BAZELE PUTERII

5/26/2018 BAZELE PUTERII

1/8

BAZELE PUTERII

Prin baza puterii desemnam raportul intre O si P aflat la originea acestei puteri. Foarte rar

se intampla ca un caz de putere dat sa aiba un singur izvor. In mod normal, relatia dintre O si P

se caracterizeaza prin existenta unei pluralitati de variabile, calitativ diferite, ce constituie bazele

puterii. Chiar daca, neindoielnic, exista mai multe baze de putere ce pot fi distinse, noi vom

defini aici 5 dintre ele care ni se par deosebit de importante si de larg raspandite. Cele 5 baze ale

puterii sunt:

a) Puterea de recompensare, bazata pe perceptia lui P ca O are posibilitateasa ii ofere recompense

b) Puterea de coercitie, bazata pe perceptia lui P ca O are posibilitate de a iiaplica pedepse.

c) Puterea legitima, bazata pe perceptia lui P ca O are in mod legitim dreptulde a ii prescrie comportamentul.

d) Puterea de referinta, bazata pe identificarea lui P cu O.e) Puterea de competenta, bazata pe perceptia ca O are experienta saucunostinte speciale.

PUTEREA DE RECOMPENSARE

Puterea de recompensare se defineste ca o putere a carei baza consta in posibilitatea de a

recompensa. Forta puterii de recompensare asupra lui P creste odata cu importanta

recompenselor despre care P crede ca O i le poate oferi. Acest tip de putere depinde de

capacitatea lui O de a administra valente pozitive si de a suprima sau a reduce valente negative.

Forta puterii de recompensare depinde, de asemenea, de probabilitatea ca O sa procure

recompensa conform perceptiei lui P. Un exemplu obisnuit de recompensare il reprezinta, intr-o

uzina, introducerea platii pentru fiecare piesa, ca stimulent pentru sporirea productiei.

Noua stare a sistemului indusa printr-o promisiune de recompensa (de ex, nivelul de

productivitate crescut al unui muncitor) va depinde in mare masura de O. Intrucat O ofera

recompensa, el controleaza posibilitatea ca P sa o primeasca. Astfel, noul nivel al productivitatii

lui P va depinde de probabilitatea subiectiva ca O il va recompensa pentru conformismul sau

minus probabilitatea subiectiva ca O il va recompensa chiar daca el va reveni la vechiul nivel.

Cele doua probabilitati sunt influentate de nivelul de observabilitate al comportamentului lui P.

Se cuvine sa remarcam ca modul de plata pentru fiecare piesa pare sa aiba un impact mai mare

asupra productivitatii decat modul de plata bazat pe merit, pentru ca el ofera o mai mare

probabilitate de recompensare pentru conformism si o probabilitate mult mai scazuta de

recompensare pentru non-conformism.

Folosirea de catre O a recompenselor immediate in (locul promisiunilor) va avea ca efect,

dupa un anumit timp cresterea atractiei resimtite de P fata de O, si deci a puterii de referinta a lui

O asupra lui P. Asa cum vom constata mai jos, aceasta putere de referinta ii va permite lui O sa

determine schimbari relativ independente. Nici recompensele si nici promisiunile nu vor

indeparta rezistenta lui P, mai ales daca P considera ca este legitim ca O sa ii procure


2/8

recompense. Sfera puterii de recompensaresau jurisdictia saeste specifica pentru cazurile in

care O il poate recompensa pe P pentru conformismul sau. Utilizarea recompenselor pentru a

modifica sistemul in interiorul jurisdictiei puterii de recompensare tinde sa o amplifice pe

aceasta, sporind probabilitatea promisiunilor viitoare. Totusi, tentativele esuate de a exercita o

putere de recompensare inafara jurisdictiei sale tind sa diminueze aceasta putere; daca, de ex, O

se ofera sa il recompenseze pe P cu un obiect sau un serviciu imposibil de realizat, lucrul acesta

va reduce probabilitatea perceputa de P de a primi recompense viitoare promise de O.

PUTEREA DE COERCITIE

Puterea de coericitiese aseamana cu puterea de recompensare prin aceea ca implica, de

asemenea, capacitatea lui O de a manipula posibilitatea atingerii valentelor.Puterea de coecitie a

lui O asupra lui P isi are originea in asteptarea lui P potrivit careia el va fi pedepsit de O daca nu

se conformeaza tentativei de influentare. Astfel, vor exista valente negative in diferite regiuni alespatiului de viata a lui P corespunzand amenintarii cu pedeapsa ce ar putea-o aplica O. Forta

puterii de coercitie depinde de importanta valentei negative a amenintarii cu pedeapsa inmultita

cu probabilitatea perceputa ca P sa scape de pedeapsa conformandu-se, adica probabilitatea

pedepsei in cazul non-conformismuluiminus probabilitatea pedepsei in cazul conformismului.

La fel cum, intr-o uzina, responsabilul cu distribuirea primelor de productie dispune de putere de

recompensare, tot asa, posibilitatea de a concedia un muncitor daca nivelul productivitatii sale a

scazut sub un anumit nivel ii confera acestui personaj putere de coercitie.

Puterea de coercitie conduce astfel la o schimbare in dependenta, iar gradul de

dependenta variaza cu nivelul de observabilitate al conformismului lui P. O excelenta ilustrare a

puterii de coercitie rezultand intr-o modificare in dependenta este furnizata de o calcatoreasa

intr-o fabrica de confectii observata de Coch si French. Pe masura ce coeficientul sau de

eficacitate crestea peste media grupului, celelalte muncitoare incepeau sa o t rateze ca pe un tap

ispasitor. Productivitatea sa stagna, fapt ce se afla in directa dependenta cu presiunea grupului: a

reiesit limpede lucrul acesta atunci cand ea a fost pusa sa munceasca in lipsa celorlalte

muncitoare. Randamentul sau a crescut imediat (5).

Uneori este relativ dificila distinctia dintre puterea de recompensare si puterea de coercitie.

Faptul de a refuza o recompensa este echivalent cu o pedeapsa? Faptul de a suprima o pedeapsa

este echivalent cu o recompensa? Raspunsul trebuie sa fie de ordin psihologic aceasta depinde

de felul in care P percepe situatia. Dar de obicei raspundem afirmativ; a primi o recompensa

reprezinta pentru P o valenta pozitiva, la fel ca incetarea unei suferinte. Exista dovezi ca faptul

de a se conforma la normele de grup pentru a fi accentat (putere de recompensare) nu este totuna

cu faptul de a se conforma pentru a evita respingerea de catre ceilalti (putere de coercitie).

Este important sa distingem intre cele doua tipuri de putere pentru ca dinamicile sunt

diferite. Conceptul de sanctiune le cuprinde uneori pe amandoua, in ciuda efectelor lor opuse.

In vreme ce puterea de recompensare poate eventual sa rezulte intr-un sistem independent,


3/8

efectele puterii de coercitie vor continua sa fie dependente. Puterea de recompensare tinde sa

amplifice atractia exercitata de O asupra lui P.

Puterea de coercitie va face sa scada aceasta atractie. Valenta comportamentului va deveni

mai negativa, imprumutand o oarecare tenta negativa de la amenintarea cu pedepsirea. Valenta

negativa a pedepsei ar trebui, de asemenea, sa se extinda asupra altor regiuni ale spatiului de

viata. Lewin a subliniat aceasta diferenta intre efectele recompensei si cele ale pedepsei. In cazul

amenintarii cu pedeapsa, asupra lui P se va exercita o forta rezultanta pentru a-l face sa se retraga

complet din camp. Astfel, pentru a obtine conformismul, O nu numai ca trebuie sa plaseze o

puternica valenta negativa in anumite rgiuni prin amenintarea cu pedepsirea, dar trebuie sa

introduca forte de constrangere sau alte valente puternice, in asa fel incat sa-l impiedice pe P sa

se retraga complet din sfera puterii de coercitie a lui O. Astfel, probabilitatea ca P sa primeasca o

pedeapsa atunci cand nu se conformeaza va fi redusa.

PUTEREA LEGITIMA

Puterea legitima este probabil cea mai complexa din toate tipurile de putere abordate aici.

Ea cuprinde notiuni imprumutate de la sociologul structuralist, de la psihologul social interesat

de normele de grup si de teoria rolului, ca si de psihologul clinician.

s-a studiat mult comportamentul prescris d.p.d.v social, mai ales cel specific unui rol sau

unei pozitii date. Linton distinge normele de grup dupa cum sunt ele universale pentru toti cei

apartinand unui grup cultural dat, alternative (individul putand sau nu sa le accepte) sau specifice

(caracterizand anumite pozitii). Fie ca vorbim de normele interiorizate, de prescriptiile de rol si

de asteptarile sau de presiunile interiorizate, pentru fiecare individ exista regiuni spre care el ar

trebui sa se deplaseze, regiuni spre care el n-ar trebui sa se deplaseze si regiuni spre care el poate

sa se deplaseze daca il atrag. Aceasta se aplica comportamentelor specifice in care el poate,

trebuie sau nu trebuie sa se angajeze; aceasta se aplica la anumite atitudini sau credinte pe care el

poate, trebuie sau nu trebuie sa le aiba. Sentimentul exprimat prin trebuie poate reprezenta o

interiorizare a unor valori ale parintilor, ale educatorilor, ale religiei sale sau pe care el le-a

construit in mod logic plecand de la un sistem etic personal. El va vorbi despre astfel de

comportamente utilizand expresii ca se cuvine..., are datoria sa..., are dreptul sa.... de

multe ori el nu-si aminteste de originea existentei.

Chiar daca ne referim la o trihotomie pozitiv neutru negativ, am simplificat mult

evaluarea comportamentelor, caci evaluarea personala a comportamentelor este in realitate mai

curand o chestiune de nuanta. Vom numi legimitate aceasta dimensiune a evaluarii. D.p.d.v

conceptual putem defini legitimitatea ca a o valenta indusa intr-o regiune a spatiului de viata

printr-o norma sau o valoare interiorizata. Aceasta valoare are aceeasi proprietate conceptuala ca

si puterea: posibilitatea de a induce campuri de forta. Indiferent daca valorile (sau supra-eul) sunt

sau nu interiorizarea parintilor, ele pot crea campuri de forta al caror trebuie fenomenal este

asemanator unei prescriptii parentale. Aidoma unei valori, o nevoie poate si ea sa induca valente

(campuri de forta) in mediul psihologic al lui P, dar aceste valente au intr-o mai mare masura


4/8

caracterul fenomenal al proprietatilor nocive sau atragatoare ale obiectului sau activitatii. Cand o

nevoie induce o valenta in P, de pilda cand o nevoie face ca un obiect sa para atragator pentru P,

aceasta atractie sa aplica lui P, dar nu si altor persoane. Dimpotriva, cand o valoare induce o

valenta, nu numai ca ca ea declanseaza forte care-l fac pe P sa actioneze, dar P poate gandi ca

toti ceilalti ar trebui sa actioneze in acelasi fel. Aceasta evaluare se aplica intre altele dreptului

legitim al unui alt individ sau al unui alt grup de a prescrie un comportament sau o credinta unei

persoane, chiar daca acest individ sau grup nu pot aplica sanctiuni.

Puterea legitima a lui O asupra lui P este definita aici ca puterea ce-si are originea in

valorile interiorizate de P, valori ce indica faptul ca O are in mod legitim dreptul de a-l influenta

si ca P este oblogat sa accepte aceasta influenta. Remarcam ca puterea legitima este foarte

asemenatoare notiunii de legitimitate a autoritatii studiata cu mult timp in urma de Weber si mai

recent de Goldhammer si de Shils. Totusi, puterea legitima nu corespunde intotdeauna unui

raport de roluri: P poate accepta cererea lui O pur si simplu pentru ca promisese mai inainte sa-l

ajute pe O si pentru ca el isi tine intotdeauna promisiunile. In toate cazurile notiunea de

legitimitate implica un anumit cod sau standard, acceptat de individ, in virtutea caruia agentulexterior isi poate afirma puterea. Vom incerca acum sa descriem cateva din aceste valori.

Bazele puterii legitime

Valorile culturale constituie o baza comuna a puterii legitime exercitata de un individ

asupra altuia. O are caracteristici specificate de cultura ce-i dau dreptul sa impuna o conduita lui

P, care poate sa nu posede aceleasi caracteristici. Aceste baze pe care Weber le-a numit

autoritatea eternului ieri includ varsta, inteligenta, casta si aspectul fizic. In anumite grupuri

culturale persoanele in varsta au dreptul de a prescrie altora conduita, aproape in toate domeniile.

In majoritatea grupurilor culturale exista anumite zone de comportament in care persoanele de un

sex au dreptul sa decida asupra conduitei persoanelor de sex opus.

Acceptarea structurii sociale constituie o alta baza a puterii legitime. Daca P accepta ca

justa structura sociala a grupului sau, a organizatiei sau a societatii sale, in particular structura

sociala implicand o ierarhie de autoritate, el va accepta autoritatea legitima a lui O care ocupa un

post superior in ierarhie. Astfel, puterea legitima dintr-o organizatie formala este in mare parte o

relatie intre functii mai degraba decat intre indivizi. Acceptarea unei functii ca un drept este una

din bazele puterii legitimeun judecator are dreptul sa impuna amenzi, un maistru are dreptul sa

dea de lucru, un preot sa prescrie credintele, directiunea unei intreprinderi are dreptul legitim saia

anumite decizii. In acelasi timp, puterea legitima implica recunoasterea dreptului persoanei in

cauza de a ocupa functia respectiva.

Desemnarea de catre un agent ce poate conferi legitimitate este a treia baza a puterii. O

poate exercita asupra lui P o influenta considerata ca legitima, prescriindu-i o anumita conduita,

pentru ca puterea i-a fost data de un agent a carui legitimitate este acceptata de P. Un sef de

sectie va putea accepta autoritatea unui vice-presedinte intr-un anumit sector pentru ca aceasta

autoritate a fost delegata de catre presedinte. Alegerile reprezinte probabil exemplul cel mai clar

al legitimarii autoritatii unui individ de catre grup. Succesul acestor legitimari depinde de


5/8

acceptarea agentului ce confera legitimitatea si de acceptarea procedurii. In cazul alegerilor totul

depinde de valorile democratice ce guverneaza procedurile electorale. Procesul electoral este un

proces de legitimare a drepturilor unei persoane intr-o functie careia ii este deja asociata o

anumita putere legitima.

Sfera puterii legitime a lui O asupra lui P

Zonele in care se poate exercita puterea legitima saun in general precizate odata cu

atribuirea puterii. Descrierea unui post, de exemplu, implica un rol de supraveghere si indica de

asemenea persoana fata de care angajatul va fi responsabil. Anumite baze ale autoritetii

antreneaza foarte multe responsabilitati. Adesea bazele puterii legitime derivate dintr-un sistem

cultural sunt foarte solide. Exista sisteme in care unui membru al unei caste ii este cu putinta sa

impuna in mod legitim un comportament tuturor membrilor castelor inferioare aproape in toate

domeniile. Totusi, cazurile in care sfera puterii legitime se dovedeste specifica si strans

delimitata sunt mai frecvente. Unui sergent, in armata, i se atribuie un ansamblu de regiuni bine

definite in interiorul carora el poate in mod legitim sa prescrie soldatilor sai cum trebui esa secomporte. Incercarea de a aplica puterea legitima in afara domeniului ei de actiune conduce la

diminuarea puterii legitime a reprezentantului autoritatii. In acelasi timp utilizarea non-legitima a

puterii va diminua atractia exercitata de O.

Puterea legitima si influenta

Noua stare a sistemului ce rezulta din puterea legitima depinde in general foarte mult de O,

chiar daca poate deveni la un moment dat independenta de el. Totusi, gradul de dependenta nu

depinde de gradul de observabilitate. Intrucat puterea legitima se fondeaza pe valorile lui P,

originea fortelor induse de O include in acelasi timp aceste valori interioare si pe O. Inductia

efectuata de O serveste la activarea valorilor si la punerea lor in relatie cu sistemul asupra caruia

se exercita influenta, dar incepand cu acest moment noua stare a sistemului poate deveni

dependenta direct de valori, fara o mediere a lui O. Aceasta noua stare va fi relativ stabila si

consistenta in situatii exterioare variabile, intrucat valorile lui P sunt mai stabile decat mediul sau

psihologic.

Am utilizat termenul legitim nu numai ca baza a puterii unui agent dar si pentru a descrie

comportamentele generale ale unui individ dat. P poate astfel sa examineze dreptul pe care-l

poseda O de a exercita alte tipuri de putere. In anumite cazuri P poate considera ca O are dreptul

legitim de a ameninta cu pedepsirea pentru non-conformism; in late cazuri utilizarea coercitiei

nu i se va parea legitima. P se poate schimba, ca raspuns la exercitarea puterii de coercitie de

catre O, dar va exista o diferenta considerabila in atitudinea si gradul sau de conformism atunci

cand va considera ca O are dreptul legitim de a utiliza coercitia. In acest caz, atractia exercitata

de O asupra lui P va diminua, iar tentativa de influenta va determina o rezistenta mai mare. In

acelasi fel, utilizarea puetrii de recompensare poate avea grade de legitimitate diferite; termenul

de mita, de exemplu, desemneaza o recompensa ilegitima.


6/8

PUTEREA DE REFERINTA

Puterea de referinta a lui O asupra lui P se bazeaza pe identificarea lui P cu O. Prin

identificare intelegem un sentiment de unitate a lui P cu O sau dorinta de a dobandi aceasta

identitate. Daca O este o persoana fata de care P se simte foarte atras, P va avea dorinta sa se

asocieze cu O. Daca O este un grup exercitand atractie, P va avea sentimentul ca este membru al

grupului sau dorinta de a face parte din aceasta. Daca P este deja strans asociat cu O, el va dori sa

mentina aceasta relatie; identificarea lui O cu P poate fi stabilita sau mentinuta daca P are

aceleasi comportamente, aceleasi credinte, aceleasi perceptii ca si O. In consecinta, O are

posibilitatea sa-l influenteze pe P, chiar daca P nu-si da seama de aceasta putere de referinta. P ar

putea exprima aceasta putere aproximativ in acesti termeni: Sunt asemenea lui O si ca atare ma

voi comporta ca si el si voi avea aceleasi opinii sau Vreau sa fiu asemenea lui O si voi semana

mai mult cu el cu cat am acelasi comportament si aceleasi opinii cu el; cu cat identificarea lui P

cu O este mai mare cu atat mai mare este puterea de referinta a lui O asupra lui P.

S-au studiat deja tipuri de putere similare sub nume diferite. Festinger a remarcat ca, intr-o

situatie ambigua, individul cauta sa-i limpezeasca opiniile asupra realitatii sociale si poateadopta structura cognitiva a individului sau a grupului cu care se identifica. In acest caz absenta

unei structuri clare este resimtita de individ ca o amenintare si conformismul opiniilor sale in

raport cu norma grupului de referinta va satisface nevoia lui de structura si ii va da sentimentul

unei securitati crescute gratie identificarii mai mari cu grupul sau.

Sa incercam sa distindem puterea de referinta de alte tipuri de putere ce s-ar putea exercita

simultan. Daca un membru este atras de grup si se conformeaza normelor sale numai pt ca el se

teme de ridicol sau de excluderea din grup, vom considera ca avem de-a face cu puterea de

coercitie. Daca, pe de lata parte, el se conformeaza spre a fi laudat pt conformismul sau, vom

avea de a face cu puterea de recompensare. Criteriul fundamental pt a distinge puterea de

referinta de puterea de coercitie si de cea de recompensareconsta in aplicarea pedepsei si a

recompensei de catre O: in masura in care O aplica sanctiuni ( are, deci, mijloace de control

asupra lui P), este vorba de puterea de coercitie si de cea de recompensare; dar in masura in care

P evita neplacerile, sau obtine satisfactii printr-un conformism bazat pe identificare, independent

de reactiile lui O, este vorba de puterea de referinta. Conformismul fata de opinia majoritatii se

bazeaza uneori pe respectul pentru capacitatea intelectuala a grupului: in acest caz avem de-a

face cu puterea de competenta. Este important sa distingem aceste fenomene, grupate de lati

cercetatori sub termenul de presiuni catre uniformitate, caci tipul de schimbare produsa va fi

diferit in functie de bazele puterii.

Conceptele de grup de referinta si de prestigiu pot fi considerate ca exmeple ale puterii

de referinta. In acest caz, O, persoana sau grupul dispunand de prestigiu este valorizat de P;

intrucat P doreste sa se asocieze sau sa se identifice cu O, el va adopta atitudinile si credintele lui

O. In acelasi fel, un grup de referinta negativ pe care O nu il apreciaza si il evalueaza negativ

poate exercita asupra lui P o influenta negativa, ceea ce reprezinta rezultatul unei puteri de

referinta negative.


7/8

S-a demonstrat ca puterea pe care noi o numim putere de referinta este deosebit de

importanta atunci cand O exercita atractie asupra lui P. Cu cat atractia este mai mare cu atat mai

mare este identificarea si, ca atare, cu atat mai mare este puterea de referinta.

In anumita cazuri atractia sau prestigiul pot avea o baza specifica si sfera puterii de

referinta va fi limitata; un grup de turisti poate avea o mare putere de referinta asupra unuia

dintre membrii sai in ceea ce priveste alegerea unui itinerariu, dar un efect cu mult mai restrans

in alte domenii. Avansam ipoteza ca odata cu cresterea atractiei exercitata de O asupra lui P

creste sfera puterii de referinta a lui O. Noua stare a unui sistem produsa de exercitiul unei puteri

de referinta poate sau nu sa depinda de O; dar gradul de dependenta nu este afectat de masura in

care comportamentul lui P este observabil. De fapt, P se dovedeste adesea inconstient de puterea

de referinta exercitata asupra lui de O.

PUTEREA DE COMPETENTA

Forta puterii de competenta a lui O asupra lui P variaza in functie de sfera cunostintelor saude perceptia atribuita de P lui O intr-un domeniu dat. P estimeaza probabil competenta lui O in

raport cu propriile cunostinte si mai putin in raport cu un etalon absolut. In orice caz, puterea de

competenta are drept consecinta o influenta sociala primara asupra structurii cognitive a lui P,

dar probabil nu si asupra altor tipuri de sisteme. Desigur, schimbarile in structura cognitiva pot

modifica directia fortelor si deci a miscarii, dar o astfel de schimbare de comportament

reprezinta o influenta sociala secundara. Existenta puterii de competenta a fost demonstrata

experimental. Acceptarea opiniei unui avocat in probleme juridice este un exemplu obisnuit de

putere de competenta. Dar exista multe cazuri in care aceasta putere se fondeaza pe cunostinte

mult mai restranse, ca de pilda atunci cand un strain accepta indicatiile pe care i le da un indigen.

Puterea de competenta, pentru care nu este necesar ca O sa faca parte din grupul lui P, a

fost numita putere informationala de Deutsch si Gerard.Trebuie distins acest tip de putere de

competenta de influenta bazata pe continutul comunicarii dupa descrierea pe care au facut-o

Hoveland si altii. Influenta continutului unei comunicari asupra opiniei este cu adevarat o

influenta secundara care se produce dupa ifluenta primara (adica acceptarea informatiei).

Deoarece puterea este definita in acest studiu in termenii schimbarilor primare influenta

continutului asupra unei opinii nu reprezinta un caz de putere de competenta, ci se pare ca

acceptarea initiala a validitatii continutului se bazeaza pe puterea de competenta sau pe puterea

de referinta. Totusi, in alte cazuri, asa-zise fapte pot fi acceptate ca evidente, pentru ca par

adecvate structurii cognitive a lui P; daca aceasta acceptare impersonala a realitatii faptului este

independenta de relatiile mai mult sau mai putin durebile existand intre O si P, acceptarea

faptului de catre P nu constituie o actualizare a puterii de competenta. Trebuie deci distins intre

puterea de competenta bazata pe credibilitatea lui O si influenta informatiei ce se bazeaza pe

caracteristicile stimulului ca, logica rationamentului sau evidenta faptelor.


8/8

Ori de cate ori se exercita influenta competentei pare necesar ca, pe de o parte, P sa

gandeasca ca O stie si, pe de alta parte, ca P sa creada ca O spune adevarul (si nu incearca sa il

insele).

Puterea de competenta va produce o noua structura cognitiva care, la origine, este relativ

dependenta de O, dar influenta informatiei va produce o structura mai independenta. Prima va

deveni mai independenta cu timpul. In ambele cazuri gradul de dependenta fata de O nu este

afectat de gradul de observabilitate.

Efectul de somn este un caz interesant de schimbare in gradul de dependenta al unei

opinii de O. Un O pe care nu se putea conta ( care avea probabil o putere de referinta dar o

oarecare de competenta) a prezentat fapte care au fost acceptate de subiecti si care ar fi

exercitat in mod normal o influenta secundara asupra opiniilor si credintelor lor. Totusi, puterea

de referinta negativa a provocat rezistenta si a avut ca rezultat o influenta sociala negativa asupra

credintelor (a declansat o forta in directia opusa celei a tentativei de influenta), incat s-a produs o

schimbare redusa opiniilor subiectilor. Dupa un anume timp, totusi, a reiesit ca subiectii au

tendinta sa uite identitatea comunicatorului negativ mai repede decat uitau continutul mesajuluisau, incat influenta de referinta negativa a slabit si s-a produs o schimbare pozitiva intarziata in

credintele subiectilor in directia tentativei de influenta (efectul de somn). Mai tarziu, cand

identitatea comunicatorului negativ a fost din nou restabilita experimental, fortele de rezistenta

au reaparut si s-a produs o alta schimbare negativa a credintelor in directia opusa celei a

tentativei de influenta.

Sfera puterii de competenta este, dupa opinia noastra, mai restransa decat aceea a puterii de

referinta. Ea este, pe de o parte, limitata la structurile cognitive iar, pe de alta parte, persoana

competenta este considerata ca avand cunostinte sau capacitati superioare in domenii foarte

specifice; puterea sa se va limita la aceste domenii, chiar daca se poate produce un efect de

halou. De curand, cativa dintre fizicienii nostri celebri au facut descoperirea dureroasa ca

puterea lor de competenta in fizica nu se intinde in domeniul politicii internationale. Fireste,

avem toate motivele sa credem ca incercarea de a exercita putere de competenta in afara

domeniului de competenta la diminuarea acestei puteri.

BAZELE PUTERII

Documents

Transcript of BAZELE PUTERII