BIOCENOZA

Termenul biocenoză (din greacă koinosis - a împărți) reprezintă un nivel supraindividual de organizare a materiei vii și descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și animale (zoocenoză), care interacționează între ele și care conviețuiesc într-un anumit mediu sau sector din biosferă (biotop), formând cu el un tot unitar și care se află într-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizează printr-o anumită structură și funcționare dată de modelul circulației materiei, energiei și informației. Termenul de biocenoză a fost propus de Karl Möbius în 1877.

Biocenoza și mediul ei de viață (biotopul) formează un tot unitar, ecosistemul, în cadrul căruia ele sunt strâns corelate și intercondiționate dialectic, astfel că biocenoza poate fi definită ca populația biotopului, iar biotopul ca locul, sau mediul, ocupat de biocenoză.

Între organismele unei biocenoze există numeroase relații de interdependență:

Intraspecifice – relatii intre indivizi din aceeasi specie

de reproducere;

de concurență;

interspecifice – relatii intre indivizi din specii diferite

de concurență;

de cooperare;

de parazitism;

neutre.

Caracteristicile biocenozei sunt:

diversitatea: numărul de specii. Cu cât diversitatea este mai mare cu atât

biocenoza este mai stabilă.

dominanța: specia predominantă.

abundența: numărul de indivizi dintr-o biocenoză raportat la biomasă.

constanța: consecvența cu care o specie trăiește in biocenoză.

frecvența: raportul exprimat în procent dintre numărul de indivizi al unei probe și

numărul total al probei.

BIOTOPUL

Biotopul reprezintă un mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză . În structura biotopului sunt incluse substanțele anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici și relațiile dintre acești factori. Structura biotopului determină configurația ecosistemului, ea putând fi caracterizată de diferite tipuri de mediu: continental, insular, edafic, acvatic etc.FactoriFactorii abiotici, care alcătuiesc biotopul, constituie o componentă activă a ecosistemului, modificările lor din diverse motive (inclusiv poluare) determinând transformări ale biocenozei și, implicit, ale ecosistemului.Factorii abiotici, după modul cum acționează, se pot grupa în:

de existență, care sunt absolut necesari supraviețuirii: lumina, aerul, apa etc. de influență, care intervin uneori, fără a fi necesari existenței viețuitoarelor:

inundațiile, poleiul, o furtună etc.Se mai pot deosebi și factori:

direcți, ce acționează nemijlocit asupra organismelor vii indirecți, care se manifestă prin modificarea modului de intervenție al altor factori;

de pildă, umiditatea și vântul, pot modifica acțiunea temperaturii asupra organismelor.

Factori geografici Poziția geografică pe glob a unui ecosistem Altitudinea reprezintă un factor ecologic important

Factori mecanici Dintre factorii mecanici cei mai cunoscuți, cu rol important în ecosistem, sunt cei

reprezentați de mișcarea aerului (vântul) și apei (curenții), iar cu rol mai puțin important, cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice.

Factori fizici Temperatura, ca factor fizic, influențează structura, activitatea fiziologică,

comportamentul, distribuția și dinamica organismelor. Temperatura atmosferică condiționează în mare măsură existența organismelor terestre, acționând asupra repartiției lor pe suprafața globului.

Factori chimici Azotul. - Prezența azotului în organismele vii este legată, mai ales de compoziția

proteinelor, substanțe caracteristice vieții. Oxigen. Pentru lumea vie, oxigenul are rol esențial în respirație

Dioxid de carbon. Creșterea concentrației de dioxid de carbon din aer până la 1-3% față de valoarea normală, determină mărirea apreciabilă a frecvenței respirației, iar la animalele hibernante accelerează instalarea stării de hibernare

Substanțele minerale din sol. Viața organismelor terestre este de neconceput în lipsa solului. Aceasta constituie sursa de substanțe minerale și de apă necesar plantelor, biotopul animalelor din sol, substratul și fondulspeciilor terestre. Solul conține elemente vitale necesare tuturor organismelor

POPULATIA, ELEMENT ECOLOGIC STRUCTURAL SI FUNCTIONAL AL BIOCENOZEI

Populatia este un sistem biologic deschis reprezentat de un grup de indivizi din cadrul aceleiasi specii.

De obicei, în interiorul arealului unei specii se întâlnesc mai multe populatii.

Ea este un element de baza în structura si functia biocenozei

Caracteristicile populatiei:

Efectivul populatiei reprezinta numarul total al indivizilor care alcatuiesc populatia unei specii la un moment dat.

Densitatea populatiei.= este un parametru ecologic important si reprezinta numarul de indivizi care se afla pe unitatea de suprafata (m2, , ar, ha, km2) sau volum (cm3 , m3).

Structura ecologica evidentiaza adaptarea populatiei la anumite conditii de existenta.Ea cuprinde structura de vârsta, raportul între sexe, configuratia functionala, distributia spatiala, agregarea.

Distributia.

 Distributia în spatiu a indivizilor reflecta modul cum este repartizatapopulatia în biotop. 

Distributia uniforma Distributia întâmplatoare Distributia grupata

Structura pe varste Structura pe sexe