Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 1 06-May-15 11:24:33 isteti, copii isteti.pdf · 8 Bani...

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 1 06-May-15 11:24:33

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu

DESIGN: Alexe Popescu

REDACTOR: Silvia Dumitrache

CORECTURĂ: Elena Bițu, Tudorița Șoldănescu

DTP: Răzvan Nasea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României RAMSEY, DAVE Bani isteţi, copii isteţi : cum să creşti o generaţie câştigătoare financiar / Dave Ramsey ; trad.: Dana Gheorghe. - Bucureşti : Publica, 2015

ISBN 978-606-722-028-5

I. Gheorghe, Dana (trad.)

159.922.7

The original title of this book is:Smart Money, Smart Kids – Raising the Next Generation to Win with Money by Dave Ramsey and Rachel Cruze

Copyright © 2014 Lampo Licensing, LLCRomanian language edition published in agreement with Lampo Press.

© Publica, 2015, pentru ediția în limba română

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.


Dedicație

Din partea lui Dave:

Copiilor familiei Ramsey, Denise, Rachel şi Daniel. Ați fost mărturia vie pentru tot ce s-a scris în această carte. Ne-ați ară-tat ce funcționează şi ce nu. Voi sunteți schimbarea în arborele nostru genealogic.

Primului nostru nepot, William, şi tuturor viitorilor săi frați, surori şi verişori. Voi sunteți moştenirea noastră.

Din partea lui Rachel:

Mamei şi tatei, care nu m-au învățat doar cum să adminis-trez banii, ci şi cum să trăiesc o viață împlinită prin muncă, perseverență, integritate şi relația cu Iisus Hristos. Vă mulțu-mesc pentru exemplul dat nouă, copiilor Ramsey.

Lui Winston, soțului meu, cel care m-a încurajat şi m-a susținut. Îți mulțumesc că m-ai ajutat să trec prin viață cu zâm-betul pe buze. Mă simt onorată să îți fiu soție şi nerăbdătoare să transmit această moştenire propriei noastre familii.


Bani isteți, copii isteți Mulțumiri 7

Mulțumiri

Munca la această carte a durat peste 20 de ani şi este impo-sibil să menționez aici fiecare rudă, prieten şi membru al echi-pei care a contribuit la acest efort într-un fel sau altul. Aşadar, tuturor acelora al căror nume nu va fi menționat, mulțumesc pentru că ne-ați ajutat să ne schimbăm ca familie şi, în acelaşi timp, să lansăm o cruciadă pentru a transforma o întreagă generație.

Mulțumiri speciale celor care s-au implicat direct şi au făcut posibilă apariția acestei cărți:

Sharon Ramsey, soția slăvită în Pilde 31 şi mama unor copii care o consideră binecuvântată.

Winston Cruze, pentru încurajările tale permanente şi spri-jinul acordat pe parcursul întregului proiect.

Allen Harris şi Jen Gingerich, un ajutor enorm dat în proce-sul de scriere şi de punere la punct a cărții.

Ken Abraham, un editor de carte minunat şi un prieten extraordinar.

Preston Cannon, pentru coordonarea întregului proiect.Darcie Clemen, Ashley Edmonds şi Brandon Brison, pentru

un extraordinar suport editorial, de cercetare şi de manage-ment al proiectului.

Brian Williams, Luke LeFevre şi Melissa McKenney, geniile noastre creative, responsabile pentru toate elementele de design şi pentru ilustrațiile copertei.


8 Bani isteți, copii isteți Mulțumiri

Jen Sievertsen şi Beth Tallent, cele mai bune minți din domeniul marketingului şi al publicității.

Suzanne Simms, Jeremy Breland, Joel Rakes, Meg Grunke, Neal Webb şi mulți alții, pentru timpul lor, îndrumarea, rugă-ciunile şi efortul depus de-a lungul întregului proiect.


Cuprins

Introducere �� 11

1. Eu am fost acea fetiță… �� 15

2. Munca NU este un lucru rușinos �� 25

3. Cheltuiți: dacă s‑au dus, s‑au dus �� 49

4. Economisiți: așteptați �� 67

5. Donați: oricum nu sunt ai voștri �� 91

6. Bugetați: spuneți‑le ce au de făcut �� 111

7. Datoriile SUNT un lucru rușinos �� 141

8. Universitatea: nu absolviți înglodați în datorii �� 165

9. Mulțumirea: războiul pentru inima copilului tău �� 195

10. Familia: cum să fie distractiv, chiar dacă e disfuncțional �� 219

11. Predare de ștafetă între generații: binecuvântări sau blesteme �� 245

12. Eu am fost acel tată… �� 263

Note �� 267


Bani isteți, copii isteți Introducere 11

Introducere

Dave: Primul grup căruia i‑am explicat cum să‑și admi nistreze banii a fost format din 43 de membri ai unui Club Rotary� Asta s‑a întâmplat demult, pentru că am folosit un retroproiector și încă mai aveam păr� De atunci a trecut multă vreme, am adunat multe mile aeriene și am luat cuvântul în fața unei audiențe de multe milioane de oameni� Când am terminat marea prezentare pe care o exersasem cu orele în fața oglinzii, m‑am retras la masa din fundul camerei pen‑tru a vinde cu doisprezece dolari bucata exemplare din cărțulia mea, Pacea financiară, ale cărei costuri de publicare le suportasem din buzuna rul propriu�

După ce am prezentat elementele financiare de bază (lucru pe care îl fac și astăzi), toți cei prezenți la seminar au fost de acord că simțul comun nu este chiar atât de comun� Sunt la fel de sigur de asta ca femeia de vârstă mijlocie care, îndrep tându‑se către masa cu cărți, a văzut un tânăr vorbitor, ușurat că marele său discurs luase sfârșit� N‑am să uit niciodată comentariul ei� Cu broșurica mea în mână, m‑a privit în ochi și mi‑a spus:

— Dave, ce informații extraordinare� De ce nu‑și învață părinții copiii nimic despre bani? De ce nu‑i învățăm aceste cunoștințe finan‑ciare de bază în școli? Copiii noștri au nevoie de aceste informații�

Avea dreptate� Această mamă nu fusese niciodată învățată cum funcționează banii și se simțea neștiutoare� Era conștientă că poate învăța și poate ajunge la o cunoaștere mai bună a banilor, însă, în același timp, era cuprinsă de un sentiment de tristețe știind că nu‑şi învățase copiii nimic despre asta� Nici ea, nici altcineva�


12 Bani isteți, copii isteți Introducere

În ultimii zeci de ani, timp în care am făcut emisiuni, m‑am adresat milioanelor de persoane și am bătut America în lung și în lat, această scenă și aceste întrebări s‑au repetat de mii de ori:

— De ce nu ne învățăm copiii principiile financiare de bază?În general, fiecare dintre noi îşi învaţă copiii lucruri din dome‑

niile în care se simte competent� Am un prieten al cărui tată este un mecanic excelent� Tipul ăsta și‑a petrecut ore întregi vorbind despre mașini, meșterind pe sub ele sau rezemat de acestea� Tatăl și fiul au construit motoare, s‑au jucat cu cuplajele și au reparat frâne la fiecare sfârșit de săptămână și aproape în fiecare seară� Iar atunci când nu lucrau la ceva în domeniu, sigur vorbeau despre asta� Mai e vreo mirare că prietenul meu este un as într‑ale meca‑nicii? E atașat de orice are motor și e foarte bun în domeniu� Este o tradiție de familie�

Am un alt prieten al cărui tată a fost de două ori guvernator în statul nostru, cel mai tânăr din istoria acestuia� Amicul meu a fost, așadar, micul băiețel de la reședința guvernatorului� Familia lui își investea majoritatea timpului, energiei și conversațiilor de la cină în politică și serviciul public� Copilul ăsta a supt politică la sânul mamei� A învățat despre toate astea doar prin simpla prezență� E de mirare că iubește politica, că a devenit membru în Congresul Statelor Unite ale Americii sau că a candidat ca primar și a activat în mai multe structuri guvernamentale? Omul acesta e atașat de orice are de‑a face cu serviciul public� Este o tradiție de familie�

Mai am un prieten a cărui mamă este o bine‑cunoscută autoa‑re… și terminați voi povestea� Și încă unul al cărui tată a avut mereu spirit antreprenorial, a pus pe picioare afaceri, le‑a făcut profitabile și apoi le‑a vândut… și terminați voi povestea� Și încă unul al cărui tată iubește aviația, pilotajul și istoria aeronavelor… și terminați voi povestea�

Toți avem o tradiție de familie� Uneori este o moștenire tristă, pe care ne străduim să nu o repetăm� Copiii sunt ca niște


Bani isteți, copii isteți Introducere 13

bureți – vor absorbi tot ce este în jurul lor, deci trebuie să fim atenți la ceea ce îi înconjoară� Vestea bună este că vă puteți alege tradiția familială pentru următoarea generație� Este o opțiune�

Atunci când soția mea și cu mine am dat faliment și am pierdut totul, aveam 28 de ani, un copil mic și unul abia născut� Am făcut prostii cu banii, iar asta mi‑a distrus acea parte a vieții� Atunci când am descoperit principii financiare bazate pe bun‑simț și pe învățătura Bibliei și am început să le aplic, viețile noastre s‑au schimbat și am început să câștigăm bani� Când am ajuns din nou pe linia de plutire, primul gând a fost să ne asigurăm că nu vom mai repeta niciodată acele prostii financiare� Al doilea a fost să pro‑tejăm următoarea generație� Ne‑am promis nu doar că noi nu vom mai fi niciodată în acea situație, ci și că ne vom crește permanent copiii în spiritul unor principii financiare corecte, astfel încât nici ei să nu fie niciodată într‑o situație asemănătoare� Ne‑am angajat să ne schimbăm moștenirea de familie�

Astfel că Sharon și cu mine – acest cuplu tânăr, speriat și plin de cicatrici – am făcut legământul că vom începe o tradiție de fami‑lie nouă – o tradiție a cunoștințelor financiare, a trăsăturilor de caracter în ce privește banii și a bunăstării� Vestea bună e că a funcționat� Viețile noastre și destinul generațiilor ce vin s‑au trans‑format pentru că am crescut trei copii isteți financiar�

Această carte vă va arăta cum să puneți bazele unei tradiții financiare noi în sânul familiei voastre� Rachel și cu mine vă vom învăța principii practice, tactice, spirituale și strategice, care vă vor influența decisiv atât pe voi, cât și pe copiii sau pe nepoții voștri� Fie vă veți învăța copiii cum să‑și administreze banii, fie veți trăi cu ei pe cap până ajung la 40 de ani� Fie îi veți modela financiar, fie se vor lupta să răzbată, la fel ca restul oamenilor din jurul nostru, într‑o lume în care simțul comun nu este comun�

N‑am să pretind că familia noastră deține adevărul absolut sau că toate lucrurile descrise în carte ne‑au reușit perfect de fiecare


14 Bani isteți, copii isteți Introducere

dată� Au fost vremuri în care m‑am comportat ca un tată irespon‑sabil financiar� Au fost momente în care Sharon a cedat la plânsul unui copil pe culoarul unui magazin� Nu suntem perfecți și nici nu am fost atunci când ne‑am crescut copiii isteți financiar� Ne‑am condus însă după principii financiare solide și am încercat intenționat să creăm momente de învățare despre bani, pentru copiii noștri�

S‑ar putea ca pentru copiii mai mari să fie un pic cam târziu� S‑ar putea să vă descurcați deja excelent cu banii sau nu� Poate tocmai vă întemeiați o familie� În orice punct v‑ați afla, puteți înce‑pe de azi să stabiliți o nouă tradiție financiară de familie� Nu tre‑buie să fiți nici perfecți, nici paralizați de greșelile trecutului� Trebuie doar să începeți� Puteți porni azi să vă creșteți copii isteți financiar�

Chiar dacă nu am implementat niciodată perfect principiile financiare inteligente pe care le prezentăm în această carte, am reușit să creștem copii isteți financiar� Dintre toate succesele, lau‑dele și faima cu care am fost binecuvântat, cel mai mândru sunt de copiii mei� Sharon și cu mine avem trei copii adulți competenți, încrezători în ei înșiși, echilibrați și minunați� Toți sunt niște învin‑gători în călătoria lor spirituală, în căsniciile și carierele lor, și toți își administrează bine banii�

Fiica noastră, Rachel, a devenit un orator de înaltă clasă, care predă aceste principii audiențelor de toate vârstele, din toată țara� Cel mai mult îi place să‑i îndrume pe ceilalți și să‑i învețe cum să pună bazele unor noi tradiții de familie, așa cum am făcut și noi� Desigur că spun asta și pentru că sunt tatăl ei și sunt mândru de ea, însă, când o veți auzi, vă veți spune imediat în sinea voastră: Îmi doresc să cresc copii ca ea. Și puteți face asta�

În concluzie: dacă familia Ramsey a putut trece de la prostii colosale, la faliment și apoi la o nouă moștenire și tradiție de fami‑lie, și voi puteți� Țineți‑vă bine� Va fi o cursă nebună și palpitantă�


Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 15

1 Eu am fost acea fetiță…

Rachel:— Și ne‑am întors în direct� Alături de noi, în platou, este Rachel Ramsey… ăă, am vrut să spun Rachel Cruze, fiica expertului financiar Dave Ramsey� Scuze, Rachel�

Cam asta mi se întâmplă la fiecare televiziune la care apar de ani buni încoace – cel puțin de când m-am căsătorit. Cred că acesta este pericolul care te paşte atunci când creşti în familia Ramsey. Tata şi-a câştigat reputația de „tipul cu banii“ de mai bine de 20 de ani, aşa că mulți dintre cei în fața cărora sunt invitată să vorbesc sau gazdele emisiunilor de televiziune la care particip nu se pot abţine să nu facă asocierea între noi. Și ştiți ceva? Nu am nicio problemă cu asta. Sunt mândră de fami-lia mea şi de felul în care am fost crescută, însă simt mereu nevoia să clarific ceva tuturor acelora care văd doar „Ramsey“ în loc de „Rachel“: povestea mea nu este povestea părinților mei. Eu nu am fost niciodată falită. Nu am pierdut niciodată ceva şi nici nu mi-am declarat falimentul. Nu am simțit nicio-dată ruşinea şi durerea de a primi telefoane de la colectorii de debite la orice oră din zi şi din noapte. Nu am cumpărat nicio-dată mâncare şi apoi să intru în panică la coadă, neştiind dacă îmi vor rămâne bani să plătesc factura de curent electric. Însă părinții mei au trecut prin toate aceste situații şi prin altele.

Aveam şase luni când mama şi tata şi-au declarat falimentul personal. Tata se ocupa de câțiva ani de tranzacții imobiliare,


16 Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță…

cu rezultate frumuşele. La vârsta de 26 de ani deținea un porto-foliu în valoare de patru milioane de dolari. Trăise împreună cu mama pe cai mari pentru o vreme, iar sora mea mai mare, Denise, se născuse atunci când ei erau în culmea succesului. Apoi, ca urmare a unor decizii proaste, chiar când mama şi tata încercau să îşi dea seama cum e să fii părinte pentru prima oară, totul s-a năruit.

Întreaga afacere a tatălui meu, de la acel moment, era clădită pe datorii. Era obligat să plătească milioane de dolari pentru investițiile sale şi, într-o bună zi, din senin, băncile i-au declarat creditele scadente. Problema era că tata nu avea câteva milioa-ne de dolari în bancă pentru a putea plăti. A fost dat în judecată. De mai multe ori. De „n-şpe milioane de ori“ dacă ar fi să-l citez.

M-am născut în aprilie 1988. Mama şi tata şi-au declarat fali-mentul în acelaşi an, în septembrie. Tata descrie astfel situația: „După ani de lupte, cu un copil mic, un nou-născut şi o căsnicie care atârna de un fir de păr, am ajuns la fundul sacului“. Iar ate-rizarea nu a fost deloc blândă.

Însă, hei, eu aveam şase luni. Habar n-aveam ce-s ăia bani. Nu ştiam cum e să fii falit şi nici înstărit. Nu fusesem niciodată în vacanțe luxoase şi nici nu purtasem haine sau bijuterii scum-pe. Unii ar putea spune că m-am născut în cel mai prost moment, cel al prăbuşirii. Eu văd lucrurile diferit şi cred că m-am născut în momentul perfect, al unui nou început. Nu a trebuit să-i văd cum pierd totul; i-am văzut cum au reconstruit totul şi am învățat lecțiile care, de atunci, au ajutat nenumărate familii să iasă din datorii. Aceasta este partea cu adevărat palpitantă!

În acele zile, tata făcea mult mai mult decât să încerce să-şi dea seama cum să țină lumina aprinsă în casă şi cum să pună mâncare pe masă. Tata încerca să înțeleagă modul în care funcționează banii. Și, ca orice creştin, voia să afle ce spune Biblia despre bani. În timp, a început să îşi contureze câteva



principii despre cum să ne administrăm banii, care, ulterior, s-au cristalizat într-un mic grup de studiu la şcoala de duminică, apoi într-o carte şi, ulterior, într-un curs complet, de treispre-zece săptămâni pe care, între timp, l-au frecventat milioane de familii. A început să modereze zilnic un talk-show la radio, care numără acum milioane de ascultători în fiecare săptămână şi a scris alte câteva cărți care îndrumă familiile pe drumul către echilibrul financiar. A fost destul de ocupat, trebuie să recunosc!

Mă pufneşte râsul de fiecare dată când aud oameni vorbind despre „Dave Ramsey“ de parcă ar fi Bono sau Maica Tereza. Pentru mine e doar tata. Și toate cărțile, instrumentele şi prin-cipiile folosite de oameni pentru a-şi recâştiga controlul asupra banilor au luat naştere în sufrageria noastră.

Vedeți, familia mea a fost prima care a experimentat „planul Dave Ramsey“ şi, credeți-mă, nu a fost mereu uşor. A fost dis-tractiv să facem parte din familia Ramsey, însă sora mea mai mare, Denise, fratele meu, Daniel, şi cu mine a trebuit să mun-cim din greu pentru lucrurile bune pe care le-am primit. Nu faptul că eram fata lui Dave Ramsey garanta că nu voi avea nici-odată probleme cu banii, ci cunoaşterea şi aplicarea principiilor lui Dave Ramsey. Lucrurile astea funcționează pentru mine aşa cum vor funcționa şi pentru voi.

Am trăit şi am respirat aceste principii toată viața mea. Înainte de a putea merge, mama şi tata se zbăteau deja să iasă din faliment şi începeau să implementeze principiile care, ulte-rior, aveau să ajute alte familii să iasă din datorii şi să fie câştigătoare financiar. Acum, după o viață de pregătire, sunt un orator profesionist şi călătoresc prin toată țara, povestindu-le oamenilor despre principiile învățate de la tata.

Soțul meu, Winston, şi cu mine suntem ca oricare altă fami-lie care urmează planul lui Dave Ramsey – muncim, donăm, economisim, cheltuim într-un mod durabil pentru viitorii



noştri copii şi nepoți. Avem un buget lunar, planificăm chel-tuielile mari şi niciodată nu considerăm creditul o unealtă folo-sitoare. Încă de la început, părinții mei ne-au transmis moştenirea unei vieți fără datorii, iar acesta este unul dintre cele mai inspirate daruri pe care orice părinte îl poate face copi-ilor săi.

Se întâmplă în fiecare zi

În fiecare zi, oamenii sună la The Dave Ramsey Show pentru a striga din toți rărunchii: „AM SCĂPAT DE DATORII!“. Sunt familii care au muncit din greu, uneori ani la rând, pentru a ieşi din datorii şi a schimba pentru totdeauna destinul lor şi al generațiilor viitoare. Sunt mame şi tați care se înhamă la două, trei sau cinci joburi pentru a scăpa din lanțurile datoriilor. Luptă şi reuşesc să iasă la lumină de sub mormanul de credite auto, extrase de carduri de credit şi credite de studii, şi sunt entuziasmați. E ceva în vocile lor atunci când îşi spun povestea; ştii că nu-şi vor mai împinge din nou familia în datorii.

De multe ori, aceste familii vin cu maşina până la birourile noastre pentru a da de la noi, din lobby, telefonul eliberator. Avem o cafenea minunată acolo, numită „Colțul Marthei“, unde miroase mereu a melci cu scorțişoară şi a prăjituri proas-păt scoase din cuptor. E aidoma bucătăriei bunicii în dimineața de Crăciun, un spațiu al bucuriei familiare. Vă rog să mă credeți, e uimitoare.

„Colțul Marthei“ e plasat vizavi de studioul de radio al tatei, astfel că vizitatorii şi ascultătorii eliberați de datorii, care sună, pot veni şi îl pot urmări pe tata cum realizează emisiunea prin-tr-un perete de sticlă. Uneori văd cum intră o familie şi ştiu imediat de ce a venit. Membrii ei sunt dominați de un amestec



de sentimente, de la epuizare la emoție, şi, în plus, de o doză de nervozitate. Poți observa uşor că au petrecut ore întregi în maşină pentru a ajunge aici. Tatăl îşi îndreaptă spatele, în timp ce o fetiță timidă de patru ani îşi încolăceşte brațele de piciorul lui. Mama intră ținând la piept un bebeluş adormit. Iar în urma lor năvăleşte în lobby, asemenea unui cal de curse ieşind pe porțile derbiului din Kentucky, un băiat năzdrăvan de şapte ani!

Martha îi salută şi îi ajută cu copiii. Le pune căşti şi microfon şi îi aşază în locul potrivit de unde îl pot vedea pe Dave în stu-dio. Și apoi soseşte clipa cea mare. După ani de ore suplimen-tare şi de joburi multiple, după ce au depăşit o viață în care au luat decizii financiare proaste, după ce au pus piciorul în prag şi au schimbat destinul familiei lor, e timpul să-şi spună poves-tea la radio.

În timp ce mama şi tata împart microfonul, fiecare comple-tând povestea, poți observa cum micuții se entuziasmează tot mai tare. Știu că au o treabă de dus la bun sfârşit – au exersat în maşină de-a lungul celor cinci ore de mers. Aşteaptă semnalul de la părinții lor. Apoi, Dave rosteşte cuvintele magice:

— Ei bine, oameni buni, începe numărătoarea inversă!Și aceşti părinți, care au mutat munții din loc pentru a schim-

ba direcția în care se îndrepta familia lor, se apleacă pentru ca băiețelul şi fetița să poată ajunge la microfon. Iar tatăl spune:

— Sunteți gata? Aşa cum am exersat. Trei… doi… unu.Și apoi, împreună cu mama şi cu tata, două voci subțirele

strigă din răsputeri:— AM SCĂPAT DE DATORII!Plâng aproape de fiecare dată. Îmi vine să merg la acea

fetiță, să-i cuprind fața în palmele mele, să mă uit în ochii ei şi să-i spun: „Îți dai seama ce au făcut părinții tăi pentru tine? Ți-au schimbat întreaga viață“.



Vedeți, eu am fost acea fetiță. După falimentul părinților mei, ei s-ar fi putut întoarce la vechile obiceiuri care i-au băgat în bucluc. Dar nu au făcut-o. S-au schimbat. Și-au schimbat viețile şi, în cursul transformării, au schimbat viața pe care aş fi putut-o avea eu. Mi-au dăruit armele necesare într-o viață pen-tru a câştiga lupta cu banii.

Cum e să crești în familia Ramsey

Atunci când am apărut pe lume, vremurile în care părinții mei cheltuiau banii cu uşurință erau demult apuse. Să mergi la cumpărături cu mama însemna mereu să petreci cel puțin cinci minute la coadă sortând cupoane de reducere. În mai multe dintre magazinele în care mergeam cu regularitate, era pore-clită „doamna cu cupoanele“. Nu cred că am văzut-o vreodată plătind prețul întreg pentru ceva. Are şi acum un radar pentru locurile în care sunt lichidări de stocuri. Nu există cumpără-tură pentru care să nu aibă un cupon. Credeți că tata ştie să mânuiască o foarfecă pentru a tăia carduri de credit? Stați s-o vedeți pe Sharon masacrând anunțurile din ziarul de duminică! Cred că tata a furat faimoasa sa tehnică de tăiere a cardurilor de la ea!

Nu mi-am dat niciodată seama că trăiam altfel decât cele-lalte familii. Nu mi-a sărit în ochi că alte mame intrau în maga-zin, luau o rochie scumpă de pe umeraş şi plăteau pentru ea prețul întreg. Cred că mi s-ar fi părut ciudat din moment ce nu am văzut-o niciodată pe mama făcând aşa ceva. Și nu toate familiile aveau ca destinație de vacanță favorită un camping public? Nu? Hm, înseamnă că doar noi.

Situația financiară dificilă mi se dezvăluia uneori în după-amiezile de duminică. Familia Ramsey mergea la biserică



la fiecare sfârşit de săptămână. Stăteam în strană în rochița ce-i rămăsese mică surorii mele, cu ciorăpei şi pantofi de lac şi, atunci când venea momentul ofrandei, puneam în coşulețul de catifea bancnota de un dolar pe care o scosesem din plicul meu de donații (voi vorbi mai târziu despre asta). A dona a fost tot timpul o prioritate în familia mea. Indiferent de cât de dificile au fost vremurile, mama şi tata au dăruit cu credință, din inimă şi s-au asigurat că şi noi, copiii, participam. Iar pentru noi, asta a însemnat enorm.

În orice caz, după slujbă, toți prietenii se urcau în maşini şi mergeau la restaurantele din zonă. Nici nu ajungeam la maşină, că Denise şi cu mine începeam să ne milogim să mergem şi noi. Și în fiecare săptămână, tata spunea ceva de genul:

— Mergem la cel mai bun restaurant din oraş! Cel mai bun! Nimeni n-o să mănânce mai bine decât noi azi!

La început, Denise şi cu mine muşcam momeala. Cu cât povestea mai mult, cu atât entuziasmul nostru creştea. Țopăiam în sus şi în jos şi nu mai conteneam cu întrebările:

— Unde mergem? Unde mergem?Extrem de teatral, tata exclama:— Mergem la „Bucătăria lui Sharon“!În traducere liberă: familia Ramsey urma să mănânce încă

o dată acasă. Noroc că mama este o bucătăreasă extraordinară! Râd când îmi aduc aminte de acele vremuri, dar adevărul

este că ele m-au format. Știu că nu a fost uşor pentru părinții mei să rămână concentrați pe acest obiectiv un timp atât de lung. Sunt sigură că le-ar fi plăcut la nebunie să iasă la masă în fiecare săptămână cu prietenii de la biserică. Însă trebuiau să-şi spună frecvent ce ne repetau şi nouă: „Nu ne permitem“.

Aşa că ne trăgeam scaunele în „Bucătăria lui Sharon“ şi reuşeam s-o transformăm în cel mai bun local din oraş. Și după atâţia ani, a rămas unul dintre restaurantele mele favorite.



Cum m‑am alăturat revoluției

Când am intrat la grădiniță, situația noastră financiară a înce-put să se stabilizeze. Nu ne eliberaserăm încă în întregime, însă lăsaserăm în urmă partea cea mai rea a crizei. Tata învățase foarte multe despre cum să administreze banii şi a început să sintetizeze cunoştințele într-un curs ce avea să devină Universi-tatea Păcii Financiare (UPF). Inițial, a susținut cursul o seară pe săptămână la un Holiday Inn local. Interesul comunității pentru UPF a fost mic la început, dar a crescut ulterior. Atunci când cur-sul de luni seara a atins numărul maxim de participanți, a înce-put un curs nou în altă seară. Și apoi altul. În scurt timp, tata a ajuns să predea cursuri UPF cinci seri pe săptămână. Acum, după mai bine de 20 de ani, milioane de familii şi-au schimbat viața urmând acest curs!

În mod clar, educația financiară de bun-simț a atins o coardă sensibilă, la început în comunitatea noastră şi apoi pe tot cuprin-sul țării. Ce preda tata s-a extins depăşind granițele unui curs, unui seminar, unei cărți sau emisiuni radio. A devenit o revoluție.

Acum sunt parte din acea revoluție. Am pornit în lupta pen-tru a ajuta familiile să evite dezastrele financiare uriaşe. Îi sprijin pe părinți să-şi aşeze copiii pe baze financiare solide încă din prima zi. Vorbesc cu adolescenți şi studenți şi le arăt cum să dea dovadă de istețime financiară şi să trăiască fără datorii încă înainte de a avea ocazia să şi le facă. Asta au făcut părinții mei pentru mine şi asta vreau să le împărtăşesc familiilor tinere şi studenților.

Îmi place să spun că tata este chirurgul de urgență, iar eu sunt medicina preventivă. Nimeni nu scoate oamenii din crize finan-ciare ca Dave Ramsey, însă ne dorim, în primul rând, ca oamenii să nu ajungă niciodată în asemenea încurcături. Aceasta este lupta mea.



În următoarele capitole, vă voi învăța ce înseamnă să creşti copii isteți financiar. Vă voi explica modul în care am învățat importanța unei etici solide şi vom aborda modalități specifice de a transmite asta copiilor voştri. Vă voi împărtăşi ce m-au învățat părinții mei despre cheltuieli, economii şi donații. Vom vorbi despre datorii, vom vedea de ce este un lucru atât de devastator pentru tineri şi veți afla cum să-i învățați să le evite – în special atunci când vine vremea să meargă la universitate sau să-şi cumpere o maşină. Vom aborda concepte complexe pre-cum îndreptățirea, împuternicirea şi mulțumirea de sine, ca să vă puteți ajuta copiii să definească ce înseamnă pentru ei „sufi-cient“. Vom vorbi despre relații şi cum intervin uneori banii, distrugând chiar familii sau prietenii. Și, în încheiere, vom dis-cuta despre cum să creşteţi copii care au capacitatea emoțională, spirituală şi morală de a primi moştenirea financiară pe care le-o veți lăsa la un moment dat.

Sunt extrem de mândră de părinții mei şi de cât de mult au muncit pentru a ne transforma familia în toți acei ani. Au înfruntat şi au depăşit lucruri inimaginabile, însă, pe parcursul acestui proces, m-au pus pe mine în postura de a învinge într-un mod pe care nici ei nu cred că şi l-au imaginat. Nu am fost datoare nimănui un ban. Nu voi fi datoare niciodată nimănui un ban. Am fost crescută într-o atmosferă de pace financiară autentică şi durabilă. Și asta nu pentru că sunt „fiica lui Dave Ramsey“, ci pentru că părinții mei şi-au dedicat timp şi au făcut eforturi pentru a mă învăța cum să-mi administrez banii. Grație lor, am o încredere totală în capacitatea mea de a-mi gestiona finanțele, indiferent de cât de mulți sau de puțini bani am. Este cel mai bun sentiment din lume şi un dar incredibil pe care-l puteți face şi voi copiilor voştri!

În acest moment, sunteți prinşi probabil într-una dintre încleştările în care au fost prinşi şi părinții mei cu mulți ani în



urmă. Sau poate ați câştigat deja acele bătălii şi vreți să vă ajutați copiii să le evite complet. În orice caz, ați ajuns în locul potrivit. Nu contează în ce moment financiar vă aflați, dacă vă luptați sau câştigați, eu vă pot oferi perspectiva de care aveți atât de multă nevoie: perspectiva copiilor voştri. În fond, acum mulți ani, eu am fost acea fetiță.


Bani isteți, copii isteți Munca NU este un lucru rușinos 25

2 Munca NU este un lucru rușinos

Rachel: În clasa a V‑a, am petrecut o după‑amiază la o prietenă și am fost martora celui mai ciudat lucru din lume� Am urmărit‑o pe mama amicei mele cum a făcut curat în camera fetei, a strâns farfuriile după ce am mâncat, a adunat rufele murdare, a hrănit câinele și a dus gunoiul� Niciun moment nu s‑a oprit să ne roage s‑o ajutăm� În acel moment, am știut că familia mea era diferită�

Am învățat foarte multe de la părinții mei de-a lungul anilor, însă una dintre lecțiile de bază predate încă de la vârstă fragedă a fost că familia Ramsey munceşte din greu. Oamenii ştiu pro-babil de emisiunea radio a tatei, de cursul nostru Universitatea Păcii Financiare, de curricula noastră de liceu, de materialele de studiu biblic destinate tinerilor sau de oricare dintre duzinele de produse şi servicii pe care le oferim, însă, dacă vă întrebați ce defineşte „afacerea de familie“ Ramsey, atunci pot să vă spun din experiență: afacerea de familie înseamnă muncă.

Ca adult, îmi retrăiesc copilăria şi sunt extrem de recunos-cătoare pentru tot ce au făcut ai mei pentru mine. Mai presus de toate însă, m-au învățat un lucru pe care mă sprijin în absolut fiecare zi a vieții mele, şi anume cum să muncesc. Am învățat devreme că disciplina izvorăşte din muncă, iar atunci când eşti disciplinat în viață, eşti, automat, şi mai sănătos.

Nu există mulțumire mai mare decât să te întorci obosit de la serviciu. Obosit în sensul bun al cuvântului. Oboseala aceea care îți spune că astăzi ai făcut ceva cu viața ta. În loc să permiteți


26 Bani isteți, copii isteți Munca NU este un lucru rușinos

generației tinere să stea toată ziua în fața calculatorului sau a play stationului, leneşă şi letargică, lăsați-o să experimenteze cum e să fii obosit după un pic de muncă adevărată, ca odinioa-ră. Strânsul frunzelor din curte, curățenia în casă, responsabili-tatea de a hrăni animalul familiei trezesc în copii un sentiment de împlinire şi convingerea că au făcut ceva de care pot fi mân-dri. Îi face să se simtă încrezători că pot ieşi în lume şi învinge.

Dave: Societatea noastră a făcut progrese remarcabile asigurând securitatea și bunăstarea copiilor noștri� Dar se poate ca lucrurile să fi mers prea departe� În ziua de astăzi, mulți părinți sunt atât de centrați pe ce‑și doresc copiii lor, încât au pierdut din vedere ce au nevoie acești copii cu adevărat� Dacă privești lucrurile în perspectivă, pe termen lung, atunci a‑i învăța pe copii să muncească devine un lucru necesar� Iar asta nu e sinonim cu a‑i abuza� Îi învățăm să muncească nu în folosul nostru, ci pentru că asta le oferă atât dem‑nitatea unui lucru bine făcut astăzi, cât și instrumentele și caracte‑rul care să‑i ajute să câștige în viitor, ca adulți�

Să‑i înveți pe copii să muncească ar trebui să fie la fel de firesc ca a‑i învăța să se îmbăieze sau a se spăla pe dinți, o abilitate nece‑sară în viață� Un adult care nu știe cum să ducă la bun sfârșit o sarcină de serviciu este în aceeași situație ca un adult cu dinții stricați și care miroase urât� Atunci când copilul vostru absolvă liceul și nu se pricepe decât să joace jocuri video, să se plângă, să aibă senzația că totul i se cuvine și să mănânce mâncare nesănătoasă, înseamnă că l‑ați programat să fie un învins�

Un alt beneficiu uriaș a‑i învăța pe copii miracolul muncii este că vor tinde să nu se asocieze cu oameni care refuză să muncească� De ce ar fi asta un lucru bun? Pentru că vă doriți ca fata voastră să se mărite cu băiatul potrivit, nu cu un leneș� Am observat repede că fiicele noastre (și fiul nostru) nu au intrat în relații cu oameni care nu știau să muncească� Este o veste extraordinară, pentru că, într‑o



zi, veți avea nepoți și vă veți dori ca ambii lor părinți să aducă bani în casă, astfel încât cei mici să aibă ce mânca�

Rachel: Curățenia în camera noastră era o sarcină de bază la noi acasă – una pe care o uram! Nu sunt o persoană superorgani-zată de felul meu, iar această trăsătură de caracter era şi mai accentuată pe vremea când eram copil. Săptămână de săptămână, mi se spunea să-mi fac curat în cameră şi amânam asta cât de mult puteam… cel puțin până când auzeam paşi pe scări şi ştiam că ai mei veneau să vadă dacă îmi făcusem treaba. Nici mama, nici tata nu se aşteptau să aşezăm totul la linie, milităreşte, însă se aşteptau să intre într-o cameră curată şi frumoasă. Și chiar dacă asta nu îmi făcea prea multă plăcere, după ce petreceam câteva minute făcând curat şi vedeam rezultatele, mă simțeam răsplătită. Vedeam ime-diat rezultatele muncii mele şi mă simțeam extraordinar.

Munca poate fi o provocare pentru copiii voştri, mai ales dacă nu sunt învățați, însă este o binecuvântare pe care le-o puteți oferi. Desigur, mă refer la sarcini potrivite vârstei lor şi ținând cont că e necesar să-i învățați valoarea muncii. În Pilde 22:6* se spune: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea“. Atunci când copiii învață să muncească de la o vârstă fragedă, obiceiul le va rămâne pe viață.

Tata este una dintre acele persoane care par a nu avea proble-me să facă bani. Desigur, mama şi tata au avut ceva dificultăți în a‑i păstra în timpul anilor de faliment, însă a aduce în casă un venit bun nu a fost niciodată o problemă. Asta pentru că părinții mei au ştiut mereu foarte clar de unde vin banii. E un lucru pe care tata mi l-a repetat în aproape fiecare zi a vieții mele: banii vin din muncă.

* Traducerile citatelor din Biblie au fost preluate din Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988 (n�t�)�



Faptul că părinții mei au dat faliment nu s-a întâmplat pentru că tata nu a muncit din greu. A muncit din răsputeri, atât când a urcat pe scara succesului, cât şi când a coborât pe cea a dezas-trului financiar. Înainte de faliment, tata a muncit pentru a aduna o avere, ulterior pentru a pune de mâncare pe masă. Motivația s-a schimbat, etica muncii, niciodată. Tata este una dintre cele mai muncitoare persoane pe care le cunosc.

Obişnuia să-mi povestească despre cum îşi ajuta părinții în afacerile imobiliare pe când era copil. Bunicii mei lucrau de acasă, astfel că, atunci când telefonul suna, erau şanse mari să fie un client. Dave, pe atunci în vârstă de opt ani, răspundea la telefon ca un recepționist bine instruit, cu normă întreagă. Iar mama a crescut la o fermă, deci şi ea a fost obişnuită cu munca. Are, de altfel, cea mai mare capacitate de muncă dintre noi toți. Poate munci din greu o zi întreagă şi tot e capabilă să ajungă la timp acasă şi să fie gazda unei petreceri fabuloase!

Dave: Așa cum spune Rachel, părinții mei se ocupau de afaceri imobiliare pe când eram copil� Era pe vremea când telefoanele încă aveau fir și cadran rotund� Când oamenii citeau ziare și cumpărau case căutându‑le în anunțurile din ziare și în revistele de speciali‑tate� Când nu existau telefoane mobile, căsuță vocală, e‑mail, Twitter, Facebook sau robot telefonic� Trebuia să răspunzi la telefon sau ratai apelul� Când telefonul suna la noi, la capătul firului putea fi cineva interesat să cumpere o casă, așa că, dacă nu răspundeam la timp sau cum trebuie, puteam pierde vânzarea� Era foarte important să răspunzi corect la telefon�

Am fost învățați de mici să salutăm pe un ton prietenos și pro‑fesionist, în special atunci când părinții nu erau disponibili� Trebuia să fim politicoși: „Da, domnule“ sau „Da, doamnă“ și nu „Mda“ – să notăm numărul de telefon, datele apelantului și să le repetăm pentru verificare� Acest mod respectuos de a răspunde la telefon



era parte integrantă din viața noastră și nu exista toleranță pentru nerespectarea acestor reguli� Am înțeles de mici conceptele de ser‑vicii pentru clienți și antreprenoriat� Cred că de asta Sharon și cu mine am insistat pe aceste lucruri când ne‑am educat copiii și de ce nu suport să nu se răspundă la telefon�

Nu acordați alocații

Rachel: Munca nu a fost niciodată opțională în familia noa-stră, indiferent de cât de mici am fost Denise, Daniel şi cu mine. De la vârsta de cinci ani am muncit – pe comision. Mama şi tata nu au crezut niciodată în conceptul de alocație. Tata ura acest cuvânt pentru că el indică faptul că unui copil i se „alocă“ o anu-mită sumă de bani doar pentru că există şi respiră. Desigur, fie-cărui părinte îi place să-şi răsfețe copilul cu surprize şi daruri, însă sistemul de alocații ca regulă generală nu-i învață pe copii cum funcționează lucrurile în viața reală. Părinții mei nu şi-au dorit să crească nişte copii care să aştepte ca viața să le dea. Sun-tem tot mai des martorii acestui fenomen în societatea de azi.

O generație întreagă a crescut cu convingerea că banii sunt gratis. Membrii ei aşteaptă ca părinții să continue să le plătească facturile, chiar dacă, între timp, au devenit adulți la rândul lor, şi cred că guvernul există ca să aibă grijă de ei. Această convin-gere nu s-a numărat niciodată printre opțiunile mele – nici măcar atunci când eram mică!

De la vârsta de cinci ani, m-am ghidat după o regulă generală în ceea ce priveşte banii: Dacă muncești, primești bani; dacă nu muncești, nu primești. Este un principiu de bază de la care abdică mulți părinți cu copii mici. Dacă un copil va înțelege la patru ani că banii provin din muncă, atunci va fi pregătit să dea piept cu lumea reală la 24 de ani.



Dave: Urăsc cuvântul „alocație“ pentru că sunt de părere că vorbele au o mare putere și pot ascunde sensuri adânci� Dai alocații unor oameni atunci când ei nu sunt în stare să se întrețină singuri� Alocațiile pentru copii nu sunt un semn al solidarității cu cei defavorizați, ci al bunăstării� Ca și cum copiii nu vor sau nu sunt în stare să realizeze ceva și noi sărim să le facem munca� Desigur, sunt copiii noștri și ne îngrijim de ei, însă Sharon și cu mine ne‑am dorit să sădim râvna și demnitatea în inima copiilor noștri� Aceste calități nu înfloresc dacă punem totul la dispoziția copiilor, pentru că, astfel, le dăm impresia că ei reprezintă centrul universului� A da bani copiilor fără a‑i obișnui să muncească va da naștere la ființe care se plâng, care consideră că totul li se cuvine, niște victime per‑petue� Seamănă cu vreunul dintre adulții pe care îi cunoașteți? Ne‑am învățat copiii cuvintele Bibliei: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce“ (2 Tesaloniceni 3:10) și le‑am citat din Proverbe 12:11: „ Cel ce muncește ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deșertăciuni este om lipsit de minte“�

Am primit odată un apel la radio de la tatăl unui puști rebel de paisprezece ani� Acesta ne‑a povestit că băiatul său refuza să ducă la bun sfârşit vreo sarcină sau să‑l ajute la vreo treabă în jurul casei� În aceste condiţii, tatăl s‑a dus în atelierul său, a luat un ciocan şi l‑a pus pe farfuria adolescentului la cină� Atunci când acesta a venit la masă, tatăl i‑a spus:

— Nu primești mâncare până nu îţi termini treaba, iar dacă o ții tot așa, pun mâna pe ciocan și fac zob farfuria asta�

Ştim cu toţii că nu există cale mai rapidă de a ajunge la inima unui băiat adolescent decât prin stomac� Nu este, aşadar, de mira‑re că tânărul s‑a pus imediat pe treabă� Poate fi un mod drastic de a atrage atenţia cuiva, dar vă garantez că, probabil, va spune poves‑tea asta copiilor şi nepoţilor lui pentru că nu exista altă cale de a transmite mai bine un asemenea mesaj și de a‑i îndrepta, sper, viaţa pe un nou făgaş�



Rachel: Este important ca părinţii să-şi ajute copiii să facă încă de la vârste fragede conexiunea dintre muncă şi bani. Regân diţi întreaga discuţie despre bani cu copiii voştri, astfel încât terme-nul „alocaţie“ nici măcar să nu intre în vocabularul lor. Folosiţi cuvântul „comision“ şi explicaţi-le cum banii sunt rodul muncii. Imediat ce copilul înţelege relaţia dintre cauză şi efect, puteţi să-l învăţaţi cum funcţionează relaţia dintre muncă şi bani.

Frica majorităţii părinţilor

Fără excepţie, de fiecare dată când mă aflu în turneu şi vor-besc unor grupuri de oameni, un părinte mă întreabă:

— Cum să-mi cresc copiii astfel încât să nu considere că li se cuvine totul? Cum să-i învăţ valoarea unui dolar?

Din experienţa mea, principiul de bază al muncii este una dintre cele mai bune căi de a combate atitudinea mai sus-amin-tită. Odată ce copiii înţeleg că banii sunt produsul muncii, nu-i vor mai cheltui pe o jucărie fără să ia înainte în considerare câtă muncă au depus pentru a produce acei bani. Desigur, e de dorit să poată să se bucure de o cumpărătură bună, însă munca depusă face ca fiecare lucru cumpărat – chiar şi o jucărie sau un joc video – să fie perceput ca o realizare, nu drept ceva ce li se cuvine. Încurajaţi-vă copiii să descopere demnitatea muncii şi să-şi câş-tige singuri banii. Nu există lucru mai rău decât a vă transforma într-un bancomat uman şi a vă alimenta copiii cu câte o bancnotă de cinci, zece sau 20 de dolari, ori de câte ori vă cer.

Începeţi de la vârste fragede: între trei şi cinci ani

Am discutat cu mulţi părinţi care au experimentat siste-mul comisioanelor cu copiii lor cei mici, de trei sau patru ani,


Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 1 06-May-15 11:24:33 isteti, copii isteti.pdf · 8 Bani...

Documents

Transcript of Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 1 06-May-15 11:24:33 isteti, copii isteti.pdf · 8 Bani...