Benone Sinulescu - IonicăIonică, nu sînt supărată, Că doar eşti singurul meu fiu, Nu ţi-am scris vreme-ndelungată, Fiindcă adresa nu-ţi mai ştiuSînt bine, inima adicăMă supără din cînd în cînd, Dar nu m-ar mai durea, Ionică! De mi-ai trimite tu, un rînd.

Refren :Ionică! Ionică! Băiatul meu cel bun, Te aşteapt-o bătrînicăDeparte într-un cătun. N-ai teamă şi n-ai grijă, Că traiul mi-e uşor, Ionică! Ionică! Dar nu mai pot de dor!

Am recipisa telegrameiTrimisă-noaptea de Ajun, Nu te-a găsit băiatul mamei Şi-am vrut de taicătu' să-ţi spun, S-a dus şi bietul moşulică, Aşa a vrut soarta, mi l-a luat! Pe tine te mai am, Ionică!

Dar tu eşti tare ocupat. Refren ………………………………………………

Am tot ce-mi trebuie pe masă, Şi n-am nevoie eu de bani, De tine doar să vii pe-acasă Că n-ai mai fost de şapte ani. Aud că ai maşină mică, E drept că drumu-i rău la noi, Dar poţi să vii cu ea, Ionică! Ţi-o spăl eu mamă, de noroi.

Refren ……………………………………

Am fost la Bucureşti în vară, Dar, unde să te pot găsi? Şi am dormit o noapte-n gară, P'n la un tren de-a doua zi. Stau tot în casa noastră mică, Şi singură mi-e tare greu, Aş' vrea să te mai văd, Ionică! Pe urmă pot să plec şi eu!

Refren…………………………………………..