Bilet I Obiectul de studiu al logicii juridice1.1 Definiti obiectul de studiu al logicii juridice. Plecand de la Descartes, logica este „arta de a conduce bine intelectul in cautarea adevarului”.In traditia Logicii de la Port-Royal, logica este„arta de a gandi”.Trecand peste toate aceste definitii,s-a incetatenit conceptia dupa care logica este „stiinta gandirii corecte" .La rindul ei,aceasta stiinta are ca obiect de studiu cercetarea regulilor specifice gândirii juridice corecte, care guvernează procesul elaborării, interpretării şi aplicării normelor de drept. Logica juridică este, aşadar, o ştiinta ce cuprinde reguli şi metode valabile pentru toate disciplinele juridice. SAU logica este acea ştiinţă care are drept obiect de studiu analiza propoziţiilor şi a validităţii inferenţelor din orice domeniu al cunoaşterii şi al activităţii practice, ţinând seama de forma lor şi făcând abstracţie de conţinut .Prin urmare, logica studiază, în primul rând, raţionamentele şi inferenţele pe care le facem sub aspectul validităţii lor. Şi, întrucât în studiul validităţii inferenţelor interesează forma logică a propoziţiilor, obiectul nemijlocit al logicii în partea eiteoretică nu îl constituie raţionamentele concrete, ci schemele de raţionament.1.2 Caracterizati prin utilizarea metodei comparatiei problemele ce formeaza obiectul de studiu al logicii juridice. Logică : deductivăinductivăForme logice:Noţiune PropoziţieRationamentAnalizând structura raţionamentelor exemplificate anterior, observăm că ele se compun din judecăţi sau propoziţii , iar acestea la rândul lor sunt alcătuite din termeni sau noţiuni. Noţiunea (termenul), propoziţia (judecata) şi raţionamentul (inferenţa) sunt formele logice fundamentale ale căror condiţii de adevăr formal sunt analizate de gândirea care se gândeşte pe sine ca gândire. Problematica logicii s-a lărgit şi diferenţiat pe parcursul istoriei. Întrucât în unele raţionamente gradul de generalitate al concluziei nu îl depăşeşte pe cel al premiselor- cazul raţionamentelor deductive-, avem de-a face cu o logică deductivă, sau logica raţionamentelor certe, din care a evoluat logica matematică. În cazul raţionamentelor în care generalitatea concluziei depăşeşte gradul de generalitate al premiselor, vorbim de logica inductivă, sau logica raţionamentelor probabile, din care a evoluat logica ştiinţei. În secolul al XX-lea termenul de „logică” s-a extins şi asupra studiului unor raţionamente cu propoziţii în cazul cărora nu are sens să vorbim nici de adevăr, nici de probabilitate. Pentru cazul acestor raţionamente practice avem de-a face cu logici speciale, cum sunt logica întrebărilor sau erotetica, logica normelor sau logica deontică ş.a. Când se vorbeşte de logica matematică, logica juridică, sau alte logici ştiinţifice nu este vorba de logici speciale, ci de aplicarea exigenţelor logicii la un anumit domeniu ştiinţific. După o istorie de 23 de secole în care logica a parcursul drumul de la argumentare spre formalismul simbolic, astăzi logicienii redescoperă logica neformală. În finalul cursului ne vom opri şi noi asupra teoriei argumentării.1.3 Argumentati importanta posedarii cunostintelor de logica juridica.Termenul de logică juridică nu trebuie înţeles în sensul că ar desemna o disciplină distinctă de logica formală clasică, care ar descrie strategii specifice juriştilor şi neutilizate de alţi specialişti. Logica nu este o teorie proprie unei categorii profesionale ci, ca teorie şi metodă, este specifică omului în general: operaţiile, regulile, raţionamentele logice sunt folosite de către toţi oamenii, indiferent de profesie.Din acest motiv, este preferabil să înţelegem prin logică juridică un set de cunoştinţe teoretice de logică (reguli, metode etc.), care sunt utilizate în practica juridică în condiţii uneori specifice şi în cadrul unor exigenţe proprii reglementării juridice a raporturilor dintre oameni.Cunoştinţele de logică nu sunt suficiente pentru a-l face pe jurist să raţioneze impecabil în diferitele cazuri particulare pe care le are de soluţionat. Cunoştinţele şi abilităţile logice reprezintă doar un mijloc de control şi optimizare a unor activităţi a căror calitate depinde de mulţi alţi factori. Din acest motiv, în cazul juriştilor cunoştinţele generale de logică trebuie să fie completate de cunoaşterea temeinică a principiilor şi regulilor juridice. Analiza logică este o modalitate de îmbunătăţire a performanţelor. Deşi ea nu ne poate conduce de una singură la aflarea soluţiei, ne poate ajuta, totuşi, să micşorăm procentul de erori logice. Nu ne nastem cu gândire,astfel Procedeele gândirii se slefuiesc, se educa. În viata se cere sa definesti, sa clasifici, sa demonstrezi, sa argumentezi, sa combati. Toate acestea se pot face mai bine sau mai putin bine. Logica te învata sa le faci mai bine.Logica juridica joaca un rol nu doar în gândire, ci si în limbaj pentru a fi purificat de imprecizii si clisee. De aceea se considera ca Logica juridica nu poate lipsi din pachetul disciplinelor care abiliteaza ca profesor pe posesorul unei diplome universitare. 

Bilet II Principiile logicii juridice 1.1 Relatati despre principiiile logicii juridice mentionand caracteristicile esentiale ale principiilor.

1Principiul identităţii– condiţie fundamentală pentru un raţionament corect. Respectarea principiului identităţii serveste ca garant al clarităţii şi preciziei gândirii. Acest principiu are o importanţa pentru tehnica definiţiei,el ne arata cum sa folosim omonimele si sinonimele in asa fel incit la sfirsitul unei judecati sa evitam sofismele;unul si acealsi cuvint poate exprima sensuri diferite desi este scris le fel.Folosind intr-o argumentare mai intii acelasi cuvint cu un inteles,mai tirziu cu un alt inteles,se va incalca principiul identitatii si vom ajunge la concluzii false din premise adevarate,iata de ce urmeaza a fi respectat în activitatea juridică acest principiu.

2 Principiul noncontradicţiei-Restricţiile principiului noncontradicţiei: „in acelaşi timp” şi „sub acelaşi raport”. Este necesara asigurarea coerenţei şi consistenţei gândirii prin respectarea principiului noncontradicţiei.Acest principiu,reflecta faptul ca,intr-un context de analizat,este imposibil ca o propozitie sa fie si adevarata si falsa.

3 Principiul terţului exclus-intr-un context dat,o propozitie este sau adevarata,sau falsa,a treia posibilitate este exclusa.

4 Principiul raţiunii suficiente-este legat direct de procesul de argumentare si ne spune ca pt orice lucru pe care il afirmam trebuie sa avem un temei suficient si necesar.

5 Principiile juridice: Principiul supremaţiei legii. Principiul corelaţiei drept-obligaţie. Drepturile fundamentale ale omului.

1.2Caracterizati esenta principiilor logice.Trebuie să ne dăm seama că logicul constituie o valoare, că logicul întruchipează un ideal, decare omul se simte atras în permanenţă, apropiindu-se de el mai mult sau mai puţin în raport cucircumstanţele. În activitatea sa, omul realizează diferite niveluri de logicitate.Principiile logice, deşi nu par să fie suficiente pentru a întemeia gândirea perfect logică, suntcapabile să întemeieze gândirea cvasilogică, limbajul aproximativ logic. Esenţial este că în limbajulcomun predomină aspectul logic, iar încălcările sunt de natura excepţiilor. Condus numai de câteva principii logice, pe care le aplică în mod instinctiv şi intuitiv, omul reuşeşte să urmeze în genere firullogic al gândirii.Cele 4 principii logiceA. Principiul identităţii:Pare paradoxal, dar principiul identităţii nu se referă la simpla relaţie de identitate dintreobiecte sau noţiuni, ci enunţă ceva mai profund, persistenţa substanţei,a esenţei lucrurilor.Argumentarea corectă nu se poate închega fără respectarea principiului identităţii. Nu putemface nici un pas înainte pe calea raţionării, dacă, referindu-ne la ceva, înţelegem de fapt altceva.Principiul identităţii reclamă ca noţiunile, respectiv cuvintele, sa-şi păstreze interesul în cadrul unuidemers raţional. Fără respectarea acestei cerinţe minimale, nu ne putem înţelege; este ca şi cum amvorbi limbi diferite.B. Principiul non-contradicţiei:Daca principiul identităţii este conexat cu operaţia logică a afirmaţiei, in sensul că este exprimatfără folosirea negaţiei, principiul non-contradicţiei este asociat cu operaţia logică a negaţiei.Principiul non-contradicţiei se referă la propoziţii, stipulând că două propoziţii contradictorii nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp; daca una este adevărată, cealaltă trebuie să fie falsă.C. Principiul terţului exclus:Principiul terţului exclus stipulează că două propoziţii contradictorii nu pot fi ambele false.Una din ele este in mod necesar adevărata. Este imposibil ca un atribut nici să aparţină nici să nu aparţină unui subiect. Aristotel nu tratează terţul exclus ca pe un principiu în sine, ci îl formulează înraport cu problema intermediarilor: Dar nu e cu putinţă nici ca să existe un termen mijlociu întrecele două membre extreme ale unei contradicţii, ci despre orice obiect trebuie neapărat sau să fie afirmat sau negat fiecare predicat. Principiul contradicţiei este, în general, o propoziţie este sau adevărată sau falsă, ceea ce conţine doua enunţuri adevărate: unul, că adevăratul şi falsul nu sunt compatibile in aceeaşi propoziţie, sau ca o propoziţie nu ar putea să fie adevărată şi falsă în acelaşi timp; celalalt,că opusul sau negaţia adevărului şi a falsului nu sunt compatibile, sau că nu există mijlociu întreadevărat şi fals, sau că nu se poate ca o propoziţie să nu fie nici adevărata nici falsă.D. Principiul raţiunii suficiente: Raţionamentele noastre sunt întemeiate pe două mari principii: principiul contradicţiei, în virtutea căruia socotim fals tot ce cuprinde în sine o contradicţie, şi adevărat, ceea ce este opus falsului, adică în contradicţie cu acesta. Şi principiul raţiunii suficiente, în virtutea căruia considerăm că nici un fapt nu poate fi adevărat sau real, nici o propoziţie veridică, fără să existe un temei, o raţiune suficientă pentru care lucrurile sunt aşa şi nu altfel, deşi temeiurile acestea de cele mai multe ori nu ne pot fi cunoscute.1.3Caracterizati prin intermediul unui principiu logic importanta respectarii legilor pt o buna functionare a statului de tip democratic.

Bilet III Principiile logicii juridice1.1 Descrieti caracteristicile esentiale ale legilor logice. Regulile speciale ale corectitudinii formelor gândirii se adresează formelor particulare pe care le iau noțiunile, judecățile și raționamentele.În general legile logice speciale sunt forme particularizate de actiune a celor patru legi generale.ExempleReguli ale sistemelor axiomatice1.ConsistențăO construcție axiomatică este formal consistentă dacă și numai dacă ea nu conține contradicții.Dacă ea conține atât o formulă cât și contradictoria ei atunci ea este formal inconsistentă.Inconsistența este dată de proba conjuncției celor două formule care este o autocontradicție.Este un caz particular de manifestare a legii noncontradicției.2.CompletitudineOrice propoziție A aparținând sistemului poate fi sau demonstrată sau respinsă adică din orice cuplu de propoziții contradictorii A și non A, din sistem, tebuie să fie demonstrată cel puțin una.3.IndependențaAceastă regulă se referă la independența axiomelor.Este cerința ca nici una din axiome să nu derive din celelalte.Nici unul din enunțurile componente ale bazei axiomatice nu trebuie să fie deductibil din celellalte.Proba independenței se face ori prin scoaterea axiomei vizate ori prin substituirea ei cu contradictoria sa cu condiția ca sistemul să nu devină incosistent.1.2 Caracterizati fiecare principiu logic si cerintele necesare de respectat. 1.Principiul identitățiiOrice lucru este identic cu el însuși și numai cu el însuși.Din acest principiu se deduce că putem avea un act de gândire corect dacă și numai dacă păstrăm în cursul unuia și aceluiași act de gândire același înțeles al unui cuvânt.2.Principiul noncontradicțieiUn lucru ori este ori nu este, în același timp.Deci un lucru nu este și totodată este. Cu privire specială la raportul între două judecăți dintre care una neagă ceea ce cealaltă afirmă nu pot fi ambele adevărate. Suntem obligați să nu ne contrazicem pe noi înșine când gândim sau eventual când comunicăm.3.Principiul terțului exclusDin două judecăți în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă, una din ele este cu necesitate adevărată, altă posibilitate neexistând.Această lege obligă la admiterea a două și numai două valori de adevăr pentru judecată. Deci judecata poate fi sau adevărată sau falsă.4.Principiul rațiunii suficienteOrice lucru are un temei.Deci nu există ceva fără bază. Nu există ceva fără cauză. Tot așa orice judecată trebuie să aibă un temei constând în dovezi, argumente, probe.1.3 Argumentati importanta cunoasterii principiilor logice pt activitatea practica a unui jurist. Pentru formarea culturii politice a juriştilor, trebuie ca aceştia să aibă o cunoaştere aprofundată a principiilor logice, respectarea cărora contribuie la aplicarea logicii în practica juridică;a formelor de gândire abstractă; a metodelor de cunoaştere de natură logică: deducţie, inducţie,analogie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, etc.; a regulilor şi cerinţelor care derivă din principiile logice, cum ar fi regulile definiţiei, regulile clasificării, etc.; a modurilor şi regulilor argumentării. Cunoaşterea logicii formale îi va ajuta pe viitorii jurişti a se folosi conştient de principiile gândirii corecte, a dezvolta şi a disciplina capacităţile intelectuale; a dezvolta vorbirea profesională coerentă şi argumentată, a amplifica capacitatea de convingere; a dezvălui contradicţiilelogice în mărturii, în propria activitate şi gândire; a combate argumentele incorecte ale oponenţilor;mai eficient şi mai exact de construit versiunile juridice; de a folosi mijloacele logice pentrufundamentarea argumentată a propriei opinii.

Bilet IV Gindire si limbaj1.1 Analizati relatia gindire-limbaj Gandirea juridica,ca orice gandire este inseparabila de limbaj,ea exprimindu-se intotdeauna cu ajutorul limbajului juridic.Se considera ca dr si limbajul juridic s-au nascut impreauna,pt ca o idee juridica nu poate fi exprimata corect decit intr-un limbaj specific stiintelor juridice.Dreptul este de fapt o profesie a cuvintelor limbajul fiind vehiculul prin intermediul căruia sunt transmise normele.1.2 Elaborati caracteristici distinctive relatiei gindire-limbaj juridic.

1.3 Argumentati afirmatia precum ca ‘’limbajul este sistem conceptual de redare a realitatii juridice’’.

http://zethus.ro/fileadmin/Pdf/logica_juridica.pdf

Bilet V Gindire si limbaj1.1Relatati despre esenta limbajului juridicUna dintre particularităţile limbajului juridic este faptul că el abundă în reguli,maxime şi adagii (argumente) formulate în limba latină. Maximele(sau regulile) juridice sunt scurte definiţii ce prezintă principii de se aplică diferitelor tipuri de cazuri. Regulile valabile în cazurile generale îşi pierd forţa înfaţa excepţiilor. Adagiile(care mai sunt numite aforisme sau argumente) sunt propoziţii, formulegenerale, potrivite prin concizia lor să se întipărească în memorie. Ele sunt adevărate oracole ale jurisprudenţei oferind o direcţie atunci când legea este obscură sau insuficientă. Majoritatea adagiilor au fost formulate de către jurisconsulţii latini.Maximele şi adagiile sunt folosite şi azi în aceeasi formă deoarece au un rol mnemotehnic. Învăţarea maximei în latină face ca propoziţia respectivă să-şi păstreze o formă exactă înlăturându-se astfel riscurile alterării sensului originar prin folosirea unorsinonime în limba maternă sau a unor cuvinte polisemice.1.2Determinati esenta relatiei intre sens si semnificatie in cadrul sistemului de drept.„Sens şi semnificaţie”, impun, pe de o parte, apelul la modalităţile cantitative, pe de alta, la cele calitative; pe fond, este necesară o identificare sistematică şi obiectivă atăt a potentialului conţinut căt şi a celui manifest/evident. Lingvistul Noam Chomsky a distins două niveluri ale limbajului: structura de suprafaţă, tot ceea ce spunem nouă înşine sau altora, şi structura de adăncime, adică înţelesul profund a ceea ce spunem, conţinănd informaţia ce nu este nici exprimată nici ştiută, în mod conştient.Programele personale, de interpretare a realităţii, sunt procesări şi reacţii la propriile noastre reprezentări, vis a vis nu de realitate (sens), ci faţă de contextul în care am perceput un fragment din realitate (semnificaţie). Pentru fiecare actor, agent chiar dacă percepţia este consensuală (are acelaşi sens cu al celorlalţi actori) semnificaţia poate fi diferită; este un ecou mai amplu generat de propria cultură mentală ( statut profesional, experienţa de viaţă şi muncă, sex, religie, rasă, aspiraţii, dorinţe, biografie).Analiza discursivă, prin intermediul „algoritmului sens şi semnificaţie”, raportate contextual, conferă validitate interpretării şi pune în valoare importanţa contextului social concret (presiunea obiectivă) sau contextul mental colectiv subiectiv (tiparele de găndire) în procesul de înţelegere.1.3 Apreciati importanta functiilor limbajului juridic in realizarea dreptului.Importanta limbajului juridic pt logica juridica rezulta din f-le pe care acesta le indeplineste:Funcţia de comunicare a limbajului juridic-un instrument de transmitere a cunostintelor juridice- limbajul este – la cea mai generală apreciere – un sistem de semne şi - în genere - este purtător de informaţie. Deci, comunicarea ar putea fi:

Simboluri, vorbire, limbaj; Înţelegere - receptarea, nu transmiterea

mesajelor Reducerea incertitudinii – ipotetică

dorinţă fundamentală, care duce la căutarea de informaţie în scopul adaptării

Procesul - întreaga secvenţă a transmiterii

Transfer, transmitere – mişcarea conotativă în spaţiu sau timp

Trăsături comune – amplificarea a ceea ce este împărtăşit sau acceptat de ambele părţi

Memorie, stocare – comunicarea duce la acumularea de informaţie şi putem “comunica cu” astfel de depozite informative

Putere - comunicarea văzută ca mijloc de influenţă.

Funcţia de fixare a cunostintelor juridice-acestea sunt fixate in propozitii,care nu sunt posibile in afara operatiei realizata cu ajutorul limbajului.Funcţia constitutiva-limbajul juridic este mediul in care se formeaza cunoasterea si constiinta jurid.Funcţia argumentativa-limbaj jur serveste la intemeierea cunostintelor jur.

Bilet VI Teoria termenului juridic1.1 Relatati despre caracteristicile generale ale notiunii ca forma a gindirii. Gandirea,in mod traditional,cunoaste urmatoarele forme logice:

Notiunea Judecata RationamentulNoțiunea mai este cunoscut ain logica si sub denumirea de ‘’termeni’’,deoarece ceea ce spune un termen sau un cuvint intr-o anumita forma de limbaj,este continutul sau,informatia pe vcare o contine.Notiunea juridica inseamna reflectarea pe plan mintal intr-o forma logica abstracta a proprietatilor esntiale comune ale unei anumite realitati juridice.Notiunea este formă logică fundamentală care reflectă caracteristicile necesare, generale și repetabile ale unei clase de obiecte. Noțiunea are compoziție duală parțile sale fiind conținutul sau intensiunea și sfera sau extensiunea. Noțiunea se exprimă în cuvânt.Intesiunea sau conținutul noțiunii este mulțimea însușirilor caracteristice clasei de obiecte desemnată de noțiune. Extensiunea sau sfera este mulțimea tuturor obiectelor din clasa reflectată de noțiune ce posedă caracteristicile reunite în intesiune. Caracteristicile prevăzute de intensiune mai poartă numele de note. Raportul de dualitate dintre conținutul și sfera noțiunii se manifestă sub forma variației inverse: o noțiune cu un conținut mai restrâns are o sferă mai largă iar o noțiune cu un conținut mai bogat are o sferă mai restrânsa.

1.2 Caracterizati fiecare tip de notiuni indicind criteriul de la care se obtine si exemplificati. Clasificare notiunilor este o operatie indispensabila pentru studierea modului in care acestea interactioneaza si pentru studiul propozitiilor si rationamentelor.Notiunile pot fi impartite in diverse clase in functie de diferite criterii:*Notiunile cognitive-cele a caror extensiune este data in mod obiectiv si isi pastreaza intelesul in orice situatie.Notiunile pragmatice-cele a caror extensiune este data de o conventie si se poate modifica in functie de contextul socio-istoric.*Notiuni precise si notiuni imprecise-au o extensiune bine determinata,adica cunoastem ce obiecte sunt desemnate de ea.Termenii imprecisi au o sfera care nu poate fi bine determinata deoarece criteriile de delimitare ale sferei nu au fost stabilite ferm.*Notiuni concrete si notiuni abstracte.Notiunile concrete sunt acelea care au o extensiune reala,perceptibila,pe cind cele abstracte nu pot fi aplicate unei realitati.Ex:termenul de om,infractor,avocat,poate fi raportat la obiecte reale,pe cind termenul de drept subiectiv sau de raport juridic civil nu au o acoperire in realitate.*Notiuni absolute si notiune relative.Notiunile absolute sunt cele care au inteles de sine statator(avocat,infractor).Notiunile relative sunt cele care nu au un inteles decit atunci cind se afla in raport cu alte notiuni corelative.Ex:sot-sotie,parinti-copii,drept-nedrept,bun-rau.*Notiuni vide,nevide si ideale.Notiunile vide sunt cele care nu cuprind nici un obiect in extensiunea lor.Ele sunt de doua feluri:notiuni logic-vide(cuprind o contradictie logica:infractor-nevinovat)si notiuni factual-vide care sunt vide,doar in raport cu experienta noastra factuala(extraterestru).*Notiunile simple si compuse.Notiunile simple constau dintr-un singur cuvint(infractor,avocat),pe cind notiunile compuse sunt formate din mai multe cuvinte(pedeapsa contraventionala,drept subiectiv civil).*Din punct de vedere al continutului,notiunile pot fi:a)Comparabile-cind notele notiunilor juridice se refera la acelasi domeniu al realitatii juridice Ex:notiunile de „Raport de complicitate”.b)Necomparabile-cind notele notiunilor juridice se refera la domenii diferite ale realitatii juridice Ex:notiunile „contract”.

1.3 Argumentati importanta notiunii pt conceptualizarea dreptului.

Bilet VII Judecata juridica1.1 Relatati despre judecata juridica ca forma a gindirii. Termenul “Judecata” desemneaza un continut propozitional si are avantajul de a reliefa deosebirea de obiecte dintre analiza logica si gramaticala.Pt a evita confuzia intre logic si psihologic,in logica moderna se utilizeaza cuvintul “propozitie” in loc de “judecata”,termen incetatenit in logica traditionala.De aceea,se si vorbeste de o logica propozitionala.In logica juridica,avind in vedere specificul acesteia fata de logica in general,ni se pare mai corect termenul de “judecata” intelegind prin “propozitii” doar concretizarea acesteia pe plan lingvistic.1.2 Indicatii caracteristici ale tipurilor de judecati simple complexe si exemplificati.

1.3 Apreciati modul in care are loc verificarea valorii de adevar al judecatilor si modul in care acestea sunt validate.Comparati termenul validare in drept si validare in logica

Bilet VIII Indiferenta ca forma a gindirii1.1Relatati despre specificul inferentei ca forma a gandirii.

Inferenta-o operatie intelectuala prin care,dintr-un anumit numar de propozitii logice,obtinem o noua judecata de o noua cunostinta/o modalitate de rationament.Inferenta are urmatoare structura:a)Premisa-propozitie din care rezulta judecata noua.b)Concluzia-propozitia logica care contine cunostinte noi,derivate din premise.c)Principiile-ce fundameaza,justifica insasi operatia derivarii si regulile,legile gindirii logice.d)Corpula’’deci’’-simbolurile ce o inlocuiesc.Inferenta se realizeaza prin modalitati ca:-Analiza-Sinteza-Formarea concluziilor.1.2Analizati inferentele de tip deductiv si cele de tip inductiv,comparindu-le din perspective,verificati valorile de adevar a concluziilor.Inferentele sunt de tip :-Deductiv:care rezulta de la general la particular; inferenţă ce poate fi caracterizată drept adevărată sau falsă.  Ea se întemeiaza pe o lege generala. Cea mai mare parte a logicii se ocupa cu studiul acestor rationamente/inferente.-Inductiv: rezulta de la particular la general sau de la particular la particular; inferenţă ce nu poate fi carcaterizată în mod adecvat ca fiind validă sau nevalidă ci, drept probabilă sau mai puţin probabilă, concluzia spunând mai mult decât premisele din care a fost obţinută. Inferentele inductive sunt inferente cu concluzii probabile din cauza ca premisele nu contin informatii suficiente pentru a întemeia concluzia. Sub aspect strict formal, inductia poate fi considerata un tip de inferenta reductiva, prin care se obtine premisa din concluzie.1.3Apreciati care este rolul rationamentului jurid in cadrul dr si care sunt tipurile de rationament mai des intilnite in Coduri(Penale,Civil).Formulati exemple.Cunoaşterea ştiinţifică îmbină inducţia şi deducţia. În cunoaşterea de experienţă dominantă este inducţia, deducţia având un rol secundar. În acest sens sunt relevante cuvintele lui Newton care îşi sintetiza astfel metoda: “În filosofia naturală la fel ca şi în matematică, investigarea lucrurilor dificile prin metoda analizei trebuie întotdeauna să preceadă metoda sintezei. Această analiză constă în a face experimente şi observaţii şi în a trage din ele prin inducţie concluzii generale. Şi cu toate că argumentele scoase prin inducţie, din experimente şi observaţii nu sunt demonstraţii ale concluziilor generale, totuşi este metoda cea mai bună de argumentare pe care o admite natura lucrurilor şi ea poate fi cu atât mai riguroasă cu cât inducţia este mai generală. Prin această cale a analizei putem proceda de la compuşi la ingredienţii lor, iar de la mişcare la forţele care o produc; şi, în general, de la efecte la cauzele lor, şi de la cauzele particulare la cele mai generale, până ce argumentaţia se încheie în generalitatea maximă.” Newton nu pune însă problema fundamentării cunoaşterii ştiinţifice, ci doar pe cea a desfăşurării acesteia.