BILANTUL CONTABIL şi POZITIA FINANCIARA A

INTRPRINDERII

Pozitia financiara este reprezntata de resursele economice controlate de intreprindere şi

drepturile asupra acestora la un moment dat.

Pornind de la faptul ca fiecare resursa are o utilizare, fiecare utilizare are o resursa ecuatia

UTILIZARI = RESURSE

cunoscuta de ecuatia dublei reprezentari este reflectata prin bilantul contabil.

Resursele (capitalurile) pot proveni de la proprietari sau terte persoane. Ca urmare in

contabilitate se creeaza doua structure de resurse capitaluri: capitaluri proprii (CP) şi datorii (D).

Utilizarile sunt constituite ca urmare a folosirii resurselor (capitalurilor) şi apar sub forma

bunurilor şi creantelor. Bunurile şi creantele constituie activele intrprinderii de unde rezulta şi

ecuatia contabilitatii in partida dubla:

A = CP + D

Rezulta ca elementele care descriu pozitia financiara a intreprinderii sunt activele (A),

capitalurile propii (CP) şi datoriile, iar modelul utilizat este bilantul contabil.

Bilantul contabil este documentul contabil de şinteza prin care se prezinta elementele de active,

datorii şi capitaluri proprii ale entitatii la incheierea exercitiului financiar, precum şi celelalte

şituatii prevazute de lege.

In bilant elementele de activ şi datorii sunt grupate dupa natura şi lichiditate, respectiv

natura exigibilitate. Definiţiile pe care OMFP 3055 / 2009, în conformitate cu prevederile

Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, le dă elementelor componente ale situaţiilor

financiare sunt:

a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente

trecute, de la care se asteptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un

activ este recunoscut în contabilitate si prezentat în bilanţ atunci când este probabilă

realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate si activul are un cost sau o

valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil; Beneficiile economice se referă la

capacitatea activelor de a se transforma în numerar (de exemplu prin vânzare) sau de a

reduce ieşirile de numerar (de exemplu o nouă tehnologie de fabricaţie care conduce la

micşorarea costurilor).

b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute si

prin decontarea căreia se asteptă să rezulte o iesire de resurse care încorporează beneficii

economice. O datorie este recunoscută în contabilitate si prezentată în bilanţ atunci când este

probabil că o iesire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei

obligaţii prezente si când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod

credibil; Ieşirea de beneficii economice pentru decontarea unei datorii presupune plata în

numerar, transferul de alte active, prestarea de servicii sau înlocuirea prezentei datorii cu o alta.

c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în

activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.

ACTIVELE sunt resurse contolate de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute,

de la care se asteapta sa se genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.

Beneficiile economice reprezinta potentialul activului de a contribui direct sau indirect, la fluxul

de numerar sau echivalente de numerar de care sa beneficieze intreprinderea.

Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterilor intrarilor de numerar, fie sub forma

reducerilor de numerar de exemplu prin reducerea costurilor de productie, astfel potentialul poate

fi unul productive, atunci cand activul este utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru

prestarea de servicii sau productia de bunui destinate vanzarii de catre intreprindere. De

asemenea, potentialul poate imbraca forma convertibilitatii in numerar sau echivalente de

numerar. Un active este recunoscut in contabilitate şi prezentat in bilant atunci cand este

probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre intreprindere şi activul are un cost

sau o valoare care poate fi evaluat/a in mod credibil.

DATORIILE reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi

prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii

economice. Iesirea presupune plata in numerar; transfer de active; prestare de servicii; inlocuirea

cu alta obligatie; transformarea obligatiei in capital propriu etc.

O datorie este recunoscuta in contabilitate prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o

iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unor obligatii

prezente şi cand valoarea la care se va realize aceasta decontare poate fi evaluate in mod credibil.

CAPITALURILE PROPRII reprezinta interesul rezidual al asociatiilor sau actionarilor in

activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Formatul, succesiunea şi terminologia elementelor din bilant sunt stabilite prin reglementarile

contabile.

Modelele de baza ale bilantului prezentate in literature şi practica mondiala sunt:

a) formatul orizontal, sub forma de table cu doua coloane fundamentat pe baza relatiei

A = C sau A = CP+D

b) formatul vertical, sub forma de lista, fundamentat pe baza relatiei:

A – D = CP

Formatul tip orizontal, cu scop pur didactic arată aşa:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie anul N

ACTIVE AN

N-1

AN

N

CAPITALURI PROPRII ŞI

DATORII

AN

N-1

AN

N

A. ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

Stocuri

Creanţe

Investiţii financiare pe termen scurt

Casa şi conturile la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

A. CAPITAL PROPRIU, din care:

Capital social

Prime de capital

Rezerve

Rezultat

B. PROVIZIOANE

C. DATORII

D. VENITURI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII

(A+B+C+D)

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ = Capitaluri proprii + Datorii

Formatul tip vertical prevăzut de OMFP 3055/2010 arată aşa:

BILANŢ

întocmit la 31 decembrie anul N

Anul N-1 Anul N

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul

nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanţ este :

Activ – Datorii = Capitaluri proprii.

STRUCTURA CONTABILA A ACTIVULUI

In activ bunurile economice sunt clasificate in functie de criteriul destinatiei şi al lichiditatii

(perioada de trasnformare in bani) astfel: active imobilizate, active circulante şi active de

regularizare şi assimilate

A) ACTIVELE IMOBILIZATE se caracterizeaza astfel: au o durabilitate mai

indelungata (lichiditate mai mare de un an); au o participare repetata la activitatea de exploatare

(nu se consuma şi nu se inlocuiesc dupa prima utilizare); nu sunt destinate comercializarii.

La randul lor activele imobilizate se clasifica astfel: imobilizari necorporale, imobilizari

corporale şi imobilizari financiare.

I. Imobilizarile necorporale sunt active identificabile, nemonetare, fara support

material şi detinut pentru utilizare in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii,

pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative.

In cadrul imobilizarilor necorporale se includ: cheltuieli de constituire; cheltuieli de

dezvoltare; concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile şi activele şimilar,

cu exceptia celor create intern de intreprindere; fondul commercial; alte imobilizari necorporale;

avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale; şi imobilizari necorporale in curs de

executie.

1. Cheltuieli de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau

dezvoltarea unei intrprinderi (taxe şi alte cheltuieli de inscriere şi inmatriculare, cheltuieli

privind emisiunea şi vanzarea de actiuni şi obligatiuni, precum şi alte scheltuieli de aceasta

natura legate de infiintarea şi extinderea activitatii intreprinderii. Aceste cheltuieli trebuie

amortizate in cadrul unei perioade de maxim 5 ani.

2. Cheltuielili de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a

altor cunostinte intr-un plan sau proiect ce vizeaza productia de materiale, dispositive, produse,

procese, şisteme sau servicii noi sau imbunatatite substantial inainte de inceperea productiei sau

utilizarii comerciale. Aceste cheltuieli se amortizeaza pe perioada contractului sau pe durata de

amortizare dupa caz.

3. Concesiuni, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile şi activele şimilar,

cu exceptia celor create intern de intreprindere reprezinta costul de achizitie sau valoarea de

aport inregistrate prin achizitionarea dreptului de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu,

in cazul concesiunilor, a unui brevet, aunei licente, a unei marci comerciale şi a altor drepturi

şimilar de proprietate industrial şi intelectuala. Amortizarea acestora se face pe perioada de

folosire, stabilita potrivit contractelor.

4. Fondul commercial se recunoaste, de regula, la consolidare şi reprezinta

diferenta dintre costul de achizitie şi valoarea justa la data tranzactiei, a aprtii din activele nete

achizitionate de catre o intreprindere. Fondul commercial se amortizeaza de regula in cadrul

unei perioade de 5 ani.

5. Alte imobilizari corporale cuprind programele informatice achizitionate sau

create de intreprindere pentru necesitatile proprii de utilizare. Ele se amortizeaza pe durata

prevazuta pentru utilizarea lor de catre intreprinderea care le detine.

6. Avansurile şi imobilizarile necorporale in curs de executie reprezinta sumele de

bani achitate in contul imobilizarilor necorporale, respective costul de productie sau achizitie al

imobilizarilor necorporale/neterminate.

II. Imobilizarile corporale sunt active deţinute de o intreprindere pentru a fi

utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a

fi folosite în scopuri administrative; şi sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un

an.

Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii,

utilaje şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări corporale

în curs de execuţie.

Cu exceptia terenurilor, celelalte categorii de imobilizari corporale se amortizeaza pe parcursul

duratei de viata utila. Durata de viata utila este fie a) perioada de timp in cursul careia un activ se

asteapta a fi utilizat de intreprindere; fie b) numarul unitatilor de productie sau al unitatilor

şimilare ce se astepata a fi obtinute de catre intreprindere prin utilizarea activului.

III. Imobilizarile financiare cuprind valorile financiare investite de intreprindere pe

termen lung sub forma de titluri şi creante financiare, in scopul obtinerii de venituri sub forma

dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea de profit din

comercializarea acestor investitii. In stuctura lor se regasesc acţiunile deţinute la entităţile

afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile

acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte

investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi. Prin interese de participare se înţelege

drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături

durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi

din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când

depăşeşte un procentaj de 20%.

În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele

acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea

determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Spre deosebire de celelate categorii de imobilizari, imobilizarile financiare nu sunt supuse

procesului de depreciere definitifa a valorii acesteia, ca urmare ele nu se amortizeaza.

Eventualele deprecieri suferite sunt considerate temporare şi sunt inregistrate sub forma justarilor

pentru depreciere sau pierdere de valoare.

B) ACTIVELE CIRCULANTE

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când: se aşteptă să fie realizat sau este deţinut cu

intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; este

deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării; se aşteptă a fi realizat în termen de 12 luni de la

data bilanţului; sau este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu

este restricţionată.

Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea

activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de

numerar.

 Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,

care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a

valorii.

In categoria activelor circulante se cuprind: stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru

care nu a fost întocmită factură; creanţe; investiţii pe termen scurt; casa şi conturi la bănci.

II. STOCURILE

Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a

activităţii;

c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie

folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

    a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau

produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

   b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în

produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

    c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,

piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care

participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în

produsul finit;

    d) materialele de natura obiectelor de inventar;

    e) produsele, şi anume:

    - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost

terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei

secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

    - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului

de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în

vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

    - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;

    f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,

purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat

pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi

blană;

    g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate

produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în

condiţiile prevăzute în contracte;

    h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele

(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor

şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se

cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

 În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie

la terţi.

Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care

s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

II. CREANTELE

Creantele sunt drepturi ale intreprinderii asupra persoanelor fizice şi juridice generate de

bunuri şi servicii avansate pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent (o suma de bani, un

bun sau un serviciu).

Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoarea avansata urmand sad ea un

echivalent corespunzator sunt denumite generic debitori, iar persoanele fizice sau juridice care

au avansat valori şi urmeaza sa primeasca un echivalent corespunzator sunt denumite generic

creditori.

Din punct de vedere al naturii, creantele se delimiteaza in urmatoarele structure contabile:

1. Creante financiare generate de acordarea de imprumuturi şi alte sume

asimilate a caror scadenta este de pana la un an;

2. Creante comerciale generate de vanzarile de bunuri şi prestatiile de serviciu,

cu incasare ulterioara.

Principalele structure delimitate in contabilitate sunt:

a) furnizori-debitori cuprind sumele platite in avans persoanelor fizice sau juridice

de la care urneaza sa achizitioneze bunuri sau servicii ;

b) clientii inregistreaza tranzactiile privind livrarile de bunuri şi servicii prestate pe

baza de factura sau alte documente legale. In cadrul clientiilor se disting urmatoarele structuri:

3. Creante in legatura cu personalul – sunt creantele provenite din avansurile

acordate in contul salariilor, din lipsurile imputate salariatiilor, din ajutoarele material acordate şi

necuvenite precum şi din contravaloarea uniformelor şi echipamentelor de lucru distribuite

salariatiilor, avansuri de trezorerie nedecontate, etc.

4. Creantele sociale şi fiscale – cuprind, in principal, creantele fata de institutiile

statului subforma sumelor platite de intreprindere, dar necuvenite, cum sunt impozitele de natura

salariilor platite in plus, impozitul pe profit platit dar necuvenit, contributiile la asigurarile şi

protectia sociala platite dar necuvenite, TVA de recuperat etc.

5. Creante asupra actionarilor/asociatiilor privind capitalul subscris nevarsat.

6. Alte creante inregistrate sub forma “Debitori diversi”, care cuprind acele creante

ce

nu se regasesc in structurile mentionate anterior, cum sunt: creantele provenite din pagume

materiale create de terti, din vanzarea imobilizarilor şi a investitiilor pe termen scurt cedate etc.

III. INVESTITIILE PE TERMEN SCURT

Investitiile pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sau valori de trezorerie)

reprezinta valorile financiare detinute de intreprinderein vederea realizarii unui castig pe termen

scurt. In structura acestora se includ: actiunile detinute la entitatile afiliate; obligatiunile emise şi

rascumparate; obligatiunile achizitionate şi alte valori imobiliare achizitionate in vederea

realizarii unui profit pe termen scurt. Profitul poate fi obtinut din dividende, dobanzi, dar mai

ales din diferenta dintre pretul de vanzare/revanzare şi costul de achizitie (pretul de cumparare

sau valoarea stabilita potrivit contractelor.

IV CASA şi CONTURILE LA BANCI

Casa şi conturile la banci cunt activele cu cel mai inalt grad de lichiditate. Ele apar sub

forma: conturi la banci; casa; acreditive; avansuri de trezorerie şi alte valori.

1. Conturile la banci sunt reprezentate de valorile de incasat cum sunt CEC-urile şi

efectele comerciale primate de la clienti; conturile curente la banci sub forma

disponibilitatilor in lei şi valuta aflate in conturi bancare; sumele in curs de decontare;

dobanzile de incasat.

2. Casa reprezinta disponibilitatile banesti sub forma numerarului in lei şi valuta aflat in

casieria intreprinderii, a altor valori cum sunt: bonurile valorice, timbrele fiscale şi

postale, biletele de tratament şi odihna, tichetele şi biletele de calatorie, tichetele de

masa şi alte valori.

3. Acreditivele sunt sume rezervate intr-un cont special deschis la dispozitia unui

furnizor pentru a se efectua plati pe masura livrarilor de bunuri sau prestarilor de

servicii. Acreditivul are un şingur beneficiar şi un anumit termen de valabilitate.

4. Avansurile de trezorerie reprezinta sumele acordate de intreprindere salariatiilor in

scopul efectuarii de plati in numele acesteia, direct la casieria furnizorului sau sumele

acordate salariatiilor in scopul acoperirii cheltuielilor pentru deplasari, detasari,

transferari in interes de serviciu

C CHELTUIELILE INREGISTRATE IN AVANS

Cheltuielile inregistrate in avans sun tvalori contabilizate in cursul exercitiului current,

dar se refera la servicii de care intreprinderea va beneficia in exercitiul urmator, cand vor fi

recunoscute drept cheltuieli ale perioadei (de exemplu sumele reprezentand abonamentele,

chiriile şi alte cheltuieli effectuate anticipat).

STRUCTURA CONTABILA A CAPITALURILOR

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a capitalului bilantier

delimitate in patru categorii, in ordinea crescatoare a exigibilitatii acestora (termenul de

decontare al surselor de finantare): capital şi reserve, provizioane, datorii şi venituri in avans.

A CAPITALUL şi REZERVELE

Capitalul şi rezervele costituie capitalul propriu al intreprinderii. Capitalul propriu

reprezinta sursele de finantare a bunurilor delimitate ca active bilantiere pentru care

intreprinderea nu trebuie sa acorde un echivalent banesc sau sa efectueze o prestatie/serviciu. Ele

sunt asigurate de asociati/actionari sub forma aporturilor in natura şi/sau numerar; prin

autofinantare; alte cai prevazute de lege.

In structura capitalului propriu se cuprind: capitalul social; primele de capital; rezerve

din reevaluare; reserve; rezultatul reportat şi rezultatul exercitiului.

I. CAPITALUL SOCIAL

Capitalul social reprezinta structura de capital propriu constituita la infiintarea unei

intreprinderi din aporturile in natura şi/sau numerar aduse de actionari/asociati. Ulterior capitalul

social poate fi majorat prin: noi aporturi aduse de actionari/asociati; transformarea altor structuri

de capitaluri proprii in capital social; conversia unor angajamente financiare in capital social prin

reorganizare de intreprinderi (fuziune). Marimea capitalului social este data de valoarea

nominala a actiunilor sau partilor sociale.

Reducerea capitalului social poate avea loc prin retragerea unor asociati/actionari, prin

acoperirea unor pierderi reportate, prin rascumpararea şi anularea de actiuni. Capitalul social se

diferentiaza pe doua structuri şi anume: capiatal subscris nevarsat şi capital subscris varsat.

Capitalul subscris nevarsat reprezinta promisiunea sau angajamentul investitorilor de a

plati la anumite termene sau la termenul prevazut, sau de a face transferuri la societate a unei

parti din resursele proprii.

Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost depusa de

catre investitori la dispozitia intreprinderii (investitia de capital).

II. PRIMELE DE CAPITAL

Reprezinta structuri de capitaluri proprii care se constituie, in principia, cu ocazia

majorarii capitalului social, prin emisiunea de actiuni noi la un pret superior valorii nominale a

acestora. Valoarea nominala reprezinta o fractiune de marime egala din capitalul social, o unitate

de drept de proprietate, inscrisa pe fiecare titlu de valoare. Ea serveste la evaluarea capitalului

social in contul “Capital Social”.

Primele de capital se delimiteaza pe urmatoarele structuri contabile: prime de emisiune,

preime de fuziune, prime de aport şi prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

III. REZERVE DIN REEVALUARE

Rezervele din reevaluare cuprind diferentele rezultate din reevaluarea in plus a activelor

imobilizate, in baza unor acte normative exprese şi pot fi utilizate conform reglementarilor in

vigoare.

IV. REZERVELE

Rezervele sunt structuri de capitaluri proprii constituite, in principal, din profitul realizat

de intreprindere. Ele se dilimiteaza pe urmatoarele structuri contabile: reserve legale, statutare

sau contractuale şi alte rezerve.

1. Rezervele legale – se constituie din profitul brut (profitul inaite de impozitare) prin

aplicarea cotei de 5% pana cand aceasta va atinge 20% din capitalul social.

2. Rezervele contarctuale sau statutare – se constituie din profitul net (profit ramas dupa

impozitare) conform prevederilor din statutul şi contractual de societate.

3. Alte rezerve – se constituie din profitul net precum şi din alte resurse prevazute de

lege in concordant cu hotararea adunarii generale a asociatiilor/actionarilor (AGA).

V. REZULTATUL REPORTAT

Rezultatul reportat poate fi pozitiv şi reprezinta profitul net amanat la repartizare,

provenit din anii precedenti sau negativ şi reprezinta pierderea neacoperita provenita din anii

precedent şi este luata in calculul capitalului propriu cu semnul minus.

VI. REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR

Rezulatatul exercitiului financiar se stabileste ca diferenta intre veniturile realizate in

cursul unui exercitiu financiar şi cheltuielile angajate pentru obtinerea acestor venituri. Cand

veniturile sunt mai mari decat cheltuiliele rezultatul este PROFIT, iar cand veniturile sunt mai

mici decat cheltuielile rezulatul este PIERDERE.

B PROVIZIOANELE

Provizioanele sunt asimilate datoriilor dar nu sunt incadrate in categoria acestora ca

urmare a caracterului lor incert din punct de vedere al marimii sau scadentei. Ele se delimiteaza

pe urmatoarele structuri: provizioane pentru litigii; provizioane pentru garantii acordate

clientilor; provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale şi alte actiuni şimilare legate de

acestea; provizioane pentru restructurare; provizioane pentru pensii şi obligatii şimilar;

provizioane pentru impozite; alte provizioane.

C DATORIILE

Datoriile sunt obligatii ale intreprinderii fata de persoanele fizice şi juridice generate de

bunuri şi servicii primite pentru care urmeaza sa dea un echivalent (o suma de bani, un bun sau

serviciu). In sfera datoriilor sunt incluse şi obligatiile fata de terti fara a se primii un echivalent

valoric sau prestatie ca de exemplu datoriile fata de bugetul statului privind diferitele impozite,

taxe şi alte varsaminte asimilate.

Din punct de vedere al naturii, datoriile se delimiteaza in urmatoarele structuri:

1. Datorii financiare generate de imprumuturile şi datoriile asimilate cum sunt

imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen lung şi

curente primite de la bancii şi alte institutii financiare, inclusiv dobanzile aferente.

2. Datorii comerciale generate de cumpararile de bunuri şi servicii cu incasare ulterioara

a)

3. Datorii in legatura cu personalul sunt datoriile intreprinderii fata de salariati privind

drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din salarii, idemnizatiile pentru

concediile de odihna etc.

4. Datorii sociale şi fiscale cuprind, in principal, datoriile fata de institutiile statului sub

forma contributiilor sociale şi fiscale: contributia la asigurarile sociale, contributia la

asigurarile sociale de sanatate şi constituirea fondului pentru ajutorul de somaj. In

cadrul datoriilor fiscale se curpind impozitul pe profit/venit, TVA-ul, impozitul pe

venitul de natura salariilor, alte impozite taxe şi varsaminte asimilate.

5. Datorii fata de actionari/asociati privind dividendele cuvenite acestora precum şi

capitalul de rambursat.

6. Datoriile inregistrate sub forma “creditorii diversi” cuprind acele datorii care nu se

regasesc in structurile mentionate anterior, cum sunt: daotiilr fata de persoanele fizice

sau juridice de la care s-au achizitionat investitii pe termen scurt, sume incasate şi

necuvenite etc.

Tinand cont de gradul lor de exigibilitate, datoriile se grupeaza in bilant in datorii pe

termen scurt care reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an şi datorii

pe termen lung, ce reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.

O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita şi datorie curenta, atunci

cand:

a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii;

sau

b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate in datorii pe termen lung.

D VENITURILE IN AVANS

Veniturile in avans sunt valori contabilizate in cursul exercitiului in contul unor servicii

care vor fi presatate in cursul exercitiului viitor, cand vor fi recunoscuteca venituri ale perioadei.

(de exemplu chirii, abonmente incasate anticipat).

E ELEMENTELE RECTIFICATIVE

Structurilor bilantiere prezentate anterior li se asociaza elementele rectificative ca

structuri (elemente) create cu scopul de a corecta valoric prin adunare sau scadere celelalte

structuri pentru stabilirea valorii nete contabile (valoarea contabila sau valoarea recunoscuta in

bilant). Asemena elemente se refera la amortizari, ajustari pentru depreciere sau pierdere de

valoare şi diferente de pret.

Amortizarea este pierderea de valoare cu character definitiv al activelor imobilizate.

Ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare reprezinta pierderi de valoare cu

character temporar (reversibil).

Diferentele de pret rectifica valoarea activelor de natura stocurilor in plus sau in minus.

Aceste elemente corecteaza activele bilantiere şi nu apar distinct in bilant.

Cu rol rectificativ apar in cadrul capitalurilor proprii: primele privind rambursarea

obligatiunilor, calculate ca diferenta intre valoarea de emisiune şi valoarea de rambursare a

obligatiunilor şi care corecteaza valoarea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni;

repartizarea profitului care corecteaza rezultatul exercitiului cu profitul repartizat in cursul

exercitiului.