BAZINUL ARIES 1. Introducere . Definitie Un ru este o ap curgtoare (permanent), format din unirea mai multor praie, care curge la vale n mod natural, sub efectul gravitaiei, i care se vars ori ntr-un alt ru sau fluviu , ori ntr-un lac, ntr-o mare sau ntr-un ocean.Prin infiltrarea unei pri din apa rurilor n sol, acestea contribuie i la meninerea acviferelor subterane pline cu ap. Originea rului (locul n care apa freatic apare la vedere) se numete izvor. Totui, o mare parte a cantitii de ap din ruri provine direct din scurgerile precipitaiilor, definite ca scurgeri de suprafa. Adncitura din teren prin care curge rul se numete albia sau valea rului. Lucrarea de fata reprezinta o analiza fizico-geografic general a Bazinului Rului Arie . 2. Locarizarea geografica . Limmite Bazinul hidrografic al Ariesului este situat in partea de NV a tarii, in mijlocul Muntilor Apuseni , lsnd spre sud crestele calcaroase ale Munilor Trascu i nlimile scunde ale Munilor Metaliferi, iar spre nord culmile nalte ale Munilor Gilului, Vldeasa i Muntele Mare. Este limitat la N de bazinului Somesului Mic, la V, de cel al Crisului Negru, spre S, de baziunul Crisului Alb si afluentii Muresului, iar la E de bazinul Muresului, caruia ii este tributar. Constituie cel mai important culoar ce fragmenteaza acesti munti pe o distanta de circa 90 km. Trei sferturi din cei 167 km, i strbate printre muni, iar restul printr-un culoar depresionar de contact al acestora cu Podiul Transilvaniei. n sistemul Mureului, Arieul este al doilea ca suprafa a bazinului de drenaj (2970 km2) i al treilea ca lungime, dar are ntietate cu debitul su de 26 m3/s. Faptul se explic inndu-se cont c mai mult de 2/3 din bazinul su (peste 2000 km2) reprezint zon muntoas Cursul Arieului are o lungime de 167 km, o lime de 20 35 m la Cmpeni i 50 m la Turda, adncimea medie nu depete 1 m, iar diferena de nivel de la izvoare pn la vrsarea n Mure este de 1490 m., fiind orientat dupa trei directii: - de la izvoare la Campeni : NV-SV; - de la Campeni pana la Campia Turzii: SV-NE; - de la Campia Turzii pana la Hadareni: NNV-SSE; Ca forma bazinul se aseamana cu un "S", de la izvor pana la confluenta cu Muresul, Ariesul parcurge 166 km, cu aceasta lungime inscriindu-se in categoria raurilor mijlocii. 3. Cadrul natural 3.1 Aspecte geologice Varietate a rocilor din bazinul Ariesului, apartinand unor numeroase perioade geologice, sunt dovada unor transformari continue ale scoartei terestre din acesta zona , de-a lungul unei perioade de timp indelungate. Fundamentul cristalin al Muntilor Apuseni apare intre vaile Ariesului si Crisului Repede, incluzand in intregime Muntele Mare si sudul Muntilor Bihor, reperezentand totodata cea mai mare insula cristalina din Carpatii Occidentali. Formatiunile cristalofiene sunt strapunse in Muntele Mare si Muntii Trascau de fasii de calcar si dolomite cristaline. Formatiunile sedimentare sunt cele mai raspandite si cuprind complexe petrografice din paleozoic pana in cuaternar. Sedimentele paleozoice apar in Muntii Bihor, iar cele triasice in Muntele Mare si Trascau (conglomerate, calcare si dolomite). Sedimentele tertiare paleogene si neogene constituite din calcar, nisipuri si pietrisuri panoniene sunt prezente in estul Muntelui Mare si la nord-est de Muntii Trascau. Formatiunile sarmatiene (nisipuri, argile, pietrisuri, tufuri vulcanice) apar in bazinul inferior al Ariesului, in lunci si terase. 1

Formatiuni eruptive si vulcano-sedimentare completeaza tabloul petrografic al bazinului Aries. Intruziunile hercinice de natura granitica sunt vizibile in Muntele Mare si zona Arieseni. Magmatitele ofiolitice sunt reprezentate in Muntii Trascau, iar cele banatitice in masivele Gaina, Muntele Mare. Vulcanitele neogene cuaternare, respectiv bazaltele, isi fac aparitia in zona Baii de Aries, Poienita si Detunata. In concluzie, putem afirma , ca tabloul geologic al regiunii strabatute de Aries este extrem de variat, socotit de specialisti ca fiind un veritabil mozaic de roci, din cele mai variate epoci si perioade de evolutie a Pamantului. 3.2 Unitati de relief MUNTII BIHOR. Delimitat la sud de Ariesul Mic, iar la nord depasind zona de care ne ocupam, Bihorul reprezinta masivul cu pozitie centrala in cadrul Muntilor Apuseni, fiind ca urmare, un veritabil nod orohidrografic. In acest sens pledeza faptul ca el se leaga cu aproape toti ceilalti munti ai Apusenilor. Datorita duritatii mari se dezvolta forme greoaie, masive, cu cele mai mari inaltimi din Muntii Apuseni (varful Curcubata-1849 m). In cadrul platoului carstic situat intre Scarisoara si Padis se desfasoara campuri intinse de lapiezuri, doline, vai oarbe, avene, polii. MUNTELE MARE. Bine delimitat de Aries, se ridica intocmai unei bolti uriase, ce domina la nord valea acestuia pe o portiune apreciabila. Orientarea generala de la vest la est, masivitatea deosebit de pregnanta, pintenii care coboara ca niste contraforturi sprijinite pe valea Ariesului, netezimea aproape netulburata a unor intinse suprafete fac din acesta zona montana o unitate distincta, bine conturata. Cel mai inalt varf este Muntele Mare care atinge cota de 1826 m. MUNTII METALIFERI. Ocupand un spatiu larg in partea de sud a bazinului, ei insotesc Ariesul Mic pe toata lungimea sa si apoi Ariesul pana la Salciua. Muntii Metaliferi se subdivid in mai multe unitati, in bazinul Ariesului aflandu-se doua din ele : Masivul Gaina (varful Gaina- 1486m, varful Vulcan -1263m ) si Munceii Auriferi cu inaltimi modeste. MUNTII TRASCAU. Reprezentand una dintre cele mai complexe unitati morfostructurale ale Muntilor Apuseni, se impun in regiunea strabatuta de Aries si afluentii sai, prin peisaje deosebit de atragatoare. Desi nu sunt prea inalti, depasind cu putin 1200m, par a avea altitudini mult mai mari intrucat valea Ariesului coboara in cadrul lor sub 400m, rezultand astfel o energie de relief de peste 800m. Datorita compozitiei geologice si vailor care intersecteza aceste roci au format chei adanci : Cheia Turzii, Cheia Turenilor, Cheia Borzestilor, Cheia Trascaului. PODISUL TRANSILVANIEI. La iesirea din munti, Ariesul patrunde intr-o zona care apartine sub raport geologic si morfologic marii unitati intracarpatice a Depresiunii Transilvaniei. Astfel bazinul sau inferior se dezvolta la interferenta urmatoarelor subunitati : Masivul Deluros Feleac, Podisul Mahaceni si Depresiunea Turzii. Depresiunile intramontane si submontane Ariesul si afluentii sai strabat un impresionant numar de depresiuni, cele mai multe dintre ele insa de mici dimensiuni: - Depresiunea Arieseni este prima de pe Ariesul Mare, dezvoltata la confluenta cu Coblesul, primul afluent de stanga. Are peste 800 m altitudine si se afla la circa 10 km de obarsie. - Depresiunea Girda se contureaza la confluenta cu Ghizghitul din dreapta si Girda Seaca din stanga. - Depresiunea Albac (peste 600 m altitudine). - Depresiunea Avram Iancu (700 m altitudine), situata pe Ariesul Mic la confluenta cu Vidrisoara. - Depresiunea Vidra (600 m), situata pe Ariesul Mic. - Depresiunea Campeni (peste 550 m altitudine), in zona de confluenta a celor doua Ariesuri. - Depresiunea Abrud, se dezvolta in bazinul cu acelasi nume. In continuare Depresiunile: Bistra (550 m), Lupsa (500 m), Salciua (450 m), Ponor (800 m), Posaga(430 m), Ocolis (420m), Trascau (500 m ), Iara (500 m), Hasdate (500m ) si Tureni (500 m).

2

4. Analiza bazinului sub aspect climatic Clima teritoriului strabatut de Aries este continental - moderata in zona de munte si cu usoare nuante de excesivitate in cursul inferior. Dezvoltarea bazinului in partea centrala a Muntilor Apuseni pana in estul lor face ca influentele circulatiei vestice, de altfel dominante in aceasta parte a tarii, sa prezinte evidente discontinuitati. Peste aceasta influenta predominanta se mai suprapun influentele sudice si sud - vestice, care aduc tot timpul anului mase de aer mai cald, de origine tropicala. Se mai resimt, de asemenea, influentele circulatiei nordice si nord - estice cu mase de aer reci, de origine polara. Datorita circulatiei vestice, in timpul careia masele de aer umede, de origine oceanica, traversand culmile inalte, isi pierd umezeala, asa incat, in descendenta lor pe versantii estici se incalzesc si se usuca, determinand timp senin si usoare fenomene de fohnizare a aerului, resimtite pana in culoarul inferior al Ariesului. Urmarind configuratia izotermelor, constatam ca in cazul temperaturii zonalitatea verticala este deosebit de evidenta. Cele mai ridicate valori se inregistreaza in culoarul inferior al Ariesului, unde mediile anuale sunt de 8,6C la Campia - Turzii si de 8,4C la Turda. Cea mai mare parte a vaii Ariesului, pana in amonte de Campeni este inconjurata de izoterma de 6C, ceea ce inseamna ca temperaturile medii anuale descresc treptat de la 8C la iesirea din munti, 7,5C la Campeni, pana la 6C in zona Albacului, Vidrei sau Abrudului. La altitudinea de 1400 m, media anuala scade la circa 4C ( 4,2C la Baisoara - 1384 m, 4,8C la Rosia Montana - 1196 m. Intre 1600 -1800 m media anuala a temperaturii este in jurul valorii de 2C, iar mai sus pe virfurile cele mai inalte ale Muntilor Bihor si Muntelui Mare, chiar sub aceasta valoare. Amplitudinea termica anuala este de 17C in zona montana si de 25C in culoar . Temperatura influenteaza scurgerea apei pe doua cai: - prin evapo-transpiratie, care creste proportional cu cresterea valorii temperaturii. In bazinul inferior al Ariesului, temperaturile destul de ridicate determina scaderea scurgerii superficiale si a infiltratiei. - prin inghet-dezghet - cand temperatura scade sub 0C, iar apa isi schimba starea de agregare, devenind solida. Aceasta duce la reducerea scurgerii, deoarece precipitatiile sub forma de zapada nu pot alimenta reteaua hidrografical atat timp cat temperatura este scazuta. Datorita influentei circulatiei vestice, valorile medii cele mai ridicate ale umezelii aerului ajung la 75 - 85%. Nebulozitatea cea mai accentuata se inregistreaza in Muntii Bihor si Muntele Mare cu o medie de 93% si mai scazuta in cursul inferior cu valori medii de 70%. Numarul zilelor cu cer senin se afla sub influenta fohnului, astfel incat zile senine se remarca pe ramura estica a Apusenilor (50-60 zile anual), iar cele cu cer acoperit sunt mai numeroase in zona montana inalta. In zona montana predomina circulatia vestica a vantului. Astfel la Campeni, directiile predominante sunt cele de vest, sud-est si sud cu cate 10% fiecare, Baisoara vest, nord-vest, sudvest si sud cu cate 10% fiecare, iar in culoar la Turda sud- vest cu 13,4%. Datorita pozitiei bazinului, in mijlocul Muntilor Apuseni, se pune in evidenta un topoclimat de adapost si anume un calm atmosferic. Fohnul, ca vant local, care bate pe latura estica a Muntilor Apuseni, pana spre culoarul inferior al Ariesului, se poate face simtit in tot cursul anului, cu o maxima in luna mai si o minima in octombrie. 5. HIDROGRAFIA Ariesul si intreaga retea de afluenti se inscriu ca elemente importante ale peisajului regiunii strabatute, la a carei formare a contribuit direct indelungata evolutie a acestui bazin hidrografic. Apele subterane. In Muntii Apuseni apele freatice sunt cantonate in sisturile cristaline, in flisul cretacic si eruptivul neogen, precum si in calcarele mezozoice. Ele au un grad de

3

mineralizare redus pana la mijlociu. Bazinul inferior al Ariesului se suprapune zonelor cu ape freatice din structurile monoclinale, celei a structurilor diapirice si chiar a domurilor - toate alcatuite din roci sedimentare variate, de varsta tertiara. Daca in monoclin apele freatice au o potabilitate buna, in rest prezinta duritate mai mult sau mai putin ridicata. Apele curgatoare. Reteaua de rauri din bazinul Ariesului se caracterizeaza in primul rand printro mare densitate si numar insemnat de cursuri care, in afara Ariesului, sunt scurte si foarte scurte. In timp ce in cursul superior bazinul este ceva mai dezvoltat pe dreapta datorita afluentilor : Ariesul Mic, Abrudul si Neagra, in cursul mijlociu si inferior asimetria devine puternica, cu dezvoltare deosebita pe stanga, ca urmare a afluentilor : Albac, Bistra, Valea Mare, Posaga, Ocolis, Ocolisel, Iara, Hasdate, Valea Racilor, Valea Sarata, Piriul Florilor, Valea Larga. La varsarea in Mures, Ariesul cu cei 25 mc/s contribuie cu mai mult de jumatate la cresterea apelor colectorului principal. In conditii naturale raurile Iara si Ariesul Mic sunt cei mai mari afluenti, dupa debit, ai Ariesului. Aici ar fi de mentionat ca raul Iara este captat in cursul superior printr-un sistem de "supraplin", apele sale fiind indreptate spre bazinul Somesului Mic, pentru folosinte hidroenergetice. Lacurile. In general bazinul Ariesului este sarac in lacuri, iar majoritatea celor existente sunt antropice. Dintre cele naturale amintim : Lacul Curcubata, Taul Mare, Toracelor, ultimul aparut pe carst in sare ( zona Turda). Cele antropice au o densitate mare in zona Rosia Montana unde se afla 9 lacuri mai importante, denumite tauri, care au fost utilizate ca surse de apa pentru instalatiile care macinau minereu-steampuri- (Mare, Cornei, Tarinii, Anghel, Brazilor, Gauri, Seliste, Cartus, Muntari) si precum si in zona Turda, unde s-au format prin dizolvarea sarii in ocnele parasite : Lacul Dulce, Lacul Ocnei, Lacul Rotund, Lacul Sulfuros, Lacul Durgau, Lacul Carolina (zona Saraturi) si Lacul Cichi, Lacul fara Fund, Lacul Roman, Lacul Privighetorii (zona Bailor Sarate). Aceste lacuri urmeaza un proces de impotmolire si indulcire. 6. INVELISUL PEDOLOGIC Solul are un rol important atat din punct de vedere economic, prin fertilitatea sa relativ ridicata, cat si al calitatii apelor, prin compozitia sa, care datorita apelor meteorice se regaseste, nu de putine ori, in apele Ariesului si afluentilor sai. Functia polarizatoare a reliefului creaza conditii pentru ca, prin interrelatiile dintre clima, vegetatie, structura geologica, zonalitatea latitudinala a solurilor sa se transforme in una altitudinala. Astfel in partea superioara - mijlocie se intalnesc urmatoarele tipuri de soluri: - sol brun eu-mezobazic - sol brun acid - sol brun acid tipic (roci metamorfice si sedimentare neconsolidate) - sol brun acid andic-luto-nisipos - litosol (roci metamorfice, eruptive) - sol brun acid regosolic - protosol aluvial scheletic Tipuri de soluri specifice pentru partea inferioara : - cernoziomul levigat - regosolurile si solurile erodate - pseudorendzine - cernoziom levigat freatic umed - soluri aluviale

4

7.VEGETATIA Prin modificarea rugozitatii suprafetei topografice, vegetatia diminueaza viteza de deplasare a apei pe versanti si in albie, influentand direct scurgerea superficila, depinzand de sol, roca, relief si pozitia spatiala a bazinului. Datorita caracterelor hipsometrice, in bazinul Ariesului apar toate etajele si subetajele de vegetatie ale Muntilor Apuseni. Vegetatia subalpina reprezentata prin etajul molidului, padurile de fag si rasinoase, padurile de fag si gorunete, care se continua cu vegetatia luncilor si cea de malstina. In succesiunea timpului, factorul antropic a modificat pe arii extinse aceasta vegetatie, in primul rand prin activitatea miniera din zona patrulaterului aurifer al Muntilor Metaliferi (Rosia Montana, Baia de Aries, Campeni, Abrud), apoi prin introducerea unor terenuri in circuitul agricol si, nu in ultimul rand, valorificarea vegetatiei lemnoase in scopuri economice. Rolul padurii si in general al vegetatiei este bine cunoscut, iar acolo unde aceasta inca mai exista mai putem vorbi de un echilibru intre mediul natural si cel antropic. Modificarile altitudinale ale climei si vegetatiei conditioneaza formarea etajelor faunistice. Fauna acvatica, in afara amenajarilor piscicole, cuprinde putine specii de pesti deoarece o buna parte a raurilor sunt poluate cu ape reziduale din mine si de la prelucrarea minereurilor. In concluzie se poate spune ca natura a fost cat se poate de generoasa cu meleagurile strabatute de raul Aries si afluentii sai, innobilandu-le cu o serie de monumente a caror rezonanta este cunoscuta nu numai in randul specialistilor, dar si in randul iubitorilor sai. Pentru a pastra nealterata frumusetea lor, o parte au fost declarate monumente ale naturii fiind ocrotite de lege. Astfel au fost individualizate o serie de rezervatii naturale de mare interes (geologice, forestier si mixte). Metode de cercetare in hidrologie : - metode si analize de laborator : analiza de harta cursuri de apa permanente , semipermanente , temporare ... astfel pot fii observate unele - metode si analize de teren : observatii efectuate direct pe teren si au ca scop o caracterizare cat mai exacta a fenomenelor , precum si evaluarea unor particularitati ale acestora . Se fac evaluari intr-o anumita perioada de timp : debite, nivele , perimetru udat ; observatii expeditionare - regim de inghet , debite solide .

5