Basescu, Voronin si Unirea

Ion M. Ionita,

Inainte sa infiinteze Comisia pentru condamnarea comunismului, fostul presedinte Traian Basescu s-a gandit ca bine i-ar mai sta militianului de peste Prut, Vladimir Voronin, in functia de presedinte al Romaniei, slujba oferita cu conditia ca liderul comunistilor moldoveni sa faca unirea cu Romania.

Povestea nu e scornita de dusmanii neimpacati ai domnului Basescu, de coruptii si oligarhii cu care s-a razboit si acum si-ar dori dulcea razbunare. Nicidecum. Episodul a fost povestit cu mare veselie de fostul presedinte, ca dovada a angajamentului sau unionist.Dupa victoria in alegerile din 2004, cand principalele sale teme au fost anti-comunismul si anti-coruptia, Traian Basescu se pregatea, daca nu fabuleaza, sa dea Romania pe mana tovarasului Voronin, un demn urmas al lui Lenin si bineinteles un corifeu al luptei anti-coruptie la el acasa.

Cu Voronin in frunte, Romania ar fi urmat sa puna in aplicare proaspata primire in NATO si sa continue dificilul parcurs de integrare in Uniunea Europeana. Ar mai fi facut reforma in Justitie, operationalizarea DNA, construirea parteneriatului strategic cu Statele Unite si restul parcursului de reforme necesar integrarii in lumea occidentala. Voronin ar fi numit directorii serviciilor secrete, ar fi pus judecatorii si procurorii in functii, ar fi investit sefii parchetelor, inclusiv DNA, ar fi ridicat in rang generalii, ar fi trimis la post ambasadorii si ar fi fost comandantul Armatei.

Oare cum ar fi fost ca intr-o buna zi sa apara domnul Basescu cu tovarasul Voronin de mana si sa ne anunte ca "i-a dat" militianului presedintia Romaniei? Si sa zicem, prin absurd, ca asa ar fi mers lucrurile, unde ne-ar fi integrat presedintele Voronin? S-ar fi intamplat atunci un fenomen politic unic, o ciudatenie a naturii, in care satelitul inghite planeta in jurul careia se invarte sau provincia cotropeste tara mama. Nu Republica Moldova s-ar fi unit cu Romania, ci Romania ar fi fost inglobata in Republica Moldova. Si asa reintregita, Romania s-ar fi indreptat voios spre stepele estice de unde i-ar fi venit si gazul si lumina.

Noroc ca militianul si-o fi dat cascheta pe spate cand o fi auzit o asemenea propunere si, trecut prin scolile de cadre ale maretei patrii a sovietelor, o fi gandit, fie ca i se pregateste o pacaleala strasnica, fie ca omul din fata sa are lipsuri la mansarda. Asa ca a facut drumul inapoi la Chisinau de unde a inceput sa acuze ca il chinuie o persoana in stare de ebrietate sunandu-l noaptea interminabil.

O fi, n-o fi, n-avem cum verifica. Fostii consilieri prezidentiali de la Bucuresti se jura ca n-au auzit de o asemenea propunere facuta lui Voronin. Iar despre linistea nocturna a fostului presedinte moldovean, deasemenea, nu avem informatii dintr-o sursa credibila.

Dincolo de povestile hazlii, ceva-ceva s-a intamplat intre cei doi. Basescu i-a dat o mana de ajutor lui Voronin sa stranga majoritatea necesara de voturi in Parlament pentru a ajunge presedintele republicii Moldova. Drept multumire, Voronin s-a prezentat cu niste sticle de vin la Bucuresti, vin depre care s-a auzit ca era cam prost si s-a facut otet prin pivnitele Cotrocenilor. Dar asta s-a intimplat ceva mai tarziu si altceva trebuie sa se fi petrecut la convorbirile intre patru ochi de au ajuns cei doi presedinti sa-si vorbeasca atat de mieros dupa intalnirea de la Bucuresti...

Martori oculari povestesc ca multi ani dupa acesta intamplare, Voronin, cand auzea numele lui Basescu, incepea din senin sa suduie si sa urle de ziceai ca s-a intors pe vremea lui Stalin si s-a trezit fata in fata cu dusmanul de clasa.

Acum, povestea cu presedintia oferita lui Voronin poate fi tratata cu un zambet usor trist. Dar daca stai sa te gandesti, in zece ani la Cotroceni, cate o mai fi promis Basescu celor veniti sa mai stea la un pahar de vorba, precum Voronin pe vremuri?