BAZELE ŞTIINŢEI NURSINGULUI

NURSING - denumire de influenţă anglofonă care defineşte o parte a sistemului de asistenţă medicală şi socială.

NURSING OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) - totalitatea acţiunilor şi activităţilor care au ca scop îngrijirea sănătăţii bolnavilor, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea psihică şi fizică a bolnavilor şi infirmilor, de toate vârstele şi orice categorie socială, profesională sau religioasă.

Nursingul aduce şi promovează principii de educaţie pentru a şti cum să ne păstrăm sănătatea.

Nursa (asistenta medicală)

- persoana care a parcurs un program de educare şi formare în domeniul

sanitar;- a absolvit cu licenţă această formă de învăţământ;

este autorizată să practice această meserie, are certificat de liberă practică eliberat de Colegiul Asistenţilor;

este înregistrat profesional în registrul unic al asistenţilor medicali din România;

este persoana cu capacităţi fizice, morale, intelectuale deosebite, dobândite prin programul de şcolarizare;

este autorizată să aplice tehnici şi proceduri medicale, pentru care are competenţă;

este persoana care are capacitatea, forţa fizică, intelectuală şi voinţa să-şi aplice cunoştinţele;

persoana care răspunde de activitatea sa şi a personalului auxiliar (infirmieri, îngrijitori).

Virginia Henderson (părintele nursingului) defineşte:

- totalitatea metodelor prin care să ajuţi un individ bolnav sau sănătos săşi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a-şi promova sănătatea cu condiţia să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentru a o face, să acţioneze aşa fel încât individul să-şi poată purta singur de grijă cât mai mult timp posibil.

Îngrijirea bolnavilor dea lungul timpului

Îngrijirea bolnavilor se pierde în negura timpurilor.

Totdeauna mama şi-a îngrijit copilul bolnav, şotia şi-a îngrijit soţul rănit în război, din totdeauna femeile au născut şi au fost ajutate (de persoane neinstruite).

În timpul Comunei Primitive aceste îngrijiri erau practicate de tămăduitori sau practicieni ai magiei.

În timpul Evului Mediu îngrijirile erau date de călugări aceştia folosindu- se de ajutorul farmaciei verde (naturiste).

Tot atunci bolnavii mai erau îngrijiţi de preoţi şi medici laici, în aşezăminte ataşate mănăstirilor. În această perioadă apar primele moaşe, chirurgi, bărbieri, băieşi. În timpul marilor epidemii din secolul IV, IX se dezvoltă asistenţa publică şi apare prima legislaţie sanitară, apar şcolile pentru ajutor de medici, şcoala de moaşe, şcoli de medicină militară, precum şi primele spitale ca aşezământ medico-social al comunităţii.

Din secolul VIII-IX, odată cu evoluţia cercetărilor în medicină, apar centre superioare de învăţământ pentru medici şi cadre ajutătoare, se înfiinţează primele şcoli de cruce roşie.

În prezent termenul asistentul medical este egal cu nursa din străinătate, care are un statut profesional autonom.

Apariţia şi recunoaşterea primei teorii de îngrijire a bolnavului a V H - ea a definit clar rolul, funcţiile, competenţele şi scopul activităţii asistentului medical.

Îngrijirea bolnavilor pe teritoriul României

Pe teritoriul României evoluţia îngrijirii bolnavilor ar fi următoarea:

medicina dacică - încă din cele mai vechi timpuri Zamolxis spunea „să vindecăm trupul odată cu sufletul”

existau temple, ale zeilor vindecători (Esculap, Hygeea), unde oamenii bolnavi, veneau se rugau şi sperau să se facă sănătoşi;

tot acum se practică medicina populară (vrăji, descântece, diferite superstiţii);

tot acum existau lăcaşuri, tămăduitoare pe lângă mănăstiri.

Primul spital azil din România a fost înfiinţat la Sibiu.

Apar spitale de adăpost şi îngrijire la Bistriţa, Râşnov, Codlea, mai târziu apar spitale de izolare a bolnavilor contagioşi ciumaţi, leproşi, sau bolnavi mintali.

În anul 1857 apare facultatea de medicină umană în Bucureşti. În 1842 apare şcoala de felceri civili organizata la spitalul Carol Davilla, şcoala de mică chirurgie de pe lângă spitalul Colţea, Bucureşti.

În 1859 la Iaşi apare şcoala sanitară, pentru formarea agenţilor sanitari, felcerilor, subchirurgilor. În 1879 la Bucureşti apare

şcoala de surori de caritate. În 1890 la Oradea apare şcoala de moaşe În 1901 apare la Bucureşti publicaţia monitorul sanitar În 1919 la Cluj se deschide şcoala de surori. În 1929 la Iaşi se organizează institutul de surori de ocrotire de 3 ani. În 1949 se organizează la Bucureşti primul sindicat sanitar. În 1990 se înfiinţează sindicatul Sanitas. În 1993 se editează jurnalul de nursing şi principiile fundamentale de îngrijire a bolnavilor a VH părintele nursingului.

PRIMA TEORIE DESPRE NEVOILE FUNDAMENTALE

Conceptul despre sănătate - VH - are la bază cele noţiuni cu care lucrează asistentul medical: sănătatea, boala.

Sănatatea - starea de bine fizic, psihic sau social, când individul îşi poate satisface singur nevoile dând posibilitatea organismului să rămână într-un echilibru cu mediul intern şi extern.

Boala - ruperea acestui echilibru prin apariţia unei suferinţe fizice, psihice sau o dificultate, o incapacitate de adaptare la o situaţie nouă, temporară sau definitivă.

TEORIA VH

Această teorie are la bază conceptul despre om.

- acesta, omul este o fiinţă unică care are nevoi biologice, psihice, sociale şi culturale, o fiinţă unică în continuă schimbare şi interacţiune cu mediul intern şi extern, capabilă de a se adapta la orice nouă situaţie.

Individul - această fiinţă unică este un tot indivizibil, care are nevoi fundamentale (comune tuturor), cu manifestări specifice, pe care şi le satisface singur, dacă se simte bine - tinzând spre o autonomie proprie însemnând starea de bine sau de sănătate.

MISIUNEA ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST (NURSEI)

Rolul esenţial al asistentului medical, este acela de a ajuta o persoană bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.

Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil.

Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni ce participă la asigurarea sănătăţii.

FUNCŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL

Aceste funcţii se împart in trei mari categorii după cum urmează: funcţii de natură independentă, de natură dependentă şi de natură interdependentă. Funcţiile de natură independentă cuprind:

iniţiative pe care asistentul le poate lua singur pentru a satisface nevoile de confort în funcţie de boală, vârstă, factori sociali sau psihici;

stabileşte din proprie iniţiativă relaţii de încredere cu pacientul sau aparţinătorii acestuia;

promovează principiile de educaţie, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl

susţine;- este alături de indivizi şi colectivităţi pentru promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.

Funcţiile de natură dependentă cuprind:

- activităţi care „depind” adică sunt luate la indicaţia medicului. Acestea se aplică corect şi întocmai. Se fac observaţii asupra acestora şi se transmite medicului modificările apărute, provocate de boală sau de tratament. Funcţiile de natură interdependentă implică colaborarea asistentului medical cu alţi profesionişti din domeniul sanitar (munca în echipă), social, educativ sau administrativ, pentru a depista orice boală în stadiu cât mai incipient (psihologi, logopezi, neurologi, profesori, kineto-terapeuţi, etc.), pentru a ajuta bolnavul să înţeleagă sau să-şi poată rezolva problemele şi să-şi satisfacă nevoile.

NURSINGUL

Nursingul - denumire cu influenţă anglofonă şi defineşte o parte importantă a sistemului de asistenţă medicală şi socială.

Nursingului i s-a dat mai multe definiţii de diferite persoane sau organizaţii, dintre care amintim: OMS (organizaţia mondială a sănătăţii), Consiliul Internaţional al Nurselor, VH, North American Asocciation.

OMS - parte importantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând: promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizice, mintal, psihice sau cu handicap), de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezări comunitare şi toate formele de asistenţă socială.

VH - totalitatea metodelor prin care trebuie să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau

cunoaşterea necesară pentru a o face; să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă cât mai mult posibil. ICN - parte integrantă a sistemului de asistenţă socială care cuprinde: ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea bolnavilor.

Rolul nursei - de a suplini nevoile pe care bolnavul nu şi le poate satisface singur, ajutând-ul în acelaşi timp să-şi recâştige sau să-şi menţină sănătatea;

de a asista indivizi sau grupuri să-şi îmbunătăţească funcţiile afectate prin alterarea sănătăţii;

de a înlătura sursa de dificultate care face ca persoana să nu poată răspunde la una sau mai multe din nevoile sale.

Toate aceste roluri, asistentul medical le face cu asumarea responsabilităţii tuturor acţiunilor sale. Toate responsabilităţile şi acţiunile le întâlnim în codul legislativ: - care se referă la reglementările legislative care au ca scop pregătirea asistentului medical cât şi a pacientului.

CODUL DE ETICĂ

Art. 3 - 1. exercitarea profesiunii de asistent medical este un drept al oricărei persoane fizice cetăţean român sau străin, posesor al diplomei de asistent medical eliberată de o instituţie de învăţământ recunoscută de lege.

- 2. exercitarea profesiunii de asistent medical este autorizată de Ministerul Sănătăţii şi familiei avizată de ordinul asistenţilor medicali din România.

Art. 5 - profesiunea de asistent medical cuprinde responsabilităţi care rezultă din fişa postului

Art. 6 - autorizaţia pentru practica profesiunii de asistent medical se face conform reglementărilor privind înscrierea în registrul unic al asistenţilor medicali (elaborat de MSF)

Art. 7 - profesiunea de asistent medical poate fi exercitată de persoane care îndeplinesc următoarele condiţii: a.- este posesoarea diplomei de absolvire a unei forme de învăţământ de specialitate de stat sau privat, acreditată în condiţiile legii. b.- este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesiuni c.- este autorizată să practice această profesie prin înscrierea în registrul unic naţional al asistenţilor medicali.

Funcţiile şi atribuţiile nursei - sunt universale, şi rămân constante indiferent de locul (casă, spital, şcoală, clinică de îngrijire primară, etc.), de tipul în care îngrijirea de nursing este

acordată de statutul de sănătate a individului sau grupului, ori de resursele disponibile, aceste funcţii sunt:

evaluarea necesităţii individului, a familiei, sau a comunităţii; clasificarea necesităţilor pe priorităţi, planificarea şi acordarea

îngrijirilor; evaluarea rezultatelor intervenţiilor de nursing; documentarea referitoare la toate aspectele privind

interacţiunea client nursă, pentru a evalua şi îmbunătăţi îngrijirea;

acordarea de ajutoare în definirea standardelor etice şi profesionale, care ghidează educaţia personalului de nursing;

implicarea persoanei şi unde este cazul a familiei în toate aspectele de îngrijire, încurajând participarea comunităţii;

identificarea domeniilor pentru cercetare sau situaţii speciale pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor;

educarea personalului de nursing şi contribuţia la instruirea altor persoane pentru probleme de sănătate ca si a personalului auxiliar;

educaţia pentru sănătate a populaţiei; evaluarea necesităţilor personale pentru reciclare; administrarea serviciilor de nursing ca o competenţă integrală

a serviciilor de sănătate în general; colaborarea privind dezvoltarea şi elaborarea serviciilor de

sănătate ca

un tot;- delegarea acţiunilor de nursing şi a sarcinilor personalului auxiliar şi sprijinirea acestuia în munca sa;

- supravegherea şi controlul mediului ambiant pentru a asigura un cadru de muncă sigur şi armonios.

Locul de muncă şi domeniul de activitate Locul de muncă - în comunitate, în ambulatoriu, dispensare, clinici, şcoli, grădiniţe, creşe, cămine de bătrâni.

în staţionar/spital: secţia de interne, chirurgie, pediatrie, oftalmologie, neurologie, dermatologie, otorinolaringologie, anatomie patologică, maternitate, ginecologie, obstetrică, neonatoogie, nefrologie, ortopedie;

în inspectoratele de poliţie sanitară; igienişti.

Domeniul de activitate

Serviciile de sănătate pot fi asigurate numai în: - staţionar, ambulatoriu, spital, cabinete de medicină şcolară (educaţie sanitară, prevenţie); cercetare; demografie (comunităţi, oraşe);

alimentaţie (igienă); igiena mediului. În toate aceste domenii asistentul medical îşi desfăşoară activitatea pe trei nivele de intervenţie:

îngrijiri primare - menţinerea şi promovarea sănătăţii; prevenirea bolilor (îmbolnăvirilor); educaţie sanitară; preveniri specifice (vaccinări, imunizări);

îngrijiri secundare - intervenţii curative pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau apariţia complicaţiilor;

îngrijiri terţiare - recuperarea.

Competenţele asistentului medical

evaluarea necesităţilor bolnavului; clasificarea acestor nevoi pe priorităţi; documentarea referitoare la toate aspectele privind

interacţiunea individ-nursă şi folosirea informaţiilor pentru stabilirea planului de îngrijire;

acordarea de prim ajutor profesional; întocmirea planului de îngrijire; aplicarea intervenţiilor necesare; evaluarea rezultatelor; identificarea domeniilor de pregătire continuă şi de specialitate

pentru îmbogăţirea cunoştinţelor; educaţia pentru sănătate a populaţiei; colaborarea cu personalul auxiliar şi sprijinirea acestuia în

munca sa;

Toate aceste funcţii şi competenţe sunt universale şi rămân constante indiferent de locul unde ne desfăşurăm activitatea, de timpul acordat îngrijirii de nursing sau de statutul individului.

Componenţa spitalelor

serviciul de primire - locul de preluare a pacientului, şi prelucrarea sanitară a lui (baie, deparazitare, echipare cu echipament sanitar);

secţii de boli contagioase secţii cu paturi; salonul - locul de îngrijire al pacientului; serviciile de diagnostic şi tratament; anexe gospodăreşti - blocul alimentar, spălătoria; îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor – se colectează în

recipiente impermeabile marcate cu diferite culori; crematorii - pentru deşeurile considerate infectate.