Basarabean#2AccentAccentAccent

Stresiunea 2010

Îndrăznește și dă pagina

Cristina Talpă

SesiuneDeci da, ai înţeles bine, te

paşte sesiunea! Şi tu, care credeai că viaţa de student se ţine numai pe chefuri,

prieteni şi expoziţii de tot felul... gata, acum a sosit momentul să îţi demonstrezi aptitudinile tale de super-student de an 1!

Te gândeşti că ai primul examen luni şi deci ai 6 zile la dispoziţie, de mâine te apuci neapărat de învăţat, însă ajungi duminică seara să întelegi că nu ai avut nici o secundă liberă pentru nesuferita de algebră superioară şi, ca să te mai consolezi un pic, intri pe mess pentru a vedea ce zice lumea. Nu afli mai nimic, însă la 3 dimineaţa îţi dai seama că mai poţi face ceva, adică să consulţi caietul cu însemnări; tu fiind un student vigilent care frecventează cu regularitate cursurile, ar trebui să găseşti ceva valoros pentru învăţare acolo. Din fericire, se întâmplă acest lucru şi eşti salvat la examen. Dupa câteva ore chinuitoare în care rezolvi tot ce ştii, ieşi mândru de tine de la primul exa-men, sărutând în secret coperta caietului cu însemnări.

Te bucuri că ai găsit timp pentru ca să mai şi citeşti înainte de sesiune, te bucuri foarte mult de faptul că ai mai şi mers pe la cursuri, că deh, ai fost un student responsabil şi nu te-ai ţinut numai de nebunii şi distracţii. Acum înveţi prima ta lecţie şi anume faptul că lucrurile se fac treptat şi nu toate odată, eşti mândru de tine pentru a doua oară şi mergi să te plimbi prin oraş.

După primul examen, lucrurile devin mai simple, mai ales în cazul în care ai reuşit să te faci cunoscut cu profesorii. În cazul în care aceştia te-au observat, lucurile decurg absolut formidabil pentru că tu ştii că dacă îţi manifeşti cât de puţin interesul pentru ceva, eşti neapărat răsplătit şi deci ai timp mai mult pentru interesele tale. Începi să înţelegi cum stau lucrurile, sesiunea nu mai este un mon-stru, NU!!! Chiar nu este dacă ştii cum să îţi organizezi corect timpul, chefurile şi întâl-nirile. E stresant într-adevăr, dar tu poţi să tre-ci peste asta, chiar fără a te alege cu restanţe.

Ai scăpat, ai scăpat cu bine de data asta şi, pe lânga faptul că ţi-ai dat cu bine exam-enele, ai mai învăţat câteva lucruri semnifica-tive. În primul rând ai învăţat să îţi selectezi doar lucrurile importante pe care le ai de fa-cut, fără să te oboseşti cu tot felul de prostii secundare. Desigur, detaliile contează, dar tu deja îţi ştii priorităţile şi asta este foarte im-portant. Tu ştii că atunci când e chef e chef, iar atunci când e de învăţat, trebuie să te apuci de carte şi gata. Eşti răbdător şi înţelegător cu propria-ţi persoană, eşti entuziasmat de alte proiecte care nu vizează neapărat facultatea şi asta îţi dă energie să mergi înainte, să progre-sezi ca personalite. Sesiunea este doar o altă modalitate de a depăşi obstacolele, un fel de 400 metri garduri, pe care după puţin antrena-ment, îl poţi trece fără accidente sau răni la genunchi.

Acum că am scapat cu toţii, avem timp berechet pentru toate prostiile din lume, nu-mai pentru facultate nu. Aşa, înaintăm spre noi culmi ale studenţiei, în care viaţa e stresantă, obositoare, înşelătoare, dar atât de frumoasă.

2A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Înseamnă stres, îngrăşarea porcului în Crăciun şi rezul-tatul faptului că nu

învăţăm cum trebuie în timpul anului. Terminarea sesiunii e echivalentă cu scăparea de o mare povară, care nu-mi permitea sa fiu liber’’

George Simon, Bucureşti

Cea mai frumoasă distracţie din viaţa unui student: cluburi, ieşiri în oraş cu colegii... nopţi albe din diverse motive, iarăşi cluburi şi puţin învăţat.

Oana Buzău, Bucureşti

Sesiunea e partea mea preferată a anului universitar. În sesiune am mai puţine teme de făcut şi mai mult timp liber. Am 4-5 examene întinse pe trei săptămâni, ceea ce e mult mai lejer decât 4-5 cursuri, semina-rii, laboratoare zilnic. O chestie deosebită la sesiune e că ai şansa

să redescoperi un obiect de studiu pe care l-ai evitat în timpul anului. Fiind obligat să învăţ pentru a-mi lua un examen la un obiect de studiu de care eram dezinteresat in timpul anului, acum am văzut şi ceva interesant şi util în studierea acestuia.

Denis Postu, Cluj

Sesiunea este cea mai importantă şi mai stresantă perioadă din facultate, dar este minunat că pot să-mi organizez timpul aşa cum vreau pentru a reuşi să învăţ tot ce trebuie. În sesiune, pot să îmi dovedesc mie însămi că informaţiile primite în timpul semestrului au fost asimi-late. Este un feed-back al muncii mele, deşi, nu întotdeauna este relevantă pentru cunoştinţele pe care le am in realitate cu privire la o materie sau alta.

Simona Zavroţchi, Cluj

Stres, examinare de cunoştinţe. Stresează presiunea şi

aşteptările rudelor, dai ce poţi, eu personal dau ce pot, ca nu copiez niciodată.

Iurie Nuca. Cluj

Iată că am şi ajuns în sesi-une. După mine e o etapă de trecere şi de evaluare a noilor cunoştinţe în domeniul specialităţii, pe care mi-am ales să o studiez aici la Universitatea “Stefan cel Mare”, Suceava. Aş zice ca e o perioadă destul de grea, că în pragul aces-tor examene s-a adunat şi multă materie, avem mult de învăţat, cu toate că profesorii ne dau mai pe scurt, iar timpul mă presează tot mai tare, mai ales atunci când se apropie ziua, ora examenului.

Dorin Clipa, Suceava

Sesiunea este perioada care mă face să mă simt cu adevărat studentă. Sesiunea înseamnă nopţi albe, multe cursuri şi griji...

Ludmila Gîjău, Suceava

Pentru mine, sesiunea este perioada noilor descoperiri. De-

scoperi că poţi să rezişti două nopţi fără să dormi sau că poţi să bei 5 energizante şi două cafele şi să dormi ca un îngeraş, descoperi că neuronii tăi sunt capabili să ,,îngurgiteze’ toată materia într-o zi şi o noapte, descoperi că ţi se face somn exact atunci când tre-buie să te apuci de învăţat.

Anca Negru, Cluj

Un fenomen interesant care se întâmplă în sesiune, eu îl voi numi ,,messengero - facebookist’’. Tendinţa de a pierde vremea pe yahoomessenger şi pe facebook şi alte site-uri de socializare este mult mai mare în sesiune; exact atunci când mai ai de citit o frază, sau de scris un paragraf, ţi se face ,,poftă’’ de facebook sau ţi-ai adus aminte că trebui să-i spui ceva co-legului pe yahoomessenger şi de la un ,,salut’’, ,,cum a fost la exa-men?’’ până la discuţii intermina-bile despre fete, băieţi, pasiuni, haine, beletristică, politică şi sex nu este decât un pas.

Daniel Vlad, Cluj

Ce spun

studenții

despre sesiune ?

3gibcluj.ro

“Ion Harea”Un râu care înseamnă o frontieră de

sânge între două state cu aceiași oameni, despărțiți doar de greșelile trecutului. 300 de metri până la Prut, asta e distanța de la casa unde m-am născut până la graniță. Am cres-cut pe malul stâng al Prutului și m-am uitat deseori printre ”gratii ghimpate” la celălalt mal. Straniu, dar niciodată nu am văzut nimic diferit ”dincolo”. Era același pământ, același cer, aceeași natură. De ce? O întrebare care a apărut în mintea mea târziu, având vaga iluz-ie că totuși suntem state diferite și frontiera trebuie într-un fel sau altul însemnată, DAR - niciodată cu sârmă ghimpată. Noi, cei din generația ’89, nu am apucat nimic din comu-nismul sovietic. Noi aveam doar câteva luni când părinții noștri au reînceput să vorbească în limba română și au renunțat la chirilică. Noi abia de stăteam pe umerii taților când au trecut cu dor Podul de Flori. Noi am crescut în orașe românești. Comunismul instaurat nu a însemnat mare lucru pentru adolescentul din noi, am privit cu o oarecare indignare la buchetele de flori pe care le primea Voronin după ce câștigase primul mandat. Nu am spus nimic, pentru că nu aveam nimic de spus. Era o putere fictivă care s-a înrădăcinat în mint-ea oamenilor noștri de acasă timp de 8 ani. În a noastră, a tinerilor – niciodată. Noi nu aveam cum să înțelegem sistemul, am prins o istorie sănătoasă în școală: probabil acesta a fost motivul. Și astăzi, tineri studenți prin orașele românești de pretutindeni, analizăm și ne cunoaștem trecutul și lumea în care am trăit ani în șir. O analizăm și o privim cu ochi răi. Vrem să schimbăm. Și totuși o sârmă care a zgâriat adânc malul stâng al Prutului a lăsat o cicatrice grea în istorie. O sârmă care a strămutat amintirile copiilor ce au crescut lângă Prut.

”Aceștia de la Ungheni, au ce au cu granița!”

Sârma ghimpată chiar reprezintă o durere pentru un oraș de frontieră cum este Ungheniul. Pentru mine personal, sârma respectivă este un simbol al primitivismului și al felului de a-ți fi frică”. Eșecul de a fi respinși în instanța de la Curtea de Apel Bălți a pus problema sârmei ”la conservat”. Curajul într-un sistem autoritar cum era cel comunist era mai degrabă un risc de a-ți pierde și mica libertate de exprimare permisă. Peste 2000 de hectare izolate de un ”NU” vehement al vechii puteri comuniste.

[…]În cazul dat, instituţiile statutului sânt obligate să lucreze cu mentalitatea oame-nilor, deoarece este o mentalitatea veche, de sorginte sovietică […]. Guvernanţii trebuie să

ştie că scoaterea gardului de sârmă ghimpată va spori tentativele de trecere a frontierei RM, care este stabilită pe linia de mijloc al r. Prut (câţi dintre înotători nu vor avea o asemenea ispită?), se vor mări cazurile de înec, precum şi apariţia gunoiştilor neautorizate, datorită apropierii localităţilor de acest curs de apă. Ceea ce mă deranjează e că organizaţiile de mediu au luat apă în gură (oare din Prut?) şi închid ochii la viitorul măcel ce va fi. Cînd era altă guvernare, erau activi; acum se pare au întrat în letargie. Ruşine![…]” Cuvântul ”Rușine!” este adresat direct forțelor demo-cratice recent venite la putere în Moldova, probabil dumnealui a scăpat de această rușine, o dată cu expirarea mandatului în cadrul Con-siliului Raional. Un răspuns ferm la acuzațiile indirecte ale comunistului Gaviuc l-a avut actualul președinte: ”Eu aș pune altfel între-barea - ce a făcut dânsul pentru a schimba acea mentalitate pe care o vede în populația pe care oarecum a orientat-o, a coordonat-o în perioada mandatului dânsului?”. Harea a încercat totuși să aducă o explicație la așa-numita ”mentalitate de sorginte sovietică”: ”Vreau să vă spun un adevăr, pe care l-am înțeles bine: omului niciodată nu trebuie să-i spui că este prost! Omului îi trebuie perma-nent susținere morală, o insuflare pozitivă și atunci va exista o încredere și o altă atitudine. Nu trebuie anticipate lucrurile! Trebuie să lucrăm la o atitudine pozitivă, exemplul ne este zona Cahul, unde nu se întâmplă nimic în lipsa sârmei ghimpate - nu se îneacă nimeni în Prut, nu “sare” nimeni frontiera, dimpotrivă acolo sunt mai puține încercări frauduloase de trecere a graniței decât aici.”

”Morminte fără lacrimi”Oricât de dureros ar suna, Prutul a cu-

prins pe ambele maluri suflete căzute în lupte crunte, ale căror morminte nu și-au găsit ”lac-rimile rudelor” nici până astăzi. O sârmă care poate fi tăiată în orice moment a refuzat drep-tul la cruce, la memorie și reculegere. Care este avantajul unui astfel de sacrificiu? Există oare vreun avantaj? Poate doar un interes ce elucidează ascunderea adevăraților eroi care ar fi adus un argument în plus incompetenței unei puteri epuizate de mult într-un trecut so-vietic, comunist.

”O scoatem la licitație, și lăsăm o bucată, vreo doi, trei stâlpi pentru istorie!”

Președinte raionului Ungheni este optimist și vede un viitor european cât de

curând pentru micul raion de frontieră. Dân-sul vorbește despre teritoriul care rămâne a fi valorificat și care are un potențial turistic ce trebuie extins. Rezervele turistice sunt o sursă bună de împlinire atât a celor care vin să viziteze cât și a celor care trebuie să-și implementeze pe această idee un mic buss-ines stimulat de proiecte și accesări ale fon-durilor europene. Teoretic, sârma este istorie și dumnealui spune că o va scoate la licitație, iar banii vor fi folosiți în scopuri comunitare cu prioritate comunelor, orașelor care au avut de suferit într-un fel sau altul de pe urma strămutării.

Ana Cojocaru

Interviu cupreședintele raionului Ungheni

4A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Situația relațiilor de politică externă a Republicii Moldova și Ucrainei este pe cât de complexă, pe atât de schimbătoare. Anul 2010 promite a fi unul decisiv în ceea ce privește trasarea unor linii sigure de bună-vecinătate și cooperare în atingerea obiectivului comun - aderarea la Uniunea Europeană.

Problema ce este resimțită cel mai acut de ambele țări este delimitarea frontierei moldo-ucrainene. Procesul, început în anii

‘90 odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, prevedea acordarea Republicii Moldova a 430 de metri din limanul Dunării (porțiunea Giurgiulești) care, conform Pactului Ribben-trop – Molotov aparținea Ucrainei Sovietice, pentru că Moldova să beneficieze de ieșirea la Marea Neagră. În schimb, Ucraina urma să primească 7,7 km din șoseaua ce aparține băștinașilor comunei Palanca, raionul Ștefan Vodă. Dacă primul transfer de pământuri a avut loc imediat, situația din Palanca rămâne incertă. Motivul îl reprezintă cerințele exager-ate ale autorităților ucrainene, care doresc să aibă acces nu doar la cei 7,7 km de șosea, ci și la terenurile agricole aferente, terenuri ce sunt cultivate de sute de ani de localnicii comunei moldovenești. Dar se pare că finele anului 2009 au adus un nou suflu și o noua abordare a mini-conflictului din partea ambelor țări.

La întâlnirea din 28 decembrie din-tre ministrul de externe ucrainean Petro Poroșenko și premierul moldovean Vlad Filat, a fost semnat un document comun pri-vind utilizarea mecanismelor UE, precum „Parteneriatul Estic” pentru crearea unei zone economice speciale în Transnistria. Pe lângă faptul că acesta este un pas important în regle-mentarea diferendului transnistrean, el poate fi considerat și un precedent ce ar dezgheța procesul privind delimitarea frontierei, fiind un semn că Moldova este, în pofida deza-vantajului la care este expusă, „un partener credibil, o ţară care îşi asumă angajamente şi le respectă...”, după cum a menționat Filat.

Semne clare pentru ambele țări vin și din partea Uniunii Europene. La summitul Ucraina - UE ce a avut loc la 4 decembrie, Jose Manuel Barosso a declarat că un Acord de Asociere ar putea fi semnat chiar în 2010. Dacă va deveni sau nu Ucraina membru UE depinde însă și de Chișinău, cererile de ader-are ale acestor țări fiind analizate împreună. Un alt punct ce va trebui rezolvat este, desigur, și conflictul transnistrean.

Ministrul de externe, Teodor Ba-conschi, invitat de omologul moldovean la Chișinău în 2010, a reiterat poziția României de “locomotivă” pentru parcursul european al Moldovei: “Vom fi pentru Republica Mol-dova la fel cum este Polonia pentru Ucraina”, a declarat acesta. În ceea ce privește vizita lui Traian Băsescu, ea a fost amânată pentru luna februarie, ca răspuns al vizitei la Chișinău a

adjunctul premierului rus, Igor Șuvalov. Interesele Rusiei pentru zona Mării Ne-

gre nu sunt deloc de neglijat în vederea recen-telor schimbări ale guvernării de la Chișinău, precum și a alegerilor din Ucraina, de rezul-tatul depinde demarcare ariei de influență rusești. Alarmante sunt și recentele acțiuni ale autorităților de la Kremlin. În luna noiembrie, președintele Medvedev a promulgat o lege care permite intervențiile militare în afara graniţelor în circumstanţe naţionale, pentru protejarea etnicilor ruşi împotriva atacurilor militare şi pentru combaterea pirateriei. Iar în luna noiembrie, pe râul Neva a ancorat o navă amfibie de atac, capabilă să transporte până la 900 de puşcaşi marini și până la 70 de blindate, între care 13 tancuri, şi 16 eli-coptere. Achiziția a costat aproape 1 miliard de euro, și asta pe fondul crizei economice și a lipsei de fonduri din industria de apărare rusească. În opinia expertului ucrainean Mi-hail Samus, de la Centrul pentru studii în do-meniul armatei din Kiev, „toate aceste măsuri reprezintă o dovadă clară a pregătirilor de un nou conflict în regiunea Mării Negre”, fapt care îngrijorează toate țările din zonă.

Cât privește relațiile dintre România și Ucraina, după ce presa din fiecare stat l-a cat-alogat pe celălalt drept “inamicul nr. 1” , iar procesul de la Haga, în care România a luat câștig de cauză, a fost resimțit ca o umilință de către ucraineni, integrarea europeană s-a dovedit a fi o premisă insuficientă dezvoltării și consolidării intereselor naționale și a minorităților românești și, respectiv, ucrainene. Diversele organizații culturale ce activează în Cernăuți se bucură de un sprijin financiar și politic consistent, iar diplomații români nu ezită să menționeze despre situația școlilor românești din Bucovina de Nord în fața liderilor europeni. Cu toate acestea, schimbări esențiale întârzie să apară, Româ-nia concentrându-și atenția către vecinul estic - Republica Moldova. O dovadă în acest sens este deschiderea a 2 secții consulare la nor-dul și sudul Moldovei, pentru decongestion-area activității ambasadei și a consulatului din Chișinău.

Surse:http://inforusia.ro/index.php?option=com_

content&view=article&id=1293:delimitarea-frontierei-moldo-ucraineana-in-derulare&catid=34:politica&Itemid=54

http://politicom.moldova.org/news/vlad-cubreacov-filat-da-palanca-ucrainei-204612-rom.html

http://unimedia.md/?mod=news&id=15066http://unimedia.md/?mod=news&id=14741http://www.regnum.ru/news/716195.html

Elena Biciuc

Un 2010 mai bun pentru Moldova

și Ucraina

5gibcluj.ro

Complexitatea realității depășește cu mult simplitatea teoriilor. Scopul teoriilor este acela de a simplifica, ordona și înșirui logic o cantitate mare de informații, imposibil de memorat. Pot fi văzute ca niște scurtături care-ți simplifică viața. Desigur, vă veți întreba ce legătura au cele spuse mai sus cu titlul arti-colului. Au. Ce intenționez prin acest articol este să deschid o serie de discuții între cititori, între cititori și mine, între cititori, eu și alte persoane interesate de acest subiect.

Mă numesc Coșciug Anatolie și sunt student la Științe Politice anul III și la Comu-nicare și Relații Publice anul II. Una dintre dorințele puse la trecerea dintre ani (știți voi, stupida supersție cum că dacă-ţi pui o dorință la trecerea dintre ani sunt mari șanse ca unul dintre moși, Nicolae, Crăciun sau Gerilă să o audă și să ajute la îndeplinirea ei :D ) a fost să scriu un articol pe această temă: o cer-cetare despre legătura dintre religia unei țări și evoluția sistemului de guvernare.

Desigur, am urmat pașii clasici ai aces-tui demers: am început să caut informații, cercetări, lucrări scrise pe aceste teme. Ceea ce am realizat în scurt timp este că e greu să întelegi doar CITIND o cultură, un sistem de

valori. Aici intervii tu, cititorul. Voi folo-si o scurtătură, mizez pe diversitatea etnică și culturală a Cluju-lui, deci și a posibililor

cititori, pentru a strange informații standardizate sau

pe înțelesul unui individ, din mediului cultural occidental, de-

spre marile religii ale lumii. În fiecare număr al revistei vor

fi „cercetate” din această perspectivă una-două religii, în funcție de complexitatea informațiilor primite și găsite, iar la final voi prezenta un articol complet, cu toate marile religii, cu temele pe care s-au dus cele mai ap-rinse discuții, cu analize și concluzii.

Așadar, în urma publicării unui arti-col despre o confesiune, toți cititorii care se identifică cu aceasta sau au experiențe cu per-soane, idei, cutume aparținând acelor religii îi rog ca pe baza discuțiilor prezente în articol să trimită feedback pe adresa tonyanatolie@gmail.com .

Pentru a ne fi mai ușor, datorită proximității cu această confesiune, voi porni discuțiile vis-a-vis de această religie. Amin-tesc, nu vom purta discuții despre dezirabili-tatea religiei, sisteme de valori sau instituții sociale specifice acestora, ci doar despre relația care există în cadrul unor culturi în-tre societate-stat-biserică. Această parte a articolului începe prin prezentarea caracter-isticilor acestei confesiuni, caracteristici ale interacțiunii biserică-societate-stat, așa cum apar ele descrise în diverse studii.

Ortodoxismul, așa cum este el văzut de către cercetătorii care au urmărit relația stat-societate-biserică, are 3 caracteristici esențiale. În primul rănd, cultural vorbind, nu

există la nivelul simțului comun o disociere a sferei religioase de sfera socială sau cea politică. Biserica se implică activ în spațiul public, dar mai ales în sfera politică (Voicu, 2001). Dat fiind impactul bisericii în societa-te, politica, prin liderii săi, caută legitimitate politică prin asocierea cu biserica (Thomson, 1996).

În al doilea rând, biserica este văzută doar ca o altă instituție a statului, căruia i se supune și fără de care nu ar putea exista, fără a juca un rol activ în protejarea drepturilor omului și făra a promova toleranța religioasă, specifică Bisericii Creștine (Guraf and Gu-raff, 1993). Principalul rol al bisericii, la fel ca şi celelalte instituții ale statului, este acela de a controla masele. Această caracteristică are o consecvență rar întâlnită; ea poate fi regăsită în Rusia de exemplu: din Evul Mediu în perioada țaristă, în perioada URSS-ului și chiar și astăzi. În al treilea rând, legătura din-tre stat și biserică este extrem de stransă (la fel de strânsă ca și în alte religii ca și în islam sau confucianism) singura diferență fiind că biserica nu se suprapune total societății.

Pentru a facilita înțelegerea, voi in-troduce un desen pentru a arăta schematic caracteristicile enunțate mai sus. Statul este principalul actor, sub forma a diferite instituții dintre care face parte și biserica. Societatea și biserica sunt total subclasate statului, însă făra ca biserica să fie total suprapusă societății ci-vile.

Așa cum rugam cititorii în prima parte a articolului, feedback-ul pe tema realației stat-biserică-societate în țări ortodoxe prezentată mai sus îl aștept pe

tonyanatolie@gmail.com

Religie și Sisteme de guvernare

Anatolie Coşciug

6A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Political tolerance or the willingness to grant political liberties and rights to disliked groups is a fundamental democratic value that undergirds successful and healthy democra-cies. Political tolerance often involves sup-port for civil liberties, minority rights and of course their practical application to disliked groups.

Some authors argues that healthy de-mocracies require citizens to tolerate the views and the political participation of others, even if they oppose those views or feel threat-ened by that political participation. (Almond & Verba, 1963; Inglehart, 1997; Putnam, 1993) In emergent or rather nascent democ-racies such as Republic of Moldova, citizens must tolerate the views and participation of opposing groups in order to ensure successive transfer of power with free elections. In the Republic of Moldova the intolerance causes instability of political system, for example, groups resisting cede of power to rivals and try to institutionalize restriction on civil liber-ties.

Citizens in newer democracies have had less time to internalize democratic norms and values and may not have yet learned to translate democratic principles into democrat-ic values, such as safeguarding civil liberties for their least liked groups.

As explained by Peffley and Rohrsch-neidr (2003, p.244) political tolerance at its more concrete level is extremely difficult, citizens must be exposed to experiences that encourage the application of democratic norms to specific instances. The theory pre-dicts that differences in the age of democratic institutions across established and newer de-mocracies could produce differences in the average level of political tolerance, and that individuals who have had more contact with democratic institutions should be more toler-ant than those who were educated under less democratic time period.

In this paper I investigate the relation between democracy and political tolerance in Republic of Moldova, analyzing at the individual level the degree of tolerance taking into con-sideration the emergent democratic regime. The study is a descriptive one and has no scientific value. To summarize, my paper’s purpose is to evaluate the political tolerance

in Republic of Moldova with respect to its po-litical regime.

In 1991, the Moldavian Soviet Social-ist Republic declared independence and Mir-cea Snegur, the chairman of the Communist Supreme Soviet, became the first president of a democratic Republic of Moldova. Several years later Snegur’s Centrist Agrarian Demo-cratic Party (ADP) won a majority of seats in the first free and fair popular election. Mircea Snegur’s successor was Petru Lucinschi. The constitution was amended transforming the initial presidential regime into a parliamenta-ry republic, the president being chosen trough indirect election. Vladimir Voronin Commu-nist Party has gained the power in 2001, being re-elected in 2005. In 2009 The Communist Party was again re-elected, which generated protests against election fraud which turned into a violent riot. The political situation is instable, after several unsuccessful attempts to elect a president, the parliament was dis-solved and early elections were organized on 29th July 2009, but again a president was not elected, and now there are some plans to amend the constitution in order to transform the actual parliamentary republic into a presi-dential regime again, to avoid repeated early election.

The purpose of this short introduction to the political aspects of Moldova is to dem-onstrate how instable the political situation actually is. According to the literature, I ex-pect political tolerance to be low.

According to Freedom House the 1999 political rights scores for Moldova were 2, for civil liberties - 4, and the country was classi-fied as partly free.

The data for my study comes from the World Value Survey WVS (1981-2008). Un-fortunately only the 1994-1999 wave contains information on political tolerance for Repub-lic of Moldova. I use Freedom House scores to estimate the degree of democratization.

In the WVS for measuring political tol-

erance the individ-u a l s were

a s k e d to name their most disliked groups from a list of choices (for this paper are important: capitalists, communist, immigrants, homosexuals and right extrem-ists) and they were asked two civil liberties question - whether members of their least-liked groups should be allowed to teach in schools and to hold public demonstrations.

As we can see the Moldovans are not very tolerant with the share of public liberties, only 3.60% allow the least liked groups to teach and 5.90% to demonstrate.

In 1994-1999 the results demonstrate that Moldovans were intolerant. 1994 repre-sented the year of the first free popular elec-tions, the first attempt to accommodate demo-cratic values to a post communist culture. The Republic of Moldova in 1994-1999 was a nascent democracy with ups and downs. As the theory predicts, in newer democracies tolerance will be lower, because the process of internalizing democratic values at the in-dividual and institutional level is just now beginning.

For future research it will be interest-ing to compare political tolerance in 1994-1999 with political tolerance in 2005-2010, but WVS does not provide such data for the moment.

This paper has a lot of biases and limi-tations, because of the available data, but it’s

a starting point for a more serious re-search on this topic with more valid data.

References : S. M Pyatt, P Paxton, Learning Political Tolerance in Eastern and Western Europe,Springer,2006

www.unimedia.rohttp://www.worldvaluessurvey.org/

Are Moldovans politically tolerant ?

5,9

94,1

3,6

96,4

0

20

40

60

80

100

Least liked groupsallow: teach

Least liked groupsallow: demonstrate

No

Yes

Daniela Cervinschi

7gibcluj.ro

... Am auzit un sunet lung care îmi ,,tot striga’’ să mă ridic din pat, semnalând dimineaţa.

L-am întrerupt, în speranţa că pot opri puţin tim-pul ca să nu mă trezesc încă din vis. Îl aud peste 5 minute iarăşi, înţeleg că trebuie să dau bineţe unei zile de luni şi unui început de săptămână. Încerc sa îmi amintesc ce cursuri am şi mă trezesc cu ochii încă solitari şi călători.

Acelaşi gând îmi linişteşte starea din fiece dimineaţă: “Azi o să mă culc

Studenția meaStudenţia mea a fost marcată de momentul Decembrie ’89. Eram acasă, în Constanţa, să întâmpin sărbătorile de iarnă alături de părinţi. Ascultam din liceu Europa Liberă şi Vocea Am-ericii. Ştiam ce se întâmplase la Timişoara. Am ieşit în oraş, curios să văd ce se întâmpla pe străzi. O mulţime de oameni adunată în faţa Primăriei - noi, constănţenii, îi spuneam Casa Albă. Balconul cen-tral era plin. N-aveai loc să arunci o grenadă. Care mai de care dornic să-şi exprime angoasele, furiile, frustrările, dorinţele acumulate în anii epocii de aur. Unul dintre ei era convins că studenţii sunt laşi. I-am auzit vocea raguşită: unde sunt studenţii, de ce nu sunt aici, alături de Revoluţie? Pentru el, săracul, Revoluţia era ceea ce am remarcat că este pentru unii din-tre fraţii mei din stanga Prutului, Unirea. Am reuşit, cum necum, să ajung şi eu în balconul acela. Am reuşit apoi să adun lângă mine, în seara aceea, câteva sute de studenţi. După ore bune de marş şi lozinci revoluţionare şi anticomuniste scandate pe princi-

palele bulevarde, am decis să ne împărţim pe grupe şi să apărăm de terorişti instituţiile de cultură din Constanţa. Astăzi nu îmi pot ima-gina ceva mai stupid şi mai peri-culos, dar atunci aşa am facut. Nu regret. Eram tineri, frumoşi, naivi. Eram convinşi că facem ceva bun şi drept pentru cei de lângă noi. Eram disperaţi să facem ceva bun şi drept pentru cei de lângă noi. Tinerii de ieri... Aşa erau tin-erii tinereţii mele. Credeam ca au dispărut, copleşiţi de (non)valorile prost explicate şi prost înţelese ale democraţiei şi libertăţii cucerite cu sânge, sub atenta manipulare a marilor puteri. I-am regăsit pe ei, tinerii tinereţii mele, în aprilie la Chişinău. Frumoşi, naivi, disperaţi, convinşi. Studenţia mea a fost, dincolo de chiul şi note me-diocre, un seminar de democraţie. Acum, unora li se pare că eu pre-dau democraţia. Greşit. Eu încerc să o practic. Poate că uneori chi-ulesc, poate că uneori o practic la un nivel mediocru. Dar voi ramâne un student, naiv, disperat, convins că trebuie să învăţăm mereu, mai ales din greşelile noastre.

mai devreme…probabil”. Pornesc spre palier pentru a repeta tradiţionalul ritual al dimineţii care mă ajută să intru în ritmul oamenilor “matinali”. Între timp gândurile îmi aleargă deja prin dulap şi încerc să decid cu ce mă voi îmbrăca astăzi. Mă amuză feţele şi mimicile văzute la baie ,dominate de somnolenţă şi indiferenţă faţă de tot ce le înconjoară. Revin în cameră cu mai multă energie şi în timp ce îmi beau ceaiul verific dacă nu am primit un e-mail în ultimele 4-5 ore…

De ce oare e cel mai dulce somnul de dimineaţă? Mă mişc încet să nu sperii fiinţele din cameră ce încă mai savurează zâm-bitor din lumea viselor şi cel mai mult îmi doresc să stau încă 5 minute lipită de pat.

Mai ascult odată piesa preferată şi după ce arunc în geantă toate chestiile „necesare” unei domnişoare, pornesc spre staţia de troleibuz. Aerul de afară îmi inspiră energie şi dispoziţie în timp ce merg cu paşi grăbiţi şi îmi colectez gândurile ce zboară departe de facultate, undeva pe meleagurile Moldovei, alergând pe dealuri în libertate.

Şi de ce niciodată nu ajung la timp în staţie, dar rămân în urma troleului? Poate că sunt prea multe scări până la staţie sau poate că e prea lungă „Piezişa”? Aceeaşi îmbulzeala, forfotă, le simt până la facultate. Din nou o faţă speriată când vine con-trolorul şi îl prinde că nu şi-a compostat biletul. Am ajuns la fac-ultate şi intru parfumată de fumul nociv din faţa scărilor. Oare câtă plăcere poate aduce o ţigară dimineaţă?

Deja e ora 9.10 şi a în-ceput cursul, iar eu încerc să as-cult cu atenţie profa care explică cu mult entuziasm derivatele şi extremele. Îmi văd colegii plini de „fericirea”unui nou curs de mate şi înţeleg cât e de frumoasă viaţa de student, atâţia oameni minunaţi în jurul tău şi receptivi la toate activităţile de socializare, inclusiv şi cele de la ore.

O noua zi de facultate a început, iar eu ador să fiu acolo şi să descopăr tot mai mult acest univers aglomerat de meteori cu destinaţii unice.

O dimineaţă studențeasca

Studenția mea

Doru Dendiu

Ana Bacioi

8A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Vaca

nța

de s

tude

nt

Sunt perfect conştientă că la momentul la care veţi citi aceste rânduri vacanţa de iarnă se va fi terminat de mult, rămânând o dulce şi rece amintire. Totuşi, de ce să uităm lucrurile doar pentru motivul că au trecut? Mai ales că e vorba de o perioadă atât de aşteptată şi binecuvântată ca vacanţa de Crăciun. Două săptămâni departe de grijile studenţiei, în căminul călduţ în care am crescut, cu o toaletă curată numai pentru noi şi, în ci-uda ei, un stomac plin 24 de ore.

Aidoma tuturor studenţilor, şi eu am aşteptat febril şi cu nerăbdare timpul liber promis. Ca un căţel ce vede halca de carne în mâna stăpânului, ru-peam fiecare filă trecută din

calendar, numărând clipele până la magicul „Crăciun Fericit şi Vacanţă Plăcută!”. Şi uite-o că sosi: minunata, colorata dată de 18 decembrie: biletul către lib-ertate, somn şi mâncare. Clujul îşi aduse şi el darul de Sărbători, îmbrăcându-se mai frumos ca orice mireasă: o iarnă (fie şi de 3 zile, cât a ţinut zăpada) atât de frumoasă ca aceasta, nu am mai văzut în acest oraş. Mulţumim frumos.

Aşa că dragă casă, dulce casă, iată-ma că vin! Aşteptare în gară, îngheţat pe peron, alergat după tren – căci evident îngheţasem pe peronul greşit – mici secvenţe de film care nu au făcut decât să sporească plăcerea de a mă trezi în sfârşit la mine în pat în prima zi de vacanţă, la minunata oră „de-amiaz”. Îmi planificasem ca acest scurt concediu să fie o re-memorare a copilăriei, în care să uit de agitaţie şi responsabilităţi şi să mă concentrez pe uitat la TV în dodii, tăiat la Salata Ol-

ivié (pentru cunoscători) aka „à la russe” şi împodobit bradul cu familia, sub note de colinde. Iar dacă între timp îmi umpleam stomacul cu Bucuria (aka praline de ciocolată) până la refuz nu aveam nimic de obiectat.Toate

cele intenţionate mi-au ieşit de minune, însă după cum am

observat în scurtă vreme (cam pe la 5 după-

amiază în aceeaşi zi) gătitul, împodo-

bitul şi chiar şi mâncatul nu pot ocupa prea mult timp. Aşa

că, ca orice student ce se respectă, m-am

trezit în starea aceea de beatitudi-

ne totală numită „n-am ce face şi ce-mi place”. M-am acomo-

dat la această condiţie de simplă supravieţuire

atât de repede şi reuşit încât m-am întrebat

dacă nu cumva cariera de călugăr budhist mi s-ar fi

potrivit mai bine. Astfel, zilele au în-

ceput să se scurgă una după alta, părând o suprarealistă înlănţuire de „Mulţumesc de

masă” şi „Noapte bună”. Ca un discipol adevărat, nici în cele

mai plictisitoare momente nici măcar nu mi-am pus problema să îmi scot cartea să mai repet niţel. Ce, nu ăsta-i şpilul vacanţei, să nu faci nimic? În fine, în continu-are consemnez aleatoriu câteva din acţiunile cele mai palpitante ale acelor zile:

Ziua 1 Trezit la 11. Sculat la 12 jumate. Mâncat până la 14. Făcut mâncare până la 17, cu verificare periodică a calităţii bucatelor. Căutat taburet pentru a face bradul să pară mai înalt. Negăsit, aşa că mâncat până la 8. Culcat la 2. Intervalele de timp nemenţionate sunt petrecute în faţa televizorului.

Ziua 2 Trezit la 12. Sculat la 13. Mâncat mâncarea de ieri până la 2 jumate. Enervat mami, făcut din nou mâncare până la 18. Tentativă de a citi un roman, eşuată. Restul serii la TV. Culcat la 2. Povestit cu sora. Adormit la 3 jumate.

Ziua 3 Trezit aproape de 1. Începe să placă viaţa burgheză. Mâncat mic dejun-prânz cu tendinţă de cină pe la 4. Găsit taburet. Căutat covoraş care să ascundă taburetul. Încep să doară

ochii de la TV, aşa că mâncat în restul timpului. Intenţie duş, eşuată.

Ziua 4 Trezit la 1. Început de intoleranţă la mâncare. Numai salata de vinete mai merge. Mân-cat 5 felii bine unse. Ieşit să duc gunoiul. Efort solicitant, mân-cat încă 2 felii. Refăcut bradul răsturnat de pisică. Duş amânat. Culcat la 3. Adormit n-am îndrăznit să mă uit la ce oră.

Ziua 5 Sculat la 2. Vremea de spălat pe cap. Acţiune amânată, în schimb trecere la al doilea bol de vinete. Urcat pe cântar apoi coborât repede. Admirat bradul. Ştiut pe de rost programul TV. Culcat la 12. Adormit către dimineaţă.

Ziua 6 Toată ziua: un mis-ter. Noaptea în pat: capul începe să scarpine. Scărpinat până la sânge. Mers pe întuneric la baie, turnat pentru dezinfecţie spirt în cap. Turnat prea mult, udat tot părul. Frig la cap. Căutat pe întuneric o şapcă. Adormit uşor pilită.

Ziua 7 Trezit la 1. Şapcă duhneşte ca la un alcoolic. În sfârşit spălat pe cap. Stare con-siderabil îmbunătăţită. Promis să mă trezesc mai repede. Tentativă învăţat. Închis cartea în 30 secunde (cronometrat).

Ziua 8 Trezit la 2...Cam acesta a fost ritmul

primei săptămâni din vacanţa mea. Norocul a fost că au venit Sărbătorile şi în sfârşit acestea m-au făcut să revin la o formă de existenţă mai apropiată de uman. Ajutatul la pregătirea mesei, aranjatul propriei per-soane, timpul petrecut cu iubita familie, invitaţii aşteptaţi: toate m-au făcut să înţeleg că oricât de plăcut ar fi să lâncezeşti, nimic nu se compară cu bucuria de a simţi Spiritul Sărbătorilor altfel decât prin stomac.

Am hibernat timp de o săptămână şi nu am crescut cu nimic, în afară de kilograme. Se prea poate să fi fost ceea de ce aveam nevoie şi poate chiar aş repeta experienţa (minus partea cu spirtul din păr), însă nu cred că acesta este scopul Sărbătorilor. Da, este foarte plăcut să nu faci nimic altceva decât să exişti, însă farmecul vieţii nu vine din asta. A fi alături de cei dragi, a admira bradul în luminiţe colorate, a înghiţi fulgii de zăpadă – oare nu pentru asta iubim noi cu adevărat Crăciunul şi vacanţa de iarnă?

Corina Donica

Vaca

nța

de s

tude

nt9

gibcluj.ro

Cetăţenii străini care doresc să desfăşoare o activitate lucrativă în România se pot an-gaja legal în baza unei autorizaţii de muncă.

Potrivit legii, autorizaţia de muncă este documentul ofi-

cial, eliberat în condiţiile legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau detaşat în România la un singur angajator. Pentru eliberarea unei autorizaţii de muncă, atât angajatorul cât şi străinul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii prevăzute în OUG 194/2002 şi OUG 56/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008.

Procedura angajării cetăţenilor străini este

“intresant de complexă” şi poate fi divizată în trei etape principale.

În prima etapa angaja-

torul va solicita obţinerea unei autorizaţii de muncă de la formaţiunile teri-toriale ale Oficiului

Român pentru Imigrări din judeţul în care are sediul so-cial. Pentru aceasta, va depune un dosar respectând condiţiile prevăzute în Legea 134/2008.În cea de-a doua etapă străinul va solicita, pe baza autorizaţiei, obţinerea unei vize de lungă şedere pentru angajare de la ofi-ciile consulare ale României din ţara de domiciliu.

Ultima etapă constă în obţinerea permisului de şedere. După intrarea în România,

pe baza vizei obţinute la pasul

doi, străinul va solicita personal eliberarea unui permis de şedere de la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări

din judeţul în care se va stabili

cu traiul.Legea este mai

relaxată în cazul studenţilor străini. După obţinerea autorizaţiei de muncă, studenţii îşi pot continua şederea în Româ-nia pe baza permisului de şedere

în scop de studii. Însă aceştia pot solicita încadrarea în muncă în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, cu pro-gram de maximum 4 ore pe zi.

Totodată OUG 56/2007 prevede mai multe categorii de cetăţeni străini care pot efec-tua activităţi lucrative, fără autorizaţie de muncă (străinii titulari ai unui drept de şedere permanentă, membrii de familie ai unui cetăţean Român etc.).

Costul pentru eliberarea unei autorizaţii de muncă este de 200 euro, iar pentru autorizaţiile de muncă acordate studenţilor sau lucrătorilor sezonieri, angaja-torul va plăti echivalentul în lei a 50 euro.

Pentru anul 2010 guver-nul a decis, prin hotărârea nr. 1577 /2009, eliberarea a 8.000 de noi autorizaţii de muncă pen-tru străini, cu 67% mai puţine decât în 2008. În situaţia în care numărul cererilor pentru eliber-area de autorizaţii de muncă este mai mare decât numărul stabilit, acesta poate fi suplimentat prin hotărâre de guvern.

Un CV de nota zece îţi des-chide calea spre jobul mult visat

În marketing ambalajul joacă rolul esenţial în HR, însă conţinutul îşi spune şi el cuvântul. Şi aici mă refer la calitatea CV-ului, cum îl poţi scoate în evidenţă din mulţime? Să-l personalizezi? Cum? Cu fluturaşi şi mirosuri ademenitoare – bine, asta făceam prin liceu pentru a impresiona pe cineva drag, acum însă nu mai suntem rebelii neliniştiţi ci maturi care doresc să-şi înceapă cariera prin a impresiona angajatorul prin cartea lor de vizită – CV-ul. Există o varietate de modele de CV-uri pe internet atât în română cât şi în engleză; gura târgului consideră că un curriculum vitae în engleză are o valoare deosebită, deşi nu e musai: poţi să-ţi creezi un CV în română. Importante sunt ingredientele, de obicei se cu-prind 2 pagini:• Informaţii personale• Locul de muncă vizat • Experienţa profesională (aici e foarte important să subliniezi atât

responsabilităţile, cât şi realizările obţinute: “am sporit venitul fir-mei”, “am primit titlul de angaja-tul lunii”etc.), adresa companiei şi recomandări• Educaţie şi formare: în ordine crescătoare, începi cu cea mai veche şcoală absolvită, dacă însă ai urmat şi masteratul nu e nevoie să specifici şi şcoala generală• Aptitudini şi competenţe pro-fesionale (aici bagi cât în lună şi în stele: vorbeşti fluent 3 limbi ş.a.m.d.). Atenţie! Nu băga ca limbă străină cunoscută şi limba maternă, rişti să-l faci pe recrutor să strâmbe din nas• Competenţe şi abilităţi profe-sion ale: un spirit de echipă de invidiat: “am format echipa de basket în facultate”, participarea la diverse proiecte• Aptitudini şi competenţe or-ganizatorice: experienţă bună a managementului de proiect al echipei, responsabilul unei echipe care se ocupă cu baza de date şi reţeaua de calculatoare a firmei• Competenţe şi aptitudini de

utilizare a calculatorului: eşti spe-cialist în ale calculatoarelor, când apare vreo problemă prietenii, co-legii apelează la tine• Competenţe şi aptitudini ar-tistice: eşti pasionat de arta fotografică• Alte competenţe şi aptitudini; hobby: ciclismul, basketul, înotul • În secţiunea informaţii supli-mentare incluzi permisul auto (dacă îl ai) şi anexe precum: copie diplomă de licenţă, copie carte de muncă

Acum cu criza aceasta care ne lasă şomeri pe tot mai mulţi ghinionişti (printre care şi eu, dar asta-i altă poveste), candidaţii re-curg la diverse şiretlicuri pentru a da un plus de valoare şi person-alitate cu ajutorul perlelor; simţul umorului e binevenit dar nu în ex-agerare, căci rişti să fii luat drept un clovn şi să-ţi fie expediat CV-ul la circ.

După ce ataşezi CV-ul ţine minte să redactezi şi scrisoarea de intenţie, deşi foarte mulţi candidaţi ignoră acest aspect este

foarte important. Nu trebuie să se furnizeze informaţiile din CV în scrisoarea de intenţie: aceasta reprezintă o abordare directă a angajatorului, în care se exprimă motivaţia pentru job-ul respectiv. “Rolul său este esenţial, pentru că exprimă dorinţa de a lucra într-o anumită firmă şi pentru o anumită poziţie, prezentând intenţiile, calificările şi disponibilitatea per-soanei care aplică potenţialului angajator, într-un format suc-cint şi, mai ales, atrăgător. Prin scrisoarea de intenţie, angaja-torul caută informaţii legate de motivaţia şi argumentele pentru care un candidat consideră că este potrivit să ocupe o anumită poziţie. Dacă aceasta nu oferă astfel de informaţii, ce constituie practic obiectivul unui astfel de document, scrisoarea de intenţie nu îşi atinge scopul şi nu poate stârni interesul angajatorului.” (Mădălina Didea, Managing Part-ner, Hart Human Resource Con-sulting) sursa: www.wallstreet.ro

Cariea ta Nr.2: CV-ul

Permisul de muncă

Andrei Vătavu

Olga Vornicescu

10A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Subiectul politicii con-stituie pentru o mare parte dintre tineri unul dintre cele mai importante pretexte de a interacționa, la fel cum poate pe când eram mici ne cunoșteam apotențialii prieteni în anumite locuri, înțelegând că avem aceleași interese și valori. Comunicăm, deci avem interese comune, acum ca și atunci. Între timp, copiii au crescut, iar locurile s-au schim-bat. Internetul găzduiește cele mai multe dintre dezbaterile politice purtate atât de tineri, cât și de cei vârstnici. Având în vedere că până mai ieri soci-etatea din Republica Moldova resimțea aprig încorsetarea dictatorială a regimului Voro-nin, publicul de acolo s-a văzut împins către cyberspace. Aici s-au întâlnit negreșit cu viitorii lor prieteni de prin țări euro-pene și au format în mod firesc

grupuri de interese, tabere, echipe, cluburi și alte forme de coagulare informală. Nevoia de asociere a individului este una deosebit de exploatată de numeroși producători care mizează ca prin produsele lor să convingă, să atragă și în ul-tima instanță să fidelizeze un client. Toate aceste 3 dimensi-uni pot fi relevate din plin în ca-zul rețelelor sociale din spațiul virtual.

Mă voi referi în continu-are la situația tinerilor români basarabeni din toată lumea, cei care nu ezită deloc în a-și crea și administra un cont virtual, contribuind astfel la edificarea comunității virtuale din cadrul unei anumite rețele.

C o n c u r -ente, ca nivel al impactului asupra publicului și respectiv

asupra societății sunt cele 2 rețele sociale administrate, ca și aproape orice alt pro-dus important din arealul nos-tru, de reprezentanți ai celor 2 lumi rivale: Occidentul și Estul. Occidentul are ca in-strument rețeaua Facebook, pe când mediul Comunității Statelor Independente (mân-dru moștenitor al URSS-ului) mânuiește cu eleganța brută tipică spațiului estic, rețeaua Odnoklassniki. Este de re-

marcat că cel de al doilea mediu virtual îl depășește pe cel occidental după

n u m ă r u l de utiliza-

tori români moldoveni, chiar

dacă, s-ar părea, prezența sa pe un

server rusesc, precum și faptul că toate butoanele și anunțurile acestuia sunt în limba rusă, ar constitui pen-tru tineri (majoritatea lor fiind pro-români, sau cel puțin anti-ruși) un impediment. Cei mai mulți dintre aceștia recunosc de cele mai multe ori că și-au creat un cont pe ”odnoklasni-ci” exclusiv pentru a-și regăsi foștii colegi. Însăși denumirea site-ului, odnoklassniki.ru (colegi de clasă), sugerează target-ul acestuia, fiind ori-entat către tinerii care au ab-solvit deja școala, sau care urmează să o facă. Grupurile se creează aici atât în funcție de interese, cât și în funcție de clase, iar membrii acestora interacționează pe baza unei multitudini de valori personale

și a unui șir de principii comune sau nu. Ironia constă în faptul că acei români pro-români de care vorbeam mai devreme se remarcă printr-o activitate manifestă de promovare a me-sajului pro-românesc, de multe ori fără conținut propriu-zis, ce-i drept, utilizând astfel co-munitatea drept unealtă media de promovare a… lor însuși. Dincolo de adevărul că prin acest gen de manifestări se pot obține atât efecte pozitive, cât și negative, este de remar-cat că din când în când grupu-rile respective sunt lichidate de către administratori, din cele mai diferite motive, uneori de-a dreptul aberante, iar al-teori chiar fără motive anume. De aici am putea releva un-ele dintre limitele pe care le comportă rețeaua respectivă. De asemenea, putem observa că realitatea virtuală din cadrul ”odnoklasnicilor” este mult mai apropiată de realitatea socială

existentă în Republica Moldo-va , adică unii sunt ”mai egali decât alții”, iar libertatea este o noțiune gestionată de unii mai liberi decât alții.

Pe de altă parte, Face-book se adresează tuturor per-soanelor dornice de a comuni-ca prin intermediul unei rețele sociale, indiferent de vârstă. Denumirea sa nu sugerează un anumit public țintă, ci mai curând o centrare pe imaginea și personalitatea utilizatorului. Într-adevăr, Facebook-ul oferă un mediu mult mai ”aerisit” decât “odnoklasnicii”, butoane în limba română (precum și în aproape orice altă limbă populară), o prezentare mai largă a pozelor, precum și o multitudine de opțiuni menite să satisfacă cele mai exigente nevoi de comunicare. Există chat-ul Facebook, prin inter-mediul căruia pot fi accesați în regim live toți utilizatorii care se află online, statutul utiliza-

torului, în cadrul căruia poate fi afișat orice mesaj pe care să-l vizualizeze toți prietenii utiliza-torului respectiv, peretele utili-zatorului, care se aseamănă cu statutul, dar permite inclu-siv afișarea pozelor, link-urilor, clipurilor video/audio, etc. De asemenea, există posibilitatea de a posta notiţe, de a crea albume foto sau de a trimite mesaje corporative (mass-uri). Una dintre cele mai impor-tante opțiuni, însă, o reprezintă crearea grupurilor de interes. Orice utilizator are posibilitatea de a iniția formarea unui grup pe Facebook și de a expedia imediat invitații către ceilalți uti-lizatori de care este legat. Evi-dent că în cadrul grupului există toate acele opțiuni despre care am menționat mai sus. Astfel, sistemul stimulează crearea unei multitudini de grupuri in-formale (constituite inclusiv din persoane care nu se cunosc între ele) care au potențialul de

a deveni adevărate comunități, bazate pe solidaritate și coezi-une. Pentru a ne putea imagina impactul unei acțiuni de acest fel, trebuie să conștientizăm că întregul sistem funcționează pe baza nevoii de socializare și solidaritate a indivizilor, caracteristici care stimulează dependența și tendința de a ne menține mereu ”în priză”. Astfel, orice verificare de rutină a căsuței poștale virtuale ne pune, de cele mai multe ori, față în față cu o multitudine de mesaje care ne anunță de-spre existența unei inițiative, a unei idei sau a unei atitu-dini expuse în mod public de vreunul dintre prietenii noștri. Chiar dacă de cele mai multe ori reacția primară este de a ig-nora mesajele venite grămadă, atitudine care se intensifică proporțional cu numărul de mesaje primite, vizualizarea tit-lului mesajului este inevitabilă, ceea ce duce la atingerea cel

Politica făcută de „facebook-eri” și „odnoklasnici”

11gibcluj.ro

puțin parțială a scopului aces-tuia.

Revenind la politica facebook-erilor, trebuie să menționez prevalarea criteri-ului politic asupra multora din-tre celelalte criterii de selecție a celor de care țin cont utilizato-rii. Adică, un comunist declarat este a priori în dezavantaj față de un liberal-democrat, sau chi-ar față de un socialist convins. Este mai probabil ca acesta să se regăsească în alte grupuri

sau pe alte rețele, inclusiv din cauza faptului că Facebook-ul este considerat uneori o rețea occidentală de ”american-izare”. Relevant în acest con-text este subiectul ”revoluției Twitter” care chipurile s-ar fi petrecut în RM în perioada de după alegerile din 5 aprilie. Atunci, un număr impresion-ant de lideri de opinie ruși sau moldoveni transformați, au ieșit în media rusească pentru a pro-mova ideea de revoluție dirijată

de forțe oculte americane sau pro-americane, inclusiv prin intermediul acestui tip de rețele. Dincolo de expunerea tendențioasă precum că Twit-ter-ul (o rețea de socializare mult mai simplificată decât facebook-ul, occidentală și ea) a catalizat sau mai degrabă a constituit cadrul dezvoltării stării de spirit ”revoluționare”, trebuie să remarcăm cinismul respectivilor opinați care dau vina pe americani, în tipicul stil

velicorus, fără a remarca atitu-dinea bazată pe valorile gen-eral-umane ale tinerilor ieșiți în stradă, printre care și înaltul civism de care au dat dovadă, cu sau fără rețelele de social-izare.

Până la noi evenimente, noi rămânem afundați în realitățile noastre, virtuale sau nu, în speranța că spațiul nos-tru public ne-virtual va deveni cu adevărat public.

Tudor Cojocaru

Yes! It is THAT time of the year; the time of the year when things don’t really follow a natural path. We had a couple of months of school with courses and seminaries, which initially promised to be interesting but proven to be quite boring, during which we may or may not have day dreamed, flirted with the girl next to us, or in the most literal meaning forgotten our pen, or just not attend at all… he he… Those were the good old days when we were hanging out at 3 o’clock in the morn-ing half naked and half wasted on the cor-ridors of the wrong campus building trying to find our rooms. Oh! I wish I would have listened to my teachers and to my mom and study during the semester. The thing was… I did have my Teacher’s with me, but I can’t really remember what it was saying…

…so pissed off, man! Things don’t really make sense this time of the year! After all that fun, guess what? We have a nice vacation to relax with our friends at home, to out drink our dads and uncles, to eat as much as we can, to celebrate Christmas and New Years, to hook up with my sister’s girlfriends, then come back to school and share all our experi-ences with colleagues. And because we haven’t seen each other since last year, to throw a courtesy party, or celebrate someone’s birthday, because, after all it’s nice to linger on that holiday spirit!... And then disaster hits! The alcohol levels dry out, and that annoying thing inside your head called memory kicks in! Yeah, the same memory that won’t work during an actual exam is reminding you right now that next week you have your final exams! The session, as we like to call it! ... Isn’t

she a b**ch! Sneaking upon us like that… who studies when you know it’s only gon-na happen next year? And let’s be real for a second, who studies during Christmas? Ughh… so here we are, tasting pure bit-terness, and it’s not gin…

There is a general state of hyste-ria going around: girls freaking out and weeping like someone died, guys los-ing their temper and running around the campus searching for that ONE nerd that actually has all the courses, (I guess he’s feeling quite important this time of year), from time to time you encounter those walking zombies that keep humming everything they’ve learned in a high paced monotonous rhythm, as if they are in the mid-dle of an enchanting ritual to bring some daemon onto this world… and then it’s me… well, I just couldn’t pick a bet-ter time to catch a cold… I mean, who would have thought that you can get sick from having a wet bot-tom from a full day of “skiing on your tooshie with a nylon bag”? Any-ways, I guess we’ll just have to wrap it up and start r e a d i n g

those courses and make it through this one also. I mean, it might feel like the end of the world, but we survived the previ-ous ones, and I guess maybe, just maybe we’ll also survive this one too. After all it’s just an examination session. We’ll just have to make those puppy eyes again, thicken our cheeks, and appeal to the never ending kindness of our professors, and of course, pray… pray to God for wisdom to avoid such situations in the fu-ture .. pbbttt! Yea right! Pray that we don’t flunk cause then mom and dad will frikin cut our beer money!!! Ok… not going to freak out right now… breathe in, (one, two) breathe out (one, two) breathe in, (one, two) breathe out…

Much to learn, we still have… so... I wish you all the best and hope to see you all alive after the session !

Everybody hates winter finals

Mihai Vlad

12A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Da, am auzit-o de când eram mici, am descoperit-o pe măsură ce ne maturizăm, o ştim cu toţii: viaţa de adult e grea. Facturi de plătit, fără vacanţe de vară, fără mami care să te aştepte acasă cu mân-carea încălzită. Plus o slujbă la care ai parte de plictiseală, bârfe şi nervi (sau cu puţin noroc de toate trei). Dacă asta spune un om nor-mal, imaginaţi-vă numai ce simt următorii norocoşi, implicaţi în:

Job nr.1 Curăţare Cinema Porno

S-o recunoaştem, meseria de curăţător în sine nu e foarte atractivă, darămite una care să implice curăţatul sălii după o reprezentaţie porno. Pentru un bărbat măcar o fi motiv de mândrie printre amici (plus o economie serioasă pe închirieri de DVDuri), însă nu e chiar genul de mese-rie despre care să povesteşti părinţilor. Oricum, plăcerea maximă vine probabil curăţând sub scaun, la veşnica dilemă „Să fie Cola chestia asta lipicioasă?”.

Desigur, această meserie nu există în ţările estice (unde nu ai ce îndepărta propriu-zis, din moment ce şoferii culpabili au grijă de asta – a stricat vreodată o cărniţă sau o blăniţă în plus?), însă se pare că în occident poţi să ajungi chiar să primeşti pensie pe acest motiv. Totuşi, nu ştiu câţi din noi ar fi de acord să o facă, din moment ce ea implică nu numai mânuirea cadavrelor de animale izbite, ci şi culegerea lor printre maşini, cu traficul neoprit. În orice caz, nu te-ai putea plânge de lipsă de adrenalină; probabil în fiecare dimineaţă te întrebi „Să fie vulpi mai multe astăzi?.. Iepuri?.. Eu?”

Job nr.2 Îndepărtarea animalelor moarte de pe drumuri

Cele mai nasoale Zece meserii

Job nr.3 Degustare viermiDacă degustăm dulciuri, vinuri şi brânzeturi, de ce nu

am verifica şi calitatea viermilor – peştii nu au drepturi? După fabricanţii de conserve pentru pescuit doar simţul uman poate de-termina cu exactitate care târâtoare sunt mai gustoase, aşa că un angajat cu stomac tare cu asta se ocupă: miroase, pipăie şi degustă diferite specii de viermi pentru a alege cele mai atractive variante. Pariu că în copilărie respectivul visa să se facă pilot.

Job nr.4 Analiză olfactivă a flatulenţelorCunoscând că „flatulenţa” în limbaj popular este cunoscută sub numele

de „beşină”, ne putem da seama că oricât ar primi cei cu această minunată slujbă, „niciodată de ajuns” ar fi cel mai potrivit răspuns. Un gastroenterolog (american, of course) a dorit să verifice dacă într-adevăr hidrogenul sulfurat este substanţa responsabilă pentru mirosul respingător, aşa că a colectat sus-numitele gaze de la un grup de 16 subiecţi (hrăniţi în prealabil cu fasole) şi le-a dat la mirosit. Norocoşii au avut de analizat în jur de 100 de borcane cu miresme magice, pentru a confirma ipoteza: da, H2S este cauza putorii. N-aş zice că a meritat efortul, ce credeţi?

Job nr.5 Curăţare toalete ecologiceDacă tot eram în domeniu... A curăţa toalete sună deja bine,

dar v-aţi gândit la cabinele de plastic pe care le folosim în condiţii disperate în parc sau concerte? Nu e vorba doar de un periat şi sprayat, nu, o lopată şi găleată sunt şi ele implicate. Să nu ne imaginăm prea mult procesul, însă pare a fi cel mai bun motiv de a învăţa bine.Job nr.6 Colectare urină de cimpanzei

Cei cu această sarcină îşi trăiesc zilele umblând după fundul maimuţelor. Se pare că printre componentele urinei se află substanţe impli-cate în reproducerea primatelor (ne putem doar imagina care) aşa că cineva trebuie să le recolteze. Altfel spus, să urmărească cimpanzei cât e ziua de lungă, având grijă să le agaţe de posterior pungi de plastic înainte de momen-tul-cheie. Iar dacă aţi fost vreodată la Zoo, ştiţi prea bine că maimuţele nu sunt la fel de calme ca un urs koala. Ei, cel puţin angajaţii nu s-or fi plângând de sedentarism.

Job nr.7 Curăţare Gradină ZoologicăSă mături prin cuşti, să zugrăveşti gratiile – parcă nu sună

aşa rău (în ipoteza că leii sunt legaţi cât timp faci asta); până şi cu înlăturarea excrementelor te-ai putea obişnui. Problema e că şi locuitorii respectivelor spaţii trebuie curăţaţi (în toate zonele lor) şi s-o recunoaştem: nu toate animalele sunt la fel de amatoare de igienă ca şi pisicile.

Job nr.8 Curăţare a locului crimeiMajoritatea din noi au văzut cel puţin un episod din CSI,

în care experţii în criminalistică analizează poziţia cadavrului, descoperă urme invizibile de sânge şi colectează fire de păr de pe podea. Traumatizant, însă e pentru o cauză nobilă: la sfârşitul fiecărui episod este prins criminalul. Cum rămâne însă cu spaţiul de investigare după ce poliţiştii pleacă? Da, cineva trebuie să se ocupe şi de asta: să îndepărteze cadavrul, să frece podeaua... Mai că ai prefera mai degrabă cinematograful pornografic.

Job nr.9 Momeală pentru ţânţari brazilieniDe ce anume brazilieni, probabil vă întrebaţi. Ei bine, afuriţii ăştia

înţepători spre deosebire de alţii de teapa lor nu sunt la fel de uşor de frai-erit pentru a fi prinşi şi analizaţi de cercetători: nu sunt atraşi de lumină sau căldură artificială, ci doar de radiaţiile produse de o fiinţă vie. Astfel spus, trebuie să se ofere câte un cobai uman, dispus să încaseze până la 3000 de muşcături per experiment, care să prindă enervantele insecte, supuse ulterior analizelor ştiinţifice. Exceptând unele cazuri de malarie, cei cu această slujbă par a fi destul de împăcaţi cu soarta (şi salariul) lor.

Job no10 Degustare mâncare pentru pisiciCe-i drept, în comparaţie cu toate minunăţiile expuse mai sus, această me-

serie pare a fi cea mai tolerabilă: tot ce trebuie să faci este să verifici că prânzul pisicii o să îi fie pe plac. Pasul numărul unu: miroşi mâncarea pentru a te asigura de prospeţimea ei, pasul 2: îţi afunzi mâinile ca să depistezi eventuale bucăţi de os şi în sfârşit, pasul 3: iei o îmbucătura, pe principiul dacă îţi place ţie precis că şi felina ta va fi mulţumită.

În concluzie, dragi colegi studenţi, viaţa de adult e plină de meserii nasoale. Totuşi, dacă există oameni care să le îndeplinească înseamnă că omul se poate obişnui cu orice şi „Impossible is nothing”. În plus, parcă şi studenţia prin comparaţie pare a fi mai uşoară acum; ce preferaţi: o lună de sesiune sau un sandviş cu viermi? Nu de-geaba a spus cineva odată: Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!

13gibcluj.ro

Corina Donica

Mirosul de gutui, gustul amar al cafelei şi amintirea sunt azi dejunul. Ea stătea desculţă pe terasă, se ascundea în fular zâmbind. Părul supărat îi încălzea umărul şi părea mai frumoasă ca oricând. Imaginile vii i se reflectau în negrul ochilor. Copacii indiferenţi şopteau acorduri necunos-cute. Privea adânc solemnitatea munţilor şi deodată gândul a dus-o la firea mizerabilă a omului. De ce ne minţim? De ce nu avem curajul curcubeului de a ne manifesta festiv printr-un dans al culorilor?

Iar fraza „Eşti fericită. Văd că porţi inel!” i-a rămas imprimată în intimitatea inimii. Tot acolo căuta şi răspunsul. Vizita de ieri i-a dat peste cap toate planurile. Ea, care era convinsă că timpul şterge şi cele mai intense trăiri, acum nu ştia în ce să mai creadă. Ochii lui i-au trezit toate anotim-purile. Gustul său a rămas îmbibat pe paharul de vin de pe masă. Şi poate de aceea că nu suntem de lemn, mai ţinem visele în palme şi nu vrem să le lăsăm să plece?

Dimineaţa asta virgină, care nu uită episodul zilei de ieri, care e lenoasă şi nevinovată, îi aduce dorul de a trăi paradisul lor în care nu se spun cuvinte. De ce s-a trezit aşa de devreme? De ce n-a rămas să călătorească în lumea ei? A sorbit ultima picătură de cafea şi zâmbind elegant a mers în birou să-şi continuie a scrie cartea „Acvariul”.

E o dimineaţă graţioasă de martie. Ninge!

Dimineața

beautiful dream I ever had till that day. I didn’t realize that my dream is happening even when I was landing in J.F.Kennedy International Airport, in New York. I only realized it when I was in that yellow Cab, heading to New York City, going up a hill. We were on the top of the hill, and I was talking to my friends, when all of the sudden everyone got quiet. I looked out of the window, and I was stunned. At that moment all the pictures that I had collected, the clips I had seen, seemed to be put together like a jigsaw puzzle...and here it was: the unbelievable - New York City. What I saw printed itself in my memory forever. All that immensely tall skyscrap-ers that make you feel so small and enclosed; the neon lights, and all that gorgeous bridges... I could almost see the busy streets, people running to work or getting stuck in the traffic. It was breathtaking. There is so much

history hidden behind those places. At times it felt like all I wanted to do was to get out of the car and cry out of happiness. I have to admit that it gave me chills and a sense of accomplishment that I had never felt before. At that moment I realized: dreams may become reality, if you truly believe in them and do anything in your power to make that happen.

After that experience, I became confident that if there is some-thing I can put my mind up to, I can achieve it. I have to admit that it’s not as easy as it sounds. We have to go through experiences of trials, disappointment and face mistakes, but the idea behind it is that these are the things that make us stronger. These are the facts that made me

feel confident about what I want, and when things went wrong, all I had to do was to find a better way to get there.

Dream – everything starts with a dream. Don’t be afraid to dream big. So many people struggle to free their imagina-tion. Einstein said “Imagination is more important than knowledge.” Napoleon said “Imagination rules the world.” We have a tremen-dous power in our dreams and our imagination and our creativ-ity. Everybody needs a dream for life. It is psychologically healthy. Start living your dream. Make it a challenge. I dare you to dream! Be who you were designed to be.

What Dreams May Come.Last year, I had a dream.

I enjoyed visiting the States, and afterwards I wanted to study there; I wanted something differ-ent for my education, something that would improve my skills, and something that would offer me a better future. I wanted to do a Master degree in the United States. I believed I have what it takes to get there. I knew I can make things possible; all I had to do is keep dreaming and doing my best to get there. That was my dream, and everything starts with a dream.

Dream and Believe – these two words have been around me for the last five years. They have helped me reach goals, which years before I had never thought they could have been even pos-sible for me to achieve. They have helped me transform “Set-ting and reaching goals” into a challenge, which finally made me understand my way of being and employed me in a continuously growing environment.

And the best part about this is when you accomplish that goal, which seemed to be impossible to reach, and when you get that feeling which makes you say “I can do everything” or “Nothing is impossible” and challenge your-self to new and more difficult to achieve goals, which might seem impossible at all for other people, but not for you. Cause you… you can do everything.

First, it was the dream.I love New York, I’m lov-

ing it since I was 14 years old. I was collecting images and movie clips about New York; I had a lot of souvenirs. I really loved it, and I never realized I could ever visit it. Victor Hugo said “There is nothing like a dream to create the future”; I had a dream, you might think it’s a small one; for me it was the most wanted and the most

“To accomplish great things, we must not only act, but also dream; not only plan, but also believe.”Anatole France

what dreams may comewhat dreams may come

Pavel Fusu

14A

ccen

t Bas

arab

ean

#2

Camelia Chitic

what dreams may come

Te pomeneşti găurind un bilet în troleibuz, în jurul tău - oameni care încearcă o sincronizare de puzzle, şi ceaţă… nici nu mai ţii minte când ţi-ai amintit de tine şi cum se face că traseul ¸¸camin- facultate-camin’’ se măsoara nu în integrale ci în distanţe din care bei şi mănânci temeri în pacheţele de fornetti. ,,La-la-la-la-la/ Let’s all drink to the death of a clown’’ îţi mai omoară un eu Clujul acompa-niat de The Kinks, s-a înfipt în tine şi nu mai vrea să iasă, cadavru de eu ¸¸maldavnesc’’ ce adineaori îţi dădea ¸¸privet’’ în oglindă şi îţi lega funde roşii la gât… acum zace desfigurat într-o sală de curs.

Fri(k)ciDe parcă ţi-au furat toate

lopăţelele din clepsidră şi nu mai ai cu ce săpa galerii, nici nu mai ridici palate... acum nu te mai joci cu tim-pul. Cărţile, prietenia, liniştea - totul e deosebit de preţios! Semaforul roşeşte de fiecare dată cînd îţi dezgoleşti ner-vii în faţa lui, îi laşi nuzi ca să mai ai timp de gândit, după care îţi con-tinui agonia după fel de fel de umbre deşarte, vrei să ştii tot(ul), vreai să le poţi pe toate...vrei să găseşti dumne-zeul pe care l-a pierdut Nietzsche şi ,,să-l apuci de picioare’’.

,,Aici nu e ca la tine acasă, aici fiecare îşi are cîte un dumne-zeu’’ îţi spui în timp ce îţi galopezi singurătăţile pe zebre şi uiţi că/cât nu mai eşti la tine acasă.

Aici toţi oamenii se grăbesc să cunoască, zâmbitori se adună ¸¸la o ţigară’’ şi vorbesc despre nemurirea sufletului, beau cafea şi contemplează campania electorală, îşi plimbă câinii şi fac calcule... e chiar ¸¸făşnăbâl’’ să fii fericit în Cluj, să te scuzi, să te ’no’ şi să te ‚ioi’. Aici trebuie să te găseşti, deşi pierdut în altă parte.

Ai putea să forţezi în tine o notă de normalitate, chiar practici asta cînd vorbeşti cu oamenii, le zâmbeşti, îi saluţi, dar cel mai bine îi asculţi. Uneori vrei să fii ca ei... deseori vrei să fii ca tine şi să le placi în acelaşi timp, alteori te găsesc ei la periferia ta şi se adaptează ţie.

Ţi-e frică mai ales că ai să

te pierzi în refracţia luminii pe băltoacele străzilor şi găsindu-te când plouă să vezi doar viscere. Ţi-e frică şi de visuri frumoase, dimineţile după ele sunt luni şi vineri. Când te culci, ţi-e frică să-ţi aminteşti de ce-ţi este frică, iar ţie îţi este frică să te culci, pentru că ai încă atâtea lucruri de făcut... ţi-e frică şi de amintiri frumoase, ele te scobesc nemilos până ce dau de cearşafurile patului. Ţi-e frică să iubeşti prea mult pentru că e ciudat să iubeşti de unul singur, ţi-e frică şi să scrii despre asta. Ţi-e frică să plângi în public, urăşti compasi-unile şi mila... ţi-e frică, ţi-e frică, ţi-e frică.

Nu ştiu câţi vor ajunge să citească acest articol, nici nu ştiu dacă mai simte cineva la fel; prea lirică sau desuetă, idioată şi nela-locul ei... rămâne a fi oscilaţia unei căutări de sine, un dor potenţat de traseul sinuos care şerpuieşte din Casa Matei până în Haşdeu.

Angoase de Cluj

Iulia Borş

15gibcluj.ro

Revista este realizată cu sprijinulFundației Emanuil Gojdu și SibArtCluj-Napoca 2010 - www.gibcluj.ro

Vrei să faci partedin echipa revistei?

Scrie-ne la:accentbasarabean@yahoo.com

Redacția:Coordonator ediţie Daniela CervinschiEditor principal Ştefan CreţuRedactor principal Corina Donica Corina DonicaFotografie Daniel MunteanEchipa de redacţie Cristina Talpă Anatol Coşciug Corina Donica Andrei Vătavu Andrei Vătavu Olga Vornicescu Camelia Chitic Elena Biciuc Ana Bacioi Daniela CervinschiColaboratori Doru Dendiu Doru Dendiu Tudor Cojocaru Ana Cojocaru Mihai Vlad Pavel Fusu Iulia Borş