7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

1/8

1. Poporo nafiune, putere de stat, puteri publice

categoria cel mai des int6lnit6 in teoria gi practica sistemelor constitulionale este categoriaputere, categorie cheie in organizarea statald a societ6{ii. Aceasta apare in exprimari precum:putere de stat, Puteri Politice.Constitulia domdniei la art. 2 stabilegte c[ suveranitatea nalionald aparfine poporuluirom6n, care o exercitd prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice qicorecte precum gi prin ,.ef renlum. Alin.(2) al aceluiaqi articol prevede, expresis verbis' cd niciungrup $i ni io p ttoand nu pot exercita suveranitate in nume propriu'Din aceast[ pr.\r.d .. constituJionald rezultd cel pulin dou[ constatiri:- legdturile dintre categoriile gi fenomenele popor, naliune, putere de stat, puteri publice;- formuldrile extrem de nuan{at ,, -.'r opl..urd p. r-

cele de putere, suveranitate'suveranitate na{ionald sau cele deoorezidddin naliunl ,o'apa\inenaliunii , ooaparline poporului '2. Relafia popor - stat

Noliunea de stat cunoagte doud accepliuni, larg utilizate qi la fel de corecte din punct devedere gtiinlific:;;l;;;;; ptiune mai largd, politici 9i sociologic6, prin stat se inlelege suma a trei elementedistincte gi anume: teritoriulipopulalia (naliunea) gi suveranitatea. in aceastd accepliune statul estesinonim cu lara, acesta inctuzand civilialia, , suisel , oamenii, teritoriul, frontierele, autorit[tile'etc.Uiint-o accepliune mai restrdnsd prin stat se inlelege forma otganizald a puterii, mecanismul sauaparatul statal.

Drept urmare edihciul statal se exprimi astfel: poporul, na{iunea delin puterea politicd pentrlexercitarea c6reia poporul qeeazd stati ca un unru*blu sistematizat de organe de stat deseoridenumite autoritdti statale sau publice.

3. RelaJia stat - putere (puteri) de stat, puteri publiceStatul este organi zarea stalalii a puterii poporului, este institulionalizarca acestei puteri'Dac6 vorbi*t rpr stat sau pui r (puieii) de stat vorbim despre acelaqi lucru exist6nd prin

urrnare identitate gi intre noliunile de autoritdli statale gi autoritili ale puterii.in ceea ce privegte exprimdrile puteie politicd gi putere de stat acestea pot evoca aceleaqinoliuni dar pot fi folosite gi cu nuanle diferite, neconfundabile, in sensul in care termenul de,.politic desemneazd caracierul sociaf al puterii, dar poate desemna qi caracterul puterii unorformaliuni gi partide politice, asocialii, etc. in timp ce termenul de putere politicd desemneazdputerea poporului, naliunii.Tr6s6turile puterii politice se regisesc in puterile statului, dar trdsdturile statului nu seregdsesc, in totalitate, in ansamblul puterii politice.Puterea statala r eprezintdforma de organizare statalS a puterii poporului.

dac6 intr-un sistem democratic orguiitur u statali a futerii politice se realizeazd prin maimulte organe ale statului, cu funclii gi trisdturi clar definite gi caractetizate prin autonomie, atdtorganizatoric6 cdt gi funcJionala, precum gi prin echilibru reciproc ai colaborare; intr-un sistemI

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

2/8

totalitar, organizarea statald a puterii se realizeazd de mai multe organe de stat cu functii gi trdsdturiclar definite, dar caracterizate prin organizare gi funcfionare centralizati-concentrat, putdndu-seastfel vorbi despre unicitatea puterii.

Trdsdturile generale ale puterii de stat sunt urmdtoarele:a) caracterul de putere - este esenla noliunii gi exprimi ideea cd puterea este o putinfi efectivd de aexprima gi realiza voin{a ca voinld obligatorie pentru intreaga societate.b) puterea de constrdngere - elementul de constrdngere este definitoriu pentru putere ca putere destat deoarece in momentul in care ar dispare constrAngerea ar dispare chiar statul. Aceasta seexercitd insd doar in ultimd instan 6 atunci cdnd vointa de stat exprimatd prin legi nu este respectatdde bund voie.c) puterea sociald - a apdrut ca putere a unor forte sociale (grupuri, clase sociale) gi a fost folositd laconsacrarea qi protejarea intereselor acestora. Prin caracterul social al puterii se analizeazd 9i seexplic6 drumul parcurs de organizarea statalI de la despotism la democra[ie.d) puterea de a exprima Si realiza voinla ca voinld de stat. - exprimi ra{iunea de a fi a puteriiorganizatd, statal. Voinla indivizilor, grupurilor sociale, poporului exprimatd prin lege nu este sumaaritmetici a voin{elor membrilor lua{i individual sau a grupurilor. in lege, in sens generic, seexprimd interesele fundamentale ale categoriei guvernan(ilor iar raportul lege - voin{d este in directdlegdturd cu caracterul democratic al statului.e) caracterul organizal - puterea de stat existd gi se exprimd sub forma unui aparat, mecanism,autoriteti.fl suveranitatea - exprimd suprema{ia gi independenla puterii in exprimarea gi rcallzarca vointeiguvernantilor ca voin{6 de stat. Aceasta se analizeazd sub denumirea de suveranitate de stat pentru afi deosebitd de suveranitatea poporului qi suveranitatea nationald.4. Separafia puterilor, echilibrul gi colaborarea puterilor - origine gi evolu{ie

Teoria separa{iei puterilor este o teorie celebr6, de largd audientd gi frecvent invocatd.Apdrut6, mai curdnd readusd in aten{ie gi dezvoltatd, in Secolul Luminilor, aceasta a fostindreptati impotriva obscurantismului feudal, a inchistirii medievale gi impotriva abuzului deputere. A fost de asemenea o reactie impotriva monarhiei absolute, formd de guverndmdnt in careregele concentra in m6inile sale puterea supremd.Teoria separatiei puterilor a stat la baza elabordrii constituliilor, in accep{iunea modemd atermenului, Declara{ia drepturilor omului gi cetdteanului din FranJa - 1789 - stipula ci o societate incare garanlia drepturilor nu este asiguratd gi nici separaJia puterilor nu este determinatd, nu are oconstitu{ie.Aceasti teorie a incercat sd creeze cele mai bune mijloace susceptibile de a stabili unguverndmAnt moderat - care si fie atdt pe placul celor guverna\i, cdt pi pe cel al guvernan{ilor.Degi paternitatea principiului separaJiei puterilor este impdrfitd de Locke, carc a enuntatteoria separafiei puterilor in lucrarea sa, din 1690, ,,Tratat asupra guvemdmdntului civil" qi /Montesquieu, cel din urmd fiind cel care a dezvoltat-o gi fundamentat-o mult mai profund, inlucrarea sa din 1748, ,,Despre spiritul legilor", acest principiu igi gdsegte originile in antichitate.Astfel, istorici precum Herodot, Tucidide, Xenofon sau filosofi precum Platon, Aristotel ne-autransmis prin intermediul scrierilor lor refleclii despre organizarca puterilor gi inceputurile divizdriiei in Sparta gi, mai ales in Atena. Astfel, Platon, in lucrarea Republica, identificd 4 forme deguvernimdnt, avdnd drept criteriu - caracterul celui care preia frdele puterii, gi anume: timocrafiasau timarhia, oligarhia, democratia qi tirania. Spre deosebire de acesta, Aristotel, in lucrarea Politica,considerfl cd existd trei forme de guverndmdnt care corespund celor trei constitutii pure: regalitatea,

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

3/8

aristocralia gi republica, precum gi alte trei forme de guverndmdnt care deviazd de la primele,respectiv: tirania, oligarhia gi demagogia. Criteriul folosit de Aristotel in identificarea acestor tipuride guverndmdnt este ,,reparti{ia ordonatd a puterii, care se imparte totdeauna intre asociali, fiepotrivit cu insemnltatea ior particulard, fie potrivit oricdrui principiu de egalitate obgteascd", iaraceastd repartilie nu este altceva decdt Constitulia.Aristotel vorbeqte pentru prima datd despre o separalie a puterilor in stat pornind de la ideeacd legea bazatdpe raliune este cea care std labaza societdlii, iar dintre toate legile,^Constitulia estecea care std la bazi organizdrii statale, celelalte trebuind sd i se conformezs. in acelaqi timp,Constitulia trebuie sd deiermin e organizarea sistematicd a tuturor puterilor dintr-un stat, dar, maiales, a ."1"i ,urr.rune pentru c[ orice stat se considerd bine otganizat dacd este organizat in trei pdr{i:adunarea generald - legislativul de astdzi - care delibereazd cu privire la afacerile publice, corpulmagistra{ilor - executivul din prezent - cdruia trebuie s[ i se hotdrascd natura, atribuliunile 9i modulde numiie, gi corpul judecdtoresc. Aristotel considerd cd guverndmdntul este insdqi Constitufia,identific6nd trei forme de guverndmdnt, fiecare cu Constitulie specificd: regalitatea, aristocratia,republica, insd in fiecare dintre acestea Constitulia trebuie sd reprezinte ,,repartilia ordonatd aPuterii"'n opinia lui Aristotel statul este o asocialie de cetdleni care se supun sau nu unei Constitu{ii,dar se intreaba dac6 virtutea care caracterizeazd orice om liber trebuie sd fie o trdsdturd 9i acetd{eanului, precizand c6 in ceea ce-l privegte pe magistrat (accep{iunea in care este folosit de cdtreAristotel cuvdntul ,,magistrat" este cea etimologicd, de inalt func{ionar public, administrativ,executiv, legislativ sau in justilie, in statele roman gi grec) pentru ca sd fie vrednic a guverna estenecesar sd fie totdeauna destoinic qi prudent, aceastd din urmd calitate fiind mult mai necesardomului politic, precum este qi magistratul, decdt virtutea. Referitor la condiliile pe care trebuie sd leindepliniascd un cetdtean pentru a face parte inclusiv din corpul magistra{ilor, Aristotel men{ioneazdcd in statele in care puterile publice sunt bazate pe egalitatea cetdfenilor, precum sunt 9i cele carecunosc ca formd de-guverndmdnt republica, mai ales sub aspectul s6u de democralie, ,,toti fiindasemenea, fiecare are dreptul s[ exercite autoritatea la rdndul s6u". Indiferent de modul in carestipulezi prin Constitulie- ,,repartilia ordonatd a puterilor", flu este de ajuns sd concepi unguverndmdnt perfect, trebuie, in primul rdnd, conceput un guverndmAnt practicabil, iar pentru ca sdpoatd fi realizat acesta este necesar ca o Constitulie s[ cuprindd, printre altele, organizarcamagistraturilor, impdrfirea puterilor, atribuirea suveranitdlii, iar legile trebuie sd fie inlelese doar ,,canorrna magistratului in exerci{iul puterii". Precum o vor face succesorii sdi gi Aristotel trateazil, pelarg, mai int6i puterea legislativd - adunarea general[, dupd cum o denumegte acesta, iar apoi -puterea executivi - ,,corpul magistralilor". Capitolul XII din Cartea a VI-a (sau a IV-a in ediliileordinare) este dedicatd acestei puteri, fiind tratate aspecte precum durata mandatului, posibilitatea dea avea mai multe mandate, modul de desemnare a magistrafilor, numdrul magistraturilor,incercdndu-se a se identifica gi o posibild definilie a acestei puteri. Astfel:o numdrul magistraturile trebuie sd difere in funclie de mdrimea statelor, fiind evident

cI in statele mari numdrul acestora este mare, iar in cele mici este acceptatd, din ,,lipsd depersonal", posibilitatea ca un magistrat s[ cumuleze mai multe funclii, cu condifia ca maiint6i si fie stabilit numdrul func{iilor indispensabile in stat qi al acelora care ftrda fi aqa deabsolut necesare, totugi ii sunt trebuincioase;o apreciazd c[, in medie, durata mandatului unei astfel de magistraturi este de 6 luni - 1an sau pufin mai mult, dar oricum in statele mari gansele ca un cetdlean sd delind mai multde un mandat sunt mult reduse fa 6 de cele ale unuia dintr-un stat mic, unde, din acelaqimotiv -,,lipsa de personal" - aceastd posibilitate ar trebui sd fie acceptatd;o in ceea ce privegte numirea magistra{ilor, consideri cd trebuie linut cont, mai intdi, decdteva reguli, respectiv: dreptul de a numi magistra{i fie aparline tuturor cetifenilor, fie doarunor clase speciale; dreptul de a fi ales aparfine fie tuturor, fie este un privilegiu legat decens, de ttagte.", de merit, etc.; modul de numire este fie prin tragere la sorfi, fie prin

\

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

4/8

alegere, fie printr-o modalitate combinatdorganizare a numirii magistratilor, doareligibilitatea prin sorfi, qi eligibilitatea prinmetode sau a se combina intre ele;o deSi apreciazd cd este dificil a defini magistraturile, menfioneazd, totugi, o posibilddefinilie a acestora precizdnd cd,,in general, adevdratele magistraturi sunt func{iile care daudrept de a delibera cu privire la oarecare obiecte, de a decide gi de a ordona . Ultimacondilie este apreciatdcea mai importantd pentru cd in functie de aceasta se poate stabilidacd intr-adevdr acel cetdtean participd la guverndm6nt in calitate de magistrat.in secolele XVII - XVIII, ideile anticilor vor renaqte in incercarea de a reacliona impotrivaobscurantismului feudal, al inchistdrii medievale, al abuzului de putere, teoria separatiei puterilorfiind consideratd ca o necesitate in lupta impotriva monarhiei absolute, formd de guvemdmdnt in

care regele concentra in mdinile sale puterea supremd, fapt sugerat cel mai bine de Ludovic al XIV-lea atunci c6nd afirma: ,,1'6tat c'est moi (,,statul sunt eu ).Astfel, degi se consider[ ci inilial accentul s-a pus pe ideea separa{iei puterilor in stat, fiindde neconceput, la acel moment, cd puterile ar mai putea colabora sau, chiar mai mult decdt atdt, cd atputea fi intr-un raport de echilibru manifestat prin cooperare gi control reciproc, de fapt, s-a incercatcrearea sau gisirea chiar a unui echilibru intre puterile identificate qi, in special, intre cea legislativdgi cea executivd. S-a punctat cd pentru a evita despotismul, este obligatoriu si nu fie incredinlatecele trei puteri - cele trei func{ii aceluiaqi organ, indiferent cd acesta avea un caracter individual saucolegial, fiind necesard o specializare a acestora. S-a vorbit in acest context, despre imposibilitateade func{ionare a principiului non-cumulului de func{ii (Filosofii iluminigti care au contribuit lafundamentarea acestei teorii au utilizat, in general, termenul de ,,putere ca sinonim pentru cel de,,func{ie ), principiu aplicabil inclusiv raportat la funclia legislativd gi la cea executivd. Aqadar,aceste teorii au pus un accent deosebit pe trisdturile puterii legislative, respectiv ale celei executive,precum gi pe raporturile dintre acestea.Cel care i-a dat prima form[ doctrinarl, dupd Aristotel, subliniind importanla unei separdri aputerilor statului pentru garantarea libertd{ii individuale, este filozoful englez John Locke in scriereasa,,Essay on Civil Government .Considerdnd cd puterea arbitrard gi omnipotentd a suveranului este inacceptabild, J. Locke aapreciat cd puterea politici nu poate fi absolutd, limita acesteia fiind datd de chiar drepturile naturaleale oamenilor, drepturi pentru care, de altfel, a fost qi instituitd.J. Locke a considerat cd existen{a societdlii este condifionatd de existenla legilor gi, pomindde la aceastd idee, a fbcut o diferen{iere intre statul natural gi statul civil, acesta din urmd avdnd labazd un contract al cdrui obiect este garanfia drepturilor naturale. ,,Semnatarii acestui contract aupus la dispozilia societd{ii civile dreptul de a pedepsi gi de a face dreptate. Acest drept e identificatcu puterea judiciard care, la r6ndul ei, este divizat[ in: puterea legislativd, care determini faptelecare incalcd regulile de convie{uire gi pedepsele corespunzdtoare; puterea executivi, care executd inconcret legile emise de puterea legislativd gi puterea confederativd, care exercitd puterea statului inexterior in raport cu celelalte state.Divizarea puterii in cele trei puteri astat nu trebuie sd fie absolutd, insd aceastddefindtor unic al puterii dintr-un stat.

a acestora dou6. Dintre toate modurile dedoui sunt apreciate de Aristotel, anumealegere, urm6nd a se alege una dintre aceste

Locke a mai apreciat cd este necesarexercitate de titulari distinc{i gi independen{i,puterii legislative.Lucrarea lui J. Locke poate fi considerati principala sursd ideologic[ a ideilor expuse inlucrarea sa de cdtre Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu)-,,De I'Esprit de lois (,,Despre spiritul legilor ). Esenfa acestei lucrdri nu constd atdt in identificareacelor trei puteri in stat - cea legislativd; cea executiv[ privitoare la chestiunile care lin de dreptul

\

fost justificatd prin faptul cd niciuna dintre puterile indivizare nu trebuie sd afecteze calitatea poporului deputerea legislativd gi puterea executivd sd fieputerea judecdtoreascd si fie o componentd acaiar

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

5/8

ginlilor, pe care o numegte pur gi simplu putere executivd; gi cea executivd privitoare la chestiunilecare lin de dreptul civil, pe care tot acesta o numeqte putereajudecdtoreascd-, cdt in faptul cd acesteanu pot sd fie cumulate, in special, cea legislativd cu cea executivd, gi de{inute de unul 9i acelagiorgan. Datoritd efectelor pe care le-a produs in sistemele politice existente la acea vreme asupranormelor cuprinse in constitufiile nord-americane de la sfdrqitul secolului al XVIII-lea, inclusiv inConstitulia Statelor Unite ale Americii de la 1787, precum qi in constitufiile majoritdlii statelormoderne, teoria lui Montesquieu asupra separaliei puterilor statului a devenit un principiuconstitu{ion al de bazdin orice stat de drept, iar autorul acesteia a fost considerat ,,adevdratul pdrinteal teoriei.Montesquieu consider6 cd ,,puterea judecdtoreascd prin care principele sau autoritateapedepseqte infracliunile gi judecd litigiile dintre particulari este oarecum inexistentd , importantfiind, agadar, modul de organizare al celorlalte doud, precum gi a raporturilor dintre acestea. Astfel,puterea legislativd trebuie sd reprezinte voin{a generald a statului pentru cd,,,in temeiul ei principelesau autoritatea fac legi, le indreapti qi le abrogt', iar puterea executivd trebuie sd tealizezeexecutarea acestei voin{e generale pentru cd in virtutea ei ,,principele sau autoritatea declard rdzboisau incheie pace, trimite sau primegte solii, ia mdsuri de securitate, preintdmpin[ ndvdlirile .Referitor atdtlaputerea executivi, cAt gi la cea legislativd Montesquieu mai aprecia cd pot fiincredinfate unor dregdtori permanenfi sau unor corpuri permanente, insd in niciun caznrJ trebuie sdfie exercitate de popor. De asemenea, acesta sus{inea cd ar fi mai bine ca puterea executivd sdaparlind unei persoane, cum era monarhul in acea perioadd, pentru cd exercitarea acestei puteri poatesd impund luarea unor decizii prompte. insd, in niciun caz puterea executivi nu putea fi incredinlatdunor persoane aare sd provind din puterea legislativd pentru c[ astfel ar exista un dublu risc - fiedeciziile sd fie luate doar de puterea legislativd, cazin care ,,statul ar cddea in anarhie , fie deciziilear fi luate doar de puterea executivd, cazin care aceasta ar deveni absolutd.

Sub aspectul atribu{iilor pe care le-ar avea puterea executivE, Montesquieu ia-n considerareurmdtoarele: aceasta trebuie sd fie cea care sd stabileascd data gi durata convocdrii puterii legislative;trebuie sd aibd dreptul de a se impotrivi ini{iativelor legislative pentru cI altfel puterea legislativi ardeveni despoticd; monarhul, dacd deJine puterea executivd, nu trebuie sd judece litigii, dar trebuie sdaibd dreptul de a numi judecdtorii. Montesquieu consider[, de altfel, c[ exercitarea acestor atributiise poate face pe o perioadi determinatd pentru cd ,,in orice dregdtorie, intinderea puterii trebuie sEfie compensatd prin scurtimea duratei sale , dar qi cd nu trebuie confundat Consiliul principelui cuputerea executivd pe care o reprezintd monarhul pentru cd cel dintAi este ,,prin natura sa depozitarulvointei momentane a principelui .Montesquieu nu numai cd nu aprecizat despre cele trei puteri identificate faptul cd ar trebuisd se organizeze qi sd func{ioneze ca fiind separate intre ele, ci, din contr6, a subliniat cd ar trebui s[se controleze reciproc, pentru a se evita ca vreuna sd devind despoticd. in acest sens, au fostidentificate gi mijloacele prin care acest control poate fi realizat. Astfel, Montequieu a menfionat cdputerea executivd ar trebui sd aibd dreptul de a se impotrivi inifiativelor legislativului, mai multdecdt at6t ar trebui sd participe la legiferare prin exercitarea unui drept de veto pentru ca astfel sd nufie lipsitd de propriile prerogative. Dreptul de ini{iativi legislativd aparfin0nd executivului nu trebuiesd fie un drept absolut tocmai pentru cd existen{a acestui veritabil drept de veto i-ar da dreptul de arespinge acele propuneri cu care nu este de acord. ins6, aplicarea legilor trebuie sd fie o atributieexclusivd a executivului, legislativul neputdnd nici sd le aplice, dar nici sd ingrddeascd tocmaiaplicarea lor pentru cd executivul ac{ioneazd limitat prin realizarea unor acliuni prompte. Totugilegislativului i se recunoagte ,,dreptul si aibd imputernicirea de a examina in ce chip au fost puse inaplicare legile pe care le-a fbcut ea , controldnd, astfel, activitatea executivului. in urma realizdriiacestui control, legislativul nu are dreptul de ajudeca persoana care a greqit, aceasta trebuind sd fieinviolabild, ,,dar cum cel investit cu puterea executivd nu poate aplica rdu nicio lege ftrd sd aibd

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

6/8

sfbtuitori pornili spre r[u, ce urdsc legile ca minigtri, degi ele ii socotesc ca oameni, aceqtia pot fiancheta{i gi pedepsili", dar numai de puterea judec6toreascd.

J.J. Rousseau, plecdnd de la constatarea ci puterea, suveranitatea dupi cum o numea acesta,este inalienabild gi indivizibild, susJine cE aceasta nu poate fi divizatd,, impdrfitd in mai multe alteputeri.

Identificdnd doud cauze ce produc orice acliune uman6: una morald reprezentatd de voin{6 gicare determind actul gi una fizicd" reprezentatd de putere gi care indeplineqte actul, Rousseau leintdlnegte gi atunci cdnd se vorbegte despre corpul politic, forfa fiind cunoscutd sub numele de puterelegislativd, iar puterea sub cel de putere executivd.

Rousseau apreciazd c[ puterea legislativd aparfine poporului, ins[ puterea executivd nu poateaparline acestuia pentru cd fo(a publici pentru a fi pusi in ac{iune gi pentru a fi uniti potrivitdirectivelor voin{ei generale in vederea credrii legdturii dintre stat gi suveran (acesta este de fapttitularul puterii, s.n.) are nevoie de un agent. Acest agent este reprezentat de fapt de guvernimdntcare nu de{ine, agadar, puterea qi care este un corp intermediar, plasat intre supugi qi suveran, corPcare este insdrcinat cu aplicarea legilor qi menlinerea libertdfii civile gi politice. Acest guverndmdnt,numit gi administralie supremd, presupune exercitarea legitimd a puterii executive, din cadrul sdutrebuind sd facd parte gi regele sau monarhul, iar ,,principe sau magistrat va fi numit omul sau corpulinsdrcinat cu aceastd administralie". Pentru cd suveranul este cel care guvemeazil, guvernim6ntulprimegte ordine de la acesta, ordine pe care, la r6ndul siu, le transmite poporului pentru ca statul sdaibd un echilibru, iar existenta acestuia din urmd este conditionatd de existenla unui echilibru intreputerea guverndmdntului gi cea a cet[{enilor ,,care sunt pe de o parte suverani gi pe de altd partesupuqi".Referitor la puterea executivd Rousseau mai precizeazd cd aceasta trebuie sd fie separatd deputerea legislativS, principele sau magistratul care o reprezinti pe cea dintdi va putea primi dinpartea suveranului dreptul de a cere sd se facd ceea ce el nu face tocmai pentru cd ,,cetdtenii fiindo i egali prin contractul social, ceea ce sunt cu tolii obligali sd facd poate fi ordonat de citre to{i".Insd, Rousseau menlioneazl, contestAnd existenta guverndmdntului reprezentativ, cd este ,,limpedecd in puterea legislativd poporul nu poate fi reprezentat, dar el poate gi trebuie sd fie reprezentat inputerea executivd, care nu este dec0t fo4a addugatd legii".

Separarea dintre legislativ gi executiv nu trebuie sd fie interpretatd ca o independen{d a unuiafali de celdlalt. in acest sens Rousseau subliniazd cd" puterea executiv[ trebuie sd depindd de cealegislativd, orice ,,defect de proporfie prin divizarea guvem[mdntului" trebuie sd fie inldturatimediat. Mai mult decdt at6t acesta consideri cd pot fi instituili niqte magistra{i intermediari care sdfoloseascd ,,doar la cumpdnirea celor doui puteri gi la men{inerea drepturilor respective" gi care sdcontribuie la temperarea guverndmdntului. De asemenea, Rousseau apreciazd cd dacd este necesar,pe l6ngd aceastd formd de control, pot fi instituite qi tribunale pentru a fi inldturati orice afectare aguverndm6ntului.In ceea ce privegte aparilia guverndm6ntului, Rousseau sustine cd pot fi identificate douimomente: stabilirea acestuia prin lege de citre suveran, pe de o parte, gi, pe de altdparte executareaacestei legi, adicd numirea gefilor care sd fie insdrcina{i cu guvernbmdntul care a fost stabilit.Actul prin care se instituie executivul nu este un contract, ci o lege pentru cd ,,depozitariiputerii executive nu sunt stdpAnii poporului, ci slujbaqii lui, c5 el ii poate numi qi destitui cdnd iiplace, cd nu e vorba ca ei sd contracteze, ci sd asculte; gi c[ asumdndu-gi funcfiunile impuse lor decdtre stat, ei nu fac altceva decdt s6-gi indeplineascS datoria de cet6{eni , frrd, a avea in niciun chipdreptul sd discute asupra condiliilor".

Contestatd de mul1i, consideratd demodatd, propun6ndu-se chiar gi inliturareaacesteia, teoriafundamentati de Montesquieu a supravie{uit de-a lungul secolelor, fiind qi astdzi unul dintrefundamentele regimurilor politice contemporane, stAnd chiar la baza clasificdrii acestora in regimuricare practicd confuzia puterilor (fie in favoarea legislativului, fie in favoarea executivului) qiregimuri carc realizeazd separalia puterilor.

I

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

7/8

Apreciem cd, in primul rdnd, constituJia oric[rui stat modern ,,nu este altceva decdt reparti{iaordonatd a puterii", motiv pentru care ar fi exagerat a se vorbi despre separa{ia celor trei puteri instat, fiind d" ne"on"efut o Lputare absolutd a acestora, o lipsd totald de colaborare intre acestea sau'altfel spus, independenla acestora. De altfel in majoritatea actualelor constitutii este fie inscrisexpresis verbist principiul separa{iei qi echilibrului puterilor in stat, fie organizarea

puterilor2' maiprecis a autoritdlilor care exercita cele trei puteri in stat, este reglementatd in eoncordan [ cu acestprincipiu, interpretarea textelor constitulionale prin metode specifice permi@nd identificareaexistentei qi acliunii acestui principiu qi in aceste cazluri'Aqadar puterea politicd este una ,ingura, indivizibild, ce aparfine unui popor' Modul deorganizareconceput prin intermediul principi.rlui'separaliei 9i echilibrului puterilor in :l?t Ttl":t:;de fapt, aceastd p.rto., nefiind vorba aqadar de existenla mai multor puteri intr-un stat' ct a matmultor autorit6li care exercit[ cele trei funclii fundamentale dintr-un stat - cea legislativa' ceaexecutiva qi cea judecatoreasca, dar 9i a altor funclii. noi, precum funclia de deliberafe aparlamentului; funclia de control u u."i uiu asupra activitafi eiecutive, funcJia de directivare apoliticii nalionale gi de administrare u oigun"tol. executive, in special a guvernului, etc' Va trebui sdlinem cont gi de faptul c6la momentul dndamentdrii acestei teorii nu existau partidele politice, iaraparilia acestora a influenlat-o, farb nici un dubiu, dar, in nici un caz' nrL a determinat inlocuireasepara(i^ei puterilor cu confuzia acestora'In acest context, consideram c5, mai mult ca oric6nd, sunt valabile cuvintele lui J'J'Rousseau potrivit cdrora dacd puterea legiuitoare este hi..? statului, puterea executivd este ffeierulcare pune toate pdrfile in miqcare, iorbe ce exprimd o concluzie anticipatd a realitdlilorconstitu{ionale, politice, economice 9i nu numai referiloare, in general, la executiv gi' in particular'la guvern, potrivit cdrora rolul acestora a crescut in primul rdnd in detrimentul legislativului'

Teoria clasic6 a separaliei puterilor stipuleazd cd in orice societate organizatd in stat existdtrei funclii: de edictare de reguli juridice - sau hrnclia legislativd; de executare a acestor reguli - saufunc{ia executivd; i" 3uAeJare a litigiilor - sau lnclia jurisdiclional6' Fiecare dintre acesteputeri/func{ii are organe distincte de exercitare a funcliilor care ii revin, respectiv: adundrilereprezentative, guvernul gi organele judiciare'La inceput teoria sepaialiei puterilor in stat interziceadoar ca cele trei func{ii si fie executatede acelagi organe. concepiul era ini6 abstract qi limitat intrucdt nu stabilea raporturile dintre acesteputeri, iar exercitarea lor complet independentd 9i separatd putea conduce la imposibilitateafunc{iondrii statului, motiv pentru care avorbi doar d"rpr" separalia puterilor in stat ar f in opinianoastrS, eronat.1 Acesta este cazul, spre exemplu, al Constitufiei Sloveniei care prevede, in art.3 alin.(2), c[ in aceasti republici putereaaparfine poporului, fiind exeicitatl direct de cetitenii, in moi direct 9i prin alegeri in- conformitate cu principiulseparatiei puterilor legislativ6, executivd gi judecdtoreascd. Constitutia Armeniei prevede, de asemenea, la art' 5' faptulcd puterea de stat va h exercitat[ in conformltui"-"u constitulia qi legile statului, avdnd la bazi

principiul separafieiputerilor - legislativS, executiva qi judecdtorear"a. i" """r"qi sens tiebui-e s[ fie amintit qi alin. (4) al art.l din constitufiaRom6niei, republicat6, care mentioneaz|,faptul cI statul se organizeaii potrivit principiului separatiei 9i echilibruluiputerilor - legislativa, executiva gi judec[toreascd - in cadrul democratiei constitufionale. In constitulii, precum cea aGreciei, deqi nu este consacrat expres acest principiu, sunt previzute intr-un articol Lxistenla celor trei puteri, precum 9ice autoritl1i le exercit[ (art. 26),urmdnd ca acestJ prevederi sa fie dezvoltate prin prevederile constitutiei' Astfel art' 26prevede ci puterea legislativ[ va fi exercitatd de Parlament qi de Preqedintele Republicii; puterea executivi va fiexercitati de preqedintele Republicii qi de Guvern; puterea judecdtoreasc[ va fi exercitatd de instanfele judecltoreqti' iardeciziile acestora vor fi executate in numele poporului grec'2 in acest sens sunt prevederile unor constitu{ii preJum cea a Argentinei (Partea a II-a a-acesteia este consacrati,,Autorit{ilor Nafionale", iar in cadrul acesteia primut Titlu reg]ementeazd ,,Guvernarea federalf" respectiv puterealegislativ6, puterea executivi, puterea judecitorJasca, un capitJl distinct hind destinat Ministerului Public ); cea aolandei care reglementeaza in Capitolul II - Capitolul VI cele trei puteri, precum qi modul lor de organizare' actele pecare le emit; cea a Statelor Unite ale Americiiin care in art.l- art.3 suni prevezute reglementdrile celor trei puteri -legislativi, executiv[ qijudec[toreasc[. 7

7/22/2019 Curs 1.Organizarea Statala a Puterii

8/8

iI

In prezent s-a pus problema imbdtrdnirii teoriei separaliei puterilor intrucdt, prin apariliapartidelor politice rolul lor determini ca echilibrul intre pailament gi Guu"* sd fie reilizat qi prinraportul dintre maioritate formatd de partidele ?nvingdtoare in alegeri qi opozilie care agteiptdurmdtoarele alegeri pentru ,oa-gi lua revanga".S-a pus in disculie gi inldturarea acestei teorii av6ndu-se in vedere mai ales faptul cd inregimurile totalitare s-a observat cd divizarea puterii a fost inlocuitd de unicitatea.puterii de stat.Mai mult dec6t atdt, chiar democra[iile recunoscute au relevat o inadap tare a acestei teorii larealitdlile actuale, spre exemplu P.Pactet afirmdnd chiar cd ,,liberalismul biitanic fine de alte cauze{e9a-t Oe separa{ia puterilor", in sistemul britanic observdndu-se o conc entrare a puterii de citreCabinet, acesta dispundnd, in principiu, de majoritate absolutd in Camera Comunelor. Aceastiinadaptate a teoriei separa{iei qi echilibrului puterilor in stat este vizibil d", mai ales, in sistemeleconstitu(ionale in care 2 partide politice se lupt6 pentru oblinerea puterii.Examindnd dispoziliile Constituliei Rom6niei, republicati, putem constata ci aceastaconsacrd echilibrul puterilor in stat in conlinutul gi semnificalia sa gtiintificd gi moderni.a) Astfel art.l alin.(4) stipuleazd: 'ostatul se organizeazdpotrivitprincipiului ieparaliei gi echilibruluiputerilor - legislativd, executivd gi judecdtoreascd - in cadrul democraliei consiitulionaie".b) Cele trei "puteri" clasice se regdsesc exprimate in Constitutie: legisiativul in normele privitoare laParlament - art. 6l qi urm.; executivul in normele privitoare la Preqedintele RomAniei gi Guvern -art 80 9i urm.; justiJia in normele privind autoritatea judecdtoreascd - art. 124 gi urm.c) Chiar dacd ulterior revizuirii din 2003, Constitu(ia a identificat in mod "*pr"r principiul separalieigi echilibrului puterilor in stat, ordinea reglementdrii in Constitulie a puierilor a r6mas ordineaclasicd, fireascd.d) Parlamentului fiind unica autoritate legiuitoare a prii i se asigurd o anumitd preeminen 6 in raportcu celelalte autoritdti statale.e) Raporturile constitu{ionale dintre autoriteflle publice se caracterizeazd prin interdependen(e cesemnificd echilibru prin colaborare gi control.