Mihai Eminescu

BASME

@*

CU PRI NS

Cronologie 5

Fdt-Frumos din lacrimd 9CelinNebunul ..... u.rt

Cdlin Nebunul (variantain versuri) Sz

.87FrumoasaLamli$ragmentversificat)..... ro8

Bortavdntului..... rr5

Finul lui Dumnezeu Dg

Fata-ngrddinadeaur ..:..... 134,

Miron Ei frumoasa fere corp r55

Calin (File dinpoveste) lZB

Mihai Eminescu

lui, aflate in plstrarea lui Maiorescu; donate de acesta

Academiei, in r9o2, cele aproximativ t4ooo de file, cu-prinzAnd note dintre cele mai eterogene, conspecte, dar

Ei lungi poeme, proiecte de teatru q.a. vor fi deslugite qi

publicate la cAteva decenii dupl moartea poetului, schim-bAndu-i gi ad6ncindu-i imaginea ldsatd de ,,antume".

r8B4 - in februarie, inso{it tot de amicul ChibiciRevneanu, pleacI intr-o cll5torie prin ltalia. La sfdrqitulanului este numit in functia de bibliotecar la BibliotecaCentralS din Iaqi.

Apar poeziile Diana (in Convorbiri literare) Ei Dinnoaptea (inFamilia).

rBB5 - inConvorbiriliterare apare Saro,p e d,eal

1886 - Boala revine c5tre sfArqitul anului. Este inter-nat la ospiciul Mlndstirii Neam!.

in Coru:orbiri literare apare La steaua.

rBBT - Ieqind dupd c6teva luni de Ia Mlnastirea Neam!,

se mutl la Botoqani, in grija surorii sale Harieta.

rBBB - in aprilie se reintoarce la BucureEti, aldturi de

Veronica Micle. Reincepe si publice cAteva articole (inBomd,nia liberald, Ei in proaspdt infiin{atul ziar Fd,ntdna

Blanduziei).

Iacob Negruzzi cere in Camera Deputa{ilor acordareaunei pensii viagere poetului.

rBBg - In februarie e internat din nou - la ospiciulM5rcu{a Ei apoi la Caritas.

Se stinge dinvia!5 pe 15 iunie, Ia Ospiciul Caritas.

FAT-FRUMOS DIN LACRIMA'

T'Arrrrr"^e"veche, pe c6nd oamenii, cum sunt ei azi, nu

erau decdt in germenii viitoruIui, pe cAnd Dumnezeu

cdlca incd cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale

pdmdntului -, in vremea veche trdia un impirat intu-necat gi gdnditor ca miazSnoaptea qi avea o impdrdteasd

t6n5ri si zAmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Cincizeci de ani de c6nd impdratul purta rlzboi c-un

vecin al lui. Murise vecinul si lisase de moqtenire fiilorqi nepo{ilor ura qi vrajba de s6nge. Cincizeci de ani, gi

numai impiratul trdia singur, ca un leu imbltr6nit,sl5bit de lupte Ei suferinle - impdrat ce-n via{a lui nu

r6sese niciodatS, care nu zdmbea nici la cAntecul ne-

vinovat aI copilului, nici Ia surAsul plin de amor aI soliei

Iui tinere, nici la poveqtile bdtrAne qi giumele ale osta-

silor indlbi{i in batalie qi nevoi. Se sim{ea slab, se sim{ea

murind Ei n-avea cui sI lase moEtenirea urei lui. Trist se

' DupI basmulFdt-Frumos crescut d,inlocrirnd,, cules de prin p5rlileBihorrlui.

Mihai Eminescu

scula din patul implretesc, de ldngd impirlteasa tA-

nlrd - pat aurit, insS pustiu gi nebinecuvdntat -, tristmergea la rlzboi cu inima neimblAnzitd; Ei impdrdteasa

sa, rimasi singurS, pldngea cu lacrimi de vlduvie sin-

guritatea ei. Pirul ei cel galben ca aurul cel mai frumos

cddea pe sAnii ei albi Ei rotunzi, qi din ochii ei albaqtri gi

mari curgeau qiroaie de mirgaritare apoase pe o fali mai

albl ca argintul crinului. Lungr cearcdne vinete se trd-

geau imprejurul ochilor Ei vine albastre se trdgeau pe

fala ei albd ca o marmurl vie.

Sculati din patul ei, ea se arunc5 pe treptele de pia-

trd ale unei bolte in zid, in care veghea, deasupra unei

candele fumegAnde, icoana im-brdcatd in argint a Maicei

durerilor. induplecatd de ruglciunile impirdteseiingenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezird Ei o

Iacrimi curse din ochiul cel negru aI mamei lui Dum-

nezeu. implrdteasa se ridicd intoati mdrea{a ei staturd,

atinse cu buza ei seacl lacrima cea rece qi o supse inadAncul sufletului s5u. Din momentul acela ea purcese

ingreunatd.

Trecu o lun5, trecuri dou5, trecurd noui, qi impirS-teasa fdcu fecior alb ca spuma laptelui, cu p5rul bdlai ca

razelelunei.

imparatul surdse, soarele sur6se Ei el in infocata

lui impdrl{ie, chiar stltu pe loc, incAt trei zile n-a fost

noapte, ci numai senin si veselie; vinul curgea din butiisparte qi chiotele despicau bolta cerului.

Basme

Si-i puse mama numele Fet-Frumos din lacrim5.

$i crescu qi se fdcu mare ca brazii codrilor. CreEtea

intr-o lund c6t allii intr-un an.

CAnd era destul de mare, puse s5-i facSunbuzdugan

de fier, il arunci in sus de despicS bolta ceruiui, il prin-se pe degetul cel mic, qi huzduganul se rupse-n dou5.

Atunci puse sd-i facl altui mai greu, il arunci in sus

aproape de palatul de nori al lunei; ciz6nd din nori, nu

se rupse de degetulvoinicului.

Atunci F5t-Frumos iEi IuI ziua buni de Ia pdrinli,ca sI se duci si se batd el singur cu oqtile impdratului

ce-l duEmlnea pe tatd-sdu. Puse pe trupul sdu lmpi-rdtesc haine de pdstor, clme.si de borangic, {esutd inlacrimele mamei sale, mindri p5ldrie cu flori, cu cor-

dele qi cu mdrgele rupte de la gAturile fetelor de-mpdrafi,

iEi puse - n brdul verde un fluier de doine qi altul de hore,

qi, cAnd era soarele de doui sulile pe cer, a plecat inlumea largi Ei-n toiul lui de voinic.

Pe drumhorea Ei doinea, iarbuzduganul gi-l arunca

si spintece nourii, de cddea departe tot cale de-o zi.

Viile qi mun{ii se uimeau auzindu-i cAntecele, apele-qi

ridicau valurile mai sus, ca sd-l asculte, izvoarele iEi tul-burau ad6ncul, ca s5-qi azvdrle afarl undele lor, pentru

ca fiecare din unde s5-l audd, fiecare din ele si poati

cdnta ca el c6nd vor Eopti vSilor qi florilor.RAuriIe se cioriiau mai in jos de brAiele melanco-

licelor stAnce, invSlau de ia pdstorul implrat doina

t2 Mihai Eminescu

iubirilor, iar vulturii, ce stau amu{ili pe creEtetele seci

qi sure a stdncelor lnalte, inv5{au de Ia el lipdtul cel

pl6ns al jelei.

Steteau toate uimite pe cdnd trecea pdstoraqul

implrat, doinind Ei horind; ochii cei negri ai fetelor se

umpleau de lacrimi de dor; gi-n piepturile pdstorilortineri, rizima{i c-un cot de-o stAncd gi c-o mdnd pe

bAt5, incollea un dor mai addnc, mai intunecos, mai

mare * dorulvoiniciei.Toate steteau in loc, numai F5t-Frumos mergea

mereu, urmlrind cu cAntecul dorul inimii lui, gi cu ochii

buzduganul, ce sclipea prin nori Ei prin aer ca unvulturde o!el, ca o stea ndzdrlvanS.

CAnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, c5-

zdnd, se izbi de o poartl de araml Ei ficu un vuietputernic qi lung. Poarta era sflrdrnatl qi voinicui intrI.Luna risirise dintre munli gi se oglindea intr-un lac

mare gi limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se

vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iarin mijlocul lui, pe o insulS de smarand, incunjurat de

un crdng de arbori verzi gi stufoqi, se ridica un mAn-

dru palat de o marmuri ca laptele, lucie Ei albe - atdt de

lucie, lnc6t in ziduri rdsfrdngea ca-ntr-o oglindl de

argint: dumbravl qi lunci, iac gilirmuri. O luntre auritd

veghea pe undele limpezi ale lacului lAngi poartd; qi-naerul cel curat al serii tremurau din palat cAntece mAn-

dre si senine. F5t-Frumos se sui-n luntre si, vAslind,

Basme

ajunse pdn5la scirile de marmurd ale palatului. Pitruns

acolo, el vdzu in boltele sclriior candelabre cu sute de

brafe, si-n fiecare bra! ardea cAte o stea de foc. Petrunse

in sal5. Sala era inalt5, suslinutA de stAlpi gi de arcuri,

toate de aur, iar in mijlocul ei stitea o mAndrd masi,

acoperiti cu alb, talgerele toate slpate din cAte-un

singur mlrgaritar mare; iar boierii ce Eedeau la masi inhaine aurite, pe scaune de catifea rosie, erau frumogi ca

zilele tinerelii qi voioqi ca horele. Dar mai ales unul dinei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur bdtut cu diamante qi cu

hainele strdlucite, era frumos ca lunaunei nopli de var5.

Dar mai mdndru era FIt-Frumos.

- Bine-ai venit, Fdt-Frumos! zise impdratul. Amauzit de tine, da' de vdzut nu te-amv5zut.

-Bine te-am gdsit, impirate, degi mi tem ci nu

te-oi lSsa cubine, pentru cI amvenit sd ne luptdm greu,

ci destul ai viclenit asupra tatdlui meu.* Ba n-am viclenit asupra tatalui t5u, ci totdeauna

m-am luptat in luptl dreapti. Dar cu tine nu m-oi bate.

Ci mai bine-oi spune l5utarilor sd zicd Ei cuparilor sIimple cupele cu vin Ei- om lega fr5{ie de cruce pe cAt om

fi qi-om tr5i.

$i se s5rutard feciorii de-mpdra{i in urdrile boie-rilor, qi biur5, qi se sfetuiri.

Zise implratul lui F5t-Frumos'

- De cine-n lume te temi tu mai mult?

r3

L4 Mihai Eminescu

-De nime-n lumea asta, in afari de Dumnezeu.

Dar tu?

-Eu iar de nime, afard de Dumnezeu qi de Ma-

ma-pidurilor. O babe bitrand Ei ur6td, care umbl[ prinimpdrS{ia mea de mAnd cu furtuna. Pe unde trece ea,

fa{a pdm6ntului se usuci, satele se risipesc, tdrgurile

cad n5ruite. Mers-am eu asupra ei cu bltalie, dar n-am

isprlvit nimic. Ca sd nu-mi prlpadeascd toat5 impari-

{ia, am fost silit sa stau la-nvoial6 cu ea Ei sd-i dau ca birtot al zecilea din copiii supuEilor mei. $i azivine ca s5-qi

ieiebirul.CAnd sund miazinoaptea, fe{ele mesenilor se poso-

mor6rS; cdci pe miazlnoapte cdlare, cu aripi vdntoase,

cu fa{a zbdrciti ca o st6nci buhavd qi scobita de pd-

raie, c-o pf,dure-n loc de pdr, urla prin aerul cernit

Mama-pddurilor cea nebund. Ochii ei - doui nopliturburi, gura ei - un hdu cdscat, din{ii ei - Eiruri de

pietre de mori.

Cum venea vuind, Fat-Frumos o apucd de mijiocgi o trdnti cu toatl puterea intr-o piui mare de piatrS;

peste piud privali o bucatd de stAncS, pe care-o legd

din toate par{ile cu gepte lan{uri de fier. induntru

baba quiera Ei se smulgea ca vdntul inchis, dar nu-ifolosea nimica.

Veni iar la ospi!; cAnd prin bollile ferestrelor, la

lumina lunei, v5zurS doui dealuri lungi de apa. Ce era?

Mama-p5durilor, neputdnd sI iasi, trecea peste ape cu

Basme

piud cu tot Ei-i brlzda fala in doul dealuri. Si fugea

mereu, o stdncd de piatrd indrlcitd, rupAndu-gi cale

prin plduri, brizdAnd pdm6ntul cu ddrl lungl, pAnI ce

se ficu nevlzutl in depirtarea noplii.Fet-Frumos ospdtd ce ospitd, dar apoi, luAndu-gi

buzduganul de-a um5r, merse mereu pe dAra trasi de

piui, pAnd ce ajunse ling-o casd frumoasi, alb6, care

steclea la lumina lunei in mijlocul unei grldini de flori.Florile erau ln straturi verzi Ei luminau albastre, ro-

Eie-lnchise gi albe, iar printre ele roiau fluturi uqori,

ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumini Ei un cdntec

nesfArgit, incet, dulce, ieEind din roirea fluturilor qi

a albinelor, imbdtau grldina si casa. Linga prispisteteau doul butii cu ap5, iar pe prispi torcea o fatl fru-moas5. Haina ei albi Ei lungd pdrea un nor de raze qi

umbre, iar plrul ei de aur era impletit in cozi lSsate pe

spate, pe cdnd o cunund de mlrgiritlrele era aqezatd

pe fruntea ei netedd. Luminatd de razele lunei, ea pireamuiatd intr-un aer de aur. Degetele ei ca din ceard albd

torceau dintr-o furcd de aur qi dintr-un fuior de o lAnica arginhrl torcea un fir de o mdtase albe, sublire, stri-lucitd, ce semdna mai mult a o vie razl de lund, ce

cutreiera aeml, decAt a fir de tort.

La zgomotul uqor al pagilor lui FIt-Frumos, fata-qi

ridici ochii albaEtri ca undele lacului.

-Bine-aivenit, Fit-Frumos, zise ea cu ochii limpezi

qi pe jumitate inchigi, cAt e de mult de cAnd te-am

r5

L6 Mihai Eminescu

visat... Pe cAnd degetele mele torceau un fir, gAndurile

mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu md iu-

beam cu tine; FIt-Frumos, din fuior de argint torceam

qi eram si-!i les o haini urzitd in descdntece, bitutl-nfericire; s-o porli... sI te iubeqti cu mine. Din tortul

meu !i-aq face o haind, din zilele mele, o via{5 plina

de desmierddri.

Astfel, cum privea umilitl la el, fusul ii scipd din

mAnd qi furca clzu aldturi cu ea. Ea se scu15 qi, ca ruqinatd

de cele ce zisese, mAnile ei sp6nzurau in jos ca la un

copilvinovat Ei ochii ei cei mari se plecard. EI se apropie

de ea, c-o m6nd ii cuprinse mijlocul, iar cu cealalte iidesmierdl incet fruntea gi p5rul gi-i gopti:

- Ce frumoasi eqti tu, ce drag5-mi eEti! A cui eqti tu,

fata mea?

-A Mamei-p5durilor, rdspunse ea suspinAnd; mI

vei iubi tu acum, cdnd qtii a cui sunt?

Ea incunjurd cu amAndoud bralele ei goale grumazul

lui Ei se uita lung Ia eI, in ochii lui.

-Ce-mi pasd a cui egti, zise eI, destul cd te iubesc.

-Dacd md iubeqti, sd fugim atuncea, zise ea,lipin-

du-se mai tare de pieptul lui; dacd te-ar glsi mama,

ea te-ar omori, gi dac-ai muri tu, eu aq nebuni ori ag

muri qi eu.

-N-aibi frici, zise el zdmbind gi desficdndu-se din

bra{ele ei. Unde-i mumd-ta?

Basme

-De cdnd a venit, se zbuciuml in piua in care-ai

tncuiat-o tu gi roade cu collii Ia lan{urile ce-o inchid.

-Ce-mi pasd! zise el repezindu-se sIvadiunde-i.

-Fdt-Frumos, zise fata, gi dou5 lacrimi mari strS-

lucird in ochii ei, nu te duce inci! Sa te-nv5{ eu ce sI

facem ca sd invingi tu pe mama. Vezi tu bulile astea

dou5? Una-i cu apd,, alta cuputere. SI le mutdm una inlocul alteia. Mama, cdnd se luptd cu vrdjmaEii ei, strigd

cAnd oboseqte' ,,Stai, si mai bem cite-oleacd de apdl"

Apoi ea bea putere, in vreme ce dugmanul ei numai ap5.

De aceea noi Ie mutdm din loc' ea nu va sti si va bea

numai apd in vremea luptei cu tine.

Precum au zis, aqa au Ei ficut.

El se repezi dupd cas5.

*Ce faci, bab5? strigd el.

Baba, de venin, se smulse o datd din piud-n sus gi

rupse lanlurile, Iungindu-se slaba qi mare pAnS-n nori.

-A, bine cI mi-ai venit, Fdt-Frumos! zise ea, f5-

cdndu-se iar scurt5, ia, acum hai Ia lupt5, acum om

vedea cine-i mai tare!

-Hai! zise Fdt-Frumos.

Baba-l apucd de mijloc, se lungi ripezindu-se cu el

pdnS-n nori, apoi iI izbi de pdm6nt Ei-l bege in ldr6nd

p0n-in glezne.

F5t-Frumos o izbi pe ea gi o baga-n plmdnt pdnd ingenunchi.

t7

r9IB Mihai Eminescu

-Stai, sI mai bem ap5, zise Mama-pldurilor os-

tenitd.

Stdturl qi s9 risuflar5. Baba bdu apl, Fdt-Frumos

b5u putere, E -un fel de foc nestins ii cutreierl cu fiori de

ricoare toli muEchii qi toate vinele lui cele sldbite.

C-o putere indoitd, cu bra{e de fier, o smunci pe

babi de mijloc qi-o baga-n plmdnt pdni-n gAt. Apoi

o izbi cu buzduganul in cap Ei-i risipi creierii. Cerul

inc5runli de nouri, vdntul incepu a geme rece qi a scu-

tura casa cea micd in toate incheieturile clpriorilor ei.

$erpi roqii rupeau trisnind poala neagrl a norilor, apele

pireau ci 1atr5, numai tunetul cAnta adAnc, ca un pro-

roc al pierz6rii. Prin acel intuneric des Ei nep5truns,

F5t-Frumos vedea albind o umbrd de argint, cu p5r de

aur despletit, rdtlcind, cu mdnile ridicate Ei palida. El

se apropie de ea Ei-o cuprinse cu bralele lui. Ea cdzu

ca moartl de groazd pe pieptul lui, Ei mdnile ei reci

s-ascunser5-n sdnul lui. Ca sd se trezeascS, el ii s5rut5

ochii. Norii se rupeau bucili pe cer, luna roEie ca focul

se ivea prin spirturile lor risipite; iar pe sAnul lui,Fdt-Frumos vedea cum infloreau doui stele alhastre,

limpezi gi uimite - ochii rniresei lui. El o lud pe brale Ei

incepu sd fugl cu ea prin furtun6. Ea-qi culcase capul

in sAnul lui qi pdrea cd adormise. Ajuns lAngi grldinaimplratului, el o puse-n luntre, ducAnd-o ca-ntr-unleagdn peste lac, smulse iarbi, fAn cu miros Ei flori dingrldind Ei-i clidiunpat, ln care-o aqezi ca-ntr-un cuib.

Basme

Soarele, ieEind din rdslrit, privea la ei cu drag. Hai-

nele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci gi

,rotunde, fa{a ei de-o paloare umedd ca ceara cea albi,mAnile mici gi unite pe piept, pirul despletit gi rdsfirat

pe fdn, ochii mari, inchiqi Ei adAncili in frunte, astfel ea

era frumoas5, dar pdrea moartd. Pe acea frunte netedd gi

albe, Fdt-Frumos presuri cdteva flori albastre, apoi gezu

aldturi cu ea gi-ncepu a doini incet. Cerul limpede * o

mareo soarele - o fald de foc, ierburile improspf,tate,

mirosul cel umed al florilor invioqate o feceau sI doar-

md mult gi lin, insoliti in caleavisurilor ei de glasul cel

plAns al fluierului. CAnd era soarele-n amiazi, firea

tlcea gi Fdt-Frumos asculta fericita ei r5suflare, caldd qi

umed5. incet, se plecd Ia obrazul ei gi-o s5rut5. Atunci

ea deschise ochii incd plini de visuri, Ei-ntinz6ndu-sesomnoroasd, zise incet si zAmbind,

-Tu aici eqti?

-Ba nu sunt aici, nuvezi cd nu sunt aici? zise eI mai

IScrdmdnd de fericire.

Cum gedea eI lAngi ea, ea-gi intinse un bra{ gi-icuprinse mijlocul.

-Hai, scoalS, zise el desmierd6nd-o, e ziua-n amia*

za-mare.

Ea se scul5, iEi netezi plrul de pe frunte si-l dete pe

spate, el ii cuprinse mijlocul, ea-i inconjurl grumazul qi

astfel trecurl printre straturile de flori gi intrard.in pa-

latul de marmurd al implratului.