R.L. din Constanta, cu personal de

specialitate din cadrul societatii sau subcontractati.

BIOSYS GROUP - apmtl.anpm.roapmtl.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content... · RAPORT DE...

Documents

Transcript of BIOSYS GROUP - apmtl.anpm.roapmtl.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content... · RAPORT DE...