Batranii Nostri -Articol

9
Îi vedem trecând printre noi, cu pasul greoi, legănat, parcă cumpănind cu tot trupul lor vremurile prin care-au fost si înţelegerea rosturilor lor. Merg încet prin mulţimea grăbită, unii încă zvelţi, alţii gârboviţi, ducându-şi însă cu toţii demnitatea adunată parcă toată într-o fărâmă de om acum. Uneori îi înghiontim alergând, alteori ne lovim de-a dreptul in încetineala lor, şi le aruncăm priviri mustrătoare, nervoşi că ne-ncurcă. Dar ei trec cu încăpăţânare mai departe, îşi fac cu greu drum prin graba noastră zilnică, şi privesc drept înainte, parca urmărindu-si consecvenţi crezul de-o viata, destinul asumat, născut dintr-un vis entuziast din tinereţea lor luptătoare. Încă un an s-a mai adăugat la salba voastră frumoasă, un alt an care acum începe şi va aduce mai multe bucurii şi mai multa înţelegere din partea celor care voi îi iubiţi dea-pururi. Indiferent de gradul de înţelegere cu care se raportează societatea la problemele bătrâneţii, un lucru este cert: faptul că ultimii ani ai vieţii prilejuiesc întâlnirea cu cele mai dificile încercări şi crize. Asumarea voluntară sau involuntară a statusului de „persoană vârstnică” implică schimbări drastice şi frustrante, uneori în modul de viaţă al bătrânului. A fi nevoit să trăieşti experienţa retragerii din majoritatea activităţilor care dădeau un sens vieţii, a fi martor la propriul declin fiziologic şi uneori psihic şi, mai ales, a înfrunta iminenţa morţii, toate acestea pot obliga individul la reajustări dureroase în modul său de viaţă. Problema esenţială care se pune în această lucrare, şi care aduce problematica bătrâneţii pe terenul sociologiei, este faptul că societatea – prin stereotipul bătrânului neajutorat şi dependent de ceilalţi, pe care îl vehiculează în general – sporeşte dificultăţile de adaptare la această vârstă. Iar internarea vârstnicului într-o instituţie de îngrijire specializată deteriorează şi mai mult modul în care este perceput bătrânul de către grupul social. De aceea e necesar să observăm cum sunt percepuţi bătrânii în societatea, cum sunt trataţi de societatea pe care au servit-o în tinereţea lor. Raportarea negativă a societăţii la problematica bătrâneţii devine demnă de luat în seamă, dacă avem în vedere faptul că statisticile demografice ale ultimilor ani indică în România o creştere a numărului de persoane vârstnice şi preconizează menţinerea acestui proces cu consecinţe multiple la nivelul societăţii. De aceea se impune o reconsiderare a modalităţilor de abordare a fenomenului bătrâneţii în ansamblul său, care trebuie

description

despre batrani

Transcript of Batranii Nostri -Articol

i vedem trecnd printre noi, cu pasul greoi, legnat, parca cumpnind cu tot trupul lor vremurile prin care-au fost si nelegerea rosturilor lor

i vedem trecnd printre noi, cu pasul greoi, legnat, parc cumpnind cu tot trupul lor vremurile prin care-au fost si nelegerea rosturilor lor. Merg ncet prin mulimea grbit, unii nc zveli, alii grbovii, ducndu-i ns cu toii demnitatea adunat parc toat ntr-o frm de om acum. Uneori i nghiontim alergnd, alteori ne lovim de-a dreptul in ncetineala lor, i le aruncm priviri mustrtoare, nervoi c ne-ncurc. Dar ei trec cu ncpnare mai departe, i fac cu greu drum prin graba noastr zilnic, i privesc drept nainte, parca urmrindu-si consecveni crezul de-o viata, destinul asumat, nscut dintr-un vis entuziast din tinereea lor lupttoare. nc un an s-a mai adugat la salba voastr frumoas, un alt an care acum ncepe i va aduce mai multe bucurii i mai multa nelegere din partea celor care voi i iubii dea-pururi.Indiferent de gradul de nelegere cu care se raporteaz societatea la problemele btrneii, un lucru este cert: faptul c ultimii ani ai vieii prilejuiesc ntlnirea cu cele mai dificile ncercri i crize. Asumarea voluntar sau involuntar a statusului de persoan vrstnic implic schimbri drastice i frustrante, uneori n modul de via al btrnului. A fi nevoit s trieti experiena retragerii din majoritatea activitilor care ddeau un sens vieii, a fi martor la propriul declin fiziologic i uneori psihic i, mai ales, a nfrunta iminena morii, toate acestea pot obliga individul la reajustri dureroase n modul su de via.

Problema esenial care se pune n aceast lucrare, i care aduce problematica btrneii pe terenul sociologiei, este faptul c societatea prin stereotipul btrnului neajutorat i dependent de ceilali, pe care l vehiculeaz n general sporete dificultile de adaptare la aceast vrst. Iar internarea vrstnicului ntr-o instituie de ngrijire specializat deterioreaz i mai mult modul n care este perceput btrnul de ctre grupul social. De aceea e necesar s observm cum sunt percepui btrnii n societatea, cum sunt tratai de societatea pe care au servit-o n tinereea lor.

Raportarea negativ a societii la problematica btrneii devine demn de luat n seam, dac avem n vedere faptul c statisticile demografice ale ultimilor ani indic n Romnia o cretere a numrului de persoane vrstnice i preconizeaz meninerea acestui proces cu consecine multiple la nivelul societii. De aceea se impune o reconsiderare a modalitilor de abordare a fenomenului btrneii n ansamblul su, care trebuie s porneasc de la o revizuire a mentalitilor, a modelelor sociale de raportare la vrsta a treia. ns pentru aceasta este necesar identificarea i cunoaterea acestor modele sociale. Prestigiul social al vrstei a treia a devenit oarecum de domeniul nostalgicului, iar atitudinea fa de btrni exteriorizeaz mai degrab compasiune dect respect, ceea ce atrage inevitabil ruptura societii de tradiia care o ntemeiaz.Migraia tinerilor la orae a lsat populaia vrstnic de la sate fr sprijin, astfel nct pentru majoritatea btrnilor ultima soluie a fost aceea de a locui n cmin (azil). Astfel, o mare parte dintre rezidenii cminelor de btrni provin din mediul rural, ceea ce face ca acest spaiu s concentreze memoria vie a tradiiilor i cutumelor populare din ce n ce mai ameninate de dispariie. n plus, btrnii de azi reprezint veritabile documente vii ale unei epoci controversate din istoria Romniei, al crei adevr istoric rmne, nc, doar parial cunoscut. De aceea, un asemenea spaiu reprezint pentru sociolog (i nu numai pentru el) un adevrat tezaur, prin mrturiile care reconstituie istoria i tradiia unei epoci.

Cu toate acestea se pare c prin evoluia tiinei societatea tinde s genereze btrnee, dar, paradoxal, o neglijeaz voit. Cozile la farmacii, pentru obinerea unor medicamente compensate, pensiile cumplit de mici fa de necesitile lor zilnice adaug zi de zi suferine noi unor oameni aflai deja la o vrst a limitrilor fizice, uneori psihice.Kuypers i Bengtson (1973) au lansat ideea c poziia defavorizat a vrstnicilor n societate se datoreaz n parte acestui fenomen i au vorbit despre sindromul crizei sociale la vrsta a treia. Ei susin c n ultimi ani ai vieii se creeaz un ciclu de evenimente care conduc, n final, la o imagine de sine negativ a vrstnicilor i la un comportament dezadaptat al acestora. Acest ciclu de evenimente a fost denumit sindromul crizei sociale i el arat, de fapt, cum anume se autoinstrumentalizeaz stereotipurile legate de vrstnici. Vrstnicul cruia i se aplic o anumit etichet tinde treptat s se identifice cu aceasta, lucru care se realizeaz prin procesul descris mai jos:

1. Etichetarea vrstnicului cu o anumit trstur fizic sau psihic negativ;

2. Asumarea de ctre individ a rolului sugerat de aceast trstur;

3. Dobndirea unor comportamente i atitudini negative, adecvate noului rol;

4. Pierderea treptat a comportamentelor i atitudinilor neconforme cu acest

rol;

5. Identificarea cu aceast trstur i cu statusul aferent.

Btrneea presupune pierderea rolului marital i profesional, acestea nefiind nlocuite cu altele de aceeai importan. Din aceast cauz, vrstnicul se confrunt cu o lips de norme specifice care s-i ghideze comportamentul i cu lipsa unor grupuri cu care s se identifice. Nemaiavnd cu cine s se identifice, se orienteaz spre exterior ncercnd s gseasc nite puncte de reper, nite certitudini, i astfel se transform ntr-o persoan dependent de sursele externe de etichetare. nconjurat de circumstane potrivnice, dup ce a suferit schimbri drastice n viaa sa personal, btrnul se ndreapt spre cei mai tineri pentru a obine indicaii despre cum ar trebui s reacioneze. ns chiar faptul c apeleaz la ceilali pentru ajutor este interpretat ca fiind un semn sigur al declinului capacitilor sale. n acest mod, etichetrile exterioare i sunt cel mai adesea defavorabile btrnului, pentru c este vzut ca o persoan incompetent, demodat, fr valoare chiar. Fiind permanent supus acestor etichete, individul adopt treptat i involuntar rolul desemnat de ele, nsuindu-i comportamente adecvate acestora i abandonnd atitudinile i conduitele inconsistente cu acest nou rol. Ajunge astfel s se identifice cu aceste definiii sociale stereotipe i care, de cele mai multe ori, nu au o baz real. Odat ciclul iniiat, concepia negativ a vrstnicilor despre propria persoan se ntrete, rezultnd noi dificulti i fiind internalizate din ce n ce mai multe etichete negative.

ntr-o lucrare de referin n care analizeaz specificul instituiilor totale, Erving Goffman afirm c trstura fundamental a societii moderne este faptul c individul muncete, se distreaz, se odihnete n locuri diferite, cu parteneri diferii i sub autoriti diferite. Instituiile din care acesta face parte acapareaz n mod normal doar o parte din timpul i interesele individului. Instituia total ns mpinge aceast caracteristic la extrem, realiznd astfel un grad foarte ridicat de constrngere i limitare a membrilor ei. Goffman evideniaz patru trsturi ale acestei instituii:

1. Instituia total anuleaz frontierele care exist ntre diferitele cmpuri de activitate ale individului, astfel nct toate aspectele vieii acestuia sunt conduse n acelai loc i sub controlul aceleiai autoriti;

2. Persoanele membre ale instituiei totale sunt supuse acelorai tratamente i au obligaii i drepturi identice;

3. Activitile sunt reglate dup un program strict, realizat fr consultarea membrilor, impus i meninut printr-un set de reguli prestabilite;

4. Toate activitile sunt astfel concepute nct s se subordoneze scopului instituiei i pentru a instrumentaliza sarcina acesteia.

Existena persoanei vrstnice nregistreaz o serie de rupturi, genernd chiar izolare. Izolarea se datoreaz faptului c datorit vrstei naintate, cei de aici se deplaseaz din ce n ce mai greu, iar n unele situaii vrstnicul a suferit deja experiena dureroas a pierderii partenerului, ori a prietenilor dragi; locuina sa i pare refugiul su, ncrcat bunurile sale (pe care de cele mai multe ori le vede neputincios cum se ruineaz) care alctuiau esena i sensul vieii sale, alturi de amintirile sale. Nevoia de afectivitate este foarte sumar satisfcut, singur i resimind acut lipsa unei persoane care s-l neleag ntr-un mod autentic. Uneori, absena familiei este compensat prin apropierea de o alt persoan (ruda, vecin, cunoscut etc.) dar, de cele mai multe ori, prezena acestora este interpretat ca o limitare a intimitii personale.

O alt ruptur se realizeaz la nivel mai subtil, ea viznd schimbarea cultural i este imperios necesar, vrstnicul fiind nevoit, de cele mai multe ori, s internalizeze acea cultur a srciei. Adaptarea la noile condiii, nseamn renunarea la o mare parte din vechile sale comportamente i achiziionarea altora noi, care frecvent nu sunt caracteristice pentru personalitatea vrstnicului, dar sunt necesare pentru ca acesta s poat face fa solicitrilor exterioare. Cei care nu mai au puterea de a face acest lucru rmn izolai, devenind treptat apatici i indifereni la ceea ce se ntmpl n jur.Marginalizarea vrstnicilor este un proces datorat mai multor cauze, att de ordin personal, ct i de ordin social. Percepia celor din jur asupra btrnilor joac un rol important asupra strii de sntate psihic a vrstnicilor.Datorit sntii precare, ct i a situaiei lor financiare i emoionale, de cele mai multe ori vrstnicii sunt etichetai ca fiind inutili din punct de vedere social. n plus, ei sunt considerai ca persoane anxioase, apatice, dezadaptate, cu predispoziie spre boal, pe scurt, o povar pentru cei din jur. n consecin, atitudinea dominant fa de vrstnici este aceea de izolare i respingere, de stigmatizare. n felul acesta, btrnul devine, treptat, o victim a anturajului su, o persoan stigmatizat. Din acest motiv, vrstnicii sufer un prejudiciu social datorit marginalizrii la care sunt supui (ce mbrac forme sociale mai mult sau mai puin evidente, mai mult sau mai puin grave).

n situaia n care btrnul este capabil s se ntrein singur, deci nu este dependent de ajutorul anturajului, cei din jurul su tind s considere c sarcinile pe care le ndeplinete un vrstnic (dac ne referim la domeniul profesional, de exemplu) pot fi ndeplinite mult mai eficient i mai bine de un tnr, astfel c btrnul nu mai are un rol social bine determinat. n concepia acestor persoane, el ar trebui s cedeze locul celor mai tineri, care sunt mai capabili din punct de vedere profesional. Persoanele ce se ncadreaz n acest al doilea tip consider, n plus, c problematica btrnilor nu este una extrem de important, astfel c atenia societii ar trebui s se centreze asupra altor aspecte, de gravitate mai mare. De aceea, oamenii aparinnd acestui tip nu acord o prea mare atenie btrnilor i au un comportament care, mai mult sau mai puin subtil, voluntar sau involuntar, izoleaz vrstnicul. n concepia lor, asigurarea strictului necesar n ceea ce privete condiiile de via este suficient, fiind, de altfel, singurul lucru pe care trebuie s-l facem pentru btrni. Aceast concepie determin o atitudine de ignorare a problemelor lor specifice.

Exist ns o categorie constituit din indivizi care consider c vrstnicii au nevoie de sprijin material i emoional din partea celor din jur, pentru c n marea lor majoritate, btrnii nu mai pot s se ntrein singuri. Dei n mare msur nu mai pot fi utili societii datorit sntii precare i statutului de persoan dependent, btrnii i-au ctigat meritul de a fi ngrijii la btrnee printr-o via dedicat muncii n slujba societii. Astfel, persoanele ce se ncadreaz n acest tip consider c este de datoria lor, a celor mai tineri, s sprijine integrarea armonioas a vrstnicului n grupul social. i dac acest lucru nu este ntotdeauna posibil, atunci au cel puin datoria de a-i accepta n viaa lor i de a se raporta la problemele lor cu nelegere i receptivitate. Subiecii din aceast categorie percep, deci, vrstnicii ca persoane fragile, vulnerabile i care au nevoie de asisten i cldur. ntr-o anumit msur, persoanele ce aparin acestei categorii percep vrstnicii ca fiind asemenea unor copii (din punctul de vedere al modului n care se raporteaz la ei), n sensul c au nevoie s fie ngrijii, sprijinii, asistai.

Printre persoanele de vrsta a treia sunt ns i persoane autonome, care au un rol social bine precizat n grupul social. Cu toate acestea, dei nu li contest o anumit utilitate social a persoanelor trecute de un anumit prag de vrst, totui, din motive care cel mai adesea se plaseaz n sfera prejudecilor, vrstnicii nu sunt apreciai la justa lor valoare i suport atitudinile de respingere ale celor din jur. Btrnul este plasat, astfel, pe o poziie social inferioar, mpins undeva la marginea societii, iar potenialul su de nelepciune i experien rmne nevalorificat. Aceast atitudine de respingere social i de neacceptare n diversele contexte ale vieii sociale poate fi considerat discriminare, care, de asemenea, aduce un prejudiciu social vrstnicilor.

O alt percepie social apreciaz btrnii ca fiind bine adaptai, pentru c accept slbiciunile acestei vrste, dar n acelai timp cunosc atuurile ei. Experiena de via, nelepciunea, echilibrul interior dobndit i ajut s fac fa dificultilor vrstei ntr-o manier fireasc. Exist opinia c btrnii sunt n marea lor parte persoane ce i pstreaz independena, utile, cu un rol social bine precizat. Btrnii simbolizeaz, de fapt, o etap a vieii cu dificultile ei inerente, pe care cei mai muli o vor parcurge, i reprezint, n concepia oamenilor, toate acele trsturi i evenimente de care ne temem, probabil, cel mai mult: singurtatea, boala, dependena de ceilali, izolarea, moartea. Caracterul inevitabil al acestora ne determin s punem distan ntre noi i cei care simbolizeaz cel mai bine aceste lucruri: btrnii. Aceast distan devine i mai mare n cazul vrstnicilor din cmin, care se transform ntr-o categorie a stigmatizailor. Cercul vicios al profeiei autocreatoare (funcioneaz i n acest caz: azilul continu s reprezinte pentru cei mai muli un cimitir al elefanilor, adic un loc unde omul se retrage ca s moar, un loc care, tocmai din acest motiv, nu poate s ofere o ambian familiar, plcut i destins. Ideea de moarte se generalizeaz asupra a tot ceea ce conine cminul, i mai ales asupra celor ce convieuiesc n el, determinnd astfel impresia de cenuiu i sinistru pe care o mprtesc majoritatea oamenilor n legtur cu o astfel de instituie. n diversitatea de raionalizri ce caracterizeaz acest spaiu social, subzist totui ideea de disoluie lent a vieii. La nivelul contiinei sociale, cminul de btrni este, de fapt, un loc care poart stigmatul morii i de aici pn la avea o reprezentare negativ i chiar ostil despre vrstnicii din cmin, nu mai e dect un pas.

Gravitatea acestor fenomene de marginalizare i stigmatizare a vrstnicilor nu poate fi pus la ndoial, din moment ce ele submineaz i deterioreaz identitatea personal a btrnului i implicit identitatea social a categoriei lor de vrst. Sociologia interacionist abund n teoretizri ale acestui fenomen prin care identitatea unei persoane sau unui grup se modeleaz conform opiniei pe care un alt grup o mprtete n legtur cu acesta.

Putem concluziona c vrstnicul se bucur de un prestigiu sczut i c exist o segregare n funcie de vrst n societatea noastr. ncercnd s oferim cteva explicaii, am putea spune c acest fenomen are cauze multiple i se refer la aspecte distincte ale vieii sociale. O prim cauz, cu caracter general, se refer la faptul c trim ntr-o societate n care cel puin n perioada actual sunt apreciate valorile materiale, iar primul efect pe care l aduce cu sine pensionarea este scderea venitului, ceea ce atrage un cortegiu de probleme pentru cel aflat n aceast situaie. O a doua cauz este dat de faptul c tinerii i asigur prin educaie posibilitatea de a obine locuri de munc mai bune, astfel nct urc mult mai uor n ierarhia social dect vrstnicii. Prinii nceteaz s mai fie cei care tiu totul, cei care nmagazineaz cunoaterea, pentru c educaia lor se rezum n medie la 10-12 ani, n timp ce tinerii, din necesitatea de a se adapta cerinelor sociale, sunt din ce n ce mai bine pregtii profesional, astfel nct iau treptat locul prinilor. Se produce, astfel, i o segregare intelectual a generaiilor, ceea ce nu se ntmpla n societile premoderne, cnd cunoaterea putea fi dobndit preponderent prin experien.

Consecinele acestui fenomen (de scdere a prestigiului vrstnicilor) i gravitatea lui se reflect n faptul c aceast categorie de vrst trece prin experiena discriminrii n tot mai multe contexte sociale. Inseria sau reinseria social a acestora ntmpin dificulti, dat fiind faptul c oportunitile de locuri de munc sunt slabe pentru aceast categorie de vrst. Serviciile de asisten sociale oferite btrnilor sunt precare, problemele acestora fiind practic ignorate. Aezmintele de tipul azilelor de btrni se plaseaz n regiunea din spate, de culise a socialului ca s folosim terminologia consacrat de E. Goffman , un spaiu social care trebuie ascuns (ceea ce aeaz asupra lui pecetea stigmatului), care trebuie cosmetizat, pentru c realitatea lui este incomod pentru cei mai muli. Situaia celui care opteaz pentru aceast ultim soluie cminul este extrem de delicat, pentru c reprezint un cumul de pierderi dureroase cu care btrnul se confrunt nainte de a intra n cmin: decesul partenerului, plecarea copiilor din casa printeasc, prsirea locuinei, pierderea ocupaiei prin pensionare i, odat cu toate acestea, pierderea parial a sentimentului propriei identiti. Intrarea n azil aduce cu sine alte dificulti, existena btrnului transformndu-se astfel ntr-un lung ir de insatisfacii i dificulti. Viitorul acestor btrni este pentru prima dat n viaa lor absolut sigur, fr riscuri i fr posibiliti de eec: moartea. Orict de mult ar ncerca s o ignore, ei tiu c aceasta este singura certitudine pe care le-o rezerv viitorul. i totui ncearc s o amne ct mai mult, pentru c viaa merit trit chiar i numai ca spectacol: spectacolul lumii i al propriului trecut. De sentimentul insecuritii provocat de lipsa de repere se apr prin ntoarcerea la trecut, prin rememorarea amintirilor plcute ale vieii. Identitatea lor este pulverizat ntr-un ir lung de clipe pe care ncearc acum cu trud, s le reuneasc ntr-o imagine unitar i s le ofere un sens. Faptele zilnice, banale ale vieii lor trecute, capt rezonane dureroase, preioase, iar rememorarea lor este binevenit pentru c le ofer o motivaie, de multe ori singura.

Singura legtur a lor cu viaa se plaseaz n majoritatea cazurilor n registrul afectiv. Iubirea i implicit puterea de a iubi este unicul bun preios care le rmne intact dup toate deposedrile suferite, fie c este iubire de Dumnezeu, fie c este iubirea celui de lng ei. Dei iubirea reprezint o dimensiune important n viaa fiecrui vrstnic de aici, este totui greu s gsim o motivaie comun care anim viaa celor din cmin. Unii din ei au puterea de a gsi noi motivaii, de a se dedica unor activiti pe care i-au dorit dintotdeauna s le realizeze.

i vedem pe "btrnii notri" la biserici, nemicai i rugtori, i vedem prin mulime, prin aglomeraia strzii, pe sub cerurile sumbre ale oraelor de acolo sau aici, cumini, nebgai in seam, ducndu-si cu ei amintirile unor lupte de-o via. Pn-n ultima zi a trecerii lor printre noi, nu vor renuna s mai scrie cate-o carte, s ne mai povesteasc nou, celor ce vrem s-i ascultam, ntmplri de demult, i s-i nelegem.

Poate nu suntem de fiecare data de acord cu ei, poate ni se par uneori cam naivi, poate senili alteori, poate-i considerm, n sinea noastr, triti cavaleri ai unei cauze pierdute. Poate, incontient, ne nfurie faptul c ei sunt mrturia vie a ceea ce noi vom deveni, cci inexorabil timpul nu iart i noi suntem btrnii de mine. Dar de aceea cu att mai mult trebuie s le respectam "btrnilor notri" ndrjirea de-a exista, i s le recunoatem voina cu care-i duc misiunea pn la capt, ca s ne lase nou motenire - visul vieii. n aceasta viata agitat trebuie s ne gsim vreme s ne gndim la ei . Cte modele, multe nu mai sunt, au nsemnat n adolescenta noastr exemple de curaj, demne figuri ale urbei n care am trit, personalitii care impuneau respect si apreciere. Lerner, R., M., i Hultsch, D., F., Human development A life-span perspective, New York

. Goffman, E., Asiles. tudes sur la condition sociale des malades mentaux et autres reclus,